O concurenţă reală reprezintă „motorul” economiei de piaţă funcţionale, fiind creat, astfel,

cadrul necesar pentru dezvoltarea inovaţiei şi, pe cale de consecinţă, diversificarea bunurilor şi
serviciilor oferite de către agenţii economici şi creşterea nivelului calităţii lor.
Comunitatea europeană acordă o importanţă deosebită politicii concurenţei la nivel comunitar,
legislaţia în materie fiind modernizată, de la 1 mai 2004, astfel încât să răspundă noilor abordări
şi provocări. Impunerea legislaţiei este o altă prioritate, scop în care a fost înăsprită politica de
sancţionare şi au fost create instrumente juridice care să asigure aplicare efectivă a principiilor
în materie de concurenţă.
În legislaţia română, anterior adoptării Legii concurenţei, nu a existat alt act normativ care să
transpună într-un mod riguros principiile comunitare prevăzute de art. 81 şi.82 din Tratatul
instituind Comunitatea Europeană (TCE), referitoare la practicile anticoncurenţiale. Legea
concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă actul general de
reglementare a domeniului concurenţei, ca o garanţie a cunoaşterii şi respectării regulilor
specifice în vederea dezvoltării şi întăririi economiei de piaţă.
Prin referatul de faţă am încercat să pun în lumină toate aceste aspecte şi în prisma
reglementărilor din legislaţia secundară, elaborată în aplicarea Legii concurenţei de Consiliul
Concurenţei, autoritatea de concurenţă din România, legislaţie armonizată în totalitate cu cea
comunitară. Acesta este motivul pentru care lucrarea se intitulează Legislaţia concurenţei.
Având în vedere finalitatea practică a prevederilor legale moderne în domeniul concurenţei,
lucrarea de faţă aduce în atenţie şi cazuri concrete în care autoritatea de concurenţă a făcut
aplicabilitatea lor, fiind relevate şi soluţiile date de instanţa de judecată competentă, în cadrul
procedurii de control judiciar exercitat asupra actelor administrative emise de Consiliul
Concurenţei.
Fără a pretinde că toate problemele de interes au fost lămurite, considerăm că referatul poate
reprezenta un instrument util atât pentru practicienii dreptului afacerilor, implicaţi în cazuri de
concurenţă ori interesaţi de domeniu, cât şi pentru orice specialist care doreşte să cunoască mai
bine mecanismele unei economii de piaţă funcţionale şi beneficiile acesteia pentru cetăţean, în
ultimă instanţă, în calitatea sa de consumator.
În finalul acestor scurte consideraţii, doresc să precizez că opiniile mele sunt exprimate în
lucrare cu titlu personal, fără a angaja în vreun fel Consiliul Concurenţei.
CAPITOLUL I: CONCEPTE ECONOMICE PRIVIND CONCURENŢA
1.1 Concurenţa - trăsătură esenţială a economiei de piaţă şi în dreptul afacerilor
În literatura economică , concurenţa este privită ca o „confruntare dintre agenţii economici cu
activităţi similare sau asemănătoare, exercitate în domeniile pieţei, pentru câştigarea şi
conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi”
De asemenea, unii autori din literatura de specialitate, consideră concurenţa o luptă adesea
acerbă între agenţii economici , care exercită aceeaşi activitate sau o activitate similară pentru
dobândirea, menţinerea şi extinderea clientelei
Lupta trebuie să se desfăşoare liber, într-un cadru legal adecvat, limitată numai de „înţelegerile
ilicite” şi „practicile anticoncurenţiale care perturbă jocul ofertei şi cererii” şi care trebuie
sancţionate prompt.
Concurenţa este privită şi ca „situaţie de referinţă în cadrul căreia are loc o confruntare liberă,
completă şi veridică între toţi agenţii economici atât la nivelul ofertei, cât şi al cererii de bunuri
şi servicii, de bunuri de producţie şi de capitaluri”
Concurenţa desfăşurată în limitele legii nu poate avea decât un efect benefic pe piaţă pentru că
scopul urmărit de întreprinderile concurente este obţinererea unui profit cât mai mare ce nu
poate fi realizat decât prin conservarea propriei clientele şi câştigarea unui segment nou de
clientelă. Acest lucru conduce la progres, dezvoltare tehnologică şi management eficient.
Manifestarea cererii şi ofertei se bazează pe libera iniţiativă, iar forma activă a liberei iniţiative
este însăşi concurenţa. Privită din unghiul economic al societăţii actúale, concurenţa reprezintă
confruntarea liberă, competiţia dintre agenţii pieţei având ca reper trei aspecte esenţiale: preţul,
cantitatea şi calitatea bunurilor economice.
Această rivalitate din viaţa economică exprimă comportamentul interesat al tuturor subiecţilor
în condiţiile economiei de piaţă: consumatorii care urmăresc maxima satisfacerea a nevoilor
lor, în timp ce producătorii autonomi şi specializaţi vizează profitul, urmărind atragerea
clienţilor.
În esenţă, concurenţa reprezintă atât o cooperare, cât şi o confruntare între agenţi economici în
cadrul unei economii de piaţă, având ca ţel dobândirea unor condiţii mai bune de producţie şi
vânzare, de achiziţie a bunurilor de consum şi de efectuare a operaţiunilor financiare, valutare
şi băneşti. Astfel, ca exemplu, pot să afirm că un cumpărător este într-o continuă căutare pentru
a găsi vânzătorii care deţin produse sau servicii la cel mai mic preţ, calitate superioară, condiţiile
cele mai avantajoase de livrare a bunurilor de consum etc. La rândul lor, vânzătorii se întrec
între ei pentru banii potenţialilor clienţi, pentru a atrage un număr cât mai mare de cumpărători,
cu forţă economică ridicată, receptivi la preţ şi alte avantaje. Ca regulă demonstrată în practica
economică este că din această competiţie ies învingători cei mai buni.
Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o rivalitate
comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări
pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri
cât mai mari” Concurenţa este competiţia dintre două sau mai multe întreprinderi care activează
în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii
unor ţintelor propuse.