Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Program de masterat: Kinetoterapia in afectiunile locomotorii

PROGRAM KINETIC ÎN FIBRILATIA


ATRIALA

Student: Florea Alexandru Ionut


Tulburările de ritm – Fibrilația atrială

“Orice tulburare în secvența ciclurilor – ca frecvență sau regularitate – și în desfășurarea fiecărui


ciclu în parte, prin apariția de stimuli ectopici, eficienți sau/și încetinirea, oprirea sau desincronizarea
conducerii, la diversele nivele, constituie o tulburare de ritm sau conducere”
Aritmiile, cele susținute sau recidivante, pot determina tulburări funcționale condiționate de
scăderea debitului cardiac. Scăderea acestuia se manifestă atât în tahiaritmii(frecvență mai mare de
160) cât și în bradiaritmii(frecvență mai mică de 40). În tahiaritmii, debitul cardiac se reduce prin
scurtarea diastolei(micșorarea debitului sistolic) iar în bradiaritmii prin scăderea frecvenței, debitul
sistolic fiind crescut.
Fibrilația atrială este cea mai frecvenă aritmie in practica clinică. Prevalența FA crește cu vârsta și este
asociată cu un risc crescut de deces, de asemenea FA stă la baza a aproximativ 15-25% dintre atacurile
de cord.
„Fibrilația atrială(FA) este cea mai frecventă aritmie supraventriculară și este caracterizată printr-
o deploarizare fragmentată, anarhică și permanentă a miocardului atrial care generează contracții
vermiculare 400-600/minut și pierderea funcției mecanice a atriilor. Activitatea ventriculară este
complet neregulată, corespunzând clinic aritmiei complete, de obicei cu o frecvență de 120-160/minut.
Apariția fibrilației atriale este favorizată de prezența unor condiții și afecțiuni cum ar fi: vârsta
înaintată; valvulopatii (modificări ale valvelor cardiace); hipertensiunea arterială (HTA); cardiopatia
ischemică; hipertiroidia; obezitatea etc.
Fibrilația atrială poate aparea și la pacienții aparent sănătoși, în condițiile unui stres intens, a
excesului de cofeină, alcool sau a consumului de droguri.
Manifestări clinice
Semnul clinic caracteristic este ritmul complet neregulat de bătăi cardiace.
Mulți pacienți pot fi asimptomatici, iar cei care prezină manifestări clinice datorită FA pot
experimenta: palpitații, dispnee, fatigabilitate, amețeli, angină și insuficiență cardiacă decompensată.
2
Incidența fibrilației atriale
Conform unor analize de date ale Organizației Mondiale a Sănătății, sunt 33.5 milioane de
oameni în lume, adică 5% din populația lumii, care suferă de fibrilație atrială.
În 1990 un număr de 570 de bărbați din 100.000 aveau fibrilație atrială. În 2010 rata de
răspândire pentru bărbați era de 596 din 100.000 de bărbați. La femei, un numar estimat de 360 de
femei din 100.000 aveau fibrilație atrială, iar în 2010 numărul a crescut până la 373 din 100.000.

Cu toate că moartea legată de fibrilația atrială este în creștere în lume, mai multe femei cu FA
mor în țările în curs de dezvoltare. În S.U.A moartea legată de FA este comparabilă între sexe.
Alte 4 studii, care au inclus câteva mii de subiecți, au arătat ca răspândirea fibrilației atriale la
oamenii în vârstă este mai mare ca cea din rândul tinerilor. Bazat pe aceste patru studii, Feinberg și
colegii au arătat că răspândirea FA în Statele Unite în anul 1991 era de 0,89% , iar numărul oamenilor
cu FA era de 2.23 milioane. Răspândirea FA era de 2.3% la adulții peste 40 de ani si 5.9% la cei peste
65 ani, arătând încă o dată că răspândirea bolii crește odată cu vârsta, astfel aprox. 70% din cei cu FA
erau persoane cu vârste cuprinse între 65 și 85 de ani.
Într-un raport de cercetare cu 1.4 milioane de pacienți înregistrați din Anglia și Țara Galilor ,
răspândirea FA în 1998 era de 1.21% la bărbați și 1.27% la femei. Prevalența la indivizii în vârstă era
foarte mare, cu o rată de 10% atât la femei cât și la bărbați, vârsta majorității persoanelor cu FA fiind
cuprinsă 75-84 de ani.

