Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. INTRODUCERE
1
guvernul, parlamentul, partidele politice. Se va stărui, de asemenea, asupra culturii
şi conştiinŃei politice – condiŃie a atitudinii participative cetăŃeneşti.
2
IV. SINTEZA CURSULUI
CUPRINS
3
I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL POLITOLOGIEI
CONłINUTUL CURSULUI
1. ApariŃia şi evoluŃia ştiinŃei politice
2. Obiectul de studiu al politologiei
3. Locul politologiei în sistemul ştiinŃelor sociale şi politice
4. FuncŃiile politologiei
6
Ca sistem global, societatea are mai multe domenii de activitate : politicul,
economicul, viaŃa cultural-spirituală. Între ele s-au stabilit legături organice şi
intercondiŃionări.
Aşadar, problematica politologiei este complexă şi diversificată. Ea îşi
propune să abordeze şi să explice categorii cum sunt : sistemul politic, puterea
politică, statul, partidele politice, democraŃia, regimul politic, societate politică –
societate civilă, cultura şi acŃiunea politică, ideologie şi doctrină politică etc.
7
Politologia este singura ştiinŃă politică care studiază politicul în ansamblul
său, pe când celelalte ştiinŃe politice cercetează doar unele segmente ale acestuia.
4. FUNCłIILE POLITOLOGIEI
În esenŃă, politologia exercită în cadrul societăŃii următoarele funcŃii :
* Cognitivă, prin care se realizează cunoaşterea şi înŃelegerea obiectivă a
fenomenului politic şi, de aici, interpretarea corectă, nepartinică, lipsită de
încărcătură ideologică a realităŃii politice, ceea ce conduce la o atitudine şi un
comportament corespunzător pentru societatea politică şi pentru cea civilă.
* Praxiologică
Cunoaşterea realizată de politologie se materializează în elaborarea unor
teorii, concepŃii, doctrine şi programe politice, în crearea unor valori politice care
vor fundamenta cultura politică.
* Normativă, înŃelegându-se prin aceasta căile, mijloacele, metodele privind
organizarea şi conducerea cât mai eficientă a societăŃii.
*Prospectivă (previzională)
Singură sau împreună cu alte ştiinŃe sociale sau politice de ramură,
politologia poate descifra tendinŃele fenomenului politic şi poate prefigura
modelele alternative de dezvoltare socială, punându-le la dispoziŃia societăŃii.
8
II. SISTEMUL POLITIC
CONłINUTUL CURSULUI
1. Sistem politic – sistem social global. DefiniŃie şi trăsături
2. Componentele structurale ale sistemului politic
3. FuncŃiile sistemului politic
9
* sistemul politic constituie unul dintre cele mai importante componente ale
societăŃii contemporane privită şi concepută ca un sistem social global;
* el trebuie abordat ca un sistem mereu deschis, supus încorporării continue
a elementelor noi ale vieŃii sociale, ale fenomenelor şi proceselor politice ce apar în
condiŃiile noii dezvoltări sociale;
* sistemul politic este într-o continuă devenire, perfecŃionare şi autoreglare;
* în cadrul societăŃilor nedemocratice – fasciste, comuniste – posibilităŃile
de înnoire, perfecŃionare sunt limitate de însăşi natura acestor societăŃi, a lipsei lor
de transparenŃă şi democratism politic;
* caracterul dinamic, specific sistemului politic, impune o permanentă
definire şi redefinire a componentelor sale;
* autonomia relativă a sistemului politic ; deşi este parte integrantă a
societăŃii, el nu se dizolvă în sistemul social global, ci se afirmă şi funcŃionează ca
un element distinct, având propria sa identitate.
10
* InstituŃiile politice indică gradul de organizare politică a societăŃii la un
moment dat. Principala instituŃie politică este statul.
InstituŃiile politice (statul, partidele, parlamentul, guvernul) se constituie în
cadrul unui sistem naŃional. InteracŃiunea lor asigură funcŃionalitatea sistemului
politic. În epoca contemporană însă, pe fondul extinderii colaborării între state şi al
interdependenŃelor dintre ele, unele instituŃii politice au căpătat caracter
internaŃional şi chiar suprastatal, sub forma unor organisme politice regionale sau
mondiale.
* ConcepŃiile politice au ca element esenŃial doctrinele politice (doctrina
cuprinde totalitatea principiilor unui sistem politic, filosofic, religios). Exprimând
o anumită viziune asupra organizării şi conducerii societăŃii, doctrinele pot fi :
democratice, dictatoriale, conservatoare, liberale, social-democratice, socialiste,
tehnocrate etc, aşa cum va rezulta dintr-un capitol viitor.
* ConştiinŃa şi cultura politică
RelaŃiile politice se manifestă sub o formă organizată, programatică şi
conştientă. Ele îşi fundamentează acŃiunea pe o ideologie (ansamblul ideilor şi
concepŃiilor care exprimă, în formă teoretică, interesele şi aspiraŃiile unor grupuri
sociale într-o epocă dată), materializându-se în doctrine şi programe politice.
Cultura politică este un sistem cognitiv şi afectiv rezultând din valorile,
convingerile, sentimentele şi orientările membrilor societăŃii care generează
atitudini şi comportamente privind problemele colectivităŃii. Ea se exteriorizează
printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii, mentalităŃi despre drepturi şi
îndatoriri, despre normele de conduită cetăŃenească.
Cultura politică înseamnă nu numai cunoaştere, ci şi participarea activă a
cetăŃeanului la treburile comunităŃii, angajarea conştientă a valorilor politice,
juridice, morale, culturale la progresul social.
* ComunicaŃia politică. Norma şi comportamentul politic
Deşi unii autori neagă apartenenŃa acestor componente la sistemul politic,
influenŃele pe care le au asupra comunităŃii la toate nivelurile contrazic această
afirmaŃie.
11
ComunicaŃia politică exercită în cadrul societăŃilor democratice o funcŃie de
difuzare a valorilor politice – ea joacă un rol informaŃional cu dublu sens, atât
dinspre cât şi spre cei care guvernează. Aceasta nu trebuie monopolizată de cei
care guvernează, ea nu trebuie să devină un mijloc, un instrument de guvernare (ca
în societăŃile totalitare), ci trebuie să devină un element al democratismului politic.
Norma politică reprezintă un ansamblu de reguli, prescripŃii, indicaŃii
referitoare la comportamentul politic al indivizilor şi al grupurilor de indivizi,
organizaŃi în instituŃii, partide, formaŃiuni politice, raportat la viaŃa politică a unei
societăŃi.
În raport cu celelalte norme care reglementează diferite sisteme ale vieŃii
sociale, norma politică se caracterizează prin câteva elemente specifice:
* aplicarea şi respectarea ei nu este obligatorie pentru toŃi membrii societăŃii,
ci doar pentru aceia care sunt angajaŃi în viaŃa politică;
* respectarea normei este în exclusivitate rezultatul voinŃei şi conştiinŃei
individului, a membrilor respectivei comunităŃi politice;
* normele de conduită politică se regăsesc în elaborarea unor regulamente,
coduri, statute, în care sunt incluse drepturile, obligaŃiile etc;
* deşi la nivelul societăŃii se instituie un anumit cod al conduitei politice,
fiecare organism, instituŃie politică dar mai ales fiecare partid politic îşi are
propriul sistem de norme politice în baza căruia membrii săi îşi desfăşoară
activitatea;
Prin comportament politic se înŃelege acel mod de a acŃiona, de a se
comporta al membrilor societăŃii, claselor, grupurilor sociale faŃă de valorile şi
doctrinele politice, de principiile şi normele politice ale societăŃii, de activitatea
politică desfăşurată de organismele şi instituŃiile politice din societate.
La nivelul oricărei societăŃi distingem:
* un comportament politic individual, al cetăŃeanului, în calitate de alegător,
de participant la viaŃa politică;
* un comportament colectiv care poate îmbrăca forma de clasă, grup, partid,
naŃiune etc.
12
La baza declanşării şi orientării comportamentului politic uman stă o
varietate de mobiluri, trebuinŃe, interese. Dintre acestea, interesul politic este cel
care dă scop, sens, semnificaŃie activităŃii şi comportamentului politic, îl
declanşează, îl direcŃionează, contribuind totodată la reglarea sa. De regulă
comportamentul politic al membrilor unui partid politic, al partidului în ansamblul
relaŃiilor politice, este inclus în strategia şi tactica sa programatică, în statutul său
de organizare şi funcŃionare.
Comportamentul politic nu este un dat al societăŃii, el se formează, se
dezvoltă şi se modelează, în funcŃie şi de gradul de cultură politică şi de
comunicaŃia politică.
Politologia se arată interesată de comportamentul politic al “clasei
politice”(elitelor politice) care reprezintă acel grup restrâns de persoane cu rol
semnificativ în conducere societăŃii (aflaŃi la guvernare, dar şi în opoziŃie). Aceasta
se detaşează prin: gradul de participare la viaŃa politică, interes, militantism,
cultură politică, coerenŃa acŃiunilor.
