Sunteți pe pagina 1din 13

Universitatea Oradea, “Facultatea de Științe

Economice”

Marea Depresiune(1929-1933)

Prof.coordonatori:
Zăpodeanu Daniela
Cociuba Mihai

Student:
Cicortaș Georgiana
Finanțe-Bănci, An III, Gr.1
CUPRINS

1. Noțiuni generale asupra crizei financiare


1.1 Definiții și scurt istoric al crizelor
1.2 Aspecte generale ale crizei economice

2. Efectele crizei financiare asupra economiilor


piețelor emergente

3.Evoluția prețurilor
3.1Crahul bursier

4. Indicele Dow Jones


4.1Imbunătățiri asupra activității bursiere

5. Concluzii

6. Bibliografie
Marea Depresiune

I. Noțiuni generale asupra crizei financiare


Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste datorată supraproducției, între
anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Primele
semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928. Un crah bursier este recunoscut atunci când se
întâlnesc următorii factori şi anume:

 Factorul economic – reprezintă modificarea anticipărilor unei pieţe, aparenţa acestui


factor este datorat de dezechilibrele importante, determinate de economia mondială
atunci când ţările industrializate înregistrează scăderea profiturilor a întreprinderilor şi
deci ca urmarea cursului acţiunilor.
 Factorul financiar – definit ca bulele speculative datorat ruperii legăturii între sfera
economică reală şi sfera financiară. Un investitor este motivat nu pentru valoarea
intrisecă a acţiunilor ci de anticiparea generală a creşterii viitoare, asta însemnând că
“ valurile” crescând de cumpărări antrenează urcarea cursurilor.
 Factorul tehnic1 -“ funcţionarea pieţei. Aceasta poate fi recurgerea necontrolată la noi
tehnici financiare, de tipul program trading, junk bonds. Pot fi, de asemenea, şi
corecţii tehnice ale pieţei, ca desprinderea dintre acţiuni şi obligaţiuni, şi arbitrajele
investitorilor. Astfel, o evoluţie negativă a cursului acţiunilor va antrena o scădere a
randamentului lor, şi un risc devenit prea puteric pe acţiuni poate face un subit să fie
preferată rentabilitatea asigurată de obligaţiuni ale căror rate au trebuit să se ridice
pentru a atrage investitorii. În octombrie 1987, obligaţiunile americane aveau rate mai
mari de 10%, î timp ce randamentul acţiunilor avea să cadă la 2% un risc important,
ceea ce făcea inevitabilă reajustarea”.

Factorul financiar reprezintă cel mai mare interes al efectelor pe piaţă iar bulele
speculative se caracterizează prin cumpărarea masivă, crescând speranţele investitorilor,
determinând creşterea nefondată a nivelului preţurilor pe piaţă către punctul maxim
urmând prăbuşirea bruscă a preţurilor.
Corecţia preţurilor reprezintă apropierea acestora de valoarea fundamentală sau intrisecă a
titlurilor, respectiv valorea prezentă a cash-flow-urilor viitoare. În cazul în care preţurile
prezintă deviaţii persistente, sistematice şi crescătoare ale cursurilor titlurilor de la valorea
fundamentală, putem vorbi de bule speculative. Pentru a identifica aceste deviaţii care
indică prezenţa bulelor speculative, se utilizează o serie de teste bazate pe comparaţia
dintre evoluţia cursurilor bursiere şi valorea intrinsecă sau preţul cum ar fi putut fi
justificat prin valorea reală a companiei respective, problemele impuse de utilizarea
acestor teste sunt legate însă de metoda de construcţie a seriei de preţuri fundamentale.21

1
Claude Dufloux, Pieţe financiare, Ediţie în limba română coordonată de: Maria Niculescu şi Alain Burlaud,
Editura Economică, 2002, Bucuresti, pag. 134.
2
Mihai Iuga, Despre bulele speculative, www.kmarket.ro
1.1 Evoluția prețurilor
Căderea preţului poate fi afectat de instabilitatea politică sau economică, conflicte
militare, dezastre naturale, cel mai adesea fiind cauzele legate de psihologia investitorilor,
care deobicei nu acţionează raţional, ci după asa-numită “mentalitate de grup”, în
conformitate cu deciziile celorlalţi particianţi, în două moduri:

 Panic buying 3: investitorii observă creşterea preţului unei acţiuni şi ghidându-şi


strategia după ceilalţi investitori cumpără şi ei acţiunea respectivă în speranţa obţinerii
unor profituri însemnate, fără să studieze datele despre emitent.
 Panic selling : coincide ca moment cu spargerea bulei speculative care a produs
creşterea preţurilor, iar investitorii încearcă să îşi diminueze pe cât posibil pierderile
prin vânzarea acţiunilor deţinute, contribuind astfel la prăbuşirea cursurilor la bursă.

