Esente

Flori strivite de vii

Florile nu se tem de oameni,chiar daca acestia le mutileaza in scopuri
egoiste.Omul insa,se teme de flori, chiar fara sa o recunoasca,fiindca ele
sunt izvorul de parfum al pamantului negru.Sacru,amagitor,parfumul
florilor nu poate fi reprodus decat in moduri care tradeaza natura.De
aceea se tem oamenii:Daca florile,de manie,ar disparea si ne-ar rapi
amintirile?Dar daca ne-ar sufoca intr-un imens abur aromat,daca ne-ar
strivi pana si ultimul oscior cu parfumul lor?Daca ne-am scufunda intr-
atat in amintire incat sa incetam sa existam?

Pana nu demult, parfumurile noastre se datorau florilor, iar esentele, fructelor.

Aromele florilor si fructelor se datoreaza unor substante organice simple: eteri, esteri,
alcooli nesaturati, etc., care se pot obtine si in laborator. Astfel: parfumul iasomiei este
mirosul propionatului de benzil si acetatului de benzil, parfumul florilor de portocal si
de lacramioare – se datoreaza nerolinei (metil-b-naftileterul).
Uleiurile volatile se gasesc in celulele secretoare epidermice, cum sunt cele din
partea inferioara si superioara a petalelor de salcam. Aceste celule secreta uleiul
volatil,care difuzeaza prin membrana si se raspandeste in aer.
Metode folosite pentru extragerea uleiurilor volatile din plante:

Distilarea
 E unul
dintre procedeele cele mai vechi prin care se extrage uleiul esential si apa florala.
Vaporii de apa traverseaza o albie de flori sau de plante. Apoi, incarcati de esenta
aromatica, trec printr-o teava de racire. La iesirea din aceasta teava, se scurge un
amestec din care se separa apa distilata de uleiul esential.

Procesul de parfumare

-Procedeu revolutionar fiindca reuseste sa extraga principiile odorante din flori care nu
suporta caldura, ca iasomia.-
Acest proces consta in depunerea pe tablite de sticla unse cu un strat de grasime a
florilor sau a petalelor. Atunci cand grasimea a absorbit esenta florilor, timp de 12 pana
la 72 de ore, se repeta operatiunea pana la saturatia grasimii. Se foloseste apoi alcool,
pentru a extrage "esenta" al carei parfum e foarte apropiat de floarea proaspata.

In locul utilizarii unei grasimi pe tablitele de sticla poate fi folosit un solvent. Acesta
se evapora si lasa in urma o "materie". Un tratament cu alcool o va transforma in
"esenta". Datorita acestui dizolvant, parfumul din substante mai uscate (scoarta, lemn,
radacini) poate sa fie extras.

E nevoie de aproximativ 3500 kg de trandafiri pentru a produce un kg de "esenta".

Macerarea
Plantele sau florile sunt inmuiate in ulei cald. Se separa uleiul de grasime. Acest
ulei va fi concentrat sub vid si "esenta" va fi imediat obtinuta.
 Stoarcerea
Uleiurile esentiale din citrice sunt extrase prin "stoarcerea cojilor" de citrice.
Dupa ce fructele au fost curatate de coaja, acestea sunt presate pentru a obtine uleiul
esential.

Head Space
Tehnica utilizata mai ales pentru florile a caror esenta e dificil de captat
(gardenia, lacramioara). Floarea ramane in sol, nu se efectueaza nici o culegere a
acesteia. Un clopot de sticla acopera floarea, iar un gaz neutru, care e sub clopot,
captureaza parfumul lor.

Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a

le face mai ușor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât și cele sintetice
conțin concentrații ridicate de compuși volatili care pot provoca reacții alergice, pot
produce răni dacă sunt aplicați pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea.Deși uleiurile
aromatice pot fi diluate prin solvenți ca jojoba, uleiul de cocos fracționat sau ceara,
solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul sau
un amestec de etanol și apă.