Totodată, politologia este preocupată de comportamentul electoral al
guvernaŃilor, influenŃat de o multitudine de factori: nivel de educaŃie, influenŃa
familiei, apartenenŃa etnică, profesiune, starea materială etc.
Ca atitudine, distingem:
* participarea activă
* participarea pasivă (votul dat ca datorie civică, dar fără interes)
* absenteismul activ (deliberat)
* absenteismul pasiv (cei refugiaŃi în zona indiferenŃei)
Activ sau pasiv, electoratul devine Ńinta clasei politice, sondajele electorale
periodice iau pulsul opŃiunilor alegătorului.
13
* De autoreglare a acestuia prin instituŃiile şi mecanismele de care dispune.
Este singurul sistem din cadrul societăŃii care se autoreglează prin propriile
instituŃii şi mecanisme.
* De distribuire a valorilor în general, a celor politice în special. Aceasta
se realizează în concordanŃă cu interesele sociale şi globale şi cu cele ale diferitelor
grupuri sociale.
* Asigură stabilitatea vieŃii sociale împotriva factorilor de dezintegrare, a
haosului social (de exemplul împotriva criminalităŃii).
* Reglementează prin drept şi lege comportamentul indivizilor şi a
grupurilor sociale.
14
III. STATUL – INSTITUłIE FUNDAMENTALĂ A SISTEMULUI POLITIC
CONłINUTUL CURSULUI
1. Conceptul de stat. ApariŃia şi evoluŃia statului
2. Componentele statului: populaŃia, teritoriul, organizarea politică
3. Tipuri de stat
4. Forma de stat
5. Trăsăturile şi funcŃiilor statului
6. Statul de drept
15
În perioada Renaşterii, gânditorul Niccolo Machiavelli considera statul o
organizaŃie politică naŃională, delimitată de un anumit teritoriu, sub egida
monarhiei absolutiste.
În epoca Luminilor, Montesquieu prezenta statul ca o instituŃie centrală
bazată pe legi şi structurată pe trei ramuri ale puterii: legislativă, executivă şi
judecătorească. Tot acum Jan Jaques Rousseau definea statul ca o putere
contractuală, legitimată printr-un contract social între clase, guvernanŃi şi
guvernaŃi. Immanuel Kant înŃelegea statul ca o grupare a oamenilor supuşi
regulilor de drept, având, deci, în vedere numai latura juridică nu şi cea politică a
acestuia.
În concepŃia marxistă, statul reprezenta un instrument de dominare a unei
clase sociale asupra alteia.
De-a lungul vremii, problema definirii originii şi conŃinutului statului a
generat mai multe teorii:
* Teoriile teocratice, proprii societăŃilor feudale susŃineau că, statul este o
creaŃie divină, rezultatul voinŃei lui Dumnezeu, iar acceptarea şi supunerea faŃă de
acesta este o obligaŃie religioasă. Cei mai de seamă reprezentanŃi ai acestei teorii
au fost: Aurelian Augustin (primul teolog al bisericii creştine care pune problema
raportului dintre statul pământesc şi statul lui Dumnezeu), Toma d’Aqvino (care
creează la mijlocul sec al XIII-lea un mixaj între credinŃă şi raŃiune, cu numeroase
referiri din Sfânta Scriptură);
* Teoria patriarhală, foarte apropiată de teoria teocratică, susŃinea că statul
ar fi luat naştere direct din familie, iar puterea monarhului din puterea lui
Dumnezeu. Elemente ale acestei teorii se întâlnesc încă din antichitate la Aristotel;
* Dreptul natural susŃine o veche teorie socială conform căreia statul nu
este de esenŃă divină, veşnică şi imuabilă, ci o creaŃie umană supusă unor continue
transformări. A apărut încă din antichitate, susŃinută şi promovată de şcoala stoică
grecească, de filosofii Epicur, Sofocle şi Cicero;
* Teza contractualistă a statului, în strânsă legătură cu dreptul natural,
marchează un salt înainte în evoluŃia teoriilor despre stat înlăturând vechea ipoteză
teocratică potrivit căreia statul era de esenŃă divină. AdepŃii ei (Montesquieu, Jan
16
Jaques Rousseau) consideră că statul a apărut dintr-o nevoie naturală, pe baza unei
înŃelegeri între putere şi cetăŃeni, când aceştia din urmă şi-au delegat atribuŃiile lor
puterii pentru a le folosi în numele comunităŃii, a binelui comun;
* Teoria organicistă a apărut ca o ripostă spirituală a vechii clase feudale
şi a bisericii faŃă de burghezie, de revoluŃie şi de doctrina sa liberală. Această teorie
este o analogie mecanicistă între organismul uman şi cel social. Statul este un
organism viu cu manifestări în viaŃa socială şi care, ca şi individul, are şi el
perioada de creştere, apogeu, declin şi moarte. Teoria a urmărit să justifice, să
legitimeze existenŃa statului feudal, să evidenŃieze predestinaŃia rolului şi statutului
unei clase sociale de a conduce şi a celorlalte de a se supune şi de a fi conduse;
* Teoria violenŃei a încercat să explice apariŃia statului ca o simplă
necesitate naturală a oamenilor de a curma violenŃa din societate, de a statua
ordinea între oameni, clase şi grupuri sociale;
* Teoria psihologică susŃine că statul este rezultatul unor factori biologici,
psihologici, cum ar fi: voinŃa, dorinŃa de a trăi împreună, existenŃa aceloraşi
obiceiuri, facturii psihice, elemente care au impus şi închegat statul;
* Teoria juridică. Potrivit acesteia, statul a apărut din necesitatea
reglementării prin acte normative de esenŃă juridică a relaŃiilor, a raporturilor dintre
oameni, grupuri şi clase sociale, a statuării rolului şi locului acestora în societate.
În general, statul este considerat de cei mai mulŃi analişti drept principala
instituŃie prin care se exercită puterea politică în limitele unui anumit teritoriu de
către un grup de oameni organizaŃi care îşi impun voinŃa şi interesele asupra
societăŃii.
ApariŃia şi evoluŃia statului a fost o legitate a dezvoltării sociale. Ea a
răspuns şi a fost impusă de nevoi sociale, iar statul a fost singurul în măsură să o
satisfacă.
O dată cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de
organizare politică a acestora. În sclavagism au existat statul egiptean, chinez,
indian, persan, polisul (oraşul - stat) grec, roman, geto-dac etc. În feudalism s-au
afirmat, de asemenea, pe continentul nostru statele germane, statul francez, englez,
spaniol, italian, rus, român etc.
17
În epoca modernă, odată cu trecerea la capitalism, a avut loc procesul de
transformare a popoarelor în naŃiuni ceea ce a condus la constituirea statelor
naŃionale unitare. ExistenŃa unor state multinaŃionale (Imperiul habsburgic,
Imperiul rus, Imperiul otoman ş.a.) a fost rezultatul dominaŃiei unor monarhii
asupra popoarelor constrânse să accepte asocierea lor într-un cadru statal nefiresc
şi artificial. Pe măsura afirmării conştiinŃei naŃionale, tendinŃa naŃiunilor respective
de a se constitui într-un cadru politic de sine stătător a devenit atât de puternică,
încât a acŃionat ca principal factor de dezmembrare a acestor imperii, pe ruinele
cărora s-au format statele naŃionale. (exemplu: din destrămarea Austro-Ungariei, la
sfârşitul primului război mondial, au rezultat ca state noi Cehoslovacia şi
Iugoslavia, iar România şi-a redobândit teritoriile sale naŃionale deŃinute de
monarhia dualistă austro-ungară).
18
3. TIPURI DE STAT
De-a lungul istoriei, societatea a fost confruntată cu mai multe forme pe care le-a
îmbrăcat statul. Raportat la cetăŃeni, la modul cum respectă şi promovează
interesele şi voinŃa acestora, s-au conturat două tipuri de state:
* statele democratice – se întemeiază pe principii şi valori democratice:
separaŃia puterilor, reprezentativitatea şi eligibilitatea, democratismul politic. Acest
tip de stat este în concordanŃă cu voinŃa şi interesele majorităŃii cetăŃenilor. Fiind
exponentul lor, acesta le fundamentează, le promovează interesele şi aspiraŃiile.
* state dictatoriale, nedemocratice – promovează interesul de grup sau de
clasă, care în raport cu societatea sunt în minoritate, excluzând opŃiunile şi voinŃa
majorităŃii, interesele şi aspiraŃiile acestora.