Mihai Iuga afirmă că “ cu cât un investitor ştie mai puţin cu atât este mai uşor să fie
afectat de “mentalitatea de grup”. Cu cât sunt mai ignoranţi investitorii cu atât intră mai
repede în panică creându-se astfel premisele unor adevărate prăbuşiri bursiere.
Deşi investitorii observă că preţurile bursiere sunt supraevaluate nu sunt dispuşi să îşi inchidă
poziţiile deoarece sunt convinşi că trendul crescător îşi va continua direcţia . Data din 1987
arată ca înainte de crah, 70% din investitorii privaţi şi 85% din cei instituţionali ştiau că piaţa
era supraevaluată însă nu şi-au lichidat deţinerile.4

Evoluţia preţurilor produselor agricole în SUA între anii (1928–1935)

5
Grafic nr.1
În acest grafic este reprezentată evoluția prețurilor produselor agricole în SUA între
anii 1928 și 1935. În anul 1928 se înregistreaza cel mai mare preț depășind nivelul de 25 de

3
Cornelia Pop, Pieţe financiare, Editura Todesco, Cluj-Napoca,2000.
4
Mihai Iuga, Despre bulele speculative, www.kmarket.ro.
5
Willard W. Cochrane. Farm Prices, Myth and Reality 1958. pag. 15; Liga Naţiunilor, World Economic Survey
1932-33 pag. 43. .
puncte, fiind singurul an în care se inregistrează acest punct maxim, restul anilor scăzând (
1933) ajungând la 13 puncte, în anul 1934 se înregistrează din nou o ușoară creștere.

După primul război mondial au apărut modificări economice importante. După


războiul mondial economia Europei doar cu ajutor de stat și prin capital american a putut să
se revină, atât timp economia lui SUA a avut o dezvoltare rapidă prezentată prin
industrializare, prosperitate și technologizare masivă, devenind mijlocul și motorul
economiei mondiale, în această perioadă creânduse boom industrial.

După opinia lui Mugur Isărescu guvernatorul lui BNR “premisele crizei de atunci se
regăsesc în: dezvoltarea rapidă a inovaţiilor tehnice şi ştiinţifice din primele decenii ale
secolului XX, fapt ce a creat un decalaj între capacitatea industriei de a furniza produse
competitive şi capacitatea oamenilor de a le cumpăra; avântul activităţilor economice şi
creşterea nemăsurată a stocurile de mărfuri şi produse; supraevaluarea unor active şi
acţiuni, mai ales în domeniul imobiliar; activitatea bursieră care înflorise, pentru că
investiţiile la bursă erau percepute ca o posibilitate de a obţine „easy money” şi pentru că nu
existau reglementări clare în domeniu; strategia băncilor, care şi atunci, ca şi acum, erau
învinuite, pe drept sau pe nedrept, că îşi extinseseră politica banilor ieftini şi că ofereau
împrumuturi cu multă uşurinţă, alimentând astfel psihoza consumului.”6

2.1 Crahul bursier


După opinia lui Diana Sabău Popa și Daniela Zăpodeanu cauzele crahului bursier din
1929 au fost, la NYSE au fost cotate acțiuni fără valoare, deoarece au fost emise de către
companii care nu au nici o activitate comercială, inexistența reglementărilor riguroase asupra
transferurilor care au avut loc în urma tranzacțiilor, pe piață se circulau un număr foarte
mare de acțiuni, nu exista o bază reală de evaluare a acțiunilor, se utilizau conturile în marjă ,
deoarece marja aplicată era doar 10 %,antrenarea unei mari părți din capitalurile băncilor în
credite acordate brokerilor. psihologia unui boom speculativ. Protecţia investitorilor erau
minime.
Principalele cauze ale crahului bursier de la NYSE din 1929 ar putea fi 7:

 La NYSE erau cotate și acțiuni care nu aveau nici o valoare, deoarece


erau emise de companii care nu desfășurau nici o activitate comercială.
 Existau pe piață un număr foarte mare de acțiuni emise asupra cărora
nu se efectua nici un control, în special printr-o înregistrare riguroasă a
transferurilor ce aveau loc în urma tranzacțiilor, astfel pe măsura ce

