MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE POLIŢIE

„ALEXANDRU IOAN CUZA‖ ŞCOALA DOCTORALĂ „ORDINE PUBLICĂ

ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ‖

TEMA:
EXECUTAREA SANCȚIUNILOR
CONTRAVENȚIONALE ÎN ROMÂNIA

- REZUMAT -

Coordonator de doctorat:
Prof. univ. dr. ŢICAL GEORGE MARIUS

Doctorand:
CATANĂ NECULAI

BUCUREŞTI 2014
1
 CUPRINS

CUPRINS......................................................................................................................... 2
ARGUMENTUL CERCETĂRII.................................................................................... 4
CAPITOLUL I
SISTEMUL CONTRAVENŢIONAL ROMÂNESC................................................... 10

1.1. Noţiuni, termeni..................................................................................................... 11

1.2. Evoluţia sistemului contravenţional în dreptul românesc...................................... 11
1.3. Sistemul contravenţional românesc actual............................................................. 12
1.4. Contravenţia în legislaţia românească................................................................... 13
1.5. Sancţiunile contravenţionale în legislaţia română.................................................. 13

CAPITOLUL II
CONSTATAREA, APLICAREA ȘI EXECUTAREA SANCŢIUNILOR
CONTRAVENŢIONALE.............................................................................................. 15

2.1. Consideraţii generale privind constatarea, aplicarea şi executarea sancţiunilor

contravenţionale........................................................................................................... 15
2.2. Procesul verbal – instrumentul juridic de constatare a contravenţiei.....................15
2.3. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare.............................................. 16
2.4. Cazuri de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale............................................. 16
2.5. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale........................................... 17
2.6. Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale în
diferite domenii............................................................................................................ 17
2.7. Executarea sancţiunilor principale......................................................................... 18
2.8. Executarea sancţiunilor complementare................................................................ 18
2.9. Contestaţia la executare......................................................................................... 18
2.10. Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale...............................19

CAPITOLUL III
ASPECTE PROCEDURALE COMPARATE PRIVIND EXECUTAREA
SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE.............................................................. 19

3.1. Sisteme contravenționale europene....................................................................... 19

3.2. Sistemul contravențional în Franța........................................................................ 20
3.3. Sistemul contravențional în Olanda....................................................................... 21
3.4. Sistemul contravențional în Republica Moldova................................................... 22
3.5. Jurisprudenţa CEDO privind procedura aplicării sancţiunilor contravenţionale....23
2
 3.6. Influenţele jurisprudenţei CEDO față de sistemul contravențional românesc........23

CAPITOLUL IV
AGENȚIA NAȚIONALĂ DE COLECTARE A AMENZILOR (ANCA)..................24

4.1. Ineficiența procesului de executare a amenzilor în sistemul contravențional

românesc...................................................................................................................... 24
4.2. Analiza încasării amenzilor aplicate de poliție pentru anul bugetar 2009..............25
4.3. Analiza încasării amenzilor contravenționale în județul Neamț.............................26
pentru anul bugetar 2012.............................................................................................. 26
4.4. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor......................................................... 27
4.5. Procedura executării amenzilor rutiere.................................................................. 28

CONCLUZII ȘI PROPUNERI..................................................................................... 28

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.................................................................................... 30

3
 ARGUMENTUL CERCETĂRII

Cercetarea doctorală în cadrul acestei teme îşi propune relevarea

coordonatelor raportului dintre mediul universitar şi sistemul contravențional
românesc sub aspectul tehnic al constatării, aplicării și executării contravenției, ca
instituție fundamentală în prevenirea și combaterea faptelor care contravin
conviețuirii sociale, raport a cărui miză este atât aprofundarea studiului asupra
procedurilor tehnice de executare a sancțiunilor existente în sistemul
contravențional, cât şi identificarea unor elemente-cheie care să permită, în
practică, eficientizarea scopului pentru care sunt aplicate contravențiile.
Tema abordată urmărește și creşterea conştientizării factorilor de
răspundere din cadrul instituțiilor statului cu rol în prevenirea și combaterea
faptelor cu un grad redus de pericol social, respectiv găsirea unor pârghii adecvate
de colectare a sumelor provenite prin aplicarea contravențiilor și realizarea
scopului preventiv și represiv pentru care au fost aplicate. În acest context,
rezultatele cercetării ar putea trece dincolo de graniţa mediului academic şi a
factorilor de decizie şi acţiune, prin înființarea unei instituții cu scop principal de
coordonare a activității de executare a sancțiunilor și adiacent de gestionare a
sumelor de bani colectate, respectiv de cooperare internațională.
În contextul argumentării nevoii stringente de prevenire şi combatere a
faptelor care aduc atingere normelor de conviețuire socială cu un pericol social
redus, care nu sunt prevăzute de legea penală, tema tezei de doctorat „Executarea
sancțiunilor contravenționale în România” – reprezintă o temă de actualitate
având ca subiect o fază importantă a sistemului contravențional românesc, care în
practică are o eficiență scăzută prin prisma corelării legislației cu legislație
europeană, ca o consecință a aderării româniei la Uniunea Europeană.
Actualitatea temei rezultă din contextul social al unei Europe pline de
frământări social-economice, rasiale care a determinat o creștere a infracționalității
şi contravenționalităţii pe toate palierele, care porneşte de la vârste juvenile.
Modificarea sistemului contravențional românesc sub aspectul executării
sancțiunilor apare ca o necesitate a evoluției sociale prin integrarea în Uniunea
Europeană. Admiterea în spațiul Schengen a României va fi urmată de o serie de
schimbări şi adaptări legislative privind segmentul ordinii publice şi a securităţii
naționale, ceea ce presupune şi crearea unui sistem contravențional suplu, a unei
structuri unitare care să coordoneze această responsabilitate și să mențină o
cooperare strânsă cu instituţiile similare existente în statele Uniunii Europene.
Astăzi, când instituțiile statului cu rol în colectarea sumelor datorate la
bugetul de stat si local au mai multă vizibilitate în sfera acţiunii guvernamentale pe
fundalul escaladării fenomenului de eludare a plății taxelor, impozitelor dar și a
sumelor reprezentând sancțiuni principale contravenționale, studiul ştiinţific al
sistemului contravențional românesc prin prisma prevenirii şi combaterii faptelor
antisociale, devine important nu doar sub aspect istoric, cât mai ales pentru
4
cunoaşterea sferei în care acţionează, a actorilor implicaţi, a armonizării legislative
cu normele și procedurile europene. Identificarea paşilor care trebuie făcuţi pentru
eficientizarea sistemului contravențional, nu doar principial sau la nivel declarativ,
şi stimularea voinţei politice şi a legiuitorului pentru acţiune în sensul corect, vor
putea eficientiza sistemul creat.
Astfel, apare necesitatea elaborării unei strategii, la care să participe
principalii actori cu rol de prevenire și combatere a faptelor antisociale, care să
vizeze atât latura teoretico-legislativă cât şi cea tehnică funcțională, de
eficientizare a sistemului contravențional din România și armonizarea acestuia la
cerințele Uniunii Europene.
Reglementarea sistemului contravenţional în România a cunoscut o
continuă schimbare începând de la prima diviziune trihotomică a dreptului penal în
Regulamentele Organice până la apariţia legii cadru O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001
aflată în vigoare. Evoluţia sistemului contravenţional a fost marcată de condiţiile
istorice dar şi de dezvoltarea economico-socială. Perioadele istorice prin care
România a trecut şi-au lăsat amprenta asupra sistemului contravenţional în funcţie
de importanţa valorilor sociale protejate, specifice fiecărei perioade, pericolul
social generat şi apreciat al faptelor antisociale. Legea contravenţională protejează
valorile sociale contra unor încălcări relativ grave ale drepturilor şi libertăţilor
persoanelor. Prin excelenţă, legea contravenţională, alături de legea penală, este
specia de lege ce descrie cu precizie faptele care atrag incidenţa sa. Scopul legii
contravenţionale este acela de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite prin
legea penală, de aici rezultând caracterul subsidiar în raport cu legea penală.
Reacţia socială contra faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se
desfăşoare pe mai multe planuri, respectiv politic, educaţional, economic şi juridic.
Dintre diversele tipuri de reacţie socială, un loc important îl ocupă aplicarea
sancţiunilor juridice persoanelor care nu-şi conformează comportamentul normelor
juridice. Pentru restabilirea ordinii, legiuitorul a delegat organelor sale competente
atribuţia de a aplica sancţiuni destinatarilor care încalcă preceptele normelor
contravenţionale. Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere şi
reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi a
prevenirii săvârşiirii contravenţiilor.
O condiție esenţială ce trebuie să îndeplinească sancţiunea contravenţională
pentru a fi considerată o măsură de constrîngere şi reeducare este caracterul
imediat al sancţiunii.
După finalizarea procedurii de executare consemnată în legea cadru,
amenda contravenţională este asimilată unei creanţe de natură fiscală, procedura
executării desfăşurându-se conform Codului de procedură fiscală .
În opinia personală asimilarea amenzii contravenţionale cu o creanţă
fiscală, executarea silită a acesteia fiind realizată conform procedurii stabilite de
Codul Fiscal în aceeaşi manieră ca orice obligaţie fiscală către stat, face ca această
măsură să-şi piardă scopul urmărit de legiuitor, de reeducare şi prevenţie şi să
primeze doar interesul statului de a colecta suma de bani la fel ca orice obligaţie la
5
bugetul de stat. Astfel, conf. art. 125 din C.pr.fisc. „la cererea temeinc justificată a
debitorilor, persoane fizice sau juridice, autorităţile publice locale care
administrează bugetele de stat, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare care le
administrează, înlesniri la plată”. Deci, i se acordă contravenientului înlesniri în
ceea ce priveşte achitarea amenzii. Totodată, conf. art. 131 din acelaşi act normativ,
dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani
de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.
Conf. art.176 din C.pr.fisc. „executarea sancţiunii se stinge dacă debitorul -
contravenient este insolvabil. Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în
stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul
organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea
ei într-o evidenţă separată”. În cazul debitorilor insolvabili executarea silită se
întrerupe. Prin asimilarea amenzii contravenţionale cu o creanţă fiscală în faza de
executare silită i se oferă contravenientului o lejeritate în achitarea ei.
Astfel, sub aspect psihologic, încă de la aplicarea sancţiunii de către agentul
constatator, contravenientul are reprezentarea acestei lejerităţi, caracterul punitiv fiind
1
diminuat. Legiuitorul a încercat prin introducerea art.39 în Ordonanţa Guvernului
nr.2/2001 să institue o alternativă a executării amenzii cu caracter stimulativ, astfel
contravenientul care nu a achitat amenda în termenul de 30 zile de la ramânerea
definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, amenda va fi înlocuită
cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
Iniţial, textul legal crea o ipoteză la limita incredibilului, în care o persoană
care nu a achitat amenda contravenţională şi nu poate fi executată silit cere
transformarea acesteia în muncă în folosul comunităţii. Situaţia reglementată
aducea mai degrabă cu voluntariatul, fiind greu de crezut, dacă nu imposibil, că o
persoană care nu riscă nimic îşi va da acordul să muncească în folosul comunităţii
timp de 50 de ore. Acest text legislativ nu avea o aplicabilitate practică. Ulterior
prin decizia Curţii Constituţionale nr.1354/2008 s-a stabilit că textele legale prin
care se statua un voluntariat în prestarea muncii în folosul comunităţii sunt
neconstituţionale.
Mai trebuie menţionat că, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, nu se poate
face aplicarea dispoziţiilor art. 631 C.pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu
închisoarea, pentru că, altfel ar exista o atingere a principiului legalităţii, cât timp
s-ar ajunge la aplicarea unei sancţiuni care nu este prevăzută de lege. De altfel,
această abordare este evidentă în actualele condiţii legislative, în contextul
abrogării actelor normative care instituiau sancţiunea închisorii contravenţionale,
înlocuită în prezent cu aceea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
Problema cercetării o reprezintă sistemul contravențional românesc generic
sub aspectul evoluției și eficienței, cu o analiză critică sub aspectul executării
sancțiunilor contravenționale.
Obiectul cercetării îl reprezintă procedura de executare a sancțiunilor
contravenționale, rolul instituțiilor implicate în această etapă contravențională,
6
sistemul legislativ lacunar prin raportare la alte sisteme contravenționale europene,
la politici și strategii deja existente în domeniu prin prisma armonizării legislative
europene.
Scopul cercetării constă în identificarea unor măsuri eficiente de executare
și de stimulare a executării sancțiunilor contravenționale, etapă fundamentală în
procedura contravențională, care ar putea folosi ca bază pentru o nouă abordare
strategică, strict dedicată îndeplinirii scopului contravenției. Conceptualizarea şi
elaborarea unui set de măsuri adecvate pentru eficientizarea contravențiilor, ce se
doresc a fi implementate în mecanismul naţional de luptă împotriva faptelor care
aduc atingere conviețuirii sociale, cu suportul factorilor politici decizionali şi al
legiuitorului român, ar conduce la elaborarea unui proiect de hotărâre a guvernului
pentru înființarea unei agenții cu rol de coordonare şi executare a sancțiunilor
contravenționale, respectiv de stabilire a pârghiilor legislative stimulative în
executarea lor.
Obiectivele stabilite ale cercetării sunt specifice unui demers ştiinţific
teoretic, printr-o analiză a cadrului legislativ şi a rolului instituțiilor implicate în
aplicarea, sancționarea şi executarea sancţiunilor contravenționale, îmbinată cu
investigaţia empirică, prin culegerea de date, respectiv studierea situației
încasărilor amenzilor pentru anul bugetar 2009 la nivel național și situația
încasărilor amenzilor la nivelul județului Neamț pentru anul bugetar 2012, analiza
procedurilor contravenționale europene sub aspectul eficienței și îndeplinirii
scopului contravenției.
Astfel, cercetarea a avut la bază următoarele direcţii:
- Obiectivul 1: vizează informarea cu privire la sistemul
contravențional românesc actual sub aspectul teoretic al evoluției în timp. Prin
acest obiectiv se urmăreşte prezentarea originilor şi evoluţiilor reglementărilor
legislative, în paralel cu etapele parcurse istoric de societatea românească.
- Obiectivul 2: urmăreşte prezentarea teoretică a instituției principale
contravenția cu elementele sale constitutive, trăsături, obiect, subiecți în raport cu
instituția dreptului penal infracțiunea. Îndeplinirea acestui obiectiv a fost realizat
dintr-o perspectivă critică a cadrului legislativ existent, a rolului și numărului mare
de instituții implicate în aplicarea, sancționarea și executarea sancțiunilor
contravenționale, concluzia fiind necesitatea creării dreptului contravențional ca
ramură distinctă a sistemului de drept românesc.
- Obiectivul 3: defineşte abordarea sistemului contravențional românesc
din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană și o viitoare intrare a
României în spațiul Schengen, dar și rolul jurisprudenței CEDO asupra normelor
de reglementare internă, respectiv perspectiva Curții de la Strasbourg asupra
legislației contravenționale românești. Totodată, prin acest obiectiv am urmărit să
scot în evidență preocuparea statelor europene cu privire la abordarea acestei
problematici.
- Obiectivul 4: este unul concret care scoate în evidență ineficiența
sistemului contravențional românesc printr-o analiză pertinentă a etapei de
7
executare a sancțiunilor contravenționale principale preponderente-amenzile,
respectiv a cuantumului încasărilor amenzilor aplicate de agenții constatatori
pentru anul bugetar 2009 la nivel național și pentru anul 2012 la nivelul județului
Neamț.
- Obiectivul 5: vizează prezentarea unor măsuri legislative și
organizatorice privind segmentul cel mai important în cadrul procedurii
contravenționale. Astfel am prezentat crearea unei Agenții Naționale de Colectare a
Amenzilor (ANCA) care să cordoneze și să preia executarea sancțiunilor
contravenționale în sarcina sa.
În îndeplinirea obiectivului cercetării ştiinţifice a executării sancțiunilor
contravenționale, metodele de cercetare utilizate în această activitate au fost
următoarele:
- ancheta sociologică, flosită pentru analiza pârghiilor care realizează
combaterea faptelor care aduc atingerii valorilor sociale ocrotite de lege în evoluția
lor istorică. A fost realizată delimitarea distinctă a faptelor antisociale în funcție de
gravitatea pericolului social și percepția societății aflată în diferite etape de
dezvoltare istorică, față de modalitatea de reglementare și sancționare a lor.
- analiza documentelor, utilizată ca metodă intermediară, a fost folosită
atât cu ocazia descrierii cadrului legal specific, naţional şi internaţional, cât şi
pentru prezentarea obiectivelor şi direcţiilor de acţiune pentru identificarea unor
soluții viabile;
- observaţia şi cercetarea funcționării sistemului contravențional, prin
prisma abordării de către toți actorii implicați în constatarea, aplicarea și
sancționarea contravențională dar și prin implicarea directă în cadrul unității în
care îmi desfăşor activitatea, respectiv prin participarea la seminarii internaţionale
TISPOL (Europenean Traffic Police Network) prin proiectul “Lifesaver”;
- metoda bibliografică a fost bazată pe culegerea şi studiul
documentaţiei existente şi disponibile, care a implicat o atentă informare asupra
surselor şi studierea acestora, în baza unei bibliografii juridice de specialitate,
naţională şi internaţională, studii, articole, rapoarte, lucrări ale autorilor români şi
străini, resurse Internet etc.;
- studiul de caz, ca metodă de interpretare a datelor, a constat în analiza
încasării amenzilor la bugetul local pe anul bugetar 2009 la nivel naţional şi pentru
anul bugetar 2012, la nivelul judeţului Neamţ. Astfel, prin coroborarea,
centralizarea și interpretarea datelor furnizate de către organele fiscale s-a stabilit
procentajul de încasare a amenzilor ca sancțiuni contravenționale principale,
precum și numărul de sancțiuni contravenționale aplicate anual de agenții
constatatori și valoarea acestora. Interpretarea acestor date statistice a scos în
evidență ineficiența sistemului contravențional actual și inexistența unor pârghii
eficiente de stimulare a plății amenzilor de către contravenienți.
Cercetarea ştiinţifică aleasă dispune atât de o componentă juridică, cât şi de
una empirică, făcând apel la date, metode şi practici din domeniile practicii
judiciare interne, jurisprudența CEDO, ştiinţelor juridice, politicilor publice,
8
ordinii publice, siguranţei naţionale, al sferei informativ-operative şi din domeniul
financiar.
Totodată, în cadrul cercetării au fost analizate elementele constitutive ale
contravenției din perspectiva jurisprudenței CEDO, reglementări europene şi
legislaţia naţională specifică. În acest context, s-astabilit că în urma judecării
cauzei Anghel versus România, contravenția din legislația românească a fost
analizată de instanța europeană prin condițiile ce trebuiesc îndeplinite de o
infracțiune. În acest sens, au fost folosite o serie de documente, rapoarte de
evaluare şi informaţii disponibile din diverse surse, pe care le-am comparat, pentru
a observa rațiunea pentru care închisoarea contravențională a fost eliminată ca
măsură contravențională existentă anterior, ca urmare a armonizării sistemului
legislativ în contextul în care contravenția este abordată în jurisprudența CEDO ca
fiind infracțiune.
În final, folosind analiza asupra cadrului existent, în paralel cu situaţia
constatată, au fost formulate o serie de afirmaţii care, odată verificate, au condus la
elaborarea unor propuneri de lege ferenda menite să îmbunătăţească sistemul
contravențional actual.
Prin metoda cantitativă, în cadrul activităţii de cercetare au fost identificate
preponderența sancțiunilor contravenționale, stabilind astfel sectorul cel mai
vulnerabil din punct de vedere al îndeplinirii scopului pentru care a fost aplicată.
Numărul cel mai mare de contravenții în sistemul contravențional românesc este
aplicat de către poliție (pentru anul 2009 au fost aplicate un total de 4.756.627
sancțiuni contravenționale), iar cu un procentaj de 79,8 % se identifica numărul de
contravenții aplicate pentru abateri la regimul rutier. Astfel s-a stabilit un punct de
plecare în strategia de îmbunătățire a colectării amenzilor, ca sancțiune
contravențională principală, necesitatea eficientizării fiind determinată și de
consecințele încălcării normelor de conduită la regimul rutier, România fiind
considerată o țară cu risc ridicat accidentogen1.
Pe de altă parte, în cadrul cercetării a fost aplicată metoda calitativă,
analizând sistemele contravenționale actual din Franța, Olanda şi Republica
Moldova. Cercetarea a permis identificarea metodelor şi tehnicilor, respectiv a
instituțiilor care gestionează activitatea de executare a sancțiunilor
contravenționale. Un exemplu de adaptabilitate la evoluția socială pe linia
executării sancțiunilor contravenționale îl reprezintă Olanda prin Central Justitiel
Incassobureau, instituție, care, deși a fost înființată în anul 1999 este într-o
continuă transformare, dovedind eficiența prin procentajul anual de încasare a
amenzilor de peste 95%. Eficiența acestei agenții se datorează atât cadrului
legislativ restrictiv și procedurilor neechivoce cât și autorității instituțiilor
implicate în procesul de colectare a amenzilor.

