ACADEMIA DE ADMINISTARE PUBLICĂ DIN MOLDOVA

SPECIALITATEA ANTICORUPȚIE

TEMA :
" APLICAREA ȘI EXECUTAREA

SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE "

A ELABORAT : CUREA RADU

GRUPA 216, ANUL 2
SPECIALIATEA ANTICORUPȚIE
A VERIFICAT : BANTUȘ ANATOLIE

CHIŞINĂU, 2017
 CUPRINS:
1. Introducerea………………………………………………..
2. Considerații generale privind constatarea, aplicarea și executarea
sancțiunilor contravenționale …………………………………………
3. Procesul verbal – instrumental juridic de constatare a
contravenției……………………………………………………………
4. Aplicarea sancțiunilor principale și complementare……………….
5. Cazuri de neaplicare a sancțiunilor contravenționale…………………
6. Căile de atac împotriva sancțiunilor contravenționale……………….
7. Particularități privind constatarea și aplicarea sancțiunilor
contravenționale în diferite
domenii………………………………………………………
8. Executarea sancțiunilor principale……………………………………..
9. Executarea sancțiunilor complementare………………………………..
10.Contestația la executare…………………………………………………
11. Cauze care exclude executarea sancțiunilor
contravenționale……………
Introducerea
Sancţiunea administrativă este o măsură de răspundere şi se aplică în scopul educării
persoanei, care a comis o contravenţie administrativă, în spiritul respectării legilor, precum şi în
scopul de a se preveni comiterea unor noi contravenţii atît de către contravenientul însuşi, cît şi
de alte persoane. Pentru comiterea contravenţiilor administrative pot fi aplicate următoarele
sancţiuni administrative: avertismentul; amenda; ridicarea contra echivalent a obiectului, care a
constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative;
confiscarea obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau obiectivul nemijlocit al
contravenţiei administrative; privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv (de
dreptul de a conduce mijloacele de transport, de dreptul de vînătoare);privarea de dreptul de a
deţine anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi; arestul administrativ;expulzarea.
Ridicarea contra echivalent a obiectelor, confiscarea acestora şi privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi pot fi aplicate atît ca sancţiuni administrative
principale, cît şi ca sancţiuni complementare.

Expulzarea poate fi aplicată numai ca sancţiune administrativă complementară. Celelalte

sancţiuni administrative pot fi aplicate numai ca sancţiuni administrative principale. Pentru o
contravenţie administrativă poate fi aplicată fie sancţiune principală, fie sancţiune principală şi
complementară. Avertismentul ca sancţiune administrativă se aplică în scris. În cazurile 40
prevăzute de legislaţie avertismentul se perfectează în alt mod stabilit. Amenda este o sancţiune
pecuniară care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod. Amenda se
stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.
Amenda ce se aplică cetăţenilor pentru contravenţiile administrative nu poate depăşi, de regulă,
cincizeci, iar persoanelor cu funcţii de răspundere, trei sute de unităţi convenţionale. Amenda ce
se aplică cetăţenilor şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru contravenţii administrative
săvîrşite în scopul obţinerii de profit nu poate depăşi trei mii de unităţi convenţionale.

Amenda ce se aplică cetăţenilor şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru

contravenţii administrative nu poate fi mai mică decît o unitate convenţională, dacă o altă
mărime minimă nu este stabilită de legislaţie. În caz de sustragere cu rea-voinţă de la achitarea
amenzii aplicate pentru contravenţia administrativă săvîrşită, instanţa judecătorească poate
înlocui această sancţiune cu arest administrativ, calculîndu-se zece zile de arest pentru o unitate
convenţională, termenul fiind cel mult treizeci de zile. Actele legislative pot stabili, în
conformitate cu prezentul Cod şi cu alte acte legislative privind contravenţiile administrative o
amendă mai mare decît cea prevăzută în alineatul unu al prezentului articol, în cazuri
excepţionale, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din tratatele internaţionale ale
Republicii Moldova şi din necesitatea specială de a mări răspunderea administrativă.

