Sunteți pe pagina 1din 80

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ CONSTANłA


Specializarea: ADMINISTRAłIE PUBLICĂ
Disciplina: BAZELE ŞTIINłEI POLITICE
ANUL II ZI, FR, ID

BAZELE ŞTIINłEI POLITICE

I. INTRODUCERE

Interesul crescând pentru politică din lumea occidentală democratică s-a


extins şi în Ńările Europei centrale şi de sud-est, începând cu ultimul deceniu al
secolului trecut, când în această zonă a continentului s-a produs marea schimbare
de la regimurile totalitare comuniste la o societate întemeiată pe statul de drept şi
pe pluripartidism.
În perioada de tranziŃie, când se petrec mari prefaceri structurale şi
instituŃionale, inclusiv pe planul conştiinŃei sociale şi al mentalităŃilor, o pregătire
specială în domeniul ştiinŃelor politice a tineretului studios este imperativ necesar,
pentru că nici o democraŃie autentică nu poate funcŃiona decât având ca suport
cetăŃeni capabili să-şi manifeste opŃiunile politice în cunoştinŃă de cauză, să creeze
o opinie publică critică şi exigentă, sensibilă la orice încălcare a drepturilor şi
libertăŃilor publice, a bunei funcŃionării a statului de drept şi constituŃionalităŃii
vieŃii politice.

II. SCOPUL CURSULUI

Cursul îşi propune, aşadar, să introducă pe student în esenŃa politologiei, să-l


familiarizeze cu problemele sistemului politic şi ale puterii politice, să-l înarmeze
cu cunoaşterea principalelor ideologii şi doctrine politice istoriceşte constituite,
învăŃându-l să aprofundeze valorile politice fundamentale ale lumii civilizate.
Pe acest fond ideatic, cursul va prezenta şi analiza, în îmbinarea lor
funcŃională, principalele instituŃii politice create de societate: statul, şeful statului,

1
guvernul, parlamentul, partidele politice. Se va stărui, de asemenea, asupra culturii
şi conştiinŃei politice – condiŃie a atitudinii participative cetăŃeneşti.

III. OBIECTIVE CARE TREBUIE ATINSE DE STUDENT DUPĂ


STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA DISCIPLINEI

1. Să-şi însuşească cunoştinŃele fundamentale ale ştiinŃei politice în vederea


promovării formei de evaluare finală.
2. Să se deprindă a defini şi explica noŃiunile de bază cu care operează
politologia, cum sunt: politic şi politică, putere politică, sistem politic, stat de
drept, legitimitate politică, separaŃia puterilor, prerogative şi responsabilitate,
pluripartidism şi regim parlamentar etc.
3. Să argumenteze, apelând la exemplele rezultate din studiul bibliografic,
superioritatea sistemului politic întemeiat pe principii democratice: separaŃia
puterilor în stat, pluripartidism, reglementarea constituŃională a drepturilor şi
obligaŃiilor cetăŃeneşti, responsabilitatea demnitarului şi funcŃionarului public,
controlul societăŃii civile.
4. Să formeze la viitorul funcŃionar administrativ convingerea cu privire la
misiunea sa fundamentală: servirea binelui public, în climatul prielnic al domniei
legii şi existenŃei instituŃiilor democratice.

2
IV. SINTEZA CURSULUI

CUPRINS

I. Introducere în studiul politologiei


II. Sistemul politic
III. Statul-instituŃie fundamentală a sistemului politic
IV. Puterea politică. ConŃinut, trăsături
V. InstituŃia politică executivă. Guvernul
VI. InstituŃia şefului statului
VII. InstituŃia politică legislativă. Parlamentul
VIII. Partidele politice
IX. Cultura politică
X. Ideologia politică
XI. Doctrine politice
XII. DemocraŃia politică
XIII. Regimurile politice

3
I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL POLITOLOGIEI

CONłINUTUL CURSULUI
1. ApariŃia şi evoluŃia ştiinŃei politice
2. Obiectul de studiu al politologiei
3. Locul politologiei în sistemul ştiinŃelor sociale şi politice
4. FuncŃiile politologiei

1. APARIłIA ŞI EVOLUłIA ŞTIINłEI POLITICE


În România, 100 de ani de bipartidism, pluripartidism şi totalitarism,
începând din secolul al XIX-lea, a provocat interesul legitim pentru politică. Încă
din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaŃi de cunoaşterea şi studierea
societăŃii, a cadrului în care ei trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea. De aceea
societatea a fost analizată atât în ansamblul ei, ca întreg, cât şi în domeniile şi
părŃile care o compun.
Una dintre ştiinŃele care se preocupă de dezvoltarea şi organizarea societăŃii,
de procesele din interiorul unei asemenea entităŃi este politologia.
Primele elemente ale gândirii social-politice apar încă din antichitate.
Etimologic, cuvântul „politologie” vine de la polis- stat, cetate şi logos- ştiinŃă,
adică ştiinŃa despre stat, despre putere. De-a lungul vremii, noŃiunea a îmbrăcat
diferite accepŃiuni cum ar fi: ştiinŃa şi arta de a guverna; forma de organizare a
societăŃii; activitatea grupurilor sociale (partidelor). Denumirea nouă de politologie
a apărut abia în 1954.
Atât în antichitate cât şi în feudalism, între ştiinŃele care studiau societatea
nu exista o individualizare, drept urmare, elemente, cunoştinŃe despre societate vor
fi nediferenŃiate, se vor intersecta cu cele economice, sociale sau religioase.
Disocierea politologiei, individualizarea ei ca ştiinŃă de sine stătătoare a
început abia la mijlocul sec. al XIX-lea, odată cu creşterea considerabilă a rolului
şi locului politicului în domeniul cunoaşterii teoretice şi a practicii sociale.
Procesul de emancipare a ştiinŃei politice s-a desfăşurat în două etape:
4
1. la mijlocul sec. al XIX-lea a vizat, în principal, desprinderea politologiei
împreună cu sociologia de celelalte ştiinŃe socio-umane;
2. către sfârşitul sec.al XIX-lea se produce separarea ştiinŃei politice de
sociologie, fenomen asociat cu apariŃia rolului de ştiinŃă a studierii politicului şi a
tot ce Ńine de acesta.

2. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI


ÎnŃelegerea acestui capitol solicită definirea a două noŃiuni: politicul şi
politica.
Politicul reflectă interesul general al grupurilor sociale pentru ordine,
prosperitate, fiind, deci, un factor obiectiv, stabil, al relaŃiilor sociale.
Politica (puterea politică) este asociată mai întotdeauna cu sfera intereselor
de grup naŃional sau internaŃional, fiind un factor subiectiv, variabil. Vorbind de
interes, înŃelegem interesul public şi privat; o bună guvernare presupune asocierea
armonioasă a celor două sfere. Când ele sunt urmărite deliberat, programatic, devin
obiect al politicului, pentru că se structurează ca: mod de gândire (doctrine) şi
acŃiune, ori forme de organizare (partide).
În statele cu sisteme democratice consolidate funcŃionează structuri politice
tradiŃionale care, indiferent de grupul ce deŃine puterea, asigură continuitatea în
guvernare.
Definirea obiectului politologiei a născut şi dezvoltat o seamă de opinii în
gândirea contemporană, care pot fi sintetizate în mai multe orientări.
Politologia este o ştiinŃă a studiului statului afirmă unii autori. SusŃinătorii
acestei teze pornesc de la faptul că statul este cea mai veche şi mai importantă
instituŃie politică a societăŃii, cu rol central în sistemul politic.
AlŃi autori au venit cu contraargumente:
* termenul iniŃial de politologie se referea la politică, putere, conducere în
general, iar statul era conceput şi ca o comunitate socială, nu numai ca o instituŃie
politică;
* rezultatul unor cercetări dovedesc că statul nu este cea mai veche instituŃie
politică a societăŃii ;
5
*statul este studiat şi de alte ştiinŃe (juridice, filosofice, economice), fapt
care poate conduce la ideea că şi ele ar trebui să aibă ca obiect de studiu statul ;
Politologia, ca ştiinŃă a statului ar însemna o îngustare nejustificată a
obiectului acestei discipline şi elemente importante ale sistemului politic (puterea,
partidele politice, norma politică, conduita politică) ar rămâne în afara obiectului
de studiu al disciplinei.
Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului
social global (despre care se va mai vorbi). Domeniul politic se prezintă sub trei
aspecte : sistem politic, acŃiune politică şi gândire politică, între care există o
strânsă interdependenŃă.
Apărut pe o anumită treaptă de evoluŃie a societăŃii (probabil odată cu
apariŃia primelor instituŃii politice, în special statul), politicul a dat oamenilor
posibilitatea să-şi organizeze o activitate conştientă. Aceasta implică receptarea
corectă a realităŃii, dând posibilitatea realizării unor obiective în concordanŃă cu
sensul progresului istoric.
ApariŃia domeniului politic a creat necesitatea organizării unui sistem
politic, menit să asigure funcŃionarea de ansamblu a societăŃii.
Epoca contemporană se caracterizează prin apariŃia unor probleme cu
caracter global, aflate în strânsă interdependenŃă: subdezvoltarea, războiul şi pacea,
mediul ambiant, accesul la materii prime şi energie, dreptul tuturor oamenilor şi
popoarelor la viaŃă democratică, prosperitate şi egalitate.
Această realitate face ca sistemul politic structurat, de regulă, pe criterii
naŃionale, să se extindă, luând forme de organizare internaŃională.
Dacă în trecut, politica era apanajul unor grupuri restrânse, de regulă cele ce
alcătuiau organele de conducere, astăzi acŃiunea politică cuprinde categorii sociale
tot mai largi.
În lumina acestor realităŃi, se repune importanŃa ştiinŃelor politice în general
şi a politologiei în special, care să ofere un fundament ştiinŃific factorilor de
decizie politică, dar şi o cultură politică necesară pentru ca cetăŃenii să participe în
cunoştinŃă de cauză la viaŃa societăŃii.

6
Ca sistem global, societatea are mai multe domenii de activitate : politicul,
economicul, viaŃa cultural-spirituală. Între ele s-au stabilit legături organice şi
intercondiŃionări.
Aşadar, problematica politologiei este complexă şi diversificată. Ea îşi
propune să abordeze şi să explice categorii cum sunt : sistemul politic, puterea
politică, statul, partidele politice, democraŃia, regimul politic, societate politică –
societate civilă, cultura şi acŃiunea politică, ideologie şi doctrină politică etc.

3. LOCUL POLITOLOGIEI ÎN SISTEMUL ŞTIINłELOR SOCIALE


ŞI POLITICE
* RelaŃiile dintre politologie şi ştiinŃele sociale
Politologia face parte atât din cadrul ştiinŃelor sociale cât şi a celor politice.
Ea se află în relaŃie cu celelalte ştiinŃe sociale: istoria, filosofia, dreptul, economia,
sociologia, fie în relaŃii de comunitate (toate având obiect de studiu societatea), fie
de identitate şi particularitate ca domenii distincte de studiu a societăŃii, specific
fiecărei ştiinŃe în parte.
Între politologie şi ştiinŃele sociale se nasc şi se dezvoltă relaŃii de
interacŃiune, interdependenŃă, de complementaritate reciprocă, cunoştinŃele şi
informaŃiile acestor ştiinŃe sociale fiind folosite de politologie în studiul politicului.

* RelaŃiile dintre politologie şi ştiinŃele politice de ramură: filosofia politică,


sociologia politică, antropologia politică, doctrina politică etc.
Acest raport impune atât precizarea elementelor de comunitate între
politologie şi ştiinŃele politice de ramură dar, îndeosebi, şi cel mai important, a
celor de distincŃie, de individualitate.
Individualitatea acestor ştiinŃe vine din modalitatea lor diferită de analiză a
politicului sau a unor segmente parŃiale ale acestuia, metodele şi tehnicile folosite
pentru investigarea fenomenului politic, scopul, utilitatea şi finalitatea acestei
cercetări, rolul pe care acestea îl au în procesul general al cunoaşterii şi al practicii
sociale.

7
Politologia este singura ştiinŃă politică care studiază politicul în ansamblul
său, pe când celelalte ştiinŃe politice cercetează doar unele segmente ale acestuia.

4. FUNCłIILE POLITOLOGIEI
În esenŃă, politologia exercită în cadrul societăŃii următoarele funcŃii :
* Cognitivă, prin care se realizează cunoaşterea şi înŃelegerea obiectivă a
fenomenului politic şi, de aici, interpretarea corectă, nepartinică, lipsită de
încărcătură ideologică a realităŃii politice, ceea ce conduce la o atitudine şi un
comportament corespunzător pentru societatea politică şi pentru cea civilă.
* Praxiologică
Cunoaşterea realizată de politologie se materializează în elaborarea unor
teorii, concepŃii, doctrine şi programe politice, în crearea unor valori politice care
vor fundamenta cultura politică.
* Normativă, înŃelegându-se prin aceasta căile, mijloacele, metodele privind
organizarea şi conducerea cât mai eficientă a societăŃii.
*Prospectivă (previzională)
Singură sau împreună cu alte ştiinŃe sociale sau politice de ramură,
politologia poate descifra tendinŃele fenomenului politic şi poate prefigura
modelele alternative de dezvoltare socială, punându-le la dispoziŃia societăŃii.

*FuncŃia formativ-educativă civică şi patriotică


Prin datele şi informaŃiile puse la dispoziŃie, politologia contribuie în mare
măsură la formarea educaŃiei civice a fiecărui cetăŃean, făcând să primeze spiritul
patriotic, democratic, respectarea valorilor general umane.

8
II. SISTEMUL POLITIC

CONłINUTUL CURSULUI
1. Sistem politic – sistem social global. DefiniŃie şi trăsături
2. Componentele structurale ale sistemului politic
3. FuncŃiile sistemului politic

1. SISTEM POLITIC- SISTEM SOCIAL GLOBAL. DEFINIłIE ŞI


TRĂSĂTURI
ViaŃa socială, în general, reprezintă un sistem social global, structurat pe
subsisteme distincte (sisteme parŃiale): politice, economice, sociale, culturale.
Societatea este un sistem social global deoarece omul este în primul rând o
fiinŃă socială care comunică şi intră în relaŃii interumane, fie într-un cadru
organizat: comunităŃi umane (familia, etnia, naŃiunea), fie prin activităŃi comune în
cadrul unor grupuri sociale (muncitori, agricultori, intelectuali, patroni, liber
profesionişti), fie prin libera adeziune la diferite organizaŃii politice, culturale,
profesionale.
În cadrul oricărui sistem social global, prin locul şi rolul pe care-l ocupă,
prin multitudinea, complexitatea şi diversitatea relaŃiilor ce le generează, prin
impactul asupra celorlalte sisteme, se detaşează şi se impune sistemul politic. Orice
sistem social, indiferent de gradul său de organizare, de nivelul dezvoltării sale, de
natura sa, implică cu necesitate o dimensiune şi o funcŃie politică.
Prin sistem politic înŃelegem acel sistem parŃial al societăŃii ce cuprinde
ansamblul relaŃiilor, instituŃiilor, concepŃiilor, comunicaŃiilor de natură politică,
prin care se asigură organizarea, funcŃionarea şi conducerea societăŃii.
În abordarea şi înŃelegerea teoretică a sistemului politic s-au prefigurat
câteva coordonate:
* practica istorică a demonstrat că omul, ca fiinŃă socială, nu poate exista şi
acŃiona decât în cadrul organizat al unui sistem social;

9
* sistemul politic constituie unul dintre cele mai importante componente ale
societăŃii contemporane privită şi concepută ca un sistem social global;
* el trebuie abordat ca un sistem mereu deschis, supus încorporării continue
a elementelor noi ale vieŃii sociale, ale fenomenelor şi proceselor politice ce apar în
condiŃiile noii dezvoltări sociale;
* sistemul politic este într-o continuă devenire, perfecŃionare şi autoreglare;
* în cadrul societăŃilor nedemocratice – fasciste, comuniste – posibilităŃile
de înnoire, perfecŃionare sunt limitate de însăşi natura acestor societăŃi, a lipsei lor
de transparenŃă şi democratism politic;
* caracterul dinamic, specific sistemului politic, impune o permanentă
definire şi redefinire a componentelor sale;
* autonomia relativă a sistemului politic ; deşi este parte integrantă a
societăŃii, el nu se dizolvă în sistemul social global, ci se afirmă şi funcŃionează ca
un element distinct, având propria sa identitate.

2. COMPONENTELE STRUCTURALE ALE SISTEMULUI POLITIC


Componentele sistemului politic sunt : relaŃiile politice, instituŃiile politice,
concepŃiile politice, conştiinŃa şi cultura politică, norma şi comportamentul politic.
* RelaŃiile politice sunt acele raporturi care se stabilesc între grupuri de
persoane, între partide şi organizaŃii politice, între acestea şi puterea politică, în
primul rând puterea de stat. Ele exprimă, de asemenea, relaŃiile interetnice (dintre
naŃiune şi minorităŃi). Toate acestea desfăşurându-se pe plan intern, se regăsesc sub
denumirea de relaŃii naŃionale.
Spre deosebire de acestea, relaŃiile interstatale sunt raporturi politice între
Ńări. Epoca contemporană consemnează o creştere fără precedent a
interdependenŃelor şi posibilităŃilor de conlucrarea dintre state.
RelaŃiile politice se deosebesc de restul relaŃiilor sociale prin anumite
caracteristici : au un caracter programatic şi organizat, manifestându-se prin
intermediul instituŃiilor politice, al unor programe şi platforme politice privind
organizarea şi conducerea societăŃii.

