Comparaţia dintre Sistemul de Asigurãri de Sãnãtate din România şi

Sistemul de Asigurãri de Sãnãtate din Marea Britanie

Prezentarea sistemului sanitar din România

În 1997, România a introdus un nou sistem de asigurãri de sãnãtate prin Legea nr.
145/1997, bazat pe o versiune modificatã a modelului Bismarck. În prezent, unele
structuri din urmãtoarele modele coexistã în cadrul sistemului sanitar român:
Modelul Semashko – bugetul asigurãrilor sociale de stat;
Modelul Beveridge – principiul rolului de „ filtru”;
Modelul Bismarck – sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate - modelul României.
În prezent, starea de sãnãtate a populaţiei este determinatã de accesul la sãnãtate, pe
de o parte, şi de accesul la servicii de sãnãtate, pe de altã parte.
Accesul la sãnãtate depinde într-o mare mãsurã de factorii externi sistemului de
sãnãtate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economicã, factori
socio- culturali. Accesul la îngrijiri de sãnãtate este influenţat aproape în totalitate de
organizarea sistemului sanitar.
Accesibilitatea la servicii de îngrijire medicalã este determinatã de convergenţa dintre
oferta şi cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea realã a
facilitãţilor de îngrijiri comparativ cu cererea bazatã pe nevoia realã pentru sãnãtate.
Disparitãţile în accesul la îngrijiri apar din cel puţin patru motive: etnice sau rasiale;
economice, aici incluzând costurile directe suportate de populaţie, precum şi cele
indirecte; aşezare geograficã inadecvatã a facilitãţilor de îngrijiri; calitatea inegalã a
serviciilor de acelaşi tip.
Sistemul de sãnãtate din România este de tip asigurãri sociale şi are ca scop
asigurarea accesului echitabil şi nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bazã
pentru asiguraţi. În consecinţã, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o
preocupare continuã la Nivelul Ministerului Sãnatãţii Publice.
Pentru evaluarea accesibilitãţii, au fost analizaţi indicatori care sa identifice zonele
geografice dezavantajate în privinţa accesului la servicii. Factorii determinanţi care
influenţeazã gradul de accesibilitate al populaţiei la serviciile de sãnãtate sunt în
general reprezentaţi de: nivelul sãrãciei, şomajul, ocupaţia, mediul de rezidenţã,
statutul de asigurat în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate, gradul de acoperire cu
personal medical.
Nivelul sãrãciei studiat prin Raportul Naţional al Dezvoltãrii Umane pentru România
menţioneazã existenţa unor enclave caracterizate de un index al dezvoltãrii umane
scãzut care se situeazã în cele mai multe cazuri în zonele greu accesibile ale judeţelor,
departe de reţeaua principalã de şosele. Satele cele mai sãrace sunt de obicei izolate
faţã de drumurile modernizate sau faţã de oraşe, având chiar un rol marginal în cadrul
comunelor de care aparţin.
Acelaşi raport pune în evidenţã inegalitatea dintre mediul urban şi rural în ceea ce
priveşte rata de sãrãcie (13.8% şi respectiv 38%) şi rata de saracie severã (3.8% şi
respectiv 13.9%) . Existã numeroase discrepanţe între diferitele categorii ocupaţionale
în ceea ce priveşte ponderea populaţiei aflate sub limita saraciei: agricultorii (51%),
şomerii (39%), lucrãtorii pe cont propriu (37%), pensionarii (20%), ceea ce indicã
potenţiale grupe populaţionale dezavantajate, care trebuie vizate de politici de
îmbunãtãţire a accesului. În profil teritorial, în România Regiunea 1 de dezvoltare N-
E şi Regiunea 3 S sunt zonele cu cel mai scãzut IDU (0.756 pentru ambele regiuni) şi
cu cel mai mic PIB (4400 USD, respectiv 4900 USD).
Un numãr mare de persoane, deşi sunt asigurate, au acces limitat la asistenţa
medicalã, pe fondul bugetului foarte redus al gospodariei. Familiile sãrace nu îşi pot
permite coplãţile implicate de solicitarea serviciilor medicale şi achiziţionarea
medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport şi extraplata pentru medic
şi personalul auxiliar.
Pentru 40% din populaţia din mediul rural, mijlocul de transport şi costul acestuia
reprezintã o problema de acces la serviciile medicale, în afara localitãţii. De
asemenea, coplata adresatã personalului medical şi timpul de aşteptare sunt vãzute ca
obstacole, atât de cei din mediul rural cât şi de cei din mediul urban.
Gradul de acoperire cu personal medical rezultã din analize recente care au relevat cã
existã inegalitãţi regionale marcate în acoperirea populaţiei cu personal medical.
Astfel, numãrul de locuitori care revin la un medic în mediul rural este de peste 6 ori
mai mare decat în mediul urban. Cele mai defavorizate regiuni sunt Sud şi Sud-Est. În
regiunea de Nord-Est se înregistreazã ca fiind cea mai slab acoperitã cu medici în
mediul rural. De asemenea, numãrul de asistente comunitare este total insuficient, la o
asistenţã comunitarã revenind 26265 de persoane. În mediul rural existã 98 de
localitãţi fãrã medic.
Mortalitatea infantilã şi maternã sunt indicatori relevanţi ai problemelor de acces ale
unor mame şi copii nou-nãscuţi la asistenţa medicalã, ai calitãţii reduse a serviciilor
oferite acestora, cât şi ai gradului de informare insuficient în privinţa metodelor de
prevenire a bolilor şi de menţinere a igienei sanitare.
Accesul la medicamente. Liberalizarea pieţei medicamentului şi scãderea producţiei
interne de medicamente au dus la creşterea exageratã a preţurilor produselor
farmaceutice. Pe de altã parte, taxele vamale şi TVA scumpesc în România
medicamentele cu 50%, comparativ cu alte ţãri din Europa. Astfel, costul crescut al
medicamentelor a diminuat accesul la acest tip de consum al familiilor sãrace, chiar şi
în ceea ce priveşte tratamentele vitale, obligatorii.
Criza financiarã actualã a determinat incapacitatea accesãrii de cãtre populaţie a unor
servicii la care erau îndreptãţiţi, precum: analize medicale de bazã oferite de
laboratoare, medicamente acordate compensat sau gratuit, în cazul copiilor sau al
unor boli grave. Noua lista a medicamentelor gratuite, aflatã în proces de aprobare
eliminã gratuitatea pentru medicamentele ce se adreseazã unor boli grave, cu impact
social ridicat, precum TBC sau bolile venerice, diabetul, modificãri care au
consecinţe sociale negative importante, pe termen lung. Pentru viitor se analizeazã şi
perspectiva plafonarii compensãrii doar pentru 65% din preţurile medicamentelor şi
doar a medicamentelor mai ieftine. Accesul la medicamentele compensate este foarte
 important, în cazul persoanelor aflate în sãrãcie, fiind singura posibilitate a acestora
de a putea beneficia de anumite medicamente. Persoanele neasigurate care trãiesc în
sãrãcie nu beneficiazã de compensãri, iar pentru acestea medicamentele necesare sunt
foarte de costisitoare.
Standardul scãzut de viaţã în România şi condiţiile oferite de cãtre sistemul sanitar
românesc, în ultimele decenii, au dus, treptat, la o polarizare în ceea ce priveşte
accesul la serviciile de sãnãtate, fapt cu consecinţe pe termen lung asupra stãrii de
sãnãtate a populaţiei şi în contradicţie cu principiile echitãţii sociale. În timp ce un
segment al populaţiei are acces la servicii performante, oferite de asistenţa
specializatã din centrele universitare, la asistenţa medicalã privatã şi medicamente
eficiente costisitoare, un alt segment al populaţiei are probleme în accesarea asistenţei
şi medicaţiei de calitate şi, ceea ce este mai grav, chiar în accesarea asistenţei
primare.
Membrii sistemului de sãnãtate din Româânia.
1.Casa Naţionalã de Sãnãtate;
2.Ministerul Sãnãtãţii;
3.Colegiul Medicilor din România;
4.Ministerul Finanţelor Publice;
5.Administraţia localã şi regionalã;
6. Alte Ministere;
Analiza SWOT a Sistemului sanitar din România

