Lucrarea nr.

H motor s  
K0
(9.11)
1 T  s
unde:
nst
K0  (9.12)
UA
T  0 B [s] (9.13)

6. Observaţii şi concluzii

- se vor face observaţii referitoare la metoda de măsurare şi

interpretare a mărimilor cauzale;
- se compară rezultatele experimentale cu cele teoretice.

71
Bazele sistemelor automate
LUCRAREA NR. 10 – IDENTIFICAREA EXPERIMENTALĂ A UNUI
MOTOR ASINCRON

1. Scopul lucrării

De a însuşi metoda de ridicare experimentală a răspunsului indicial al

unui motor asincron şi de a stabili modelul matematic al acestuia pe baza
răspunsului indicial în turaţie.

2. Consideraţii teoretice

Modelul matematic fazorial al motorului asincron, în mărimi relative,

se obţine cu următoarele ipoteze simplificatoare:
- repartizarea câmpului magnetic în întrefier este sinusoidală;
- sistemul de alimentare cu tensiuni este simetric;
- saturaţia câmpului magnetic este normală.
Se consideră maşina echivalentă, bifazată, al cărei model matematic
este exprimat în sistemul referenţial d  q  , care se roteşte cu viteza
unghiulară ωλ.
Studiul se realizează considerând fluxul statoric constant
 U 
 s   K  .
 f 
Reprezentarea mărimilor fazoriale ale maşinii este prezentată în Fig.
10.1.

72
 Lucrarea nr. 10

d

dt

d
 
dt
Fig. 10.1 Reprezentarea mărimilor fazoriale g în sistemul referenţial (dλ-
qλ)
Modelul matematic al motorului asincron cu rotorul în scurtcircuit
este:
ds
u s  i s  Rs   j     s (10.1)
d
d r
0  i r  Rr   j        r (10.2)
d
d
0  Tn   M r  I m   s  i s  (10.3)
d
unde:
- u s , i s ,  s sunt fazorii spaţiali ai tensiunii, curentului, respectiv
fluxului din stator;
- u r , i r ,  r sunt fazorii spaţiali ai tensiunii u r  0 , curentului,
respectiv fluxului din rotor;
-  este viteza unghiulară a sistemului de coordonate ales,
73
Bazele sistemelor automate
definit cu relaţia:
d
  (10.4)
d
-  este viteza unghiulară mecanică a rotorului;
- 0 este viteza unghiulară sincronă a motorului, definită cu
relaţia:
0  2    f  2    50  314 [rad/s] (10.5)
- cu „*” se notează valoarea conjugală complexă;
- J este momentul de inerţie al masei inerţiale, care cuprinde şi
momentul de inerţie al motorului;
- Mr cuplul rezistent al maşinii de lucru;
- τ este timpul măs urat în radiani,   t  0 ;
- Tn este timpul de pornire nominal al motorului, măsurat în
secunde şi definit de relaţia:
 J
Tn  0 [rad/s] (10.6)
Mn
- h constantă definită cu relaţia:
  Tn  0 [rad/s] (10.7)
- Zp este numărul perechilor de poli.
Rezultă că timpul de pornire este:
 
J  0 
 Zp 
Tn    (10.8)
3 / 2 U n  I n
unde:
- Un, In sunt valorile maxime pe fază ale tensiunii şi curentului;
- Mn este cuplul nominal, definit cu relaţia:
P
Mn  n (10.9)
n
- Pn este puterea nominală aparentă, definită cu relaţia:
Pn  3 / 2  U n  I n (10.10)

74
 Lucrarea nr. 10

- sk este alunecarea critică nominală, definită cu relaţia:

