Investitii internationale

Investiţiile joacă un rol important în economia unei ţări, ele reprezentînd suportul material al dezvoltării sale
economico-sociale. 88 Investiţiile străine reprezintă, pentru Republica Moldova, sunt una din sursele ce
asigură o creştere durabilă a economiei naţionale. Un rol deosebit în acest sens le revine investiţiilor străine
directe, ce reprezintă un catalizator al dezvoltării economice pentru toate ţările din Europa Centrală şi de
Est. [2] Investiţiile reprezintă principala cale de menţinere a forţei productive a întreprinderii şi de
dezvoltare a acesteia. Dacă o întreprindere înregistrează un ritm de creştere inferior celui mediu pe piaţa sa
de referinţă (respectiv, în sectorul său de activitate), pe termen mediu şi lung aceasta poate avea drept
consecinţă "moartea" întreprinderii respective, ca urmare a pierderii progresive de competitivitate. În
sensul cel mai general, prin investiţie se înţelege utilizarea veniturilor în scopul formării capitalului. Din
această perspectivă, investiţia este una dintre cele două destinaţii de principiu ale venitului: investiţie şi
consum. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al alegerii dintre utilităţi alternative, investiţia reprezintă
renunţarea la consumul imediat în favoarea unui consum viitor.De aceea, factorul timp are o importanţă
aparte în analiza raţională a proiectelor de investiţii. [5] Investiţiile internaţionale au apărut odată cu
generalizarea practicilor bancare şi lenta formare a Statelor moderne, spre sfârşitul evului mediu, însă
adevăratul progres, investiţiile l-au realizat la începutul secolului XIX. Aceste investiţii erau exclusiv
europene provenind cu precădere din o singură ţară - Marea Britanie. Din 1914 până în 1939, din cauza
marilor perturbări ierarhia ţărilor exportatoare de capital se inversează – S.U.A devenind lider la exportul de
capital iar Germania – prima la import. După al doilea război mondial, se pot distinge trei mari valuri de
investiţii străine: Primul val se realizează începând cu anul 1950 şi durează până în 1965. Această perioadă
corespunde fluxurilor de investiţii a firmelor americane în Europa de Vest. Al doilea val (1965 - 1975) se
caracterizează prin faptul că firmele americane şi europene se implementează în ţările cu salarii joase din
Asia de Sud - Est. Al treilea val se realizează în zilele noastre şi se caracterizează prin creşterea continuă a
fluxurilor de investiţii. Această expansiune a ISD poate fi explicată prin următoarele fapte:  schimbarea
mediului economic internaţional;  privatizarea, care este un mijloc de transferare a activităţilor economice
de la sectorul public la cel privat;  ţările continuă să reducă restricţiile impuse ISD şi urmează liberalizarea
politicilor comerciale unilaterale şi în cadrul negocierilor multilaterale;  în aceşti ani s-a triplat numărul de
tratate şi acorduri de promovare şi protecţie a investiţiilor, de ex: acord de liber schimb Nord American
(ALENA), acord multilateral asupra investiţiilor (AMI). Cu o rată medie de creştere de două ori mai mare faţă
de producţie, comerţul mondial este la originea internaţionalizării economice. Acest fenomen a condus
întreprinderile să dezvolte investiţii în străinătate, să-şi creeze reţele internaţionale multiple şi difuze.
Urmărind tendinţele de internaţionalizare, se pot identifica clar două evoluţii:  creşterea fluxului de comerţ
pe de o parte;  creşterea investiţiilor străine pe de altă parte, a căror creştere puternică s-a marcat după
începutul anilor 1980. [1] Ca rezultat, creşterea schimburilor şi investiţiilor, au antrenat o mărire a nivelului
de concurenţă pe mai multe pieţe, adică o intensificare a concurenţei, la care sunt supuse întreprinderile
naţionale ale ţărilor receptive. Tabel 1. Dinamica de investiţii străine directe în Republica Moldova în
perioada 2002-2011, mln USD

Conform datelor din tabelul de mai sus putem menţiona că Republica Moldova a fost capabilă să atragă
investiţii străine directe doar după relansarea credibilă a economiei. O creştere mai considerabilă a ISD în
economia Republicii Moldova s-a înregistrat abia în anul 2007, când ele au atins valoarea de 89 539,3mln.