4. FORMA DE STAT
Are în vedere modul de constituire şi organizare a puterii de stat. Este dată
de trei elemente:
a. Forma de guvernământ – desemnează modul de exercitare şi
manifestare a puterii de stat, constituirea şi funcŃionarea organelor acesteia. Astăzi
se întâlnesc următoarele forme de guvernământ:
* monarhiile constituŃionale – unde monarhul domneşte dar nu
guvernează, el având o simplă funcŃie de reprezentare a statului (Anglia, Japonia,
Suedia, Belgia, Olanda);
* republici parlamentare – unde Parlamentul, în raport cu celelalte
instituŃii, are un rol primordial în organizarea şi conducerea societăŃii. În aceste
societăŃi, preşedintele, ca şef al statului, are numai un rol reprezentativ, foarte
apropiat de cel al monarhilor constituŃionali (Germania, Italia, Grecia etc);
* republici prezidenŃiale – unde preşedintele, în calitate de şef al statului,
deŃine şi exercită importante prerogative legislative şi executive (SUA, Rusia,
FranŃa etc);
b. Structura de stat – are în vedere raportul dintre organele centrale şi
locale ale statului. Din această perspectivă există:
19
* state unitare – exprimă existenŃa unui singur stat, a unui singur
Parlament, Guvern, ConstituŃie (România, Polonia, Bulgaria, Ungaria);
* state federative – reprezintă o comunitate de state nesuverane, care
dispun de un stat central cu competenŃe şi personalitate distinctă faŃă de celelalte
state membre, care îşi păstrează o autonomie relativă, ele având legislaŃie proprie,
organe şi instituŃii proprii de aplicare a legilor fără, însă, a se substitui celor ale
statului federal;
* state confederative – sunt state suverane formate prin asocierea a două
sau mai multe state care au convenit să-şi creeze sau nu organe comune, păstrându-
şi suveranitatea şi calitatea de subiect de drept internaŃional. În cadrul acestor
structuri, statele sunt independente atât pe plan intern cât şi pe plan internaŃional.
c. Regimul politic – constituie modul concret de organizare,
instituŃionalizare şi funcŃionare a sistemului politic şi de exercitare a puterii
politice de către o forŃă social-politică în cadrul unei comunităŃi sociale sau a unui
sistem social.
20
b) FuncŃiile statului
* Legislativă. Prin organismele sale specializate, statul adoptă întreaga
legislaŃie din societate, inclusiv ConstituŃia, prin care sunt consacrate drepturile şi
îndatoririle cetăŃenilor.
* Organizatorică. Are în vedere aplicarea legilor şi deciziilor, organizarea
întregii activităŃi sociale.
* Economică. Statul este organizatorul direct al producŃiei în cadrul
proprietăŃii de stat. El asigură, de asemenea, cadrul politico-organizatoric necesar
activităŃii nestingherite a tuturor agenŃilor economici din sectorul privat.
* Socială, prin organizarea sistemului de protecŃie socială, asigurări sociale,
sănătate etc.
* Administrativă, prin care se asigură servicii către populaŃie: energie, apă,
salubritate, servicii publice.
* Judecătorească, prin care se supravegheză aplicarea corectă a legilor şi
sancŃionarea încălcării acestora.
* Culturală, prin care se asigură instruirea şi educaŃia cetăŃenilor, cercetarea
ştiinŃifică, viaŃa cultural-artistică.
* FuncŃia de apărare a ordinii sociale, cu latura preventiv-educativă şi alta
coercitivă, împotriva actelor antisociale (violenŃa, hoŃia, crima organizată,
spionajul etc)
* Ecologică, vizând apărarea şi conservarea mediului ambiant, prin măsuri
împotriva surselor şi agenŃilor de poluare.
* Apărarea Ńării, a independenŃei şi suveranităŃii statale, integrităŃii
teritoriale şi a ordinii de drept.
* Organizarea colaborării politice, economice, culturale, pentru apărarea
securităŃii internaŃionale cu alte state ale lumii.
6. STATUL DE DREPT
Însăşi denumirea indică faptul că statul îşi exercită puterea sa politică pe
baza legilor, folosind forŃa dreptului, şi nu dreptul forŃei.
21
În forma sa clasică, statul de drept apare în epoca modernă, fundamentându-
se încă de la începutul existenŃei sale pe principiul separaŃiei puterilor. El
reprezintă o seamă de trăsături cum sunt:
*SupremaŃia legii, în faŃa căreia toŃi cetăŃenii sunt egali.
*Organele puterii de stat centrale şi locale sunt alese de cetăŃeni, prin vot
universal, direct şi secret, în cadrul pluralismului politic.
*SeparaŃia puterilor în stat, parlamentul exercitând puterea legislativă,
guvernul puterea executivă, iar instanŃele judecătoreşti, puterea judecătorească.
*Delimitarea riguroasă între atribuŃiile şi prerogativele statului şi ale
partidelor politice.
*ForŃele militare şi poliŃia sunt plasate sub controlul autorităŃii civile, în faŃa
căreia sunt răspunzătoare.
*CirculaŃia liberă a informaŃiei şi a persoanelor, dreptul la liberă exprimare,
organizare politică şi profesională, care să facă posibil controlul puterii politice de
către societatea civilă.
*Respectarea drepturilor omului în conformitate cu prevederile
internaŃionale consacrate.
22
IV. PUTEREA POLITICĂ
CONłINUTUL CURSULUI
1. ConŃinutul, trăsăturile şi funcŃiile puterii politice
2. Legitimitate, autoritate şi consens politic
3. Putere şi opoziŃie
23
*în contextul oricărui sistem politic, prin instituŃiile sale (Parlamentul, care
elaborează legile, Guvernul care le aplică şi veghează la respectarea lor), statul
reprezintă principalul instrument de realizare a puterii politice;
*în societăŃile democratice puterea politică se întemeiază pe lege, pe drept.
Ea exprimă voinŃa, aspiraŃiile, interesele majorităŃii cetăŃenilor.
24
*Legitimitatea divină, având la bază ideea caracterului sacru al puterii
deŃinută de monarh în antichitate şi societatea medievală şi care nu implică
consimŃământul maselor.
*Legitimitatea carismatică, având în centru conducători care se impun prin
personalitatea lor, rezultând din farmec, atracŃie personală, forŃă dominatoare, şi
calităŃi naturale precum: capacitatea de decizie, hotărâre, clarviziune, uneori cinste,
ceea ce le legitimează puterea, impunându-se maselor care îi acceptă (Cicero,
Napoleon, Alexandru Ioan Cuza ş.a.)
*Legitimitatea civilă sau legală a apărut în societatea modernă, o dată cu
democratismul politic. Se întemeiază pe lege, pe votul popular, pe referendum,
astfel încât acordul majorităŃii conferă stabilitate şi eficienŃa guvernării.
b. Autoritatea politică provine din latinescul “autoritas” şi sugerează forŃa
dar şi puterea de convingere. Este modalitatea concretă de manifestare a puterii
politice, capacitatea acesteia de a-şi impune voinŃa în societate, în esenŃă dreptul
şi capacitatea guvernanŃilor de a conduce.
Autoritatea politică se realizează, în principiu, pe două căi:
*Autoritatea este cu mult mai viguroasă când se întemeiază pe forŃa
argumentelor. Aceasta presupune însă concordanŃa dintre obiectivele puterii şi
interesele majorităŃii, caracteristică societăŃilor democratice.
*Calea constrângerii are la bază argumentul forŃei, aflându-se de regulă în
contradicŃie cu interesele majorităŃii, fiind caracteristică societăŃilor totalitare,
nedemocratice.
c. Consensul politic constă în acordul liber exprimat al cetăŃenilor asupra
autorităŃii, puterii şi actului de guvernare. El poate fi:
*Consens de bază – constituit prin acordul de voinŃă existent între membrii
societăŃii asupra valorilor, credinŃei, modului de viaŃă, relaŃiilor sociale etc.
*Consens politic sau fundamental – presupune existenŃa unei constituŃii
care să asigure cadrul legal şi normele politice fundamentale ale acŃiunii politice a
guvernanŃilor asupra celor guvernaŃi.
*Consensul specific – este o formă specială a consensului politic, dat de
opinia publică, având ca principal instrument de realizare sondajele de opinii.
25
3. PUTERE ŞI OPOZIłIE
RelaŃia dintre putere şi opoziŃie este o componentă a democraŃiei. Puterea
implică ierarhie, un cadru instituŃional, dreptul legitim de a exercita autoritatea.
Cadrul instituŃional impune atenŃiei conceptul de autoritate publică, un
ansamblu de instituŃii care exercită funcŃiile guvernării la nivel central şi local.
ConstituŃia României defineşte ca autoritate publică: Parlamentul, alcătuit din
Camera DeputaŃilor şi Senat, Preşedintele Ńării, Guvernul format din miniştri,
prefectul, primarul, consiliul comunal, municipal şi judeŃean.
În ceea ce priveşte puterea, dezideratul este transformarea forŃei în drept şi a
supunerii în datorie, astfel încât puterea normativă să se întemeieze pe moralitate şi
pe convingere.
Cât priveşte opoziŃia, raŃiunea sa de a fi se confundă cu misiunea de a
cenzura activitatea puterii, de a oferi soluŃii alternative de guvernare.
