Carti De Inot

duminică, 21 iulie 2013

Stiluri de inot

I.2. Stiluri de înot:

Craul - Stăm cu faţa în jos. Dăm din picioare în sus şi în jos, cu vârfurile întinse.
Facem mişcări circulare alternative, către înainte, cu mâinile. Dacă pornim cu braţul
drept întins, braţul stâng va fi uşor îndoit de la cot şi va fi cel care va executa primul
rotaţia. Scoatem capul din apă după fiecare trei braţe, pentru a respira. Capul îl
scoatem aplecat, pe partea cu braţul pe care îl mişcăm.
Bras - Seamănă cu mişcările unei broscuţe. Stăm pe burtă. Îndoim picioarele în
lateral şi facem mişcări circulare, paralele cu apa. Întindem mîinile în faţă, cu
palmele apropiate şi întoarse spre exterior, apoi apropiem coatele de corp cu viteză.
Trebuie să coordonăm bine mişcările mâinilor cu acelea ale picioarelor.
Spate - Stăm pe spate. Mişcăm alternativ mâinile circular pe lângă corp (le dăm peste
cap). Când atingem apa, îndoim mâna, băgând întâi cotul în apă. Îndoim cu viteză
tălpile picioarelor în sus şi în jos. Trebuie să ţinem corpul ridicat din apă până la
nivelul pieptului, pentru a ne putea ghida.
Fluture - Stăm cu faţa în jos. Întindem ambele braţe în faţă, paralel cu capul. Apoi
rotim concomitent braţele către înainte. Când ajungem la nivelul şoldurilor,
împingem puternic apa. Respiraţia se face la fiecare rotaţie, ieşind din apă până la
nivelul pieptului. Dăm din picioare alternativ, ca la stilul craul.
Publicat de Mr. Swimmer la 12:25 Niciun comentariu:
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către
Pinterest
Etichete: carti de inot, carti de inot adulti, carti de inot copii, carti de inot limba romana

Totul Despre Inot Generalitati

I. GENERALITATI
Înotul este în acelaşi timp sport şi tratament. El ne ajută să atingem o stare generală
de relaxare, fiind un bun remediu împotriva stresului sau a depresiilor. Prin înot
punem în mişcare toți muşchii, iar mişcările sunt foarte uşoare şi plăcute fiindcă apa
ne preia cam 70% din greutatea corpului.