Ridicarea contra echivalent a obiectului, care a constituit instrumentul comiterii sau

obiectivul nemijlocit al contravenţiei administrative, constă în luarea silită, şi realizarea lui
ulterioară, cu restituirea fostului proprietar a sumei căpătate, cu reţinerea cheltuielilor pentru
realizarea obiectului ridicat. Modul de ridicare contra echivalent şi felurile obiectelor ce pot fi
ridicate se stabilesc de prezentul Cod şi de alte acte legislative ale Republicii Moldova.
Confiscarea biectului, care a constituit instrumentul comiterii sau biectivul nemijlocit al
contravenţiei administrative, constă în transformarea silită şi în mod gratuit a acestui obiect în
proprietate a statului. Poate fi confiscat numai obiectul, care se află în proprietate personală a
contravenientului, dacă actele legislative ale Republicii Moldova nu prevăd altceva.

Confiscarea armei de foc, a altor unelte de vînătoare şi a muniţiilor nu se poate aplica faţa
de persoanele, pentru care vănătoarea este principala sursă de existenţă. Modul de aplicare a
confiscării, lista obiectelor ce nu pot fi confiscate se stabilesc de prezentul Cod şi de alte acte
legislative ale Republicii Moldova. Privarea de dreptul special, acordat cetăţeanului respectiv
(dreptul de a conduce mijloace de transport, dreptul la vînătoare), se aplică pe un termen de pînă
la trei ani pentru încălcarea gravă sau sistematică a modului de folosire a acestui drept. Termenul
privării de acest drept poate fi mai mic de cincisprezece zile, dacă actele legislative ale
Republicii Moldova nu prevăd altceva. Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport nu
poate fi aplicată faţă de persoanele care se folosescde aceste mijloace în legătură cu invaliditatea,
cu excepţia cazurilor, cînd conduc mijloacele de transport în stare de ebrietate. 41 Privarea de
dreptul la vînătoare nu se poate aplica faţa de persoanele, pentru care vînătoarea este principala
sursă de exsistenţă.

Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi este
dispusă deinstanţa de judecată pe un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică în
cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de către persoana vinovată,
legea recunoaşte ca inadmisibilă deţinerea de către aceasta a unei anumite funcţii sau exercitarea
unei anumite activităţi. Arestul administrativ se stabileşte şi se aplică numai în cazuri
excepţionale pentru unele categorii de contravenţii administrative pe un termen de pînă la
treizeci de zile. Arestul administrativ se stabileşte de instanţa de judecată. Arestul administrativ
nu poate fi aplicat faţă de femeile gravide, faţă de femeile, care au copii în vîrstă de pînă la
doisprezece ani, faţă de persoanele care n-au atins vîrsta de optsprezece ani, faţă de invalizii de
grupele întîia şi a doua, faţă de militari şi supuşii serviciului militar chemaţi la concentrare,
precum şi faţă de persoanele din efectivul de soldaţi şi din corpul de comandă al organelor
afacerilor interne.

Expulzarea constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii Moldova a cetăţenilor

străini sau a apatrizilor care au încălcat regulile de şedere în Republica Moldova şi are drept scop
înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvîrşirii pe viitor de către aceştia a unor fapte
socialmente periculoase. Sancţiunea pentru contravenţia administrativă se aplică în limitele,
stabilite de actul normativ, care prevede răspunderea pentru contravenţia comisă, în strictă
conformitate cu prezentul Cod şi cu alte acte cu privire la contravenţiile administrative

1. Consideraţii generale privind constatarea, aplicarea şi executarea sancţiunilor

contravenţionale
Activităţile desfăşurate în cadrul procesului contravenţional constau în acte proceduale
şi procesuale. Procesul contravenţional are trei faze procesuale: faza constatării contravenţiei
şi aplicării sancţiunii contravenţionale, faza de judecată şi faza punerii în executare a
sancţiunilor contravenţionale. Fazele procesului contravenţional sunt momente sau diviziuni
ale acestuia, în cadrul cărora anumiţi subiecţi desfăşoară activităţi succesive prevăzute de
lege.