OpoziŃia poate juca un rol funcŃional (constructiv) sau disfuncŃional
(neconstructiv). În primul caz opoziŃia se manifestă în general în cadrul legal şi
instituŃional existent. În cel de-al doilea caz refuză regulile jocului politic şi
recurge la mijloace neconstituŃionale.
Din punct de vedere al cadrului de manifestare, există o opoziŃie
parlamentară, căreia, pe plan local, îi corespund organizaŃiile locale ale partidelor
respective, şi o opoziŃie extraparlamentară, care se manifestă prin demonstraŃii,
greve, ocuparea de instituŃii, pentru a crea o stare de instabilitate politică şi socială.
26
V. INSTITUłIA POLITICĂ EXECUTIVĂ. GUVERNUL
CONłINUTUL CURSULUI.
Guvernul reprezintă una dintre cele mai importante instituŃii ale statului,
importanŃă care decurge din faptul că acesta organizează şi conduce efectiv
societatea, aflându-se cel mai mult în legătură cu cetăŃeanul.
Guvernul (Consiliul de Miniştri) reprezintă puterea executivă, fiind
împuternicit, potrivit normelor constituŃionale, să gestioneze pe durata mandatului
său, demersurile interne şi externe ale societăŃii şi statului. Dacă l-am raporta
strict la funcŃia sa esenŃială ce derivă din separaŃia puterilor în stat, un cabinet
(guvern) este investit să aplice legile votate în Parlament. În realitate, eludându-se
principiul separaŃiei puterilor în stat, guvernul înregistrează progresiv cumul de
atribuŃii, devenind în numeroase state instituŃia politică cu cea mai mare autoritate.
În conştiinŃa publică, activitatea guvernului reprezintă sau este sinonimă cu
actul de guvernare. Desigur, un guvern deŃine atribuŃia expresă şi principală a
guvernării, dar noŃiunea de guvernare are un sens mult mai larg.
Guvernarea reprezintă un act sau fenomen de conducere, care depăşeşte
cadrul unei astfel de instituŃii, referindu-se în general, la organizarea şi
funcŃionarea întregului ansamblu instituŃional, astfel încât să se asigure coerenŃa
demersurilor în toate sferele de activitate ale unei societăŃi.
27
2. TIPURI DE GUVERNE
În cele mai multe cazuri, guvernul este rezultatul exprimării prin vot a
electoratului, în urma unui scrutin electoral, primind investirea fie direct, în urma
votului popular, fie de la un partid (sau coaliŃie de partide) care a câştigat alegerile.
În funcŃie de modul în care se constituie, guvernul poate fi :
*majoritar (monocolor) – partidul care câştigă alegerile formează guvernul.
*de coaliŃie – alcătuit din reprezentanŃi a două sau mai multe partide
politice.
*minoritar – care nu dispune de o majoritate parlamentară.
*provizoriu - care are o durată limitată, până la constituirea unui nou
guvern, potrivit constituŃiilor şi legilor.
*civil sau militar (în raport de componenŃa cabinetului – miniştri sau
secretarii de stat reprezentând partide şi grupări politice sau respectiv structurile
militare ale statului).
*legitim – când este expresia voinŃei majorităŃii sociale şi este
constituit potrivit prevederilor constituŃionale.
*ilegitim – când se constituie în urma unei lovituri de stat sau a unei acŃiuni
în forŃă, fără să aibă sprijin popular sau fiind contrar voinŃei şi aspiraŃiilor
majorităŃii populaŃiei.
Modul diferit de constituire a executivelor se reliefează mai pregnant în
condiŃiile în care se observă care sunt diferenŃele între o alegere populară directă şi
o investitură de către partide şi parlamente. DistincŃia conduce la formele de
guvernare prezidenŃiale şi cele parlamentare. În cazul formelor de guvernare
semiprezidenŃiale, puterea executivă are caracter dual: preşedintele, desemnat prin
alegeri libere şi primul- ministru desemnat de preşedinte.
28
de stat în sistemul vieŃii politice, în principiu al parlamentului şi al instituŃiei
şefului statului.
Procesul de constituire a guvernului, până la exercitarea atribuŃiilor sale,
cunoaşte mai multe momente:
*desemnarea şefului executivului şi constituirea echipei guvernamentale
*elaborarea programului de guvernare care exprimă coordonatele generale,
strategice de politică internă şi externă pe care le va adopta, urma şi realiza
guvernul
*votul de investitură din partea parlamentului (în cele mai multe situaŃii este
acordat de majoritatea simplă).
Durata mandatului guvernului diferă de la un sistem constituŃional la altul,
dar este corelat cu mandatul parlamentului, fiind practic emanaŃia acestuia. În
anumite situaŃii (stare de război, calamităŃi naturale sau tensiuni sociale), printr-o
lege specială emisă de legislativ, durata mandatului poate fi prelungită.
În ceea ce priveşte structura guvernului, acesta include: ministerele,
secretariatele de stat şi departamentele (al căror număr diferă în raport de
sistemele politice, de interese de moment etc). În afara acestora există şi alte
componente care, de asemenea, diferă mai mult sau mai puŃin în ce priveşte
numărul, atribuŃiile lor etc. În subordinea unui guvern se află administraŃia publică.
4. FUNCłIILE GUVERNULUI
Executivul, pe durata mandatului său (de regulă 4 ani) îndeplineşte
importante funcŃii care privesc toate sferele de activitate ale unei societăŃi (socială,
economică, demografică, culturală etc).
Astfel, guvernul:
* organizează şi conduce politica internă şi externă a Ńării, exercitând în
această calitate rolul de administrator general al treburilor publice, prin organele
sale centrale sau locale,
29
* are iniŃiativa legislativă care vizează elaborarea unor noi proiecte
legislative de fiecare membru al guvernului în ansamblul său, proiecte înaintate
Parlamentului după ce au fost dezbătute şi aprobate de guvern,
* emite ordonanŃe, ce reprezintă o delegare pe care legislativul o face
către guvern în situaŃii deosebite,
* îşi asumă răspunderea, fapt ce nu este prevăzut în toate sistemele
constituŃionale (vizează angajarea răspunderii guvernului faŃă de Parlament asupra
unui program de politică generală, a unui proiect legislativ),
* promulgă legi .
Promulgarea legii, ce reprezintă momentul final al procesului de elaborare a
acestora, este, în general, o prerogativă a şefului statului (ca şi în România), însă
în unele state, aceasta este o prerogativă a guvernului.
31
VI. INSTITUłIA ŞEFULUI STATULUI
CONłINUTUL CURSULUI
32
* Desemnarea pe cale ereditară
Acesta este cea mai veche modalitate, caracteristică regimurilor monarhice în
care parlamentul sau altă instituŃie nu au nici un rol la numirea unui succesor la
tron. Este cazul monarhiei constituŃionale britanice, în care şeful statului (regele,
regina) accede la tron pe cale ereditară, are atribuŃii limitate, mai mult simbolice;
însărcinează formal pe primul ministru cu formarea cabinetului şi acceptă
recomandările premierului.
Şi în situaŃia monarhiei constituŃionale japoneze, şeful statului (împăratul)
accede la tron pe cale ereditară.
35
VII. INSTITUłIA POLITICĂ LEGISALTIVĂ. PARLAMENTUL
CONłINUTUL CURSULUI
36
calitatea sa de şef al statului, îşi rezervă dreptul de a numi o parte a legislativului,
din dorinŃa de a-l controla şi chiar subordona.
b) Constituirea parlamentului pe calea electorilor, a censului este o formă
caracteristică perioadei moderne care condiŃionează dreptul de vot al cetăŃenilor,
de cens. Acesta a îmbrăcat mai multe forme: censul de avere, de sex, de vârstă, de
ştiinŃă de carte sau de capacitate. CetăŃenii care nu îndeplineau condiŃia de cens, nu
puteau să fie alegători direcŃi, ci ei delegau un reprezentant care participa direct la
vot.
c)Votul universal este dreptul cetăŃenilor de a participa direct şi egal
indiferent de sex, rasă, religie, naŃionalitate, nivel de pregătire, stare materială, la
alegerea şi constituirea instituŃiilor centrale şi locale ale puterilor de stat.
37
3. MECANISMUL DE FUNCłIONARE A PARLAMENTULUI ŞI DURATA
MANDATULUI PARLAMENTULUI
4. FUNCłIILE PARLAMENTULUI
Parlamentul are şi trebuie să aibă un loc şi un rol deosebit în sistemul statal.
De aceea şi competenŃa sa (împuternicirile) trebuie să răspundă necesităŃii de a se
crea condiŃiile exprimării voinŃei poporului care l-a ales şi pe care-l reprezintă
direct, nemijlocit. AtribuŃiile parlamentului sunt specifice înfăptuirii la cel mai
înalt nivel a conducerii statale (exerciŃiul suveranităŃii naŃionale). Ca atare,
funcŃiile parlamentului sunt funcŃii de conducere, sunt funcŃii deliberative.