Puncte tari Puncte slabe

- existenţa unor specialişti competenţi - grade diferite de competenţã tehnicã
pentru persoane cu acelaşi nivel de
salarizare
- existenţa unui procent important de - deficienţe în asumarea
personal tânãr, capabil sã se formeze responsabilitãţilor
în spiritul noilor exigenţe survenite
prin aplicarea principiilor de reformã
prevãzute în Legea nr. 95/2006
- disponibilitate de a lucra peste orele - motivaţie intrinseca scãzutã, datoritã
de program slabei capacitãţi de diferenţiere între
persoanele cu productivitate diferitã
- personal cu pregatire în domenii - un climat organizaţional care nu
diferite (atât în domeniul medical cât favorizeazã munca în echipã
şi în alte domenii înrudite sau
complementare), ceea ce creşte
capacitatea de rezolvare a unor
problematici complexe
- slaba capacitate de monitorizare a
modului de îndeplinire a sarcinilor atât
la nivel individual, cât şi între
departamente
- lipsa de continuitate în alocarea
sarcinilor

Oportunitãţi Ameninţãri
- sãnãtatea este un domeniu cu impact - creşterea nivelului de informare a
social major, care poate furniza pacienţilor, concomitent cu progresul
argumente pentru adoptarea unor şi diversificarea tehnologiilor
politici diagnostice şi terapeutice vor conduce
la creşterea aşteptărilor acestora şi,
implicit, la o creştere a cererii de
serviicii medicale complexe; sistemul
de sănătate trebuie să dispună de
mecanisme care să asigure
direcţionarea resurselor financiare în
virtutea principiului eficienţei
- aderarea la UE impune adoptarea - libertatea de circulaţie a persoanelor
unor standarde şi recomandãri care au şi a serviciilor dã posibilitatea
ca finalitate creşterea eficienţei şi utilizatorilor sã ia contact cu furnizori
calitãţii de servicii din diferite ţãri şi sã îşi
modifice aşteptãrile
- statutul de membru UE deschide noi - dezvoltarea sistemului privat
posibilitãţi de finanţare pe proiecte din constituie un mediu concurenţial
fonduri europene pentru sistemul public
- interesul autoritãţilor administraţiei - libera circulaţie a persoanelor şi
publice locale de a prelua o parte din facilitãţile create dupã aderarea
responsabilitãţile MSP României la Uniunea Europeanã
pentru ocuparea de locuri de muncã
induc riscul migrãrii personalului de
specialitate, mai ales a celui înalt
calificat şi performant
- îmbãtrânirea populaţiei şi migrarea
forţei de muncã tinere
- creşterea costurilor colaterale induse
fie prin acoperirea tratamentului unor
boli rare, dar foarte grave, fie datoritã
politicilor practicate de unii
distribuitori de medicamente
- lipsa de pregãtire specificã în
domeniul sanitar la nivelul
administraţiilor locale