6
http://www.bnr.ro/Consideratii-privind-Marea-Criza-Economica-din-1929-%E2%80%93-1933-8253.aspx
7
Anghelache G. (coord.), Piețe de capital și burse de valori, Teste grilă și aplicații, Editura Economică,
București, 2003.
prețurile scădeau, un număr tot mai mare de acțiuni erau oferite pe
piață, acțiuni ce nu-și mai găseau cumpărător, și nu mai interesau pe
nimeni.
 Admiterea la cota bursei era foarte simplă, fără a necesita controale
prealabile asupra societății emitente, asupra situațiilor financiare, deci
nu exista o bază reală de evaluare a acțiunilor în cauză.
 Se utilizau foarte mult conturile în marjă pentru cumpărarea pe datorie
a acțiunilor de pe piață deoarece marja era foarte redusă, de numai
10%din valoarea acțiunilor achiziționate.
 Antrenarea unei mari părți din capitalurile băncilor în credite acordate
brokerilor, pentru a menține sistemul conturilor în marjă, băncile care
au plasat cei mai mulți bani, în astfel de credite, au falimentat odată cu
căderea drastică a cursurilor acțiunilor.Încercând să stopeze scurgerea
de capitaluri spre împrumuturi speculative, Rezerva Federală a SUA a
majorat în august 1929 taxa oficială a scontului de la 6% la 9%, dar
nici această măsură nu a limitat speculația, deoarece piața era în
creștere. Totodată, creșterea pieței de la New York era susținută de
capitaluri străine care părăseau piețele europene, în scăderea, și căutau
profituri mari și rap

În ani 1920 era foarte simplu și ușor de a primi credite, iar creditele ușor luate au
presionat investitorii de a investi în titluri. Până atunci bursa aparținea pentru investitorii
dinclasele înalte, bogate , dar prin creditarea ușoară a devenit acceptabil și pentru clasele mai
inferioare. Acest fenomen a adus după sine creșterea masivă a indicelor bursieri,care a
evoluat de la aproximativ 60 de puncte în 1921 până la în jur de 400 de puncte prin anii 1929.
Pe bursă apărea viziunea de a îmbogăți repede pe scurt timp , prin acest fapt investitorii au
apelat le credit ca și sursă de finanțare a investiției lor. În anii acestea era practicată o marjă
pentru tranzacții foarte redusă doar 10%, în acest fel speculatorii deveneau proprietarii doar
pe hârtie, în concluzie aceasta ne-a adus la un nivel de îndatorare ridicată în totalul
economiei. „Câtă vreme piaţa se dezvolta, toată lumea a avut de câştigat.”8În 19 octombrie
s-a întâmplat fenomenul pe care nimeni nu l-a așteptat, la NYSE s-a înregistrat un maxim de
activitate ,iar prețurile au început să scade. Din cauza scăderii prețurilor toți deținătorii de
titluri au intrat în panică și a creat o vânzare panicată, au vândut tot ce au putu, pentru a fi
capabil de a-şi plăti datoriile. Vânzarea panicată a adus consecința prin creșterea ofertei
scăderea și mai bruscă a prețurilor. În 24 octombrie ziua numită “ joia neagră”, a început
rețesiunea bruscă pe bursa de valori din New York, pe Wall Street, valoarea acțiunilor au
scăzut brusc. Scăderea bruscă a valorilor a creat fenomenul specific al crizelor panic selling,

