Sunteți pe pagina 1din 156

DEBRA DIXON

O nou`
[ans`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
S|NZIANA MIHALACHE

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

– Dac` po]i scrie c`r]i la fel de bune ca aceasta, am fi interesa]i s`


public`m o \ntreag` serie, \i spuse Joannei b`rbatul din cel`lalt cap`t
al mesei.
– Nu sunt sigur` dac` pot, se eschiv` ea.
Surâsul lui \ncrez`tor p`rea a dovedi c` e obi[nuit cu persoane
temperamentale, [i c`, de obicei, el ie[ea \nving`tor. Era un tip \ntre
dou` vârste, cu chip pl`cut, marcat de o privire albastr`, t`ioas`, [i cu
un aer de superioritate care-i conferea \nf`]i[area unui om de afaceri
de succes.
Joanna nu mai \ntâlnise niciun editor; iar c`m`ru]a \nghesuit` cu
manuscrise [i c`r]i \mpr`[tiate peste tot spulberase imaginea unui
birou modern, vopsit clasic \n alb [i crem.
Atunci când primise invita]ia de a se \ntâlni cu James Colnbrook,
\[i amintise imediat de cartea pentru copii pe care i-o trimisese cu
câteva luni \n urm`, despre un c`]el pe nume Billy. |ns` nici nu putea
fi vorba despre o colec]ie \ntreag`.
6 DEBRA DIXON

– Nu cred c` mai am timp pentru scris, explic` ea. Mi-a luat luni
de zile s` o termin [i pe aceasta.
– Iar câteodat` e nevoie de ani \ntregi, chiar [i atunci când ai tot
timpul din lume, r`spunse el grav. {i sunt sigur c` po]i, domni[oar`
Radcliffe, iar ochii \i lucir` slab.
– Doamn`…doamna Radcliffe.
Deja [i-l \nchipuia pe James Colnbrook f`când calcule [i era
con[tient` c` \nf`]i[area ei finu]`, cu bucle blonde [i forme
minuscule, [i \mbr`c`mintea scump` de pe ea, o bluz` de m`tase [i
o fust` neagr` care o maturizau, nu-i sus]ineau statutul de femeie
c`s`torit`.
Dar era \ntr-adev`r c`s`torit`. La cei dou`zeci [i trei de ani pe
care-i avea, se g`sea prins` \ntr-un mariaj insignifiant, atât pentru ea,
cât [i pentru so]ul ei.
– |mi pare r`u, nu mi-am dat seama, se scuz` James Colnbrook,
observându-i scumpul inel de logodn` cu diamant de pe deget.
– Nu prea are importan]`, nu ?
– Nu, bine\n]eles c` nu.
Pe m`sur` ce \ntâlnirea lor se prelungea, el descoperea tot mai
multe lucruri despre ea. Când Joanna Radcliffe intrase pe u[` cu o
jum`tate de or` \nainte, o catalogase drept o femeie de carier`, o
secretar` elegant`, cu gust ; o posibil` conduc`toare a unei firme,
chiar. Iar acum \i constata vulnerabilitatea, disimulat` pân` \n
momentul \n care venise vorba despre mariajul ei printr-o privire
albastr` inexpresiv` [i prin trupul ei aproape b`ie]esc. Dar mai ales
deveniser` vizibile urmele durerii, ce se r`sfrângeau asupra chipului
ei tân`r [i prea frumos pentru a fi cunoscut semnele agoniei. Joanna
O NOU~ {ANS~ 7