10
* InstituŃiile politice indică gradul de organizare politică a societăŃii la un
moment dat. Principala instituŃie politică este statul.
InstituŃiile politice (statul, partidele, parlamentul, guvernul) se constituie în
cadrul unui sistem naŃional. InteracŃiunea lor asigură funcŃionalitatea sistemului
politic. În epoca contemporană însă, pe fondul extinderii colaborării între state şi al
interdependenŃelor dintre ele, unele instituŃii politice au căpătat caracter
internaŃional şi chiar suprastatal, sub forma unor organisme politice regionale sau
mondiale.
* ConcepŃiile politice au ca element esenŃial doctrinele politice (doctrina
cuprinde totalitatea principiilor unui sistem politic, filosofic, religios). Exprimând
o anumită viziune asupra organizării şi conducerii societăŃii, doctrinele pot fi :
democratice, dictatoriale, conservatoare, liberale, social-democratice, socialiste,
tehnocrate etc, aşa cum va rezulta dintr-un capitol viitor.
* ConştiinŃa şi cultura politică
RelaŃiile politice se manifestă sub o formă organizată, programatică şi
conştientă. Ele îşi fundamentează acŃiunea pe o ideologie (ansamblul ideilor şi
concepŃiilor care exprimă, în formă teoretică, interesele şi aspiraŃiile unor grupuri
sociale într-o epocă dată), materializându-se în doctrine şi programe politice.
Cultura politică este un sistem cognitiv şi afectiv rezultând din valorile,
convingerile, sentimentele şi orientările membrilor societăŃii care generează
atitudini şi comportamente privind problemele colectivităŃii. Ea se exteriorizează
printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii, mentalităŃi despre drepturi şi
îndatoriri, despre normele de conduită cetăŃenească.
Cultura politică înseamnă nu numai cunoaştere, ci şi participarea activă a
cetăŃeanului la treburile comunităŃii, angajarea conştientă a valorilor politice,
juridice, morale, culturale la progresul social.
* ComunicaŃia politică. Norma şi comportamentul politic
Deşi unii autori neagă apartenenŃa acestor componente la sistemul politic,
influenŃele pe care le au asupra comunităŃii la toate nivelurile contrazic această
afirmaŃie.

11
ComunicaŃia politică exercită în cadrul societăŃilor democratice o funcŃie de
difuzare a valorilor politice – ea joacă un rol informaŃional cu dublu sens, atât
dinspre cât şi spre cei care guvernează. Aceasta nu trebuie monopolizată de cei
care guvernează, ea nu trebuie să devină un mijloc, un instrument de guvernare (ca
în societăŃile totalitare), ci trebuie să devină un element al democratismului politic.
Norma politică reprezintă un ansamblu de reguli, prescripŃii, indicaŃii
referitoare la comportamentul politic al indivizilor şi al grupurilor de indivizi,
organizaŃi în instituŃii, partide, formaŃiuni politice, raportat la viaŃa politică a unei
societăŃi.
În raport cu celelalte norme care reglementează diferite sisteme ale vieŃii
sociale, norma politică se caracterizează prin câteva elemente specifice:
* aplicarea şi respectarea ei nu este obligatorie pentru toŃi membrii societăŃii,
ci doar pentru aceia care sunt angajaŃi în viaŃa politică;
* respectarea normei este în exclusivitate rezultatul voinŃei şi conştiinŃei
individului, a membrilor respectivei comunităŃi politice;
* normele de conduită politică se regăsesc în elaborarea unor regulamente,
coduri, statute, în care sunt incluse drepturile, obligaŃiile etc;
* deşi la nivelul societăŃii se instituie un anumit cod al conduitei politice,
fiecare organism, instituŃie politică dar mai ales fiecare partid politic îşi are
propriul sistem de norme politice în baza căruia membrii săi îşi desfăşoară
activitatea;
Prin comportament politic se înŃelege acel mod de a acŃiona, de a se
comporta al membrilor societăŃii, claselor, grupurilor sociale faŃă de valorile şi
doctrinele politice, de principiile şi normele politice ale societăŃii, de activitatea
politică desfăşurată de organismele şi instituŃiile politice din societate.
La nivelul oricărei societăŃi distingem:
* un comportament politic individual, al cetăŃeanului, în calitate de alegător,
de participant la viaŃa politică;
* un comportament colectiv care poate îmbrăca forma de clasă, grup, partid,
naŃiune etc.

12
La baza declanşării şi orientării comportamentului politic uman stă o
varietate de mobiluri, trebuinŃe, interese. Dintre acestea, interesul politic este cel
care dă scop, sens, semnificaŃie activităŃii şi comportamentului politic, îl
declanşează, îl direcŃionează, contribuind totodată la reglarea sa. De regulă
comportamentul politic al membrilor unui partid politic, al partidului în ansamblul
relaŃiilor politice, este inclus în strategia şi tactica sa programatică, în statutul său
de organizare şi funcŃionare.
Comportamentul politic nu este un dat al societăŃii, el se formează, se
dezvoltă şi se modelează, în funcŃie şi de gradul de cultură politică şi de
comunicaŃia politică.
Politologia se arată interesată de comportamentul politic al “clasei
politice”(elitelor politice) care reprezintă acel grup restrâns de persoane cu rol
semnificativ în conducere societăŃii (aflaŃi la guvernare, dar şi în opoziŃie). Aceasta
se detaşează prin: gradul de participare la viaŃa politică, interes, militantism,
cultură politică, coerenŃa acŃiunilor.
Totodată, politologia este preocupată de comportamentul electoral al
guvernaŃilor, influenŃat de o multitudine de factori: nivel de educaŃie, influenŃa
familiei, apartenenŃa etnică, profesiune, starea materială etc.
Ca atitudine, distingem:
* participarea activă
* participarea pasivă (votul dat ca datorie civică, dar fără interes)
* absenteismul activ (deliberat)
* absenteismul pasiv (cei refugiaŃi în zona indiferenŃei)
Activ sau pasiv, electoratul devine Ńinta clasei politice, sondajele electorale
periodice iau pulsul opŃiunilor alegătorului.

3. FUNCłIILE SISTEMULUI POLITIC


Sistemul politic îndeplineşte în orice societate următoarele funcŃii:
* De organizare şi conducere a sistemului social global: asigură
mobilizarea resurselor materiale şi umane.

13
* De autoreglare a acestuia prin instituŃiile şi mecanismele de care dispune.
Este singurul sistem din cadrul societăŃii care se autoreglează prin propriile
instituŃii şi mecanisme.
* De distribuire a valorilor în general, a celor politice în special. Aceasta
se realizează în concordanŃă cu interesele sociale şi globale şi cu cele ale diferitelor
grupuri sociale.
* Asigură stabilitatea vieŃii sociale împotriva factorilor de dezintegrare, a
haosului social (de exemplul împotriva criminalităŃii).
* Reglementează prin drept şi lege comportamentul indivizilor şi a
grupurilor sociale.

CONCLUZIE: Pentru a fi viabil, sistemul politic trebuie să fie:


* universal, exercitându-şi funcŃiile asupra întregii societăŃi
* coercitiv, fără discriminări, cuprinzând aceleaşi norme şi legi pentru toŃi
(nimeni nu este mai presus de lege).
* legitim dar şi autoritar: dreptul de a impune decizii obligatorii, fiind
emanaŃia unei opŃiuni democratice (legitimitatea guvernării rezultă în acest sistem
din recunoaşterea de către majoritatea populaŃiei).

14
III. STATUL – INSTITUłIE FUNDAMENTALĂ A SISTEMULUI POLITIC

CONłINUTUL CURSULUI
1. Conceptul de stat. ApariŃia şi evoluŃia statului
2. Componentele statului: populaŃia, teritoriul, organizarea politică
3. Tipuri de stat
4. Forma de stat
5. Trăsăturile şi funcŃiilor statului
6. Statul de drept

1. CONCEPTUL DE STAT. APARIłIA ŞI EVOLUłIA STATULUI


NoŃiunea de stat derivă din latinescul “ statius” care iniŃial desemna o stare
de repaus. Romanii utilizau şi termenul “civitas”, cu semnificaŃia de cetate, stat,
precum şi “res publica”, având un înŃeles similar. Expresia “statio” apare pentru
prima dată în celebra lucrare “Principele” a lui Niccolo Machiavelli, asociată cu
lupta pentru unitate statală a italienilor. Abia în secolul al XVII-lea termenul
începe să se consacre în toate limbile pentru a desemna forma de organizare
numită stat.
O problemă mult disputată care nu şi-a găsit nici astăzi o rezolvare deplină,
este aceea a definirii şi genezei statului. Diversitatea de păreri şi opinii a fost şi
este determinată de mai mulŃi factori, cum ar fi: momentul istoric şi perioada în
care a fost analizat statul; nivelul dezvoltării ştiinŃelor sociale; interesele sociale,
economice şi politice care au primat în studiul problematicii statului; criteriile de la
care s-a plecat şi care au primat în cercetarea statului;domeniile ştiinŃei din
perspectiva cărora a fost definit şi investigat statul.
În antichitate statul era considerat o creaŃie de origine divină. În optica filosofului
Platon statul reprezinta o organizare de tip aristocratic bazată pe caste, din care
făcea parte întreaga populaŃie cu excepŃia sclavilor, condusă de înŃelepŃi.

15
În perioada Renaşterii, gânditorul Niccolo Machiavelli considera statul o
organizaŃie politică naŃională, delimitată de un anumit teritoriu, sub egida
monarhiei absolutiste.
În epoca Luminilor, Montesquieu prezenta statul ca o instituŃie centrală
bazată pe legi şi structurată pe trei ramuri ale puterii: legislativă, executivă şi
judecătorească. Tot acum Jan Jaques Rousseau definea statul ca o putere
contractuală, legitimată printr-un contract social între clase, guvernanŃi şi
guvernaŃi. Immanuel Kant înŃelegea statul ca o grupare a oamenilor supuşi
regulilor de drept, având, deci, în vedere numai latura juridică nu şi cea politică a
acestuia.
În concepŃia marxistă, statul reprezenta un instrument de dominare a unei
clase sociale asupra alteia.
De-a lungul vremii, problema definirii originii şi conŃinutului statului a
generat mai multe teorii:
* Teoriile teocratice, proprii societăŃilor feudale susŃineau că, statul este o
creaŃie divină, rezultatul voinŃei lui Dumnezeu, iar acceptarea şi supunerea faŃă de
acesta este o obligaŃie religioasă. Cei mai de seamă reprezentanŃi ai acestei teorii
au fost: Aurelian Augustin (primul teolog al bisericii creştine care pune problema
raportului dintre statul pământesc şi statul lui Dumnezeu), Toma d’Aqvino (care
creează la mijlocul sec al XIII-lea un mixaj între credinŃă şi raŃiune, cu numeroase
referiri din Sfânta Scriptură);
* Teoria patriarhală, foarte apropiată de teoria teocratică, susŃinea că statul
ar fi luat naştere direct din familie, iar puterea monarhului din puterea lui
Dumnezeu. Elemente ale acestei teorii se întâlnesc încă din antichitate la Aristotel;
* Dreptul natural susŃine o veche teorie socială conform căreia statul nu
este de esenŃă divină, veşnică şi imuabilă, ci o creaŃie umană supusă unor continue
transformări. A apărut încă din antichitate, susŃinută şi promovată de şcoala stoică
grecească, de filosofii Epicur, Sofocle şi Cicero;
* Teza contractualistă a statului, în strânsă legătură cu dreptul natural,
marchează un salt înainte în evoluŃia teoriilor despre stat înlăturând vechea ipoteză
teocratică potrivit căreia statul era de esenŃă divină. AdepŃii ei (Montesquieu, Jan
16
Jaques Rousseau) consideră că statul a apărut dintr-o nevoie naturală, pe baza unei
înŃelegeri între putere şi cetăŃeni, când aceştia din urmă şi-au delegat atribuŃiile lor
puterii pentru a le folosi în numele comunităŃii, a binelui comun;
* Teoria organicistă a apărut ca o ripostă spirituală a vechii clase feudale
şi a bisericii faŃă de burghezie, de revoluŃie şi de doctrina sa liberală. Această teorie
este o analogie mecanicistă între organismul uman şi cel social. Statul este un
organism viu cu manifestări în viaŃa socială şi care, ca şi individul, are şi el
perioada de creştere, apogeu, declin şi moarte. Teoria a urmărit să justifice, să
legitimeze existenŃa statului feudal, să evidenŃieze predestinaŃia rolului şi statutului
unei clase sociale de a conduce şi a celorlalte de a se supune şi de a fi conduse;
* Teoria violenŃei a încercat să explice apariŃia statului ca o simplă
necesitate naturală a oamenilor de a curma violenŃa din societate, de a statua
ordinea între oameni, clase şi grupuri sociale;
* Teoria psihologică susŃine că statul este rezultatul unor factori biologici,
psihologici, cum ar fi: voinŃa, dorinŃa de a trăi împreună, existenŃa aceloraşi
obiceiuri, facturii psihice, elemente care au impus şi închegat statul;
* Teoria juridică. Potrivit acesteia, statul a apărut din necesitatea
reglementării prin acte normative de esenŃă juridică a relaŃiilor, a raporturilor dintre
oameni, grupuri şi clase sociale, a statuării rolului şi locului acestora în societate.
În general, statul este considerat de cei mai mulŃi analişti drept principala
instituŃie prin care se exercită puterea politică în limitele unui anumit teritoriu de
către un grup de oameni organizaŃi care îşi impun voinŃa şi interesele asupra
societăŃii.
ApariŃia şi evoluŃia statului a fost o legitate a dezvoltării sociale. Ea a
răspuns şi a fost impusă de nevoi sociale, iar statul a fost singurul în măsură să o
satisfacă.
O dată cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de
organizare politică a acestora. În sclavagism au existat statul egiptean, chinez,
indian, persan, polisul (oraşul - stat) grec, roman, geto-dac etc. În feudalism s-au
afirmat, de asemenea, pe continentul nostru statele germane, statul francez, englez,
spaniol, italian, rus, român etc.
17
În epoca modernă, odată cu trecerea la capitalism, a avut loc procesul de
transformare a popoarelor în naŃiuni ceea ce a condus la constituirea statelor
naŃionale unitare. ExistenŃa unor state multinaŃionale (Imperiul habsburgic,
Imperiul rus, Imperiul otoman ş.a.) a fost rezultatul dominaŃiei unor monarhii
asupra popoarelor constrânse să accepte asocierea lor într-un cadru statal nefiresc
şi artificial. Pe măsura afirmării conştiinŃei naŃionale, tendinŃa naŃiunilor respective
de a se constitui într-un cadru politic de sine stătător a devenit atât de puternică,
încât a acŃionat ca principal factor de dezmembrare a acestor imperii, pe ruinele
cărora s-au format statele naŃionale. (exemplu: din destrămarea Austro-Ungariei, la
sfârşitul primului război mondial, au rezultat ca state noi Cehoslovacia şi
Iugoslavia, iar România şi-a redobândit teritoriile sale naŃionale deŃinute de
monarhia dualistă austro-ungară).

2. COMPONENTELE STATULUI : POPULAłIA, TERITORIUL ŞI


ORGANIZAREA POLITICĂ
Componentele statului au existat în toate formele pe care acesta le-a
îmbrăcat de-a lungul istoriei, având în fiecare perioadă semnificaŃii şi conŃinuturi
diferite. În epoca modernă, aceste componente au căpătat forme, conŃinuturi,
principii noi, impuse de cerinŃele dezvoltării sociale.
PopulaŃia constituie pentru existenŃa oricărei forme statale o componentă de
bază, oamenii fiind cei care creează şi dau viaŃă, identitate şi unitate unui stat.
Teritoriul constituie factorul material, spaŃiul în limitele căruia se creează şi
funcŃionează statul. Este un bun al întregii comunităŃi, din această situaŃie
punându-se problema apărării integrităŃii şi suveranităŃii sale.
Organizarea politică este o componentă cu rol major în structurarea şi
funcŃionarea statului întrucăt ea instituie ordinea, legăturile între componentele
politice ale statului, le stabileşte rolul şi statutul în societate, normele şi limitele
funcŃionării.

18
3. TIPURI DE STAT
De-a lungul istoriei, societatea a fost confruntată cu mai multe forme pe care le-a
îmbrăcat statul. Raportat la cetăŃeni, la modul cum respectă şi promovează
interesele şi voinŃa acestora, s-au conturat două tipuri de state:
* statele democratice – se întemeiază pe principii şi valori democratice:
separaŃia puterilor, reprezentativitatea şi eligibilitatea, democratismul politic. Acest
tip de stat este în concordanŃă cu voinŃa şi interesele majorităŃii cetăŃenilor. Fiind
exponentul lor, acesta le fundamentează, le promovează interesele şi aspiraŃiile.
* state dictatoriale, nedemocratice – promovează interesul de grup sau de
clasă, care în raport cu societatea sunt în minoritate, excluzând opŃiunile şi voinŃa
majorităŃii, interesele şi aspiraŃiile acestora.

4. FORMA DE STAT
Are în vedere modul de constituire şi organizare a puterii de stat. Este dată
de trei elemente:
a. Forma de guvernământ – desemnează modul de exercitare şi
manifestare a puterii de stat, constituirea şi funcŃionarea organelor acesteia. Astăzi
se întâlnesc următoarele forme de guvernământ:
* monarhiile constituŃionale – unde monarhul domneşte dar nu
guvernează, el având o simplă funcŃie de reprezentare a statului (Anglia, Japonia,
Suedia, Belgia, Olanda);
* republici parlamentare – unde Parlamentul, în raport cu celelalte
instituŃii, are un rol primordial în organizarea şi conducerea societăŃii. În aceste
societăŃi, preşedintele, ca şef al statului, are numai un rol reprezentativ, foarte
apropiat de cel al monarhilor constituŃionali (Germania, Italia, Grecia etc);
* republici prezidenŃiale – unde preşedintele, în calitate de şef al statului,
deŃine şi exercită importante prerogative legislative şi executive (SUA, Rusia,
FranŃa etc);
b. Structura de stat – are în vedere raportul dintre organele centrale şi
locale ale statului. Din această perspectivă există:

19
* state unitare – exprimă existenŃa unui singur stat, a unui singur
Parlament, Guvern, ConstituŃie (România, Polonia, Bulgaria, Ungaria);
* state federative – reprezintă o comunitate de state nesuverane, care
dispun de un stat central cu competenŃe şi personalitate distinctă faŃă de celelalte
state membre, care îşi păstrează o autonomie relativă, ele având legislaŃie proprie,
organe şi instituŃii proprii de aplicare a legilor fără, însă, a se substitui celor ale
statului federal;
* state confederative – sunt state suverane formate prin asocierea a două
sau mai multe state care au convenit să-şi creeze sau nu organe comune, păstrându-
şi suveranitatea şi calitatea de subiect de drept internaŃional. În cadrul acestor
structuri, statele sunt independente atât pe plan intern cât şi pe plan internaŃional.
c. Regimul politic – constituie modul concret de organizare,
instituŃionalizare şi funcŃionare a sistemului politic şi de exercitare a puterii
politice de către o forŃă social-politică în cadrul unei comunităŃi sociale sau a unui
sistem social.

