Sunteți pe pagina 1din 12

CAP. 1 - DESPRE POST...

si cum se tine

sumar:
-Despre post
-Postul si puterea lui,
-Postul negru sau ajunarea,
-Postul particular sau suplimentar si cum se tine,
-Trebuinta postului,
-Cugetari despre post,
-Raspunsuri duhovnicesti.
DESPRE POST*

Pr. Ioan: “Ştim cã, rugãciunile pe care le faceţi la cererea credincioşilor sunt însoţite de post
aspru pe care-l faceţi personal, recomandaţi şi credincioşilor care vin cu diferite trebuinţe sã
posteascã şi ei.
Vã rugãm sã precizaţi dacã postul pe care-l recomandaţi pentru diferite trebuinţe este o regulã
stabilitã de Bisericã, sau numai o recomandare din partea dvs. în calitate de duhovnic şi doctor
sufletesc? Vã cer sã precizaţi acest lucru, deoarece, am întâlnit pãreri contradictorii din partea
unor persoane chiar în materie de autoritate în Bisericã care, nu acceptă şi nu înţeleg ca
autentice aceste recomandări, le consideră inovaţii în cult şi reţete personale.
Pr. Ilarion: Sã fie bine de luat aminte, a nu se confunda rânduiala Sfintei Biserici cu privire la
post, rânduialã ce stã scrisã în Sfânta Tradiţie de Sfinţii Pãrinţi şi predicată de la amvon de cãtre
slujitorii Sfintelor Altare, cu recomandãrile pe care le fac eu sau alţi duhovnici.
Este bine ştiut cã, Biserica a rânduit cele patru posturi mari de peste an: Postul Mare (a Sf. Paşti),
Postul Crãciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Apoi,
posturi de o singurã zi: miercurea şi vinerea de peste an; Înălţarea Sfintei Cruci (14 Septembrie);
Tãierea Capului Sf. Ioan Botezãtorul (29 august); Ajunul Crãciunului şi Ajunul Bobotezei. Înafarã
de aceste posturi, rânduiala Sfintei Biserici mai porunceşte şi postul stabilit de chiriarhul locului în
anumite momente din viaţa Bisericii, pentru diferite trebuinţe. Posturile sunt rânduite de Sfânta
Bisericã şi, sunt obligatorii pentru fiecare creştin cu câteva excepţii sau dezlegãri de la post: a
bãtrânilor neputincioşi, a bolnavilor, a femeilor însărcinate şi a copiilor sub 7 ani. Ca formă, Sf.
Bisericã stabileşte două feluri de post: ajunare (post aspru) – nu se mãnâncă nimic timp de 24 ore
şi post uşor – adicã, înfrânare de la mâncãruri de frupt (lapte, brânzã, carne şi ouă). După sfatul
Sfintei Scripturi, postul trebuie întotdeauna însoţit de: spovedanie (cãinţã, întoarcerea de la pãcat),
milostenie, fapte bune şi împãcarea cu aproapele. Sfânta Scripturã, recomandã postul însoţit de
rugãciune ca arme în luptã cu diavolii, cu bolile şi cu ispitele. Dau un exemplu în acest sens: la

1
vindecarea copilului lunatic Mântuitorul, afirmã: „Acest soi de diavoli numai cu post şi rugãciune
iese”(Mc.9,29). Nu precizează ce fel de post, de câte zile şi ce rugãciuni pot gonii pe diavoli. Dacã
citim „Vieţile Sfinţilor”, vom descoperi cã, fiecare Sfânt Pãrinte, în lupta cu ispitele a practicat
postul şi rugãciunea în mod diferit. Fiecãruia, cum i-a descoperit Dumnezeu. Efectul rugãciunii şi
a postului, impactul lor in lupta cu ispitele şi încercãrile în mijlocul cãrora se aflau, a fost mãsura
de apreciere pentru fiecare situaţie în parte. Consider că felul şi forma postului şi a rugãciunii,
depind de forma şi felul încercãrilor, depind de soiul şi puterea diavolului care ne aduce necazul şi
împotriva cãruia trebuie să luptãm, dacã vrem sã ne eliberãm din muncirea lui. Unii diavoli sunt
mai mici şi alţii mai mari ca putere şi misiune. În multe situaţii, se adunã mai mulţi la un loc,
ajutându-se în lupta cu noi ca să ne poată birui. De aceea, se recomandã, după caz şi situaţie, zile
mai puţine sau mai multe de post, post mai uşor sau mai aspru, rugãciuni mai multe şi mai mari
(Sf.Liturghie, Sf.Maslu, Exorcisme, Acatiste, Sfeştanie, s.a.m.d), metanii mai puţine sau mai
multe, lumânãri mai puţine sau mai multe, s.a.m.d. Numãrul lor este diferit dar, se cautã ca,
numãrul sã aibã un simbol de care vrãjmaşul să se teamã şi să asculte, aşa cum ar fi numerele:
- 1-În numele unui singur Dumnezeu;
- 3 -În numele Sfintei Treimi;
- 7 -În numele celor şapte Sf.Taine;
- 9-În numele celor 9 cete cereşti pe care le chemi în ajutor în lupta cu cetele diavoleşti;
- 12 -În numele celor 12 Apostoli;
- 13 -În numele celor 12 Apostoli şi a Maicii Domnului;
- 40 -În numele celor 40 de zile postite de Mântuitorul în Muntele Carantaniei respingând ispita şi
alungând pe diavol.
Unii creştini, în tradiţie mai folosesc şi numărul „33” – în numele celor 33 de ani trăiţi de
Mântuitorul pe pământ, sau alte numere care ar reprezenta: spinii sau rănile Mântuitorului Hristos,
ceea ce se practică mai mult la catolici. Însă, aceste numere nu au o justificată semnificaţie,
deoarece nu se pomeneşte nicăieri în Sf. Scriptură sau în Sfânta Tradiţie, câţi spini au rănit capul
Mântuitorului, câte picături de sânge au curs, câte răni a suferit Mântuitorul în urma bătăilor pe
care le-a primit. Deci, sunt nişte apocrife de care trebuie să ne ferim. Trebuie să ne ferim,
deoarece, nu ştie nimeni exact numărul, şi crezând în ceva ce nu este exact şi adevărat este păcat.
Şi diavolul poate zădărnici rugăciunile şi postul dacă ele nu se bazează pe un adevăr. Nu ne ajută
la mântuire să ştim numărul bicelor primite, numărul spinilor, numărul rănilor, numărul cuielor şi
cât sânge a curs, ci, încredinţarea că Mântuitorul le-a răbdat pe acestea cu multă dragoste pentru a
ne răscumpăra prin ele.
De multe ori se recomandă un fel de post şi rugãciuni însã, rãmân fãrã efect şi fără rezultat, fapt ce
impune duhovnicului o cercetare mai atentã a cauzei. Cauza poate fi lipsa de credinţã, necăinţa
pentru păcatele grele sau armele cu care ne luptãm trebuiesc mai întãrite: postul şi rugăciunea. În
concluzie, să nu se considere de către nimeni cã, substitui în vreun fel rânduielile bisericeşti cu
privire la post şi rugăciune. Pe lângă rânduielile bisericeşti statornicite de Sfinţii Părinţi, pentru a
spori şi mai mult evlavia şi râvna credinciosului care se vrea îmbunãtãţit în cele duhovniceşti, fac
recomandãri pe care le consider utile şi verificate în anii mei de pastoraţie şi care au dat rezultate
sporite în lupta cu necazurile şi încercãrile venite de la diavoli. Vreau sã precizez cã, niciodatã nu
le-am scris pe hârtie şi nu am lãsat pe nimeni s-o facã. Sfaturile mele duhovniceşti sunt personale