Studierea funcŃiilor parlamentului presupune o clasificare a lor , clasificare pe
criteriul conŃinutului acestora (mai exact a atribuŃiilor parlamentului). Potrivit
acestui criteriu distingem următoarele funcŃii: legislativă; stabilirea direcŃiilor
principale ale activităŃii social-economice, culturale, statale şi juridice; alegerea,
formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi statale; controlul
parlamentar; conducerea în politica externă; organizarea şi funcŃionarea proprie.
38
FuncŃia legislativă este activitatea fundamentală pe care o desfăşoară parlamentul.
El este singurul organ legiuitor din cadrul statului de drept. În acest sens,
Parlamentul emite trei categorii de legi:
* legi constituŃionale ce au ca obiectiv modificarea, revizuirea constituŃiei;
*legi organice, adică legi de o deosebită importanŃă pentru viaŃa socială,
care se votează cu majoritate de 2/3;
* legi ordinare, care se votează cu majoritate simplă.
6. PARLAMENTUL ÎN ROMÂNIA
39
VIII. PARTIDELE POLITICE
CONłINUTUL CURSULUI
1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice
2. Geneza şi evoluŃia istorică a partidelor politice
3. Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice
4. Trăsăturile şi funcŃiile partidelor politice.
c) Pluripartidismul
După războiul de reîntregire România Mare creată în 1918 a cunoscut un
larg spectru politic, structurat pe sectoarele clasice ale pluripartidismului:
42
* Centrul democratic, unde se situau principalele partide de guvernământ:
Partidul NaŃional Liberal şi Partidul NaŃional łărănesc
* Partidele de dreapta: Liga Apărării NaŃionale Creştine, Frontul Românesc
ş.a.
* Partidele de stânga: Partidul Social Democrat
* Partidele de extremă dreaptă (Garda de Fier) şi extremă stângă (Partidul
Comunist din România).
După înlăturarea regimului totalitar cumunist, în decembrie 1989,
reinstaurarea vieŃii democratice a avut ca efect reîntoarcerea la pluripartidism:
proliferarea numărului de partide (peste 100) a fost urmată de o regrupare în
formaŃiuni stabile care-şi dispută puterea prin alegeri democratice: Partidul Social
Democrat, Partidul NaŃional Liberal, Partidul Democrat, Partidul România Mare,
Partidul NaŃional łărănesc Creştin şi Democrat ş.a.
Pluripartidismul oferă societăŃii cadrul concurent benefic, iar cetăŃeanului
posibilitatea de a alege între doctrine şi programe alternative. CompetiŃia pentru
guvernare şi apelul la votul alegătorilor obligă partidele politice să-şi înnoiască
necontenit programele, punându-le în concordanŃă cu nevoile societăŃii şi cu
exigenŃele progresului general.
După împrejurările când au apărut, structura şi compoziŃia lor, ştiinŃa politică
a identificat mai multe tipuri de partide politice: partide istorice (apariŃia acestora
este legată de anumite momente şi obiective istorice); personale (create în jurul
unei personalităŃi); de cadre (reunesc un număr mic de membri şi elite
caracterizate prin profesionalism); de masă (pun în prim plan numărul de membri
şi mai puŃin calitatea acestora).
43
* Toate partidele politice dispun de structuri organizatorice şi de conducere
centrale şi locale,
*Partidul politic îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui program politic
fundamentat pe o doctrină proprie şi al unui statut propriu,
* Partidele politice se manifestă în viaŃa publică sub o mare diversitate de
nume, oglindind însă orientarea lor doctrinar-politică: liberalism, conservatorism,
social-democraŃie etc.
44
IX. CULTURA POLITICĂ
CONłINUTUL CURSULUI
1. Conceptul de cultură politică
2. Momente şi dimensiuni ale culturii politice
3. Tipuri de cultură politică
4. Valori politice fundamentale. Norme politice
5. FuncŃiile culturii politice
6. Comunicarea politică
45
Cultura politică devine, astfel, segmentul cel mai dinamic şi mai angajant al
unei culturi, ea promovând idealuri şi acŃiuni pentru propăşirea generală şi izbânda
valorilor despre care s-a vorbit.
Cultura naŃională se circumscrie culturii universale, dar ea îşi păstrează, ca şi
cultura politică, specificul poporului care a creat-o . Cultura politică românească
reprezintă un izvor de valoroase repere de comportament civic.
Pornind de la Dimitrie Cantemir şi Neagoe Basarab, străbătând doctrina
revoluŃiei de la 1848 cu Eliade Rădulescu şi Nicolae Bălcescu, cultura politică
românească se prelungeşte în gândirea social-politică din perioada interbelică,
reprezentată de Dimitrie Gusti, C. Rădulescu Motru ş.a.
Cultura politică trebuie înŃeleasă în conexiune cu progresul politic, civic,
juridic, cu standardul de civilizaŃie, cu calitatea vieŃii dintr-o epocă sau alta.
Societatea, fiind un ansamblu neomogen de clase, grupuri sociale, nu implică o
cultură politică omogenă, unitară, ci subculturi întemeiate pe deosebiri regionale,
religioase, etnice, de statut social etc. Ea include, concomitent, cultura politică a
masei de cetăŃeni, cât şi cultura politică a clasei conducătoare, ceea ce pune în
evidenŃă şi relaŃia cultură politică-putere. Cultura politică nu se reduce la
cunoaştere, constatare sau contemplare; ea are un sens activ, de participare
voluntară, de acŃiune pe direcŃia progresului general. De aceea, din perspectivă
politologică, un interes deosebit îl prezintă cultura civică. Aceasta se
exteriorizează printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii, mentalităŃi despre
drepturi şi îndatoriri, despre normele de conduită cetăŃenească, în raport mai ales
cu valorile politice democratice.
46
*momentul creator, constând în restructurarea, remodelarea trainică a
vechilor valori;
*momentul socializării, constând în punerea în practică a valorilor în plan
politic, plecând de la dimensiunea normativă, acŃională şi comportamentală a
culturii politice.
Reputatul politolog Maurice Duverger distinge trei dimensiuni ale culturii
politice: cognitivă (despre care s-a amintit), afectivă şi apreciativă.
*Dimensiunea afectivă implică sentimente de ataşament sau de respingere
faŃă de instituŃiile şi acŃiunile politice.
*Dimensiunea apreciativă se referă la judecăŃile de valoare asupra
sistemului şi fenomenului politic. În funcŃie de aceste dimensiuni, se manifestă trei
tipuri de stări de spirit: acordul, apatia şi alienarea. Apatia nu exclude existenŃa
cunoştinŃelor politice, dar, pe plan afectiv, se manifestă indiferenŃa. Alienarea se
caracterizează prin ostilitate faŃă de sistemul politic existent. Cu cât stările de
apatie şi alienare sunt mai numeroase, cu atât stabilitatea sistemului politic este
mai fragilă.
Cultura politică este perfectibilă prin educaŃie, care este însă influenŃabilă.
Politologia este un teren de vii dezbateri pe tema relaŃiei dintre politică şi morală.
Pornind de la o altă dimensiune a culturii politice, cea volitivă, afectivă,
emoŃională, este posibilă manipularea şi manifestarea în politică a unor practici ca
demagogia (seducerea prin discurs, exploatând dorinŃele, starea de insatisfacŃie a
maselor), sau oportunismul( lipsa de principii, labilitatea politică în funcŃie de
interese).
Pentru realizarea unei culturi politice echilibrate este nevoie de un climat
democratic, în care să existe libertate de gândire si exprimare, libera circulaŃie a
informaŃiilor, acces liber la instruire şi informare, responsabilitate atât din partea
guvernanŃilor cât şi a guvernaŃilor.
ExperienŃa istorică a demonstrat că organizarea şi conducerea democratică a
societăŃii sunt o condiŃie a progresului general , între cultura politică si democraŃie
stabilindu-se o relaŃie biunivocă. Aceeaşi experienŃă istorică demonstrează că
47
regimurile democratice au înflorit numai în comunităŃile umane cu un înalt grad de
cultură politică.
49
- Este drept ca anumiŃi oameni să fie născuŃi pentru a conduce, beneficiind
de privilegii fără merit? Sunt drepte disparităŃile de venituri şi de resurse? dar şi
întrebarea :
- Este drept ca statul să preia din veniturile unora pentru a le distribui altora?
Primele întrebări vin din sfera cercurilor de stânga, radicale, fiind generate
de o viziune simplistă şi utopică. Ea îşi propunea realizarea unui egalitarism
absolut, plecând de la ideea că tot ceea ce un individ dispune peste nevoile sale
fireşti este un furt social, iar statului îi revine rolul de a veghea la egalitatea
oamenilor.
La ultima întrebare, gândirea liberală dă un răspuns negativ ferm. Nimeni nu
are autoritatea de a decide cât şi ce merită o persoană; orice distribuŃie de venituri
şi resurse este dreaptă în măsura în care sunt respectate regulile jocului: legile,
normele existente, contractul. Iar dezbaterea continuă, fără să se contureze vreun
consens.