5. TRĂSĂTURILE ŞI FUNCłIILE STATULUI


a) Trăsăturile statului
Prin gradul de organizare şi instituŃionalizare statul constituie principala
instituŃie a sistemului politic. El are trei componente: puterea legislativă, puterea
executivă şi puterea judecătorească şi se slujeşte de un aparat specializat, constituit
în diferite instituŃii: parlament, guvern, ministere, armată, poliŃie, instanŃe
judecătoreşti etc.
*Are caracter istoric, apariŃia sa fiind impusă de faptul că o comunitate
umană nu poate să funcŃioneze fără organizarea politică asigurată de stat.
*Are, de regulă, caracter naŃional, cel puŃin pentru epoca modernă şi
contemporană, reprezentând organizarea politică a unei naŃiuni.
*Are caracter suveran, prin faptul că reprezintă organizarea politică a unei
comunităŃi în cadrul unei frontiere, ca expresie a voinŃei cetăŃenilor.

20
b) FuncŃiile statului
* Legislativă. Prin organismele sale specializate, statul adoptă întreaga
legislaŃie din societate, inclusiv ConstituŃia, prin care sunt consacrate drepturile şi
îndatoririle cetăŃenilor.
* Organizatorică. Are în vedere aplicarea legilor şi deciziilor, organizarea
întregii activităŃi sociale.
* Economică. Statul este organizatorul direct al producŃiei în cadrul
proprietăŃii de stat. El asigură, de asemenea, cadrul politico-organizatoric necesar
activităŃii nestingherite a tuturor agenŃilor economici din sectorul privat.
* Socială, prin organizarea sistemului de protecŃie socială, asigurări sociale,
sănătate etc.
* Administrativă, prin care se asigură servicii către populaŃie: energie, apă,
salubritate, servicii publice.
* Judecătorească, prin care se supravegheză aplicarea corectă a legilor şi
sancŃionarea încălcării acestora.
* Culturală, prin care se asigură instruirea şi educaŃia cetăŃenilor, cercetarea
ştiinŃifică, viaŃa cultural-artistică.
* FuncŃia de apărare a ordinii sociale, cu latura preventiv-educativă şi alta
coercitivă, împotriva actelor antisociale (violenŃa, hoŃia, crima organizată,
spionajul etc)
* Ecologică, vizând apărarea şi conservarea mediului ambiant, prin măsuri
împotriva surselor şi agenŃilor de poluare.
* Apărarea Ńării, a independenŃei şi suveranităŃii statale, integrităŃii
teritoriale şi a ordinii de drept.
* Organizarea colaborării politice, economice, culturale, pentru apărarea
securităŃii internaŃionale cu alte state ale lumii.

6. STATUL DE DREPT
Însăşi denumirea indică faptul că statul îşi exercită puterea sa politică pe
baza legilor, folosind forŃa dreptului, şi nu dreptul forŃei.

21
În forma sa clasică, statul de drept apare în epoca modernă, fundamentându-
se încă de la începutul existenŃei sale pe principiul separaŃiei puterilor. El
reprezintă o seamă de trăsături cum sunt:
*SupremaŃia legii, în faŃa căreia toŃi cetăŃenii sunt egali.
*Organele puterii de stat centrale şi locale sunt alese de cetăŃeni, prin vot
universal, direct şi secret, în cadrul pluralismului politic.
*SeparaŃia puterilor în stat, parlamentul exercitând puterea legislativă,
guvernul puterea executivă, iar instanŃele judecătoreşti, puterea judecătorească.
*Delimitarea riguroasă între atribuŃiile şi prerogativele statului şi ale
partidelor politice.
*ForŃele militare şi poliŃia sunt plasate sub controlul autorităŃii civile, în faŃa
căreia sunt răspunzătoare.
*CirculaŃia liberă a informaŃiei şi a persoanelor, dreptul la liberă exprimare,
organizare politică şi profesională, care să facă posibil controlul puterii politice de
către societatea civilă.
*Respectarea drepturilor omului în conformitate cu prevederile
internaŃionale consacrate.

22
IV. PUTEREA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI
1. ConŃinutul, trăsăturile şi funcŃiile puterii politice
2. Legitimitate, autoritate şi consens politic
3. Putere şi opoziŃie

1. CONłINUTUL, TRĂSĂTURILE ŞI FUNCłIILE PUTERII


POLITICE
a. ConŃinutul puterii politice
Unii autori au identificat puterea politică cu puterea de stat. Aceasta este însă
numai o componentă a puterii, alături de partidele politice, forma de guvernare,
regimul politic etc.
Puterea generează relaŃii de subordonare de la conducători la conduşi, în
care unii îşi impun voinŃa altora, în scopul realizării unor interese. Pe de altă parte
puterea asigură punerea în valoare a energiilor umane prin acŃiuni sociale
organizate. Puterea impune ordinea socială; la rândul ei, aceasta generează putere,
cele două elemente aflându-se într-o relaŃie directă.
Rolul oricărei puteri este acela de a asigura coeziunea şi funcŃionalitatea
diferitelor structuri de organisme sociale.

b. Trăsăturile puterii politice


În raport cu celelalte forme ale puterii sociale, puterea politică are
următoarele trăsături:
*are un caracter integrator, constând în capacitatea de a-şi subordona
celelalte forme ale puterii, asigurând organizarea şi conducerea unitară a societăŃii
la nivel global;
*are un caracter suveran, fiind singura legitimă şi îndreptăŃită să ia decizii
fără imixtiuni interne şi externe;
*are un caracter imperativ, obligatoriu şi ierarhic;

23
*în contextul oricărui sistem politic, prin instituŃiile sale (Parlamentul, care
elaborează legile, Guvernul care le aplică şi veghează la respectarea lor), statul
reprezintă principalul instrument de realizare a puterii politice;
*în societăŃile democratice puterea politică se întemeiază pe lege, pe drept.
Ea exprimă voinŃa, aspiraŃiile, interesele majorităŃii cetăŃenilor.

c. FuncŃiile puterii politice


*FuncŃia programatică, decizională, constă în elaborarea unor programe şi
linii directoare de acŃiune. Prin efectul lor, deciziile, dacă sunt în concordanŃă cu
cerinŃele generale ale progresului, condiŃionează succesul, dar şi insuccesul unei
acŃiuni. În mecanismul puterii ele iau, de regulă, forma unor legi, decrete, hotărâri.
*FuncŃia organizatorică, constă în capacitatea puterii de a stabili cele mai
adecvate forme organizatorice şi de mobilizare a grupurile sociale asupra cărora îşi
exercită autoritatea, pentru a acŃiona în conformitate cu programul adoptat.
*FuncŃia ideologică, de educare a oamenilor în spiritul valorilor ce decurg
din acest program.
*FuncŃia coercitivă, de constrângere, în scopul de a convinge pe oameni să
acŃioneze în conformitate cu hotărârile luate, precum şi de reprimare a împotrivirii
celor ce se opun.
*FuncŃia de control a modului cum se aplică programul său, în conformitate
cu legea.
*Pregătirea de specialişti pentru organizarea vieŃii sociale şi exercitarea
guvernării în conformitate cu voinŃa puterii politice.

2. LEGITIMITATE, AUTORITATE ŞI CONSENS POLITIC


a. Legitimitatea politică. Termenul derivă din latinescul “legitimus”- în
acord cu legea- constituind un principiu conform căruia într-un sistem de
guvernare puterea politică se exercită în baza unui drept conferit de cei conduşi.
De-a lungul istoriei s-au înregistrat trei forme de manifestare a legitimităŃii
politice:

24
*Legitimitatea divină, având la bază ideea caracterului sacru al puterii
deŃinută de monarh în antichitate şi societatea medievală şi care nu implică
consimŃământul maselor.
*Legitimitatea carismatică, având în centru conducători care se impun prin
personalitatea lor, rezultând din farmec, atracŃie personală, forŃă dominatoare, şi
calităŃi naturale precum: capacitatea de decizie, hotărâre, clarviziune, uneori cinste,
ceea ce le legitimează puterea, impunându-se maselor care îi acceptă (Cicero,
Napoleon, Alexandru Ioan Cuza ş.a.)
*Legitimitatea civilă sau legală a apărut în societatea modernă, o dată cu
democratismul politic. Se întemeiază pe lege, pe votul popular, pe referendum,
astfel încât acordul majorităŃii conferă stabilitate şi eficienŃa guvernării.
b. Autoritatea politică provine din latinescul “autoritas” şi sugerează forŃa
dar şi puterea de convingere. Este modalitatea concretă de manifestare a puterii
politice, capacitatea acesteia de a-şi impune voinŃa în societate, în esenŃă dreptul
şi capacitatea guvernanŃilor de a conduce.
Autoritatea politică se realizează, în principiu, pe două căi:
*Autoritatea este cu mult mai viguroasă când se întemeiază pe forŃa
argumentelor. Aceasta presupune însă concordanŃa dintre obiectivele puterii şi
interesele majorităŃii, caracteristică societăŃilor democratice.
*Calea constrângerii are la bază argumentul forŃei, aflându-se de regulă în
contradicŃie cu interesele majorităŃii, fiind caracteristică societăŃilor totalitare,
nedemocratice.
c. Consensul politic constă în acordul liber exprimat al cetăŃenilor asupra
autorităŃii, puterii şi actului de guvernare. El poate fi:
*Consens de bază – constituit prin acordul de voinŃă existent între membrii
societăŃii asupra valorilor, credinŃei, modului de viaŃă, relaŃiilor sociale etc.
*Consens politic sau fundamental – presupune existenŃa unei constituŃii
care să asigure cadrul legal şi normele politice fundamentale ale acŃiunii politice a
guvernanŃilor asupra celor guvernaŃi.
*Consensul specific – este o formă specială a consensului politic, dat de
opinia publică, având ca principal instrument de realizare sondajele de opinii.
25
3. PUTERE ŞI OPOZIłIE
RelaŃia dintre putere şi opoziŃie este o componentă a democraŃiei. Puterea
implică ierarhie, un cadru instituŃional, dreptul legitim de a exercita autoritatea.
Cadrul instituŃional impune atenŃiei conceptul de autoritate publică, un
ansamblu de instituŃii care exercită funcŃiile guvernării la nivel central şi local.
ConstituŃia României defineşte ca autoritate publică: Parlamentul, alcătuit din
Camera DeputaŃilor şi Senat, Preşedintele Ńării, Guvernul format din miniştri,
prefectul, primarul, consiliul comunal, municipal şi judeŃean.
În ceea ce priveşte puterea, dezideratul este transformarea forŃei în drept şi a
supunerii în datorie, astfel încât puterea normativă să se întemeieze pe moralitate şi
pe convingere.
Cât priveşte opoziŃia, raŃiunea sa de a fi se confundă cu misiunea de a
cenzura activitatea puterii, de a oferi soluŃii alternative de guvernare.
OpoziŃia poate juca un rol funcŃional (constructiv) sau disfuncŃional
(neconstructiv). În primul caz opoziŃia se manifestă în general în cadrul legal şi
instituŃional existent. În cel de-al doilea caz refuză regulile jocului politic şi
recurge la mijloace neconstituŃionale.
Din punct de vedere al cadrului de manifestare, există o opoziŃie
parlamentară, căreia, pe plan local, îi corespund organizaŃiile locale ale partidelor
respective, şi o opoziŃie extraparlamentară, care se manifestă prin demonstraŃii,
greve, ocuparea de instituŃii, pentru a crea o stare de instabilitate politică şi socială.

26
V. INSTITUłIA POLITICĂ EXECUTIVĂ. GUVERNUL

CONłINUTUL CURSULUI.

1. Guvern. Guvernare. NoŃiune şi aspecte generale.


2. Tipuri de guverne.
3. Constituirea şi structura guvernului.
4. FuncŃiile guvernului.
5. RelaŃia dintre guvern şi parlament.
6. Puterea executivă în România.

1. GUVERN. GUVERNARE. NOłIUNE ŞI ASPECTE GENERALE

Guvernul reprezintă una dintre cele mai importante instituŃii ale statului,
importanŃă care decurge din faptul că acesta organizează şi conduce efectiv
societatea, aflându-se cel mai mult în legătură cu cetăŃeanul.
Guvernul (Consiliul de Miniştri) reprezintă puterea executivă, fiind
împuternicit, potrivit normelor constituŃionale, să gestioneze pe durata mandatului
său, demersurile interne şi externe ale societăŃii şi statului. Dacă l-am raporta
strict la funcŃia sa esenŃială ce derivă din separaŃia puterilor în stat, un cabinet
(guvern) este investit să aplice legile votate în Parlament. În realitate, eludându-se
principiul separaŃiei puterilor în stat, guvernul înregistrează progresiv cumul de
atribuŃii, devenind în numeroase state instituŃia politică cu cea mai mare autoritate.
În conştiinŃa publică, activitatea guvernului reprezintă sau este sinonimă cu
actul de guvernare. Desigur, un guvern deŃine atribuŃia expresă şi principală a
guvernării, dar noŃiunea de guvernare are un sens mult mai larg.
Guvernarea reprezintă un act sau fenomen de conducere, care depăşeşte
cadrul unei astfel de instituŃii, referindu-se în general, la organizarea şi
funcŃionarea întregului ansamblu instituŃional, astfel încât să se asigure coerenŃa
demersurilor în toate sferele de activitate ale unei societăŃi.

27
2. TIPURI DE GUVERNE
În cele mai multe cazuri, guvernul este rezultatul exprimării prin vot a
electoratului, în urma unui scrutin electoral, primind investirea fie direct, în urma
votului popular, fie de la un partid (sau coaliŃie de partide) care a câştigat alegerile.
În funcŃie de modul în care se constituie, guvernul poate fi :
*majoritar (monocolor) – partidul care câştigă alegerile formează guvernul.
*de coaliŃie – alcătuit din reprezentanŃi a două sau mai multe partide
politice.
*minoritar – care nu dispune de o majoritate parlamentară.
*provizoriu - care are o durată limitată, până la constituirea unui nou
guvern, potrivit constituŃiilor şi legilor.
*civil sau militar (în raport de componenŃa cabinetului – miniştri sau
secretarii de stat reprezentând partide şi grupări politice sau respectiv structurile
militare ale statului).
*legitim – când este expresia voinŃei majorităŃii sociale şi este
constituit potrivit prevederilor constituŃionale.
*ilegitim – când se constituie în urma unei lovituri de stat sau a unei acŃiuni
în forŃă, fără să aibă sprijin popular sau fiind contrar voinŃei şi aspiraŃiilor
majorităŃii populaŃiei.
Modul diferit de constituire a executivelor se reliefează mai pregnant în
condiŃiile în care se observă care sunt diferenŃele între o alegere populară directă şi
o investitură de către partide şi parlamente. DistincŃia conduce la formele de
guvernare prezidenŃiale şi cele parlamentare. În cazul formelor de guvernare
semiprezidenŃiale, puterea executivă are caracter dual: preşedintele, desemnat prin
alegeri libere şi primul- ministru desemnat de preşedinte.

3. CONSTITUIREA ŞI STRUCTURA GUVERNULUI


Este un proces specific fiecărei societăŃi în parte, fiind influenŃat, totuşi, de
factori cum sunt: natura regimului politic şi a sistemului constituŃional; forma de
guvernământ; locul, rolul, atribuŃiile şi prerogativele celorlalte instituŃii ale puterii

28
de stat în sistemul vieŃii politice, în principiu al parlamentului şi al instituŃiei
şefului statului.
Procesul de constituire a guvernului, până la exercitarea atribuŃiilor sale,
cunoaşte mai multe momente:
*desemnarea şefului executivului şi constituirea echipei guvernamentale
*elaborarea programului de guvernare care exprimă coordonatele generale,
strategice de politică internă şi externă pe care le va adopta, urma şi realiza
guvernul
*votul de investitură din partea parlamentului (în cele mai multe situaŃii este
acordat de majoritatea simplă).
Durata mandatului guvernului diferă de la un sistem constituŃional la altul,
dar este corelat cu mandatul parlamentului, fiind practic emanaŃia acestuia. În
anumite situaŃii (stare de război, calamităŃi naturale sau tensiuni sociale), printr-o
lege specială emisă de legislativ, durata mandatului poate fi prelungită.
În ceea ce priveşte structura guvernului, acesta include: ministerele,
secretariatele de stat şi departamentele (al căror număr diferă în raport de
sistemele politice, de interese de moment etc). În afara acestora există şi alte
componente care, de asemenea, diferă mai mult sau mai puŃin în ce priveşte
numărul, atribuŃiile lor etc. În subordinea unui guvern se află administraŃia publică.

4. FUNCłIILE GUVERNULUI
Executivul, pe durata mandatului său (de regulă 4 ani) îndeplineşte
importante funcŃii care privesc toate sferele de activitate ale unei societăŃi (socială,
economică, demografică, culturală etc).

Astfel, guvernul:
* organizează şi conduce politica internă şi externă a Ńării, exercitând în
această calitate rolul de administrator general al treburilor publice, prin organele
sale centrale sau locale,

29
* are iniŃiativa legislativă care vizează elaborarea unor noi proiecte
legislative de fiecare membru al guvernului în ansamblul său, proiecte înaintate
Parlamentului după ce au fost dezbătute şi aprobate de guvern,
* emite ordonanŃe, ce reprezintă o delegare pe care legislativul o face
către guvern în situaŃii deosebite,
* îşi asumă răspunderea, fapt ce nu este prevăzut în toate sistemele
constituŃionale (vizează angajarea răspunderii guvernului faŃă de Parlament asupra
unui program de politică generală, a unui proiect legislativ),
* promulgă legi .
Promulgarea legii, ce reprezintă momentul final al procesului de elaborare a
acestora, este, în general, o prerogativă a şefului statului (ca şi în România), însă
în unele state, aceasta este o prerogativă a guvernului.

