Sunteți pe pagina 1din 20

Cantitativ si calitativ in stiintele socio-umane

In stiintele socio-umane se intalnesc o serie de dihotomii, insa una care se discuta cu o


frecventa mare este cea dintre cercetarile de tip cantitativ si cele de tip calitativ.In timp, in
limbajul stiintelor sociale, termenii calitativ si cantitativ au trecut la o intelegere spre o sfera
mult mai larga decat in acceptiunea lor initiala, ajungandu-se in final la constituirea a doua
mari paradigme.Intr-un camp al ideilor foarte vast, asa cum este cel al stiinelor socio-umane,
racordarea sociologilor cercetatori la una sau alta dintre cele doua paradigme, a fost mai mult
decat fireasca, unii afirmand in mod deschis superioritatea sau inferioritatea unei paradigme in
raport cu alta.Pe de lata parte, multi sociologi au vazut intre cele 2, numeroase
complementaritati si inferente, insistandu-se asupra faptului ca sociologia trebuie sa utilizeze
concomitent ambele metode.Adeptii acestei idei mentioneaza ca nu exista o realitate sociala
numai calitativa sau numai cantitativa.Deci, cele doau metode se presupun reciproc.Ideea de a
cuantifica unele dintre metodele sociologice(de a introduce masurarea ) a fost benefica si va
continua sa ramana asa daca se vor respecta 2 conditii:
1. a nu se parasi metodele calitative
2. aplicarea metodelor cantitative sa aiba loc atunci cand se obtin date reale si nu doar
formale.Acest rationament este argumentat prin faptul ca, o corelatie sau un calcul de
covarianta nu asigura prin ele insele adevarul sociologic, ci numai in masura in care
faptele cuprinse in ele sunt reale.
Ca orientare metodologica, abordarea cantitativa se plaseaza pe pozitia pozitivismului,
care este modelul de cercetare in stiintele naturii.Chiar Compte ofera termenului de sociologie
alternativa lingvistica de fizica sociala, militand pentru trecerea studiului societatii sub semnul
studiilor pozitive(al stiintelor exacte).El propune deci studiul faptelor sociale cu ajutorul unor
metode identice sau analoage celor din stiintele naturii, facandu-se astfel trecerea de la
speculatia despre om si societate la cercetarea efectiva.Pe de lata parte au existat voci care s-
au opus unei astfel de abordari, insistand pe deosebirea dintre stiintele naturii si cele ale
culturii si spiritului.Dintre cei care sustin aceasta ideea il amintim pe Dilthey W.El a motivat
aceasta deosebire prin aceea ca, socio-culturalul si istoricul sunt produsul subiectivitatii
umane, al motivatiilor si intentiilor umane.De aceea, cunoasterea socio-umanului nu se poate
face din exterior, obiectiv, ci doar pe baza subiectivitatii umane.Aceasta subiectivitate sta in
spatele faptelor si proceselor care compun realitatea sociala.Astfel apare opozitia dintre
comprehensiune si explicatie.
In cadrul explicatiei, plasata pe pozitia pozitivismului, a abordarii cantitative se
lucreaza cu scheme cauzale, metode statistice care determina influentele unor fenomene
asupra altora.Aici se iau deci in considerare variabilele independente si cele dependente.
In cazul comprehensiunii, plasata pe pozitia fenomenologica a abordarii calitative se
mizeaza pe subiectivitatea umana, facandu-se apel la intuitie si empatie.
Multi autori din literatura de specialitate au realizat adevarate tablouri comparative
intre cercetarea calitativa si cea cantitativa.De aici rezulta o serie de asemanari si deosebiri
intre cele 2 tipuri de metode.
Diferente dintre abordarea calitativa si cea cantitativa:
1. Cercetarea cantitativa este plasata epistemologic pe pozitia pozitivismului , a
explicatiei, pe cand cea calitativa sunt plasate pe pozitia fenomenologico-
comprehensiva.(Fenomenoloia este curentul filosofic care studiaza fenomenele
constiintei, ale sufletului prin prisma orientarii si continutului lor, facand abstractie de
omul real, activitatea lui psihica si mediul social).Deci, cercetarea cantitativa este
asemanata cu cea din stiintele naturii, pe cand cea calitativa dispune de o abordare
etnologica.

1
2. In cercetarea cantitativa cuvintele cheie sunt cele de control,
intindere(ex:macrosocial, global-formal), pe cand in cea calitativa aceste cuvinte sunt
comprehensiune-profunzime(ex:microsocial, local, contextual)
3. Cercetarea cantitativa este preocupata de obiectivitate si generalizare, in timp ce, in
cea calitativa aceste chestiuni trec pe plan secundar
4. Cercetarea cantitativa este dominata de logica verificarii, iar cea calitativa de logica
descoperirii
5. In cercetarea cantitativa exista un interes pentru stabilirea de relatii cauzale,
corelatii, iar in cea calitativa exista un interes pentru stabilirea unei „cauzalitati”
locale
6. In cercetarea cantitativa procedeele sunt codificate, fixe, aspect impus de utilizarea
interviului si chestionarului standardizat, pe cand in cea calitativa procedeurile sunt
variabile prin insasi natura observatiei participative, a interviului intensiv(metode de
baza ale acetui stil)
7. In cercetarea cantitativa , pozitia sociologului cercetator este una neutra, distanta in
timp ce in cea calitativa pozitia cercetatorului este aceea de actor participant.De aici si
relevanta parerii cercetatorului in cercetarea calitatica, in opozitie cu parerea
subiectului in cea cantitativa
8. Datele rezultate in urma cercetarii cantitative sunt de mare fidelitate, pe cand cele
rezultate in urma cercetarii calitative sunt de o mare bogatie
9. In cercetarea cantitativa raportul de cercetare este alcatuit din cifre, tabele, grafice.
In cercetarea calitativa domina limbajul natural, uneori fara cifre si aproape
metaforic

Asemanari intre abordarea calitativa si cea cantitativa

1. se peaca de la un bagaj de informatii socio-culturale similare, obiectul cercetarii


fiind acelasi, dar tratat in mod diferit
2. si in stiintele naturii se face apel la intuitie (intuitionism matematic)
3. si in cercetarile cantitative, caracterizate prin distanta cercetator- subiect, apar
atitudini empatice(cazul chestionarelor standardizate, completate prin procura,
adica A completeaza un chestionar, asa cum crede ca ar raspunde B)
4. in cercetarile cantitative, completarea unor chestionare preponderent de intentie si
motivatie se bazeaza tot pe subiectivitate umana

Caracteristicile cercetarii calitative

Referindu-ne strict la cercetarile calitative in stiintele socio-umane, un studiu poate


primi o astfel de calificare daca indeplineste urmatoarele conditii:
1. perspectiva comprehensiva domina cea mai mare parte a cercetarii
2. abordarea obiectului de studiu se face amplu si deschis
3. culoegerea datelor de teren se face cu ajutorul unor metode ce nu presupun
cuantificarea lor anterioare(ex: observatia participativa, interviul nestructurat/
semistructurat, jurnalul de bord, introspectia)
4. analiza datelor este de factura calitativa, cuvintele fiind analizate prin alte cuvinte fara
efectuarea unei operatii numerice
5. cercetarea se finalizeaza printr-o teorie nu printr-o demonstratie