8
Simon Johnson, James Kwak, 13 Bancheri, ed. Polirom, 2012, pg 34
toți investitorii au vândut acțiunile pentru a diminua pierderea, dar acesta a avut efectul de
scăderea în contiunuare a prețurilor. În această perioadă într-o oră au vândut atâtea acțiuni,
decât până atunci într-o jumătate de an. În acest fel am ajuns la “marțea neagră“ în data de
29. octombrie 1929, vânzările au atins punctual culminant în această zi au tranzacționat 16,4
milioane de acțiuni, până atunci nu exista un număr de tranzacții atât de mare. Oferta
contiunuă care este în contiunu enorm de mare față de cerere, a adus după sine tendința de
scădere a prețurilor, iar cu scăderea continuă prețurilor a adus după sine căderea totală a
bursei. “În acea zi s-au anulat toate creşterile cursurilor înregistrate în ultimul an, iar
pierderile cumulate ca urmare a scăderii cursurilors-au ridicat la circa 30 milioane de
dolari, cifră care depăşea datoria publică a SUA în exerciţiul financiar al anului 1929”.9
Sistemul Rezervelor Federale ar fi putu încetini creşterea economică bruscă de la o
perioadă la alta, prin creşterea dobânzilor, care descuraja investitorii de a-şi mări datoriile, în
acest sens şi căderea bruscă a bursei din 1929 ar fi putut evita nevând valori atât de ridicate.
Sistemul Rezervelor Federale însă nu a observat acest lucru în timp, şi nici nu a vrut să se
aplice dobânzi mai ridicate fiindcă “Exista temerea că dobânzile mai mari vor dufoca
fermierii care aveau nevoie de capital”10. Sub presiunea lobby-ului bancar, politicienilor care
stăteau înainte de campanii electorale, Sistemul Rezervelor Federale nu au decis nici o
reglementare, nici o constrângerea pentru reducerea împrumuturilor acordate de câtre bănci
care finanţează achiziţii de acţiuni.
II. Indicele Dow Jones
Indicele Dow Jones a explodat de la 60 de puncte la 400 de puncte între anii 1921 și
1929. Charles Dow, co-fondator al Dow Jones & Company și editor al revistei The Wall
Street Journal11 afirmă că ”Dow Jones Industrial Average este unul dintre cei mai cunoscuți
indici bursieri din lume. Indicele, calculat pentru prima oară pe 26 mai 1896, urmărește
evoluția celor mai importante 30 de blue chip-uri (companii stabile, de dimensiuni mari, și
profitabile) din Statele Unite.
Pe diagramul de mai jos este prezentată variația indicelor Dow Jones la începutul
crizei. Până la sfârșitul anului 1929 putem observa o creștere contiunuă a acestor indici
bursier care ajunge aproximativ la 400 de puncte în septembrie, dar în acel moment la
octombrie putem observa scăderea drastică a acestor indici până la 200 de puncte

9
Diana Sabău Popa & Daniela Zăpodeanu, Curs- Piețe de capital, 2008 , pag 304
10
Simon Johnson, James Kwak, 13 Bancheri, ed. Polirom, 2012, pg 35
11
Charles Dow, The Wall Street Journal
aproximativ. Scăderea indicelor Dow Jones continuă și pe următoarele perioade, în care
ajunge la 50 de puncte în anul 1932.

12

Grafic nr.2

După un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929


indicele Dow Jones a scăzut, mai exact s-au spart bulele speculative. Bursa era caracterizată
prin faptul că, datorită panicii, toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau
dispuși să cumpere acțiuni, astfel că valorea marii majorității a acțiunilor a scăzut dramatic.13
Bursa de pe Wall Street a determinat creșterea cursurilor titlurilor, mai exact
capitalizarea bursieră a crescut de 3 ori în perioada 1925 – 1929, mai rapid decât creșterea
valorii lor reale. Urmarea s-a văzut în diminuarea randamentului titlurilor care s-au diminuat ,
deoarece între anii 1927 – 1929 cursul titlurilor, precum cele ale lui General Motors, au trecut
de la 18 la 92 USD, în timp ce acelea ale lui General Electric au crescut de la 8 la 403 USD.
Mai mult, o serie de factori au stimulat speculațiile. Mari cantităță de cumpărări de
acțiuni înainte de 1929 se efectuaseră în marjă (“a la marge” ) adică pe credit. În SUA,
practicarea tranzacțiilor în marjă (“call loans” ) permitea specularea pe acțiuni neplătind decât
10%, agenții de schimb avansând 90% prin împrumutarea fondurilor pentru o zi de la bănci,
astfel speculatorii deveneau proprietarii unor acțiuni de zeci sau sute de mii de dolari, dar
numai pe hârtie. Tranzacțiile în marjă reprezentau în 1929 o șesime din masa monetară
americană.
După crahul bursier, preşedintele al Băncii Federale de rezerve din New York George
Harrison a anunţat “Sunt pregătit să furnize toate fondurile de rezervă necesare”, el a furnizat
lichidităţi pentru instituţiilor cu dificultăţi de lichiditate. În 1930 nici o bancă nu a dat
falaminat, dar independent de falimentul băncilor, s-a distins asupra ele panica, au diminuat
rezervele monetare, au redus sever nivrlul creditării şi în urma acestea toată lumea a petrecut
prin Marea Depresiune. Falimentul băncilor era determinată de populaţie prin retragerea

12
http://www.sniper.at/stock-market-crash-1929.htm
13
An Overview of the Great Depression, Randall Parker
banilor, economiilor sale de la bănci, aceasta a condus la inexistenţa surselor de finanţare de
către bănci pentru credite, iar băncile nu au putut funcţiona.
Badea D., afirmă faptul că majorarea dobânzilor, lipsa de lichidități a sistemului
bancar, pierdea încrederii investitorilor în sistemul bancare, politica rigidă a Sistemului
Federal de Rezerve reprezintă factori ce au determinat extinderea crizei financiare spre
sistemul bancar, culminând în anul 1930, când o treime din băncile americane au dat
faliment. Prin circulația capitalurilor, criza s-a extins de asemenea și în țările europene14.