2
şi nu rânduieli bisericeşti. Tu, dacă mă înregistrezi acum, să fie pentru tine şi să le scrii ca simple
sfaturi.

Postul şi puterea lui

Pr. Ioan: Vă rugăm, să ne spuneţi din experienţa sfinţiei voastre ceva legat de post şi rugăciune,
câteva exemple, sfaturi sau aspecte de taină a postului ca armă în luptă cu ispitele, necazurile şi
diavolii, prezente în viaţa credincioşilor.
Pr. Ilarion: Mai întâi, vreau să vă spun că orice post cât de mic dă de furcă diavolilor, şi prin el
cel ce posteşte devine mai puternic, deoarece postul esteînfrânare. Diavolilor, nu le place
înfrânarea ci desfrânarea. Prima ascultare la care i-a pus Dumnezeu pe oamenii Adam şi Eva, a
fost ascultarea înfrânării - să se înfrâneze şi să nu mănânce din ceea ce i-a oprit. Pentru perioada
postului încetează omul desfrânat (în sens de neînfrânare). Pentru diavoli, înfrânarea omului
înseamnă chinuire, nereuşire, muncă ostenitoare, ascuţimea isteţimii şi chinul ei, vaiet şi plâns,
pedeapsă, cădere din treaptă, înverşunare şi răzbunare. Diavolii hulesc pe omul înfrânat, zicând
despre el că este: desfrânat, încăpăţânat, împietrit, ticălos, păcătos, necredincios, mincinos, lacom,
hoţ, s.a.m.d. Mai cheamă alte şapte duhuri rele să-i ajute ca focul ispitelor şi a nălucirilor să
răpună înfrânarea din om. Îl biciuiesc şi, astfel omul răbdând biciul ispitelor care-i vin în post,
pentru el Postul este Smerenie. Pentru diavolii care din fire sunt mândrii, smerenia omului
postitor şi înfrânat, este ca un foc sau jar de cărbuni pe capul lor şi ţipă de usturime. Cel ce
posteşte smerindu-şi trupul şi sufletul, se înalţă şi deschide calea către Dumnezeu. Ca să nu-l
piardă, diavolii îl înconjoară, îi întind curse şi-i aruncă săgeţi cu momeli de trufie, crezând că
smerenia celui care posteşte este de suprafaţă şi fără rădăcini. Chiar cu lauda postului caută să-l
coboare pe om din smerenie, considerată ispita pozitivă. Îi trimite lăudăroşi şi linguşitori dintre
casnicii săi sau dintre prieteni care, să-l laude şi să-i aprecieze starea morală, făcându-l să semene
cu „făţarnicii„. Diavolului, îi este de ajuns numai o secundă de neatenţie din partea omului, timp în
care, omul acceptând lauda celor din jur, i se fură chipul smereniei. Dacă nu reuşeşte cu lauda
postului, încearcă cu ispita negativă, adică cu batjocorirea postului, trimiţând pe casnici şi prieteni
să-l batjocorească şi să-l desconsidere ca oarecând pe Iov, poate.. poate…, va simţi durerea
mândriei sau mândria rănită şi va zice în inima sa: „ de ce postul meu, nu este apreciat de cei din
jur, când eu mă străduiesc atât de mult?” Pentru cel ce cunoaşte vicleşugul diavolului şi este cu
adevărat smerit şi cu smerenie încercată, va simţi în loc de durerea mândrieibucuria smereniei,
bucurie exprimată în cuvintele din fericiri ale Mântuitorului: „Bucuraţi-vă şi săltaţi că plata
voastră multă este în ceruri”(Mat. 5, 12), ceea ce pentru diavoli vor fi mai mulţi cărbuni aprinşi
care-i vor arde. Cel smerit în inima sa, va zice: „au dreptate prietenii mei, numai Dumnezeu ştie
dacă postesc cu vrednicie. Dacă ei mă hulesc, atunci cu atât mai mult mă vor huli diavolii dacă
postul meu nu-i adevărat şi plăcut lui Dumnezeu”. Pentru omul încercat nu este greu să aprecieze
că, datorită puterii postului îi vin atâtea ispite din partea vrăjmaşului, şi atunci se întăreşte şi mai
mult în ţinerea postului.
Dacă ar fi să vorbim despre rolul postului în viaţa credinciosului, nu am reuşi să terminăm într-o
săptămână. Eu aş împărţi folosul postului în trei mari categorii şi anume, prima:
1.-De a ne curăţi trupul şi sufletul.