3
Jeong a arătat răspândirea FA în Coreea, unde populația și-a menținut în mare parte o viață
tradițională asiatică. Din 14.540 de adulți,cu vârste cuprinse între 40 și 65 de ani, răspândirea bolii era
de:
 0.7% la adulții de peste 40 de ani și de 2.1% la adulții de peste 65 de ani;
 1.2% la bărbați și 0.4% la femei – la peste 40 de ani;
 3.3% la bărbați și 1.1% la femei – la peste 65 de ani.

Tratamentul fibrilației atriale

Obiectivele tratamentului:
1. Defibrilare;
2. Prevenirea recidivelor, a acceselor de FA repetitivă;
3. Scăderea frecvenței ventriculare și îmbunătățirea toleranței la efort;
4. Prevenirea emboliilor.
Defibrilarea prin metoda farmacologică utilizează mai multe tipuri de medicamente, printre care:
 beta-blocantele: propranolol, labetalol;
 blocante ale canalelor de calciu(dilitiazem, verapamil);
 digoxina, chinidină sulfurică, procainamidă, disopiramidă, propafenonă, flecainidă,
amiodarona.
Clasic, defibrilarea se poate face cu chinidină sulfurică 0,20 g la 6 ore, în prima zi, în caz de eșec
0.20 g la 4 ore, fără să se depășească doza de 1,6g/zi. Alte droguri ce pot fi folosite sunt disopiramida
600-1000mg/zi sau procainamida. Aceste droguri au un succes de 65-75% în efectuarea defibrilării.
Flecainida are o eficacitate de 60-90% dacă este administrată intravenos dar este contraindicată
la bolnavii cu funcție ventriculară alterată. Aceasta poate fi administrată și oral, 300mg în doză unică.
300mg de flecainidă asociată cu 0.5mg de digoxină pare a fi schema optimă de defibrilare. Avantajul
asocierii cu digoxină previne eventuala frecvență ventriculară înaltă.
Tratamentul anticoagulant în FA cronică este obligatoriu dacă bolnavul are stenoză mitrală sau a
fost demonstrată ecografic prezența trombilor atriali.
Durata tratamentului antiaritmic de prevenire poate fi:
 de scurtă durată, 1-3săptămâni, la persoanele cu FA paroxistică, pe cord normal sau fără factori
de recidivă;
 durată nedeterminată in caz de stenoză mitrală sau valvulopatii aortice.
4
Rolul kinetoprofilxiei și kinetoterapiei în recuperarea bolnavilor cu fibrilație atrială

Profilaxia și kinetoprofilaxia în bolile cardiovasculare urmărește:


 Controlul greutăţii printr-o alimentaţie echilibrată;
 Activitatea fizică. Practicarea de activități fizice moderate, minim 30 de minute pe zi, zilnic;
 Renunţarea la fumat. La un an de la renunțarea la tutun, riscul apariției unei boli de inimă este
redus la jumătate. În medie, oamenii care renunţă fumat îşi prelungesc speranţa de viaţă cu 4
ani.
 Evitarea consumului de alcool. Medici afirmă că 18% dintre persoanele ce fac abuz de alcool
decedează din cauza unei boli cardiovasculare.
 Controlul medical sistematic. Persoanelor cu vîrsta de peste 40 de ani li se recomandă vizitarea
medicului cardiolog de cel puțin o dată pe an.

Kinetoterapia în fibrilația atrială


 reducerea incidenței tulburărilor ventriculare de ritm în cursul unui efort fizic;
 creșterea capacității de efort fără simptome;
 ameliorarea ischemiei miocardice de efort.
Programul de recuperare cuprinde trei faze, astfel:
Faza I de recuperare durează 8–10 săptămâni, interval după care, dacă evoluția este favorabilă,
bolnavul își poate relua activitatea profesională. Aceasta este perioada cea mai importantă în
recuperarea fizică, deoarece urmărește să redea bolnavului capacitatea sa fizică maximă în raport cu
starea funcțională a inimii. În această fază:
o bolnavul iși va relua treptat activitățiile de autoîngrijire, ortostatismul, mersul, cât și urcatul
și coborâtul scărilor;
o se realizează mobilizări pasive la patul bolnavului, după care se trece la cele active, pe
grupe musculare.