2
Constantele cercetarii calitative

Chiar daca operatia de comparare a cercetarii calitative cu cea cantitativa a scos in


evidenta o serie intreaga de particularitati specifice fiecaruia dintre cele doua, exista cateva
elemente constitutive in constantele care marcheaza cercetarea calitativa:
1. contactul personal prelungit cu oamenii si mediul de cercetare, dublat de empatie si
sensibilitate la cele relatate de subiect
2. planul cercetarii din perspectiva metodologica este dinamic, el evoluand in functie de
rezultaul la care se ajunge
3. nu exista o separare neta intre culegerea- analiza datelor, ele putand fi chiar suprapuse
4. cercetatorul este principalul instrument metodologic pe parcursul cercetarii
5. nu se urmareste obtinerea de rezultate, ci descrierea, teoretizarea celor studiate
6. raportul de cercetare se scrie intr-un spatiu de dialog al descoperirii/ validarii
proceselor, nu intr-o logica a dovezii

Analiza datelor calitative

Daca in urma unei cercetari sunt stranse o serie de date calitative, acestea nu implica
automat o analiza calitativa, deoarece datele calitative nu duc in mod automat la o analiza
calitativa..Trebuie sa facem deosebirea intre analiza datelor calitative si analiza calitativa a
datelor, deoarece analiza datelor calitative poate fi chiar si o analiza statistica(analiza
cantitativa).De altfel, analiza datelor calitative subsumeaza analiza calitativa(ex:analiza
fenomenologica, analiza teoretica) si analiza cantitativa a datelor calitative.La intersectia lor
se situeaza analiza cvasicalitativa (analiza de continut, analiza de protocol) al carei statut nu
este nici calitativ nici cantitativ.In acest caz, operatiile calitative, sunt urmate de operatii
cantitative.

3
2. Traditia si epistemologia cercetarii calitative

Cercetarea calitativa nu este o aparitie recenta in campul stiintelor sociale.Ea are o


traditie indelungata care rezulta din consubstantialitatea calitativismului cu stiintele socio-
umane. Istoria cercetarii calitative presupune cateva etape:
1. 1890-1930
Este o perioada in care, virtual toate cercetarile au fost de natura calitativa, simultan
dezvoltandu-se primele departamente universitare de cercetare a socialului.Apar acum
primele lucrari de sociologie, care apartin unor unor nume ca: Durkheim, Webber, Mead,
Simmel. Simmel se pronunta impotriva maniei de a cauta legi sociologice (aluzie la
Durkheim), preconizand inlocuirea treptata a „vanatorii de legi ” cu „istorismul” care descrie
evolutia societatii si grupeaza fenomenele omogene, inscriindu-se asadar pe linia unei
sociologii contextualiste, comprehensive.Explicatia pentru primordialitatea cercetarii
calitative este simpla, sociologia fiind in acea perioada intr-o stransa legatura cu filosofia si cu
alte stiinte socio-umane de la care imprumutat maniera de abordare speculativa a realitatii
(fenomenologia). Unul dintre numele mari ale cercetarii calitative este Malinovski.El este
inventatorul principalei metode calitative- observatia participativa- si primul care o pune in
practica, intelegand ca singura modalitate de a-i intelege pe oameni asa cum sunt ei, este
aceea de a participa la existenta lor. Malinovski este tipul antropologului, prin excelenta care
ne-a aratat cum trebuie sa fie o cercetare de teren, demonstrand ca aceasta nu are nimic de a
face cu „activitatea anchetatorului” care chestioneaza „informatorii”. O alta cercetare
emblematica a acestei perioada este analiza documentelor a lui Znaniecki, in lucrarea
„Taranul polonez in Europa si America”.Contributia acestei cercetari a fost exceptionala, ea
consacrand sociologul ca cercetator de teren. Din punct de vedere teoretic, lucrarea a depasit
tentatia reductiei biologizante a faptelor sociale.Studiul este ghidat de efortul observarii
faptelor sociale, sesizand factorii obiectivi/ subiectivi ai actiunii umane. Znaniecki a lansat in
urma studiului sau 3 tipuri de personalitate:
• conformistul-
• boemul- caracterul deschis la orice influenta
• creativul- adept al schimbarii si implicarii in activitatea de productie
2. 1931-1960:
In aceasta perioada se face remarcata patrunderea cercetarii cantitative(experimentul,
ancheta), atat in viata universitara cat si in cea publica, mai ales sub forma sondajelor de
opinie.Exista inca preocupari pentru cercetarea calitativa, dar metodelor ei (observatia,
interviul) li s-au dat tratari cantitative.Este insa certa predominanta metodelor pozitiviste,
cantitativiste, determinata de declansarea interesului pentru cercetarile sociologice la nivel
macrosocial.
3. 1960-pana in zilele noastre
Caracteristica fundamentala a acestei perioade o reprezinta critica la adresa
functionalismului si cantitativismului precum si o reintoarcere la studiile de tip calitativ.Are
loc totodata o consolidare a modelului interpretativist- calitativist.Functionalismul a fost,
intre 1950-1960 perspectiva dominanta in sociologie prin lucrarile lui Merton si
Parson.Fondatorii acestei perspective au fost Compte, Spencer si Durkheim.Functionalistii
vad societatea ca pe un sistem alcatuit din mai multe subsisteme, iar functiile sistemului
depind de realizarea functiilor subsistemelor.Functionarea sistemuli social este asigurata prin
controlul social.
In cadrul modelului interpretativist- calitativist, intra ca elemente componente:
• interactionalismul simbolic: acesta are la baza considerentul dupa care indivizii umani
sunt capabili sa produca si sa utilizeze simboluri(sunete, grafice, gesturi), atragand
astfel atentia asupra rolului individului in viata sociala.

4
• etnometodologia: nu trebuie inteleasa ca metoda specifiv etnologica, nici ca o
abordare metodologica a sociologiei.Originalitatea ei consta in conceptia teoretica
asupra fenomenelor sociale.Termenul a fost inventat de fondatorul curentului
H.Garfier..... si are in vedere analiza „modurilor de a face” obisnuite, pe care actorii le
mobilizeaza pentru realizarea actiunilor cotidiene.Etnometodologii au privit lumea ca
pe un obiect al perceptiei si actiunii simtului comun......................... insemnand studiul
activitatii cotidiene, ea insasi fiind o activitate obisnuita. Se foloseste observatia
participativa si conversatia libera.Etnometodologia se afla intr-o realtie speciala cu
fenomenologia si interactinismul simbolic
• etnografia: studiaza comunitatea de scala mica si mijlocie.Foloseste ca metode:
observatia participativa de lunga durata, analiza documentelor, interviul intensiv.Asa
cum afirma Laplantin, in etnografie este mobilizata capacitatea de a privi adecvat si de
a privi totul, de a distinge si a discerne ceea ce vedem.
Din aceasta trecere in revista a etnografiei rezulta cu certitudine ca paradigma pozitivista a
dominat paradigma comprehensiva vreme indelungata, chiar daca de-a lungul timpului au
existat incercari venite din partea unor ganditori de a impune abordarea calitativa.Astazi,
stiinta trebuie sa faca fata unui univers din ce in ce mai fragmentar si mai plin de
incertitudine, unei situatii in care ordinea este inlocuita cu dezordinea si stabilitatea cu
instabilitatea.In acest context se pune problema modificarii metodologiei si logicii, caci
trebuie analizata schimbarea si nu stabilitatea de pana acum.Pe acest fundal se incearca o
revenire la empirismul idealist al Scolii de la Chicago si o reactualizare a lui, constituindu-se
fundamentele abordarii calitative actuale.
Ideea centrala a empirismului idealist este aceea ca fiintele umane propria realitate
sociala, iar scopul cercetatorului acele de a cunoaste si intelege procesul de constituire a
realitatii sociale.Pentru realizarea acestui scop, observatia participativa si p[ovestirea vietii par
a asigura accesul la materialul social perfect, iar adevaratele fapte
sunt ...............................................................................................................................................
........Iata deci o plozitie plasata la polul opus celei pozitiviste si conceptiei despre faptele
sociale ca lucruri.
In acesta viziune, relitatea sociala se schimba, daca se schimba actorul social sau daca
se schimba maniera de a percepe relitatea.Empirismul sociologic a adus astfel o contributie
importanta la epistemologia stiintelor umane: subsistemul social apre ca un creator dar si
element component al realitatii sociale.Se subliniaza astfel importanta subiectivismului in
dobandirea cunoasterii.