Faza constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii contravenţionale este prima fază a

procesului contravenţional şi constă în activitatea de stabilire a existenţei contravenţiei şi
dispunerii sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege pentru aceasta. În această fază
procesuală participă, de regulă, următoarele persoane: agentul constatator, contravenientul şi
martorii. În ceea ce priveşte participanţii la prima fază procesuală contravenţională, agentul
constatator şi contravenientul sunt cei mai importanţi. Faza de judecată constă în ansamblul
actelor procesuale şi procedurale care pot fi desfăşurate în faţa instanţei de judecată, începând
cu formularea plângerii contravenţionale şi până la data rămânerii irevocabile a hotărârii
instanţei. Faza punerii în executare a sancţiunilor contravenţionale constă în activităţile
efectuate după ce actul de aplicare a sancţiunilor contravenţionale dobândeşte caracter
irevocabil, respectiv executarea silită a sancţiunilor contravenţionale.
 2. Procesul verbal – instrumentul juridic de constatare a contravenţiei
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor sunt activităţi care trebuiesc consemnate
într-un înscris oficial care de regulă se numeşte proces verbal1. Procesul verbal de constatare a
contravenţiei este un act administrativ prin care se individualizează fapta ilicită şi
contravenientul şi nu un act administrativ jurisdicţional.

Procesul verbal de constatare este un act oficial, deoarece este întocmit de un agent
constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, în calitate de reprezentant al statului. Totodată este
considerat înscris autentic, deoarece produce efecte depline, nefiind necesară nicio alta
formalitate, aprobare sau confirmare, producându-şi efectele juridice indiferent de voinţa celui
sancţionat.

3. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare

Conform art.21 din O.G. nr. 2/2001 organul care aplică sancţiunea contravenţională
este agentul constatator, dacă prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor
nu se prevede altfel. Agentul constatator prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei
aplică şi sancţiunea. În situaţia în care, în actul normativ, care stabileşte contravenţia şi
implicit sancţiunea, este prevăzut că agentul constatator nu are dreptul de a aplica
contravenţia, procesulverbal de constatare a contravenţiei se trimite de îndată organului sau
persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie
scrisă pe procesul verbal.
Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie
proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările
în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit,
de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de
celelalte date înscrise în procesul-verbal. Sancţiunile contravenţionale sunt stabilite şi se
aplică cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei şi în funcţie de
periculozitatea contravenientului.

În ce priveşte confiscarea, persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile
agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în

1
În materia audiovizualului, actul constatator se numeşte decizie (Legea nr. 504/2002). Prin hotărârea I.C.C.J,
Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal decizia nr.2657/205 s-a statuat că ” potrivit Legii nr. 504/2002,
sancţiunile contravenţionale pentru încălcarea prevederilor acesteia, nu se aplică de agentul constatator prin
proces-verbal de constatare aşa cum prevede O.G. nr.2/2001, ci se aplică prin decizie a Consiliului, aprobată în
prezenţa a cel puţin 8 membri, prin votul a cel puţin 6 din aceştia”.
privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile
corespunzătoare în procesul-verbal.

4. Cazuri de neaplicare a sancţiunilor contravenţionale

Sancţiunile prevăzute în O.G. nr. 2/2001 nu se aplică în cazul contravenţiilor săvârşite de

militari.

Art. 44 şi 46 din O.G. nr. 2/2001 reglementează un sistem paralel de sancţionare a

contravenţiilor săvârşite de militari. Ele nu fac altceva decât să confirme încă o dată tradiţia
instaurată în sistemul nostru de drept, potrivit căreia structurile militare formează un sistem
aparte, care se guvernează după propriile sale reguli şi care se sustrag de la aplicarea normelor
care formează dreptul comun în materie. În aceeaşi idee, actele de comandament cu caracter
militar sunt sustrase, potrivit dispoziţiilor art.126 alin.6 din Constituţie şi art.5, alin.1 lit.b) din
Legea nr. 554/20004 a contenciosului administrativ, de la controlul judecătoresc, pe această
cale, a actelor administrative; pe acelaşi principiu se bazează reglementarea instanţelor
militare; de asemenea, modalitatea de executare, cu toate particularităţile sale, a detenţiei într-
o închisoare militară (art.62 C.pen.).