5
Faza a II-a de recuperare
 mijloace: exerciții izometrice, exerciții de rezistență care angajează grupe musculare mari,
alergarea pe loc, urcat pe scăriță, bicicleta ergometrică sau de exterior; jocuri recreative,
exerciții analitice libere, plimbări, activități zilnice curente.
Faza a III-a de recuperare
 mijloacele: exerciții active, elemente din jocuri sportive fără caracter competițional.
 30 de minute de activitate cardio moderată cinci zile pe săptămână sau 20 de minute de
activitate intensă 3 zile pe săptămână și de două ori pe săptămână exerciții de forță;
 Mersul sau mersul pe bicicletă sunt moduri foarte bune ca pacienții să acopere necesarul de
activitate fizică zilnică;
 Exerciții de intensitate moderată;
 Forța poate fii menținută sau chiar imbunătățită folosind greutăți mai ușoare sau chiar exerciții
care se folosesc doar de greutatea propriului corp;

Studiu despre efectele exercțiilor fizice la pacienții cu fibrilație atrială


În Danemarca, în 2011, a fost facut un studiu pe 49 de persoane cu fibrilație atrială. Subiecții au
fost separați în două grupuri; un grup(grupul activ) a fost supus unui program de exerciții fizice, iar
celălalt grup, nu(grupul de control).
Programul de exerciții a fost similar cu programul ETICA. Antrenamentul a fost executat în
grupuri de câte 5, cu: exerciții de gimnastică aerobică, supravegheate de un fizioterapeut, mersul pe
bicicleta ergometrică, urcatul pe scări, alergare, exerciții pe fitball și antrenament alternant.
Programul ETICA
Constă în trei sesiuni de exerciții pe săptămână, la o intensitate de 60% din consumul de oxigen
maxim (VO2). După 15 minute de stretching și gimnastica, pacienții pedalează pe o bicicletă
ergometrică la un ritm prestabilit, timp de 30 de minute. Această etapă a fost precedată de 5 minute de
încălzire și a fost urmată de o pedalare de relaxare de 3 minute. Paciențiilor de control li s-a

6
recomandat efectuarea de activități fizice ușoare, dar evitarea oricărui tip de antrenament fizic și de
asemenea, le-a fost furnizată o listă cu activități fizice acceptate.
Sesiunile de antrenment au inclus exerciții de încălzire(înainte) și exerciții de relaxare(după) pentru a
evita modificările rapide ale pulsului și tensiunii arteriale. Intensitatea antrenamentului a fost
gestionată pe baza unui scor în scala Borg. Durata totală a antrenamentelor a fost de 60 de minute pe
zi, de trei ori pe săptămână timp de 12 săptămâni, din care minim 30 de minute efectuate la 70% din
capacitatea maximă de efort.
Pacienții din grupul activ au fost încurajați să facă zilnic 30 de minute de mișcare usoară în timp
ce, cei din grupul de control au fost sfătuiți să iși continue activitățile fizice uzuale.
Testele efectuate
1. Testul pe bicicleta ergometrică - Testul a fost efectuat pe o bicicletă ergometrică în
conformitate cu ghidul Colegiului American de Cardiologie/Asociația Americană de
Cardiologie și a presupus începerea exercițiului la o tensiune de 25 W și creșterea acesteia cu
25 W la fiecare 2 minute.
2. Testul de mers 6 minute (6MWT) - La acest test pacienții au fost rugați să meargă timp de 6
minute pe un plan plat, într-un ritm propriu, fără impuneri de viteză, urmărind ca la finalul
acestui interval să se noteze distanța parcursă în metri, precum și apariția fatigabilității sau
dispneei.
3. Evaluarea calității vieții a fost făcută prin completarea a două chestionare, amândouă conținând
multiple scale atât fizice cât și mentale.
Rezultatele testelor:
 la 6MWT rezultatele au fost similare atât la grupul activ cât și la grupul de control;
 cei din grupul activ au avut creșteri semnificative a distanței parcurse, pe când la cei din grupul
de control nu s-au observat modificări.
 Ritmul cardiac de repaus a scăzut semnificativ la persoanele din grupul activ. Nu au fost
schimbări ale ritmului cardiac maxim. La grupul de control nu s-au observat schimbări.
 Calitatea vieții a fost înbunătățită la persoanele din grupul activ, dar nu și la cei din grupul de
control.
Concluzionând, autorul susține că acest studiu demonstreză că pe termen scurt, antrenamentul
fizic afectează pozitiv capacitatea de exercițiu, ritmul cardiac de repaus și calitatea vieții la persoanele
cu fibrilație atrială.

