Sunteți pe pagina 1din 2

„Sînt vechi, domnule!“ (I.L.

Caragiale) FONDATOR ANDREI PLEȘU

Adina POPESCU
portrete din mers
7

SĂ PTĂ M Î N A L D E TR A NZ IȚI E n A n u l X I V n n r. 721 n 14 -20 d e c e m b r i e 2017 n w w w.d i l e m a ve c h e. ro n 32 p a g i n i n 5 , 49 l e i

ANDREI PLEȘU VINTILĂ MIHĂILESCU Petre GURAN


„Pe mîna cui „După „Rex
sîntem?“ 20 de ani“ angelicus“
pagina 3 pagina 3 pagina 11

Meseriile cărții

„Lumea se va sfîrși între paginile unei cărți frumoase.“


Stéphane Mallarmé

Redacția DILEMA VECHE: Șos. Fabrica de Glucoză nr. 21, sector 2, 020331 București l telefon: 0372.130.006 l e-mail: dilema@dilemaveche.ro
LA FAȚA TIMPULUI
Dănuț MĂNĂSTIREANU

Ambiguitățile Reformei protestante


Antecedente istorice punctuale. Cei care – mai ales în spațiul
catolic și în cel ortodox – privesc Reforma Max Weber

R
eforma bisericească inițiată de ca pe o catastrofă preferă o atitudine cri-
Martin Luther acum 500 de ani tică și sumbră, chiar dacă, eventual, îi re-
are, în context cultural româ- cunosc și unele merite. În ce ne privește,
nesc, o imagine destul de confuză. Pe de sîntem de părere că Reforma este carac-
o parte, este privită ca un fenomen stră- terizată de o anumită ambiguitate, per-
in de spațiul nostru cultural și religios, spectivă pe care o vom argumenta mai
fiind reprezentată la noi, în expresia ei jos. Termenul potrivit pentru acest ceas
clasică (i.e. magisterială), de comunități aniversar este „comemorare“, nu „cele-
alogene, preponderent maghiare și ger- brare“ sau „deplîngere“.
mane. O dificultate în plus apare din ca- Corupția și decăderea catolicismului
uza unor relații istorice tensionate între medieval, în care „comercializarea mîn-
comunitățile protestante și cele ortodoxe, tuirii“ prin practica indulgențelor nu
mai ales în primele două secole de după reprezintă decît o parte a problemei, a
Reformă. Complexitatea acestor relații dat naștere, în secolele dinaintea Refor-
este evidențiată de următoarele detalii mei, la reacții dintre cele mai diverse,
istorice. precum mișcarea franciscană, din seco-
Dacă la început reformatorii, mai ales lul al XIII-lea, bazată pe predicarea să-
Luther și Melanchthon, au încercat să răciei ca virtute; eforturile reformatoa-

© wikimedia commons
obțină sprijinul Patriarhului de la Con- re ale lui Jan Hus (1369-1415), cariera
stantinopol în confruntarea lor cu Ro- fulgurantă de predicator-profet a lui Sa-
ma, ulterior nerăbdarea și incapacitatea vonarola (1452-1498), inițiativa lui Wil-
lor de a naviga pe meandrele politicii bi- liam Tyndale (1494-1536) de a traduce
zantine i-au făcut să recurgă la politica Biblia în limba poporului și multe altele
prozelitismului sectar, care nu avea cum asemenea. Cele mai multe dintre aceste
să nu tensioneze relațiile între cele do- inițiative s-au încheiat tragic pentru cei
uă părți. implicați, ceea ce vădea totala rezistență
Scurta domnie a lui Despot Vodă în la schimbare a ierarhiei catolice și fap-
Moldova (1561-1563) și încercarea lui tul că numai un efort concertat, la care aceasta, nu trebuie să uităm că primele brie 1999 de Federația Luterană Mondi-
de a impune protestantismul în spațiul să se asocieze eventual puterea politică, schisme ale Bisericii au apărut mai întîi ală și de Biserica Catolică. Procesul de
moldav, folosind mijloacele dure, speci- ar fi putut zdruncina din temelii absolu- în Răsărit, în 431 – separarea Bisericii apropiere ecumenică descris mai sus a
fice epocii, nu a avut nici ea darul de a tismul papal. nestoriene, și 451 – separarea Biserici- făcut posibil planul ca, la 31 octombrie