1Astfel la nivel naţional, în anul 2012, din totalul de 26927 accidente rutiere soldate cu victime, pe fondul vitezei,
neacordării priorităţii pietonilor angajaţi regulamentar în traversare sau consumului de băuturi alcoolice au fost
produse 10513 accidente, soldate cu 805 persoane decedate, 3994 persoane rănite grav şi 10125 persoane rănite
uşor.
9
 Urmare a aplicării metodelor de cercetare prezentate anterior, lucrarea
propune înfințarea Agenției Naționale de Colectare a Amenzilor (ANCA),
agenție care să gestioneze activitatea de executare a amenzilor reprezentând
sancțiuni contravenționale.
Predicţiile domeniului de cercetare au vizat identificarea unor sincope în
sistemul contravențional românesc. Astfel, din fazele procedurale contravenționale,
faza executării, care este și cea mai importantă sub aspectul îndeplinirii scopului
contravenției, prezintă o reglementare juridică neunitară, care se regăsește în
cuprinsul mai multor acte normative, cu nuanțe de drept procesual civil, dreptul
fiscal, dreptul civil, dreptul penal. Mai mult, în faza de executare sunt implicate
mai multe instituții ale statului cu atribuții împărțite și răspunderi limitate. De
exemplu, poliția, care deține rolul principal în aplicarea sancțiunilor
contravenționale, are atribuțiuni și pe linia executării amenzilor, deși această
atribuție nu se regăsește în atribuțiile Poliției Române, conform Legii nr. 218/2002
de organizare și funcționare.

CAPITOLUL I

SISTEMUL CONTRAVENŢIONAL ROMÂNESC

O condiţie esenţială fără de care o societate nu ar exista o reprezintă

respectarea valorilor sociale importante pe care această societate se întemeiază.
Apărarea valorilor sociale principale ale societăţii împotriva faptelor care aduc
atingere normelor de convieţuire socială, după apariţia statului, a devenit o funcţie
importantă a acestuia, pe care o realizează cu ajutorul dreptului penal şi a dreptului
administrativ-contravenţional. Domeniul de aplicabilitate ale celor două mari
ramuri de drept este diferenţiat de natura faptelor, respectiv de gradul de pericol
generat prin săvârşirea lor.
În cadrul formelor de răspundere juridică, pe lângă răspunderea penală, un
rol important îl ocupă răspunderea administrativă, deoarece printre cele mai
frecvente fapte antisociale se regăseşte abaterea administrativă. Răspunderea
penală şi răspunderea administrativ-contravenţională, până la diviziunea tripartită
realizată în Codul Penal din 1865 au cunoscut o evoluţie unică.
În doctrină, nu de puţine ori răspunderea administrativ-contravenţională era
confundată cu răspunderea administrativă. Răspunderea contravenţională
reprezintă o formă a răspunderii administrative, alături de răspunderea
administrativ-disciplinară şi răspunderea administrativ-patrimonială, actualmente
contravenţia fiind o formă de manifestare a ilicitului administrativ, forma cea mai
gravă a acestuia, iar regimul său juridic este preponderent un regim al dreptului
administrativ, rolul acesteia constând în aplicarea de sancţiuni contravenţionale,

10
persoanelor vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale ce prevăd şi sancţionează
contravenţii.
Sistemul contravenţional românesc actual este încadrat în ramura dreptului
administrativ, însă evoluţia juridică scoate în evidenţă tot mai accentuat crearea
dreptului contravenţional ca ramură distinctă de drept, respectiv adoptarea unui
Cod contravenţional, care ar trebuie să cuprindă, printre altele, o parte referitoare
la regimul juridic al contravenţiilor şi sancţiunilor contravenţionale şi o alta
dedicată procedurii contravenţionale.