5
OBSERVATIA

Observatia directa, de teren, constituie principala metoda de observatie sociologica,


deoarece ne ofera informatii cu valoare de fapte care alcatuiesc cel mai bogat material
susceptibil de analize calitative.In ciuda unei anumite imprecizii si nesistematizari sau a
volumului mare de date, observatia trebuie sa constituie baza oricarei cercetari
sociologice.Rationamentul celor spuse este simplu: observatia este sursa indispensabila de
date si in acelasi timp proba decisiva a valorii si semnificatiei concluziilor la care se ajunge.
Rotariu si Ilut au incercat realizarea unui clasament al metodelor fundamentaleutilizate
in stiintele sociale, concluzionand ca ele sunt 5: observatia, experimentul, interviul, analiza
documentelor, ancheta.Analizand aceste metode, rezulta ca, observatia include in cadrul ei
interviul, analiza documentelor, ancheta.Clasamentul anterior se rezuma astfel la observatia si
experimentul.Exista chiar metodologi care afirma ca observatia are capacitatea de a include in
sfera ei de cuprindere toate celelalte metode si tehnici.Se face distinctie intre observatia activa
cu/fara interactiune si observatia pasiva cu/fara interactiune.
Daca astazi observatia participativa are statutul de metoda sociologica, lucrurile nu au
stat intotdeauna asa.In secolul XIX multi teoreticieni antropologi isi bazau cercetarile pe
documente cu origine indoielnica, pe povestiri ale calatorile, acestea fiin impregnate in mod
firesc cu propriile judecati de valoare.Experienta antropologilor si etnologilor este foarte
importanta pentru sociologie deoarece regulile observatiei acestora se aplica aproape in
intregime oservatiei sociologice de teren.In ambele cazuri, cercetatorul intra in contact direct
cu realitatea sociala, observand/ descriind procesele/ fenomenele in curs de desfasurare si
apeland la fapte si nu la opinii.Chiar si in conditiile unei observatii intamplatoare,
nesistematizate, observatia nu se reduce la descrierea si inregistrarea pasiva a datelor, fiind
implicata o selectie mai mult sau mai putin constienta a datelor dintr-un anumit domeniu, in
functie de personalitatea cercetatorului.

Clasificarea si caracteristicile observatiei

O prima incercare de clasificare, imparte observatia in


• observatie spontana – fara nici un fel de intentionalitate
• observati e intentionata(impresionistica, proprie reporterilor)
• observatie stiintifica – cand exista intentie si scop bine determinat
Deosebirile existente intre acete trei tipuri sunt de esenta si sunt bine fixate, dar anumite
carateristici ale primelor se regasesc in cadrul ultimei, asigurand o baza de plecare.

Caracteristicile observatiei spontane

1. intamplatoare: se inregistreaza informatii care se regasesc in campul imediat al


observatiei
2. fragmentara: sunt retinute fapte izolate, rupte de sistemul social
3. vaga: imprecisa: se desfasoara sub imperiul emotiilor, afectelor si a primei impresii,
exagerandu-se importanta unor fapte in raport cu altele
4. subiective: domina opiniile proprii si interesele pesonale, acestea depinzand de nivelul
de instruire si cultura
5. necritica: cele observate nu sunt trecute prin filtrul gandirii critice, se accepta totul ca
atare
6. nu este inregistrata, consemnata: cele observate spontan se retin la nivelul memoriei,
care, oricat de exersata ar fi, o data cu trecerea timpului induce grave ditorsiuni asupra
celor retinute

6
Caracteristicile observatiei stiintifice

1. fundamentata teoretic: vehiculeaza concepte, teorii, modele explicative cu privire la


cele investigate
2. sistematica, integrala si metodica: studiaza fenomenele observate in totalitatea lor, ca
sisteme intocmite dupa regulile epistemologice si metodologice
3. analitica: altfel nu ar avea cum sa fie sistematica si integrala, descompunand
fenomenele in elementele componente
4. repetabila/ verificabila: acest lucru nu este realizabil in cadrul fenomenelor unice, dar
este intalnit in cazul fenomenelor care cunosc o anumita ciclicitate. Prin observatii
repetate se constituie cunoasterea, nu prin cele unice
5. are o finalitate teoretica

In cadrul observatiei stiintifice se disting:


• observatie structurata – cantitativa
• observatie nestructurata – calitativa
Daca cea cantitativa are o grila de categorii comportamentale dinainte stabilita, actul
de observatie canstand in introducerea celor observate in cadrul acestei categorii, observatia
calitaiva inseamna a studia o comunitate din interior, prin participare de lunga durata, fara o
schema prestabilita.
Observatia participativa consta in participarea in mod real la viata/ activitatea celor
observati, caci nu putem studia oamenii decta comunicand cu ei si impartasind cu ei durabil/
trecator existenta. Intelegerea celorlalti, a altor culturi inseamna patrunderea grupului din
interior, impregnarea cu categoriile mentale ale celor observati, iar acesta se face cu pretul
unei lungi observatii, a familiarizarii si increderii reciproce.
Indiferent de tipul de observatie, dar mai ales in cea calitativa, reies la suprafata cateva
caracteristici care o avantajeaza in raport cu alte metode:
1. inregistrarea comportamentului efectiv al oamenilor, ceea ce fac nu ce spun, diferenta
dintre vorbe si fapte fiind semnificativa
2. oamunii sunt observati in mediul lor de viata, existand sansa de a fi surprisa actiunea
complexa a factorilor care conlucreaza in creionarea sitatiei sociale
3. nu exista nici un element de artificialitate in aceasta metoda, ea privind interactiunea si
comportamentle firesti ale oamenilor, nu pe cele provocate prin experiment.