5. Căile de atac împotriva sancţiunilor contravenţionale

Căile de atac în materia răspunderii contravenţionale sunt reglementate în capitolul al

IV-lea al ordonanţei, soluţiile aduse de aceasta în domeniu fiind calificate ulterior în doctrină
ca cele mai realizate din punctul de vedere al principiilor juridice şi al exigenţelor privind
democratismul înfăptuirii actului de justiţie contravenţională.

Calea tradiţională de atac în materie contravenţională este plângerea, deoarece, în

această materie, potrivit legislaţiei anterioare, nu se putea vorbi de o judecată în prima
instanţă, pentru ca exercitarea căii de atac să poată fi denumită recurs ori apel2.

Plângerea era privită ca o cale devolutivă de atac, prin care se ataca la judecătorie o
hotărâre dată de un organ administrativ cu caracter jurisdicţional sau un act administrativ în
cazurile precizate în legi speciale.
În unele acte normative, se mai prevede posibilitatea ca împotriva hotărârii
judecătoreşti de aplicare a sancţiunii, contravenientul să ceară reexaminarea cauzei în termen
de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacă a
lipsit.

2
A. Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, vol. II, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 434.
 Cererea de reexaminare se soluţionează de urgenţă, în complet format din doi
judecători. Hotărârea dată este definitivă.

6. Particularităţi privind constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale în

diferite domenii
Domeniile de acțiune ale contravențiilor sunt mai extinse și mai variate decât cele ale
infracțiunilor. Dacă în cazul infracțiunilor valorile sociale apărate sunt cele esențiale3
societății, în cazul contravențiilor valorile sociale sunt diversificate cu grad mai redus de
importanță, dar care completează valorile sociale principale ale societății.

Contravenţiile la regimul construcţiilor sunt prevăzute în Legea nr. 50/1991 privind

autorizarea lucrărilor de construcţii. Potrivit art. 7 din această lege, organele de control ale
consiliilor judeţene şi ale primăriilor au obligaţia de a urmări respectarea disciplinei în
domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ
teritoriale, potrivit competenţelor de emitere a autorizațiilor de construire/desfiiţare.

Potrivit art.109 din O.U.G. 195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea

sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat
a României, de către poliţiştii de frontieră.
Conform art. 8 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor
silvice, contravenţiile prevăzute la art.1-5 din aceeşi lege se constată de pădurari, brigadierii,
şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici din cadrul Ministerului Mediului şi
Schimbărilor Climatice, Regiei Naţionale a Pădurilor, inspectoratelor silvice teritoriale şi al
celorlate subunităţi silvice, precum şi de alţi angajaţi împuterniciţi de Ministerul Mediului şi
Schimbărilor Climatice.

Conform art.54 din O.U.G nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.50 şi art.51 din acest act normativ, se
fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor.

7. Executarea sancţiunilor principale

Legea prevede că avertismentul ca sancțiune principală se adresează oral, când

contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea se aplică de agentul

3
În cadrul art.1, Cod penal, se prevede că scopul legii penale este de a apăra împotriva infracțiunilor România,
suveranitatea, independențe, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia,
proprietatea, precum și întreaga odine de drept.
constatator. În celelalte cazuri, avertismentul se consideră executat prin comunicarea
procesului-verbal, cu rezoluţia corespunzătoare.
Amenda contravenţională fiind o creanţă de natură fiscală, procedura executării
amenzii contravenţionale se desfăşoară conform Codului de procedură fiscală.
Sediul materiei în ceea ce ce priveşte regimul juridic al sancţiunii prestării unei
activităţi în folosul comunităţii îl reprezintă O.G. nr. 55/ 2002 cu modificările ulterioare.
Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi prevăzută numai în legi sau
în ordonanţe ale Guvernului, se stabileşte întotdeauna alternativ cu amendă şi poate fi aplicată
numai de instanţa de judecată.