1.1. Noţiuni, termeni

Istoria dreptului a fost tot timpul legată de istoria unei societăți, de evoluția
acesteia şi de ritmul de dezvoltare economică, culturală, de la o epocă la alta2.
Evoluția dreptului, însă, s-a realizat diferențiat în cadrul societății, dezvoltarea sa
fiind determinată de domeniul reglementat. Pe lângă reglementarea relațiilor
comerciale, care reprezenta motorul dezvoltării societății, a relațiilor sociale,
apărarea valorilor sociale a apărut ca o cerință stringentă creării unui climat de
siguranță în care să trăiască membrii societății. Apărarea valorilor sociale, în
special a celor ce privesc viața, ca element suprem al existenței, a devenit o
preocupare a practicienilor vremii.

1.2. Evoluţia sistemului contravenţional în dreptul românesc

De la debutul instituţiei contravenţiei şi până în prezent, reglementările în
materie contravenţională au fost constante în menţinerea ilicitului contravenţional
în sistemul normativ al faptelor care lezează valorile sociale şi relaţiile sociale
protejate de lege.3 În evoluția acestei instituții se regăsește o etapă unică în
dezvoltare, alături de instituția infracțiunii, situată spațial până în secolul al XIX
lea, când codurile vremii realizează diviziunea faptelor ilicite pe principiul
pericolului social creat ca urmare a încălcării normelor de conviețuire socială. În
acestă perioadă diferența între cele două instituții era realizată prin intensitatea
pedepsei aplicate.
În dreptul românesc, noțiunea de pedeapsă, ca o consecință a încălcării
normelor de conviețuire socială, a fost introdusă pentru prima data de către
fanarioți, cuvântul derivând din verbul a învăța , dascălii greci la acea vreme
stabilind pedepse pentru cei care nu învățau, cuvântul derivând din limba sanscrită
koena , care înseamnă verificare verificare sau socotire.

2
‖În momentul în care găsim o istorie bazată pe documente recunoaştem în ele un dreptcu caracter propriu
poporului căruia el se aplică, ca şi limba şi obiceiurile acelui popor‖, Fr.K. Savigni, Vom Beruf unserer Zeit fýr
Gesetzgebung und Rechtssiswenschaft, Freiburg, 1982, p. 5.
3 Dumitru Ifrim, Unele sugestii de îmbunătăţire a regimului contravenţiilor, R.R.D. nr. 11 / 1978, pag. 36
11
 1.3. Sistemul contravenţional românesc actual
În prezent, sediul materiei îl constituie O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor4, care a abrogat Legea nr. 32/1968. Desigur, actuala
reglementare conţine elemente de noutate, dar cel mai important aspect îl
reprezintă punerea de acord a prevederilor sale cu principiile Constituţiei din 1991.
Într-o interpretare extinctivă O.G. nr.2/20015 poate fi considerat un ”cod
contravenţional‖ actual chiar dacă de-a lungul evoluţiei a suferit o instabilitate
juridică materializată prin 39 de modificări, rectificări sau derogări. Fiind un
domeniu vast reglementat prin ordonanţă, legiuitorul a adoptat pentru fiecare
domeniu de activitate acte normative cu rol de reglementare dar şi sancţiune, aceste
prevederi din legile speciale fiind adoptate în lumina cadrului legal general.
Sub acest aspect al reglementării juridice, contravenţia se diferenţiază de
infracţiune a cărei reglementare se regăseşte într-un cadru restrictiv, pe fiecare
valoare socială ocrotită, cu o stabilitate juridică rigidă, în Codul Penal al României.
Potrivit O.G. nr.2/2001 contravenţia este definită ca fiind fapta săvârşită cu
vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau,
după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau
al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti. Prin Legea de aprobare nr.180/20026, O.G.
nr.2/2001 i s-au adus anumite modificări şi completări care îmbunătăţesc unele din
textele iniţiale.
În urma prezentării procedurii de executare a amenzilor, reglementată de
O.G . nr.2/2001 putem enumera următoarele instituții implicate: organele din care
fac parte agenții constatatori (care au și rolul principal), organele speciale ale
unităților administrativ teritoriale din raza de domiciliu al contravenientului
(administrațiile financiare), ANAF, instanțele de judecată din raza de competență
unde s-a săvârșit contravenția, serviciul executări civile din cadrul instanțelor din
raza de competență unde s-a săvârșit contravenția, serviciile specializate din cadrul
primăriilor unde domiciliază contravenientul.

4 Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.
5 Textul initial a fost publicat în M.O. nr. 410 din 25 iulie 2001 insă a suferit modificări, rectificări și
derogări după cum urmează:Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584, din 18
septembrie 2001; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2002; Legea nr. 180/2002; Ordonanţa Guvernului nr.
61/2002, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003; Legea nr. 357/2003; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 108/2003; Legea nr. 506/2004(derogari); Legea nr. 526/2004; Ordonanţa Guvernului nr. 8/2006; Legea nr.
182/2006; Legea nr. 352/2006; Legea nr. 353/2006; Decizia Curţii Constituţionale nr. 953/2006; Decizia Curţii
Constituţionale nr. 228/2007; Decizia Curţii Constituţionale nr. 1354/2008; Legea nr. 293/2009; Legea nr.
108/2010(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010(derogari); Legea nr. 202/2010; Legea nr.
278/2010(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 39/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2011(derogari); Legea nr. 136/2011(derogari);
Legea nr. 213/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011(derogari); Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 114/2011(derogari); Legea nr. 18/2012(derogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
13/2012(derogari); Legea nr. 76/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012(derogari); Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 32/2012(derogari); Legea nr. 94/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012;
Legea nr. 154/2012(derogari); Legea nr. 190/2012(drogari); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
77/2012(derogari) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013; Legea nr. 2/2013(derogari);
6 Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.
12
 Numărul mare de instituții implicate în procesul de executare a amenzilor
precum și mixtul de proceduri care se aplică pentru executarea amenzilor nu fac
altceva decât crearea unui sistem care funcționează cu sincope si foarte lent, ce
duce la tergiversarea executării și implicit la nerealizarea scopului pentru care a
fost aplicată sancțiunea contravențională.

1.4. Contravenţia în legislaţia românească

Alături de infracţiune, contravenţia este singura faptă ilicită care aduce
atingere unor valori sociale generice, respectiv, prin săvărşirea unei contravenţii, se
aduce atingere unor valori care interesează întreaga comunitate. Dacă prin alte
forme de ilicit se aduce atingere, în general, unor relaţii sociale care reglementează
buna desfăşurare a activităţii într-un anumit domeniu sau unor drepturi subiective
ori interese legitime, prin săvârşirea unei contravenţii se lezează valori care sunt
ale întregii comunităţi. Spre exemplu, răspunderea civilă se angajează prin
săvârşirea unei fapte ilicite care produce un prejudiciu unei persoane; în cazul
abaterii disciplinare se aduce atingere unor relaţii care ocrotesc raporturile de
muncă; răspunderea administrativ disciplinară a funcţionarului public se
declanşează de asemena, în cazul comiterii unei fapte care aduce atingere
raporturilor de serviciu; aplicarea unei amenzi judiciare de către instanţă de
judecată prevăzute de Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală are
loc în condiţiile în care se încalcă regulile care reglementează desfăşurarea în bune
condiţii a procesului civil sau a procesului penal. Când o faptă este prevăzută într-
un text legal, ca fiind contravenţie, se consideră că acea faptă aduce atingere unor
valori sociale generice.
De aceea, în doctrină, a fost criticată tendinţa de a se sancţiona
contravenţional multe fapte care aduceau atingere doar unor relaţii sociale cu
privire la încălcarea raporturilor de muncă, fapte care constituiau clar, abateri
disciplinare.

1.5. Sancţiunile contravenţionale în legislaţia română

Contravenţia şi fenomenul contravenţional au ca geneză diverşi factori,
sociali, psihologici, biologici, economici, culturali etc. Reacţia socială contra
faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare pe mai multe planuri,
respectiv politic, educaţional, economic şi juridic. Dintre diversele tipuri de reacţii
sociale, un loc important îl ocupă aplicarea sancţiunilor juridice persoanelor care
nu-şi conformează comportamentul normelor juridice. Sancţiunea de drept este
consecinţa nerespectării dispoziţiilor normelor juridice, fiind o creaţie a
legiuitorului. Sancţiunea juridică este un concept foarte greu de conturat, deoarece
nu este încă elaborat din punct de vedere teoretic.
Sancţiunea reprezintă un element structural al normelor juridice, rolul său
fiind acela de a asigura respectarea conduitei prescrise în dispoziţia normei.
Sancţiunea este preţul plătit de o persoană în cazul încălcării normelor juridice.

13
Prin aplicarea sancţiunii se urmăreşte restabilirea ordinii de drept şi repararea
prejudiciului cauzat prin nesocotirea unei valori sociale ocrotite de lege.
Spre deosebire de sancţiunile civile, care se caracterizează printr-o mare
stabilitate, sancţiunile contravenţionale sunt în continuă transformare în funcţie de
specificul abaterilor care se săvârşesc, caracteristică ce face dificilă codificarea lor.
Sintetic, dar edificator, sancţiunile contravenţionale sunt definite în
doctrina actuală ca reprezentând o grupă a sancţiunilor juridice care se aplică
persoanelor fizice şi juridice care au săvârşit contravenţii.
Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrângere sau
reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi
prevenirii săvârşirii contravenţiilor. Sancţiunile juridice nu constitue mijloace de
răzbunare a societăţii, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite. Sancţiunea
contravenţională nu prezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relaţiilor
sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate.
Faţă de Legea nr.32/1968, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor a introdus un sistem nou sancţionator, diversificat, mai suplu şi, cel
puţin teoretic, mai funcţional, s-a apreciat în doctrina7.
Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea trei tipuri
de sancţiuni (avertismentul, amenda şi confiscarea administrativă), Ordonanţa are o
concepţie modernă, stabilind în art. 5, alin. 1, că sancţiunile contravenţionale sunt
principale şi complementare8.
Cea mai blândă sancţiune contravenţională principală, avertismentul, este
reglementată de art.7 din O.G. nr.2/2001 şi constă în atenţionarea verbală sau scrisă
a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de
recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
Amenda, apreciată ca fiind sancţiunea contravenţională cea mai importantă,
specifică dreptului administrativ, este o sancţiune pecuniară ce afectează
contravenientul prin diminuarea patrimoniului său, fapt pentru care a fost denumită
sancţiunea patrimonială9. Amenda contravenţională constă în luarea silită din
patrimoniul contravenientului a unei sume de bani şi trecerea acesteia în
patrimoniul statului, al instituţiilor publice sau al unităţilor administrativ-
teritoriale.
Prestarea unei acţiuni în folosul comunităţii, ca sancţiune contravenţională
principală, a fost introdusă relativ recent, pe fondul procesului de armonizare a
legislaţiei României cu legislaţia ţărilor Uniunii Europene10.
Sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute de O.G. nr.2/2001
sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii,
suspendarea sau anularea avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei
activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii

7 I. Poenaru, Răspunderea pentru contravenţii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 57.
8 R. N. Petrescu, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj – Napoca, 2004, pag. 511.
9 V. Dongoroz, op. cit. pag. 498
10 A. Iorgovan, op. cit., pag. 417.
14
agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni
sau pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; desfiinţarea
lucrărilor şi aducerea terenului în starea lui iniţială.11

CAPITOLUL II

CONSTATAREA, APLICAREA ȘI EXECUTAREA

SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE

2.1. Consideraţii generale privind constatarea, aplicarea şi executarea

sancţiunilor contravenţionale
Activităţile desfăşurate în cadrul procesului contravenţional constau în acte
proceduale şi procesuale. Procesul contravenţional are trei faze procesuale: faza
constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii contravenţionale, faza de judecată şi
faza punerii în executare a sancţiunilor contravenţionale. Fazele procesului
contravenţional sunt momente sau diviziuni ale acestuia, în cadrul cărora anumiţi
subiecţi desfăşoară activităţi succesive prevăzute de lege.
Faza constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii contravenţionale este
prima fază a procesului contravenţional şi constă în activitatea de stabilire a
existenţei contravenţiei şi dispunerii sancţiunilor contravenţionale prevăzute de
lege pentru aceasta. În această fază procesuală participă, de regulă, următoarele
persoane: agentul constatator, contravenientul şi martorii. În ceea ce priveşte
participanţii la prima fază procesuală contravenţională, agentul constatator şi
contravenientul sunt cei mai importanţi. Faza de judecată constă în ansamblul
actelor procesuale şi procedurale care pot fi desfăşurate în faţa instanţei de
judecată, începând cu formularea plângerii contravenţionale şi până la data
rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei. Faza punerii în executare a sancţiunilor
contravenţionale constă în activităţile efectuate după ce actul de aplicare a
sancţiunilor contravenţionale dobândeşte caracter irevocabil, respectiv executarea
silită a sancţiunilor contravenţionale.