15

Grafic nr.3

În graficul de mai sus este prezentată rata dobânzilor, rata inflației și


obligațiunile pe 10 ani. După cum putem observa încă din anul 1918 se înregistrează o rată a
inflației între 0 și 5 %,obligațiunile aducînd randamente scăzute, ajungând în anul 1980 la
maximul de 15 % (rata inflației). Această creștere s-a înregistrat datorită fluxului de credite
care s-au luat in acea perioadă, treptat acestea au scăzut ajungând în anul 2010 la scădere sub
0% iar în 2015 menținându-se la procentul de 0%.

2.1 Imbunătățiri asupra activității bursiere


Îmbunătățirea standardelor cerute în activitatea bursieră s-a datorat marei crize
din 1929, prin instituirea ordinii necesare funcționării corecte și transparente a piețelor
bursiere americane, fiind un model pentru reglementarea piețelor financiare din întreaga
lume. Consecințele directe ale acestei crize au constat în reglementările care au fost mult mai
stricte ale piețelor bancare și de capital, ce vizau16:

 Introducerea unui control asupra acțiunilor puse în circulație de către


companii, asupra numărului de acțiuni ce se tranzacționau
 Stabilire unor proceduri de selecție riguroase pentru companiile care solicită ca
acțiunile lor să fie cotate pe diverse piețe de capital
 Obligația companiilor cotate de a furniza informații cu privire la activitatea lor
și de a publica raportările financiare către publicul investitor.

14
Badea D., Piața de capital & Restructurarea economică, Editura Economică București, 2000.
15
https://wall+street+graphics+interest+rates.htm
16
Virtac D., Tout savoir sur la Bourse, Editura City&York, Paris, 1998
 Asigurarea transparenței activității bursie în fața investitorilor săi, prin
furnizarea tuturor informațiilor cu privire la procedurile de incheiere a
tranzacțiiilor, de executare a ordinelor, precum și alte informații
 Reducerea tranzacțiilor în marjă, prin ridicarea nivelului sumei minime care
trebuia depusă la 50% din valorea cumpărărilor.
 Creșterea rolului jucat de intermediari pe piețele bursiere americane
 Protejarea investitorilor pieței financiare și a deponenților băncilor
 Distincția juridică între băncile comerciale și cele de afaceri prin Banking Act
din 1933.
 Practicarea unor rate ale dobânzii moderate în cazul stagnării economiei.

Primele semne ale crizei am observat în SUA care avea efectele în scăderea
producției, rata șomajului a crescut cu peste 20%, consumul populației a scăzut, balanța
dintre cerere și ofertă s-a răsturnat a apărut criza producției, iar nivelul de trai s-a redus față
de anii precedenți.

17

Grafic nr. 4

Până în anii 1933 s-a creat un nou sistem, au introdus noi legi precum Legea Glass-
Steagall, care pune accentul pe protecţia cetăţenilor obişnuiţi, băncile comerciale care
deţineau depozite de familii şi de afaceri obişnuite erau protejate de faliment. Băncile au
câştigat protecţie guvernamentală. Prin Legea Q era permisă stabilirea plafoanelor ale ratelor
dobânzilor la conturile de economii, care poate fi stabilită de către Sistemul Rezervelor
Federale, prin aceasta pentru bănci era garantată o sursă de finanţare ieftină.
În 1931 s-a dat faliment banca din Viena Credit Anstal, care era cea mai importantă
instituție financiară din imperiul austro-ungar, panica s-a întins peste celelalte țări în jurul ei,
dar mai ales pe Germania. După falimentul Credit Anstal a început să dea faliment și celelalte
bănci importante din europa, deci a urmat un faliment de masă a băncilor.