Clasificarea observatiei

1. Dupa scop:
• observatie de explorare: este specifica etnologiei care studiaza o serie
de societati indepartate istoriceste din punct de vedere al mentalitatii, obiceiurilor,
traditilor, comportamentelor.Acest tip de observatie se produce atunci cand
cercetatorul ia pentru prima data contact ce fenomenul studiat.Datele rezultate in urma
acestei observatii nu pot fi transformate in generalizari asupra altor cazuri.Chiar daca
exista asemanari, aceste data nu pot fi folosite decat cel mault ca ipoteze ale altor
investigatii
• observatie de diagnostic: este vorba despre o analiza de profunzimea
situatiei, iar diagnosticul care rezulta pe baza unei astfel de investigatii implica 2
componente: -1- dialogul descriptiv: descrierea amanuntita a situatiei

7
-2- dialogul explicativ: inventarierea cauzelor care au condus la declansarea
fenomenului studiat
• observatie experimentala: presupune un nivel ridicat de cunostiinta a
obiectului analizat, al existentei ipotezei si verificarea ei.Observatia de laborator este
un model pentru observarea grupurilor naturale. Controlul pe care cercetatorul il
detine asupra situatiei ne indreptateste sa afirmam ca posibilitatea observatiei de a
utiliza acest mijloc de investigatie in teren este mult mai redus.In acest sens,
observaita directa de teren este dominant calitativa.

2. Dupa nivelul de implicare al obseravatorului:


• observatie externa: (nonparticipativa): presupune deplasarea
observatorului in afara in afara sistemului de observatie(ex:medici, asistenti sociali,
oameni de stiinta).Este utilizata mai ales in cazul in care incadrarea observatorului in
sistemul de status-rol al unui grup este foarte dificila sau imposibila
• observatie participativa: caracteristica ei de baza rezida in integrarea
observatorului in comunitatea cercetata pentru o perioada lunga de timp, pentru a
permite o cunoastere de profunzime a acesteia.Practicand acest tip de observatie
calitativa, cercetatorul nu doar ca este prezent in colectivitate, dar se si integreaza in
situatia pe care o observa in viata grupului.

3. Dupa gradul de structurare


• observatia nestructurata(calitativa): nu are prestabilita nici o grila de
categorii, ipoteze.Este utilizata in studii etnologice, antropologice, sociale, de asistenta
sociala, sub forma observatiei participative.In acest tip de observatie cercetatorul nu
trebuie sa se lase impresionat de ceea ce iasa din comun, pentru ca scopul sau si al
observatiei stiintifice nu este alcela de a face o colectie de excentricitati.Aceasta nu
inseamna anularea celor iesite din comun, cunoscute sub numele de
serendipitate(capacitatea de a observa lucruri exceptionale pe care nu ni le-am propus
sa le descoperi)
• observatie structurata(cantitativa): este riguroaa, sistematizata care
apeleaza la o grila de categorii care ghideaza observatia si ajuta la ghidarea
materialului vizat.Categoriile de observatie sunt: comportamente, atitudini,
reprezentari, clase sociale.

4. Dupa durata observatiei:


• observatie continua: se refera la perioade limitate din viata unei
colectivitati, dar centrate pe anumite comportamente care urmeaza a fi
observate.Comportamentele alese pentru observatie sunt ales selectate, principiul de
baza fiind acela ca este imposibil sa observam toate comportamentele unui individ.
• observatie esantionata:(instantanee): se aplica usor si comod,
beneficiind de avantajul faptului ca, nu se perturba viata celor observati.Se aplica in
cazul unor activitati variate, fixandu-se intervalele dintre observatia instantanee in
functie de timpul de studiu al activitatii.La final se completeaza o fisa de observatie in
care sunt trecute numarul observatiei, ziua, ora, tipul activitatii si anumite remarci.

8
Observatia participativa

Caracteristici generale
Diferentele majore care se impun in delimitarea observatiei calitative de cea cantitativa
constau in:
1. observatia calitativa nu are o modalitate concreta si prealabila de consemnare si
sistematizarea celor observate
2. observatia calitativa da dovada de mare flexibilitate si suplete, codificarea celor
observate avand loc pe parcursul cercetarii, tinandu-se cont de ceea ce este relevant
pentru grupul ce se constituie ca unitatea de analiza

In alta ordine de idei, observatia participativa nu are un caracter atomistic asa cum se
intampla in cazul chestionarului, interviului, cand sunt vizati indivizi izolati urmand agregarea
parerilor lor prin prelucrarea datelor.Aceste date se refera la caracteristicile esentiale ale
grupului, la ceea ce ii este definitoriu.
Principala problema ridicata de observatia participatica este aceea a acceptarii
prezentei observatorului in cadrul grupului analizat.De altfel, numerosi sociologi, antropologi,
etnologi caracterizeaza observatia participativa ca pe o rupere din viata obisnuita a
cercetatorului si ca pe o expunere a propriului corp si personalitati la toate evenimentele care
au loc in grup.Acasta face parte din angajamentul observatorului de a trai in acelasi ritm cu
membrii grupului studiat.
Putem spunde deci ca observatia participativa surprinde existenta cotidiana a unui
grup fiind un studiu comprehensiv al acestuia, de tip calitativ, dupa un sistem riguros de
principii si reguli deontologice si metodologice

Gradul de implicare al cercetatorului in observatie

Gradul de implicare al cercetatorului in observatie si raportul observatie-participare


poate lua forme multiple:
• participant complet
• participant observator
• observator participant
• observator complet

In ultimele decenii s-au afirmat trei roluri ale cercetatorului:


• Cercetator ca membru complet
• Cercetator ca membru activ
• Cercetator ca membru periferic
In fiecare dintre cele trei ipostaze cercetatorul poate avea o identitate deschisa
(subiectii stiu ca sunt observati), sau o identitate ascunsa.
Rolul de membru complet al grupului revine cercetatorului care se integreaza deplin in
grupul observat, observatia devenind autoobservatie.
Rolul de membru activ presupune pastrarea unei anumite distante intre cercetator si
grup.Desi se implica, cercetatorul nu adera la sistemul de valori al grupului, la mentalitatea sa.
Rolul de membru periferic a adoptat in cazul in care grupul da dovada de o inchidere
in sine, iar identitatea observatorului este necesar sa fie ascunsa.Cu toate acestea, observatorul
participa la activitatile colaterale activitatilor de esenta a grupului, devenind persoana de
incredere care isi poate forma o imagine din interiorul grupului, dar nu din centrul sau
profund.

9
Reguli pentru desfasurarea observatiei participative

Patrunderea in cadrul grupului ridica inainte de toate problema acceptarii ca membu al


cercetatorului, permiterea acestuia sa fie martor la evenimentele si activitatile care definesc
cadrul grupului.In acest sens au fost elaborate o serie de reguli necesar sa fie respecate in de
cercetator cadrul observatiei participative:
1. respectarea normelor de convietuire si traditiilor colectivitatii
2. sa se evite izolarea, retragerea de sub lupa colectivitatii, formularea unor opinii
separate.Trebuie sa se adopte un comportament natural care sa conduca la evitarea
nasterii unor suspiciuni care sa pericliteze cercetarea
3. sa se evite socarea grupului prin cunostintele si vocabularul pe care il poseda, precum
si evitarea transformarii intr-o persoana atotstiutoare care sa dea sfaturi
4. desi nu trebuie sa fie o prezenta ascunsa, observatorul nu trebuie sa se impuna prea
mult, sa faca parte din toate interactiunile care au loc, sa fie participant la toate
conversatiile.El trebuie sa manifeste un interes pentru asemanator cu a unor membrii
simpli fara a pierde nimic din vedere.
5. sa evite fortarea notei prin discutii sau interes exagerat.
6. sa se preocupe in mod desosebit de antrenarea unor subiecti in cercetare, prin captarea
atentiei lor, totodata manifestand o atentie deosebita legata de persoanele din grup:
lideri formali si informali.
7. durata observatiei trebuie sa fie destul de mare pentru a permite observatorului sa
observe ceea ce terebuia observat si destul de mica pentru a nu se transforma intr-un
membru al grupului, pentru a nu se pierde in insiruirile de observatii in favoarea celor
de subiect