2.2. Procesul verbal – instrumentul juridic de constatare a contravenţiei

Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor sunt activităţi care trebuiesc
consemnate într-un înscris oficial care de regulă se numeşte proces verbal 12.
Procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ prin care se

11 Alexandru Ţiclea, op.cit, p.47

12 În materia audiovizualului, actul constatator se numeşte decizie (Legea nr. 504/2002). Prin hotărârea
I.C.C.J, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal decizia nr.2657/205 s-a statuat că ” potrivit Legii nr. 504/2002,
sancţiunile contravenţionale pentru încălcarea prevederilor acesteia, nu se aplică de agentul constatator prin
proces-verbal de constatare aşa cum prevede O.G. nr.2/2001, ci se aplică prin decizie a Consiliului, aprobată în
prezenţa a cel puţin
8 membri, prin votul a cel puţin 6 din aceştia”.
15
individualizează fapta ilicită şi contravenientul şi nu un act administrativ
jurisdicţional.
Procesul verbal de constatare este un act oficial, deoarece este întocmit de
un agent constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, în calitate de reprezentant al
statului. Totodată este considerat înscris autentic, deoarece produce efecte depline,
nefiind necesară nicio alta formalitate, aprobare sau confirmare, producându-şi
efectele juridice indiferent de voinţa celui sancţionat.

2.3. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare

Conform art.21 din O.G. nr. 2/2001 organul care aplică sancţiunea
contravenţională este agentul constatator, dacă prin actul normativ de stabilire şi
sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel. Agentul constatator prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei aplică şi sancţiunea. În situaţia în
care, în actul normativ, care stabileşte contravenţia şi implicit sancţiunea, este
prevăzut că agentul constatator nu are dreptul de a aplica contravenţia, procesul-
verbal de constatare a contravenţiei se trimite de îndată organului sau persoanei
competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie
scrisă pe procesul verbal.
Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie
proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de
împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a
acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele
personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancţiunile contravenţionale sunt stabilite şi se aplică cu luarea în considerare a
gradului de pericol social al faptei şi în funcţie de periculozitatea
contravenientului.
În ce priveşte confiscarea, persoana împuternicită să aplice sancţiunea
dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În
toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse
confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare
prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

2.4. Cazuri de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale

Sancţiunile prevăzute în O.G. nr. 2/2001 nu se aplică în cazul
contravenţiilor săvârşite de militari.
Art. 44 şi 46 din O.G. nr. 2/2001 reglementează un sistem paralel de
sancţionare a contravenţiilor săvârşite de militari. Ele nu fac altceva decât să
confirme încă o dată tradiţia instaurată în sistemul nostru de drept, potrivit căreia
structurile militare formează un sistem aparte, care se guvernează după propriile
sale reguli şi care se sustrag de la aplicarea normelor care formează dreptul comun
în materie. În aceeaşi idee, actele de comandament cu caracter militar sunt sustrase,
potrivit dispoziţiilor art.126 alin.6 din Constituţie şi art.5, alin.1 lit.b) din Legea nr.
554/20004 a contenciosului administrativ, de la controlul judecătoresc, pe această
16
cale, a actelor administrative; pe acelaşi principiu se bazează reglementarea
instanţelor militare; de asemenea, modalitatea de executare, cu toate
particularităţile sale, a detenţiei într-o închisoare militară (art.62 C.pen.).

2.5. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale

Căile de atac în materia răspunderii contravenţionale sunt reglementate în
capitolul al IV-lea al ordonanţei, soluţiile aduse de aceasta în domeniu fiind
calificate ulterior în doctrină ca cele mai realizate din punctul de vedere al
principiilor juridice şi al exigenţelor privind democratismul înfăptuirii actului de
justiţie contravenţională.
Calea tradiţională de atac în materie contravenţională este plângerea,
deoarece, în această materie, potrivit legislaţiei anterioare, nu se putea vorbi de o
judecată în prima instanţă, pentru ca exercitarea căii de atac să poată fi denumită
recurs ori apel13.
Plângerea era privită ca o cale devolutivă de atac, prin care se ataca la
judecătorie o hotărâre dată de un organ administrativ cu caracter jurisdicţional sau
un act administrativ în cazurile precizate în legi speciale.
În unele acte normative, se mai prevede posibilitatea ca împotriva hotărârii
judecătoreşti de aplicare a sancţiunii, contravenientul să ceară reexaminarea cauzei
în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la
comunicare, dacă a lipsit.
Cererea de reexaminare se soluţionează de urgenţă, în complet format din
doi judecători. Hotărârea dată este definitivă.

2.6. Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor

contravenţionale în diferite domenii
Domeniile de acțiune ale contravențiilor sunt mai extinse și mai variate
decât cele ale infracțiunilor. Dacă în cazul infracțiunilor valorile sociale apărate
sunt cele esențiale14 societății, în cazul contravențiilor valorile sociale sunt
diversificate cu grad mai redus de importanță, dar care completează valorile sociale
principale ale societății.
Contravenţiile la regimul construcţiilor sunt prevăzute în Legea nr. 50/1991
privind autorizarea lucrărilor de construcţii. Potrivit art. 7 din această lege,
organele de control ale consiliilor judeţene şi ale primăriilor au obligaţia de a
urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în
construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ teritoriale, potrivit competenţelor
de emitere a autorizațiilor de construire/desfiiţare.

13 A. Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, vol. II, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 434.
14 În cadrul art.1, Cod penal, se prevede că scopul legii penale este de a apăra împotriva infrac țiunilor România, suveranitatea, independențe, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum
și întreaga odine de drept.

17
 Potrivit art.109 din O.U.G. 195/2002, constatarea contravenţiilor şi
aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de
trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.
Conform art. 8 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor silvice, contravenţiile prevăzute la art.1-5 din aceeşi lege se
constată de pădurari, brigadierii, şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii
silvici din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Regiei
Naţionale a Pădurilor, inspectoratelor silvice teritoriale şi al celorlate subunităţi
silvice, precum şi de alţi angajaţi împuterniciţi de Ministerul Mediului şi
Schimbărilor Climatice.
Conform art.54 din O.U.G nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.50 şi art.51 din
acest act normativ, se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

2.7. Executarea sancţiunilor principale

Legea prevede că avertismentul ca sancțiune principală se adresează oral,
când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea se
aplică de agentul constatator. În celelalte cazuri, avertismentul se consideră
executat prin comunicarea procesului-verbal, cu rezoluţia corespunzătoare.
Amenda contravenţională fiind o creanţă de natură fiscală, procedura
executării amenzii contravenţionale se desfăşoară conform Codului de procedură
fiscală.
Sediul materiei în ceea ce ce priveşte regimul juridic al sancţiunii prestării
unei activităţi în folosul comunităţii îl reprezintă O.G. nr. 55/ 2002 cu modificările
ulterioare. Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi
prevăzută numai în legi sau în ordonanţe ale Guvernului, se stabileşte întotdeauna
alternativ cu amendă şi poate fi aplicată numai de instanţa de judecată.

2.8. Executarea sancţiunilor complementare

Recuperarea pagubelor produse prin săvârşirea unei contravenţii, se face
diferit după cum acestea sunt stabilite sau nu prin procesul-verbal ce cuprinde
sancţiunea principală, pe baza tarifelor prevăzute de actele normative. În primul
caz, despăgubirile civile se execută în acelaşi timp cu sancţiunea principală (când
aceasta constă în amendă), sau independent (când sancţiunea constă în
avertisment), procesul-verbal constituind titlu executoriu.

2.9. Contestaţia la executare

Împotriva actelor de executare silită a sancţiunilor contravenţionale se
poate face contestaţie la executare.
Potrivit art. 172 C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie
împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de
procedură fiscală de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste
18
organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Dispoziţiile
privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială
prevăzute de art. 403 alin.4, C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

2.10. Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale

Una din cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale o
reprezintă prescripția. O.G. nr. 2/2001 reglementează două categorii de prescripţii:
cea a aplicării sancţiunii şi cea a executării sancţiunii.
Unii autori15 consideră că, alături de aceste două prescripţii, există şi o
„prescripţie a constatării contravenţiei‖ care este prevăzută în alte acte normative.
În cazul sancţiunilor contravenţionale ce reprezintă creanţe bugetare,
executarea sancţiunii se stinge dacă debitorul contravenient este insolvabil. Într-
adevăr, în baza art. 131 din O.G. nr. 61/2002, obligaţiile bugetare urmărite de
organele de executare pot fi scăzute din evidenţa acestora în cazul în care debitorul
respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate.
Graţierea este un act de clemenţă, edictat din raţiuni de politică juridică,
prin care se stinge executarea unei sancţiuni penale sau contravenţionale, ori se
comută în una mai uşoară. Aşadar, graţierea apare ca o iertare a unei persoane de
executarea unei sancţiuni16.

CAPITOLUL III

ASPECTE PROCEDURALE COMPARATE PRIVIND

EXECUTAREA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE

3.1. Sisteme contravenționale europene

În Europa, geneza şi evoluţia sistemului contravenţional sunt parte
integrantă a procesului complex de evoluție a sistemelor de drept romano-germanic
şi common-law, care caracterizează legislaţiile statelor europene. Aspectul ce
caracterizează contravenţia în evoluţia ei este pedeapsa sau sancţiunea, care era
privită ca o reacţie naturală a membrilor unei societăţi împotriva unor fapte care
aduceau atingere normelor de convieţuire de natură religioasă, morală.
Ceea ce caracterizează sistemul romano-germanic este faptul ca realizează
o clasificare tripartită a faptelor care aduc atingere valorilor sociale ocrotite. Astfel,
faptele sunt clasificate în trei categorii si anume: crime, delicte şi contravenţii în
timp ce în sistemul common-law realizează o clasificare dihotomică a faptelor în
felony (infracțiuni grave) şi misdemeanor (infracțiuni uşoare care cuprind şi
categoria contravenţiilor ).

15 V.I. Prisăcaru, op. cit., pag. 458

16 I. Mândru, Amnistia şi graţierea, Ed. All, Bucureşti, 1998, pag. 373.
19
 În secolul al XIX-lea, multe sisteme de drept din Europa au trecut de la
clasificarea trihotomică a faptelor la cea simplă prin „depenalizarea”17
contravenţiilor. S-a afirmat că raţiunea ‖depenalizării‖ trebuie căutată într-o serie de
considerente cum ar fi: readucerea dreptului penal la graniţele sale naturale,
conservând sancţiunea penală pentru acele fapte care, raportat la valorile sociale
cer o consecinţă - aplicarea unei sancţiuni criminale, ce trebuie să prezinte cerinţa
indispensabilităţii; în al doilea rând, sunt raţiuni cu caracter practic, constând fie în
exigenţe de simplificare a procedurilor referitoare la fapte de joasă relevanţă
socială, fie în acelea de muncă a judecătorului penal cu finalitatea obţinerii unei
utilizări mai raţionale a aparatului judecătoresc. Aceste abordări se regăsesc în
modificările efectuate de-a lungul evoluţiei în codurile penale din Suedia, Olanda,
Portugalia, Italia, Norvegia.
În urma evoluţiilor sistemelor legislative din a doua jumătate a secolului
trecut, influenţate în mod categoric de armonizarea legislaţiei europene prin luarea
în considerare a deciziilor CEDO se regăsesc trei sisteme cu privire la procedura
aplicabilă contravenţiilor18 :
- primul sistem, specific Franţei, este caracterizat de faptul că angajarea
răspunderii contravenţionale are loc în condiţiile reglementate de procedura
penală. Totuşi şi acest sistem cunoaşte o procedură specifică de aplicare a
sancţiunilor rutiere;
- al doilea sistem, specific Republicii Moldova, adoptat de o parte din statele
din estul Europei, presupune existenţa unor proceduri contravenţionale 19
care se aplică doar în cazul aplicării sancţiunilor contravenţionale. Procedura
contravenţională este o procedură extrapenală, reglementată prin coduri
contravenţionale sau legi cadru;
- al treilea sistem este un amestec a primelor două, astfel că unele contravenţii
sunt reglementate de Codul Penal, iar sancţionarea lor se face conform
procedurii penale, iar alte contravenţii sunt constatate şi sancţionate după o
procedură specială care se completează cu dispoziţiile Codului de procedură
civilă.