PARFUMURI. ESENTE. AROME

Parfumul este un”‘accesoriu” care vine sa întregeasca personalitatea si tinuta fiecarei femei, a
fiecarui om. El poate fi ales în functie de anotimp, momentul din parcursul zilei în care este
“purtat”, de starea de spirit (état d’âme) si gusturile fiecaruia dintre noi.
Pâna nu demult, parfumurile noastre se datorau florilor, iar esentele, fructelor. Mirosurile florilor
si fructelor se datoreaza unor substante organice simple: eteri, esteri, alcooli nesaturati, etc., care
se pot obtine si în laborator. Astfel- parfumul iasomiei este mirosul propionatului de benzil si
acetatului de benzil, parfumul florilor de portocal si de lacramioare se datoreaza nerolinei (metil-
ß-naftileterul), acetatul de linalil este parfumul de levantica, geranionul (dimetiloctadionol) este
parfumul trandafirului. La grecii antici, esentele si parfumurile au jucat un mare rol în medicina,
acestea având un rol antiseptic.
De la greci parfumurile au trecut la romani si apoi obtinerea si folosirea lor s-a extins. Progresul
neîncetat al chimiei a permis extragerea de esente si arome, dar si producerea lor pe cale
artificiala. Florile, frunzele, fructele si radacinile mirositoare îsi datoreaza parfumul unor
substante organice volatile, numite uleiuri volatile,uleiuri eterice (esente).
Uleiurile eterice (sau esentiale) reprezinta amestecuri de substante cu diferite functiuni chimice:
eteri, esteri, alcooli nesaturati, aldehide, cetone etc. Din cauza mirosului lor placut, uleiurile
eterice se folosesc în industria parfumurilor. Nu orice substanta mirositoare este parfum. Pentru
ca o substanta sa fie un parfum, trebuie sa îndeplineasca doua conditii, si anume- sa fie volatila la
temperatura obisnuita si sa produca asupra simturilor o senzatie placuta.
OBTINERE :
Metodele folosite pentru extragerea uleiurilor volatile din plante sunt: presarea, antrenarea cu
vapori de apa (distilarea), extragerea cu grasimi, extragerea cu ajutorul solventilor volatili,
maceratia si descompunerea fermentativa.
1. Presarea -se foloseste la extragerea uleiurilor volatile din coji de fructe (exemple: lamâile si
portocalele). Expression este o tehnica foarte simpla în care se folosesc fructe citrice (coji
proaspete), fiind supuse unor presari la rece, operatie în urma careia se extrag esentele uleioase
cu ajutorul unor role sau bureti. Aceasta operatie nu implica folosirea caldurii, aroma fiind
apropiata de mirosul natural al fructului. Egiptenii în antichitate adunau flori într-un saculet de
matase, care era stors pâna se scurgea tot uleiul din ele. În Italia, uleiul de lamâie era cules printr-
o procedura similara numita “ecuelle”.
2. Distilarea- este metoda obisnuita pentru extragerea uleiurilor eterice si consta în distilarea
plantelor sau partilor din planta cu vapori de apa. Aceasta metoda este folosita pentru obtinerea
esentelor de trandafir, de iasomie, de levantica, flori de portocal etc, si este principala metoda de
extractie a uleiurilor. Procesul de distilare este bazat pe principiul fierberii materialului si
extragerea esentei prin evaporare. Dupa condensare, uleiul se separa de apa si poate fi colectat.
Plantele sunt strivite pentru a-si elibera uleiurile mai usor. Pentru obtinerea unui kilogram de ulei
de trandafir sunt necesare cinci-sase tone de petale. Metodele curente mai implica punerea
plantelor pe o sita prin care trec vapori fierbinti.
3. Extractia cu solventi volatili- se foloseste când plantele au un continut mic de uleiuri volatile
sau când uleiurile îsi schimba compozitia chimica.Aceasta metoda de extractie a uleiurilor
aromatice se foloseste pentru plantele a caror aroma este deteriorata de temperaturi ridicate.
Uleiurile sunt extrase folosind solventi care au punctul de fierbere mai mic decât al apei, cum ar
fi eter sau substantele extrase din petrol, al caror grad de evaporare este ridicat. Aceste metode
sunt folosite, în general, pentru dizolvarea esentelor din plante sau grasimi animale. Metoda
uzuala implica aplicarea materialului aromat pe o sita din metal într-un container; solventul este
aplicat peste ele, dupa care este lasat sa se vaporizeze, lasând în urma o substanta numita
„beton”, formata din uleiul esential si stearoptene. Uleiul aromat poate fi separat de stearoprene
prin extractia cu alcool, rezultând cea mai pura si concentrata substanta din toate uleiurile
cunoscute. Cei mai utilizati solventi sunt: eterul de petrol (pentru flori), benzina (pentru
obtinerea rasinilor ), alcoolul etc.