USD. În anul 2009 avem o scădere drastică a volumului de ISD în economia ţării. Acest lucru se poate de
explicat prin instabilitatea politică şi economică din ţară. În rezultat investitorii străini au preferat să
investească în ţări mai îndepărtate din punct de vedere geografic, dar stabile din punct de vedere economic
şi politic. Referitor la ponderea ISD în PIB putem menţiona că pe parcursul perioadei analizate acest indice a
fost instabil şi în anul 2009 în rezultatul crizei mondiale, acest indice a scăzut până la 2,67%. Principalele
surse de capital străin sunt din Olanda – 18,2%. Aceasta este urmată de Cipru – 12,4%, Italia – 12,3%, Rusia
– 7,8%, Germania – 6,1%, etc. Un volum considerabil de investiţii în capitalul statutar al întreprinderilor din
Moldova a venit din ţările Uniunii Europene (UE). Rolul investiţiilor străine este destul de important pentru
ţările în tranziţie, inclusiv şi pentru Republica Moldova, unde resursele interne sunt insuficiente pentru
atingerea unui nivel de dezvoltare şi de bunăstare pe care-l au azi ţările moderne. Influenţa ISD asupra
economiei naţionale este dublă. Pe de o parte este vorba de credite, împrumuturi şi investiţii prin
intermediul cărora capitalul străin poate completa resursele financiare naţionale în aplicarea programelor
de stabilizare la nivel macro. Pe de altă parte capitalul străin joacă un rol fundamental în restructurarea şi
modernizarea economiei naţionale. Alături de plusul de capital investit cu efecte corespunzătoare asupra
creşterii economice, investiţiile străine de capital stimulează transferul de tehnologii moderne, ele ajută la
echilibrarea balanţei de plăţi a ţării în care se implantează. [6] Capitalul străin este perceput ca un element
important şi esenţial pentru reforma economică din Republica Moldova. Influenţa acestuia asupra
economiei naţionale este dublă. Pe de o parte este vorba de credite, împrumuturi şi investiţii prin care
capitalul străin poate completa resursele financiare naţionale în aplicarea programului de macrostabilizare,
iar pe de altă parte capitalul străin joacă un rol fundamental în restructurarea şi modernizarea economiei
naţionale. Investiţiile străine directe sînt privite ca o mişcare a capitalurilor a căror zonă de deplasare nu se
opreşte la graniţele naţionale, devenind o activitate internaţională. Investiţiile străine directe reprezintă una
dintre cele mai dinamice componente ale economiei mondiale, iar in contextual unei globalizări continue
aceste fluxuri financiare internaţionale determină agenţii economici participanţi să le cunoască elementele
definitorii şi să adopte un management specializat in domeniul afacerilor internaţionale. [2] În acest context
investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi
de eficienţă. În orice domeniu economic, social-cultural investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. În mod
logic, la nivelul economiei naţionale, dezvoltarea aparatului de producţie şi lărgirea suportului material al
activităţilor social-culturale sunt în dependenţă directă de fondurile de investiţii pe care societatea îşi
permite să le aloce într-o anumită perioadă. În viaţa economică activitatea de investiţii ocupă un loc central,
atât în sfera producţiei de bunuri şi servicii, cât şi în sfera consumului, fiind factorul care influenţează
simultan cererea şi oferta. Investiţiile pot fi privite şi ca liant între generaţii, prin crearea de noi locuri de
muncă pentru generaţia tânără, dar şi prin ―moştenirea‖ de capital fix pe care aceasta o primeşte de la
generaţiile anterioare. Nu în ultimul rând, investiţiile constituie suportul material al promovării progresului
tehnico-ştiinţific în diverse sectoare de activitate. Proiectele de investiţii aplicate constituie mijlocul
principal de valorificare a soluţiilor tehnice şi tehnologice noi oferite de cercetarea ştiinţifică. Rolul
investiţiilor străine in economia unei ţări este incontestabil: lanţul de efecte pe care le generează se