3.2. Sistemul contravențional în Franța

În Franţa, chiar dacă se recunoaşte posibilitatea unor organe administrative
să stabilească contravenţii prin acte administrative normative 20, angajarea
răspunderii juridice a persoanei care a săvârşit o contravenţie 21 are loc în condiţiile
Codului de Procedură Penală.

17 Spre exemplu în Italia majoritatea contravenţiilor prevăzute în Codul Penal au fost „depenalizate‖ prin
Legea nr.689/1981, care cuprinde şi reglementarea procedurii de constatare şi sancţionare a acestor fapte –
Enciclopedia Treccani, Contravenzione, Instituto Poligrafico e Zecca Dello Stato, Roma, 1988, p.7.
18 Mircea Ursuţa, Contravenţiile rutiere, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2011, p.14.
19 În Ungaria este în vigoare Codul contravenţional adoptat prin Legea nr.LXIX/1999.
20 Tudor Draganu, Liberul acces la justiţie, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.263.
21 Potrivit art 521 din Codul de procedură penală francez‖infracţiunile pe care legea le pedepseşte cu o
amendă ce nu depăşeşte 3.000 Euro”.
20
 Contravenţiile din legislaţia franceză sunt stabilite de către parlamentari
prin Decrete de Stat22. Consiliul de Stat este autoritatea competentă care
încriminează, reglementează şi stabileşte limitele sancţiunilor pentru contravenţii.
Legislativul francez, în funcţie de pericolul social ce caracterizează contravenţiile,
reflectat în cuantumul amenzilor, a realizat o divizare a contravenţiilor în cinci
clase, după cum urmează:
- prima clasă a contravenţiilor pentru care legiuitorul francez a stabilit
un cuantum al sancţiunilor pecuniare, cuprins între 1 -38 Euro,
reprezintă faptele cu un grad redus al pericolului social cum ar fi:
insulta realizată într-un loc care nu este public;
- a doua clasă a contravenţiilor se sancţionează cu o amendă cuprinsă
între 39 - 150 de Euro, cum ar fi folosirea telefonului mobil de către
conducătorul auto în timp ce conduce un autovehicul pe drumurile
publice, oprirea sau staţionarea abuzivă, etc.
- a treia clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă între
151 - 450 Euro, de exemplu ameninţările cu violenţă;
- a patra clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă
între 451 - 750 Euro. Din categoria contravenţiilor la regimul rutier se
încadrează în această grupă a contravenţiilor încălcarea regulilor
privind depăşirea autovehiculelor sau circulaţia pe contrasens,
încălcarea liniei continue, etc.
- a cincea clasă a contravenţiilor se sancţionează cu amendă cuprinsă
între 751 - 1500 euro (în cazul unei recidive contravenţionale,
contravenientul poate fi sancţionat cu amendă până la 3000 Euro, dacă
recidiva nu este considerată un delict). De exemplu, în această
categorie poate fi menţionată, fapta de a conduce un autovehicul pe
drumurile publice cu o viteză de peste 50 km/h peste limita legală.
Amenda ca sancţiune principală reprezintă criteriul de bază în clasificarea
contravenţiilor în cele cinci clase. Cuatumul amenzilor prezentat mai sus nu
reprezintă altceva decât aprecierea pericolului social ce caracterizează fapta
contravenţională, dar care stabileşte şi procedura aplicabilă contravenţiei săvârşite.

3.3. Sistemul contravențional în Olanda

Sistemul de drept penal din Olanda este recunoscut pentru toleranţa sa faţă
de unele controverse declanşate pe fondul reglementării consumului de droguri sau
faţă de aspectele privind eutanasierea. Totodată Olanda are rata cea mai mică a
criminalităţii în comparaţie cu țările Europene.
Pe latură contravenţională procedurile sunt stipulate în legile pe care le
reglementează, în funcţie de domeniul de aplicare. De exemplu, Codul de
procedură penală nu are reglementări privind sancţiunile la regimul rutier. Codul
Rutier Olandez care a intrat în vigoare în 1989 reglementează procedura privind

22 Codul Penal francez art.R610-1.

21
sancţiunile şi totodată stabileşte și competenţele. Astfel, poliţia poate aplica amenzi
administrative într-un cuantum de maxim 340 Euro per amendă. Sancţiunea devine
irevocabilă dacă nu există vreo plângere adresată procurorului, care acţionează ca o
agenţie administrativă. Decizia procurorului poate fi contestată la judecătoria de
canton, care poate interveni asupra ei. În ultimă instanţă, poate fi făcut apel faţă de
decizia pronunţată la Judecătoria de canton, instanţa competentă fiind Curtea de
Apel din Leeuwarden, care şi în acest caz acţionează ca cea mai înaltă instanţă
administrativă.
Simplitatea sistemului penal olandez a centrat orientarea sa pe
dezincriminarea faptelor cu un pericol social redus şi reglementarea lor, ca fiind
contravenţii, de legi distincte în funcţie de domeniul de aplicare. Însă această
abordare a dus la creşterea numărului de contravenţii. Totodată, amenda ca
sancţiune atât administrativă cât şi penală a devenit principalul instrument al
organelor de aplicare folosit cu eficienţă ca urmare a responsabilităţilor instituţiilor
implicate în urmărirea executării acesteia până la achitare.
În Olanda limita minimă a unei amenzi este de 3 Euro, iar cea maximă de
780.000 Euro, pentru minorii între 12 şi 18 ani limita maximă fiind de 3.900 Euro.
Dacă în cazul amenzilor rutiere poliţistul are o limită în a aplica de până la 340
Euro, judecătorul are libertatea de a aplica amenzi până la limita maximă.
La fel ca şi în sistemul contravenţional francez, contravențiile sunt
clasificate în şase categorii, cuantumul sumei reprezentând sancțiunea pecuniară,
pe fiecare categorie, fiind după cum urmează: prima categorie 390 Euro, a doua
categorie 3900 Euro, a treia categorie 7.800 Euro, a patra categorie 19.500 Euro, a
cincea categorie 78.000 Euro a şasea categorie 780.000 Euro. O dată la doi ani,
legislativul olandez adjustează cuantumul amenzilor, ultima majorare fiind la 01
ianuarie 2012.
Pentru a nu bloca aplicarea contravenţiilor, legislativul a reglementat
competenţele de aplicare, executare şi urmărire a amenzilor în legi şi regulamente.
Astfel pe principiul simplităţii a fost creată Centraal Justitieel Incassobureau
(CJIB) care funcţionează sub supravegherea procurorului.
Întrucât, această agenţie înfiinţată şi-a dovedit eficienţa în sistemul de drept
olandez, având în vederea gradul de încasare a amenzilor de peste 90%, este
necesară o abordare detaliată a modului de funcţionare, a principiilor pe care se
bazează în exercitarea rolului său.

3.4. Sistemul contravențional în Republica Moldova

În evoluția sistemului contravențional moldovenesc întâlnim trei etape
generate de evoluția istorică, politico-administrativă a Republicii Moldova ca stat
de drept.
Prima etapă a evoluției o constitue perioada în care teritoriul Republicii
Moldova era parte integrantă a României. Această perioadă este caracterizată de
contravenţional în legislația penală potrivit tradiţionalei împărţiri tripartite a
ilicitului penal în: crime, delicte şi contravenţii (trihotomia). Această diviziune,
22
cunoscută în vechiul drept francez de la 1791 şi în Codul penal francez de la 1810,
şi-a pus amprenta asupra majorității legislaţiilor penale europene şi extraeuropene.
Împărţirea tripartită a fost preluată şi de Codul penal român din 1865, care, de
altfel, o menţine pînă în anul 1954. În perioada interbelică s-a perpetuat acelaşi
regim al contravenţiilor, ele fiind reglementate în Codul penal din anul 1936.
A doua etapă corespunde creării Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenească și anexarea teritoriului la URSS, ca urmare a consecințelor celui
de-al doilea Război Mondial. În această perioadă sistemul de drept și implicit
sistemul contravențional a cunoscut o dezvoltare impusă de regimul comunist. Ca
o caracteristică, a regimului sovietic, acesta nu a cunoscut răspunderea
administrativă și în general justiția administrativă, sub nici o formă. Răspunderea
organelor statale pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa autorităților
administrației publice, nu a existat nici in alte republici unionale, care intrau in
componența U.R.S.S..
Cea de-a treia etapă este marcată de activitățile întreprinse pentru
autodeterminare, respectiv obținerea independenței și apariția Republicii Moldovei
ca stat unitar de drept. Transformările în plan politic, economic și social care au
intervenit în Republica Moldova odată cu prăbușirea imperiului sovietic, au
condus la o reorganizare substanțială și în planul concret al funcționării
administrației statului. Adoptarea la data de 29 iulie a Constituției Republicii
Moldova a furnizat administrației publice o configurație inedită în sistemul global
al administrației, de natură să satisfacă interesul general exprimat prin lege.

3.5. Jurisprudenţa CEDO privind procedura aplicării sancţiunilor

contravenţionale
Prin faptul că există diferenţe însemnate intre sistemele legislative ale
statelor privind calificarea faptelor care fac obiectul dreptului penal, Curtea a fost
nevoită să realizeze o noţiune autonomă a materiei penale întrucât, dacă ar trebui
să utilizeze dreptul intern al statelor, ar însemna să recunoască acestora
posibilitatea de a sustrage anumite fapte aplicării prevederilor articolului 6, ceea ce
ar fi contrar obiectului şi scopului Convenţiei.
Curtea califică o faptă ca aparţinând materiei penale având în vedere trei
criterii: calificarea faptei potrivit dreptului naţional,natura faptei și natura şi gradul
de gravitate al sancţiunii care urmează a fi aplicată autorului faptei.

3.6. Influenţele jurisprudenţei CEDO față de sistemul contravențional

românesc
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 199423, România a ratificat Convenţia
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum şi protocoalele adiţionale.
În acest mod, conform art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi protocoalele ei
adiţionale au devenit parte integrală a dreptului intern, având prioritate faţă de

23 M.O. nr.135 din 31 mai 1994.

23
acesta, altfel spus CEDO şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern,
ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi
protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional
acceptarea controlului exercitat de CEDO cu privire la hotărârile judecătoreşti
naţionale.
În anul 2007, Curtea Europeană a drepturilor Omului a pronunţat prima
hotărâre de condamnare a statului român pentru încălcarea dreptului la un proces
echitabil în materie contravenţională în cauza Anghel contra României - cererea nr.
28183/03, hotărâre pronunţată la data de 4 octombrie 2007, în care Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a analizat procedura contravenţională din dreptul
românesc.
În hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Anghel
împotriva României, Curtea a precizat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost
respectată, atâta timp cât în sistemul românesc legislaţia contravenţională nu
conţine dispoziţii derogatorii de la principiul potrivit căruia sarcina probei revine
reclamantului, principiul fundamental al procedurii contravenţionale.