4. Extractia cu solventi grasi, nevolatili (cu grasimi)- se foloseste pentru florile de iasomie si
tuberoza (practicat de Grasse în Franta de Sud). Prin aceasta metoda se obtin produsele cele mai
fine si mai delicate, dar este înceata si costisitoare. Florile se aseaza pe suprafete netede , unse cu
o grasime animala solida si se aseaza în noi straturi de flori pâna ce grasimea se satureaza cu
uleiul eteric. Uleiul eteric se extrage apoi din grasime cu alcool.
5. Extractia cu adsorbanti solizi Florile se aseaza pe niste rame, cu plase deasupra adsorbantului.
Ramele, puse unele peste altele, formeaza dulapuri închise ermetic, care nu dau voie uleiului
volatil sa se raspândeasca în aer . Uleiul eteric se extrage cu alcool. Daca solutia alcoolica se
supune distilarii, se obtine uleiul volatil pur. Uleiurile eterice se utilizeaza fie ca atare, fie se
separa în componente, care apoi se amesteca cu alte substante pentru obtinerea parfumurilor.
Parfumuri. STIATI CA…?
-Prima chimista din istorie este considerata a fi o femeie care se indeletnicea cu fabricarea
parfumurilor? Tapputi, asa cum se numea femeia, apare mentionata intr-o scriere cuneiforma din
atribuita mileniului 2 inainte de Hristos din zona Mesopotamiei.
-Substantele mirositoare din componenta unui parfum nu au numai origine vegetala ci si
animala? De exemplu, o substanta inflamabila de culoare inchisa secretata de sistemul digestiv al
Casalotului (o anumita specie de balena; Sperm Whale in engleza) sta la baza producerii ambrei.
Alte arome se obtin si din castori sau albine, in timp ce moscul (in original musk, care inseamna
testicul in limba sanscrita) se obtine din secretia unei glande situate in regiunea anala la masculii
speciei de caprioare cu acelasi nume.
-Cele mai vechi relicve ale producerii de parfumuri de catre oameni, gasite pana in prezent, au
aproximativ 4000 de ani? Descoperite recent, sticlutele de parfum si vasele de mixare gasite in
Pyrgos, Cipru, faceau parte din materialele de lucru ale unui laborator de aproximativ 4000 de
metri patrati in care se fabricau parfumuri.
-In Europa, si mai ales in Franta, industria parfumurilor a luat amploare sub influenta
parfumierului personal al Caterinei de Medici (Regina a Frantei), pe nume Rene? Insa fabricarea
esentelor frumos mirositoare fusese initiata cu mult inainte de acesta: retete de parfum datand din
1221 au fost atribuite calugarilor de la Manastirea Sfanta Maria din Florenta.
-La inceput, parfumurile erau folosite de aristocratia europeana pentru a masca miorosurile
neplacute emanate de corp in lipsa unei igiene adecvate? Din pacate, acest lucru este destul de
raspandit si in ziua de astazi, in toate clasele sociale.
-Parfumurile destinate barbatilor au in general o concentratie mai mica de parfum decat
parfumurile destinate femeilor? Astfel, in cazul produselor pentru barbati, concentratia uzuala
maxima sub care se vand parfumurile este cea a apei de colonie in timp ce in cazul produselor
pentru femei cel mai des intalnit produs este apa de toaleta (sau de parfum).
-Denumirea apa de “colonie” provine de la numele orasului German in care s-a fabricat initial
aceasta varietate de parfum? Este vorba de Cologne sau, mult mai cunoscut in Romania dupa
numele sau german, Koln. Giovanni Maria Farina, un celebru parfumier, este numele
inventatorului si 1709 este anul lansarii acestui tip de produs.
-“notele” sau “tonurile” unui parfum sunt in numar de 3: de varf, de mijloc si de baza? Notele de
varf sunt cele pe care le mirosim imediat dupa ce incercam un parfum si au la baza moleculele cu
cea mai rapida evaporare care alcatuiesc parfumul. Imediat dupa acest prim contact, nasul nostru
incepe sa simta notele de mijloc, care constituie “inima parfumului”. Dupa 30 de minute, de
regula, se fac simtite si notele finale ale unui parfum, cele de baza.
-Conform celor mai multe surse, cel mai bine vandut parfum din perioada moderna este Chanel
No 5? Lansat acum aproape un secol, in 1921, celebrul No 5 este prima creatie a creatoarei de
moda Gabrielle “Coco” Chanel si de atunci se vine fara intrerupere, compania estimand ca in
lume, la fiecare 55 de secunde, se vinde o sticla din acest parfum. Extractul de mosc de Zibeta,
mult mai cunoscuta dupa boabele de cafea care se extrage din excrementele sale – Kopi Luwak,
a stat la baza retetei originale a Chanel No 5 insa acest ingredient a fost inlocuit cu unul similar
produs in laborator din considerente de protectie a speciei.
ercuri, 18 iulie 2012
PARFUMURI ŞI ESENŢE. STUDIU ASUPRA METODELOR DE
EXTRAGERE A ESENŢELOR