Serviciul Naţional de Sãnãtate din Marea Britanie - NHS

Serviciul Naţional de Sãnãtate încã de la crearea sa din 1948 a instituit accesul

universal la îngrijirile de sãnãtate. NHS este un serviciu public de sãnãtate finanţat în
 principal din impozit. Cu mai mult de un milion de salariaţi, reprezintãã cel mai mare
angajator nemilitar din Europa. Gama de servicii acoperite în cadrul NHS este
completã iar accesul la îngrijiri este gratuit.Organizarea îngrijirilor a fost profund
transformatã dupã 1990. Schimbãrile majore s-au concentrat pe separarea
cumpãrãrilor de cãtre ofertanţii de servicii medicale şi pe crearea unei « pieţe interne
» în cadrul NHS.
Cel mai important aspect al NHS este principiul dupã care acţioneazã. Acest sistem
oferã o acoperire largã a serviciilor medicale, acest lucru fiind reprezentat de cazurile
de urgenţã care vor primi imediat asistenţa necesarã, pe când celor mai puţin urgente
li se acordã o prioritate mai scazutã având timpi crescuţi de aşteptare.
Populaţia şi starea de sãnãtate în Marea Britanie numãrã în anul 1996, 58 milioane de
locuitori, cu o proporţie a tinerilor sub 20 de ani de 25% şi o proporţie de 15.8% pentru
persoanele în vârstã de peste 65 ani. Proporţia celor de peste 75 de ani care este deja a
doua mai ridicatã decât media UE se asteaptã în 2020 o creştere la 12.4%. Îmbãtrânirea
populaţiei exercitã presiuni din ce în ce mai puternice asupra sistemului de sãnãtate
britanic.Global, starea de sãnãtate a populaţiei a fost considerabil îmbunãtãţitã în cursul
ultimilor zece ani şi majoritatea indicatorilor de sãnãtate se încadreazã în media UE.
Speranţa de viaţã fost estimatã la 74.4 ani pentru bãrbaţi şi de 79.3 ani pentru femei.
Rata mortalitãţii a fost estimatã la: 7.9 la 1 000 locuitori.
Rata mortalitãţii infantile afişeazã o valoare de 6.1 decese la 1 000 de nãscuţi vii.
Ca şi în restul Uniunii Europene principalele cauze de deces sunt bolile
cardiovasculare, cancerul şi accidentele înaintea vârstei de 35 ani. Consumul de
alcool a fost estimat în anul 1990 la 8.9 litri pe persoanã.
În 1992 consumul de tutun este mult inferior mediei UE pentru bãrbaţi-29% în timp
ce pentru femei este relativ ridicat-28% toţi fumãtori de mai mult de 15 ani.
Marea Britanie

Mod de organizare Serviciu naţional de sãnãtate finanţat prin

impozit

Starea de sãnãtate Foarte mare pondere a persoanelor în

vârstã. Anumiţi indicatori de sãnãtate sunt
defavorabili în raport cu normele europene,
ceea ce se datoreazã probabil factorilor de
alimentaţie.

Cheltuieli Nivel inferior mediei UE: 1005 ECU pe

locuitor şi 6,3% din PIB

Finanţare Finanţare dominatã de taxe. Sector privat

destul de restrâns

Spitale Transformarea spitalelor publice în case

autonome (trusturi)

Îngrijiri primare Medicii generalişti independenţi îşi exercitã

 profesia în principal în asociaţii

Medici Medici salariaţi în spitale. Densitate

medicalã mult inferioarã mediei

Puncte forte şi puncte slabe ale Serviciului Naţional de Sãnãtate din

Marea Britanie

Puncte forte Puncte slabe

- impact pozitiv asupra stãrii de sãnãtate; - liste lungi de aşteptare pentru anumite
acte
 medicale;

- relativ neoneros - medicii sunt lipsiţi de stimulente

- tratamentele se bazeazã pe necesitate nu - listele de aşteptare pot varia foarte mult

pe între regiuni
capacitatea de platã

-derularea unui program prin care se - persoanele care se hotãrãsc sã apeleze la

doreşte servicii private de sãnãtate sunt nevoite sã
ca pânã în Decembrie 2008 durata maximã contribuie şi la NHS
ce trece între
consultul medicului şi începutul
tratamentului sã nu
depaşeascã 18 sãptãmâni