Etapele observatiei calitative

1. Inspectarea generala a contextului de cercetat.De la observatiile de ansamblu cu


caracter general se va ajunge la o observatie focalizata pe aspecte si dimensiuni ale
practicilor si interactiunilor umane.
2. Fixarea obiectivelor de urmarit conduse de observarea si consemnarea lor
minutioasa.Se folosesc si mijloace audio-vizuale dar si consemnarile de teren scrise.
Se impun 2 remarce:
• a se consemna minutios nu inseamna a inregistra totul sau orice
• sunt consemnate descrierile nu impresiile
3. Precizarea si consolidarea categoriilor si ipotezelor.Este o etapa care urmaeaza firesc
celei in care atentia se concentreaza pe obiectivul investigatiei.
4. Elaborarea sau constructia unei teorii

Dificultatile observatiei participative

1. Probleme de ordin epistemologic si metodologie legate de fidelitatea si


validitatea datelor culese.Din aceasta perspectiva s-a incercate oferirea unor solutii de
credibilitate a datelor observate printre care:
• folosirea mi multor observatori de varste si sex diferit
• folosirea unor observatii repetate pe aceeasi realitate sociala

10
• utilizarea unui anumit stil in descrierile prezentate astfel incat sa se
creeze senzatia de verosimil , autentic
2. Este o metoda costisitoare din mai multe puncte de vedere:
• necesita un personal bine instruit
• personalul trebuie sa renunte la viata sa obisnuita
• sunt necesare cheltuieli financiare insemnate pentru recompensarea
celor care isi dedica o mare parte a timpului studiului
3. Se ridica probleme de natura etica mai ales cand subiectii nu stiu ca sunt
observati, argumentul principal fiind acela ca oamenii au drptul la intimitate si viata
privata.

Interviul

1. Caracteristici generale

Termenul este imprumutat din limba engleza si semnifica in limba romana una dintre
cele mai obisnuite si normale activitati umane: comunicarea, discutia, transmiterea de
informatii.Dar interviul nu este o simpla discutie ci si o metoda de investigatie stiintifica
aplicata in cunoasterea uni fenomen din domeniul social.Astfel, el dobandeste valente noi si
deosebite: interviul jurnalistic, convorbirea medic- pacient, profesor-student.
Rezulta ca interviul este comparabil cu intrevederea, discutia, dialogul dar nu se
confunda cu nici unul dintre acestea.Argumentele acstei afirmatii sunt:
1. oamenii se intalnesc nu doar din ratiunea de a schimba informatii ci si pentru
simpla placere de a se vedea, de a fi impreuna
2. nu orice conversatie se constituie intr-un intreviu, (intr-o conversatie rolul de
emitator-receptao se schimba frecvent, fara a exista un conducator de discutie,
un sens care directioneaza informatia)
3. nu intotdeauna prin dialog se pot obtine informatii(ex: ce zi frumoasa, Intr-
adevar)
4. in interogatoriu, informatiile sunt obtinute prin permisiune si constragere
exterioara, pe cand in interviu intervine placerea oamenilor de a-si expune
parerea si libertatea de expresie

Clasificarea interviului

Modalitatile de clasificare ale interviului sunt vaste, avand la baza o multitubine de


criterii.Astfel avem:
O prima clasificare distinge:
• Interviul de opinie si de personalitate: foloseste tehnici intensive si extensive
de cercetare
• interviul de documentare: foloseste tehnicile extensive

Al doilea grupaj se refera la:


1. Dupa genul convorbirii:
• interviu fata in fata
• interviu prin telefon
2. Dupa gradul de liberate acordat cercetatorului in formularea intrebarilor:
• interviu structurat

11
• interviu nestructurat
• interviu semistructurat

3. Dupa numarul de participanti:


• interviu individual
• interviu de grup

Al treilea grupaj se refera la:


1. Dupa continutul comunicarii:
• interviu de opinie sau personalitate
• interviu de documentare
2. Dupa calitatea informatiei obtinute:
• interviu intensiv
• interviu extensiv
3. Dupa gradul de libertate al cercetatorulu
• interviu clinic
• interviu de profunzime
• interviu centrat(focalizat, ghidat)
• structural
4. Dupa repetabilitatea convorbirilor:
• interviu unic
• interviu repetat
5. Dupa nr persoanelor implicate
• interviu personal
• interviu de grup
6. Dupa statusul socio-demografic al persoanelor:
• interviu cu diverse categorii demografice(copii, tineri, maturi)
• interviu cu personalitati(persoane defavorizate)
Dupa modalitatile de comunicare:
• interviu fata in fata
• interviu telefonic
8. Dupa functia pe care o indeplinesc in investigatie:
• interviu de preancheta
• interviu de coancheta
• interviu postancheta

1. Specificul interviului calitativ

Interviul calitativ este o metoda bazata pe discutie, fondata pe empatia celui care face
interviul in raport cu subiectul intervievat(individ/ grup). Interviul calitativ isi propune
culegerea de informatii care depind de subiectivitatea proprie celui supsu intervievarii.(pot fi
expuse de subiect o serie de puncte de vedere, descrieriale unor situatii asa cum le
vede/intelege el).Esenta si specificul Interviului calitativ rezida in atitudinea non-directiva
care domina acest tip de metoda, subiectul fiind lasat sa raspunda asa cum a inteles el
intrebarea deschisa care i-a fost adresata.Una dintre cerintele fundamentale care trebuie
respecate in desfasurarea interviului, este aceea de a fi eviata orice fel de interventie asupra
subiectului care sa modifice campul lui de experienta(valori, norme, modele, perceptie,

12
scop).In aceasta situatie s-ar modifica profund raspunsurile pe care le-am fi primit daca nu l-
am fi influentat.
Atitudinea non directiva nu trebuie inteleasa ca una de lejeritate, ea fiin un ansamblu
de tehnici de comunicare interpersonala si procedee non-verbale care evidentiaza munca
depusa de cel care intervieveaza.Exista o serie de astfel de tehnici :tacerea atenta, incurajarea
fara cuvinte, paralimbajul (mimica fetei, tonalitatea vocii), toate concretizandu-se in empatie.
De multe ori in interviu apar situatii in care se fac remarcate anumite neintelegeri ale
cuvintelor(subiectii pot intelege diferit unul si acelsi cuvant), aceasta fiind una dintre limitele
acestui interviu.Aici se face simtit aportul pozitiv al reformularilor care permit intelegerea
autentica a celor transmise de interlocutor.Reformularea poate fi:reformulare sinteze,
reformulare prin inversiunea figura-fond, clarificare, paralimbaj.
Interviul calitativ presupune ca cercetatorul sa aiba discutii total libere cu membrii
populatiei studiate, pe una sau mai multe probleme de interes.Exista chiar situatii in care nici
macar temele nu sunt prestabilite.De obicei aceste dicutii de profunzime se desfasoara in mai
multe intalniri, o intalnire durand mai multe ore.