5. RELAłIA DINTRE GUVERN ŞI PARLAMENT


Activitatea guvernului este controlată şi direcŃionată prin mijloacele
specifice de care dispune Parlamentul şi anume:
* votul de investitură dat executivului la formarea acestuia,
* moŃiunile de cenzură ale Parlamentului care poate demite guvernul,
* legile elaborate de legislativ şi impuse guvernului spre aplicare,
* comisiile de anchetă parlamentară.

6. PUTEREA EXECUTIVĂ ÎN ROMÂNIA


Guvernul este una dintre cele mai vechi instituŃii politice româneşti,
rădăcinile acestuia putând fi întâlnită încă din perioada feudală, evident cu alte
semnificaŃii (divanurile boiereşti care aveau rolul de a-l sfătui şi ajuta pe domn în
guvernare).
În sens modern, apariŃia guvernului este legată de aplicarea Regulamentelor
Organice în cele două Principate (1831-1832) când puterea era împărŃită între
Domn şi Sfatul Administrativ, dezvoltându-se în perioada lui Alexandru Ioan
Cuza. Cu trecerea timpului, executivul a cunoscut în România mai multe denumiri
(Guvern, Consiliu de Miniştri).
30
În prezent, în urma alegerilor, preşedintele Ńării se consultă cu liderii
partidului (partidelor) care au câştigat alegerile şi desemnează un candidat la
funcŃia de prim-ministru. Acesta , într-un termen de 10 zile trebuie să-şi
alcătuiască programul de guvernare şi să formeze cabinetul prezentându-se apoi în
faŃa parlamentului pentru obŃinerea votului de investitură. FuncŃia de membru al
guvernului este compatibilă cu cea de parlamentar, această dualitate creând de-a
lungul timpului opinii pro şi contra.
Guvernul României îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură şi
colaborare cu Parlamentul, dar se află sub controlul acestuia.

31
VI. INSTITUłIA ŞEFULUI STATULUI

CONłINUTUL CURSULUI

1. Desemnarea, alegerea şefului statului


2. Atributele şi prerogativele şefului statului
3. Responsabilitatea şefului statului
4. Durata mandatului şefului statului

O condiŃie esenŃială, dar nu suficientă, ca o societate să cunoască un curs


ascendent al evoluŃiei sale pe plan economic, social, educaŃional etc. este ca
raporturile dintre stat şi celelalte instituŃii politice să funcŃioneze în parametri
optimi, astfel încât mecanismele care pun în mişcare angrenajul instituŃional politic
să nu cunoască avarii. Pentru aceasta, sunt chemaŃi să contribuie conducătorul
statului (monarh sau preşedinte), guvernul, parlamentul, partidele politice etc.
InstituŃia şefului statului constituie una dintre cele mai vechi autorităŃi
politice. Ea a apărut odată cu statul şi a cunoscut o evoluŃie continuă, atât în ceea
ce priveşte forma, structura, prerogativele dar şi atribuŃiile.
În decursul vremii, această autoritate a îmbrăcat două forme de manifestare:
una colegială, concretizată prin prezidiu, consiliul de stat, consiliul prezidenŃial şi
alta unipersonală, reprezentată prin rege, împărat, sultan, domn, principe ori
preşedinte.

1. DESEMNAREA, ALEGEREA ŞEFULUI STATULUI


Desemnarea sau alegerea şefului statului, după caz, Ńine de o seamă de
factori, respectiv: natura sistemului politic, sistemul constituŃional şi forma de
guvernământ, tradiŃiile istorice sau naŃionale.
Practica istorică a relevat patru mari moduri de desemnare a şefului statului:

32
* Desemnarea pe cale ereditară
Acesta este cea mai veche modalitate, caracteristică regimurilor monarhice în
care parlamentul sau altă instituŃie nu au nici un rol la numirea unui succesor la
tron. Este cazul monarhiei constituŃionale britanice, în care şeful statului (regele,
regina) accede la tron pe cale ereditară, are atribuŃii limitate, mai mult simbolice;
însărcinează formal pe primul ministru cu formarea cabinetului şi acceptă
recomandările premierului.
Şi în situaŃia monarhiei constituŃionale japoneze, şeful statului (împăratul)
accede la tron pe cale ereditară.

* Alegerea de către Parlament


Această modalitate, fiind considerată un rezultat al revoluŃiei burgheze, este
un mod eficient de control al parlamentului asupra acestei instituŃii. Se realizează
prin două forme, respectiv: fie parlamentul desemnează direct, prin votul
membrilor săi pe şeful statului, cum este cazul Greciei ori Israelului, fie
parlamentul alege organe colegiale ca şefi de stat.

* Desemnarea şefului de stat de către un colegiu electoral


In acest caz, mai întâi sunt desemnaŃi (sau aleşi prin vot universal) membrii
care împreună formează colegiul electoral şi care vor desemna la rândul lor pe
şeful statului.

* Alegerea şefului statului prin vot universal


Această modalitate, privită ca fiind o consecinŃă a democratismului politic,
conferă şefului statului o autoritate sporită, (exemplu: preşedintele României este
ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat).

2. ATRIBUTELE ŞI PREROGATIVELE ŞEFULUI STATULUI


InstituŃia şefului statului, reprezentând fie instituŃia monarhică, fie pe cea
prezidenŃială, în funcŃie de forma de guvernământ respectivă, are atribuŃii extrem
33
de diferenŃiate după gradul de deŃinere şi exercitare a puterii. Astfel, dacă în cadrul
monarhiilor constituŃionale, cum este cea britanică sau japoneză, şefii de stat deŃin
şi exercită roluri pur decorative de reprezentare, există şi sisteme constituŃionale în
care şeful de stat deŃine multiple şi diverse prerogative executive şi legislative,
aflându-se pe o poziŃie privilegiată în stat, egală sau aproape egală cu cea a
instituŃiei parlamentare (Republica Franceză).
De asemenea, trebuie menŃionat că există şi sisteme constituŃionale în care
instituŃia şefului statului se află la intersecŃia executivului cu legislativul, rolul
acesteia fiind acela de a asigura un echilibru între cele două instituŃii, de a limita
tendinŃa uneia de acumula prea multă putere.
În România, preşedintele este cel care desemnează un candidat la funcŃia de
prim-ministru şi numeşte guvernul pe baza votului de încredere acordat de
parlament; preşedintele poate consulta guvernul cu privire la probleme urgente şi
de importanŃă deosebită; poate lua parte la şedinŃele guvernului în care se dezbat
probleme de interes naŃional privitoare la politica externă, apărarea Ńării etc. şi
prezidează şedinŃele guvernului la care participă. Are şi alte atribuŃii, între care
exemplificăm: este comandant suprem al forŃelor armate şi îndeplineşte funcŃia de
preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a łării; acordă gradele de mareşal,
general şi amiral; acordă graŃiere individuală.

3. RESPONSABILITATEA ŞEFULUI STATULUI


Răspunderea şi responsabilitatea şefului statului este specifică fiecărui
sistem constituŃional în parte. Ea Ńine de factori a căror pondere şi valoare poate fi
diferită, spre exemplu:
* de modul de desemnare a şefului statului
* de atribuŃiile şi prerogativele de care acesta dispune în stat
* de gradul de implicare în politic şi în societate.
În ştiinŃa politologică şi juridică s-au constituit două mari orientări. Într-o
primă ipoteză, se susŃine că şeful statului nu trebuie să răspundă pentru faptele şi
actele sale – aceasta fiind o orientare mai veche, tradiŃională, bazată pe imunitatea
de care dispunea şeful statului. Cea de-a doua orientare, pornind de la principiul
34
egalităŃii tuturor oamenilor în faŃa legii, indiferent de statutul pe care îl au în
societate, poziŃionează şeful statului ca simplu cetăŃean, fiind chemat astfel să
răspundă în faŃa legii pentru faptele sale.
Potrivit sistemelor constituŃionale existente, răspunderea şefului statului se
corelează cu rolul şi funcŃia exercitată de acesta în viaŃa politică a Ńării, ca de
exemplu:
* unde are un rol reprezentativ, decorativ, nefiind implicat în actul de
guvernare, răspunderea este minoră sau chiar lipseşte.
* când este angajat în actul de guvernare, răspunde politic, civil sau chiar
penal, de regulă, în faŃa instituŃiei care-l desemnează.
În România, potrivit ConstituŃiei, în cazul în care preşedintele săvărşeşte
fapte grave, prin care se încalcă legea fundamentală, poate fi suspendat din funcŃie
de Camera DeputaŃilor şi de Senat, după consultarea CurŃii ConstituŃionale.

4. DURATA MANDATULUI ŞEFULUI STATULUI


Durata mandatului este specifică fiecărui sistem constituŃional în parte,
Ńinând în mare măsură de forma de guvernare. Aceasta poate fi pe viaŃă în cazul
monarhiilor constituŃionale sau, în cazul republicilor prezidenŃiale ori parlamentare
această durată este corelată de regulă cu cea a executivului şi legislativului (dar nu
obligatoriu): 4-5 ani sau chiar 6-7 ani. În unele sisteme, durata mandatului poate fi
prelungită prin intermediul unei legi votate de parlament.
În România, potrivit ConstituŃiei din 1991 revizuită, durata mandatului
preşedintelui este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

35
VII. INSTITUłIA POLITICĂ LEGISALTIVĂ. PARLAMENTUL

CONłINUTUL CURSULUI

1. Căi de constituire a Parlamentului


2. Structura constitutivă a Parlamentului
3. Mecanismul de funcŃionare şi durata mandatului Parlamentului
4. FuncŃiile Parlamentului
5. RelaŃia dintre Parlament şi Guvern
6. Parlamentul în România

1. CĂI DE CONSTITUIRE A PARLAMENTULUI

Dintotdeauna s-a afirmat că puterea, suveranitatea, aparŃine poporului, care


are dreptul de a legifera, legea fiind expresia voinŃei sale suverane. FaŃă de
realitatea că în statele cu teritorii întinse şi cu populaŃii numeroase este practic
imposibil ca întreg poporul să se constituie într-o adunare care să decidă, să
legifereze (ca în cetăŃile antice greceşti) s-a pus problema de a şti cum se poate
valorifica această strânsă corelaŃie dintre voinŃa suverană şi lege.
SoluŃia găsită de minŃile luminate ale politologilor, filosofilor, juriştilor s-a
verificat a fi bună, practică şi eficientă. Aceasta a fost ca poporul să delege
exerciŃiul dreptului său natural şi inalienabil de a legifera, unor reprezentanŃi ai săi
(delegaŃi, mandatari), astfel desemnaŃi încât să poată exprima juridiceşte voinŃa
acestuia. Astfel au apărut sistemele electorale, deputaŃii şi senatorii,
parlamentul.
Parlamentul reprezintă aşadar puterea legislativă într-un stat.
Practica social-politică a pus în evidenŃă existenŃa a trei căi, moduri de
constituire a parlamentului:
a) Numirea parŃială sau totală a membrilor parlamentului este
caracteristică perioadei moderne, atunci când monarhul sau preşedintele în

36
calitatea sa de şef al statului, îşi rezervă dreptul de a numi o parte a legislativului,
din dorinŃa de a-l controla şi chiar subordona.
b) Constituirea parlamentului pe calea electorilor, a censului este o formă
caracteristică perioadei moderne care condiŃionează dreptul de vot al cetăŃenilor,
de cens. Acesta a îmbrăcat mai multe forme: censul de avere, de sex, de vârstă, de
ştiinŃă de carte sau de capacitate. CetăŃenii care nu îndeplineau condiŃia de cens, nu
puteau să fie alegători direcŃi, ci ei delegau un reprezentant care participa direct la
vot.
c)Votul universal este dreptul cetăŃenilor de a participa direct şi egal
indiferent de sex, rasă, religie, naŃionalitate, nivel de pregătire, stare materială, la
alegerea şi constituirea instituŃiilor centrale şi locale ale puterilor de stat.

2. STRUCTURA CONSTITUTIVĂ A PARLAMENTULUI

În reprezentarea, funcŃionarea şi eficienŃa activităŃii parlamentului, un rol


major îl are structura acestuia. Parlamentele existente astăzi în sistemele
constituŃionale sunt formate fie dintr-o singură adunare (cameră), fie din două sau
mai multe adunări. Cele formate din o singură adunare sunt parlamente cu
structură unicamerală (Albania, Portugalia, Grecia, Bulgaria, etc) , iar cele
formate din două sau mai multe adunări, sunt parlamente cu structură bicamerală
sau multicamerală (Argentina, Rusia, Germania etc). Structura parlamentului este
în strânsă legătură cu structura de stat. Structura unitară a statului este, în general,
o motivaŃie a structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat federală
presupune însă, obligatoriu, existenŃa în cadrul parlamentului a unei a doua camere
care să reprezinte interesele statelor membre. De aici regula structurii bicamerale
în statele federative. Această strânsă legătură nu duce însă la soluŃii rigide, pentru
că în multe state unitare, parlamentele au o structură bicamerală (România), care
Ńine şi de tradiŃie.

37
3. MECANISMUL DE FUNCłIONARE A PARLAMENTULUI ŞI DURATA
MANDATULUI PARLAMENTULUI

Camerele Parlamentului (Camera DeputaŃilor şi Senatul la noi), precum şi


parlamentul în întregul său ( mai ales că, uneori, în sistemul bicameral se lucrează
şi în şedinŃe comune) sunt organisme colegiale , cu o compoziŃie numeroasă, care
lucrează şi decid numai în plenul lor, în sesiuni. Se cunosc două tipuri de sesiuni,
respectiv: sesiunea ordinară şi sesiunea extraordinară. Sesiunea ordinară este
perioada obligatorie de activitate a parlamentului şi este convocată de regulă de
două ori pe an, în vreme ce sesiunea extraordinară se convoacă la iniŃiativa a cel
puŃin 1/3 din membrii parlamentului în situaŃii deosebite.
Fiecare sistem constituŃional fixează durata mandatului de funcŃionare a
propriilor instituŃii. In general, mandatul parlamentului este de 4 sau 5 ani, el fiind
corelat cu acela al guvernului sau al şefului statului. În situaŃii speciale, durata
mandatului parlamentului poate fi prelungită.

4. FUNCłIILE PARLAMENTULUI
Parlamentul are şi trebuie să aibă un loc şi un rol deosebit în sistemul statal.
De aceea şi competenŃa sa (împuternicirile) trebuie să răspundă necesităŃii de a se
crea condiŃiile exprimării voinŃei poporului care l-a ales şi pe care-l reprezintă
direct, nemijlocit. AtribuŃiile parlamentului sunt specifice înfăptuirii la cel mai
înalt nivel a conducerii statale (exerciŃiul suveranităŃii naŃionale). Ca atare,
funcŃiile parlamentului sunt funcŃii de conducere, sunt funcŃii deliberative.
Studierea funcŃiilor parlamentului presupune o clasificare a lor , clasificare pe
criteriul conŃinutului acestora (mai exact a atribuŃiilor parlamentului). Potrivit
acestui criteriu distingem următoarele funcŃii: legislativă; stabilirea direcŃiilor
principale ale activităŃii social-economice, culturale, statale şi juridice; alegerea,
formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi statale; controlul
parlamentar; conducerea în politica externă; organizarea şi funcŃionarea proprie.

38
FuncŃia legislativă este activitatea fundamentală pe care o desfăşoară parlamentul.
El este singurul organ legiuitor din cadrul statului de drept. În acest sens,
Parlamentul emite trei categorii de legi:
* legi constituŃionale ce au ca obiectiv modificarea, revizuirea constituŃiei;
*legi organice, adică legi de o deosebită importanŃă pentru viaŃa socială,
care se votează cu majoritate de 2/3;
* legi ordinare, care se votează cu majoritate simplă.

5. RELAłIA DINTRE PARLAMENT ŞI GUVERN

Aceste relaŃii pot fi de conlucrare, colaborare, dar şi de control. Controlul se


realizează dinspre parlament spre guvern şi vizează activitatea acestuia şi a
membrilor săi. El se înfăptuieşte prin votul de investitură acordat guvernului,
moŃiunea simplă şi de cenzură pentru activitatea sa, care poate merge până la
demiterea guvernului; legile votate de parlament şi impuse spre aplicare
guvernului; votarea bugetului; interpelările orale şi scrise ale parlamentului către
membrii guvernului; comisiile de control şi de anchetă ale parlamentului etc.

6. PARLAMENTUL ÎN ROMÂNIA

Parlamentul în România are vechi tradiŃii, el regăsindu-se încă din epoca


medievală, evident nu în forma şi structura de astăzi. Acesta a evoluat de la Sfatul
boieresc de tip feudal, la Adunarea legiuitoare consacrată de Regulamentele
Organice constituite pe principiul votului cenzitar, spre parlamentele interbelice
alese prin vot universal, egal, direct şi secret. În perioada comunistă, parlamentul a
suferit importante limitări în ce priveşte activitatea, funcŃiile şi atribuŃiile, cât şi în
privinŃa rolului şi locului său în cadrul instituŃiilor statale.
În prezent, Parlamentul României se constituie pe baza votului universal, este
bicameral iar durata mandatului său este de 4 ani.

39
VIII. PARTIDELE POLITICE

CONłINUTUL CURSULUI
1. Repere teoretice privind definirea partidelor politice
2. Geneza şi evoluŃia istorică a partidelor politice
3. Sisteme partidiste. Tipuri de partide politice
4. Trăsăturile şi funcŃiile partidelor politice.

1. REPERE TEORETICE PRIVIND DEFINIREA PARTIDELOR


POLITICE

NoŃiunea de partid are o vechime milenară, derivând în majoritatea limbilor


moderne din latinescul „pars-partis” şi desemnează o grupare de oameni
constituită pe baza liberului consimŃământ, animaŃi de aceleaşi convingeri,
interese, scopuri, care acŃionează în baza unui program, conştient şi organizat, în
interesul unor clase, grupări sociale şi comunităŃi, pentru dobândirea şi
menŃinerea puterii politice.
Răspunzând unor tendinŃe ostile instituŃionalizării partidelor politice şi
pledând pentru necesitatea lor ca o condiŃie sine-qua-non a afirmării democraŃiei,
sociologul şi politologul francez Maurice Duverger (în lucrarea „Partidele
politice”) relevă: „Dacă ar fi adevărat că democraŃia este incompatibilă cu ele,
aceasta ar însemna că democraŃia este incompatibilă cu condiŃiile epocii noastre”.
Aşadar, existenŃa partidelor politice, partidismul, ca fenomen politic,
reprezintă un element esenŃial al unei vieŃi democratice. Între partidism şi
democraŃie există o relaŃie directă, biunivocă, în sensul că democraŃia începe să se
manifeste cu adevărat odată cu apariŃia şi afirmarea partidelor ca instituŃii politice.
Dificultatea definirii conceptului de „partid” constă, în mare măsură, în
faptul că există o mare varietate de partide cu o diversitate de programe şi
orientări, dar care susŃin că principalul lor scop este servirea binelui public. Însăşi
denumirea lor sugerează că se află în slujba poporului, prin termeni ca: naŃional,
popular, democrat, muncitoresc, Ńărănesc etc. ExperienŃa istorică a dovedit însă că
40
multe partide, pretinzând că exprimă interesele populare, au dus practic o politică
contrară intereselor fundamentale ale cetăŃenilor.