I.1. Istoric
Înotul în antichitate era considerat la romani sau greci un act de cultură, dar
nu numai. Reprezenta uneori parte a pregătirii militare a tinerilor, prin care îşi
puteau arăta curajul, puterea şi îndemânarea în înfrângerea curenţilor de apă.
În ţara noastră, primele întreceri sunt menţionate pe la începutul secolului
XIX în Ardeal. Aici se amenajează ceva mai târziu pe malul râului Mureş primul
bazin natural, la Arad (1845). Tot în aceeaşi perioadă înotul este introdus şi în şcoală.
Este, sau ar trebui să fie, de certă actualitate întrebarea pe care şi-o punea
Platon, dacă un om care nu ştie să înoate poate fi bun de vreun serviciu; „nec legit
nec natat” a fost expresia prin care filosoful antic înfiera pe cei care nu ştiau nici să
citească, nici să înoate, ceea ce era sinonim în antichitate cu incultura şi absența
receptivității. Societatea contemporană care a înscăunat fotbalul drept rege al
sporturilor ar trebui să-şi revizuiască atitudinea față de fiecare ramură sportivă în
parte, abandonând cheltuiala uriaşă de fonduri financiare şi de energie pentru un
sport care a devenit mai mult un spot publicitar – ne referim la fotbal şi nu numai –
şi să-şi concentreze eforturile spre promovarea acelor sporturi care cu adevărat
reprezintă îngemănarea valorilor umane perene.
Despre înot, istoricii afirmă că a apărut odată cu omul, fiindu-i de mare folos
în lupta sa pentru existență. Privind în negura vremii, la începutul existenței umane,
ştim că omul s-a stabilit, din considerente utilitare, de-a lungul cursurilor de apă. Cu
mult înainte de a învăța să construiască poduri, omul – împins de curiozitatea sa
caracteristică – a traversat apa înot, dorind să cerceteze malul celălalt, în căutare de
hrană. Aceasta a fost o mare necesitate cu atât mai mult cu cât ambarcațiunile
primitive – atât de fragile şi instabile – făceau nenumărate victime. Putem privi
astfel înotul ca pe un mijloc de satisfacere a unei trebuințe primare, şi anume nevoia
de hrană.
Situându-ne tot pe treapta trebuințelor fiziologice, vedem că înotul, până în ziua
de azi, este un mijloc de menținere şi de întărire a sănătății, contribuind la
dezvoltarea armonioasă a organismului. De altfel, medicina foloseşte frecvent înotul
ca mijloc de tratament în zilele noastre.
În ceea ce priveşte trebuințele de securitate, care includ căutarea securității,
nevoia de securitate emoțională, de securitate contra pericolelor, a deposedării –
aşadar asigurarea vieții, nevoia de protecție, toate acestea îşi pot găsi împlinirea prin
învățarea înotului, văzut în primul rând ca o necesitate de apărare a vieții în fața
pericolului de înec. Întâlnim de multe ori şi în prezent situații dureroase când, lipsiți
de cunoştințe elementare de înot, oamenii îşi pierd viața.
Aspectul utilitar al înotului este zugrăvit în istorie de nenumărate personaje
intrate în legendă. Celebrul Ulisse, ale cărui isprăvi sunt adunate de Homer în
paginile „Odiseei”, a înotat două zile şi două nopți până la țărm, după naufragiul
corăbiilor sale. O altă legendă spune că, indiferent de vârstă, toți cetățenii liberi ai
Spartei erau obligați să facă zilnic o baie în Eurotas, înainte de masă.
Lumea antică, aşa cum atestă izvoarele istorice scrise şi nescrise, a apreciat
rolul benefic al înotului. În termele romane, de pildă, practicau înotul atât tinerii cât
şi vârstnicii, înotul fiind unul din mijloacele de pregătire militară.
Pe lângă latura utilitară, istoria aminteşte şi alte motive care i-au îndemnat pe
oameni să practice înotul, în paralel cu alte exerciții fizice. Este semnificativ
exemplul grecilor din Sparta şi Atena care au înființat gimnazii în care rolul educativ
principal îl avea tocmai educația fizică.
Continuând periplul în istoria înotului, amintim că perioada de mare avânt a
acestui sport a fost urmată de o fază de declin, când apei şi înotului abia dacă li se
recunoşteau rolul lor igienic. În Evul Mediu clericii au căutat să canalizeze gândirea
oamenilor în direcția spiritului, în detrimentul trupului. Educația fizică, înotul, ba
chiar simpla folosire a apei erau considerate „lucru diavolesc”, ceea ce a contribuit
la o totală lipsă de igienă şi a dus la apariția epidemiilor. Cei care încălcau
interdicțiile şi îndrăzneau să se „scalde” fie erau considerați excentrici, fie erau
pedepsiți.
Salvarea a venit din partea marilor oameni de litere, a pedagogilor şi
filosofilor din secolele XVII – XVIII, ca Montaigne, John Locke ori J. J. Rousseau,
care au situat educația fizică pe acelaşi plan cu cea spirituală, contribuind astfel la un
nou avânt al înotului.
Au urmat ani buni de practicare a înotului ca exercițiu fizic, pentru ca, în
timp, acesta să evolueze şi sub aspect competitiv; tot mai mulți oameni au devenit
interesați nu doar de cât de mult înoată, ci şi de cât de repede. Astfel a apărut înotul
sportiv, al cărui act de naştere s-a semnat în secolul al XIX-lea, odată cu primele
concursuri oficiale, care au avut loc la Londra. De atunci s-au născut noi tehnici de
înot, noi metode de pregătire, noi tipuri de costume, totul reactualizat şi îmbogățit
după fiecare mare competiție. Jocurile Olimpice au fost totdeauna gazde de onoare
ale înotului, acesta fiind, alături poate de gimnastica sportivă şi de atletism, cea mai
urmărită şi mai atrăgătoare ramură sportivă.
După ce am demonstrat vechea tradiție sportivă a înotului, cu rădăcini adânci
în antichitate, este necesar să precizăm importanța învățării şi practicării acestui
sport în contemporaneitate, cu accent pe societatea românească ce face față cu greu
nevoii de a asigura înotătorilor condițiile materiale optime de desfăşurare a
antrenamentelor. Vitregiți de fondurile pe care statele dezvoltate, diferitele firme de
sport sau din sectorul economic privat le acordă pentru antrenamente sau competiții,
înotătorii români au reuşit totuşi să înalțe pe catarg drapelul țării noastre, Imnul
României intonat pentru Camelia Potec la ultima olimpiadă, aceea de la Atena,
urmând să însuflețească multă vreme încă pe cei care bat la porțile afirmării în acest
sport.
Antrenorii din laboratoarele performanței sportive au datoria să țină pasul cu
cerințele mondiale actuale şi de perspectivă. Lucrând cu sportivi de vârstă şcolară