repercutează atit asupra producţiei de bunuri şi servicii, cit şi asupra consumului, motivind simultan cererea
şi oferta. [5] Atragerea investiţiile străine directe a devenit din ce in ce mai importantă, de cele mai multe
ori bazată pe prezumţia că fluxurile mai mari de investiţiile străine directe aduc anumite beneficii economiei
ţării primitoare. Ele contribuie la Produsul Intern Brut (PIB), la formarea brută de capital fix (total investiţii in
economia gazdă) şi la balanţa de plăţi. [3] În Republica Moldova investiţiile străine sunt concentrate în mare
parte în industria prelucrătoare, energie electrică şi termică, gaze şi apă, comerţ, repararea autovehiculelor,
motocicletelor, a bunurilor casnice, în activităţi financiare, tranzacţiilor imobiliare, închirieri şi activităţi de
servicii prestate întreprinderilor. Cel mai mare volum din investiţiile străine directe care vin în Republica
Moldova sunt alocate în sectoare care nu produc bunuri sau servicii competiţionale pentru piaţa
internaţională. Pe de altă parte specialiştii afirmă că datorită investiţiilor străine, multe sectoare economice,
cum ar fi telecomunicaţiile mobile, au fost practic create de la zero, iar altele, precum producţia şi
distribuţia de energie electrică au fost salvate de la colaps. Totodată, în ultimii ani, companiile cu capital
străin au realizat vânzări mult mai mari decât cele autohtone

În ultimii ani climatul investiţional al Republicii Moldova s-a ameliorat considerabil. În acest scop, au fost
create condiţii necesare pentru atragerea investiţiilor. Creşterea a fost favorizată de stabilitatea politică şi
macroeconomică, două aspecte foarte importante pentru investitorii străini. În acest timp au fost
întreprinse o serie de activităţi la nivel de ministere. Pe de o parte, s-a început valorificarea zonelor
economice libere, potenţialul cărora, în special al terenurilor disponibile, nu era valorificat suficient. Pe de
altă parte, în 2010 a fost aprobată legea cu privire la parcurile industriale, un alt mecanism de atragere a
investitorilor străini, cu mai multe facilităţi fiscale. Dacă este să analizăm cele mai solicitate, mai favorabile
domenii de investire în economia Republicii Moldova, putem menţiona sectorul financiar, industria
prelucrătoare (aceasta e pe locul doi), comenzi cu ridicata, sectorul imobiliar, sectorul energetic. Mai exact,
e vorba despre investiţii în activităţi financiare (28,7%); industria prelucrătoare (21,4%); comerţul cu ridicata
şi amănuntul (16,9%); tranzacţii imobiliare (11,4%); energia electrică şi termică, gaze şi apă (9,6%),
transporturi şi comunicaţii (5,4%); altele (3,4%); hotele şi restaurante (1,9%); agricultură, economia
vânatului şi silvicultură (1,3%). Preferinţele sunt investitorilor împărţite pe regiuni după cum urmează: Zona
de nord a ţării – Polonia (69%), Marea Britanie (25%), Cipru (3%), Rusia (1%), Italia (1%), Lituania (0,5%).
Zona de centru este solicitată în proporţie de 29% de Marea Britanie, Bulgaria (12%), 91 Rusia (10%),
Liechtenstain (8%), Liban (6%). Iar zona de sud e preferată de Rusia cu 58%, Germania (38%), Turcia,
România şi Ucraina, cu câte un procent fiecare. [4] Putem remarca că în ultimii ani s-au redus ca volum
investiţiile străine directe şi potrivit BNM, reducerea investiţiilor s-a produs pe fundalul unui nou val de criză
economică. Majoritatea ţărilor ce investesc în economia ţării noastre singure înfruntă dificultăţi, astfel ne
putem aştepta, ca pe viitor investiţiile să se reducă considerabil. [8] Parteneriatul Republicii Moldova cu
creditorii străini ar putea fi afectat din cauza relaţiei incerte a ţării cu FMI, cît şi de criza politică care la
moment încă nu este soluţionată. Criza politică din ţara noastră va avea un impact extrem de negativ asupra
economiei naţionale care şi aşa resimte influenţa negativă a crizei majore care a cuprins ţările din zona euro.