R
crea o imagine prea favorabilă Reformei eforma și accentul ei pe sola lor necalcedoniene, adică ortodoxe orien- 2017, Federația Luterană Mondială și
în Țările Române. scriptura, alături de utilizarea tale, culminînd, în 1054, cu Marea Schis- Consiliul Pontifical pentru Promovarea
În secolul următor, ne confruntăm cu pe scară largă a tiparului, au fă- mă, între Aposul catolic și Răsăritul or- Unității Creștine să organizeze la Lund,
aparenta aderare a Patriarhului ortodox cut ca diversele traduceri vernaculare todox.) În loc de a fi privită ca patologie, în Suedia, un eveniment comun luteran-
de Constantinopol, Chiril Lucaris (ucis ale Bibliei să ajungă în mîna poporului. fragmentarea eclezială este teoretizată catolic de comemorare a 500 de ani de la
de turci în 1638), la învățătura calvină, Accentul protestant pe preoția universa- astăzi de unele grupări protestante sec- Reforma protestantă.
fapt contestat de unii autori ortodocși, lă a credinciosului – adevăr afirmat de tare ca fiind o metodă eficace de răspîndi- Din păcate, asemenea manifestări de
dar vădit de a sa Confessio, publicată la toate tradițiile creștine, dar cel mai ade- re a Evangheliei în lume. În același timp, bunăvoință sînt imposibil de imaginat as-
Geneva în 1629, document ce a ocazionat sea sugrumat de clericalism în tradițiile o bună parte a lumii protestante redes- tăzi în spațiul ortodox, mai ales în cel ro-
două reacții ortodoxe ferme, a Mitropoli- istorice – a condus la implicarea largă a coperă valoarea înrădăcinării istorice, li- mânesc, dar nu numai, dominat, mai ales
tului Petru Movilă, de Kiev, la Sinodul de laicilor în viața comunităților ecleziale turgice și sacramentale a unității „trupu- după cvasi-eșecul recentului Sinod pa-
la Iași, în 1642, și a Patriarhului Dositei, locale. Așa cum demonstrează Max We- lui mistic al lui Christos“. nortodox din Creta, de tot felul de extre-
la Sinodul panortodox de la Constantin- ber, etica protestantă, în ciuda exceselor Unul dintre efectele neintenționate misme și tendințe de demonizare a orică-
opol, din 1672. ei, a condus, în timp, la dezvoltare econo- ale Reformei protestante este faptul că ror încercări de apropiere ecumenică față
Prin urmare, deși pătrunderea Refor- mică și, în cele din urmă, la apariția ca- ea, fie și ca reacție, a fost ocazia unei ve- de spațiul protestant sau catolic. Aceste
mei în Transilvania a avut un impact cul- pitalismului. ritabile reforme a catolicismului (numită manifestări sînt dublate, în oglindă, de
tural important asupra culturii române demonizarea ecumenismului, privit ca
în formare, stimulînd apariția în limba trădare și compromitere a Evangheliei,
română a primelor traduceri ale Bibliei Catolicismul pare să fi învățat lecția amară de către majoritatea comunităților evan-
și a unor lucrări mai mult sau mai puțin a schismei protestante. ghelice (etichetate pervers și ignorant ca
legate de viața bisericească, protestantis- grupări „neoprotestante“ de către regi-
mul continuă să aibă pînă astăzi o ima- mul comunist și, prin extensie, de majo-
gine mai degrabă negativă în imaginarul Așa cum era de așteptat, impulsul re- adesea, nu neapărat cu bunăvoință, Con- ritatea ortodoxă și de media).
colectiv al românului. formator inițial nu a putut fi susținut pe trareformă). Ordinul iezuit, fondat de Sf. În mare măsură, suspiciunea față de
Pe de altă parte, singurele forme de termen lung, drept care secolul al XVII‑lea Ignațiu de Loyola (1491-1556), din care a ecumenism este datorată eșecului la-
existență ale Reformei – e drept, în ex- a fost marcat de instituționalizarea ma- făcut parte și actualul papă Francisc, a ju- mentabil al modelului problematic de
presia ei radicală – în spațiul de lim- sivă a protestantismului, urmată de un cat un rol central în acest proces, la capă- „unitate la cel mai mic numitor comun“,
bă română sînt cele evanghelice (bap- accent exagerat pe dimensiunea teore- tul căruia, după trei sinoade generale ca- promovat de Consiliul Mondial al Bise-
tistă, creștină după Evanghelie, penti- tică, scolastică, a credinței, în detrimen- tolice – cel de la Trento (1545‑1563), Vati- ricilor. Acesta nu este însă singurul mo-
costală etc.), ca expresii tîrzii ale aces- tul unei angajări personale în viața de can I (1869-1870) și Vatican II (1962‑1965) del posibil de cooperare între diverse-
tui fenomen – evanghelicii au pătruns în credință a fiecărui credincios protestant. –, Biserica Romano-Catolică a devenit as- le tradiții creștine. Actuala generație
spațiul românesc la mijlocul secolului al Această evoluție, care contrazicea premi- tăzi mult mai diversă, înlăuntrul aceleiași de lideri creștini din România este în-
XIX-lea, printre alogeni, iar primele lor sele inițiale ale Reformei, a fost încura- instituții, decît a fost ea vreodată, inclusiv să prea marcată de colaboraționismul
comunități de limbă română datează de jată, între altele, de aplicarea principiu- în preajma Reformei. cu fostul regim comunist și prea domi-
la începutul secolului trecut. Acest fapt lui medieval cuius regio, eius religio, ce- nată de nostalgia unei creștinătăți atot-
nu este de natură să creeze o imagine ea ce însemna că supușii principilor ca- Prezent și perspective dominatoare (cu perioada interbelică pe
prea clară a Reformei în contextul cultu- re aderau la Reformă deveneau automat post de Epocă de Aur) pentru a fi capabi-