Radcliffe era o femeie care cunoscuse necazurile vie]ii \nc` din


tinere]e; de[i supravie]uise, cicatricele nu disp`ruser` \nc`.
– So]ului t`u nu-i place ideea c` lucrezi ? \ncepu el s` râd` for]at,
cu un sentiment de mil` la adresa femeii necunoscute din fa]a lui, cu
toate c` reputa]ia lui de om f`r` scrupule nu-i permitea o astfel de
ie[ire. Unii b`rba]i trebuie s`-[i protejeze imaginea de macho.
– Joshua n-are de ce s` se \ngrijoreze pentru imaginea lui,
r`spunse ea. Nu i-o afectez cu nimic.
Numele de Joshua Radcliffe \i suna cunoscut, dar nu era sigur
c`-l [tie pe tip.
– Deci, nu se sup`r` dac` petreci mai multe ore pe zi muncind ?
– Când am zis c` n-am timp, nu m-am referit la posibilele obiec]ii
ale so]ului meu, ci pur [i simplu la faptul c` n-am timp. Nu v`d de ce
trebuie s`-l implica]i [i pe el. Dac` vre]i s` publica]i cartea bine, dac`
nu, am s` g`sesc pe altcineva.
– Dar vrem s-o public`m, se repezi el, criticându-se \n sinea lui
pentru vorbele negândite.
Povestea câinelui nebunatic [i aventurile lui ar fi fost o afacere
profitabil`; \ns` ceea ce-l intriga din ce \n ce mai mult, era persoana
Joannei Radcliffe, chiar mai mult decât orice alt` femeie pe care o
\ntâlnise.
Se vedea c` e o femeie educat`, iar hainele-i p`reau a fi de la
aceea[i firm` la care se \mbr`ca [i so]ia lui. Doar c` pe aceasta din
urm` n-ar fi ar`tat niciodat` la fel de bine. Foarte rar intrau \n biroul
s`u autoare asem`n`toare Joannei. P`rea genul de femeie care se
preocup` exclusiv de via]a de societate, care-[i selecteaz`
evenimentele la care particip`, care face dona]ii de caritate – care [i
8 DEBRA DIXON

pierde timpul, \n general, \n vreme ce so]ul ei produce bani. |n


acela[i timp, Joanna \i l`sa impresia unei persoane ra]ionale, care de
fapt dispre]uia astfel de evenimente. Cu fiecare minut care trecea,
curiozitatea lui James cre[tea \n intensitate.
– |ntr-adev`r, doamn` Radcliffe, vrem s` v` public`m cartea, \ns`
trebuie s` [tim câte ceva [i despre autorii no[tri.
– De ce?
– De ce? Pentru c` de obicei ad`ug`m pe spatele c`r]ii [i câteva
informa]ii despre autor.
– Nu m` intereseaz` a[a ceva, se repezi ea, \nainte ca el s` mai
aib` r`gaz s` continue. Iar cartea nu se va publica sub numele meu
adev`rat.
– Nu ?...De ce ? se \ncrunt` el.
Majoritatea abia a[teptau s`-[i vad` numele pe copert`, de[i nu
toat` lumea se putea bucura de un nume la fel de rezonabil precum
al ei.
– {i a[ prefera s` nu m` \ntreba]i de ce, \l fix` ea cu privirea.
– Dar…[i se opri, observând determinarea femeii. Bine. Sunt
sigur c` putem g`si un nume care s` v` convin`, [i totu[i…
Joshua Radcliffe – acum \[i aducea aminte de el. O privi pe cea
din fa]a lui, cu al]i ochi de data asta. Nu putea fi tocmai ea so]ia
omului pe care-l [tia el. Tipul era medic specialist la clinica din
Harley Street – tocmai ce pl`tise opera]ia Moirei acolo. |ns` b`rbatul
cu care el discutase p`rea mult mai \n vârst` decât Joanna. James
nu-l cuno[tea personal, pentru c` Moira se ocupase de toate
detaliile; dar de câte ori o vizitase pe so]ia lui la spital, tot de atâtea
ori doctorul se afla \n salon.
O NOU~ {ANS~ 9

Asta \nsemna c` avea cel pu]in patruzeci de ani. Probabil c` pe fiul


lui s`-l cheme la fel, \n caz c` avea [i un fiu, iar ea s` fie c`s`torit` cu
b`iatul.
Joanna \nc` nu-[i d`duse seama de gândurile ce-l m`cinau pe
James Colnbrook ; se uita mereu la ceasul de aur, fr`mântându-[i
când degetele, când mânerul po[etei.
– M` tem c` am o \ntâlnire la ora prânzului. Trebuie s` plec.
– Ah, de obicei iau masa cu noii mei colaboratori…
– |mi pare r`u, spuse ea[i se ridic`, chiar trebuie s` plec. N-a[
vrea s` \ntârzii.
James se ridic` [i el, pu]in indecis cu privire la urm`toarea sa
mi[care. Era \nalt, oache[, cu maniere distinse [i nu era genul de
b`rbat care s` se lase \nl`turat de o femeie, mai ales de una la fel de
frumoas` precum Joanna Radcliffe. |ns` [i ea cuno[tea prea bine
astfel de b`rba]i pentru a se las` impresionat` de afectarea lui. La
urma urmei, era c`s`torit` cu un asemenea b`rbat.
– Când v` mai v`d ? \ntreb` el.
– Secretara dumneavoastr` ar putea s` m` anun]e, \i r`spunse ea
din u[`.
– Dar…
– Mi-a p`rut bine c` ne-am \ntâlnit, domnule Colnbrook. {i o s`
mai reflectez asupra ideii de a scrie \n continuare. La revedere, [i ie[i
cu b`rbia sus, \n timp ce James se cufunda, surprins, \n scaunul s`u,
cu privirea plecat`.
Joanna o salut` din cap pe secretar` [i opri un taxi, pentru a
ajunge la restaurantul la care lua prânzul cu mama ei. Nimeni n-ar fi
b`nuit, dup` figura ei, ce gânduri are.
10 DEBRA DIXON