Parfumul este un”‘accesoriu” care vine să întregească personalitatea şi ţinuta fiecărei femei, a
fiecărui om. El poate fi ales în funcţie de anotimp, momentul din parcursul zilei în care este
“purtat”, de starea de spirit (état d’âme) şi gusturile fiecăruia dintre noi. Deoarece piaţa
parfumurilor este în continuă dezvoltare, iar consumatorii au aşteptări din ce mai variate şi
elevate de la companiile producătoare de parfumuri şi esenţe, am considerat importantă şi
oportună abordarea acestei teme, respectiv: “ Parfumuri şi esenţe. Studiu asupra metodelor de
extragere a esenţelor “. Pâna nu demult, parfumurile noastre se datorau florilor, iar esenţele,
fructelor. Mirosurile florilor şi fructelor se datorează unor substanţe organice simple: eteri, esteri,
alcooli nesaturaţi, etc., care se pot obţine şi în laborator. Astfel- parfumul iasomiei este mirosul
propionatului de benzil şi acetatului de benzil, parfumul florilor de portocal şi de lăcramioare se
datorează nerolinei (metil-β-naftileterul), acetatul de linalil este parfumul de levanţică,
geranionul (dimetiloctadionol) este parfumul trandafirului. La grecii antici, esenţele şi
parfumurile au jucat un mare rol în medicină, acestea având un rol antiseptic. De la greci
parfumurile au trecut la romani şi apoi obţinerea şi folosirea lor s-a extins. Progresul neîncetat al
chimiei a permis extragerea de esenţe şi arome, dar şi producerea lor pe cale artificială. Florile,
frunzele, fructele şi rădăcinile mirositoare îşi datorează parfumul unor substanţe organice
volatile, numite uleiuri volatile,uleiuri eterice (esenţe). Uleiurile eterice (sau esenţiale) reprezintă
amestecuri de substanţe cu diferite funcţiuni chimice: eteri, esteri, alcooli nesaturaţi, aldehide,
cetone etc. Din cauza mirosului lor plăcut, uleiurile eterice se folosesc în industria parfumurilor.
Nu orice substanţă mirositoare este parfum. Pentru ca o substanţă să fie un parfum, trebuie să
îndeplinească două condiţii, şi anume- să fie volatilă la temperatură obişnuită şi să producă
asupra simţurilor o senzaţie placută. Metodele folosite pentru extragerea uleiurilor volatile din
plante sunt: presarea, antrenarea cu vapori de apă (distilarea), extragerea cu grăsimi, extragerea
cu ajutorul solvenţilor volatili, maceraţia şi descompunerea fermentativă. 1. Presarea -se
foloseşte la extragerea uleiurilor volatile din coji de fructe (exemple: lămâile şi portocalele).
Expression este o tehnică foarte simplă în care se folosesc fructe citrice (coji proaspete), fiind
supuse unor presări la rece, operaţie în urma căreia se extrag esenţele uleioase cu ajutorul unor
role sau bureţi. Această operaţie nu implică folosirea căldurii, aroma fiind apropiată de mirosul
natural al fructului. Egiptenii în antichitate adunau flori într-un săculeţ de mătase, care era stors
până se scurgea tot uleiul din ele. În Italia, uleiul de lămâie era cules printr-o procedură similară