3
a.- Curăţirea trupului de tot ce este animal, de grăsimi şi îmbuibare, atunci când ne înfrânăm de a
mânca: carne, lapte, brânză şi ouă;
b.- Curăţirea trupului de toxine, nicotină, fum, şi alcool, atunci când ne înfrânăm de la fumat şi
băuturi alcoolice;
c.-Curăţirea trupească, atunci când ne înfrânăm de a mai avea relaţii conjugale.
d.- Curăţirea sufletului, atunci când ne oprim de la păcate, le spovedim, ne căim, plângem pentru
ele. Prin curăţirea trupului, se curăţă şi sufletul.
2.-De a fi plăcuţi lui Dumnezeu.Îndeplinind toate poruncile lui Dumnezeu, împlinirea faptelor
bune, oprirea de la toată înfăţişarea răului şi practicarea zilnic a milosteniei.
3.-De a ne înălţa şi sfinţi.
Îndeletnicindu-ne cu rugăciunea zilnic, cu mersul la Sfânta Biserică şi participarea la Sfânta
Liturghie.

Postul negru, sau ajunarea

Pr. Ioan: Am tot auzit prin popor vorbindu-se de „postul negru”, există aşa ceva şi ce ne puteţi
spune despre el!?
Pr. Ilarion: Aşa se spune în popor „postul negru” la postul ca ajunare, adică nu mănânci şi nu
bei nimic toată ziua. Faptul că, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore, la post i se spune „negru”.
În cărţile liturgice, nu ai să găseşte această denumire a postului. Preoţii au preluat din popor
această denumire şi, o folosesc atunci când recomandă ca cineva să ajuneze. Consider că nu este
greşit, dacă folosim şi acest termen, este mai expresiv, reliefează mai accentuat sensul de ceva
greu sau ceva aspru.
Cu privire la ajunare sau la postul negru, am câteva sfaturi pentru cei ce vor să ajuneze, o spun din
experienţa mea şi anume:
 În ziua în care ajunezi, sau ţii post negru numănânci nimic toată ziua.
 In zilele de post, nu trebuie să te cerţi cu nimeni,
orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu
cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi tai voia, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a
răului sau a răutăţi cuiva, rabzi şi ierţi orice. Altfel, ţi-a furat diavolul postul, degeaba mai
posteşti.
 Nu uita că, postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură ci şi abţinere de la orice păcat şi
răutate.
 Nu trebuie să dormi în ziua postului, pentru ca nu cumva, diavolul să râdă că ai vrut să treacă mai
uşor şi mai repede postul ca să nu simţi osteneala şi greutatea lui.
 Nu te duci în vizite în ziua când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te
descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să nu ştie nimeni, adică „când
posteşti închide-te în cămara ta, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti”.
 Mâncarea pe care ar fi trebuit s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când ai
să termini de postit pentru că ai renunţat la ea ţinând post. Diavolii pot să râdă şi să zică că ai făcut
economie sau că ai recuperat ce trebuia să consumi. Postul întotdeauna trebuie însoţit de
milostenie. Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă celui flămând.

4
· Dacă te simţi slăbit şi simţi că nu mai poţi duce postul, poţi lua în cursul zilei: o bucăţică de
anaforă şi 3 înghiţituri de aghiazmă.
· Dacă nu poţi duce postul toată ziua şi-l întrerupi atunci nu mânca mai mult decât o singură
masă şi tot de post. Dacă ai mâncat prea mult diavolii ţi-au furat postul, spunând că ai mâncat cât
pentru toată ziua în care ai postit.
· Nu poţi întrerupe postul la orice oră. Dacă ţii post pentru izbăvire de vrăji şi descântece,
pentru că vrăjitorii au anumite ore când îi trimit pe diavoli la treabă, trebuie să ţii cont de acest
lucru. Unii trimit la ora 15, alţii la ora 18, la ora 21, la ora 24,00. Trebuie să duci postul până la
aceste ore pentru ca să te găsească în post şi să poţi respinge loviturile vrăjitorilor.
· Postul-ajunare, începe la ora 18,00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.
· Cine nu poate duce până la ora 24, se poate opri aşa cum am arătat, la ora 15, la ora 18, la
ora 21.
· Ora până când duci postul, reprezintă momente ale pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, şi
anume:
- La ora 12 - a fost răstignit;
- La ora 15 - şi-a dat Duhul pe Cruce;
- La ora 18- a fost dat jos de pe Cruce şi îngropat;
- La ora 21- s-a aşezat piatra pe mormânt fiind pecetluită;
- La ora 24 - s-a coborât la iad sfărâmând porţile de aramă, risipind pe diavoli şi scoţând pe cei
drepţi din iad.
În cazuri mai grele, pentru persoane demonizate şi chinuite de diavoli, se poate ţine post-ajunare
timp mai îndelungat, adică mai multe zile la rând (după caz şi cine poate: 3, 7, 9, 12, 21, 40 zile).
Odată pe zi se pot lua 3 bucăţele de anaforă şi un pahar de aghiazmă (cu Moliftele Sf.Vasile Cel
Mare).