2. GENEZA ŞI EVOLUłIA ISTORICĂ A PARTIDELOR POLITICE

Încă din antichitate şi apoi în societatea medievală, s-au creat facŃiuni,


societăŃi secrete, conjuraŃii, camarile, ordine, congregaŃii, corporaŃii, bresle, ghilde,
care pot fi socotite precursoare ale cristalizărilor politice din epoca modernă şi
contemporană.
În polisul grecesc, al cărui simbol a fost Atena democratică, lupta pentru
transformări social-economice şi politice s-a dus între eupatrizi (marii proprietari
funciari) şi demos (masa de producători liberi). În aceste condiŃii istorice,
democraŃia (guvernarea poporului) şi oligarhia (guvernarea aristocraŃiei înstărite)
au devenit doi poli şi, totodată, două alternative politice fundamental opuse.
Istoria Romei republicane a fost frământată de ample confruntări
interpartidiste între curentul reformator al plebeilor şi conservatorismul
patricienilor în urma cărora cei dintâi au obŃinut elaborarea Legii celor XII Table,
considerată actul fundamental al dreptului public civil roman. Disputele au
degenerat în războaie civile având ca rezultat trecerea de la Republică la Imperiu.
În Europa medievală s-a manifestat rivalitatea pentru întâietate dintre
autoritatea monarhică şi cea eclesiastică (lupta dintre împăraŃi şi papi), dintre
principi, apoi dintre nobilime, burghezie şi starea a treia (sărăcimea) din FranŃa
prerevoluŃionară.
RevoluŃiile burgheze din Europa şi America au reprezentat o nouă etapă în
existenŃa partidismului. Odată cu înlăturarea absolutismului , societatea capitalistă
a trecut la forme democratice de conducere iar libera iniŃiativă a fost însoŃită de
libera circulaŃie a ideilor şi de libertate politică, sub forma ei evoluată: existenŃa
instituŃionalizată a partidelor, cu statute şi programe cristalizate, cu activitate
organizată şi permanentă.
Prin urmare, în forma sa evoluată, partidismul este strâns asociat cu epoca
modernă şi contemporană.
41
3. SISTEME PARTIDISTE. TIPURI DE PARTIDE POLITICE
Partidismul s-a manifestat sub mai multe sisteme: unipartidism,
bipartidism, pluripartidism.
a) Unipartidismul
Acesta a luat naştere, iniŃial, din necesitatea unirii forŃelor naŃionale
împotriva vechilor rânduieli, pentru realizarea unităŃii şi independenŃei naŃionale,
pentru eliberarea de sub dominaŃia colonială. În Principatele Române, în perioada
premergătoare revoluŃiei de la 1848, a luat fiinŃă „partida naŃională”, grupând
forŃele reformatoare care militau pentru prefaceri social-politice şi pentru
realizarea idealurilor naŃionale.
Aceasta este însă o soluŃie de moment; perpetuarea sa conduce, de regulă,
spre regimuri totalitare şi dictatoriale (exemple: Partidul nazist din Germania,
Partidul Comunist din URSS etc). În România, partidele unice de guvernământ au
fost Frontul Renaşterii NaŃionale (Partidul NaŃiunii) în timpul regimului autoritar
carlist (1938-1940) sau Partidul Comunist, exponent al regimului de dictatură
instaurat după 1946.
b) Bipartidismul a reprezentat iniŃial expresia confruntării a două forŃe cu
orientări opuse: reformatoare şi conservatoare. Forma sa clasică s-a manifestat în
Anglia, unde competiŃia pentru putere se desfăşura între Partidul Conservator şi
Partidul Laburist. În S.U.A. Partidul Republican şi Partidul Democrat guvernează
prin alternanŃă de peste două secole. Sistemul prezintă avantajul că asigură un
echilibru între guvern şi opoziŃie, precum şi o autoreglare a democraŃiei.
În România modernă viaŃa politică a fost dominată timp de decenii de
Partidul Conservator (1871) şi Partidul NaŃional Liberal (1875). Alternarea lor la
guvernare, până la Marea Unire din 1918, a purtat numele de „ rotativă
guvernamentală”.

c) Pluripartidismul
După războiul de reîntregire România Mare creată în 1918 a cunoscut un
larg spectru politic, structurat pe sectoarele clasice ale pluripartidismului:
42
* Centrul democratic, unde se situau principalele partide de guvernământ:
Partidul NaŃional Liberal şi Partidul NaŃional łărănesc
* Partidele de dreapta: Liga Apărării NaŃionale Creştine, Frontul Românesc
ş.a.
* Partidele de stânga: Partidul Social Democrat
* Partidele de extremă dreaptă (Garda de Fier) şi extremă stângă (Partidul
Comunist din România).
După înlăturarea regimului totalitar cumunist, în decembrie 1989,
reinstaurarea vieŃii democratice a avut ca efect reîntoarcerea la pluripartidism:
proliferarea numărului de partide (peste 100) a fost urmată de o regrupare în
formaŃiuni stabile care-şi dispută puterea prin alegeri democratice: Partidul Social
Democrat, Partidul NaŃional Liberal, Partidul Democrat, Partidul România Mare,
Partidul NaŃional łărănesc Creştin şi Democrat ş.a.
Pluripartidismul oferă societăŃii cadrul concurent benefic, iar cetăŃeanului
posibilitatea de a alege între doctrine şi programe alternative. CompetiŃia pentru
guvernare şi apelul la votul alegătorilor obligă partidele politice să-şi înnoiască
necontenit programele, punându-le în concordanŃă cu nevoile societăŃii şi cu
exigenŃele progresului general.
După împrejurările când au apărut, structura şi compoziŃia lor, ştiinŃa politică
a identificat mai multe tipuri de partide politice: partide istorice (apariŃia acestora
este legată de anumite momente şi obiective istorice); personale (create în jurul
unei personalităŃi); de cadre (reunesc un număr mic de membri şi elite
caracterizate prin profesionalism); de masă (pun în prim plan numărul de membri
şi mai puŃin calitatea acestora).

4. TRĂSĂTURILE ŞI FUNCłIILE PARTIDELOR POLITICE


a) Trăsăturile partidelor politice
* Caracterul conştient, întrucât partidul se constituie pe baza liberului
consimŃământ, membrii săi împărtăşind acelaşi crez politic, aderă la un program şi
la o ideologie,

43
* Toate partidele politice dispun de structuri organizatorice şi de conducere
centrale şi locale,
*Partidul politic îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui program politic
fundamentat pe o doctrină proprie şi al unui statut propriu,
* Partidele politice se manifestă în viaŃa publică sub o mare diversitate de
nume, oglindind însă orientarea lor doctrinar-politică: liberalism, conservatorism,
social-democraŃie etc.

b) FuncŃiile partidelor politice


* Atragerea cetăŃenilor la activitatea politică conştientă în conformitate cu
programele şi platformele lor politice,
* Organizarea cetăŃenilor în structuri politice sau profesionale, precum şi
conducerea activităŃii acestor formaŃiuni,
* Formarea şi pregătirea cadrelor necesare aparatului de stat în perspectiva
preluării şi exercitării puterii politice,
* Asigurarea guvernării, prin elaborarea de programe, norme şi orientări de
dezvoltare în concordanŃă cu interesele generale,
* Contribuie la formarea spiritului civic şi a culturii politice a membrilor săi,
fără de care nu există o democraŃie veritabilă.

44
IX. CULTURA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI
1. Conceptul de cultură politică
2. Momente şi dimensiuni ale culturii politice
3. Tipuri de cultură politică
4. Valori politice fundamentale. Norme politice
5. FuncŃiile culturii politice
6. Comunicarea politică

1. CONCEPTUL DE CULTURĂ POLITICĂ.

Cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de un


popor, precum şi instituŃiile necesare pentru conservarea acestor valori. Ea indică
gradul de cunoaştere şi potenŃialul creator al societăŃii într-o epocă dată.
Cultura politică este, cum se poate înŃelege, o formă particulară a culturii în
general. În ştiinŃa politică, noŃiunea de cultură politică este relativ nouă. Ea se
poate defini ca un sistem cognitiv şi afectiv generat de ansamblul cunoştinŃelor,
valorilor, normelor, convingerilor, sentimentelor, trăirilor, modalităŃilor de
gândire de natură politică, pe care se întemeiază şi funcŃionează sistemul politic.
Prin acestea, cultura politică generează atitudini şi comportamente angajante în
problemele comunităŃii. Cu alte cuvinte, societatea politică (instituŃiile statale,
partidele politice etc) nu-şi poate îndeplini misiunea de a organiza şi conduce
treburile comunităŃii fără o temeinică cultură politică.
Cultura politică nu poate fi înŃeleasă ca funcŃionând în afara, sau opusă
sistemului de valori politice, juridice, morale sau estetice pe care se bizuie. Ea
presupune, în primul rând, cunoaşterea valorilor politice fundamentale: libertatea şi
echitatea, dreptatea socială, democraŃia, pluralismul politic şi ideologic etc, precum
şi interferenŃa acestora.

45
Cultura politică devine, astfel, segmentul cel mai dinamic şi mai angajant al
unei culturi, ea promovând idealuri şi acŃiuni pentru propăşirea generală şi izbânda
valorilor despre care s-a vorbit.
Cultura naŃională se circumscrie culturii universale, dar ea îşi păstrează, ca şi
cultura politică, specificul poporului care a creat-o . Cultura politică românească
reprezintă un izvor de valoroase repere de comportament civic.
Pornind de la Dimitrie Cantemir şi Neagoe Basarab, străbătând doctrina
revoluŃiei de la 1848 cu Eliade Rădulescu şi Nicolae Bălcescu, cultura politică
românească se prelungeşte în gândirea social-politică din perioada interbelică,
reprezentată de Dimitrie Gusti, C. Rădulescu Motru ş.a.
Cultura politică trebuie înŃeleasă în conexiune cu progresul politic, civic,
juridic, cu standardul de civilizaŃie, cu calitatea vieŃii dintr-o epocă sau alta.
Societatea, fiind un ansamblu neomogen de clase, grupuri sociale, nu implică o
cultură politică omogenă, unitară, ci subculturi întemeiate pe deosebiri regionale,
religioase, etnice, de statut social etc. Ea include, concomitent, cultura politică a
masei de cetăŃeni, cât şi cultura politică a clasei conducătoare, ceea ce pune în
evidenŃă şi relaŃia cultură politică-putere. Cultura politică nu se reduce la
cunoaştere, constatare sau contemplare; ea are un sens activ, de participare
voluntară, de acŃiune pe direcŃia progresului general. De aceea, din perspectivă
politologică, un interes deosebit îl prezintă cultura civică. Aceasta se
exteriorizează printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii, mentalităŃi despre
drepturi şi îndatoriri, despre normele de conduită cetăŃenească, în raport mai ales
cu valorile politice democratice.

2. MOMENTE ŞI DIMENSIUNI ALE CULTURII POLITICE


Atât sub aspect structural, cât şi funcŃional, cultura politică implică mai
multe momente:
*momentul cognitiv, care presupune cunoaşterea, îndeosebi, a sistemului şi
acŃiunii politice;
*momentul valoric (axiologic), când se constituie valorile politice;

46
*momentul creator, constând în restructurarea, remodelarea trainică a
vechilor valori;
*momentul socializării, constând în punerea în practică a valorilor în plan
politic, plecând de la dimensiunea normativă, acŃională şi comportamentală a
culturii politice.
Reputatul politolog Maurice Duverger distinge trei dimensiuni ale culturii
politice: cognitivă (despre care s-a amintit), afectivă şi apreciativă.
*Dimensiunea afectivă implică sentimente de ataşament sau de respingere
faŃă de instituŃiile şi acŃiunile politice.
*Dimensiunea apreciativă se referă la judecăŃile de valoare asupra
sistemului şi fenomenului politic. În funcŃie de aceste dimensiuni, se manifestă trei
tipuri de stări de spirit: acordul, apatia şi alienarea. Apatia nu exclude existenŃa
cunoştinŃelor politice, dar, pe plan afectiv, se manifestă indiferenŃa. Alienarea se
caracterizează prin ostilitate faŃă de sistemul politic existent. Cu cât stările de
apatie şi alienare sunt mai numeroase, cu atât stabilitatea sistemului politic este
mai fragilă.
Cultura politică este perfectibilă prin educaŃie, care este însă influenŃabilă.
Politologia este un teren de vii dezbateri pe tema relaŃiei dintre politică şi morală.
Pornind de la o altă dimensiune a culturii politice, cea volitivă, afectivă,
emoŃională, este posibilă manipularea şi manifestarea în politică a unor practici ca
demagogia (seducerea prin discurs, exploatând dorinŃele, starea de insatisfacŃie a
maselor), sau oportunismul( lipsa de principii, labilitatea politică în funcŃie de
interese).
Pentru realizarea unei culturi politice echilibrate este nevoie de un climat
democratic, în care să existe libertate de gândire si exprimare, libera circulaŃie a
informaŃiilor, acces liber la instruire şi informare, responsabilitate atât din partea
guvernanŃilor cât şi a guvernaŃilor.
ExperienŃa istorică a demonstrat că organizarea şi conducerea democratică a
societăŃii sunt o condiŃie a progresului general , între cultura politică si democraŃie
stabilindu-se o relaŃie biunivocă. Aceeaşi experienŃă istorică demonstrează că

47
regimurile democratice au înflorit numai în comunităŃile umane cu un înalt grad de
cultură politică.

3. TIPURI DE CULTURĂ POLITICĂ


Politologii au realizat o clasificare în trei tipuri de cultură politică:
*Cultura politică provincială sau locală, tradiŃională unei regiuni, unei zone.
*Cultura politică de suprapunere în care, deşi acŃionează la scară naŃională
şi oamenii sunt conştienŃi de sistemul politic, de rolul şi valorile sale, au o atitudine
pasivă şi dezinteresată faŃă de aceasta.
*Cultura politică participativă este caracteristică societăŃilor democratice şi
este rezultatul unor acumulări cantitative, dar mai ales calitative, a unui înalt grad
de cultură şi civilizaŃie. Presupune o implicare activă în treburile comunităŃii.

4. VALORI POLITICE FUNDAMENTALE. NORME POLITICE


a) Valoarea politică exprimă formularea unor idealuri privind acŃiunile
politice de organizare şi conducere a societăŃii în concordanŃă cu cerinŃele
progresului istoric (ceea ce Aristotel numea „binele general al societăŃii”).
Dintre valorile politice fundamentale distingem:
*Libertatea. Doctrina liberală consideră libertatea individuală un drept
natural primordial, o valoare politică supremă, din care decurg toate celelalte
valori.
AlŃi gânditori, îndeosebi conservatori, socotesc că omul s-a aflat întotdeauna
sub presiunea unor multiple constrângeri: naturale, sociale, religioase şi morale,
politice şi juridice. Mai mult, în anumite situaŃii, ei au alte nevoi, mai presante
decât nevoia de libertate. Astfel, în egală măsură oamenii sunt interesaŃi de nevoia
de ordine socială, securitate personală- realizabile numai prin legi, norme, reguli de
conduită. Fără ele, libertatea nu mai este o binefacere. Ce-ar face oamenii – se
întreabă aceşti cărturari- cu libertatea, dacă sunt în zdrenŃe, nehrăniŃi şi decimaŃi de
boli?
ŞtiinŃa politică face distincŃie între spaŃiul public (unde acŃionează interese
privind binele general) şi spaŃiul privat, al binelui individual în care omul să se
48
bucure plenar de libertate, cu condiŃia ca fiecare individ să vadă în libertate dreptul
de a face tot ce doreşte, în măsura în care nu dăunează libertăŃii celorlalŃi.
Unii gânditori, fac, de asemenea, distincŃie între libertatea autentică şi
libertatea formală. În cea din urmă, oamenii pot fi privaŃi parŃial de libertate prin
constrângeri indirecte (exemplu: manipularea politică de forŃe care dispun de
controlul informaŃiei prin mass-media, adică radio, televiziune, presă etc)
*Egalitatea şi echitatea socială
Gândirea filosofică din era revoluŃiilor moderne (franceză şi americană) a
afirmat că „ oamenii se nasc liberi şi egali”, văzând, astfel, în egalitate un drept
natural.
Curentul politic dominant din epoca contemporană priveşte însă egalitatea
nu ca o stare de fapt, ci ca pe o stare de drept : egalitatea juridică în faŃa legii, în
sensul că „nimeni nu este mai presus de lege”. Argumentul: oamenii nu sunt egali
ca înzestrare individuală, posibilităŃi materiale, poziŃie socială etc.
De aceea, egalitatea trebuie să constea în tratamentul egal al societăŃii: fără
privilegii nelegitime sau discriminări (de rasă, sex, vârstă, religie, convingeri
personale etc). De asemenea, egalitatea civică trebuie înŃeleasă în sensul egalităŃii
în drepturi şi obligaŃii cetăŃeneşti: dreptul la vot, libera exprimare a opiniilor
politice etc.
Gândirea de stânga consideră că egalitatea politică şi juridică este o iluzie
dacă nu este cuplată cu una economică şi socială, întrucât chiar egalitatea şanselor
la care sunt îndreptăŃiŃi oamenii înzestraŃi este anulată de sărăcie şi marginalizare.
Curentul contrar egalitarismului radical consideră, dimpotrivă, ca însăşi
intervenŃia statului în favoarea unor segmente ale populaŃiei, prin politicile sociale
favorizante, este o discriminare şi un abuz.
*Dreptatea socială
J.J. Rousseau considera dreptatea ca fiind cea mai importantă virtute a unei
societăŃi. Şi azi dezbaterea politică în jurul acestui concept generează întrebări
incitante:

49
- Este drept ca anumiŃi oameni să fie născuŃi pentru a conduce, beneficiind
de privilegii fără merit? Sunt drepte disparităŃile de venituri şi de resurse? dar şi
întrebarea :
- Este drept ca statul să preia din veniturile unora pentru a le distribui altora?
Primele întrebări vin din sfera cercurilor de stânga, radicale, fiind generate
de o viziune simplistă şi utopică. Ea îşi propunea realizarea unui egalitarism
absolut, plecând de la ideea că tot ceea ce un individ dispune peste nevoile sale
fireşti este un furt social, iar statului îi revine rolul de a veghea la egalitatea
oamenilor.
La ultima întrebare, gândirea liberală dă un răspuns negativ ferm. Nimeni nu
are autoritatea de a decide cât şi ce merită o persoană; orice distribuŃie de venituri
şi resurse este dreaptă în măsura în care sunt respectate regulile jocului: legile,
normele existente, contractul. Iar dezbaterea continuă, fără să se contureze vreun
consens.
*DemocraŃia (organizarea democratică a societăŃii)
Este o valoare politică derivând din conceptul de suveranitate a poporului şi
exprimă convingerea că puterea în societate trebuie să aparŃină poporului. Este însă
evident că masele nu pot exercita puterea direct şi nemijlocit. Ca atare, democraŃia
modernă se bazează pe delegarea puterilor , prin vot, unor reprezentanŃi aleşi, de
unde numele de „ democraŃie reprezentativă” sau „democraŃie parlamentară”,
având în vedere primatul puterii legislative exercitată de parlament. Există şi o
formă de democraŃie directă- referendumul, la care însă, se recurge numai în
probleme de larg interes.
Teoreticienii recunosc adesea limitele democraŃiei: raritatea alegerilor (o
dată la 4 ani); posibilitatea delegării puterii unor demagogi sau politicieni
carierişti; neparticiparea efectivă a cetăŃenilor la dezbaterea şi adoptarea politicilor
de care depinde propria lor viaŃă; asimetria dintre majoritate şi elitele politice care
nu întotdeauna dirijează treburile publice în interesul majorităŃii - cum cere
democraŃia- ci în interesul unor grupuri de interese; manipularea opiniei publice
prin mass-media . Dar, deşi imperfectă sau minimală, democraŃia este preferabilă
oricărui alt regim.
50
b) Normele politice
Acestea decurg din criteriile de apreciere a valorilor politice. Ele
reglementează raporturile dintre cetăŃeni, dintre grupurile sociale, dintre acestea şi
puterea politică.
Într-un sistem politic bine articulat, normele politice se regăsesc în
ConstituŃie şi legile fundamentale, care constituie principalul cadru normativ în
limitele căruia cetăŃenii îşi desfăşoară activitatea.

1. FUNCłIILE CULTURII POLITICE


Acestea sunt : funcŃia informaŃională, funcŃia axiologică şi funcŃia normativă
*FuncŃia informaŃională reprezintă calea de transmitere către membrii
societăŃii de informaŃii cu privire la sistemul şi acŃiunile politice, la valorile şi
normele politice.
*FuncŃia axiologică contribuie la formarea anumitor convingeri ale
oamenilor faŃă de valorile politice, care pot fi de ataşament sau de respingere.
Convingerile, la rândul lor, generează atitudini politice angajante ale cetăŃenilor.
*FuncŃia normativă priveşte normele şi regulile de comportament. Într-o
societate cu o temeinică cultură politică, normele şi regulile politice sunt respectate
de toŃi cetăŃenii, dacă acestea exprimă voinŃa majorităŃii, chiar dacă unii nu sunt de
acord cu ele şi le contestă.

2. COMUNICAREA POLITICĂ
Prin intermediul comunicării şi transmiterii informaŃiei, forŃele politice caută
să câştige aderenŃi, simpatizanŃi şi în cele din urmă alegători.
În acest scop sunt folosite: discursul politic direct, întâlnirile publice,
dialogul, sondajele de opinie, toate formele de mass-media. Aşadar, sub incidenŃa
proceselor de comunicare se află: partidele politice şi oamenii politici, guvernanŃii
dar şi masa cetăŃenilor, eterogenă şi diferenŃiată ca opŃiuni politice şi grad de
cultură, inclusiv cultura politică.
EficienŃa comunicării depinde şi de limbajul politic purtător de mesaj, al
programelor, lozincilor, manifestelor electorale. Optimizarea comunicării este
51
condiŃionată, de asemenea, de un set de cerinŃe printre care: stăpânirea
cunoştinŃelor politice, un nivel de moralitate compatibil cu principiile civismului
social, un grad anume de instruire şi informare a populaŃiei.
Dezvoltarea explozivă a mass-mediei a permis însă manipularea discursului
politic, apelul la un lanŃ de şiretlicuri uşor sesizabile în, de exemplu, confruntarea
publică dintre candidaŃi: eludarea întrebărilor delicate, atacul direct-disimulat
împotriva rivalului, supradimensionarea propriilor realizări etc. Arma cea mai
penetrantă de influenŃare, mass-media, se prezintă sub diverse înfăŃişări: presă,
radio, televiziune, cinema, discursuri, benzi magnetice, audio-video, fax ş.a. Este
un factor ce acŃionează nu pe calea constrângerii, ci prin persuasiune şi seducŃie,
exercitând o influenŃă considerabilă, fără a fi oficială sau imperativă.
Fiind însă o industrie, devine controlată şi controlabilă după dorinŃa
proprietarului, vehiculând prioritar, pe baze comerciale şi de interese, anumite idei,
valori şi percepŃii, putând acredita astfel o falsă realitate.
O mare audienŃă şi putere de pătrundere o are televiziunea. Prin combinarea
divertismentului cu influenŃarea politică, ea poate stimula manipularea agreabilă;
contactul politicienilor cu masele se transformă în spectacol, implicând ficŃiunea
artistică: scenariu, decor, regie, text, replici etc. Azi, statutul de persoană cunoscută
este condiŃionat din ce în ce mai mult de apariŃia la televizor. Nu este de mirare, de
aceea, că tot mai mulŃi oameni politici participă cu plăcere la talk-show-uri
televizate.

52
X. IDEOLOGIA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI
1. Opinii privind ideologia. Perspectivele ideologiei
2. Rolul ideologiei
3. Tipuri de ideologii politice
4. FuncŃiile ideologiei

1. OPINII PRIVIND IDEOLOGIA. PERSPECTIVELE IDEOLOGIEI

În limbajul politologic, una din noŃiunile cele mai controversate dar şi mai
uzitate este ideologia în general, ideologia politică în special.
Etimologia noŃiunii are la bază cuvintele greceşti eidos- imagine şi logos-
învăŃătură, ştiinŃă. Un gânditor din secolul al XVIII-lea a definit-o, ca fiind ştiinŃa
despre idei sau critica ideilor. „Grand Larousse” defineşte ideologia ca un
ansamblu de idei (filosofice, politice, religioase, economice), formând un sistem
mai mult sau mai puŃin coerent, de care face uz un grup social, partid, guvern,
individ.
De-a lungul vremii, aşa cum am relevat, conceptul a îmbrăcat o multitudine
de accepŃiuni, până la ideea de falsă cunoaştere.
Pentru o înŃelegere corectă, politologii au încercat să stabilească raportul
dintre ideologie şi ştiinŃă, cauzalitatea lor.
Ideologia este un produs al realităŃii sociale, dar şi al conştiinŃei umane, ori
aceasta este călăuzită de idealuri şi, mai ales, de interese. Desigur că, în funcŃie de
acestea, cât şi de emitentul politic, ideologiile pot fi în concordanŃă cu ştiinŃa sau,
dimpotrivă, în dezacord cu ea şi atunci, desigur, poate fi o falsă cunoaştere.
La începutul perioadei interbelice s-a afirmat un curent contrar existenŃei şi
utilităŃii ideologiilor, mergându-se până la afirmarea tezei despre „sfârşitul erei
ideologiilor”, sau „criza ideologiilor”. Originea acestui curent stă în contestarea

53
ideologiei stângii radicale, elaborată de Marx şi Engels la mijlocul secolului al
XIX-lea – o imagine utopică, deformată a realităŃii.
Încercarea de a extrapola această caracteristică la nivelul întregii ideologii,
neŃinând seama şi de celelalte elaborate ideologice (clasice, neoclasice,
contemporane), nu este nici argumentată, nici convingătoare, pentru că eşecul unei
idei utopice nu înseamnă sfârşitul ideilor şi a confruntării lor. Atâta timp cât vor
exista clase, grupuri sociale şi chiar societăŃi distincte cu interese diferite, vor
exista şi ideologii care să le exprime.
AlŃi autori, dimpotrivă, s-au pronunŃat pentru nevoia de idei: numai cei care
au idei dispun şi de posibilitatea de a atrage pe cei care nu au o ideologie. De aici,
o convingere care îşi face loc cu tot mai multă forŃă: nu numai că nu se poate vorbi
de o criză a ideologiilor, ci suntem la începutul unui „nou ev ideologic” în planul
gândirii şi practicii politice. Astfel, fostul preşedinte american J.F. Kennedy
considera, spre pildă că, „ naŃiunea americană are mai mare nevoie de forŃa ideilor
decât de forŃa atomică, de cea financiară şi industrială”.

2. ROLUL IDEOLOGIEI este determinat, în mare măsură, de natura


regimului politic aflat la putere.
În societăŃile totalitare, ideologia are menirea de a justifica şi legitima
existenŃa acestora. Ea se conturează prin politizarea, îndoctrinarea gândirii şi
conştiinŃei umane, a ştiinŃei şi învăŃământului, devenind un instrument de
dominaŃie politică. Aici, ideologia devine unică şi oficială, prin suprimarea
celorlalte ideologii.
În societăŃile democratice definite prin pluripartidism, pluralism politic şi
ideologic, există, deci, o multitudine de ideologii care exprimă o mare diversitate
de aspiraŃii şi interese. La emitenŃii politici interesaŃi de soluŃii viabile, întemeiate
pe criterii ştiinŃifice, ideologia se caracterizează prin rigoare şi coerenŃă.
În esenŃă, politologii au identificat:
a) Ideologii politice ale puterii, implicate în organizarea şi conducerea
politică a societăŃii,

54
b) Ideologii politice ale opoziŃiei, preocupate de influenŃarea şi controlul
puterii, de cucerirea acesteia prin mijloace constituŃionale.

3.TIPURI DE IDEOLOGII POLITICE


După modul cum se raportează şi concep transformările şi schimbările
fenomenelor şi proceselor social-politice ale societăŃii, ideologiile politice se pot
clasifica în:
*Ideologii politice conservatoare
Acestea au apărut încă din antichitate şi se regăsesc în toate societăŃile şi
perioadele istorice. Se caracterizează prin apărarea, conservarea, justificarea şi
legitimarea cu orice preŃ şi cu orice mijloace a vechilor instituŃii social-politice şi a
concepŃiilor privind organizarea şi conducerea vieŃii sociale.
*Ideologii politice revoluŃionare
Au apărut în perioada modernă ca ideologii care vizau transformarea
până la înlocuire a unor sisteme politice perimate, cu altele noi, bazate pe alte
principii şi valori.
*Ideologii politice reformiste
Acestea s-au cristalizat în perioada interbelică şi mai ales postbelică. Îşi
propun transformări economice, sociale şi politice, în limitele aceluiaşi sistem
social, fără a-şi propune înlocuirea sau schimbarea, ci mai degrabă dezvoltarea,
perfecŃionarea şi umanizarea sa, asigurarea echităŃii şi dreptăŃii sociale, condiŃii şi
situaŃii egale pentru toŃi membrii societăŃii.
*Ideologii politice extremiste, dictatoriale
Acestea au considerat violenŃa, forŃa, drept instrumente şi mijloace unice,
legale, de transformare şi înlocuire a sistemelor social-politice şi economice.
*Ideologii politice elitiste
EsenŃa acestor ideologii o constituie organizarea şi conducerea societăŃii de
către elita socială, respectiv de un grup, partid sau clasă de persoane predestinate şi
înzestrate cu o serie de calităŃi excepŃionale.

55
*Ideologii politice fundamentaliste
Sunt ideologii politice de esenŃă extremistă, care îşi justifică şi
legitimează acŃiunea şi conduita social-politică pe fundamente teologice, în numele
unor sisteme religioase.
4. FUNCłIILE IDEOLOGIEI
*FuncŃia de cunoaştere şi interpretare a realităŃii politice
Aceasta îşi permite să elaboreze demersul teoretic şi acŃiunea practică,
obiectivele strategice şi mijloacele emitentului (puterea sau opoziŃia).
* FuncŃia partinică-partizană
Este impusă de emitentul politic, pentru că ideologia promovează interesele
acesteia fiind, deci partinică şi partizană.
* FuncŃia teoretică, explicativă
Aceasta îşi propune să explice şi să justifice obiectivele, scopurile
emitentului. Totodată, va organiza şi conduce lupta teoretică împotriva altor
ideologii, contribuind la fundamentarea discursului politic şi propagandei politice.

56
XI. DOCTRINE POLITICE

CONłINUTUL CURSULUI
1. Delimitări conceptuale. DefiniŃii
2. Rolul doctrinei politice
3.Tipuri de doctrine politice

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. DEFINIłII


Concepte polisemantice, doctrina şi ideologia ridică numeroase întrebări şi
ambiguităŃi. Chiar dacă sunt concepte cheie în peisajul ştiinŃelor social-politice,
„soluŃiile” oferite de specialişti nu exclud complet şi într-o manieră general
acceptabilă punctele nevralgice. DicŃionarele enciclopedice definesc doctrina drept
un ansamblu de principii, teze, idei şi metode adoptate de un partid politic, pe care
se întemeiază concepŃia sa de guvernare, de organizare şi conducere a societăŃii.
Ideologia este definită drept un ansamblu de idei şi concepŃii care exprimă,
într-o formă teoretică, interesele şi aspiraŃiile unui grup social, unui regim politic
sau unui partid pentru a justifica acŃiunile lor politice.
Precum se poate constata, similitudinile de formulare sunt numeroase, de
aceea literatura politică tinde, uneori, să atribuie înŃelesuri oarecum asemănătoare
celor două noŃiuni, deşi există şi trăsături distincte care le particularizează. Cursul
de faŃă îşi propune, în desfăşurarea lui să le pună în evidenŃă.
Cert este că, atât doctrina cât şi ideologia sunt, după cum apreciază marea
majoritate a specialiştilor, componente ale gândirii politice.
La origini, doctrina (de la termenul similar din limba latină) avea prioritar
accepŃiunea de învăŃătură. Era întrebuinŃat şi în sens de educaŃie, teorie sau
ansamblu de principii morale. Cu timpul, îşi delimitează sfera de cuprindere.
În felul acesta se disting doctrine filosofice, religioase, economice, militare
dar şi doctrine politice, care privesc, aşa cum s-a relevat, organizarea şi conducerea
societăŃii.

57
Literatura de specialitate românească din perioada comunistă, acordă o
atenŃie excesivă conceptului de ideologie, în comparaŃie cu cel de doctrină politică.
ExplicaŃia care se dă este că ideologia a avut o traiectorie mai favorabilă, în trecut
fiind asociată demersurilor propagandistice ale regimului comunist, în timp ce
conceptul de doctrină a cunoscut o perioadă de renaştere a interesului faŃă de el abia
după 1970, dar numai în conjuncŃie cu numele ultimului dictator comunist din
România (doctrina Ceauşescu).
Doctrina politică urmează, îndeobşte două direcŃii: fie se modelează
dinamicii vieŃii sociale, fie se osifică, devenind dogmă, dominată de concepŃii fixe,
conservatoare. Ca urmare, viaŃa politică a cunoscut întotdeauna o confruntare între
tendinŃele conservatoare cu cele liberale, radicale, şi versiunea lor contemporană –
neoconservatorismul şi neoliberalismul.

2. ROLUL DOCTRINEI POLITICE


Doctrinele politice reflectă interesele şi aspiraŃiile unor grupuri sociale şi
promovează, în funcŃie de acestea, anumite valori şi norme social-politice şi umane,
ce trebuie conservate sau realizate, modele de acŃiune socială şi politică, sau
proiecte asupra viitorului dezirabil al societăŃii. Ele au rolul de a explica, justifica şi
argumenta poziŃiile şi atitudinile grupurilor sociale şi ale conducătorilor lor, de a
prospecta direcŃiile dezvoltării statelor în care acestea acŃionează, în special, şi al
societăŃii umane, în general, de a propune idealuri şi programe de acŃiune.
Datorită impactului considerabil pe care îl au doctrinele politice asupra
membrilor comunităŃilor naŃionale sau a diferitelor grupuri sociale, în mobilizarea
şi antrenarea lor în realizarea unor scopuri sau obiective, ideile, tezele, concepŃiile
care le compun se regăsesc în planul acŃiunii politice, îndeosebi în constituŃia şi
legislaŃiile statelor, în programele şi statutele partidelor şi organizaŃiilor politice.

3. TIPURI DE DOCTRINE POLITICE


Tipurile de doctrine politice care s-au configurat de-a lungul timpului,
constituie un alt domeniu de interes al ştiinŃelor socio-politice.