mică, ei trebuie cu atât mai mult să le insufle de la început copiilor dragostea pentru
această ramură sportivă, determinându-i să o privească prin prisma tuturor
aspectelor sale: călirea organismului, mijloc de agrement, mijloc terapeutic, salvare
de la înec, înot utilitar, disciplină sportivă.
Pentru a detalia problemele legate de specificul înotului, e necesar să privim
această ramură sportivă ca pe un element ce contribuie la educația motrică generală
a omului, care se desfăşoară cu maximum de eficiență în timpul perioadei de creştere
şi dezvoltare. Aşadar, ca ramură a educației fizice, practicarea înotului are dublu
rezultat; în primul rând ajută la dezvoltarea fizică armonioasă pe plan morfo-
funcțional, o dezvoltare optimă din punct de vedere calitativ şi cantitativ, iar în al
doilea rând oferă celor care practică sport în general, înot în special, bogate scheme
motrice care vor fi stocate în memorie, având o aplicatibilitate directă în procesul de
adaptare şi integrare a organismului uman în mediul înconjurător.
În plan fizic, înotul are o influență deosebit de favorabilă asupra dezvoltării
organismului, începând cu procesul general de creştere, de călire şi întărire a
rezistenței organismului, de mărire a capacității generale de efort.
Prin simpla scufundare în apă, înotătorul are senzații deosebite față de cele
obişnuite în viața terestră, poate chiar similare stării de imponderabilitate.
Constatarea că în apă poate face ce vrea cu corpul său, parcă sfidând legile
gravitației, îi dă mai ales sportivului aflat la vârsta copilăriei mici impresia că „se
joacă” într-un mod plăcut şi interesant. Această bună dispoziție creată de deplasarea
în mediul acvatic influențează benefic psihicul în ansamblul său.
Este bine cunoscut faptul că, prin sport, individul se poate exprima, poate
arăta cine este, ce simte şi ce viziune are el asupra vieții; astfel el se identifică atât cu
sine cât şi cu ceilalți. Pierre de Coubertin spunea: „sportul produce frumusețe pentru
că angajează subiectul care este o sculptură vie”.
Frumusețea înotului nu este doar una exterioară, ce ține de aspectul fizic
plăcut al înotătorului sau de dinamismul mişcării în apă, cu nuanțe de accelerare şi
relaxare, de excitație şi acalmie. În lucrarea sa „Instituția copiilor”, Montaigne scria:
„căliți-i la frig, la vânt, la soare. Obişnuiți-i cu toate. Să nu fie un băiat frumos şi
molâu, ci un băiat frumos şi puternic.” Înotul conferă sportivului frumusețe
interioară, un plus de valoare morală ce vine poate din modul în care se desfăşoară
pregătirea pentru competiții. La antrenamente, înotătorul e singur în apă, singur cu
cronometrul de pe perete, încercând cu fiecare kilometru înotat să se autodepăşească
permanent.
Educarea şi formarea sub aspect psihocomportamental a înotătorilor se referă
la modul în care se poate realiza conştientizarea lui, formarea nivelului integrativ al
conştiinței sale. Această operație deosebit de complexă pretinde strategii
psihopedagogice de mare finețe, determinate de legitățile obiective ale realității, dar
şi de motivele, trebuințele şi atitudinile subiective ale sportivului.
 Practicarea înotului de către copii contribuie substanțial la formarea şi
dezvoltarea unor importante calități moral-volitive, şi anume: curajul, voința,
perseverența şi hotărârea. Încă din anii ’70, ziarul „L’Equipe” atrăgea atenția asupra
atitudinii unor părinți care se lamentează: „Menajați-i! Cu puțină igienă suntem de
acord, dar în rest să nu răcească şi mai ales să nu-şi frângă oasele!”. În opinia lui C.
Ciobanu această menajare generează infracțiunile de mai târziu. Specialiştii au
obligația de a convinge părinții de importanța înotului, a sportului, ca factor
educațional. Atunci drumul către obținerea unor rezultate valoroase în plan sportiv şi
moral este deschis.
Înotul este în mod deosebit un sport individual. Tocmai de aceea el dezvoltă
capacitatea de muncă independentă şi spiritul de inițiativă. Antrenorii experimentați
nu îşi tutelează excesiv elevii, nu îi controlează pas cu pas, ci le dau posibilitatea să
îşi îndeplinească singuri programul de antrenament stabilit de comun acord, ceea ce
dezvoltă şi o atitudine conştientă față de procesul de pregătire. În acest timp,
antrenorul se poate ocupa de alți sportivi, pe alte culoare. O tutelă din umbră a
antrenorului permite sportivului să participe cu succes la competiții, fără să
manifeste nevoia ca antrenorul să fie prezent pe marginea bazinului. Un astfel de
sportiv este stăpân pe sine, are încredere în forțele sale, apreciază clar situația şi
participă în mod rațional la lupta sportivă.
Ca şi în timpul activității şcolare, sportivii resimt un grad mai mare sau mai
mic de oboseală. Pentru a putea lupta împotriva acestui fenomen, ei pot folosi atât în
bazin cât şi în timpul îndeplinirii altor sarcini procedeul „autocomenzii: „încă 10
vâsliri puternice”, „mai tare”, „încă puțin şi câştig”.
O altă calitate dezvoltată şi prin practicarea înotului este spiritul de
competiție. Acesta este necesar în viața de zi cu zi, căci fără competiție nu putem
vorbi de progres. Sportul are această particularitate esențială – competiția, al cărei
corolar este victoria. Nu putem vorbi despre sport, dacă exercițiul fizic respectiv nu
presupune competiția încheiată cu un anumit rezultat. De aceea factorii educativi
şcolari trebuie să acorde o mare atenție acestui aspect. Victoria se conturează şi
prinde viață în timpul competiției, dar ea este pregătită cu mult timp înainte, de-a
lungul antrenamentelor. Autorul citat anterior compara manifestarea competițională
cu o reprezentație de teatru; astfel, competiția ar fi piesa în sine, iar antrenamentul,
actul de regie. Desfăşurându-şi activitatea, antrenorul, ca şi regizorul, construieşte o
valoare în funcție de legile sportului, respectiv ale artei.
Aflat la vârsta constituirii profilului psihomoral, şcolarul mic poate fi orientat
prin sport spre o dezvoltare armonioasă a personalității. Dacă temperamentul şi
aptitudinile sunt native, caracterul se poate forma şi aici intervin cei care lucrează cu
copilul sportiv. Practicând înotul, încă de la vârsta şcolarității mici copilul capătă
trăsături pozitive de caracter. Între constructele personalității de factură bipolară, la
copilul sportiv putem regăsi:

CINSTE ALTRUISM
SINCERITATE HĂRNICIE CALM

iar nu:

NECINSTE EGOISM
MINCIUNĂ LENE AGRESIVITATE
 Potențialul formativ-educativ al înotului este îndeplinit tocmai prin educarea
acestor aspecte pozitive, precum şi prin educarea acelor trăsături de caracter
implicate într-o serie de atitudini.

Atitudinea faţă de muncă Atitudinea faţă de colectivitate Atitudinea faţă de sine însuşi
 Dragostea de muncă Colectivismul Demnitatea personală
 Sârguinţa Încrederea în ceilalţi Încrederea în forţele proprii
 Conştiinciozitatea Onestitatea Siguranţa de sine
 Iniţiativa Fair play Hotărârea
 Disciplina în muncă Respectul Perseverenţa

Publicat de Mr. Swimmer la 12:22 Niciun comentariu:

Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către
Pinterest
Etichete: carti de inot, totul despre inot
luni, 11 octombrie 2010

Carti De Inot
Carti de inot limba romana

1. Stelian Mociuschi, Pregatirea Fizica A Inotatorului, Editura

CNEFS, Bucuresti, 1984, 105 pagini
2. I.Dragan, C. Mladin,A.Hagi_Duvan Invatati Inotul, Editura
UCFS, Bucuresti, 208 pagini
3. Gerhard Lewin, Inotul pentru copii, Bucuresti, 1974, 155pagini
4. E. Muresan, Curs de Inot, Editura Fundatia Romania de Maine,
Bucuresti, 2002, 112 pagini,.
5. C. Ciobanu, M.Cerchez, I. Nemteanu, Inotul Pe Intelesul
Tuturor, Editura Stadion, Bucuresti, 1972, 230pagini.
6. H.Wittenberger, Inotul Si Sariturile In Apa, Editura Stadion,
Bucuresti, 1972, 150 pagini
 7. N Dumitrescu, I.Oprescu, Inotul, Editura Stadion, Bucuresti, 1973,
190pagini.
8. David G. Thomas, Inot-Trepte Spre Succes, Editura TEORA,
Bucuresti, 1996, 175pagini
Publicat de Mr. Swimmer la 23:38 Un comentariu:
Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către
Pinterest
Etichete: carti de inot, carti de inot adulti, carti de inot copii, carti de inot limba romana,cursuri de
inot, cursuri video inot
Pagina de pornire
Abonați-vă la: Postări (Atom)
Persoane interesate

Arhivă blog

 ▼ 2013 (2)
o ▼ iulie (2)
 Stiluri de inot
 Totul Despre Inot Generalitati
 ► 2010 (1)
Despre mine

Mr. Swimmer
Vizualizați profilul meu complet

Tema Simplu. Imagini pentru teme create de luoman. U