*DemocraŃia (organizarea democratică a societăŃii)
Este o valoare politică derivând din conceptul de suveranitate a poporului şi
exprimă convingerea că puterea în societate trebuie să aparŃină poporului. Este însă
evident că masele nu pot exercita puterea direct şi nemijlocit. Ca atare, democraŃia
modernă se bazează pe delegarea puterilor , prin vot, unor reprezentanŃi aleşi, de
unde numele de „ democraŃie reprezentativă” sau „democraŃie parlamentară”,
având în vedere primatul puterii legislative exercitată de parlament. Există şi o
formă de democraŃie directă- referendumul, la care însă, se recurge numai în
probleme de larg interes.
Teoreticienii recunosc adesea limitele democraŃiei: raritatea alegerilor (o
dată la 4 ani); posibilitatea delegării puterii unor demagogi sau politicieni
carierişti; neparticiparea efectivă a cetăŃenilor la dezbaterea şi adoptarea politicilor
de care depinde propria lor viaŃă; asimetria dintre majoritate şi elitele politice care
nu întotdeauna dirijează treburile publice în interesul majorităŃii - cum cere
democraŃia- ci în interesul unor grupuri de interese; manipularea opiniei publice
prin mass-media . Dar, deşi imperfectă sau minimală, democraŃia este preferabilă
oricărui alt regim.
50
b) Normele politice
Acestea decurg din criteriile de apreciere a valorilor politice. Ele
reglementează raporturile dintre cetăŃeni, dintre grupurile sociale, dintre acestea şi
puterea politică.
Într-un sistem politic bine articulat, normele politice se regăsesc în
ConstituŃie şi legile fundamentale, care constituie principalul cadru normativ în
limitele căruia cetăŃenii îşi desfăşoară activitatea.
2. COMUNICAREA POLITICĂ
Prin intermediul comunicării şi transmiterii informaŃiei, forŃele politice caută
să câştige aderenŃi, simpatizanŃi şi în cele din urmă alegători.
În acest scop sunt folosite: discursul politic direct, întâlnirile publice,
dialogul, sondajele de opinie, toate formele de mass-media. Aşadar, sub incidenŃa
proceselor de comunicare se află: partidele politice şi oamenii politici, guvernanŃii
dar şi masa cetăŃenilor, eterogenă şi diferenŃiată ca opŃiuni politice şi grad de
cultură, inclusiv cultura politică.
EficienŃa comunicării depinde şi de limbajul politic purtător de mesaj, al
programelor, lozincilor, manifestelor electorale. Optimizarea comunicării este
51
condiŃionată, de asemenea, de un set de cerinŃe printre care: stăpânirea
cunoştinŃelor politice, un nivel de moralitate compatibil cu principiile civismului
social, un grad anume de instruire şi informare a populaŃiei.
Dezvoltarea explozivă a mass-mediei a permis însă manipularea discursului
politic, apelul la un lanŃ de şiretlicuri uşor sesizabile în, de exemplu, confruntarea
publică dintre candidaŃi: eludarea întrebărilor delicate, atacul direct-disimulat
împotriva rivalului, supradimensionarea propriilor realizări etc. Arma cea mai
penetrantă de influenŃare, mass-media, se prezintă sub diverse înfăŃişări: presă,
radio, televiziune, cinema, discursuri, benzi magnetice, audio-video, fax ş.a. Este
un factor ce acŃionează nu pe calea constrângerii, ci prin persuasiune şi seducŃie,
exercitând o influenŃă considerabilă, fără a fi oficială sau imperativă.
Fiind însă o industrie, devine controlată şi controlabilă după dorinŃa
proprietarului, vehiculând prioritar, pe baze comerciale şi de interese, anumite idei,
valori şi percepŃii, putând acredita astfel o falsă realitate.
O mare audienŃă şi putere de pătrundere o are televiziunea. Prin combinarea
divertismentului cu influenŃarea politică, ea poate stimula manipularea agreabilă;
contactul politicienilor cu masele se transformă în spectacol, implicând ficŃiunea
artistică: scenariu, decor, regie, text, replici etc. Azi, statutul de persoană cunoscută
este condiŃionat din ce în ce mai mult de apariŃia la televizor. Nu este de mirare, de
aceea, că tot mai mulŃi oameni politici participă cu plăcere la talk-show-uri
televizate.
52
X. IDEOLOGIA POLITICĂ
CONłINUTUL CURSULUI
1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei
2. Rolul ideologiei
3. Tipuri de ideologii politice
4. FuncŃiile ideologiei
În limbajul politologic, una din noŃiunile cele mai controversate dar şi mai
uzitate este ideologia în general, ideologia politică în special.
Etimologia noŃiunii are la bază cuvintele greceşti eidos- imagine şi logos-
învăŃătură, ştiinŃă. Un gânditor din secolul al XVIII-lea a definit-o, ca fiind ştiinŃa
despre idei sau critica ideilor. „Grand Larousse” defineşte ideologia ca un
ansamblu de idei (filosofice, politice, religioase, economice), formând un sistem
mai mult sau mai puŃin coerent, de care face uz un grup social, partid, guvern,
individ.
De-a lungul vremii, aşa cum am relevat, conceptul a îmbrăcat o multitudine
de accepŃiuni, până la ideea de falsă cunoaştere.
Pentru o înŃelegere corectă, politologii au încercat să stabilească raportul
dintre ideologie şi ştiinŃă, cauzalitatea lor.
Ideologia este un produs al realităŃii sociale, dar şi al conştiinŃei umane, ori
aceasta este călăuzită de idealuri şi, mai ales, de interese. Desigur că, în funcŃie de
acestea, cât şi de emitentul politic, ideologiile pot fi în concordanŃă cu ştiinŃa sau,
dimpotrivă, în dezacord cu ea şi atunci, desigur, poate fi o falsă cunoaştere.
La începutul perioadei interbelice s-a afirmat un curent contrar existenŃei şi
utilităŃii ideologiilor, mergându-se până la afirmarea tezei despre „sfârşitul erei
ideologiilor”, sau „criza ideologiilor”. Originea acestui curent stă în contestarea
53
ideologiei stângii radicale, elaborată de Marx şi Engels la mijlocul secolului al
XIX-lea – o imagine utopică, deformată a realităŃii.
Încercarea de a extrapola această caracteristică la nivelul întregii ideologii,
neŃinând seama şi de celelalte elaborate ideologice (clasice, neoclasice,
contemporane), nu este nici argumentată, nici convingătoare, pentru că eşecul unei
idei utopice nu înseamnă sfârşitul ideilor şi a confruntării lor. Atâta timp cât vor
exista clase, grupuri sociale şi chiar societăŃi distincte cu interese diferite, vor
exista şi ideologii care să le exprime.
AlŃi autori, dimpotrivă, s-au pronunŃat pentru nevoia de idei: numai cei care
au idei dispun şi de posibilitatea de a atrage pe cei care nu au o ideologie. De aici,
o convingere care îşi face loc cu tot mai multă forŃă: nu numai că nu se poate vorbi
de o criză a ideologiilor, ci suntem la începutul unui „nou ev ideologic” în planul
gândirii şi practicii politice. Astfel, fostul preşedinte american J.F. Kennedy
considera, spre pildă că, „ naŃiunea americană are mai mare nevoie de forŃa ideilor
decât de forŃa atomică, de cea financiară şi industrială”.
54
b) Ideologii politice ale opoziŃiei, preocupate de influenŃarea şi controlul
puterii, de cucerirea acesteia prin mijloace constituŃionale.
55
*Ideologii politice fundamentaliste
Sunt ideologii politice de esenŃă extremistă, care îşi justifică şi
legitimează acŃiunea şi conduita social-politică pe fundamente teologice, în numele
unor sisteme religioase.
4. FUNCłIILE IDEOLOGIEI
*FuncŃia de cunoaştere şi interpretare a realităŃii politice
Aceasta îşi permite să elaboreze demersul teoretic şi acŃiunea practică,
obiectivele strategice şi mijloacele emitentului (puterea sau opoziŃia).
* FuncŃia partinică-partizană
Este impusă de emitentul politic, pentru că ideologia promovează interesele
acesteia fiind, deci partinică şi partizană.
* FuncŃia teoretică, explicativă
Aceasta îşi propune să explice şi să justifice obiectivele, scopurile
emitentului. Totodată, va organiza şi conduce lupta teoretică împotriva altor
ideologii, contribuind la fundamentarea discursului politic şi propagandei politice.
56
XI. DOCTRINE POLITICE
CONłINUTUL CURSULUI
1. Delimitări conceptuale. DefiniŃii
2. Rolul doctrinei politice
3.Tipuri de doctrine politice
57
Literatura de specialitate românească din perioada comunistă, acordă o
atenŃie excesivă conceptului de ideologie, în comparaŃie cu cel de doctrină politică.