8. Executarea sancţiunilor complementare

Recuperarea pagubelor produse prin săvârşirea unei contravenţii, se face diferit după
cum acestea sunt stabilite sau nu prin procesul-verbal ce cuprinde sancţiunea principală, pe
baza tarifelor prevăzute de actele normative. În primul caz, despăgubirile civile se execută în
acelaşi timp cu sancţiunea principală (când aceasta constă în amendă), sau independent (când
sancţiunea constă în avertisment), procesul-verbal constituind titlu executoriu.

9. Contestaţia la executare

Împotriva actelor de executare silită a sancţiunilor contravenţionale se poate face

contestaţie la executare.

Potrivit art. 172 C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie împotriva
oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de
către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească
un act de executare în condiţiile legii. Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării
silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin.4, C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

10. Cauze care exclud executarea sancţiunilor contravenţionale

Una din cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale o reprezintă

prescripția. O.G. nr. 2/2001 reglementează două categorii de prescripţii: cea a aplicării
sancţiunii şi cea a executării sancţiunii.

Unii autori4 consideră că, alături de aceste două prescripţii, există şi o „prescripţie a
constatării contravenţiei‖ care este prevăzută în alte acte normative.

4
V.I. Prisăcaru, op. cit., pag. 458
 În cazul sancţiunilor contravenţionale ce reprezintă creanţe bugetare, executarea
sancţiunii se stinge dacă debitorul contravenient este insolvabil. Întradevăr, în baza art. 131
din O.G. nr. 61/2002, obligaţiile bugetare urmărite de organele de executare pot fi scăzute din
evidenţa acestora în cazul în care debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate.
Graţierea este un act de clemenţă, edictat din raţiuni de politică juridică, prin care se
stinge executarea unei sancţiuni penale sau contravenţionale, ori se comută în una mai uşoară.
Aşadar, graţierea apare ca o iertare a unei persoane de executarea unei sancţiuni5.

5
I. Mândru, Amnistia şi graţierea, Ed. All, Bucureşti, 1998, pag. 373.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate, cursuri, articole:

- Antoniu, G., Noul Cod penal comentat, vol. I, Edit. C.H. Beck, București, 2006;
- Apostol Tofan, D. Drept administrativ, vol. II, Edit. C.H. Beck, București, 2009;

- Apostol Tofan, D., Regimul juridic actual aplicabil contravențiilor. Aspecte de drept
procesual, Curierul judiciar, nr. 7/2002;

- Amariei R., Luăm amenzi de 500 milioane euro pe an. Topul instituţiilor care rup chitanţe,
ziarul Capital, 29.11.2010;

- Barrows, S. J, Crimes, misdemeanours and penalties, Cornell Law School Library,

Washington, 1990;

- Bornea, M., Bornea, F.A., Prezumția de nevinovăție în materie contravențională, precum și

natura juridică a sancțiunilor complementare prevăzute de art. 96 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 195/2002 , republicată, Dreptul nr. 7/2009;

- Bârsan, C., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Ediția a 2-a,
Edit. C. H. Beck, Bucuresti, 2010;

- Berger, V., Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Ediția a 5-a în limba
română, Institutul Român Pentru Drepturile Omului, București, 2005;
- Bobos, Gh., Teoria generală a dreptului, Edit. Dacia, Cluj- Napoca, 1996;
- Boroi, A., Drept penal. Partea generală, Ediția a doua, Edit. C.H. Beck, București, 2008;
- Brezoianu, D. Drept administrativ român, Edit All Beck, București, 2004;
- Bulai, C., Manual de drept penal, Partea generală, Edit. All Beck, București, 1997;
- Caloianu, D., Ghidul contravenientului la radar, Edit.C.H. Beck, 2009;

- Ceterchi, I., Craiovan,I., Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. All Educational,
1998;
- Chipăilă I., Constatarea şi sancţionarea faptelor contravenţionale, Ed.Cornelius, Baia
Mare, 2003;

- Chirita, R., Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Comentarii și explicații, vol. I, Ed.
C.H. Beck, București, 2007;

- Covey F., Central Fine Collection Agency, Center for Advanced Research, The Netherlands,
2001;
- Colectiv, Constatarea și sancționarea contravențiilor, Edit. All Beck, București, 2004;

- Colectiv, Legislație contravențională, Culegere de acte normative, Ediția a 6-a, Edit. C. H.