2. Tipuri de interviu calitativ

Desi Interviul calitativ are un specific care nu poate fi inlaturat (atitudinea non-
directiva) , indiferent de situatie, continutul si forma lui pot sa difere in functie de problema
analizata, de caracteristicile celor intervievati.Luandu-se in ca;cul aceste criterii rezulta mai
multe tipuri de interviu cu specific non-directiv:
1. Interviul calitativ de tip clasic: este utilizat mai ales in cercetarea etnografica si
antropologica, insotiind observatia participativa, fiindu-i co-substanta
2. Studiile de istorie orala: se bazeaza aproape in totalitate pe interviul nestructurat doar
ca elementele de noutate care intervin consista in reconstituirea pe cale verbala a unor
episoade de viata, intamplari, portrete ale unor oameni cu infuenta in viata economica,
educationala, sociala.Aceste studii ajuta la surprinderea biografiilor celor care
relateaza faptele centrale si la intelegerea aspectelor din viata cotidiana a oamenilor
obisnuiti dar care traiesc in contextul din care face parte populatia studiata.
3. Interviul creativ: are ca punt de plecare interviul nestructurat dar se recomanda atat
intervatorului cat si intervievatului sa renunte la o modalitate de gandire/ conduita
formala.Interviul creativ se apropie de metoda istorisirii vietii personale.
4. Miscarea postmodernista: este adpeta a prezentarii cat mai crude/ autentice a celor
relatate de subiect.Putem vorbi despre:
• interviul polifonic: isi propune inregistrarea cat mai fidela a spuselor fiecarei
persoane, particularitatile fiecareia din perspective celor gandite/ vorbite
trebuin sa se regaseasca in raportul de cercetare
• interviul interpretativ.se axeaza pe momentele majore din viata indivizilor,
momente care le-au schimbat traiectoria vietii.
Nici una dintre considerentele specialistilor pe marginea interviului nestructurat nu au
in continutul lor nici o referire cu privire la fazele/ regulile de desfasurare, ci doar enunturi
cu caracter general.Aceasta deoarece, in viziunea calitativa, interviul nu trebuie sa se supuna
sa se supuna unor reguli fixe, ci sa dea dovada de flexibilitate si sa fie usor adaptabil la
persoanele cu care se intra in contact.Aplicarea acetei metode pe teren solicita experienta si
cunostiintele cercetatorului.

Interviul de grup nestructurat si focus-grupul


1. Interviul de grup nestructurat

13
Interviul de grup nestructurat implica mai multe si dificile problemede organizare,
fiind plasat, dupa R.Muchielli la intersectina a 4 conditii:
• grupul sa fie natural(indivizii sa se cunoasca intre ei)
• sa se discute liber(sa nu existe intrebari prestabilite)
• discutia sa graviteze in jurul unor probleme din viata grupului
• sa fie condu de o persoana competenta(sociolog)
Acest tip de interviu este un interviu clasic de grup si este precedat de o serie de
conversatii preparatorii, particulare intre cercetator si fiecare participant, cu ocazia carora se
explica tema, durata si importanta parerii subiectului.Se asigura o serie de conditii: locul unde
se desfasoara, ora, data, caracteristicile participantilor (este de dorit sa nu fie prezenta o
persoana cu o inalta pozitie sociala deoarece poate avea un efect inhibator asupra
participantilor).

2. Focus-grupul

1.Caracteristici generale:

Focus-grupul este un tip special de grup, scopul lui fiind acela de a asculta, a aduna
informatii despre o anumita problema fata de un produs, serviciu, participantii find alesi pe
baza unor caracteristici comune.(sunt afectati de fenomen).Una dintre regulile Focus-grupului
este a nu forta pe nimeni sa raspunda, participantii fiind incurajati sa-si spuna parerea.De
asemenea, discutia are loc de mai multe ori, cu tipuri similare de participanti, pentru a se crea
posibilitatea de a surprinde anumite curente de idei in legatura cu p[roblema studiata.Un
studiu bine realizat presupune ca discutia sa fie planificata cu mare atentie si desfasurata in
mediu primitor.
Focus-grupul cunoaste mai julte tipuri de abordari:
1. in studiul pietei si comportamentului consumatorului
2. in mediul universitar si stiintific
3. in mediul public si non-profit
Focus-grupul, care prin enumerare, se pot transforma in definitie: Persoane care au
anumite caracteristici si care furnizeaza informatii de calitate intr-o discutie ghidata pentru a
ajuta la intelegerea temei studiate.

1.2. Detalierea caracteristicilor


a. Focus-grupul presupune lucrul cu oamenii.Numarul participantilor trebuie sa fie suficient
de mare pentru a asigura diversitatea si suficient de mic pentru ca toata lumea sa-si expuna
parerea.Cand exista mai mult de 12 persoane, apre tendinta de fragmentare a grupului.Astfel
ideal este ca numar de participanti:5-10 persoane
b. Grupurile sunt alcatuite din persoane care se aseamana intre ele din perspectiva unui
factor important pentru cercetator (ex: sa fie tineri dintr-un anumit cartier) dar pot sa difere
din perspectiva celorlalte caracteristici (venit, stare civila, sex).
In mod traditional focus-grupurile au fost alcatuite din persoane care nu se cunosteau
intre ele fiind considerat ideal ca participantiisa nu se cunoasca absolut deloc.In ultima
vreme cercetatorii au inceput sa puna la indoiala aceasta regula mai ales intr-o comunitate in
care e aproape imposibil sa gasesti persoane care sa nu se cunosca intre ele.

14
c. Focus-grupurile furnizeaza informatii: Cercetatorii analizeaza deosebirile si asemanarile
dintre informatiile evaluate din cel putin 3 focus grupuri pe aceeasi tema pentru a determina
maniera in care difera opiniile persoanelor apartinand acestor grupuri.
d. Focus-grupurile au o discutie directionala: Intrebarile utilizate sunt stabilite dinainte,
formulate si ordonate de o asemenea maniera incat sa fie usor de inteles si logice pentru
participanti.
e. Utilizarea Focus-grupurilor ajuta la intelegerea punctelor de vedere , sentimentelor
indivizilor legat de anumite probleme, fenomene sociale, produse.

2. Planificarea Focus-grupurilor

Planificarea Focus-grupurilor este o sarcina cruciala care implica efortul tuturor


membrilor echipei care trebuie sa se puna de acord asupra scopului studiului, rezultatele la
care se asteapta sa se ajunga si ceea ce ar trebui facut, ce se poate face cu ajutorul resurselor
de care dispun.
De multe ori se face o greseala in acest tip de studiu implicandu-se ...............................
Experienta cercetatorilor consacrati in utilizarea Focus-grupurilor arata ca este mult mai logic
si mai eficient sa se inceapa cu o intalnire intre cercetatori si coabitorii studiului lamaurindu-
se chestiuni ca:
• problema principala care trebuie tratata
• scopul studiului
• informatiile care trebuie obtinute

3. Situatii in care se aplica focus-grupul

Nu intotdeauna folosirea acestei metode este potrivita pentru studiul unei probleme.
Aceasta metoda poate fi aplicata atunci cand:
• se cauta categorisirea sentimentelor si parerilor pe care oamenii le au fata de o anumita
chestiune
• se incearca stabilirea diferentelor de perspectiva dintre grupuri si categorii diferite de
persoane
• scopul este acela de a afla care sunt motivatiile, factorii care influenteaza opiniile si
comportamentul
• se doreste trasarea unei linii de actiune pentru viitor prin testarea reactiilor la o
anumita idee
• este nevoie de informatie vasta, eficienta si subtila in vederea practicarii unei cercetari
cantitative pe scara larga
• apare nevoia de a intelege mai bine informatia deja obtinuta prin intermediul unui
studiu cantitativ

4. Situatii in care nu se aplica focus-grupul

• cand se doreste ajungerea la un consens


• cand se doreste o actiune de educatie asupra participantilor
• cand se cere destainuirea unor informatii cu caracter personal, confidential,
care pot fi folosite de ceilalati participanti la interviu
• daca apare necesitatea unor estimari si extrapolari statistice
• daca incarcatura emotionala a subiectului este puternica, iar o discutie poate
genera conflicte

15
• cand cercetatorul nu este sigur ca poate pastra controlul asupra participantilor
• cand pot fi aplicate si alte metode cu rezultate cel putin egale si costuri mai
scazute.