Valoarea totală a investiţiilor străine în Republica Moldova în anul 2012 s-a redus cu 35%. O serie de
companii majore au declarat că renunţă la extinderea activităţii planificată anterior. Motivele acestor decizii
sunt pe de o parte obiective şi anume criza economică globală, iar pe de altă parte subiective: mediul
extrem de birocratizat, atacurile organelor de reglementare, corupţia şi evoluţiile imprevizibile ale situaţiei
politice. Republica Moldova doreşte să atragă investitori şi parteneri străini. Mulţi investitori străini, în
special cei francezi (grupul Lafarge Ciment , Société́ Générale, grupul Lactalis, Orange) au facut deja alegerea
venind să-şi deschidă afacerea anume în Moldova. Punctele forte ale Republicii Moldova în atragerea
investiţiilor străine:  ţară dinamică în puternică expansiune economică  un climat social şi politic stabil 
poziţie strategică între Europa şi Asia, o zona care cunoaşte o dezvoltare rapidă  mare proximitate culturală
şi economică cu ţările europene, la 3 ore de marile oraşe europene, cu un decalaj de o ora  accesul la
marea Neagră prin Portul Internaţional « Giurgiulesti » pe Dunăre, acesta fiind o Zonă Liberă  forţă de
muncă ieftină şi calitativă  bună cunoaştere a limbilor străine  una dintre cele mai bune viteze Internet din
lume  singura ţară din CSI care are acorduri economice prefernţiale cu Uniunea Europeana  costul de trai
destul de accesibil  costurile administrative ieftine (exemplu : închirierea unui spaţiu de birou costă
aproximativ 20 EUR m²; salariul mediu in iunie 2011 a fost aproximativ 219 EUR)  ţară favorabilă
activitaţilor Offshore/Nearshore  taxe şi impozite reduse in scopul promovării investiţiilor. [9] Dar pentru a
recăpăta încrederea mediului de afaceri, Republica Moldova trebuie întâi să iasă din criză care s-a declanşat.
Deoarece criza politică impune majoritatea agenţilor economici să-şi revadă planurile de dezvoltare. Şi nu în
cel mai optimist mod. Impune un puternic sentiment de conservare atât la nivel de companii, cât şi la nivel
de persoană. Bibliografie: 1. Moise Elena , Investiţii străine directe, Editura Victor, 2005. 2. Ana Popa,
Valeriu Prohniţchi, Adrian Lupuşor ―Impactul investiţiilor străine directe asupra economiei Republicii
Moldova‖ Chişinău, 2010. 3. Cătălin Emilian Huidumac Petrescu, Radu-Marcel Joia, ş. a. ―Expansiunea
investiţiilor străine directe –factor determinant al globalizării‖ Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII
(2011), No. 1(554), pp. 166-175. 4. Capital market. Nr.24 (444) din 13 iunie 2012 5.
www.economiaintreprinderii.ro 6. www.24h.md 7. www.unimedia.md 8. www.noi.md 9. www.gpg-
businesscenter.com

CONDIŢIILE ŞI PROBLEMATICA SOLICITĂRII FONDURILOR NERAMBURSABILE ÎN SCOPUL FINANŢĂRII

ACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE

Problema finanţării activităţii investiţionale ale entităţilor economice este una actuală, în special pentru
întreprinderile din sectorul micului business sau din zonele rurale. Finanţarea prin sine poate fi definită ca
un mecanism complex de obţinere a fondurilor necesare efectuării unei investiţii. Evident, întreprinderea
pentru realizarea activităţii investiţionale poate utiliza fondurile proprii, fondurile împrumutate, metodele
moderne de finanţare, dar totodată poate utiliza sursele financiare propuse de diverse programe de
finanţare. În unele cazuri aceste surse alternative de finanţare sunt eficiente şi oportune datorită
insuficienţei fondurilor proprii dar şi a imposibilităţii solicitării creditelor sau împrumuturilor din cauza lipsei
garanţiei sau insuficienţei acesteia. În cazul creditelor de investiţii, de obicei entităţile economice trebuie să
se implice cu o sumă de bani în activitatea investiţională preconizată dar şi să dispună de garanţii. În aceste
condiţii, ofertele propuse de către programele de finanţare existente în Republica Moldova servesc drept o
alternativă foarte eficientă de asiguare financiară a investiţiilor planificate. Prin intermediul acestora, agenţii
economici au posibilitatea de a obţine suportul financiar necesar dar şi beneficiază de fonduri
nerambursabile sub formă de granturi, subvenţii sau anumite facilităţi privind procurarea echipamentului
necesar, consultanţă gratuită, compensarea unor cheltuieli efectuate în anumite domenii etc. Prin urmare,
fondurile nerambursabile reprezintă ajutoarele financiare acordate agenţilor economici fară a fi restituite
organizaţiilor donatoare. Instituţiile financiare participante în programele naţionale dar şi internaţionale de
finanţare trebuie să propună antreprenorilor autohtoni, de rînd cu ofertele privind creditele şi alternativa
fondurilor nerambursabile. Aşadar, în prezent statul îşi asumă responsabilitatea de a finanţa programe
guvernamentale prioritare de dezvoltare a industriei, agriculturii, transportului şi comunicaţiilor. Toate
măsurile financiare guvernamentale conduc nu doar la creşterea directă a resurselor financiare ale
întreprinderilor dar şi la stimularea şi dezvoltarea activităţii investiţionale a acestora. Prin intermediul
suportului financiar propus sunt spriginite diverse sectoare ale economiei pentru realizarea de investiţii,
ocuparea forţei de muncă, inovare, export, etc.