CAPITOLUL IV

AGENȚIA NAȚIONALĂ DE COLECTARE A AMENZILOR

(ANCA)
4.1. Ineficiența procesului de executare a amenzilor în sistemul
contravențional românesc
Unul din factorii care influențează în mod negativ etapa de executare a
amenzilor ca sancțiuni contravenționale, îl reprezintă multitudinea de acte
normative care reglementează această procedură, fapt caracteristic întregului
sistem legislativ care reglementează contravenția ca instituție. Evoluția
reglementării din punct de vedere legislativ, a contravenției a făcut ca aceasta să fie
plasată in diferite domenii ale dreptului cum ar fi cel administrativ sau penal.
Apariția în anul 2001 a cadrului general legislativ de reglementare a contravenției,
prin O.G. nr. 2, nu a înlăturat lacunele apărute ulterior ca urmare a aplicării,
sancționării faptelor contravenționale astfel, legea cadru fiind modificată și
completată cu acte normative care să ducă la o bună reglementare. Dacă pentru
etapele primare în sistemul contravențional, aplicarea și sancționarea faptelor
contravenționale, cadrul legal este relativ concentrat în O.G. 2/2002, pentru
executarea amenzilor cadrul legal se completează cu dispoziții de drept comun.
În cadrul sistemului nostru legislativ nu există nici o măsură de sancționare
a neplății unei amenzi, ba mai mult, prin această asociere a amenzii cu o creanță
fiscală, conform art. 125 din Codul de procedură fiscală, contravenientul poate
beneficia de unele înlesniri la plată cum ar fi eșalonări sau amânări. Mai trebuie
24
menționat deasemenea că în cazul neexecutării cu rea credință a plății amenzii nu
se poate face aplicarea dispozițiilor art. 631 din Codul Penal privind înlocuirea
pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru că, altfel ar exista o atingere a principiului
legalității, cât timp s-ar ajunge la aplicarea unei sancțiuni care nu este prevăzută de
lege . Această idee este evidentă actualmente în contextul în care pedeapsa cu
închisoarea contravențională, transformată ca urmare a executării amenzii, a fost
înlocuită cu munca în folosul comunității.
Prin Legea nr. 182/2006 pentru completarea și modificarea O.G.nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, din 01 ianuarie 2007 activitatea de
executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenționale aplicate
persoanelor fizice a fost transferată Ministerului Finanțelor Publice - Agenția
Națională de Administrare Fiscală și unitățile administrativ teritoriale. Prin acest
pas, statul nu a arătat decât preocuparea pentru a colecta o sumă datorată bugetului
sancțiunea fiind asimilată unei creanțe la bugetul de stat a cărei executare intră, sub
un cadru general stabilit de Codul Fiscal în detrimentul scopului sancțiunii
contravenționale de prevenție și de reeducare.
Cu alte cuvinte, sistemul legislativ nu conferă etapei executării amenzilor
nici o masură care să aibă rol sancționator față de reaua credință a
contravenientului, în achitarea amenzii, ba mai mult se observă o lejeritate creată
legislativ în avantajul contravenientului, lejeritate prin asimilarea amenzii cu o
creanță, care beneficiază de aceiași procedură în executare inclusiv cu reeșalonări
sau amânări.
Multitudinea de acte normative care reglementează contravenția ca
instituție, în etapele de aplicare, sancționare și executare, creează lacune și totodată
o ineficiență materializată în cuantumul de încasare. Sistemul contravențional,
actualmente, este caracterizat ca fiind unul supradimensionat cu numeroase
reglementări care nu păstrează o unitate de cadru, rolul contravenției ca sancțiune
contravențională fiind diminuat în raport cu importanța sa. De aceea, se impune
creearea în sistemul nostru legislativ a unui drept contravențional, ca ramură
distinctă de drept, care să-i acorde contravenției ca instituție aceiași importanță în
abordare ca infracțiunea.
În ce privește cooperarea internațională în materie contravențională,
actualmente nu există înstituție care să reglementeze acest domeniu. Aplicarea
sancțiunilor contravenționale cu amendă cu o sumă care reprezintă venit la bugetul
local (sancțiunile contravenționale la regimul rutier, pentru tulburarea liniștii și
ordinii publice), unor cetățeni străini sau cetățeni români cu domiciliul în
străinătate nu are nici o consecință juridică, întrucât, în actualul sistem legislativ nu
poate fi executată.

4.2. Analiza încasării amenzilor aplicate de poliție pentru anul bugetar 2009
La începutul anului 2010, Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidență
Operativă din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a solicitat

25
unităților din teritoriu o evidență a sumelor încasate pentru amenzi reprezentând
sancțiuni aplicate de către poliție.
Pentru a stabili care sunt procentele de încasare a amenzilor la nivelul
județelor tării, au fost folosite datele statistice furnizate de ”Statistica
contravențiilor în anul 2009 aplicate de Poliția Română‖, statistică întocmită anual
la nivelul Poliției Române . Din statistica anexată se constată că în anul 2009
Poliția Română a aplicat un număr de 4.756.627 de contravenții în valoare de
849.765.000 lei.
Cele mai multe contravenții aplicate cu sanțiunea contravențională amendă
sunt cele la regimul rutier, pentru faptele prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002
republicată. Astfel au fost aplicate un număr de 3.798.992 contravenții la regimul
rutier, reprezentând un procent de 79,8% din numărul total de contravenții. Acest
procent este confirmat și prin faptul că formațiunile de poliție rutieră au aplicat un
număr de 3.283.865 de sancțiuni contravenționale, reprezentând un procent de
69,03% din numărul total de contravenții.

4.3. Analiza încasării amenzilor contravenționale în județul Neamț

pentru anul bugetar 2012

Cu sprijinul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, la începutul
anului 2013, a fost efectuată analiza încasărilor amenzilor contravenționale, la
nivelul județului Neamț, atât la bugetele locale cât și la bugetul de stat, pentru anul
bugetar 2012.
Astfel la nivelul județului Neamț la data de 01 ianuarie 2012 se aflau în
debit, în evidența structurilor de Impozite și Taxe un număr de 130.526 de amenzi
în valoare de 32.479.022 lei. Numărul amenzilor aflate în debitele contribuabililor
reprezintă amenzile contravenționale active, care nu s-au prescris, ca sancțiuni
aplicate de către agenții constatatori din cadrul structurilor de poliție din România,
respectiv alte organe cu rol de constatare și aplicare a sancțiunilor
contravenționale, cu o vechime de 5 ani, vechime calculată la data încheierii anului
bugetar 2012.
În cursul anului 2012, în debitele contravenienților contribuabili din județul
Neamț au intrat un număr de 59.312 de amenzi contravenționale cu o valoare de
13.555.282 lei.
În același an de referință contravenienții au achitat un număr de 46.917
amenzi în valoare de 6.656.569 lei, ceea ce reprezintă un procent de încasare a
amenzilor contravenționale la bugetele locale în județul Neamț de 23,62 %.

26
 4.4. Agenția Națională de Colectare a Amenzilor24

Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu

personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
care își desfășoară activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere.
Actualmente, în subordinea ANAF funcționează Direcția Generală
Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, și Direcțiile Regionale ale
Finanțelor Publicei, ca instituții publice cu personalitate juridică.
Plasarea acestei agenții în sistemul legislativ a fost determinată de
competențele pe care trebuie să le îndeplinească personalul care își desfășoară
activitatea pe linia colectării amenzilor și totodată o compatibilitate legislativă.
Atribuțiile agenției sunt concentrate pe obiectivul principal, respectiv
colectarea amenzilor, ca sancțiuni contravenționale la regimul rutier, la bugetul
local.
Atribuții privind cooperarea internațională:
- asigură recuperarea de la persoane juridice sau fizice cu domiciliul sau
reședinta în țările Uniunii Europene a amenzilor ca sancțiuni
contravenționale aplicate în România și, la cerere, recuperarea
sumelor provenite din amenzi prin care au fost sancționați cetățenii
români în țările Uniunii Europene;
- armonizarea legislației interne cu cea europeană pe linia colectării
amenzilor, cerință indezirabilă ca urmare a aderării României la
Uniunea Europeană;
- în calitate de actor al relațiilor internaționale agenția va participa la
procesul decizional european, promovând propriile idei și interese pe
linia recuperării amenzilor;
- în cadrul activităţilor de cooperare internaţională, agenția va avea un
rol activ privind schimburile de experienţă cu parteneri externi pentru
a susţine procesul intern de reformă prin transferul bunelor practici;
- stabilirea relaţiilor de colaborare şi asistenţă reciprocă cu instituții
europene de gestionare a amenzilor, atât direct, cât şi în contextul
participării României în cadrul Organizaţiei Intra-Europeane a
Administraţiilor Fiscale (I.O.T.A.);
- în perspectiva unei funcționări eficiente, agenția poate fi un furnizor
de asistenţă tehnică pentru statele în curs de aderare sau de dezvoltare,
în conformitate cu Politica de asistenţă pentru dezvoltare a Uniunii
Europene.

24
ANCA este o idee, un proiect care a rezultat din necesitatea îmbunătățirii sistemului de colectare a amenzilor, in
special a celor rutiere , care dețin un procentaj însemnat față de celelalte , dar și a colaborării internaționale pe
acest domeniu. Acest proiect prin care se urmărește crearea unei noi instituții este pe departe a fi perfect, dar
eficiența în forma prezentată este garantată prin raportarea la sistemul de colectare a amenzilor existent în Olanda.
27
 4.5. Procedura executării amenzilor rutiere

Procedurile care urmează a fi stabilite pentru recuperarea amenzilor ca

sancțiuni la regimul rutier, trebuie să aibă la bază principii care să ducă la crearea
unei agenții cu o structură simplă, suplă și adaptabilă, care să furnizeze eficiență
maximă cu costuri reduse. Procedurile trebuie să fie elaborate cu previziunea
modificării minimale a legislației care se află deja în vigoare, având în vedere
adaptabilitatea greoaie a sistemului nostru legislativ și concentrarea rolului de
colector principal pe agenție și nu pe organul constatator.
Procedura colectării amenzilor rutiere trebuie să se desfășoare pe o
perioadă scurtă de timp structurată pe etape cu termene stricte, a căror
neîndeplinire să genereze sancțiuni creând astfel o situație mai grea a
contravenientului, fie prin mărirea sumei de plată, fie prin aplicarea unor măsuri de
stimulare care să îngrădească sau să limiteze temporar un drept sau o libertate
aparținând contravenientului.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pe lângă modificarea sistemului legislativ în materie contravențională, se

impune apariția unui organ specializat cu rol în coordonare și gestionare a acestei
etape, respectiv executarea contravențiilor, dar și cu rol de reprezentare a statului
în materie contravențională în cadrul cooperării internaționale.
Agenția Națională de Colectare a Amenzilor-ANCA este o idee, un proiect
care a rezultat din necesitatea îmbunătățirii sistemului de colectare a amenzilor, in
special a celor rutiere, care dețin un procentaj însemnat față de celelalte, dar și a
colaborării internaționale pe acest domeniu. Acest proiect prin care se urmărește
crearea unei noi instituții este pe departe a fi perfect, dar eficiența în forma
prezentată este garantată prin raportarea la sistemul de colectare a amenzilor
existent în Olanda.
Agenția Națională de Colectare a Amenzilor este o instituție publică cu
personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
care își desfășoară activitatea în domeniul colectării amenzilor rutiere.
Această idee, a fost dezvoltată și sub aspectul procedurilor de executare, care
însă, pentru început trebuie să se focuseze doar pe amenzile rutiere, aplicate pentru
sancțiuni la regimul rutier.
Pe baza acestor argumente evidențiate și în nota de fundamentare (Anexa IX)
a fost elaborată o propunere de lege ferenda privind înființarea ANCA (Anexa X).

28
 Propunerile propuse în proiectul elaborat nu reprezintă decât o necesitate a
unei strategii în domeniul dreptului contravențional, la care să participe principalii
actori cu rol de prevenire și combatere a faptelor antisociale, care să vizeze atât
latura teoretico-legislativă cât și cea tehnică funcțională, de eficientizare a
sistemului contravențional din România și armonizarea acestuia la cerințele
Uniunii Europene.
Obiectivele principale ale acestei strategii ar putea consta în:
- Crearea dreptului contravențional , ca ramura distinctă a sistemului judiciar
românesc, alături de dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedură penală,
etc;
- Crearea unui cadru legislativ suplu și eficient armonizat la jurisprudența
CEDO și a practicilor europene în acest domeniu;
- Eficientizarea contravenției ca instituție represivă și preventivă, alături de
infracțiune, prin identificarea unor pârghii de stimulare a executării
sancțiuilor contravenționale;
- Delimitarea atribuțiilor instituțiilor implicate în aplicarea, sancționarea și
executarea sancțiunilor contravenționale;
- Crearea ANCA (Agenția Națională de Colectare a Amenzilor)cu rol executiv
dar și de coordonare a executării sancțiunillor contravenționale;
- Stabilirea unor proceduri concrete cu atribuții bine definite pentru actorii
implicați în executarea amenzilor. Amenda ca sancțiune contravențională
principală nu trebuie asimilată ca fiind în faza de executare, un impozit sau o
taxă de plătit către bugetul de stat sau bugetul local;
- specificarea rolului fiecărei autorităţi publice implicate, cu competenţele
proprii, în scopul evitării suprapunerii de atribuţii sau extinderii unora dintre
acestea dincolo de limitele acordate;
- crearea unui cadru de cooperare cu toate statele europene pe linia aplicării,
sancționării și executării sancțiunilor contravenționale;

29
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate, cursuri, articole:

- Antoniu, G., Noul Cod penal comentat, vol. I, Edit. C.H. Beck, București, 2006;
- Apostol Tofan, D. Drept administrativ, vol. II, Edit. C.H. Beck, București, 2009;
- Apostol Tofan, D., Regimul juridic actual aplicabil contravențiilor. Aspecte de drept
procesual, Curierul judiciar, nr. 7/2002;
- Amariei R., Luăm amenzi de 500 milioane euro pe an. Topul instituţiilor care rup chitanţe,
ziarul Capital, 29.11.2010;
- Barrows, S. J, Crimes, misdemeanours and penalties, Cornell Law School Library,
Washington, 1990;
- Bornea, M., Bornea, F.A., Prezumția de nevinovăție în materie contravențională, precum
și natura juridică a sancțiunilor complementare prevăzute de art. 96 din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 195/2002 , republicată, Dreptul nr. 7/2009;
- Bârsan, C., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Ediția a
2-a, Edit. C. H. Beck, Bucuresti, 2010;
- Berger, V., Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Ediția a 5-a în limba
română, Institutul Român Pentru Drepturile Omului, București, 2005;
- Bobos, Gh., Teoria generală a dreptului, Edit. Dacia, Cluj- Napoca, 1996;
- Boroi, A., Drept penal. Partea generală, Ediția a doua, Edit. C.H. Beck, București, 2008;
- Brezoianu, D. Drept administrativ român, Edit All Beck, București, 2004;
- Bulai, C., Manual de drept penal, Partea generală, Edit. All Beck, București, 1997;
- Caloianu, D., Ghidul contravenientului la radar, Edit.C.H. Beck, 2009;
- Ceterchi, I., Craiovan,I., Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. All Educational,
1998;
- Chipăilă I., Constatarea şi sancţionarea faptelor contravenţionale, Ed.Cornelius, Baia
Mare, 2003;
- Chirita, R., Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Comentarii și explicații, vol. I,
Ed. C.H. Beck, București, 2007;
- Covey F., Central Fine Collection Agency, Center for Advanced Research, The
Netherlands, 2001;
- Colectiv, Constatarea și sancționarea contravențiilor, Edit. All Beck, București, 2004;
- Colectiv, Legislație contravențională, Culegere de acte normative, Ediția a 6-a, Edit. C. H.
Beck, București, 2008;
- Colectiv, Centraal Justitieel Incassobureau, Afdeling Management Informatie, Bijlage
Jaarbericht, 2011;
- Colectiv, Efficiency and Quality in Justice, European Judicial Systems - Edition 2010;
- Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tanasescu, E. S., Constituția României
revizuită comentarii și explicații, Ed. All Beck, București, 2004;
- Cristus, N.,Răspunderea contravențională, Practica judiciară 2007-2009, Ed. Hamangiu,
2010;
- Crisan, I. H., Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albatros, București, 1986 ;
- Culegere de practică judiciară 1992-1998 , Ed. All Beck, București,1999;
- Daniel G., Amenzile de circulaţie, slăbiciunea bugetului local, Monitorul de Vrancea,
ed.13.01.2012;
- Dongoroz, V., Tratat de drept procesual penal, Ed. Acdemiei Române, București, 2000;
- Dongoroz, V., Kahane, S., Oancea, I., Bulai, C., Explicații teoretice ale Codului penal
român, vol. I, Editia a II-a, Ed. All Beck, București, 2003;
30
- Dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție, http://www.inm-lex.ro; Elliott
C., French legal system, Harlow, England, Longman, 2000;
- Enciclopedia Treccani, Contravenzione, Instituto Poligrafico e Zecca Dello Stato, Roma,
1988;
- Guţuleac V., Tratat de drept contravenţional, Chişinău, S. n., „Tipografia Centrală‖,
2009;
- Hammer, Ph., Romaniello, S., La responsabilité pénale des personnes morales, La loi du 4
Mai 1999, Edit. Kluwer , Diegem, 1999;
- Haddad S., Article juridique, L'amende forfaitaire ou comment s'amender des petits
forfaits routiers, 2006;
- Hotca, M. A., Drept contravențional, partea generală, Ed. Editas, București, 2003;
- Hotca, M. A, Regimul juridic al contravențiilor. Comentarii și explicații, Ediția a 4-a, Ed.
C.H. Beck, Bucuresti, 2009;
- Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, Ediția a patra revazută și adaugită, București,
Ed. C.H. Beck, 2005;
- Juris Classeur, Procedure penale, Tribunal de Police, Paris, 1997;
- Kuty, F., Justice pénale et procès équitable, Exigence de délai raisnonable, Présomtion d
_innocence. Droits spécifiques du prévenu, vol. 2, Edit. Larcier, 2006;
- Lensing J.A.W., The Netherlands (Criminal Law) in International encyclopedia of Laws,
R. Blanpain (Ed), Kluwer Law International, 1997;
- Micu, D., Garantarea drepturilor omului în practica Curtii Europene si a drepturilor
omului si în Constitutia României, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998;
- Mitrache, C., Drept penal român, Partea generala, Ed. Casa de editură și presa Sansa
S.R.L., București, 1998;
- Negoita, A., Drept administrativ și elemente de știința administrației, Tipografia
Universității București, 1981;
- Oroveanu, M., Tratat de drept administrativ, Ediția a doua revazută și adăugită, Ed.
Cerna, București,1998;
- Orlov Maria, Belecciu Ştefan, Drept administrativ (pentru uzul studenţilor). — Ch.:
„Elena-V.I.―, 2005, p. 160;
- Petrescu, R. N., Drept administrativ, Ed. Hamangiu, București, 2009;
- Picard, E., La notion de police administrative, vol. II, Paris, 1984;
- Pivniceru, M. M, Susanu, P., Tudorache, D., Contravenția. Îndrumar teoretic și practic,
Institutul European, Iași, 1997;
- Podaru, O., Chirita, R., O.G. nr. 2/2001 comentată și adnotată, Ed. Sfera juridică, Cluj
Napoca, 2006;
- Podaru, O., Chirita, R., Regimul juridic al contravențiilor, O. G. nr. 2/2001 comentată,
Ediția a 2-a , Ed. Sfera juridică și Ed. Hamagiu, București, 2011;
- Poenaru, I., Răspunderea pentru contravenții, Ed. Lumina Lex, București,1998;
- Poenaru, I., Regimul juridic al contravențiilor, Ed. Lumina Lex, Bucrești, 2002;
- Popescu, C. L., Polițiștii competenți în domeniul circulației pe drumurile publice, potrivit
Ordonanței de Urgență a Guvernului nr195/2002 privind circulația pe drumurile publice
și regulamentele de aplicare a acesteia, aprobat prin Hotarârea de Guvern nr 85/2003,
Dreptul nr. 4/2003;
- Predescu,O., Udroiu, M., Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul procesual
român, Ed C.H. Beck, Bucuresti, 2007;
- Ramascanu, B., Procedura contravențională judiciară în lumina jurisprudenței C.E.D.O.,
revista I.N.M, Themis nr. 2/2005;
- Tak P.J.P., The Dutch criminal justice sistem , Wolf Legal Publishers (ED), 2008;

31
- Tudor, T., Răspunderea administrativă în domeniul circulației rutiere, Edit. Dacia, Cluj
Napoca, 1981;
- Ticlea, A., Reglementarea contravențiilor, Ediția a VI-a, Edit. Universul Juridic,
București,2008;
- Ticlea, A., Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul juridic, București, 2009;
- Ursuta, M., Procedura contravențională, Ediția a II-a revazută și adăugită, Universul
Juridic, București, 2009;
- Ursuta, M., Contravențiile rutiere, Ed. Universul juridic, 2010.

II.Acte normative, dispoziţii

- *** Constituţia României;

- *** Codul penal al României;
- *** Codul civil al României;
- *** Codul de procedură penală al României;
- *** Codul de procedură civilă al României;
- *** Codul fiscal al României;
- *** Codul de procedură fiscală a României;
- Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 , republicată, privind circulaţia pe
drumurile publice, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 69/2007;
- Ordonanţa Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei
activităţi în folosul comunităţii şi închisorii contravenţionale, modificată prin OUG
108/2003;
- Ordonanţa Guvernului nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea
produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în
agricultură şi silvicultură;
- Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.1519 din 28.11.2006 pentru aprobarea
”Normelor metodologice privind utilizarea chitanţelor de amenzi contravenţionale
privind circulaţia pe drumurile publice‖;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 108/2003, publicată în Monitorul Oficial din 26
decembrie 2003, privind modificarea Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a unor norme de convieţuie socială, a ordinii şi liniştii publice;
- Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de
valorificare a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea
şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru
modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389
din 29 iunie 2013;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2012 privind ratificarea Acordului de
împrumut (Împrumut pentru politici de dezvoltare cu opţiune de amânare a tragerii) între
România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti
la 11 septembrie 2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/2013;
- Ordonanţa Guvernului nr.202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor
internaţionale;
- Ordonanta de urgenta Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor masuri privind
asigurarea functionalitatii administratiei publice locale, a numarului de posturi si

32
 reducerea cheltuielilor la institutiile si autoritatile publice din subordinea, sub autoritatea
sau coordonarea Guvernului sau a ministerelor.
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru
îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul
Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013;
- Ordonanța Guvernului nr.28 din 27 august 2013 de actualizare a Codului de procedură
fiscală;
- Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;
- Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuie
socială, a ordinii şi liniştii publice republicată, cu modificările ulterioare;
- Legea nr.12/1990, privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale
ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.126 din 29 august 1998;
- Legea nr.102/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor/mica
reforma in justiţie;
- Hotararea Guvernului nr. 520/2013 privind reorganizarea si functionarea ANAF;
- Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice;
- Hotărârea Guvernului nr. 480/2013 pentru modificarea și completarea Regulamentului de
aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe
drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 care a fost publicată
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 454, din 24 iulie 2013;
- Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 de modificare a O.G. 27/2011 privind transporturile
rutiere;
- Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Justiţiei;
- Hotărârea Guvernului 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 935/2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea si funcționarea Ministerului Justiției,
precum și pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 762/2010 privind condițiile de
acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru
procurori, judecători, magistrați-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat
judecătorilor și procurorilor, precum
și pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor;
- Strategia Naţională de Siguranţă Rutieră 2011-2020, Programul de acţiuni Prioritare
pentru perioada 2011-2020 de implementare a Strategiei Naţionale de Siguranţă Rutieră;
- Strategia ANAF pe termen mediu 2011-2014, Bucureşti 2011;
- Decizia Consiliului Europei nr.2005/214/JHA privind principiul recunoaşterii mutuale a
sancţiunilor financiare;
- Decizia Consiliului Europei nr2006/783/JHA privind principiul recunoaşterii mutuale a
ordinelor de confiscare;
- Cod pénal. Nouveau Code pénal. Ancien Code penal, Dalloz, Paris, 1996-1997;
- Le code penal Francais, Edition 1995;
- Le code de procedure civile, Edition may 2005;
- The Dutch Criminal Justice System, Wolf Legal Publishers, 2008;
- Codul contravenţional Ungar adoptat prin Legea nr.LXIX/1999;
- Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 a fost adoptat Codul contravenţional al
Republicii Moldova, intrat în vigoare la 31 mai 2009;

33
- Regulamentul circulației rutiere a Republicii Moldova publicat în anexa nr. 1, la Hotărîrea
Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, cu modificările efectuate prin H.G. nr 989 din
19.10.10, publicate în M.O. 211-212/29.10.10;

III. Jurisprudenţa

a) naţională
1) Decizii Curtea Constituțională

- Decizia nr.1354 din 10.12.2008 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate

a dispoziţiilor art.9, alin. (5), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, privind regimul juridic
al contravenţiilor, precum şi art.1, alin.(3), art.8, alin.(5), lit.b) şi art.13 din Ordonanţa
Guvernului nr.55/2002, privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în
folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.108/2003, privind desfiinţarea închisorii contravenţionale;
- Decizia nr.228 din 13.03.2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art.12, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor;
- Decizia nr.953 din 19.12.2006 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art.32, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor;
- Decizia nr.742 din 24.06.2008 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art.111, alin.(6), din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice;
- Decizia nr.347 din 03.04.2007 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art.118, alin.(1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice;

2)Recursuri în interesul legii

- Decizia nr.XXII din 19.03.2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
referitor la consecinţele nerespectării cerinţelor înscrise în art.16, alin.(7) din din
Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări prin Legea nr.180/2002;
- Decizia nr.XXXV din 06.11.2006 privind examinarea recursului în interesul legii,
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu privire la aplicarea sancţiunilor cu caracter administrativ faptelor concurente
1
în cazul când sunt incidente dispoziţiile art.18 din Codul Penal;
- Decizia nr.I din 18.02.2002 privind aplicarea dispoziţiilor art.1, lit.(e) şi ale art.6 din
Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite;

b) CEDO

- *** Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

- Hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21.02.1984;
- Hotărârea Engel şi alţii împotriva Olandei din 08.06.1976;
- Hotărârea Garyfallou Aebe împotriva Greciei din 24.09.1997;
34
- Hotărârea Kadubec împotriva Slovaciei din 02.09.1998;
- Hotărârea Janosevici împotriva Suediei din 23.07.2002;
- Hotărârea Lutz împotriva Germaniei din 23.08.1987;
- Hotărârea Ziliberberg împotriva Moldovei din 01.05.2005;
- Hotărârea Gutfreund împotriva Franţei din 12.06.2003;
- Hotărârea Escoubet împotriva Belgiei din 28.10.1999;
- Hotărârea Anghel împotriva României din 04.10.2007;
- Hotărârea Barbera, Messegue si Jabardo împotriva Spaniei din 06.12.1988;
- Hotărârea Ezeh şi Connors împotriva Regatului Unit din 09.10.2003;
- Hotărârea Bönisch împotriva Austriei din 06.05.1985;
- Hotărârea Bernard împotriva Franţei din 23.04.1998;
- Hotărârea Edwards împotriva Regatului Unit din 16.12.1992;
- Hotărârea Stoica împotriva României din 04.03.2008;
- Hotărârea Dalia împotriva Franţei din 19.02.1998;
- Hotărârea Lauko împotriva Slovacia din 09.09.2003;
- Hotărârea Neață împotriva României din 18.11.2008;