17
World Economic Survey
În „Calendarul ziarului Universul” din 1934, situaţia şomajului cronic, deşi
prezentată doar în cifre, este şi mai impresionantă. După datele Biroului Internaţional al
Muncii de la Geneva, la 15 august 1934, numărul şomerilor înregistraţi şi indemnizaţi era de
4.104.000 în Germania, ceea ce explică maniera în care a câştigat Hitler puterea; 2.142.000
în Anglia; aproape 700.000 în Italia; aproape 200.000 în Austria şi peste 200.000 în
Polonia, la fel şi în Cehoslovacia. România este înscrisă cu 32.000 de şomeri, cu precizarea
că este o evaluare aproximativă, din anul 1931. 18

18
http://www.bnr.ro/Consideratii-privind-Marea-Criza-Economica-din-1929-%E2%80%93-1933-8253.aspx
III. Concluzii

Marea criză din anii 1929 – 1933 numită și Marea Depresiune , a fost cea mai mare
criză din istoria Statelor Unite ale Americii. Aceasta criză deși a afectat economia mondială
în acelaș timp și populația, a schimbat și a redat încrederea oamenilor dar a avut din păcate și
un impact mai puțin bun asupra societății. În această perioadă s-au semnalat mari inovații
politice, care au fost reprezentate de reformele introduse de celebrul New Deal al
președintelui Franklin D., dar și de către Roosevelt. Au existat și încercări de rezolvare ale
statului asupra șomajului, a sărăciei dar și în ceea ce privește dezintegrarea economiei
americane. Cu toate încercările pozitive cât și negative, acești ani au fost un mare succes
pentru scriitori, artiști, pictori care și-au experimentat noi forme asupra literaturii.

În ceea ce privește efectele crizei economice actuale cu cele generale ale crizei din
1929-1933 se poate face o comparație cu privire la speculare în exces a unor active
financiare, mai exact a acțiunilor și imobiliarelor a căror preț a înregistrat din nou un maxim
în ultimii 10 ani, “bogăția mondială’’ având o scadere cu aproape 30.000 de dolari. Din
punct de vedere a politicilor există și aici o asemănare deoarece cadrul legislativ în loc să se
dezvolte în unele domenii, acesta a ramas la fel, fiind complet depășit.

Există și păreri contra, care spun că nu există nici o asemănare, deoarece “bogăția
mondială” este mult mai dezvoltată, mai stabilă, având rezerve pentru pentru a lupta
împotriva acestei crize, situația economiei fiind incomparabilă cu cea de a cum 80 de ani.

Pesimiștii analiști spun că această criză nu este atât de gravă, înregistrând scăderi mari
în ceea ce privesc procentele dar nu și cifrele absolute, care au înregistrat pierderi mari acum
80 de ani, situațiile fiind incomparabilă.

În concluzie analiștii nu pot să spună cu exactitate când această criză se va termina,


doar pot spune că e nevoie ca reglementările la tranzacțiile la bursă, piața bancară și modul în
care se va evalua valoarea activelor care vor fi dispuse drept garanții pentru credite, să fie
îmbunătățite. Este necesară implementarea de noi legi și reguli.
Bibliografie

1. Claude Dufloux, Pieţe financiare, Ediţie în limba română coordonată de: Maria
Niculescu şi Alain Burlaud, Editura Economică, 2002, Bucuresti, pag. 134
2. Mihai Iuga, Despre bulele speculative
3. Cornelia Pop, Pieţe financiare, Editura Todesco, Cluj-Napoca,2000.
4. Willard W. Cochrane. Farm Prices, Myth and Reality 1958. pag. 15; Liga Naţiunilor,
World Economic Survey 1932-33 pag. 43. .
5. Anghelache G. (coord.), Piețe de capital și burse de valori, Teste grilă și aplicații,
Editura Economică, București, 2003.
6. Simon Johnson, James Kwak, 13 Bancheri, ed. Polirom, 2012, pg 34
7. Charles Dow, The Wall Street Journal,
8. An Overview of the Great Depression, Randall Parker
9. Badea D., Piața de capital & Restructurarea economică, Editura Economică București,
2000.
10. Virtac D., Tout savoir sur la Bourse, Editura City&York, Paris, 1998
11. Diana Sabău Popa & Daniela Zăpodeanu, Curs- Piețe de capital, 2008 , pag 304
12. World Economic Survey
13. www.kmarket.ro

14. http://www.bnr.ro/Consideratii-privind-Marea-Criza-Economica-din-1929-
%E2%80%93-1933-8253.aspx

15. https://wall+street+graphics+interest+rates.htm

16. http://www.sniper.at/stock-market-crash-1929.htm