Postul particular sau suplimentar şi cum se ţine

Pr. Ioan: V-am tot auzit vorbind despre ”postul suplimentar”, ce fel de post este acesta şi ce
folos aduce în viaţa credinciosului?
Pr. Ilarion: „Post suplimentar”, numesc eu, postul particular care este ţinut pentru diferite
trebuinţe pe lângă posturile rânduite de Sf. Biserică: cele 4 posturi de peste an şi zilele oprite în
cursul unui an.
Dacă apare un necaz mare şi greu, un duşman înverşunat care ne prigoneşte, un proces greu, o
pagubă sau o boală grea, pătimiri din cauza vrăjilor şi a descântecelor, pentru persoanele care au
păcate grele şi după ce s-au spovedit la duhovnic, sau pentru diferite trebuinţe: reuşire la examene,
ajutor în căsătorie, găsire de serviciu, spor şi ajutor în afaceri şi alte trebuinţe, se adaugă postul
suplimentar sau particular. Postul suplimentar se face tot ca ajunare, nemâncând şi nebând nimic
toată ziua, în următoarele zile:
LUNI, se ajunează pentru: ajutor la căsătorie, reuşită la examene, găsirea unui loc de muncă,
obţinerea de bunuri materiale, reuşire la proces. Întăreşti postul cu rugăciuni, citind: „Acatistul
Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şi„Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” cu
credinţa că Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind căpetenii de îngeri, vor trimite pe pământ pe

5
îngeri să lucreze pentru tine. Ţii post negru până la ora 24, faci 40 de metanii, aprinzi 7 lumânări.
La fiecare metanie, zici rugăciunea ta: „Doamne, iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din
casa mea, primeşte nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post şi dăruieşte-mi….(aici spui
dorinţa pentru care ţii postul). După ce au ars complet cele 7 lumânări, spui şi rugăciunea ta, către
Sfinţii Arhangheli: "Sfinţilor Arhangheli Mihail si Gavril şi toţi sfinţii, duceţi nevrednica mea
rugăciune şi nevrednicul meu post la Bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor mele, ale
părinţilor mei (pomeneşti numele lor), ale soţului(soţiei) meu (N), a copiilor mei (N), a
bunicilor (N) şi a tot neamul meu, a celor morţi (pomeneşti numele lor) şi pentru….(aici spui
dorinţa pentru care faci postul şi te rogi)". Pentru ca postul şi rugăciunile pe care le faci să fie
ascultate de Dumnezeu şi împlinite, mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te
spovedeşti. Este bine să faci o spovedanie generală, mărturisindu-ţi păcatele de când erai mic şi
până în prezent, pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu,
rugăciunea Ta să nu fie ascultată. Sau , să se încăpăţineze diavolul care te necăjeşte de a pleca de
la tine, pentru că el fiind stăpânul păcatului cu care te-ai întinat să se creadă şi stăpânul tău.
Elimină păcatul şi împacă-te cu Dumnezeu şi atunci Dumnezeu Te va asculta şi te va ajuta. Mă
refer în mod special la tinerii care vor să se căsătorească şi care au început viaţa cu păcatul
desfrânării (a curviei, a sexului), călcând porunca a 7-a „Să nu trăieşti în desfrânare” şi care au
ales păcatul în loc de binecuvântarea lui Dumnezeu pe care trebuia s-o primească prin Taina
Cununiei. Dacă eşti căsătorit (ă), să nu te culci cu soţia(ul) în acelaşi pat în ziua când posteşti,
chiar dacă nu păcătuiţi, pentru că vi se socoteşte ca întinare şi ispita care vă chinuieşte.
MIERCURI, se ajunează pentru: a te izbăvi de năpastă, de învinuirile celor ce te năpăstuiesc
pe nedrept, adică: eşti cinstit dar te face hoţ, eşti harnic dar,te face leneş, eşti curată dar te
învinuieşte că eşti desfrânată, eşti nebăutor dar te face beţiv. Întăreşti postul citind: „Acatistul
Mântuitorului Iisus Hristos” şi Acatistul „Acoperământul Maicii Domnului”. Te rogi la Maica
Domnului să te acopere şi să te izbăvească de învinuiri nedrepte. Faci 40 de metanii, după fiecare
metanie, zici rugăciunea ta:„Doamne, iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din casa mea,
primeşte nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post şi izbăveşte-mă de năpasta şi
învinuirile care mi se aduc şi întoarce pe vrăjmaşii mei de la răutate lor cu dragoste către mine şi
familia mea şi dă-le griji noi ca să uite de grija mea….(aici spui dorinţa pentru care ţii postul).
Aprinzi 7 lumânări, pe care le poţi arde fie în patru timpuri din zi (dimineaţă, la amiază, seara şi la
miezul nopţii), fie la terminarea postului (ora 24), dacă nu ai timp în cursul zilei din cauza
serviciului sau al altor preocupări. Pentru ca postul şi rugăciunile pe care le faci să fie ascultate de
Dumnezeu şi împlinite, mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti,pentru
ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu, rugăciunea Ta să nu fie
ascultată. Împacă-te cu toţi care te-ai certat, pentru ca nu cumva şi tu la rândul tău să fii
vrăjmaşul şi pizmătăreţul aproapelui tău.Dacă năpasta îţi vine de la soţ (soţie), copii, părinţi, cu cei
ce stai în casă, sau de la un vrăjmaş care urmăreşte dezbinarea familiei tale, este bine să chemi
preotul în ziua de post şi să facă sfinţirea casei, să pună rugăciunile pentru alungarea duhului
necurat din casă, Sfântul Maslu, Moliftele Sf. Vasile cel Mare. Este bine să fii sprijinit în post şi
rugăciunile tale, de rugăciunile a trei biserici sau mănăstiri, dând pomelnic mai ales la o mănăstire
unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie zilnic. Respectă cu stricteţe regulile unui post adevărat şi să nu
ai nici o umbră de îndoială, altfel, faci postul în zadar.