IV. Site- uri oficiale consultate:

- http://www.government.nl
- http://jaarbericht2011.cjib.nl
- http://www.cjib.nl
- www.echr.coe.int
- http://www.anaf.ro/public/wps/portal/
- http://www.legifrance.gouv.fr
- www.euroavocatura.ro
- http://opinii.juridice.ro
- www.mpublic.ro
- www.inm-lex.ro
- www.presamilitara.ro
- http://www.juridice.ro
- www.avocat.net
- www.humanrights.coe.int
- http://ro.primariacraiova.ro
- http://www.raiffeisen.ro/abcdar-bancar

35
Sancţiunile contravenţionale şi ordinea de aplicare a lor
Sancţiunea administrativă este o măsură de răspundere şi se aplică în scopul educării persoanei, care a comis o
contravenţie administrativă, în spiritul respectării legilor, precum şi în scopul de a se preveni comiterea unor noi
contravenţii atît de către contravenientul însuşi, cît şi de alte persoane. Pentru comiterea contravenţiilor
administrative pot fi aplicate următoarele sancţiuni administrative: avertismentul; amenda; ridicarea contra
echivalent a obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei
administrative; confiscarea obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al
contravenţiei administrative; privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv (de dreptul de a conduce
mijloacele de transport, de dreptul de vînătoare);privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita
anumite activităţi; arestul administrativ;expulzarea. Ridicarea contra echivalent a obiectelor, confiscarea acestora şi
privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi pot fi aplicate atît ca sancţiuni
administrative principale, cît şi ca sancţiuni complementare.Expulzarea poate fi aplicată numai ca sancţiune
administrativă complementară. Celelalte sancţiuni administrative pot fi aplicate numai ca sancţiuni administrative
principale. Pentru o contravenţie administrativă poate fi aplicată fie sancţiune principală, fie sancţiune principală şi
complementară. Avertismentul ca sancţiune administrativă se aplică în scris. În cazurile 40 prevăzute de legislaţie
avertismentul se perfectează în alt mod stabilit. Amenda este o sancţiune pecuniară care se aplică în cazurile şi în
limitele prevăzute de prezentul cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de
amendă este egală cu 20 de lei. Amenda ce se aplică cetăţenilor pentru contravenţiile administrative nu poate
depăşi, de regulă, cincizeci, iar persoanelor cu funcţii de răspundere, trei sute de unităţi convenţionale. Amenda ce
se aplică cetăţenilor şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru contravenţii administrative săvîrşite în scopul
obţinerii de profit nu poate depăşi trei mii de unităţi convenţionale. Amenda ce se aplică cetăţenilor şi persoanelor
cu funcţii de răspundere pentru contravenţii administrative nu poate fi mai mică decît o unitate convenţională,
dacă o altă mărime minimă nu este stabilită de legislaţie. În caz de sustragere cu rea-voinţă de la achitarea amenzii
aplicate pentru contravenţia administrativă săvîrşită, instanţa judecătorească poate înlocui această sancţiune cu
arest administrativ, calculîndu-se zece zile de arest pentru o unitate convenţională, termenul fiind cel mult treizeci
de zile. Actele legislative pot stabili, în conformitate cu prezentul Cod şi cu alte acte legislative privind
contravenţiile administrative o amendă mai mare decît cea prevăzută în alineatul unu al prezentului articol, în
cazuri excepţionale, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din tratatele internaţionale ale Republicii
Moldova şi din necesitatea specială de a mări răspunderea administrativă. Ridicarea contra echivalent a obiectului,
care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative, constă în luarea
silită, şi realizarea lui ulterioară, cu restituirea fostului proprietar a sumei căpătate, cu reţinerea cheltuielilor pentru
realizarea obiectului ridicat. Modul de ridicare contra echivalent şi felurile obiectelor ce pot fi ridicate se stabilesc
de prezentul Cod şi de alte acte legislative ale Republicii Moldova. Confiscarea biectului, care a constituit
instrumentul comiterii sau biectivul nemijlocit al contravenţiei administrative, constă în transformarea silită şi în
mod gratuit a acestui obiect în proprietate a statului. Poate fi confiscat numai obiectul, care se află în proprietate
personală a contravenientului, dacă actele legislative ale Republicii Moldova nu prevăd altceva. Confiscarea armei
de foc, a altor unelte de vînătoare şi a muniţiilor nu se poate aplica faţa de persoanele, pentru care vănătoarea
este principala sursă de existenţă. Modul de aplicare a confiscării, lista obiectelor ce nu pot fi confiscate se stabilesc
de prezentul Cod şi de alte acte legislative ale Republicii Moldova. Privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului
respectiv (dreptul de a conduce mijloace de transport, dreptul la vînătoare), se aplică pe un termen de pînă la trei
ani pentru încălcarea gravă sau sistematică a modului de folosire a acestui drept. Termenul privării de acest drept
poate fi mai mic de cincisprezece zile, dacă actele legislative ale Republicii Moldova nu prevăd altceva. Privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport nu poate fi aplicată faţă de persoanele care se folosescde aceste
mijloace în legătură cu invaliditatea, cu excepţia cazurilor, cînd conduc mijloacele de transport în stare de ebrietate.
41 Privarea de dreptul la vînătoare nu se poate aplica faţa de persoanele, pentru care vînătoarea este principala
sursă de exsistenţă. Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi este dispusă
deinstanţa de judecată pe un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd
cont de caracterul contravenţiilor comise de către persoana vinovată, legea recunoaşte ca inadmisibilă deţinerea
de către aceasta a unei anumite funcţii sau exercitarea unei anumite activităţi. Arestul administrativ se stabileşte şi
se aplică numai în cazuri excepţionale pentru unele categorii de contravenţii administrative pe un termen de pînă
la treizeci de zile. Arestul administrativ se stabileşte de instanţa de judecată. Arestul administrativ nu poate fi
aplicat faţă de femeile gravide, faţă de femeile, care au copii în vîrstă de pînă la doisprezece ani, faţă de persoanele
care n-au atins vîrsta de optsprezece ani, faţă de invalizii de grupele întîia şi a doua, faţă de militari şi supuşii
serviciului militar chemaţi la concentrare, precum şi faţă de persoanele din efectivul de soldaţi şi din corpul de
comandă al organelor afacerilor interne. Expulzarea constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii
Moldova a cetăţenilor străini sau a apatrizilor care au încălcat regulile de şedere în Republica Moldova şi are drept
scop înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvîrşirii pe viitor de către aceştia a unor fapte socialmente
periculoase. Sancţiunea pentru contravenţia administrativă se aplică în limitele, stabilite de actul normativ, care
prevede răspunderea pentru contravenţia comisă, în strictă conformitate cu prezentul Cod şi cu alte acte cu privire
la contravenţiile administrative. La aplicarea sancţiunii se ţine cont de caracterul contravenţiei comise, de persoana
contravenientului, de gradul vinovăţiei lui, de starea materială, de circumstanţele, ce atenuează şi ce agravează
răspunderea. Circumstanţe, ce atenuează răspunderea pentru contravenţia administrativă, se consideră: căinţa
sinceră a vinovatului; prevenirea de către vinovat a urmărilor dăunătoare ale contravenţiei, repararea benevolă a
prejudiciului sau înlăturarea daunei pricinuite; comiterea contravenţiei sub influenţa unei puternice emoţii
sufleteşti ori în virtutea unui concurs de grave împrejurări personale sau familiale; comiterea contravenţiei de către
un minor; comiterea contravenţiei de către o femeie gravidă sau de către o femeie, care are copil în vîrstă de pînă
la un an. Legislaţia Republicii Moldova poate prevedea şi alte circumstanţe, ce atenuează răspunderea pentru
contravenţia administrativă. Organul (persoana cu funcţii de răspundere), care examinează cazul cu privire la
contravenţia administrativă poate declara drept atenuante şi circumstanţele neprevăzute în legislaţie.
Circumstanţe, ce agravează răspunderea pentru contravenţia administrativă, se consideră: continuarea comportării
ilicite, contrar cererii ersoanelor, împuternicite pentru aceasta, de a înceta această comportare; comiterea a doua
oară în decursul unui an a unei contravenţii similare, pentru care persoana a fost de acum supusă unei ancţiuni 42
administrative; comiterea contravenţiei de către o persoană, care a săvîrşit mai înainte o infracţiune; atragerea în
contravenţie a unui minor; comiterea contravenţiei de un grup de persoane; comiterea contravenţiei în condiţiile
unor calamităţi naturale sau în alte împrejurări excepţionale; comiterea contravenţiei în stare de ebrietate. Organul
(persoana cu funcţii de răspundere), care aplică sancţiunea administrativă, poate, în dependenţă de caracterul
contravenţiei administrative, să nu considere circumstanţa respectivă ca agravantă. În cazul comiterii de către una
şi aceeaşi persoană a două sau mai multor contravenţii administrative sancţiunea se aplică pentru fiecare
contravenţie în parte. Dacă o persoană a comis cîteva contravenţii administrative, privitor la care cazurile se
examinează de unul şi acelaşi organ (de una şi aceeaşi persoană cu funcţii de răspundere), sancţiunea se aplică în
limitele celei stabilite pentru contravenţia mai gravă. În asemenea caz la sancţiunea principală poate fi adăugată
una din sancţiunile complementare, prevăzute de articolele privitoare la răspunderea pentru oricare din
contravenţiile comise. Sancţiunea administrativă poate fi aplicată nu mai tîrziu de trei luni de la comiterea
contravenţiei, iar în cazul contravenţiei continue - nu mai tîrziu de trei luni de la descoperirea ei. În cazul
contravenţiilor în domeniul impozitelor, taxelor, primelor de asigurare şi disciplinei financiare, sancţiunea se aplică
nu mai tîrziu de un an de la data comiterii contravenţiei. În cazul refuzului de a intenta proces penal sau în cazul
clasării procesului penal, dacă în acţiunile persoanei există indicii ale contravenţiei administrative, sancţiunea
administrativă poate fi aplicată nu mai îrziu de trei luni de la data adoptării hotărîrii cu privire la refuzul de a
intenta proces penal sau de a-l clasa. Termenele prevăzute la alineatele unu şi trei ale prezentului articol se
suspendă din momentul încheierii examinării în fond a cauzei pînă la pronunţarea de către instanţa de judecată a
hotărîrii definitive, dar nu pot depăşi un an de la data comiterii contravenţiei. Termenele prevăzute în prezentul
articol nu se extind asupra cazurilor de aplicare, în baza Codului vamal, a confiscării obiectelor de contrabandă.
Dacă persoana supusă unei sancţiuni administrative n-a comis, în decurs de un an după executarea sancţiunii, o
nouă contravenţie administrativă, se consideră, că această persoană n-a fost supusă sancţiunii administrative. Dacă
în urma contravenţiei administrative s-a pricinuit a pagubă materială unei persoane fizice sau juridice, organul
(persoana cu funcţii de răspundere), rezolvînd chestiunea cu privire la aplicarea sancţiunii pentru contravenţia
administrativă, este în drept să soluţioneze concomitent chestiunea reparării de către cel vinovat a pagubei
materiale dacă suma ei nu depăşeşte mărimea unei unităţi convenţionale, iar instanţa judecătorească - indiferent
de mărimea pagubei. În celelalte cazuri chestiunea cu privire la repararea pagubei materiale, pricinuite prin
contravenţia administrativă se rezolvă pe calea procedurii judiciare civile. Aplicarea sancţiunii administrative nu
absolveşte persoana, care 43 a comis contravenţia administrativă, e executarea obligaţiei pentru neîndeplinirea
căreia a fost aplicată sancţiunea administrativă.