R
sk  r (10.11)
X r
În relaţia (10.11) R'r, respectiv X'r sunt rezistenţa, respectiv reactanţa
rotorului raportată la stator.
Ca element de sistem automat, motorul asincron are simbolul ca şi cel
prezentat în Fig. 10.2, unde mărimea de
U 
intrare este frecvenţa tensiunii  x  K  ,
 fx 
iar mărimea de ieşire este viteza
 2   n 
unghiulară a rotorului    .
 60 
Funcţia de transfer a motorului având ca mărimi cauzale frecvenţa şi
viteza unghiulară este:
s 1
HM s   (10.12)
F  s  1  sk  h  s  h  s 2
2 Mk 2 Mk
unde Mk este cuplul critic.
Introducând notaţiile:
sk  h
 2    1 (10.13)
2 Mk
h
  12 (10.14)
2 Mk
unde τ1 este constanta de timp, iar ρ este amortizarea,
h
1  (10.15)
2 Mk
sk h
 (10.16)
2 2 Mk
Modelul matematic în operaţional cu Mr = 0 este:

75
Bazele sistemelor automate
1
HM s  (10.17)
1  2    1  s   12  s 2
adică un element PT2.
Din relaţia (10.17) rezultă că:
 1  Te  Tm (10.18)
adică expresia constantei de timp electromagnetice a motorului:
1 X
Te   r (10.19)
sk Rr
şi expresia constantei de timp mecanice a motorului:
s h
Tm  k (10.20)
2 Mk
Rezultă că:
1 Tm
  (10.21)
2 Te
Dacă:
-   1 mişcarea rotorului este aperiodică;
-   1 mişcarea rotorului este periodică.

3. Schema instalaţiei experimentale

În vederea înregistrării răspunsului indicial al motorului asincron se

utilizează schema principială prezentată în Fig. 10.3, iar în Fig. 10.4 o
imagine cu instalaţia experimentală.
Schema cuprinde:
- Q – separator;
- 1 – convertor static de frecvenţă de tipul OMRON;
- 2 – motor asincron cu rotorul în scurtcircuit;
- 3 – traductor incremental de turaţie;
- 4 – maşina de lucru;
- 5 – traductor de turaţie, cu laser, de tipul SHIMPO DT-209 X;
- 6 – PC cu programul de analiză şi prelucrare a semnalului

76
 Lucrarea nr. 10

achiziţionat.

Fig. 10.3 Schema instalaţiei experimentale

Fig. 10.4 Imagine cu instalaţia experimentală

4. Mersul lucrării

- se notează datele nominale ale motorului;

- se setează convertorul de frecvenţă alegând algoritmul U/f=ct şi
f=50Hz;
- se porneşte calculatorul şi traductorul de turaţie;
77
Bazele sistemelor automate
- se porneşte convertorul de tensiune;
- se aşteaptă intrarea motorului în regim stabilizat;
- se comandă oprirea achiziţiei turaţiei;
- se opreşte convertorul de frecvenţă;
- se comandă reprezentarea grafică, pe display, a curbei n=f(t);
- se tipăreşte graficul n=f(t) şi tabelul cu valorile achiziţionate;
- se completează tabelul 10.1

Tabelul 10.1
t [s] n [rpm] t [s] n [rpm] t [s] n [rpm]

5. Rezultate experimentale

- pe graficul imprimat, în punctul de inflexiune A se construieşte

tangenta la grafic (Fig. 10.5);
- se determină constanta de timp mică a motorului, Te=T1=OC;

Fig. 10.5 Explicativă la determinarea constantelor de timp

- se determină constanta de timp mare a motorului, Tm=T2=CD;
- se determină coeficientul de proporţionalitate cu relaţia:
n
K  st (10.22)
Ui

78
 Lucrarea nr. 10

- se determină funcţia de transfer a elementului analizat, utilizând

relaţia:
K
H s  (10.23)
1  Tm  s  Te  Tm  s 2

3. Observaţii şi concluzii

- se stabileşte tipul de element de sistem (motorul) prin

compararea răspunsului indicial n=f(t) cu cele analitice;
- se determină parametrii funcţiei de transfer corespunzători
elementului ales;
- se fac aprecieri asupra erorilor de măsură şi asupra ipotezelor de
lucru.

79