6
VINERI,se ajunează: pentru izbăvirea de vrăjmaşii ştiuţi şi neştiuţi, pentru alungarea
duhurilor necurate şi dezlegarea vrăjilor şi a blestemelor. Întăreşti postul, citind: „Acatistul
Mântuitorului Iisus Hristos”, „Acatistul Sfântului Ciprian şi Iustina”, „Acatistul Sfintei
Cruci”, Paraclisul Maicii Domnului. Faci 40 de metanii, la fiecare metanie zici rugăciunea ta:
„Doamne, iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din casa mea, primeşte nevrednica mea
rugăciune şi nevrednicul meu post şi, izbăveşte-mă de vrăjmaşi, de blesteme, de farmece şi
descântece şi de tot lucrul cel necurat de la casa mea, de la cei din casă şi de la mine. Toată
răutatea să se ducă în pustie, unde om nu locuieşte(aici spui dorinţa pentru care ţii postul)”.
Aprinzi 9 lumânări (în numele celor 9 cete cereşti pe care le chemi în ajutor pentru a te apăra în
lupta cu cetele diavoleşti). Lumânările se ard fie în cele patru timpuri din zi (dimineaţă, la amiază,
seara şi la miezul nopţii), fie la terminarea postului (ora 24). Lumânările se pun în semnul Sfintei
Cruci (5 pe verticală şi 4 pe orizontală), când le aprinzi le meneşti (în gând): 3 pentru iertarea
păcatelor, 3 pentru blesteme, 3 pentru farmece şi duşmani. Mai înainte este bine să mergi la
duhovnicul tău şi să te spovedeşti, pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe
Dumnezeu, diavolul pe care vrei să-l alungi de la casa ta să nu asculte, să se împotrivească, să nu
plece şi rugăciunea Ta să nu fie ascultată. Chemi preotul (preoţii) în ziua de post, să facă sfinţirea
casei, să pună rugăciunile pentru alungarea duhului necurat din casă, Sfântul Maslu, Moliftele
Sfântului Vasile cel Mare. La terminarea zilei de post, ora 24, se ia un pahar de aghiazmă care s-a
sfinţit de către preot cu citirea Moliftelor Sfântului Vasile Cel Mare şi a Sfântului Ioan Gură de
Aur, se toarnă peste aghiazmă 9 picături din untdelemnul sfinţit la Sf. Maslu. Din făina de la Sf.
Maslu o amesteci cu aghiazmă şi untdelemn sfinţit, o frămânţi şi faci 7 turtiţe care, se vor coace pe
plită (nu în ulei). În fiecare dimineaţă, pe nemâncate, se ia timp de 7 zile, câte o turtiţă. În fiecare
zi, dis-de-dimineaţă, se stropeşte casa cu aghiazmă zicând cuvintele: „Să vină Dumnezeu şi să se
risipească de la noi şi de la casa noastră: toată fermecătura, toate vrăjile şi descântecele, toţi
duşmanii ştiuţi şi neştiuţi şi tot lucrul cel rău. Să fugă prin stropire cu această apă sfinţită, în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”.
Dacă găseşti lucruri străine şi dubioase prin curte, la poartă sau sub preş în faţa casei, în
faţa uşii la intrare, cum ar fi: aţe înnodate, fire de păr, legături de la mort, lumânări, pământ de pe
morminte şi alte bazaconii, nu le iei cu mâna sau cu făraşul şi nici nu le mături până ce le stropeşti
mai întâi cu aghiazmă, zicând cuvintele de mai sus: „Să vină Dumnezeu şi să se risipească…”, ca
să nu se urce diavolul trimis, pe făraş, apoi pe mână şi să intri cu el în casă. După ce stropeşti cu
aghiazmă iei lucrurile şi le arunci la gunoi, undeva departe, nu în curte şi nici în casă.
Dacă vin broaşte la casa ta şi caută să-ţi intre în casă, mai întâi le stropeşti cu aghiazmă, zicând:
„Dacă sunteţi de la Dumnezeu mergeţi în drumul vostru şi dacă aţi fost trimise, duceţi-vă înapoi
la cine v-a trimis”.
După ce le-aţi scos în drum cu lopata, faceţi 40 de metanii. Dacă sunt de la Dumnezeu vor merge
mai departe, iar dacă sunt trimise cu diavolul, cu vrăji, veţi vedea un fum sau nor ridicându-se şi
va merge în direcţia de unde au fost trimise vrăjile.
Pentru vrăjmaşi se citesc trei psalmi: 3, 30 şi 142 zilnic.
Vinerea poţi să posteşti şi pentru cei morţi, mai ales pentru părinţi (copiii care au fost blestemaţi
pentru neascultare de către părinţi şi nu au reuşit să se ierte înainte de moartea părinţilor pot să
postească pentru părinţi) şi pentru cei din neamurile noastre, ca Dumnezeu să ierte păcatelor lor.

7
Putem să cuprindem nu numai pe rude ci şi, pe: străini, cunoscuţi şi foşti prieteni. Pentru morţi vei
face parastase, vei plăti la mănăstiri 3-7 Liturghii, cu prescură, vin, untdelemn, pomelnic cu
numele lor şi 7 lumânări, pentru 40 de zile sau pentru mai mult timp (1-7 ani). În numele lor vei
face în ziua când posteşti milostenie, rugând pe Bunul Dumnezeu, să scoată sufletele lor din
muncile iadului şi din chinurile veşnice. Scoţând suflete lor din iad, Dumnezeu va ierta păcatele
tale.