I se va publica o carte! Ea, Joanna Radcliffe scrisese o carte pentru


copii \ndeajuns de bun` pentru a-i fi publicat`! Dup` ani de zile \n
care se sim]ise inutil`, \n sfâr[it realizase ceva f`r` ajutorul lui Joshua.
James Colnbrook deja \i men]ionase c` nu avea s` câ[tige prea mult,
\ns` atâta cât primea \i va conferi o independen]`, m`car din punct
de vedere intelectual. |n plus, banii nu contau, doar so]ul ei era
bogat, [i mai mo[tenise o sum` consistent` [i de la bunica ei. Mai
degrab` tânjea dup` sentimentul de \mplinire decât dup` orice
altceva.
Când Joanna intr` \n fug` \n restaurant, mama ei se afla deja la
mas` – \ntârziase câteva minute, cu toat` graba. Mama ei dispre]uia
lipsa de punctualitate ; iar repro[ul vizibil era de-ajuns \n acest sens.
– Scuz`-m` c-am \ntârziat, [i se a[ez` pe scaun, acceptând
lichiorul pe care un osp`tar i-l oferise.
Angaja]ii restaurantului cuno[teau prea bine preferin]ele Joannei.
– Nicio problem`, o repezi mama ei.
Tân`ra femeie sem`n` perfect cu mama, diferen]a f`când-o doar
anii; la cei patruzeci [i cinci de ani, femeia ar`ta perfect; \[i p`stra
culoarea p`rului la aceea[i coafez` ca Joanna. Cora \ncerca s`-[i
men]in` tinere]ea prin toate metodele cosmetice posibile, \n timp ce
pe chipul Joannei \ncepuser` s` apar` semnele \mb`trânirii
premature. Un surâs discret lumin` fa]a tinerei, care sesizase lipsa de
sinceritate din tonul mamei. Acesta era, de fapt, modul ei de a
reac]iona, asemenea unei [col`ri]e, nu ca o femeie m`ritat` de cinci
ani.
– Am fost re]inut` de editor, [i sorbi din lichior.
– {i ce ]i-a spus? \ntreb` femeia, mai mult din polite]e.
O NOU~ {ANS~ 11

Joanna nu p`rea deranjat` de dezinteresul mamei, cum de altfel


nu se a[tepta la nicio \ncurajare \n acest sens, din partea niciunui
membru al familiei. Tat`l ei era un bancher bine cotat,
mama – secretara lui, care transforma \n succes tot ce atingea. Mica
afacere pe care ea \ncerca s-o \ntreprind` nu-[i avea rostul, din
punctul lor de vedere. Astfel c` ea se alegea doar cu o satisfac]ie
proprie.
– O vor publica, scutur` ea din umeri, continuând s` se uite pe
meniu.
– Serios? E despre un câine, sau a[a ceva, nu ?
– Despre un boxer, o inform` Joanna sec, \ntrebându-se de ce
trebuie s` se chinuie singur` la prânzurile s`pt`mânale cu mama ei.
|ntotdeauna aceste \ntâlniri sfâr[eau prost, caci lipsa de interes o
afecta enorm. I-ar fi pl`cut mai mult s` se rezume la vizitele
duminicale, \mpreun` cu so]ul, singurele ocazii când \l vedea [i pe
tat`l ei. Ambii p`rin]i duceau o via]` infernal`, neg`sind timp pentru
ea. Niciodat` nu avuseser`. C`s`toria cu Joshua atenuase rela]ia cu
cei doi, de[i la \nceput mariajul p`rea a fi un dezastru.
– Adic` ai g`sit un editor care s` te pl`teasc` pentru o poveste
despre un c`]el ? se mir` femeia, dispre]uitor.
– Da.
– Nici nu mai [tii de ce e \n stare lumea de azi…{i Joshua ce
p`rere are ?
– Nu s-a exprimat, bâigui Joanna.
– Nici nu m` gândeam c` are s-o fac` ! Cine a mai auzit de un om
cu reputa]ia lui s` aib` o so]ie care scrie pove[ti pentru copii!
– Dar n-am spus c` nu e de acord, reac]ion` ea.
12 DEBRA DIXON

Doar c` n-am discutat prea mult despre asta.