Programele de finanţare nominalizate în tabelul 1 reprezintă, pentru întreprinderile din Republica Moldova,
o oportunitate de iniţiere a afacerii, de investire şi dezvoltare a entităţilor economice prin intermediul
suportului financiar dar totodată şi prin utilizarea eficientă a fondurilor nerambursabile acordate. Pentru
facilitarea procesului de solicitare şi obţinere a unor fonduri nerambursabile accesate în baza programelor
de finanţare existente, considerăm oportun identificarea unor condiţii generale impuse de circumstanţele
respective care vizează: 114 - corespunderea criteriilor de eligibilitate ale entităţilor economice – ceea ce
presupune întrunirea tuturor cerinţelor privind atribuirea agenţilor economici la categoria beneficiarilor de
program, posibilităţile financiare ale acestora, înscrierea potenţialei investiţii în obiectivele programelor,
etc.; - perfectarea formularelor de participare în conforitate cu cerinţele programului pentru care se aplică -
informaţiile prezentate trebuie să fie relevante, clare şi autentice; - în cazul solicitării creditelor sau
împrumuturilor – se va colabora doar cu instituţiile financiare participante la acest program; - planul de
afaceri prezentat va conţine informaţie exactă care va îmbina activităţile planificate, capitalul investit şi
rezultatele scontate. Aspectul financiar terbuie să fie reflectat cu cea mai înaltă precizie – lucru care va
permite determinarea eficienţei proiectului investiţional; - prezenţa unor argumente convingătoare privind
obţinerea profitului şi durabilităţii afacerii în domeniul respectiv; - depunerea setului de documente în
conformitate cu termenele stabilite şi pe adresa indicată. Nu se recomandă depunerea setului de
documente în ultimele zile ale programului. Respectînd aceste condiţii, entităţile economice au posibilitatea
de a efectua investiţii în anumite sectoare ale economiei, păstrînd independenţa şi autonomia financiară şi
beneficiind de fondurile nerambursabile care le pot soluţiona problemele financiare aferente finanţării.
Totodată, necesită a fi analizată şi problematica solicitării şi obţinerii granturilor, întrucît întreprinderile
înregistrează şi unele obstacole în timpul accesării fondurilor nerambursabile oferite de programele de
finanţare. Aşadar, accesul la această categorie de finanţare se limitează datorită faptului că entităţile
economice nu întotdeauna cunosc despre existenţa surselor alternative de finanţare a investiţiilor pe care
preconizează să le efectueze în anumite sectoare ale economiei precum şi despre modul de accesare la
respectivele programe de stat. Totodată beneficiile programelor nu întotdeauna sunt înţelese de potenţialii
beneficiari, factor care limitează accesul la ele. În acest context se recomandă mediatizarea informaţiei
privind programele de finanţare atît naţionale cît şi internaţionale, privind organizaţiile care pot oferi
consultanţă în acest domeniu prin intermediul radioului, televiziunii dar şi a reţelelor de socializare, întrucît
fondurile nerambursabile fiind destinate facilitării procesului de finanţare a diferitor activităţi de fapt
contribuie la dezvoltarea economică a statului. Multitudinea formularelor care urmează a fi perfectate în
scopul obţinerii finanţării prin granturi şi birocraţia excesivă reprezintă un obstacol în solicitarea acestor
surse de finanţare. Complexitatea informaţiei solicitate creează dubii şi deseori sperie potenţialii beneficiari,
care se lasă dezinformaţi. Neîncrederea în autenticitatea şi veridicitatea surselor alternative de finanţare a
propriilor investiţii limitează accesul la respectivele fonduri. În acest context se recomandă diseminarea
informaţiei privind istoriile de succes datorate programelor de finanţare din diferite domenii inclusiv prin