58
Clasificarea doctrinelor politice
Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot
împărŃi în două mari categorii: doctrine politice privind organizarea şi conducerea
democratică a societăŃii şi doctrine politice dictatoriale.
a) Doctrine politice privind organizarea şi conducerea democratică a
societăŃii
*Doctrina liberală
Doctrina liberală constituie una dintre componentele esenŃiale ale sistemului
doctrinar contemporan şi deopotrivă ale gândirii politice trecute şi actuale. Ea s-a
manifestat prin mai multe variante ca de exemplu: liberalismul clasic,
neoliberalismul.
Liberalismul clasic, a apărut în perioada revoluŃiilor burgheze şi a evoluat
până în zilele noastre. EsenŃa sa constă în: libertatea individului, a proprietarului în
raport cu statul, în libertatea de întreprindere. Omul este liber să gândească şi să-şi
exprime prin viu grai sau în scris părerile, poziŃiile sau aprecierile. De asemenea
este liber să se asocieze şi să desfăşoare activitate politică sau orice altă activitate
cu respectarea legii. Este liber să producă şi să acumuleze bogăŃie într-o economie
bazată pe concurenŃă şi libera circulaŃie a capitalului.
Liberalismul clasic susŃine şi egalitatea oamenilor. Potrivit doctrinei,
oamenii se nasc şi rămân egali în drepturi; toŃi sunt egali în faŃa legii; au acces egal
la demnităŃi, posturi şi funcŃii publice.
Doctrinarii liberali sunt cei care redescoperă noŃiunea de democraŃie şi îi
redau sensuri, aplicaŃii politice noi, moderne. DemocraŃia apare ca o nouă ordine ce
presupune un sistem politic democrat, a cărui funcŃionalitate este conferită de:
alegeri libere, reprezentativitate parlamentară, reguli constituŃionale, pluralism
politic, separarea puterilor în stat.
Neoliberalismul modern admite, spre deosebire de liberalismul clasic,
intervenŃia limitată şi în anumite condiŃii în economia de piaŃă, în politica de

59
protecŃie socială, prin măsuri etatiste, pornind de la ideea că interesul general
primează în raport cu cel individual.
Astăzi asistăm la o pasionantă confruntare de opinii cu privire la rolul
„statului providenŃă”, de la care toŃi aşteaptă protecŃie. ReŃinem părerea că politica
de redistribuire a veniturilor către persoanele defavorizate creează o mentalitate de
„întreŃinut”, distruge spiritul de iniŃiativă, precum şi voinŃa de a crea bogăŃie.
ExperienŃa tranziŃiei în statele Europei Centrale şi de Est (printre care şi
România), dovedeşte că la nivel instituŃional este mai uşor de realizat mecanismul
democratic pluralist decât liberalizarea economiei. Reforma economică, trecerea de
la economia etatizată la economia de piaŃă, sunt însoŃite de efecte dureroase:
impozite mari, falimente, şomaj, inflaŃie, scăderea producŃiei – numite euforistic
„costuri sociale”.

*Doctrina conservatoare
Îşi are originile în atitudinea politică a aristocraŃiei feudale de la sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi începutul următorului, care repudiază ideile revoluŃiei
burgheze, îndeosebi ale celei franceze din 1789. Fondatorul acestei doctrine a fost
englezul Ed.Burke care, în lucrarea sa „ReflecŃii asupra revoluŃiei franceze”(1790),
se pronunŃa pentru apărarea ordinii sociale, a ideilor şi instituŃiilor tradiŃionale,
împotriva înnoirilor şi schimbărilor afirmate de revoluŃionarii francezi şi de
doctrinarii liberali.
Şi doctrina conservatoare s-a manifestat şi se manifestă prin mai multe
variante: conservatorismul clasic, neoconservatorismul ş.a.
Dintre ideile pe care le consacră conservatorismul, menŃionăm: „ordinea
naturală”, tradiŃiile şi continuitatea trebuie apărate cu prioritate într-o societate în
care puterea este bazată pe forŃă şi dominaŃie autoritară; „organismul social” este
superior oricărei individualităŃi, motiv pentru care individul trebuie să se supună
forŃei puterii şi ordinii ierarhice statornicită de aceasta; valoarea libertăŃii
individuale nu este absolută, ci este supusă unor alte valori.

*Doctrina social- democrată (socialismul democratic tradiŃional)


60
Doctrină cu vechi tradiŃii, a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
când, pe fondul afirmării muncitorimii industriale, s-au creat partidele socialiste şi
social-democrate. Această doctrină a promovat valori cum sunt pluralismul politic
şi diversificarea formelor de proprietate.
Perioada sa de maximă activitate se situează după al doilea război mondial
când, afirmându-se ca mari partide reformatoare, partidele social-democrate au fost
chemate pe perioade îndelungate de timp la conducerea Germaniei, FranŃei,
Suediei, Spaniei, Austriei.
Spre deosebire de liberalism (separarea riguroasă a sferei publice, statale, de
cea a intereselor particulare), social-democraŃia se pronunŃă pentru îmbinarea
echilibrată a acestora, urmărind gestionarea politicilor sociale (salarizarea,
fiscalitatea, impozitul progresiv, controlul investiŃiilor, protecŃia socială
programată, accesul la bunăstarea socială), printr-un ansamblu de măsuri care
conferă statului rolul de arbitru.
Între doctrinele politice contemporane se numără şi doctrina socialistă.
Aceasta îmbracă o varietate de înŃelesuri şi orientări politice, referindu-se la
socialişti, comunişti, naŃional-socialişti. EsenŃa sa constă într- o societate eliberată
de exploatare, întemeiată pe egalitate şi justiŃie socială.
Socialiştii tradiŃionali europeni au avut în vedere un compromis între
capitalism şi socialism.

*Doctrina democrat-creştină. Alte doctrine politice influenŃate de


religie.
Raporturile dintre religie (religii) şi politică sunt vechi. Cu timpul,
învăŃăturile lui Iisus, Mahomed, Budha, Moise, au generat precepte religioase care
s-au oglindit în spectrul doctrinelor politice: democraŃia creştină, social-
creştinismul, orientările islamice, sionismul iudaic.
În aceste cazuri, deci, politica se modelează după religie. De exemplu, prin
vocaŃia sa ecumenică, religia creştină (devenită o putere mondială administrativă,
financiară, spirituală, în ciuda divizării în mai multe biserici: catolică şi ortodoxă),
poate fi considerată drept una din sursele cele mai vechi ale doctrinei „drepturilor
61
omului”. Convingerile religioase şi ideologiile politice s-au întâlnit pe terenul
umanismului, conducând la abordări tolerante, liberale în problema comunităŃilor,
dar şi orientări dogmatice, intolerante, fanatice, fundamentaliste.
Doctrina democrat-creştină, apare mai târziu decât liberalismul şi
conservatorismul, fiind expresia asocierii principiilor dreptăŃii sociale şi
solidarităŃii, cu principiile filosofiei şi eticii creştine.
Dintre constantele democraŃiei-creştine, menŃionăm:
*realizarea unei democraŃii depline, pluraliste, întemeiată pe garantarea şi
apărarea demnităŃii umane;
*individul este subiectul şi „obiectul” esenŃial al democraŃiei depline;
solidaritatea socială;
*sistemul democrat se bazează pe economia socială de piaŃă; câmp liber
iniŃiativei particulare;
*întărirea autorităŃii puterii politice; responsabilitatea statului în
administrarea afacerilor publice şi binelui social;
*apărarea autorităŃii spirituale;
*asigurarea unui echilibru între „centru” şi autorităŃile locale, necesar unei
guvernări eficiente; respectarea autonomiilor locale şi autoadministrării.
În plan economic, este remarcabilă experienŃa guvernării Uniunii Creştin-
Democrate a cancelarului Conrad Adenauer (1949-1963). Reformele economice,
contractele cu sindicatele, sistemul coparticipativ al întreprinderilor, politica de
protecŃie socială, asociate cu planul Marshall, au făcut din Germania una din cele
mai avansate Ńări ale Europei.
În România, un astfel de partid este Partidul NaŃional łărănesc Creştin
Democrat.
Islamismul este o doctrină religioasă prezentă pe toate continentele. La baza
sa se află preceptele Coranului, care reglementează viaŃa socială, justiŃia civilă,
viaŃa individuală a musulmanilor.
Pe această învăŃătură se întemeiază o diversitate de regimuri politice
moderne, dar şi fundamentaliste (intolerante).

62
b) Doctrine politice privind organizarea şi conducerea în mod
dictatorial a societăŃii
*Doctrina comunistă
Doctrina politică comunistă are la bază principiile ideologiei marxist-
leniniste, ai cărei fondatori au fost Marx, Engels şi Lenin.
ConcepŃia marxistă originară a văzut în socialism o fază de dezvoltare a
omenirii, urmând în mod inevitabil capitalismului, în care „lupta de clasă” urma să
fie înlocuită treptat cu egalitatea claselor şi, în final, cu dispariŃia lor.
Dintre ideile consacrate de doctrina comunistă, menŃionăm: negarea
principiilor pluralismului politic, separaŃiei puterilor în stat, supremaŃiei legii,
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor; menŃinerea unei economii centralizate şi
planificate; conducerea „partidului unic”, expresie a dictaturii proletariatului.
*Fascismul şi neofascismul
Doctrina politică fascistă are la bază ideologia fascistă, cu elementele sale
principale: rasismul, şovinismul, antisemitismul, exaltarea misticismului, mitul
conducătorului, elitismul, teoria spaŃiului vital, cultul violenŃei.
Această doctrină a urmărit să justifice instaurarea pe calea forŃei a regimului
totalitar, caracterizat prin:
* înlocuirea statului de drept cu statul poliŃienesc;
* subordonarea totală a individului autorităŃii statului totalitar;
* nesocotirea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti;
* suprimarea pluralismului politic, guvernarea partidului unic.
După primul război mondial a cunoscut forma regimului fascist al lui
Benito Mussolini în Italia şi al regimului nazist al lui Adolf Hitler in Germania.
Alte variante au fost: horthismul în Ungaria, franchismul în Spania, mişcarea
legionară în România etc.
Cel mai brutal produs al acestei doctrine, nazismul, a practicat genocidul
(exterminarea în masă a unor categorii de oameni), precum şi o politică de
subjugare şi dominare a popoarelor lumii.

63
Statele fasciste au fost înfrânte in timpul celui de-al doilea război mondial,
dar ideologia şi doctrina fascistă nu au dispărut complet.
Neofascismul, restrâns ca manifestare şi influenŃe, nu reprezintă o mişcare
de proporŃii în lumea contemporană, dar aceasta nu înseamnă că principiile sale,
preluate din vechea doctrină şi ideologie, sunt mai puŃin nocive. De aceea, ele
trebuie cunoscute, denunŃate şi condamnate.
Un loc aparte îl ocupă doctrinele politice tehnocrate care pot fi
apreciate ca doctrine de graniŃă între cele două mari categorii. Acestea se bazează
pe principiul că în organele puterii să fie promovaŃi cu precădere specialişti,
tehnocraŃi care să ia decizii nu în raport cu interesele de grup social, ci numai
potrivit cu elementele evidenŃiate de ştiinŃă, făcând abstracŃie de poziŃiile politice
ale diferitelor grupuri.

64
XII. DEMOCRAłIA POLITICĂ

CONłINUTUL CURSULUI

1. Repere teoretice privind apariŃia şi evoluŃia istorică a democraŃiei


politice
2. Conceptul de democraŃie şi principiile care stau la baza acesteia
3. Doctrine politice privind democraŃia
4. DemocraŃia şi pluralismul politic

1. REPERE TEORETICE PRIVIND APARIłIA ŞI EVOLUłIA


ISTORICĂ A DEMOCRAłIEI POLITICE

Una dintre problemele esenŃiale ale organizării politice din lumea


contemporană şi căreia i se acordă o importanŃă deosebită din partea analiştilor şi
politologilor, este democraŃia.
Primele concepŃii teoretice şi practice în legătură cu aceasta datează încă din
antichitatea ateniană, de unde şi sensul etimologic al termenului „demos-popor şi
kratos-putere”, adică deŃinerea şi exercitarea puterii de către popor.
O primă analiză teoretică despre democraŃie o realizează Aristotel în
lucrările sale Politica, Etica şi ConstituŃiile. Dominat de ideea realizării „binelui
general”, el asociază guvernământul cu legea fundamentală, ConstituŃia,
considerându-le lucruri identice.
În feudalism, ca urmare a dominării sale de absolutismul monarhic şi de
dogma teologică, democraŃia a cunoscut o perioadă de regres. Ca formă de
guvernământ şi guvernare ea dispare, ceea ce se menŃine fiind numai anumite
elemente, aspecte de democratism, acestea fiind prezente în cadrul obştilor săteşti
sau a republicilor orăşeneşti. Abia în secolul al XVII-lea, odată cu descompunerea

65
acestei formaŃiuni sociale şi afirmarea dreptului natural şi a tezei contractualiste, cel
puŃin conceptual, teoretic, democraŃia realizează progrese.
Adevărata dezvoltare, atât din perspectivă conceptuală dar mai ales din
perspectiva practicii politice, o va cunoaşte democraŃia politică odată cu societatea
modernă, cu elaborarea doctrinelor politice ale acesteia (liberalismul,
conservatorismul, social-democraŃia ş. a.). În noile condiŃii, democraŃia este
identificată cu principiul suveranităŃii poporului, exprimată în dreptul său de a
desemna şi controla guvernarea naŃiunii, care este realizată de pe principii şi valori
noi.

2. CONCEPTUL DE DEMOCRAłIE ŞI PRINCIPIILE CARE STAU


LA BAZA ACESTEIA
a) Conceptul de democraŃie
Definirea cât mai exactă a democraŃiei a constituit o preocupare importantă a
politologiei încă din antichitate şi până în prezent. În încercarea de a evita
interpretările ori neclarităŃile ce reies din afirmaŃii din care nu rezultă cu claritate „
cine conduce” şi „cine sunt cei conduşi”, putem defini democraŃia ca fiind o formă
de organizare şi conducere politică a societăŃii de către cei care deŃin puterea prin
consultarea cetăŃenilor, Ńinând cont de voinŃa acestora, de interesele şi aspiraŃiile
de progres ale Ńării.
Prin urmare, aceasta înseamnă că democraŃia, ca formă de organizare şi
conducere politică presupune două părŃi: conducătorii şi conduşii, pe baza unor
alegeri libere.

b) Principiile şi valorile democraŃiei politice


Ca societatea să se poată baza pe o organizare şi conducere politică
democratică, în mod obligatoriu trebuie să se respecte anumite reguli sau principii
de bază, luate ca un tot unitar, care pot să îmbrace forme concrete, în funcŃie de
etapa respectivă şi condiŃiile istorice ale fiecărei Ńări.
Dintre aceste principii menŃionăm:

66
*ExistenŃa unui cadru legislativ, inclusiv o lege fundamentală (constituŃia),
în care să fie prevăzute drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi
popoarelor, egalitatea în drepturi a tuturor cetăŃenilor şi popoarelor în a gândi şi a se
organiza în mod liber, a-şi manifesta poziŃiile faŃă de diferite probleme legate de
organizarea societăŃii, conducere etc, cu garanŃii legislative ca aceste drepturi şi
libertăŃi să poată fi exprimate şi exercitate în mod liber;
*Înfăptuirea separaŃiei puterilor în stat, adică să existe puterea legislativă,
puterea executivă şi cea judecătorească;
*ExistenŃa unui mecanism politic menit să asigure condiŃii pentru
exercitarea liberă de către toŃi cetăŃenii pentru a alege şi a fi aleşi în organele de
conducere centrale si locale ale statului;
*Posibilitatea de organizare profesională şi politică liberă;
*DemocraŃia trebuie să fie largă, activă şi participativă; să cuprindă toate
domeniile vieŃii sociale, atât la nivel micro cât şi macrosocial.

3. DOCTRINE POLITICE PRIVIND DEMOCRAłIA


Doctrinele politice constituie sisteme de idei, teze, principii, concepŃii, mai
mult sau mai puŃin elaborate, argumentate şi prezentate în modalităŃi diverse, cu
privire la organizarea şi funcŃionarea societăŃii, la esenŃa puterii politice, la
conŃinutul, formele şi mecanismele de exercitare a acesteia, la rolul instituŃiilor şi
al clasei politice, la raporturile dintre guvernanŃi şi guvernaŃi.
Pornind de la principiile care stau la baza doctrinelor politice, ele se pot
grupa în două mari categorii: doctrine politice privind organizarea şi conducerea
democratică a societăŃii şi doctrine politice privind organizarea şi conducerea în
mod dictatorial a societăŃii. Primele respectă îndeosebi voinŃa cetăŃenilor şi au la
bază principiile statului de drept. Cele din a doua categorie nesocotesc voinŃa şi
interesele cetăŃenilor având la bază principiul statului totalitar.
Dintre doctrinele care abordează problema, menŃionăm următoarele:

a) Doctrina liberală

67
Axată şi centrată pe individ conceput ca proprietar şi întreprinzător, pe om
ca fiinŃă raŃională, purtătoare şi promotoare a propriilor sale aspiraŃii şi interese,
doctrina politică liberală a acordat o importanŃă deosebită problemei democraŃiei.
Liberalismul a dat o nouă viziune asupra locului şi rolului individului în societate,
asupra raportului ori relaŃiei sale cu politica.
Democratismul politic liberal pune în locul autorităŃii tradiŃionale şi a
privilegiilor feudale, individul cu aspiraŃiile şi interesele sale, însoŃit de un larg
sistem de drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti, civile şi politice („individul ca scop,
politica un mijloc”).
Dintre teoreticienii democratismului politic liberal amintim pe Benjamin
Constant, Charles Alexis Tocqueville ş.a.

b) Doctrina conservatoare
În teoria şi practica conservatoare, democraŃia nu este percepută ca o
participare largă şi activă a întregului popor, ci, sub diferite pretexte, ea este redusă
la segmentul aristocratic-burghez, la elita societăŃii.
DemocraŃia, în sens larg de fenomen politic, este privită ca o instituŃie
superficială, incapabilă să asigure obiectivitatea promovării intereselor tuturor
indivizilor şi grupurilor sociale. În locul democraŃiei, înŃeleasă ca putere a
poporului, este promovată democraŃia elitelor unde calitatea şi capacitatea
intelectuală a acestora au rol hotărâtor în conducerea societăŃii.
Dacă în doctrina liberală oamenii sunt consideraŃi liberi şi egali prin naştere
şi dispun de drepturi şi libertăŃi social-politice, în concepŃia conservatoare oamenii
sunt inegali, au înzestrări naturale, specifice şi diferenŃiate. Societatea
conservatoare este concepută şi structurată pe principiile inegalităŃii sociale dintre
oameni, a prezenŃei între aceştia a unui grup de elită înzestrat cu capacitatea de a
conduce.
c) Doctrina social-democrată
Această orientare concepe democraŃia ca o strânsă unitate între laturile sale
esenŃiale: libertate, egalitate, protecŃie socială şi putere. Obiectivul principal al

68
acestei doctrine este realizarea echităŃii şi dreptăŃii sociale, apropierea condiŃiilor de
viaŃă între toŃi membrii societăŃii.

d) Alte doctrine
O cu totul altă înŃelegere teoretică şi realizare în practica socială au dat-o
democraŃiei politice elaboratele şi paradigmele doctrinare nedemocratice,
dictatoriale, aşa cum este cazul fascismului, neofascismului sau a doctrinei
comuniste.
În esenŃă, aceste elaborate nu Ńin seama de voinŃa şi interesele cetăŃeanului,
au ca fundament statul totalitar; principiul separaŃiei puterilor în stat fie nu se
aplică, fie aplicarea sa este formală; are loc limitarea sau suspendarea drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃeneşti; lipseşte pluralismul şi pluripartidismul politic-ideologic şi
opoziŃia politică; în procesul guvernării se folosesc metode şi mijloace ilegale,
bazate pe forŃă, violenŃă, constrângere fizică, psihică, teroare şi frică.