De fapt, \n ultimul timp nici nu prea mai discutau!
Osp`tarul, care tocmai venea cu farfuriile, o \mpiedic` pe Cora s`
riposteze.
– Voiai s` mai spui ceva, mam`? \ntreb` Joanna, \ncepând s`
m`nânce.
– Nu la mas`. Vorbim mai târziu.
Joanna \[i savur` por]ia pe \ndelete, luând \mbuc`turi mici, cu
gra]ie; degetele ei alungite [i sub]iri p`reau \mpov`rate de inelele
primite cu ocazia cununiei.
Dup` mas`, trecur` la cafele, Joanna preg`tindu-se, \n sinea ei
pentru lec]iile pe care mama ei avea s` i le ofere \n continuare. Deja
se s`turase de acelea[i observa]ii, dup` atâ]ia ani. Probabil c` nu toat`
lumea g`sea satisfac]ie \ntr-o astfel de carte, \ns` constituia singura ei
realizare, singurul lucru care-i apar]inea \n totalitate, [i care nu era
primit de la el.
– M` \ntrebam cum este…
Tân`ra clipi, nedumerit`.
– Cum este cine ? \ntreb` dup` ce-[i veni \n fire.
– Joshua, bine\n]eles. {tiu c` e[ti fericit` cu cartea, dar fii atent`
[i la ce-]i spun ! Tat`l t`u [i cu mine i-am sim]it lipsa duminica
trecut`, [i ne \ntrebam ce mai face.
– }i-am spus doar – duminic` a trebuit s` se \ntoarc` la spital.
{i-a cerut scuze.
– Se pare c` \n ultimul timp…lucreaz` din greu, se \ncrunt`
femeia.
– {tii bine c` a lucrat \ntotdeauna a[a.
O NOU~ {ANS~ 13

– Dar \n ultimele luni a cam \ntrecut m`sura.


– Mam`, dac` vrei s`-mi spui ceva anume, f`-o direct. N-am chef
de ghicit.
– E[ti fericit` cu el, Joanna ? veni r`spunsul iritat al Corei.
– Bine\n]eles, \ns` privirea ei era undeva departe.
– {tiu c`, la \nceput, noi n-am fost de acord…
– Adic`? se trezi tân`ra. Vrei s` spui c`, de fapt, v-a]i opus pân`
când a]i aflat cine este.
– E adev`rat! confirm` indignat` mama ei. Niciodat` nu m-am
\ndoit c` ar fi cineva. Doar c` e mai \n vârst` decât tine. Iar noi nu
eram siguri c` e[ti destul de matur` pentru o c`s`torie, dar având \n
vedere…
– Spune odat` ce ai de spus, mam`, o \nrerupse ea, con[tient` c`
toat` vorb`ria avea un scop ascuns.
– P`i, am auzit…
– C`… ?
– Dar s-ar putea s` fie doar o bârf`…
– Mam`!
– Se zice c`, de fapt, nu lucreaz` tot timpul! Gata, am zis-o ! m`
simt mult mai bine acum. {i s-ar putea s` fie doar ni[te zvonuri..{tii
c` lui Jackie Smith \i cam place s` bârfeasc`…
Joanna se pierdu din nou \n gândurile ei, \ncetând s-o mai
asculte. Vestea aruncat` la \ntâmplare nu avusese acela[i efect asupra
ei, ca asupra mamei.
De-a lungul anilor, existaser` mai multe probleme \ntre ea [i
Joshua , dar niciodat` nu b`nuise c` ar putea fi vorba despre o alt`
femeie. |ntr-adev`r, Joshua era chipe[, dar ea…
14 DEBRA DIXON