R
ral românesc, deoarece comunitățile pro- protestanți, indiferent de convingerile lor ămînînd pentru moment în lă să‑și imagineze un alt viitor al Biseri-
testante de limbă română, respectiv cele personale. Împotriva acestei stări de lu- spațiul catolic, subliniem fap- cii, în contextul unei secularizări accele-
evanghelice, au ele însele o percepție va- cruri au „protestat“, la rîndul lor, o serie tul că mișcări – precum cea a fo- rate a societății și a unei pierderi masive
gă cu privire la eforturile de reformare a de mișcări de revigorare spirituală din colarilor, cea neocatehumenală sau cea de autoritate a tuturor instituțiilor ecle-
Bisericii din secolul al XVI-lea. sînul protestantismului, precum purita- charismatică – ce încorporează diver- ziale. De aceea această sarcină, esențială
nismul britanic (secolele al XVI-lea și al se aspecte specific protestante ale Bise- pentru supraviețuirea credinței creștine,
Între celebrare XVII-lea) sau pietismul german, inițiat ricii coabitează astăzi, în mod conforta- rămîne pe umerii generațiilor viitoare.
de Jakob Spener (1635-1705). bil și cu binecuvîntare papală deplină, Kyrie eleison!
și comemorare Exemplele de mai sus ilustrează nu alături de componente explicit conserva-
Perspectiva asupra acestui fenomen numai impulsul specific protestant de toare ori influențate de teologia eliberă- Dănuț Mănăstireanu este teolog angli-
depinde în mare măsură de felul în ca- reînnoire spirituală constantă – ecclesia rii sau moderat liberale. Din cele de mai can. A lucrat mulți ani în cadrul organiza­
re este evaluat impactul său asupra Bi- semper reformanda, ci și, în sens nega- sus reiese un fapt clar: catolicismul pa- ției umanitare World Vision International,
sericii creștine, dar și asupra societății, tiv, înclinația sa schismatică, ce a condus re să fi învățat lecția amară a schismei ca director pentru credință și dezvoltare
mai ales în Apus, dar și în Răsărit. Pen- astăzi la existența deja a cîtorva zeci de protestante. pentru Regiunea Europei de Est și a Orien-
tru cei care înclină spre o evaluare pre- mii de confesiuni și secte protestante – Această concluzie este întărită de De­ tului Apropiat.
ponderent pozitivă, atitudinea este una un veritabil scandal, în lumina rugăciu- clarația comună cu privire la doctri-
de celebrare, în ciuda unor posibile critici nii lui Iisus, „ca toți să fie una“. (Spunînd na justificării, semnată la 31 octom- nnn

22 Anul XIV l nr. 721 l 14-20 decembrie 2017 l