4. DEMOCRAłIA ŞI PLURALISMUL POLITIC


În condiŃiile contemporane, conceptul de democraŃie este indisolubil legat de
noŃiunea de pluralism politic. Provenind de la latinescul pluralis, adică „format,
compus din mai multe elemente”, pluralismul semnifică o unitate în diversitate,
ceea ce îşi găseşte concretizarea în multitudinea de partide şi organizaŃii care se
interpun între indivizi şi stat şi care urmăresc să stăpânească mecanismul social. O
asemenea diversitate pe care o implică un sistem politic pluralist, precum şi practica
politică prin care se manifestă ea, asigură ca nici o forŃă politică şi nici o categorie
socială să nu poată exclude celelalte forŃe sau categorii, să nu poată sechestra
societatea pentru sine. Prin urmare, se dovedeşte a fi singura modalitate de
dezvoltare democratică a societăŃii.
La rândul său, doar o societate democratică poate garanta afirmarea
pluralismului politic.
Aşadar, pluralismul şi democraŃia sunt două noŃiuni corelative, se presupun
şi se condiŃionează reciproc. Nu se poate concepe o democraŃie autentică fără
69
pluralism politic şi nici pluralism politic fără democraŃie. În virtutea acestei
concluzii, se consideră că pluralismul politic este un principiu după care
funcŃionarea democratică a societăŃii, garantarea drepturilor şi libertăŃilor
cetăŃeneşti sunt condiŃionate de existenŃa şi acŃiunea mai multor forŃe politice şi
sociale aflate în competiŃie. Prin instituirea pluralismului politic drept câmp de
manifestare a democraŃiei, puterea politică nu mai tronează deasupra societăŃii , ci
se intersectează cu toate segmentele structurii sociale într-un mecanism chemat să
funcŃioneze pe baza legalităŃii, libertăŃii.
Schimbările produse ca urmare a evenimentelor care au avut loc în anul
1989 în statele europene foste comuniste, printre care şi România, au determinat
înlăturarea regimului politic despotic şi totalitar, statornicirea pluralismului politic,
a orientării spre economia de piaŃă, prin lege garantându-se drepturile şi libertăŃile
fundamentale ale cetăŃeanului, toate acestea urmând să aibă ca finalitate aşezarea
întregului sistem social politic pe principiile statului de drept, specifice unei
democraŃii autentice.

70
XIII. REGIMURILE POLITICE

CONłINUTUL CURSULUI
1. Orientări teoretice în definirea conceptului de regim politic
ConŃinutul şi esenŃa regimului politic
2. Tipologia regimurilor politice
3. Regimurile politice democratice
4. Regimurile politice dictatoriale

O problemă extrem de importantă pentru organizarea şi fundamentarea vieŃii


sociale o constituie regimurile politice. De natura acestora depinde în mare măsură
soluŃionarea în interesul cetăŃenilor a problemelor legate de viaŃa şi activitatea lor.

1. ORIENTĂRI TEORETICE ÎN DEFINIREA CONCEPTULUI DE


REGIM POLITIC. CONłINUTUL ŞI ESENłA REGIMULUI POLITIC

O primă încercare de definire şi tipologizare a regimului politic, a fost făcută


din perspectiva ştiinŃei dreptului constituŃional. Acest demers se bazează pe
disjungerea funcŃiei legislative de cea executivă şi pe explicarea coabitaŃiei dintre
ele. Din acest unghi se disting: regimul contopirii puterilor (monarhia absolută),
regimul diviziunii puterilor (republica prezidenŃială), regimul coabitării puterilor
(republica parlamentară).
În definirea şi clasificarea regimurilor politice, în rândul politologilor nu
există un punct de vedere unitar. ToŃi însă, abordează o astfel de definiŃie de pe
poziŃiile teoriei instituŃiilor, dar concep şi folosesc teoria în moduri diferite.
Pornind de la aceste considerente, în legătură cu definirea, conŃinutul şi
esenŃa regimului politic, putem aprecia următoarele:
71
*regimul politic reprezintă forma concretă de organizare şi funcŃionare a
sistemului politic;
*prin regim politic, se înŃelege modul concret de organizare,
instituŃionalizare şi funcŃionare a sistemului politic şi de exercitare a puterii
politice de către o forŃă social-politică, în cadrul unei comunităŃi sociale sau a unui
sistem social global;
*natura regimului politic, forma sa de exprimare în planul practicii sociale
este rezultatul raportului de forŃe dintre clase, grupuri sociale, partide, formaŃiuni
politice sau, altfel spus, dintre cetăŃeni, organizaŃii, dintre acestea şi societatea civilă
şi politică.
*regimul politic nu trebuie şi nu poate fi confundat cu forma de
guvernământ; aceasta din urmă se referă la raporturile dintre diferitele organisme
ale statului în procesul lor de constituire. În acest sens, pot să existe ca forme de
guvernare: monarhii absolute sau constituŃionale, republici prezidenŃiale
parlamentare etc.

2. TIPOLOGIA REGIMURILOR POLITICE


Una dintre clasificările tradiŃionale se întemeiază pe împărŃirea regimurilor
politice în grupe, după numărul conducătorilor. Potrivit acestui criteriu, se
deosebesc următoarele tipuri de regimuri politice:
*democraŃia reprezentată de acele regimuri în care majoritatea poporului
determină în mod liber orientarea şi îşi asumă controlul conducerii şi legislaŃiei;
*monocraŃia reprezentată prin conducerea societăŃii de către o singură
persoană;
*regimurile oligarhice în care conducerea politică a societăŃii o realizează
un grup restrâns de persoane, de obicei foarte înstărite.
*regimurile mixte care ocupă un loc intermediar între democraŃie şi
monocraŃie. Ele pot fi de două feluri: regim mixt înclinat spre democraŃie şi regim
mixt înclinat spre monocraŃie.
Una dintre clasificările mai complexe şi mai apropiate de realitatea vieŃii
politice, în privinŃa regimurilor politice, este cea făcută de Maurice Duverger. El
72
pune la baza clasificării sale patru criterii care , în esenŃă vizează: baza puterii
politice, problema alegerii conducătorului, constituirea organelor de conducere,
relaŃiile dintre ele. Pornind de la acestea, distinge două grupuri fundamentale de
regimuri: regimuri liberal-democratice şi regimuri autoritare.
Tot o astfel de clasificare, însă de data aceasta pornind de la alte criterii
(originea şi baza puterii, scopul regimului şi tipul de societate), stabileşte două
categorii de regimuri politice: regimuri democrate şi regimuri dictatoriale sau
totalitare.
Este adevărat că în cazul unor monarhii cu caracter absolut, nu pot să existe
decât regimuri dictatoriale. În cazul monarhiilor constituŃionale putem avea
regimuri democratice, iar în cazul unei republici prezidenŃiale, pot exista atât
regimuri politice democratice, cât şi dictatoriale.

3. REGIMURILE POLITICE DEMOCRATICE


Regimurile democratice au apărut o dată cu primele forme de organizare
democratică a societăŃii, având însă o seamă de trăsături specifice în raport cu
formaŃiunile sociale. Dacă în sclavagism şi feudalism au reprezentat rarităŃi, o dată
cu epoca modernă, cel puŃin în Ńările dezvoltate, regimurile democratice devin o
formă principală de exercitare a conducerii politice a societăŃii, îmbrăcând forme
specifice în raport de condiŃiile concrete ale fiecărei Ńări: regimuri politice
democratice în cadrul unor monarhii constituŃionale (Anglia, Belgia, Olanda,
Spania etc); regimuri democratice în cadrul unor republici parlamentare (Italia,
Germania, Portugalia etc); regimuri democratice prezidenŃiale (S.U.A., FranŃa,
România etc).
După înfrângerea fascismului în cel de-al doilea război mondial şi scoaterea
în afara legii a mişcărilor şi partidelor care au generat regimuri politice dictatoriale,
asistăm la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale să se instaureze în
majoritatea statelor lumii, îmbrăcând forme specifice de la o Ńară la alta şi chiar de
la un continent la altul.
Trebuie menŃionat că procesul de democratizare se extinde inclusiv în Ńările
aflate multă vreme sub influenŃa comunistă. Acesta cunoaşte în ultima vreme un
73
curs rapid de extindere în America Latină, iar Ńările Africii traversează o perioadă
accentuată de frământări politice cu tendinŃă vădită de democratizare, pe întreg
continentul african.
Se poate aprecia, aşadar, că, în epoca contemporană, regimurile democratice
capătă o pondere tot mai mare în viaŃa politică a tuturor Ńărilor, de aceasta fiind
legată promovarea progresului şi prosperităŃii, a colaborării între popoare şi, în
ultimă instanŃă, a menŃinerii păcii.
În teoria şi practica politică, regimurile politice democratice se
individualizează printr-o serie de caracteristici, după cum urmează:
*un regim politic este democratic în măsura în care libertatea, democraŃia,
pluralismul şi parlamentarismul fundamentează existenŃa societăŃii globale;
*statul trebuie să fie liber; puterile sale de natură politică, economică,
culturală, educaŃională etc, să nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din
grupările care le dispută. Orice identificare cu acestea, în detrimentul majorităŃii
cetăŃenilor, poate să conducă la un regim politic antidemocratic, dictatorial.
Regimurile politice democratice îmbracă, în funcŃionalitatea lor practică,
următoarele forme:
*regimuri politice parlamentare, în cadrul cărora parlamentul, în raport cu
alte organe ale puterii de stat deŃine un rol preponderent, concretizat într-un surplus
de atribuŃii şi prerogative;
*regimuri politice prezidenŃiale, în cadrul cărora şeful statului deŃine, în
sistemul organelor statale, o poziŃie privilegiată având largi atribuŃii şi prerogative;
*regimuri politice parlamentare semiprezidenŃiale, reprezentând un
element de mediere, de echilibru între puterea executivă şi cea legislativă. De data
aceasta, şeful statului este înzestrat de regulă, cu prerogative atât de executiv cât şi
de legislativ, putând, astfel, media între acestea.

4. REGIMURILE POLITICE DICTATORIALE


Termenul de dictatură provine de la latinescul dictatura, derivând din
„dictare- a afirma, a porunci”, însemnând dominaŃia nelimitată a unui grup social, a

74
unei persoane. Dictatorul este persoana care exercită conducerea fără nici un
control al statului, având puteri discreŃionare.
În politologie, termenul de dictatură este identificat cu cel de totalitarism,
absolutism, despotism, autocraŃie, existând o diversitate de păreri cu privire la
trăsăturile definitorii ale dictaturii, printre care menŃionăm: caracterul absolut al
autorităŃii supreme; absenŃa unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume
în virtutea cărora dictatorii să răspundă pentru faptele lor; concentrarea puterii în
mâna unei singure persoane ş.a.
Dictatura reprezintă caracteristica principală a oricărei dominaŃii, modul
şi formele ei de exercitare, în raport cu toate condiŃiile concrete ale momentului
istoric.
Sintetizând, putem aprecia că regimurile politice nedemocratice,
dictatoriale, se caracterizează în teoria şi practica vieŃii politice prin următoarele
trăsături:
* puterea de stat este deŃinută şi exercitată în mod absolut de către o
persoană sau un grup de persoane, care concentrează în mâinile lor întreaga putere;
* aplicarea puterii nu se realizează în baza principiului separaŃiei;
* lipsa pluripartidismului politic şi ideologic;
* prin mijloacele propagandei şi ideologiei partidului are loc crearea cultului
personalităŃii şefului statului;
* regimurile dictatoriale îşi au mijloacele şi metodele proprii de guvernare,
de la cele legale, până la cele ilegale, de la manipularea paşnică, până la violenŃa
deschisă.
În antichitate şi în feudalism, regimurile dictatoriale s-au manifestat sub
forma monarhiilor absolute. În epoca modernă, odată cu afirmarea burgheziei,
regimurile dictatoriale încep să fie înlocuite cu regimurile democratice.
În perioada contemporană, cele mai reprezentative forme ale regimurilor
dictatoriale sunt: regimurile coloniale, regimurile fasciste, regimurile comuniste şi
regimurile militare.
*Regimurile coloniale au apărut în perioada marilor descoperiri geografice
şi au cunoscut o maximă răspândire în perioada modernă, când unele state ca
75
Anglia, Olanda, Belgia, Spania, Portugalia şi mai târziu S.U.A. şi Germania, şi-au
creat adevărate imperii coloniale. Aceste regimuri totalitare, profund
nedemocratice, au constat în subordonarea totală, economică si spirituală a
numeroase Ńări şi popoare din Asia, Africa şi America de Sud, în cele mai multe
cazuri prin forŃă şi violenŃă.
*Regimurile fasciste au apărut şi s-au manifestat în perioada interbelică,
reprezentând o soluŃie politică de extremă dreaptă, o dictatură teroristă, un regim
politic totalitar. ApariŃia şi ascensiunea fascismului, în formele sale clasice (Italia,
Germania) poate fi explicată printr-un complex de factori, cauze şi conjuncturi
specifice perioadei interbelice.
*Regimurile comuniste, în comparaŃie cu regimurile fasciste, sunt regimuri
politice de extremă stângă, dar cu acelaşi numitor comun: totalitarismul şi dictatura
social-politică, sub aparenŃele conducerii clasei muncitoare, dar fiind în realitate
dictatura partidului comunist, mai precis a şefului acestuia sau a grupului de putere
din jurul său.
*Regimurile politice militare se încadrează în tipul regimurilor dictatoriale,
deşi în istorie au fost şi câteva excepŃii. Puterea politică este preluată şi exercitată
de cadrele conducătoare ale armatei. În funcŃie de natura grupului militar, aflat la
putere, de interesele şi orientarea acestuia, aceste regimuri pot îmbrăca forma
dictatorială, poliŃienească sau personală. În aceste regimuri, are loc suspendarea
constituŃiei, a drepturilor şi a libertăŃilor democratice, a activităŃii partidelor
politice.
În România, RevoluŃia din decembrie 1989, a pus capăt celei mai
îndelungate şi mai apăsătoare perioade, de regim totalitar, deschizând calea unor
profunde transformări economice, social-politice şi culturale de natură democratică.

76
BIBLIOGRAFIE

1. Obligatorie
* Iliescu, Adrian, Paul, Introducere în studiul politologiei, Edit. Bic All,
Bucureşti, 2002;
*Mitran, Ion, Politologie, Edit. FundaŃiei Romănia de Mâine, Bucureşti,
2002;
* Vâlsan, Călin, Politologie, Edit. Economică, Bucureşti, 1994;

2. Facultativă
* Carpinschi Anton, Bocancea Cristian, ŞtiinŃa politicului (Tratat), Edit.
UniversităŃii A. I. Cuza, Iaşi, 1998;
* Tănăsescu, Florin, Doctrine şi instituŃii politice, Edit. FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti, 2004;
* Voiculescu, Marin, Doctrine politice contemporane, Bucureşti, 2000;
* Webxer, Max, Politica, o vocaŃie şi o profesie, Edit. Anima, Bucureşti,
1992;

77
IV. LISTA CU TITLURI DE REFERATE

1. DemocraŃia ca sistem politic


2. Sistemul politic totalitarist
3. Legitimitate şi autoritate politică
4. OpoziŃia politică
5. Liberalism şi neoliberalism
6. Social -democraŃia
7. Cultura politică
8. ComunicaŃia politică
9. Tipuri de state
10. IncompatibilităŃi ale funcŃiei prezidenŃiale
11. Răspunderea preşedintelui României
12. Actele guvernului
13. FuncŃiile Parlamentului
14. RelaŃia dintre Parlament şi Guvern
15. Tipuri de partide
16. Sisteme pluripartidiste

V. TEST DE AUTOEVALUARE

1. Întrebări

1. RelevaŃi: a) De ce anume este dublată puterea; b) Prin ce se exercită ?


2. IndicaŃi în ce constă democraŃia reprezentativă
3. FormulaŃi cele două criterii călăuzitoare ale liberalismului clasic
4. NumiŃi unul din tipurile de ideologii învăŃate
5. RedaŃi, cu alte cuvinte, semnificaŃia culturii politice participative
78
6. PrecizaŃi condiŃia ca guvernul desemnat să devină legal constituit
7. RelevaŃi prin ce acte normative se asigură legiferarea între două sesiuni
parlamentare
8. NumiŃi una din valorile politice fundamentale
9. FormulaŃi funcŃia esenŃială a Parlamentului
10. Când socotesc politologii că începe democraŃia

2. Răspunsuri

1. a) De autoritate; b) Prin instituŃii


2. Delegarea puterii de decizie
3. a) Proprietatea privată ca valoare supremă; b) Libera concurenŃă ca factor
de progres general
4. Conservatoare; revoluŃională; reformistă; extremist- dictatorială; elitistă;
fundamentalistă
5. Inplicarea activă a cetăŃeanului în viaŃa socială
6. Să obŃină votul de investitură sau de încredere al Parlamentului
7. OrdonanŃe emise de executiv
8. Libertatea; egalitatea şi echitatea socială; democraŃia
9. Legiferarea ( dezbaterea şi adoptarea legilor )
10. Doar o dată cu apariŃia şi dezvoltarea pluripartidismului

VII. EVALUAREA FINALĂ a cunoştinŃelor se va realiza după


modelul testului de autoevaluare.

79
80

S-ar putea să vă placă și