Trebuinţa postului

Pr. Ioan : Dacă ar fi să grupăm situaţiile în care ar fi necesar folosirea postului suplimentar,
care ar fi acestea?
Pr. Ilarion: Nu am făcut o clasificare a situaţiilor dar putem să le clasificăm după importanţa şi
greutatea lor. Postul suplimentar poate fi necesar:
1.-Pentru curăţire de păcatele grele.
Să luăm un exemplu de păcat greu, care este foarte frecvent săvârşit –AVORTUL-. Greutatea
acestui păcat stă pe sufletele ambilor soţi. Amândoi sunt la fel de responsabili în faţa lui
Dumnezeu pentru săvârşirea lui. Soţia l-a făcut în trupul său şi, soţul a acceptat şi a fost de acord
sau chiar a obligat soţia să facă avort. Avortul este păcatul uciderii, însă, este mai mare decât
uciderea în general. Femeia care-şi omoară pruncul în pântece este de 2 ori ucigaşă: odată, pentru
că a ucis trupul copilului şi, a doua oară, pentru că a omorât sufletul copilului. Acel suflet este
mort, pentru că nu a fost lăsat să se nască şi să primească Taina Sf. Botez: „Dacă nu se va naşte
cineva din apă şi din duh, nu va intra în Împărăţia Cerurilor” (Ioan 3,5). Naşterea din apă şi din
duh este botezul.
Femeia care-şi ucide pruncul în pântece, mai este considerată de mii de ori ucigaşă, deoarece, prin
uciderea copilului ce trebuia să se nască, a ucis toată generaţia care s-ar fi putut naşte din acel
copil, până la sfârşitul omenirii. Dimensiunea acestui păcat este cât al iadului de mare. Mulţi nu
cunosc adevărata dimensiune a acestui păcat şi tratează cu multă uşurinţă sau chiar nu-l pun la
socoteală prea mult, nu plâng pentru păcatul lor, nu fac căinţă şi penitenţă, nu fac nimic ca să
scoată acele suflete nevinovate de la întuneric. Se mulţumesc doar cu o simplă spovedanie. Se
mulţumesc doar cu aghiazma mare pe 7 ani. Nu cunosc adevărata căinţă, care, ar fi în măsură să
spele păcatul şi să aducă împăcarea cu Dumnezeu. Unii preoţi, se feresc să vorbească prea mult de
el, pentru a nu speria pe credincioşi şi a nu-i înfricoşa. Adevărul nu înfricoşează, dimpotrivă
necunoaşterea lui. Cunoaşterea ne ajută. Dumnezeu nu ne-a lăsat în necunoaştere sau în ignoranţă,
dimpotrivă, ne-a dat cunoaşterea şi S-a descoperit omului, pentru ca omul să-L cunoască. Nu a
lăsat pentru om locul numit „rai” sau „iad”, ca locuri şi denumiri abstracte, ci, i le-a descoperit, ca
adevăruri şi realităţi. De aceea, spune acolo în rugăciunea de la Sf. Maslu „că, va amuţi
gura noastră neavând ce răspunde, pentru că toată dreptatea noastră este ca o cârpă lepădata
înaintea lui Dumnezeu„ sau, cum spune însuşi Mântuitorul Hristos: „ Dacă nu aş fi venit şi nu le-
aşi fi vorbit păcat nu ar avea, însă acum nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul
lor” (Ioan.15, 24).
Pentru păcatul avortului, după ce au trecut 40 de zile şi te afli înafara celor 4 posturi de peste an,
ţii o săptămâna post (mănânci mâncare de post) vii la preot pentru moliftă, te spovedeşti şi

8
mărturiseşti păcatul. Primeşti canon de la duhovnic, oprire de la Sfânta Împărtăşanie cât spun
canoanele Sfinţii Părinţi, apoi primeşti şi canonul rânduit de duhovnic şi fă 100 de metanii în acea
zi.
Dacă ai fost oprită de la Sf. Împărtăşanie pe mai mulţi ani, să ai grijă să nu lipseşti de la Sf.
Liturghie în duminici şi sărbători în toţi anii opriţi, pentru că, Sfânta Liturghie este jertfa
nesângeroasă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru iertarea păcatelor. Să ai grijă să posteşti
toate cele 4 posturi mari de peste an şi să te spovedeşti în fiecare post. Te ajută la căinţă şi la
răscumpărarea păcatului. Pentru iertarea păcatului, poţi face post suplimentar. Alege o zi de post
pe săptămână şi posteşte 24 ore, pe toată perioada cât ai canon şi oprire de la Sfânta Împărtăşanie
şi chiar mai mult timp, poate fi şi toată viaţa, depinde de tine cât de râvnitor eşti şi cât de mult te
mustră conştiinţa.
2.- Post suplimentar la vreme de primejdie.
De exemplu: dacă te terorizează cineva, dacă ţi-a plecat copilul de acasă şi a luat-o pe drum greşit,
dacă ai un duşman mare, dacă ai un proces greu, dacă s-a îmbolnăvit copilul grav, ţine post negru
imediat ce a apărut necazul sau primejdia, indiferent în ce zi ar cădea, fă 100 de metanii în acea zi,
aprinde 40 de lumânări şi citeşte cu toată credinţa: Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos, Acatistul
Sf. Cruci şi Psalmii 3, 30, şi 142. La fiecare metanie, zici rugăciunea ta de cerere:
„Doamne, iartă-mă de păcate pe mine păcătosul robul Tău (N) şi ajută-mă”.
3.- Post suplimentar pentru cei ce vor să scape de diavol.
Persoanele care s-au făgăduit satanei, persoanele care au lucrat vrăjitorie, ca să poată scăpa de
diavol, trebuie să ţină post neîntrerupt mai multă vreme, chiar ani la rând, cu perioade de post
negru neîntrerupt 3, 7, 9, 12, 21 zile.
Acest post îl ţii în felul acesta, pentru că diavolii cu care ai lucrat, şi care au stat mulţi ani la tine
nu pleacă uşor. Posteşte cel bolnav şi va posti şi preotul care-i citeşte de 3 ori pe zi Moliftele
Sfântul Vasile Cel Mare.
Postul negru îl vei putea ţine uşor dacă te rogi la Maica Domnului să te ajute, altfel va fi foarte
greu de ţinut.
Dacă, cel bolnav nu poate posti şi nu poate rosti rugăciuni, atunci cineva din casă să facă în locul
lui. Dacă preotul este bolnav (ulcer. gastrită, diabet, etc.) şi nu poate posti, nu poate citi Moliftele
Sf. Vasile Cel Mare, fiindcă diavolii se întorc împotriva lui.
Când preotul citeşte Moliftele, să aibă grijă şi să adauge pe lângă numele celui bolnav şi numele
său şi a celor din casa sa, atunci duhurile alungate din cel bolnav nu vin asupra sa sau asupra celor
din casa lui.
4.- Post suplimentar, pentru a căpăta Har de la Dumnezeu.
De exemplu: putere, îndemânare, pricepere, şi înţelepciune, pentru a face o lucrare sfântă cum ar
fi: construirea unei Biserici, pictura unei Biserici, pictura unor icoane, etc. Se ţin mai multe zile
post negru, se citesc rugăciuni şi acatiste, metanii şi lumânări aprinse, pentru a respinge puterea
răului, care se opune oricărei lucrări dumnezeieşti şi pentru ca lucrarea să se facă sub insuflarea
Duhului Sfânt.
5.- Post suplimentar rânduit de chiriarhullocului. Episcopul locului, rânduieşte ca poporul să
ţină post în caz de: epidemie, război, secetă, calamităţi, etc., pentru ca Dumnezeu să izbăvească
poporul de la moarte.