-un sistem de informare medicalã -listele lungi de aşteptare în special pentru

comunitarã necesitãţi medicale considerate de un nivel
funcţioneazã 24 de ore din 24; mai scãzut de importanţã;
-generaliştii şi infirmierii îşi asuma - unele spitale din sitemul NHS au mari
responsabilitatea datorii.
bugetarã sub controlul autoritãţii sanitare
din districtul
respectiv; -se merge pe dezvoltarea unor
norme de
bunã practicã medicalã; -cumpãrãtorii
urmãresc evoluţia practicilor
clinice şi subiectele controalelor, în timp ce
Ministerul Sãnãtãţii
difuzeazã normele naţionale;
Analiza comparativã dintre cele douã servicii prezentate

În ceea ce priveşte analiza comparativã dintre cele douã servicii studiate, rezultatele
sunt mai mult în favoarea Marii Britanii, care este o ţarã cu rezultate în domeniul
sãnãtãţii sub media europeanã înainte de anul 1996, dar care dupã ce s-a finalizat
reforma începutã în anul 1991 a depaşit mediile europene în foarte multe domenii, dar
care în raport cu acelaşi domeniu din România deţine poziţii mai relevante reuşind sã
ofere cetãţenilor un serviciu de sãnãtate furnizat în condiţii de calitate şi permanent.
Pentru a susţine afirmaţia de mai sus putem începe cu comparaţii dintre cifrele care
sunt relevante pentru sistemul de sãnãtate din Marea Britanie, comparate cu cele din
România şi cu cele ale mediei europene.
Astfel ponderea medicilor specialişti în Marea Britanie la o densitate de 10000
locuitori este cu 12 procente mai micã decât cea europeanã, conform datelor din
1994, fapt din care rezultã cã în aceastã ţarã criza personalului medical s-a facut
simţitã de foarte multã vreme, iar aceastã problemã s-a acutizat în timp, extinzandu-se
şi în alte state europene. În momentul de faţã nici în România situaţia personalului
medical nu este una dintre cele mai bune deoarece ţara noastrã se confruntã cu o
emigrare masivã a acestuia cãtre celelalte ţãri comunitare care oferã o remuneraţie
semnificativã şi condiţii de muncã mult mai atrãgãtoare faţã de cele din sistemul de
sãnãtate din România.
Un alt aspect important al sistemului de sãnãtate din Marea Britanie este dat de faptul
ca acesta aratã cã principala sursã de finanţare taxele generale, mai precis (95%) din
bugetul acestuia, iar restul pânã la sutã la sutã din alte contribuţii. În România
conform Ordonanţei nr. 22/1992 privind finanţarea ocrotirii sãnãtãţii, distingem
urmãtoarele forme de finanţare: de la bugetul de stat şi bugetele locale, în condiţiile
legii; din fondul special pentru sãnãtate, constituit, potrivit prevederilor prezentei
 ordonanţe, din contribuţia persoanelor juridice şi fizice; taxe asupra activitãţii
dãunãtoare sãnãtãţii; veniturile din activitatea unitãţilor sanitare. Din aceastã
perspectivã observãm cã în România modul de finanţare a sistemului de sãnãtate este
mai bine structurat decât în Marea Britanie, însã poate deveni mai greu de colectat şi
mult mai birocratic.
Atât într-o ţarã cât şi în alta ambele sisteme de sãnãtate dispun de un buget de stat,
fapt care limiteazã într-o mãsurã destul de mare calitatea serviciilor oferite, însã pe de
altã parte asigurã accesul liber şi necondiţionat al tuturor cetãţenilor la aceste servicii