Beck, București, 2008;
- Colectiv, Centraal Justitieel Incassobureau, Afdeling Management Informatie, Bijlage
Jaarbericht, 2011;
- Colectiv, Efficiency and Quality in Justice, European Judicial Systems - Edition 2010;

- Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tanasescu, E. S., Constituția României
revizuită comentarii și explicații, Ed. All Beck, București, 2004;

- Cristus, N.,Răspunderea contravențională, Practica judiciară 2007-2009, Ed. Hamangiu,

2010;
- Crisan, I. H., Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albatros, București, 1986 ;
- Culegere de practică judiciară 1992-1998 , Ed. All Beck, București,1999;

- Daniel G., Amenzile de circulaţie, slăbiciunea bugetului local, Monitorul de Vrancea,

ed.13.01.2012;
- Dongoroz, V., Tratat de drept procesual penal, Ed. Acdemiei Române, București, 2000;

- Dongoroz, V., Kahane, S., Oancea, I., Bulai, C., Explicații teoretice ale Codului penal
român, vol. I, Editia a II-a, Ed. All Beck, București, 2003;

III. Jurisprudenţa

a) naţională
1) Decizii Curtea Constituțională

- Decizia nr.1354 din 10.12.2008 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.9, alin. (5), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, privind regimul juridic al
contravenţiilor, precum şi art.1, alin.(3), art.8, alin.(5), lit.b) şi art.13 din Ordonanţa
Guvernului nr.55/2002, privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul
comunităţii, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2003,
privind desfiinţarea închisorii contravenţionale;

- Decizia nr.228 din 13.03.2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.12, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor;

- Decizia nr.953 din 19.12.2006 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.32, alin.(1), din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor;

- Decizia nr.742 din 24.06.2008 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.111, alin.(6), din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice;

- Decizia nr.347 din 03.04.2007 referitoare la admiterea excepţii de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art.118, alin.(1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice;

2)Recursuri în interesul legii

- Decizia nr.XXII din 19.03.2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la
consecinţele nerespectării cerinţelor înscrise în art.16, alin.(7) din din Ordonanţa Guvernului
nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea
nr.180/2002;
- Decizia nr.XXXV din 06.11.2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea sancţiunilor cu caracter administrativ faptelor concurente în cazul când sunt
incidente dispoziţiile art.181 din Codul Penal;

- Decizia nr.I din 18.02.2002 privind aplicarea dispoziţiilor art.1, lit.(e) şi ale art.6 din Legea
nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite;

b) CEDO

- *** Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

- Hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21.02.1984;
- Hotărârea Engel şi alţii împotriva Olandei din 08.06.1976;
- Hotărârea Garyfallou Aebe împotriva Greciei din 24.09.1997;
- Hotărârea Kadubec împotriva Slovaciei din 02.09.1998;
- Hotărârea Janosevici împotriva Suediei din 23.07.2002;
- Hotărârea Lutz împotriva Germaniei din 23.08.1987;
- Hotărârea Ziliberberg împotriva Moldovei din 01.05.2005;
- Hotărârea Gutfreund împotriva Franţei din 12.06.2003;
- Hotărârea Escoubet împotriva Belgiei din 28.10.1999;
- Hotărârea Anghel împotriva României din 04.10.2007;
- Hotărârea Barbera, Messegue si Jabardo împotriva Spaniei din 06.12.1988;
- Hotărârea Ezeh şi Connors împotriva Regatului Unit din 09.10.2003;

Site- uri oficiale consultate:

- http://www.government.nl
- http://jaarbericht2011.cjib.nl
- http://www.cjib.nl
- www.echr.coe.int
- http://www.anaf.ro/public/wps/portal/
- http://www.legifrance.gouv.fr
- www.euroavocatura.ro
- http://opinii.juridice.ro
- www.mpublic.ro
- www.inm-lex.ro
- www.presamilitara.ro
- http://www.juridice.ro
- www.avocat.net
- www.humanrights.coe.int
- http://ro.primariacraiova.ro
- http://www.raiffeisen.ro/abcdar-bancar