plasarea acestora la panourile instituţiilor financiare participante. Alt factor care influenţează negativ
cererea de solicitare a fondurilor nerambursabile este necorespunderea agentului economic la criteriile de
eligibilitate şi insuficienţa fondurilor proprii pentru asigurarea cofinanţării în cazul existenţei unor astfel de
exigenţe. Aceasta se explică prin faptul că statul oferă prioritate unor sectoare care necesită suport şi care
nu întotdeauna corespund cu obiectivele investiţionale ale agentului economic, dar fondurile
nerambursabile reprezintă doar o alternativă de finanţare, nu unica sursă. Ar fi binevenită diversificarea
obiectivelor programelor de finanţare în scopul deschiderii accesului la ele şi altor categorii de beneficiari
prin stabilirea unor restricţii suplimentare sau stabilirea obiectivelor de investiţii ale agenţilor economici în
conformitate cu programele existente. Prezentarea unui plan de afaceri necompetitiv, care nu conţine
informaţii convingătoare privind obţinerea profitului şi rentabilizarea activităţii întreprinderii în urma
finanţării, reprezintă, la fel, o problemă de solicitare a programelor de finanţare şi beneficiere de fonduri
nerambursabile. În acest context se recomandă antreprenorilor, în cazul lipsei de experienţă în elaborarea
planului de afaceri, de a se consulta cu organizaţiile specializate sau de a beneficia de instruire în domeniul
respectiv. Frica de ulterioare controale din partea finanţatorilor privind modul de gestionare eficientă a
fondurilor primite la fel stopează cererea faţă de sursele alternative de finanţare a potenţialelor investiţii.
Orice finanţator este în drept să cunoască despre modul de administrare efectivă a resurselor financiare
alocate iar orice beneficiar este obligat să utilizeze resursele primite în scopul dezvoltării activităţii pentru
care i-au fost alocate fonduri. Respectarea acestor condiţii va diminua riscul apariţiei unor neclarităţi în
timpul monitorizării post finanţare din partea finanţatorilor.

Prezentarea dosarului incomplet sau încălcarea termenelor de prezentare interzice accesul la finanţarea
nerambursabilă. Acest obstacol poate apărea din cauza informării tardive privind accesul la acest tip de
finanţare alternativă, a neatenţiei în perfectarea actelor precum şi a lipsei de experienţă în domeniul
respectiv etc. Identificarea termenului limită pentru fiecare program de finanţare este o condiţie obligatorie
iar examinarea formularelor aferente solicitării fondurilor nerambursabile nu poate fi neglijată în nici un
mod. În baza celor examinate, constatăm că programele naţionale şi internaţionale de finanţare ale
obiectivelor entităţilor economice din Republica Moldova au un impact pozitiv asupra dezvoltării
întreprinderilor în particular şi a economiei statului în general. Fondurile nerambursabile obţinute prin
intermediul programelor de finanţare invocă îndeplinirea anumitor condiţii impuse de program şi contribuie
la modernizarea tehnică şi tehnologică a întreprinderii, ridicarea calităţii produselor fabricate, dezvoltarea
anumitor sectoare prioritare care necesită investiţii etc. Prin urmare, atît statul cît şi antreprenorii sau
potenţialii antreprenori, în cazul iniţierii afacerii, trebuie să manifeste interes în diminuarea problemelor
privind accesul la granturi şi de facilitare a procesului de obţinere a acestora în scopul ridicării nivelului
economiei naţionale. Bibliografie: 1. Tornea, I., Finanţarea IMM-urilor în Republica Moldova. Politici publice,
nr.1, Chişinău: IDIS ―Viitorul‖, 2011, 44 p. 2. Gaibu, C., Litra, L., Lozovanu, V., Gîrbu, V., Evaluarea capacităţii
de absorbţie a asistenţei externe acordate Republicii Moldova, Chişinău: IDIS ―Viitorul‖, 2011, 56 p. 3.
http://www.mec.gov.md/programe/ 4. http://www.odimm.md/ 5.
http://www.ifad.md/programs/derulare/ifad2/