ExplicaŃia care se dă este că ideologia a avut o traiectorie mai favorabilă, în trecut
fiind asociată demersurilor propagandistice ale regimului comunist, în timp ce
conceptul de doctrină a cunoscut o perioadă de renaştere a interesului faŃă de el abia
după 1970, dar numai în conjuncŃie cu numele ultimului dictator comunist din
România (doctrina Ceauşescu).
Doctrina politică urmează, îndeobşte două direcŃii: fie se modelează
dinamicii vieŃii sociale, fie se osifică, devenind dogmă, dominată de concepŃii fixe,
conservatoare. Ca urmare, viaŃa politică a cunoscut întotdeauna o confruntare între
tendinŃele conservatoare cu cele liberale, radicale, şi versiunea lor contemporană –
neoconservatorismul şi neoliberalismul.
58
Clasificarea doctrinelor politice
Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot
împărŃi în două mari categorii: doctrine politice privind organizarea şi conducerea
democratică a societăŃii şi doctrine politice dictatoriale.
a) Doctrine politice privind organizarea şi conducerea democratică a
societăŃii
*Doctrina liberală
Doctrina liberală constituie una dintre componentele esenŃiale ale sistemului
doctrinar contemporan şi deopotrivă ale gândirii politice trecute şi actuale. Ea s-a
manifestat prin mai multe variante ca de exemplu: liberalismul clasic,
neoliberalismul.
Liberalismul clasic, a apărut în perioada revoluŃiilor burgheze şi a evoluat
până în zilele noastre. EsenŃa sa constă în: libertatea individului, a proprietarului în
raport cu statul, în libertatea de întreprindere. Omul este liber să gândească şi să-şi
exprime prin viu grai sau în scris părerile, poziŃiile sau aprecierile. De asemenea
este liber să se asocieze şi să desfăşoare activitate politică sau orice altă activitate
cu respectarea legii. Este liber să producă şi să acumuleze bogăŃie într-o economie
bazată pe concurenŃă şi libera circulaŃie a capitalului.
Liberalismul clasic susŃine şi egalitatea oamenilor. Potrivit doctrinei,
oamenii se nasc şi rămân egali în drepturi; toŃi sunt egali în faŃa legii; au acces egal
la demnităŃi, posturi şi funcŃii publice.
Doctrinarii liberali sunt cei care redescoperă noŃiunea de democraŃie şi îi
redau sensuri, aplicaŃii politice noi, moderne. DemocraŃia apare ca o nouă ordine ce
presupune un sistem politic democrat, a cărui funcŃionalitate este conferită de:
alegeri libere, reprezentativitate parlamentară, reguli constituŃionale, pluralism
politic, separarea puterilor în stat.
Neoliberalismul modern admite, spre deosebire de liberalismul clasic,
intervenŃia limitată şi în anumite condiŃii în economia de piaŃă, în politica de
59
protecŃie socială, prin măsuri etatiste, pornind de la ideea că interesul general
primează în raport cu cel individual.
Astăzi asistăm la o pasionantă confruntare de opinii cu privire la rolul
„statului providenŃă”, de la care toŃi aşteaptă protecŃie. ReŃinem părerea că politica
de redistribuire a veniturilor către persoanele defavorizate creează o mentalitate de
„întreŃinut”, distruge spiritul de iniŃiativă, precum şi voinŃa de a crea bogăŃie.
ExperienŃa tranziŃiei în statele Europei Centrale şi de Est (printre care şi
România), dovedeşte că la nivel instituŃional este mai uşor de realizat mecanismul
democratic pluralist decât liberalizarea economiei. Reforma economică, trecerea de
la economia etatizată la economia de piaŃă, sunt însoŃite de efecte dureroase:
impozite mari, falimente, şomaj, inflaŃie, scăderea producŃiei – numite euforistic
„costuri sociale”.
*Doctrina conservatoare
Îşi are originile în atitudinea politică a aristocraŃiei feudale de la sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi începutul următorului, care repudiază ideile revoluŃiei
burgheze, îndeosebi ale celei franceze din 1789. Fondatorul acestei doctrine a fost
englezul Ed.Burke care, în lucrarea sa „ReflecŃii asupra revoluŃiei franceze”(1790),
se pronunŃa pentru apărarea ordinii sociale, a ideilor şi instituŃiilor tradiŃionale,
împotriva înnoirilor şi schimbărilor afirmate de revoluŃionarii francezi şi de
doctrinarii liberali.
Şi doctrina conservatoare s-a manifestat şi se manifestă prin mai multe
variante: conservatorismul clasic, neoconservatorismul ş.a.
Dintre ideile pe care le consacră conservatorismul, menŃionăm: „ordinea
naturală”, tradiŃiile şi continuitatea trebuie apărate cu prioritate într-o societate în
care puterea este bazată pe forŃă şi dominaŃie autoritară; „organismul social” este
superior oricărei individualităŃi, motiv pentru care individul trebuie să se supună
forŃei puterii şi ordinii ierarhice statornicită de aceasta; valoarea libertăŃii
individuale nu este absolută, ci este supusă unor alte valori.
62
b) Doctrine politice privind organizarea şi conducerea în mod
dictatorial a societăŃii
*Doctrina comunistă
Doctrina politică comunistă are la bază principiile ideologiei marxist-
leniniste, ai cărei fondatori au fost Marx, Engels şi Lenin.
ConcepŃia marxistă originară a văzut în socialism o fază de dezvoltare a
omenirii, urmând în mod inevitabil capitalismului, în care „lupta de clasă” urma să
fie înlocuită treptat cu egalitatea claselor şi, în final, cu dispariŃia lor.
Dintre ideile consacrate de doctrina comunistă, menŃionăm: negarea
principiilor pluralismului politic, separaŃiei puterilor în stat, supremaŃiei legii,
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor; menŃinerea unei economii centralizate şi
planificate; conducerea „partidului unic”, expresie a dictaturii proletariatului.
*Fascismul şi neofascismul
Doctrina politică fascistă are la bază ideologia fascistă, cu elementele sale
principale: rasismul, şovinismul, antisemitismul, exaltarea misticismului, mitul
conducătorului, elitismul, teoria spaŃiului vital, cultul violenŃei.
Această doctrină a urmărit să justifice instaurarea pe calea forŃei a regimului
totalitar, caracterizat prin:
* înlocuirea statului de drept cu statul poliŃienesc;
* subordonarea totală a individului autorităŃii statului totalitar;
* nesocotirea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti;
* suprimarea pluralismului politic, guvernarea partidului unic.
După primul război mondial a cunoscut forma regimului fascist al lui
Benito Mussolini în Italia şi al regimului nazist al lui Adolf Hitler in Germania.
Alte variante au fost: horthismul în Ungaria, franchismul în Spania, mişcarea
legionară în România etc.
Cel mai brutal produs al acestei doctrine, nazismul, a practicat genocidul
(exterminarea în masă a unor categorii de oameni), precum şi o politică de
subjugare şi dominare a popoarelor lumii.
63
Statele fasciste au fost înfrânte in timpul celui de-al doilea război mondial,
dar ideologia şi doctrina fascistă nu au dispărut complet.
Neofascismul, restrâns ca manifestare şi influenŃe, nu reprezintă o mişcare
de proporŃii în lumea contemporană, dar aceasta nu înseamnă că principiile sale,
preluate din vechea doctrină şi ideologie, sunt mai puŃin nocive. De aceea, ele
trebuie cunoscute, denunŃate şi condamnate.
Un loc aparte îl ocupă doctrinele politice tehnocrate care pot fi
apreciate ca doctrine de graniŃă între cele două mari categorii. Acestea se bazează
pe principiul că în organele puterii să fie promovaŃi cu precădere specialişti,
tehnocraŃi care să ia decizii nu în raport cu interesele de grup social, ci numai
potrivit cu elementele evidenŃiate de ştiinŃă, făcând abstracŃie de poziŃiile politice
ale diferitelor grupuri.
64
XII. DEMOCRAłIA POLITICĂ
CONłINUTUL CURSULUI
65
acestei formaŃiuni sociale şi afirmarea dreptului natural şi a tezei contractualiste, cel
puŃin conceptual, teoretic, democraŃia realizează progrese.
Adevărata dezvoltare, atât din perspectivă conceptuală dar mai ales din
perspectiva practicii politice, o va cunoaşte democraŃia politică odată cu societatea
modernă, cu elaborarea doctrinelor politice ale acesteia (liberalismul,
conservatorismul, social-democraŃia ş. a.). În noile condiŃii, democraŃia este
identificată cu principiul suveranităŃii poporului, exprimată în dreptul său de a
desemna şi controla guvernarea naŃiunii, care este realizată de pe principii şi valori
noi.