9
6.- Post suplimentar, pe care-l fac cei ce ocupă posturi de conducere:
a- Conducătorii de ţară şi toţi cei ce ocupă locuri de conducere, trebuie să-şi ia zile de post
negru însoţit de rugăciuni prin care să ceară de la Dumnezeu Har de a conduce bine, de a menţine
pacea şi bunăstarea poporului pe care-l conduce.
b- Preoţii, stareţii, episcopii, mitropoliţii şi Patriarhul, cei care conduc Biserica şi pe slujitorii
ei, postesc şi se roagă pentru a primi Har de a conduce cu sfinţenie şi dreptate Biserica.
Dacă aceştia conduc greşit şi cu păcat, poporul are de suferit. La moarte vor da răspuns, pentru
felul cum au condus.

CUGETĂRI DESPRE POST

v Postul nu este plăcut omului bogat, dar este plăcut celui sărac.
v Postul nu este plăcut omului leneş, dar este plăcut celui muncitor.
v Postul nu este plăcut oaspeţilor, dar este plăcut drumeţilor.
v Postul este lungime de viaţă.
v Postul este înviorare a trupului şi înălţare a sufletului spre taine nepătrunse.
v Postul este fericire a trupului şi strălucire a sufletului.
v Postul este armonie între trup şi suflet, cu sănătate îndelungată.
v Prin post cunoşti pe om. Prin post cunoşti natura.
v Prin post dai întâietate celui cu întâietate.
v Prin post cunoşti taina lumii, prin post cunoşti pe satana, prin post cunoşti pe Dumnezeu şi pe
tine însuţi.
v Prin post descătuşezi trupul de lăcomie, de lene, de furt, de minciună, de pizmă, de răutate, de
sudalmă, de batjocură, de fumat, de beţie, de indiferentism.
v Prin post sufletul se înalţă la slavă, păşind pe culmile cele mai îndrăzneţe faţă de muritori,
capabil de fapte mari faţă de tot omul ce este în suferinţă, capabil să înfrunte pe blasfemitorii de
om şi de Dumnezeu, capabil să schimbe mersul de la rău spre bine, capabil să facă minuni pe
pământ, precum s-a şi făcut întotdeauna şi se fac şi acum de cei ce-l respectă.
v Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevărată hrană plină de viaţă.
v Postul nu este pentru cei proşti, ci pentru tot omul şi mai ales pentru cel înţelept, că înţeleptul îşi
iubeşte viaţa şi ca atare trebuie să iubească postul.
v Postul este o scânteie pe pământ şi cine o vede îşi va aprinde lumânarea la ea, ca prin lumina ei
să poată păşi în viaţă şi să treacă din fericire în fericire.
v Cine urăşte postul, se urăşte pe sine!
v Postul singur nu este de ajuns niciodată, pentru ca omul să poată fi socotit ca stăpân pe sine şi a
fi şi pe calea mântuirii. Luat singur, nu poate fi socotit decât ca acel om ce a desprins din funia
puternică o fâşie şi a legat dobitocul, socotind a fi de ajuns, iar restul de funie a pus-o în cui. Dar
dobitocul a rupt fâşia şi a intrat în grădină, i-a făcut mare stricăciune pe când omul dormea, ca
apoi ducându-se în lucernă a mâncat până a crăpat. Dacă ar fi fost legat cu întreaga funie în fâşiile
ei nedesprinse, nu s-ar fi întâmplat nici paguba şi nici moartea dobitocului. Astfel este şi trupul ce
este legat numai cu postul şi nu cu întregimea faptelor legate de fâşia postului. De fâşia postului
ştim că se învecinează şi chiar soră este cu fâşia – milostenia. Cu aceste fâşii, postul şi milostenia