numită “ecuelle”. 2. Distilarea- este metoda obişnuită pentru extragerea uleiurilor eterice şi
constă în distilarea plantelor sau părţilor din plantă cu vapori de apă. Această metodă este
folosită pentru obţinerea esenţelor de trandafir, de iasomie, de levănţică, flori de portocal etc, şi
este principala metodă de extracţie a uleiurilor. Procesul de distilare este bazat pe principiul
fierberii materialului şi extragerea esenţei prin evaporare. După condensare, uleiul se separă de
apă şi poate fi colectat. Plantele sunt strivite pentru a-şi elibera uleiurile mai uşor. Pentru
obţinerea unui kilogram de ulei de trandafir sunt necesare cinci-şase tone de petale. Metodele
curente mai implică punerea plantelor pe o sită prin care trec vapori fierbinţi. 3. Extracţia cu
solvenţi volatili- se foloseşte când plantele au un conţinut mic de uleiuri volatile sau când
uleiurile îşi schimbă compoziţia chimică.Această metodă de extracţie a uleiurilor aromatice se
foloseşte pentru plantele a căror aromă este deteriorată de temperaturi ridicate. Uleiurile sunt
extrase folosind solvenţi care au punctul de fierbere mai mic decât al apei, cum ar fi eter sau
substanţele extrase din petrol, al căror grad de evaporare este ridicat. Aceste metode sunt
folosite, în general, pentru dizolvarea esenţelor din plante sau grăsimi animale. Metoda uzuală
implică aplicarea materialului aromat pe o sită din metal într-un container; solventul este aplicat
peste ele, după care este lăsat să se vaporizeze, lăsând în urmă o substanţă numită „beton”,
formată din uleiul esenţial şi stearoptene. Uleiul aromat poate fi separat de stearoprene prin
extracţia cu alcool, rezultând cea mai pură şi concentrată substanţă din toate uleiurile cunoscute.
Cei mai utilizaţi solvenţi sunt: eterul de petrol (pentru flori), benzina (pentru obţinerea răşinilor ),
alcoolul etc. 4. Extracţia cu solvenţi graşi, nevolatili (cu grăsimi)- se foloseşte pentru florile de
iasomie şi tuberoză (practicat de Grasse în Franţa de Sud). Prin această metodă se obţin
produsele cele mai fine şi mai delicate, dar este înceată şi costisitoare. Florile se aşează pe
suprafeţe netede , unse cu o grăsime animală solidă şi se aşează în noi straturi de flori pâna ce
grăsimea se saturează cu uleiul eteric. Uleiul eteric se extrage apoi din grăsime cu alcool. 5.
Extracţia cu adsorbanţi solizi Florile se aşează pe nişte rame, cu plase deasupra adsorbantului.
Ramele, puse unele peste altele, formează dulapuri închise ermetic, care nu dau voie uleiului
volatil să se răspândească în aer . Uleiul eteric se extrage cu alcool. Dacă soluţia alcoolică se
supune distilarii, se obţine uleiul volatil pur. Uleiurile eterice se utilizează fie ca atare, fie se
separă în componente, care apoi se amestecă cu alte substanţe pentru obţinerea parfumurilor.
Exemple de florii parfumate:

După ce s-a cunoscut compoziţia chimică a uleiurilor eterice, s-a trecut la obtinerea lor pe cale
artificială. Primele esente obţinute în laborator au fost esenţa de gaultheria (salicilatul de metil) şi
esenţa de migdale amare (aldehida benzoică). Astăzi se cunosc metode pentru obţinerea
substanţelor naturale găsite în uleiurile parfumate şi chiar se obţin unele inexistente în natură.
Există şi unele parfumuri ce se obţin prin extragerea uleiurilor volatile şi amestecarea lor cu alţi
compuşi naturali sau sintetici, rezultatul fiind un parfum cu o valoare superioară celui natural.
Exemplu: esenţa de trandafiri are patru constituienţi principali- geranionul, citronelolul, alcoolul
feniletilic şi nerolul. Geranionul se extrage din uleiul de citronela Java, din esenţa de palmarosa
etc. Citronelul se obţine pornind de la esenţa de citronel. Alcoolul feniletilic este obţinut prin
sinteză, iar nerolul, tratând chimic geraniolul sau apa de flori de portocal. Un parfum este un
amestec lichid de uleiuri sau compuşi aromatici, de fixativi şi de solvenţi, utilizat pentru a da
corpului uman, unor obiecte sau spaţiului de locuit un miros plăcut. Parfumurile pot fi grupate în
diferite familii olfactice, pe teme sau acorduri după cum urmează : Florale Parfumuri care sunt
dominate de esenţa uneia sau mai multor flori. Când se utilizează o singură floare parfumurile se
numesc soliflore (ca de exemplu parfumul Diorissimo al lui Christian Dior pe bază de
lăcrămioare). Chypre Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, muşchi de stejar, paciuli,
şi labdanum. Această familie de parfumuri şi-a căpătat denumirea de la parfumul cu acelaşi
nume creat de François Coty. Aldehidice Parfumuri care încorporează o familie de substanţe
chimice cunoscute sub numele de aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux în 1921 a fost
primul parfum aldehidic. Alte parfumuri aldehidice sunt Je Reviens şi Arpège. Caracteristica
parfumurilor aldehidice o constituie nota lor "picantă" . Fougère Parfumuri cu o bază de lavandă,
cumarin şi muşchi de stejar. Această familie este numită după parfumul Fougère Royale produs
de Houbigant, primul care a utilizat această bază. Multe parfumuri masculine fac parte din
această familie, care este caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase. Piele O familie de
parfumuri care combină esenţe de miere, tutun, lemn, şi gudron de lemn, cu un miros care se
aseamănă cu cel de piele. Lemnoase Parfumuri în care domină esenţele lemnoase, în mod tipic
de lemn de santal sau de cedru. Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste
parfumuri. Orientale O clasă răspândită de parfumuri combină esenţa de vanilie sau alte esenţe
de natură animală cu esenţe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate conţine uleiuri de camfor
şi răşini. Citrice O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din ape de
colonie "răcoritoare" datorită tenacităţii reduse a esenţelor citrice. Producerea de noi compuşi
aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizează cu precădere esenţe citrice. Exemple de
parfumuri: Concentraţii şi compoziţii Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate
corespunzătoare de solvent, pentru a le face mai uşor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele
naturale cât şi cele sintetice conţin concentraţii ridicate de compuşi volatili care pot provoca
reacţii alergice, pot produce răni dacă sunt aplicaţi pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea. Deşi
uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenţi ca jojoba, uleiul de cocos fracţionat sau ceara,
solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul sau un
amestec de etanol şi apă. Proporţia de uleiuri aromatice (ca procent în volume) dintr-un parfum
determină tipul acestuia: Extras de parfum: 20%-40% compuşi aromatici Apă de parfum (Eau de
parfum): 10%-30% compuşi aromatici Apă de toaletă (Eau de toilette): 5%-20% compuşi
aromatici Apă de colonie (Eau de Cologne): 2%-3% compuşi aromatici -apa de parfum are
concentraţia de parfum de circa 12-15%, restul fiind alcool. Mirosul este mai puternic atunci
când vremea este rece, şi poate dura în medie 5 ore. -apa de toaleta conţine circa 5-12% parfum ,
iar alcool 88-95% şi durează 4 ore. -apa de colonie- parfumul are o concentraţie de 2-6%,în cea
mai mare parte găsindu-se alcool în combinaţie cu apa;durează circa 3 ore.