7
Pentru efectuarea activității fizice în siguranță se pot urmări strategii ca:
 Menținerea corpului hidratat;
 Monitorizarea ritmului cardiac;
 Urmărirea simptomelor: durere în piept, palpitații, etc.;
 Urmărirea ritmului respirator;
Madeline Vann încurajează pacienții cu FA afirmând că: “Puteți merge, alerga, înota, dansa sau
face yoga, în ciuda unui diagnostic de fibrilație atrială. Trebuie doar să aveți în vedere aceste măsuri de
siguranță.”
Exercițiile de aerobic la o intensitate moderată, efectuate pentru sănătatea inimii, includ: mersul
pe jos vioi, jogging-ul, alergarea, mersul pe bicicletă, înotul. De asemenea pot fi incluse și exercițiile
de forță, stretching-ul sau exercițiile de mobilitate.
Mersul pe jos și înotul sunt activități foarte bune pentru cei ce suferă de fibrilație atrială și că
mersul pe jos în apă poate ajuta și la evitarea altor probleme, cum ar fi artrita.
Antrenarea rezistenței intră de asemenea în activitățile tolerate de pacienții cu FA. Acest tip de
antrenament se bazează pe principiul că mușchii vor lucra împotriva unei forțe, astfel că atunci când
am împinge împotriva unei benzi elastice în mod repetat, și repetarea acestui exercițiu se va face în
mod regulat, mușchii vor deveni mai puternici, indiferent de vârsta sau nivelul condiției fizice.
„Nu lăsa fibrilația atrială să te țină departe de exercițiile fizice. Fă-le în condiții de siguranță și fii
tot timpul conștient de reacția organismului tău la ele.

8
Bibliografie
Pe suport clasic:
1. GHERASIM, L., Medicină Internă Vol. II – Bolile cardiovasculare și metabolice, Ed. Medicală
București, 1996
Pe suport electronic:
2. BELARDINELLI, R., PAOLINI, I., CIANCI, G., PIVA, R., GEORGIOU, G., PURCARO, A.,
Exercise Training Intervention After Coronary Angioplasty: The ETICA Trial, în Journal of the
American College of Cardiology, 2001, p. 1892 în
3. CHUGH, S.S., HAVMOELLER, R., NARAYANAN, K., SINGH, D., RIENSTRA, M.,
BENJAMIN, E J., GILLUM, R.F., KIM, Y.H., MCANULTY, J.H., ZHENG, Z.J., FOROUZANFAR,
M. NAGHAVI, G. A. MENSAH, M. EZZATI, C. J. L., MURRAY, M.H., Worldwide Epidemiology of
Atrial Fibrillation: A Global Burden of Disease 2010 Study, în Circulation, 2013, în
4. DOHERTY, P.J, AF and Exercise, 20095. KODANI, E., ATARASHI, H., Prevalence of atrial
fibrillation in Asia and the world, 2012, în 6. MARCU, V., DAN M., Kinetoterapie,Ed.Universității
din Oradea, 2006, p. 178, 7. OSBAK, P.S., MOURIER, M., KJAER, A., HENRIKSEN, J.H., KOFOED,
K.F., JENSEN, G., A randomized study of the effects of exercise training on patients with atrial
fibrillation8. STIURIUC, S.,Fibrilația atrială, 2006
9. VANN, M., Exercises for Atrial Fibrillation, 201110. 11.