66
*ExistenŃa unui cadru legislativ, inclusiv o lege fundamentală (constituŃia),
în care să fie prevăzute drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi
popoarelor, egalitatea în drepturi a tuturor cetăŃenilor şi popoarelor în a gândi şi a se
organiza în mod liber, a-şi manifesta poziŃiile faŃă de diferite probleme legate de
organizarea societăŃii, conducere etc, cu garanŃii legislative ca aceste drepturi şi
libertăŃi să poată fi exprimate şi exercitate în mod liber;
*Înfăptuirea separaŃiei puterilor în stat, adică să existe puterea legislativă,
puterea executivă şi cea judecătorească;
*ExistenŃa unui mecanism politic menit să asigure condiŃii pentru
exercitarea liberă de către toŃi cetăŃenii pentru a alege şi a fi aleşi în organele de
conducere centrale si locale ale statului;
*Posibilitatea de organizare profesională şi politică liberă;
*DemocraŃia trebuie să fie largă, activă şi participativă; să cuprindă toate
domeniile vieŃii sociale, atât la nivel micro cât şi macrosocial.
a) Doctrina liberală
67
Axată şi centrată pe individ conceput ca proprietar şi întreprinzător, pe om
ca fiinŃă raŃională, purtătoare şi promotoare a propriilor sale aspiraŃii şi interese,
doctrina politică liberală a acordat o importanŃă deosebită problemei democraŃiei.
Liberalismul a dat o nouă viziune asupra locului şi rolului individului în societate,
asupra raportului ori relaŃiei sale cu politica.
Democratismul politic liberal pune în locul autorităŃii tradiŃionale şi a
privilegiilor feudale, individul cu aspiraŃiile şi interesele sale, însoŃit de un larg
sistem de drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti, civile şi politice („individul ca scop,
politica un mijloc”).
Dintre teoreticienii democratismului politic liberal amintim pe Benjamin
Constant, Charles Alexis Tocqueville ş.a.
b) Doctrina conservatoare
În teoria şi practica conservatoare, democraŃia nu este percepută ca o
participare largă şi activă a întregului popor, ci, sub diferite pretexte, ea este redusă
la segmentul aristocratic-burghez, la elita societăŃii.
DemocraŃia, în sens larg de fenomen politic, este privită ca o instituŃie
superficială, incapabilă să asigure obiectivitatea promovării intereselor tuturor
indivizilor şi grupurilor sociale. În locul democraŃiei, înŃeleasă ca putere a
poporului, este promovată democraŃia elitelor unde calitatea şi capacitatea
intelectuală a acestora au rol hotărâtor în conducerea societăŃii.
Dacă în doctrina liberală oamenii sunt consideraŃi liberi şi egali prin naştere
şi dispun de drepturi şi libertăŃi social-politice, în concepŃia conservatoare oamenii
sunt inegali, au înzestrări naturale, specifice şi diferenŃiate. Societatea
conservatoare este concepută şi structurată pe principiile inegalităŃii sociale dintre
oameni, a prezenŃei între aceştia a unui grup de elită înzestrat cu capacitatea de a
conduce.
c) Doctrina social-democrată
Această orientare concepe democraŃia ca o strânsă unitate între laturile sale
esenŃiale: libertate, egalitate, protecŃie socială şi putere. Obiectivul principal al
68
acestei doctrine este realizarea echităŃii şi dreptăŃii sociale, apropierea condiŃiilor de
viaŃă între toŃi membrii societăŃii.
d) Alte doctrine
O cu totul altă înŃelegere teoretică şi realizare în practica socială au dat-o
democraŃiei politice elaboratele şi paradigmele doctrinare nedemocratice,
dictatoriale, aşa cum este cazul fascismului, neofascismului sau a doctrinei
comuniste.
În esenŃă, aceste elaborate nu Ńin seama de voinŃa şi interesele cetăŃeanului,
au ca fundament statul totalitar; principiul separaŃiei puterilor în stat fie nu se
aplică, fie aplicarea sa este formală; are loc limitarea sau suspendarea drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃeneşti; lipseşte pluralismul şi pluripartidismul politic-ideologic şi
opoziŃia politică; în procesul guvernării se folosesc metode şi mijloace ilegale,
bazate pe forŃă, violenŃă, constrângere fizică, psihică, teroare şi frică.
70
XIII. REGIMURILE POLITICE
CONłINUTUL CURSULUI
1. Orientări teoretice în definirea conceptului de regim politic
ConŃinutul şi esenŃa regimului politic
2. Tipologia regimurilor politice
3. Regimurile politice democratice
4. Regimurile politice dictatoriale
74
unei persoane. Dictatorul este persoana care exercită conducerea fără nici un
control al statului, având puteri discreŃionare.
În politologie, termenul de dictatură este identificat cu cel de totalitarism,
absolutism, despotism, autocraŃie, existând o diversitate de păreri cu privire la
trăsăturile definitorii ale dictaturii, printre care menŃionăm: caracterul absolut al
autorităŃii supreme; absenŃa unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume
în virtutea cărora dictatorii să răspundă pentru faptele lor; concentrarea puterii în
mâna unei singure persoane ş.a.
Dictatura reprezintă caracteristica principală a oricărei dominaŃii, modul
şi formele ei de exercitare, în raport cu toate condiŃiile concrete ale momentului
istoric.
Sintetizând, putem aprecia că regimurile politice nedemocratice,
dictatoriale, se caracterizează în teoria şi practica vieŃii politice prin următoarele
trăsături:
* puterea de stat este deŃinută şi exercitată în mod absolut de către o
persoană sau un grup de persoane, care concentrează în mâinile lor întreaga putere;
* aplicarea puterii nu se realizează în baza principiului separaŃiei;
* lipsa pluripartidismului politic şi ideologic;
* prin mijloacele propagandei şi ideologiei partidului are loc crearea cultului
personalităŃii şefului statului;
* regimurile dictatoriale îşi au mijloacele şi metodele proprii de guvernare,
de la cele legale, până la cele ilegale, de la manipularea paşnică, până la violenŃa
deschisă.
În antichitate şi în feudalism, regimurile dictatoriale s-au manifestat sub
forma monarhiilor absolute. În epoca modernă, odată cu afirmarea burgheziei,
regimurile dictatoriale încep să fie înlocuite cu regimurile democratice.
În perioada contemporană, cele mai reprezentative forme ale regimurilor
dictatoriale sunt: regimurile coloniale, regimurile fasciste, regimurile comuniste şi
regimurile militare.
*Regimurile coloniale au apărut în perioada marilor descoperiri geografice
şi au cunoscut o maximă răspândire în perioada modernă, când unele state ca
75
Anglia, Olanda, Belgia, Spania, Portugalia şi mai târziu S.U.A. şi Germania, şi-au
creat adevărate imperii coloniale. Aceste regimuri totalitare, profund
nedemocratice, au constat în subordonarea totală, economică si spirituală a
numeroase Ńări şi popoare din Asia, Africa şi America de Sud, în cele mai multe
cazuri prin forŃă şi violenŃă.
*Regimurile fasciste au apărut şi s-au manifestat în perioada interbelică,
reprezentând o soluŃie politică de extremă dreaptă, o dictatură teroristă, un regim
politic totalitar. ApariŃia şi ascensiunea fascismului, în formele sale clasice (Italia,
Germania) poate fi explicată printr-un complex de factori, cauze şi conjuncturi
specifice perioadei interbelice.
*Regimurile comuniste, în comparaŃie cu regimurile fasciste, sunt regimuri
politice de extremă stângă, dar cu acelaşi numitor comun: totalitarismul şi dictatura
social-politică, sub aparenŃele conducerii clasei muncitoare, dar fiind în realitate
dictatura partidului comunist, mai precis a şefului acestuia sau a grupului de putere
din jurul său.
*Regimurile politice militare se încadrează în tipul regimurilor dictatoriale,
deşi în istorie au fost şi câteva excepŃii. Puterea politică este preluată şi exercitată
de cadrele conducătoare ale armatei. În funcŃie de natura grupului militar, aflat la
putere, de interesele şi orientarea acestuia, aceste regimuri pot îmbrăca forma
dictatorială, poliŃienească sau personală. În aceste regimuri, are loc suspendarea
constituŃiei, a drepturilor şi a libertăŃilor democratice, a activităŃii partidelor
politice.
În România, RevoluŃia din decembrie 1989, a pus capăt celei mai
îndelungate şi mai apăsătoare perioade, de regim totalitar, deschizând calea unor
profunde transformări economice, social-politice şi culturale de natură democratică.
76
BIBLIOGRAFIE
1. Obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere în studiul politologiei, Edit. Bic All,
Bucureşti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. FundaŃiei Romănia de Mâine, Bucureşti,
2002;
* Vâlsan, Călin, Politologie, Edit. Economică, Bucureşti, 1994;
2. Facultativă
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, ŞtiinŃa politicului (Tratat), Edit.
UniversităŃii A. I. Cuza, Iaşi, 1998;
* Tănăsescu, Florin, Doctrine şi instituŃii politice, Edit. FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucureşti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaŃie şi o profesie, Edit. Anima, Bucureşti,
1992;
77
IV. LISTA CU TITLURI DE REFERATE
V. TEST DE AUTOEVALUARE
1. Întrebări
2. Răspunsuri
79
80