10
se învecinează şi sunt surori chiar cu dreptatea şi adevărul, iar cu acestea se învecinează lumina şi
iubirea şi pe deasupra tuturor pe care le îmbrăţişează este dragostea de Dumnezeu cu toate
poruncile Evangheliei. Aceste 7 viţe formează pentru creştin cea mai bună frânghie pentru a lega
trupul de a nu cădea în vicii, la stricăciune şi moarte, iar sufletul se va putea înălţa pe culmile cele
mai înaripate până la lumina cea mai apropiată a Dumnezeirii.
v Cine zice că le face pe toate celelalte şi numai postul nu-l poate face, nu are adevăr în gura sa
iar faptele îi sunt murdare. Căci precum o fâşie din funie i se simte lipsa ei, când e luată, iar funia
nu-şi mai are tăria şi nici frumuseţea chiar, tot aşa şi cel ce spune astfel de lucru. Căci una pe alta
se strigă, una pe alta se cheamă şi auzul celui ce le face nu va putea să rămână surd la strigarea lor
şi o va face şi pe ea. Iar, de zice că n-o poate face, nu va face nici pe una şi nici pe alta, şi-n gura
lui este minciună. A văzut cineva vreo slugă care să nu facă ceea ce face stăpânul, şi ceea ce-i
spune să facă şi dacă nu face să-l mai ţie pe lângă sine? Eu cred că nu! Şi dacă nu? Atunci
creştinul, care este o slugă a lui Iisus după fiinţă, credinţă şi nume, de ce face altfel de cum face
stăpânul său?
v Iisus a postit şi postul l-a împletit cu toate celelalte: mila, adevărul, dreptatea, iubirea, lumina şi
dragostea de lege şi de Dumnezeu, cu care a legat pe satan. Creştinul de ce ia numai o fâşie sau
două din funie şi cu care crede că este de ajuns pentru a lega răul ce-i voieşte moartea sufletului?
Iată că, şi fâşiile se rup şi se pierd, şi calea lui spre mântuire la fel, devenind un sclav al tuturor
viciilor, un cuib al satanei unde împărăţeşte nestingherit. Ori se crede creştinul a fi mai presus de
Stăpânul lui, Iisus? A găsit el o cale, un mijloc mai bun, de luptat mai uşor şi de învins pe satana?
Dacă este aşa, atunci Iisus nu-i mai poate fi stăpân, el e Domn. Astfel de domn au voit mai înainte
să fie şi satan, dar satan a căzut, iar creştinul ce crede? Nimeni nu şi-a luat fiinţa de la sine, în
afară de Dumnezeu, ci de la altul şi acel altul nu poate fi pentru om, cum şi pentru tot ce este în
lume, decât Dumnezeu. Şi atunci cine eşti tu creştine de zici şi faci altfel decât Stăpânul tău?(C
68,9-12)

RĂSPUNSURI DUHOVNICEŞTI
La întrebările credincioşilor despre post

- Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncăpeşte?


- Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.
- Părinte, câte zile trebuie să ţii post, ca să te poţi împărtăşi?
- 7 zile. Se socoteşte că după 7 zile de post se elimină toate grăsimile din corp. Să ne asemănăm la
trup cu Mântuitorul. El nu a mâncat carne, decât, peşte.
- Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?
- Laşi pe altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti. E valabil numai în Postul Adormirii
Maicii Domnului şi al Sf.Ap. Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că este prilej
de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două
săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul
hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau împărtăşanie.
- Părinte, e bine să ţii post negru?

11
- Da e foarte bine. Cine poate. Valorează cât un ban de aur înaintea lui Dumnezeu şi cum aici pe
pământ faci orice cu un ban de aur, aşa şi acolo sus în cer, faci orice cu o zi de post negru.
- Părinte, în săptămâna brânzei, în săptămâna albă, se mănâncă peşte?
- Da, după Pravila Bisericească toată săptămâna, însă, după obicei miercuri şi vineri nu se
mănâncă dar după pravilă da pentru că este însemnat cu harţi.
- Părinte, la noi la ţară, preotul ne-a spus că putem mânca peşte miercurea şi vinerea de la Paşti
şi până la Înălţare, e păcat?
- După obicei numai în săptămâna Luminată se mănâncă miercurea şi vinerea peşte, însă, Pravila
Bisericească spune că se mănâncă peşte până la Pogorârea Sfântului Duh şi Duminica Tuturor
Sfinţilor.
- Părinte de ce mie îmi mor porcii şi găinile de cum intrăm în post, iar la vecina nu?
- Din cauză că nu ţii posturile de peste an. Dumnezeu îţi ia ceea ce te împiedică de a posti. Să vă
povestesc ceva de la Boroaia când eram preot acolo. A venit la mine o femeie din parohie şi se
plângea că în fiecare post vine uliul şi-i ia din păsările din curte, iar de la vecina de care se
despărţea doar cu gardul nu-i lua niciodată. Era foarte supărată că mereu e păgubită. Am întrebat-o
dacă ţine posturile de peste an şi ea mi-a răspuns că nu are obiceiul acesta. Dacă matale nu ai
obiceiul acesta, vecina matale îl are, de aceea uliul nu se atinge de păsările ei, ea ştie când să le
mănânce. Posturile de peste an sunt obligatorii, sunt trecute în calendar, făceţi-vă prieteni în cer,
uite acum e Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, tineţi-l şi rugaţi-i să vă ţină poarta deschisă a raiului
până ce veţi trece şi dumneavoastră.
- Părinte, uneori Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţine trei zile, cum se procedează ca să te
poţi împărtăşi?
- Când postul ţine doar 3 zile, începi cu 4 zile mai înainte ca până în ziua aceea, să fie 7 zile de
post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.
- Părinte, eu nu ţin posturile pentru că mă tem să nu mă îmbolnăvesc!
- Am mai auzit aşa ceva. Dar cum vă explicaţi dumneavoastră că, cei mai mulţi bolnavi de stomac
şi ficat, nu sunt postitorii ci, cei care au mâncat, sau, de ce sfinţii care mâncau legume, ierburi şi
rădăcini nu se îmbolnăveau?
-Părinte, când ţii post negru trebuie să îndeplineşti vreo condiţie, se ţine în vreun fel ?
- Când ţii post negru, ţii de mâncare, de păcate şi nu leneveşti, nu te culci şi dormi câteva ore ca să
treacă ziua mai repede; nu te cerţi cu soţul ; nu vorbeşti de rău.
- Părinte, poţi să posteşti sâmbăta şi dumineca, post negru?
- Nu. Cine ajunează sâmbăta sau dumineca, merge la judecată cu evreii. La carte spune: „ Cei care
vor ajuna sâmbăta sau dumineca să se taie din cartea vieţii şi să meargă la judecată cu evreii
„ Sâmbăta şi duminica nu se ţine post, pentru că este praznicul Învierii.
- Părinte, se ţine post negru marţea?
- Marţea ţin post negru numai catolicii. Marţea este pentru catolici. Pentru ortodocşi miercurea şi
vinerea şi cine vrea şi lunea.

bibliografie:
* .- Pr. Ioan V Argatu " Pe treptele suirii catre cer", editia a 3 a, 2011, pg.7-39,

12