În Marea Britanie medicii sunt: - salariaţi sau plãtiţi în funcţie de numãrul pacienţilor
înscrişi pe listele lor; se practicã şi o coplatã a unor pãrţi din costul unor prestaţii.
Într-o analizã comparativã a sistemelor de sãnãtate din Europa, România a ieşit
printre ultimele locuri. Mai exact pe locul 27 dintr- un total de 31. Clasamentul
include toate ţãrile membre UE, la care se adaugã Norvegia, Elveţia şi douã dintre
ţãrile candidate. În top se aflã Olanda, urmatã de Danemarca, Austria, Luxemburg şi
Suedia. România a acumulat doar 488 de puncte din maximul de 1.000, fapt ce o
plaseazã între Bulgaria şi Ungaria. La clasamentele de nişã, performanţele au fost
relativ în aceeaşi zonã. La domeniul cardiovascular, ţara noastrã este pe ultimul loc,
în timp ce în cazul diabetului, poziţionarea este ceva mai bunã: locul 26.
În ceea ce priveşte accesul la medicamente în Marea Britanie şi aici avem o problemã
semnificativã, deoarece cum sistemul este finanţat mai mult din taxele generale, rezultã
cã nu existã prea multe cazuri în care sã se acorde reţete compensate sau facilitãţi la
obţinerea medicamentelor pentru persoanele în vârstã.
Privire globalã asupra ţãrilor lumii din perspectiva sistemului de sãnãtate
Islanda este cea mai sãnãtoasã ţarã din lume, conform unui top realizat de revista
americanã Forbes. Pentru întocmirea acestui clasament s-au luat în considerare date
ca: rata mortalitãţii infantile, rata bolnavilor de tuberculozã, nivelul de poluare din
aer, apã şi sol, numãrul de medici pe mia de locuitori şi speranţa de viaţã ale fiecãrui
stat. Iatã care sunt acestea:

15. Franţa se aflã pe lista celor mai sãnãtoase cincisprezece

ţãri datoritã sistemului sãu sanitar foarte bine pus la
punct şi a aerului curat. Însa, ceea ce o face sã fie printre codaşii
listei este rata bolnavilor de tuberculozã destul de
ridicatã – 11 din 100.000 de persoane suferã de aceastã boalã.
14. Dintre cele 15 ţãri care alcãtuiesc lista, în Spania se regãseşte
cea mai ridicatã ratã a bolnavilor de tuberculoza – 21,7
per 100.000 de persoane. La capitolul poluare, Spania este
printre fruntaşii listei
13. Cehia. Cehia este una dintre ţãrile cu cea mai slabã speranţã de viaţã – 66 de ani la
bãrbaţi,71 la femei. O salveazã însã rata scãzutã a bolnavilor de tuberculozã – 10.8
per 100.000 de persoane – şi faptul cã este una dintre ţãrile cu cea mai scãzutã ratã de
mortalitate infantilã din lume. În 1990, numãrul de nou-nãscuţi morţi era de 13 la
1000. Acum este de 3.
12.Israel este unul dintre statele pe care trebuie sa le evitaţi dãcã aveţi probleme
respiratorii. Nivelul de poluare aici este foarte ridicat. Însã, dintre toate cele 15 ţãri, Israel
are cea mai ridicatã ratã de medici/mia de locuitori – 3,37. Speranţa de viaţã este şi ea
destul de ridicatã – 70 de ani în cazul bãrbaţilor şi 72 în cel al femeilor.
11. Statele Unite alocã peste 15% din PIB-ul ţãrii pentru sistemul sanitar, un procent
insuficient pentru a acoperi nevoile populaţiei. În 2006, circa 16% din locuitorii ţãrii
nu aveau asigurare medicalã. Cu toate acestea, America se situeazã pe locul zece în
topul ţãrilor cu cea mai scãzutã ratã de mortalitate infantilã şi pe locul doi în cel al
ţãrilor cu cea mai ridicatã speranţã de viaţã. În plus, nivelul poluãrii aici este destul de
scãzut şi la fel şi rata bolnavilor de tuberculozã.