5.Determinarea numarului de grupuri necesara studiului

Regula generala ar fi aceea a obtinerii saturatiei teoretice intelegand prin aceasta


obtinerea tuturor informatiilor de care avem nevoie.In genral, saturatia teoretica se obtine
dupa 3-4 focus-grupuri.Daca si dupa organizarea acestora se mai primesc informatiiatunci
este necesar sa se continue cu alta serie de focus-grupuri.Motivul planificarii este acela al
comparatiei dintre diferite categorii de persoane.

6 Intrebari folosite intr-un interviu de tip focus-grup

a. Calitatile unei bune intrebari


De obicei, un focus-grup cuprinde in fur de 12 intrebari pe un interval de 2
ore.Aceleasi intrebari, puse individual ar dura cateva minute, dar dezvoltarea lor duce la
prelungirea timpului si totodata la surpinderea interactiunilor dintre participanti, caci
raspunsurile unora dau nastere de idei in mintea altora.,

b. Calitatile intrebarilor folosite:


1. sunt intrebari naturale intr-o conversatie, creindu-se o atmosfera degajata
2. folosesc limbajul participantilor
3. nu se folosesc prescurtari, termeni de specialitate si tehnici.Nu trebuie indusa ideea ca
doar unii pot raspunde
4. sunt usor de pronuntat(moderatorul nu trebuie sa se poticneasca in pronuntarea lor)
5. sunt clare (trebuie sa fie intelese de toti participantii)
6. scurte
7. deschise, fiind urmate de explicatie sau descriere/ exemplificari si cunt concise pentru
a nu se depasi timpul alocat interviului
8. unidimensionale, referindu-se la un singur aspect.Nu se formuleaza: „in ce sens acest
program a fost folositor si practic pentru dvs?”. Exista persoane care pot intelege
diferit semnificatiea acestor termeni, ajungandu-se la deturnarea intregului set de
intrebari, intrucat in acest exemplu sunt 2 intrebari.

c. Categorii de intrebari
Se fac remarcate urmatoarele categorii esentiale de intrebari:
• intrebari de deschidere: sunt usoare, dar in acelasi timp nu sunt intrebari personale, de
identificare. Au rolul de a determina pe fiecare sa intervina in discutie inca de la
inceput.Cel mai adesea raspunsurile la intrabarile de deschidere nu sunt analizate si de
aceea ele nu au decat rolul in angajarea in discutie a participantilor
• intrebari intorductive: il introduc pe participant in lumea temei, incurajandu-l sa
converseze cu ceilalti. Ex: „care este primul lucru care va vine in minte cand auziti
sintagma.............................?”.Incepand cu acel moment al primului raspuns,
moderatorul are primele indicii cu privire la parerile participantilor, la viziunea lor
asupra temei.

16
• intrebari de tranzitie: indreapta discutia spre intrebarile cheie dupa care se ghideaza
studiul , fiind totodata elementul logic de lugatura intre intrebarile intorductive si cele
cheie.Esenta lor se regaseste in inceracrea de a face apel tot mai mult la experienta
participantilor in folosirea unui anumit produs/ serviciu
• intrebari cheie: sunt cele care conduc studiul, numarul lor variind intre 2-5.Este
absolut obligatoriu ca moderatorul sa sti care sunt aceste intrebari, fiind posibila
alocarea de timp mai indelungat raspunsurilor.Daca pentru alte tipuri de intrebari sunt
suficiente cateva minute, pentru cele cheie poate aparea nevoia unei dezbateri de 10-
20min.
• intrebari de incheiere: pot fi de 3 tipuri:
1. intrebari care vizeaza toate aspectele discutate
2. intrebari de sumar
3. intrebarea finala

7. Strategii pentru gasirea participantilor la focus-grup

a. Lista
- Ideal ar fi sa se gaseasca liste care exista deja, cu persoane care corespund
criteriilor cercetarii.
- Este o metoda ieftina, rapida
- Poate contine numele si alte caracteristici socio-demografice ale unor persoane
care sunt clientii/ angajatii unei firme
- Trebuie sa ne asiguram ca lista este actualizata, in caz contrar ea continand grave
erori.Fiecarei organizatii care este disponibila sa puna la dispozitie lista cu
membrii trebuie sa i se explice ca participantii vor fi remunerati pentru timpul
petrecut in cadrul studiului

b. Focus-grupurile parazite
Au loc cu ocazia anumitor evenimente,Desi participantii au fost convocati cu un alt
scopi (simpozion, sesiune de comunicare), are loc totusi o reuniune a participantilor in timpul
unei mese.Astefel de focus-grupuri se utilizeaza mai ales atunci cand dorim o reprezentare
nationala (ex: reuniunea inspectorilor generali a tuturor inspectoratelor judetene)

c. In locatie
Din ce in ce mai des, recrutarea pentru focus-grupuri are loc in locatii in care
participantii vin pentru relaxare, cumparaturi.Initial, li se pun intrebari de filtrare.In cazul in
care corespund scopului nostru sunt invitati sa participe la focus-grupul care se va intruni
peste putin timp intr-un loc adecvat.

d. Nominalizarile
Le putem intalni sub 2 forme:
- persoanele contactate nu participa la focus-grup dar pot indica altele cu
caracteristici asemanatoare
- tehnica „bulgarelui de zapada” in cadrul careia nominalizarile au fost facute
de participantii selectati deja prin filtrare, ei indicand totodata si alte
persoane
-
e. Filtrarea aleatorie
Se aleg la intamplare mai multe numere din cartea de telefon, dupa care persoanele
sunt sunate si selectate cu ajutorul intrebarilor filtr.Dezavantajul este numarul mare de

17
refuzuri.Pentru evitarea acestei situatii, se alege o persoana profesionista care sa vorbeasca cu
subiectii.

f. Afisele, anunturile in ziar sau la avizier


ex: „Ati cumparat o masina noua in ultimul an? Daca da, sunati la numarul de
telefon...........................................” sau „Cautam colectionari de antichitati in vederea
participarii la un studiu de piata.Nu este vorba despre o tragere la sorti.Daca sunteti selectat,
veti primi 25$.Pentru informatii sunati la..................”.
8. Strategii de selectare a participantilor

a. Trebuie stabilite clar conditiile:


ex: filtrul 1: femeie
filtrul 2: orasul x
filtrul 3: casatorita a doua oara
filtrul 4: copil mai mic de 1 an din prima casatorie
filtrul 5: mama pentru prima data

b. Mentinerea unui control strict asupra procesului de selectie: cercetatarul trebuie sa


se implice activ in controlul selectie participantilor.Exista situatii cand bugetul limitat nu
permite cercetatorului sa se deplaseze in alta localitate daca cercetarea se desfasoara acolo.De
aceea, persoanelor de la fata locului trebuie sa li se explice foarte clar conditiile de selectie.In
caz contrar, riscam sa avem in focus-grup reprezentanti atipi care nu ne intereseaza in mod
special.
c. Trebuie eliminata subiectivitatea: Trebuie sa ne ferim sa alegem persoanele din
memorie (aici vorbim despre o selectie limitata in mod diferit de ceea ce urmarim in
studiu),Nu trebuie sa alegem persoane doar pentru ca isi manifesta interesul fata de o
probleme, ci ele trebuie sa corespunda criteriilor de selectie.In studiu nu trebuies incluse doar
persoane care consideram ca gandesc ca si noi.In aceasta situatie, nu vom afla ceva nou, ci
vom confirma ceea ce stim.Totodata nu trbuie alese persoane care difera in mod flagrant de
clelelalte.
d. Alegerea aleatorie a participantilor: este o startegie care nu se aplica decat rareori
intregii populatii.In cazul focus –grupului, vom recurge la un astfel de procedeu doar in cazul
in care persoanele selectate intrunesc criteriile generala, evitand subiectivitatea.

9.Determinarea oamenilor sa participe la focus-grup

a. Stabilirea datei, orei, locului: acestea trebuie sa fie unele care sa nu se suprapuna cu
alte activitati importante(sarbatori legale / religioase, zile de nastere, evenimente
sportive foarte mediatizate, ziua alegerilor locale). Locul trebuie sa bine ales si
necesita chiar cheltuieli suplimentare daca cercetatorul inchiriaza o sala special
conceputa pentru asta.Locul nu trebuie sa fie zgomotos si sa fie lipst de alte
evenimente care ar putea atrage atentia.
b. Stabilirea unui contact personal cu potentialii participanti: un astfel de contact are loc
cu 2 saptamani inainte de intreunirea focus-grupului uneori chiar si cu o luna.Este
foarte important sa subliniem importanta studiului si a modului de valorificare al
rezultatelor.Se poate apela la serviciile unei persoane cu prestigiu care sa faca
invitatiile.In aceasta situatie participantii se pot considera onorati ca sunt invitati de o
persoana importanta care-si face timp vorbeasca cu fiecare in parte(telefonic)

18
c. Scrisoarea personalizata cu confirmare: dupa ce am primit acceptul participantilor,
fiecaruia ii va fi transmisa o scrisoare personalizata care va ajunge la destinatar cu o
saptamana inainte de intalnire.Scrisoarea oficiala, purtand antetul institutiei pentru
care lucreaza cercetatorul, va fi semnata de o persoana implicata in cercetare si va
contine un salut personal.Se ofera totodata cateva detalii depsre intalnire, loc si tema.
d. Telefonul: inainte cu o zi de focus-grup, cercetatorul telefoneaza fiecarui participant
reamintindu-i de intalnire
e. Stimulente pentru participanti: nu trebuie sa se uite faptul ca fiecare participant face
eforturi pentru a veni la focus-grup (isi lasa copiii singuri, treverseaza 2 orese, trebuie
sa se deplasezesi sa discute in loc sa se odihneasca). De aceea, aproape ca este
imposibil sa se organizeze focus-grupuri fara stimulente pentru participanti. Banii sunt
cel mai comun stimulent si toti trebuie sa fie platiti la fel (nu se ofera o suma foarte
mica).Stimulentul poate fi simbolic, inlocuind banii. Astfel, se poate oferi o masa care
poate varia de la o gustare la o masa completa, cadouri, dar trebuie ca participantii sa
stie ce sunt aceste cadouri: calendare, brosuri, reviste.

10. Calitatile unui bun moderator

• Sa respecte participantii si opiniile lor


• Sa aiba capacitatea de a audia aceleasi idei fara a se arata plictisit
• Sa asculte fiecare participant in parte si sa dea impresia ca asculta activ
• Trebuie sa se simta onorat ca modereaza discutia fara a o concepe ca pe o treaba
oarecare
• Empatie
• Cunostiinte de fond adecvate su subiectul discutiei
• Capacitatea de a comunica simplu, clar
• Sa nu fie atasat de subiectul discutiei si daca este sa fie rezervat in exprimarea
parerilor personale
• Atitudine prietenoasa si simtul umorului bine dozat (sa nu se faca ironii pe seama
cuiva)

11. Caracteristicile analizei focus-grupului

Analiza poate reprezenta un obstacol de netrecut pentru cercetatorul care efectueaza


studii calitative.Volumul mare de informatii si complexitatea acestora ridica mari
probleme.Nu trebuie uitat ca analiza se ghideaza dupa scop si de aceea depinde profunzimea
si intensitatea ei. Scopul influenteaza toate aspectele studiului de la elaborarea intrebarilor
pana la timpul si resursele alocate.Uneori apare o nepotrivire resursele pentru analiza si
problema.Acest aspect poate avea 2 consecinte:
1. o analiza elaborata a informatiei nerelevante
2. a analiza inadecvata a informatiei complexe, de interes major.
De aceea trebuie sa existe un echilibru intre resursele disponibile si informatia analizata.

Caracteristicile analizei sunt:


1. este un sistem secvential (intentionat, planificat): reflecta tot ce s-a spus in cadrul
grupului, fiecare membru avand posibilitatea de a raspunde daca se ajunge la o
concluzie
2. este verifivabila: si alti cercetatori trebuie sa ajunga la aceleasi concluzii daca folosesc
documentele si informatiile pe care le punem la dispozitie

19
3. este un proces continuu

Analiza focus grupului difera de analiza cifrelor.Spre deosebire de analiza cantitativa,


care incepe cand am recoltat toate datele (sau o mare parte), analiza cantitativa incepe mai
devreme o data cu primul focus grup, in acelsi timp cu acumularea de informatii.Este o
procedura care favorizeaza transcrierea conversatiei de pe caseta, ajutand moderatorul sa
inteleaga daca re nevoie de mai multe informatii despre problema.

12. Baza de analiza

In functie de scopul studiului, de durata, de buget, nevoile clientului se folosesc


diferite metode de inregistrarea informatiei ca baza pentru analiza.: transcrierea, inregistrarea
audio, notite, memoria.

a. Transcrierea: se bazeaza pe transcrierea integrala a discutiei focus-grupului si se poate


intinde pe 30-50 pagini.Exista cateva principii care ajuta la transcrierea interviului:
• evidentierea enuntului moderatorului – litere mari, ingrosate
• folosirea peste tot a aceluiasi stil – 1 rand intre comentarii, 2 intre vorbitori diferiti,
numar la pagina, antet – data, numarul grupului
• nu se transcriu pauze de genul – aaaaaaaa
• conversatia se trascrie exact, nu se fac corectari gramaticale
• se folosesc paranteze pentru momentele in care participantul rade, vorbeste tare,
intrerupe pe altcineva
• alocati timp suficient transcrierii (transcrierea unei conversatii de 1 ora dureaza 4-8
ore)
• folosirea aparatelor de calitate
• reducerea la minim in timpul transcrierii a lucrurilor care pot deranja

20