10. Chiar dacã Olanda este consideratã a fi una dintre ţãrile cu cel mai ridicat standard de
viaţã din lume, ea nu a reuşit sã intre în primele poziţii ale acestui top, din cauza gradului
de poluare extrem de ridicat. În favoarea ei însã vine rata scazutã de bolnavi de TBC –
5,4 per 100.000 de persoane. Speranţa de viaţã este de 70 de ani la bãrbaţi şi 73 la femei.
 9. Ca şi în cazul Olandei, şi poziţia Austriei în topul celor mai sãnãtoase cincisprezece
ţãri a fost grav afectatã de nivelul poluãrii din aer. Rata de bolnavi de TBC este şi ea
destul de ridicatã – 8.8 per 100.000 de persoane. Austria are însã o ratã a mortalitãţii
infantile îmbucurãtoare – 4 copii morţi per 1000 de naşteri.
8. Canada are cel mai mic numãr de medici per mia de locuitori – 2.1. Cu toate
acestea,canadienii se bucurã de una dintre cele mai ridicate speranţe de viaţã şi una dintre
cele cele mai scãzute rate de bolnavi de tuberculozã – 3.6 per 100.000 de persoane. Partea
proastã este cã în ceea ce priveşte rata mortalitãţii infantile, Canada are de pierdut – 5
nou-nãscuţi morţi per 1000 de naşteri.
7. Danemarca.Între 42 si 59% din veniturile danezilor revin statului drept taxe; 8%
din valoarea acestor taxe merg spre sistemul sanitar. Cu toate acestea, sistemul nu
este deloc eficient, iar procentul de medici per mia de locuitori este foarte mic – 2.93.
Speranţa de viaţã este de 69 de ani la bãrbaţi şi 71 la femei.
6. Sistemul sanitar al Australiei este unul dintre cele mai eficiente din lume. Aerul aici
este foarte curat, însã ceea ce o face sã nu intre în top cinci este rata bolnavilor de TBC –
5.9 per 100.000 de locuitori
5. Elveţia alocã 11% din PIB-ul sãu sistemului sanitar, fiind al doilea cel mai mare
procent de pe lista noastrã. De asemenea, Elveţia se bucurã de una dintre cele mai
ridicate speranţe de viaţã – 71 la bãrbaţi şi 75 la femei. Numãrul de medici per mia de
locuitori este şi el unul dintre cele mai mari – 3,61 / 1000. Din pãcate, aerul aici este
foarte poluat.
4. În Germania, pentru a merge la un medic nu trebuie sã-ţi faci nici programare şi nu ai
nevoie nici de recomandãri pentru un specialist. Sistemul sanitar al Germaniei este unul
dintre cele mai eficiente din lume, însã şi unul dintre cele mai costisitoare. 10.6% din
PIB-ul ţãrii revin sistemului sanitar.
3. Finlanda. Acum treizeci de ani Finlanda se confrunta cu o problemã majorã – 5
bãrbaţi din 1000 mureau din cauza unor afecţiuni cardiace. Asta a fãcut ca autoritãţile
locale sã încurajeze un stil de viaţã mai sãnãtos. Consumul de legume s-a dublat, iar
numãrul de fumãtori a scãzut simţitor. Ca rezultat, rata a scãzut de la 5, la 1.
2. Suedia este pe locul doi în acest top datoritã puternicei politici de mediu pe care o
practicã. Rata de mortalitate infantilã – 3 copii morţi per 1000 de naşteri – şi cea a
bolnavilor de TBC – 4,6 per 100.000 de locuitori – sunt cele mai scãzute din lume.
1.Islandezii se bucurã de una dintre cele mai ridicate speranţe de viaţã din lume – 72
de ani la bãrbaţi şi 74 la femei şi de aer foarte puţin poluat. Rata bolnavilor de TBC
este de 2.2 per 100.000 de locuitori, iar cea a mortalitãţii infantile este doi copii morţi
per 1000 de naşteri – ambele sunt cele mai scãzute din lume.

Bibliografie
 1. Ministerul Sanatatii Publice http://www.ms.ro/pagina.php?id=119;
 2. Organizatia Mondiala a Sanatatii http://www.who.int/countries/rou/en/.