-…oare nu ]i-am spus \ntotdeauna c` Angela Hailey arat` prea


bine ca s` fie secretara oric`rui b`rbat, mai ales a unuia precum so]ul
t`u, continua mama ei.
– Angela Hailey? Vrei s` spui c` ea e femeia \n cauz`?
– A[a crede Jackie. Or Angela e foarte frumoas`.
|n mintea Joannei ap`rur` ni[te ochi verzi, un p`r ro[cat [i lung
pân` la umeri, o persoan` care se \mbr`ca \ntotdeauna cu gust. Era
secretara lui de [apte ani, iar Joanna o \ntâlnise de multe ori;
dispre]ul era reciproc. De câte ori se g`seau singure, de-atâtea ori
Angela nu pierdea ocazia de a p`rea superioar`, iar fa]` de Joshua
afi[a o pozi]ie formal`, respectuoas`. Joanna preferase s` ignore
atitudinea, ceea ce p`rea a o \nt`râta [i mai mult pe cealalt`.
|ntr-adev`r, [i-o \nchipuia ca amant` a lui Joshua, rolul i se potrivea.
Iar so]ul ei avea o sl`biciune pentru ro[cate.
– |ntotdeauna se vorbe[te despre un b`rbat ca el, \ncepu ea,
\nfiorat` la imaginile pe care tocmai [i le imaginase. Jum`tate din
paciente [i-ar dori o aventur` cu el, iar cealalt` jum`tate [i l-ar dori
ca fiu. Dac` a[ pleca urechea la toate bârfele care-l acuz` de adulter,
a[ ajunge \n pragul nebuniei !
– {i nimeni nu te poate acuza c-ai suferit vreodat` depresii. Nu-i
a[a, Joanna? se r`sti mama ei. Dac` r`mâi rece, devii necredibil`. Ar
putea avea o aventur` pasional` cu Angela, f`r` ca tu s` reac]ionezi
\n vreun fel!
– Crezi c` e adev`rat? \ntreb` [i-i \nfrunt` privirea.
– Da!
– Atunci, cred c` mai bine l-ai \ntreba pe Joshua, nu pe mine, oft`
ea. Nu se spune c` so]ia e ultima care afl` ?
O NOU~ {ANS~ 15

– Chiar nu-]i pas` ? izbucni femeia.


– Ba da, se for]` Joanna. E so]ul meu. Dar nu mi-ar m`rturisi
adev`rul, chiar dac` l-a[ \ntreba, ceea ce n-am s` fac oricum, ad`ug`
ea rece.
– Ai a[a de mult` \ncredere \n el?
De fapt, nu prea-i p`sa! Nu o interesa dac` avea alt` femeie, chiar
dac` aceasta era Angela Hailey.
– Suntem c`s`tori]i. N-am niciun motiv s` cred c` situa]ia se va
schimba; altminteri, po]i fi sigur` c` tu ai s` afli prima, ca s`
\mp`rt`[e[ti cu Jackie Smith un nou subiect de bârf`!
– Nu fi obraznic`, Joanna…
– {i cum ai vrea s` reac]ionez? izbucni ea. Tocmai mi-ai demon-
strat c` lumea crede c` so]ul meu mi-e infidel. Ar trebui s` urlu? Ai fi
mul]umit`?
– M` gândesc doar la fericirea ta, cobor\ Cora tonul. De aceea
]i-am spus despre el. Sunt mul]i b`rba]i…fideli. De ce tat`l t`u… ?
Dar asta e o alt` poveste, se \ntrerupse brusc, v`zând-o pe Joanna
brusc interesat` de subiect. Dac` [tii adev`rul, m`car po]i s` faci o
mi[care.
Oare-[i dorea acest lucru? Oare o preocupa mai mult decât \l
interesa pe el? Mama ei ar fi fost foarte dezam`git` s` afle adev`ratele
ei sentimente.
– Trebuie s` plec, mam`, [i se uit` pe not`. Cred c` e rândul meu.
Ne vedem s`pt`mâna viitoare, ca de obicei, [i se ridic`.
– Joanna…
– Da ? o privi pe mama ei de sus, iar chipul ei p`rea mai
\mb`trânit cu dou`zeci de ani.
16 DEBRA DIXON

– Adu-]i aminte ce am discutat. E un b`rbat…sofisticat. Nu-i


purta pic` dac` ceea ce ]i-am m`rturisit nu e adev`rat. Sunt sigur` c`
e doar o aventur` trec`toare. {i felicit`ri pentru carte, mai ad`ug`
distrat`.
– Mul]umesc, r`spunse tân`ra degajat, cunoscând cât de pu]in
conta acest lucru pentru mama ei.
Se urc` \ntr-un taxi pân` acas`. Acas` – pu]in incorect spus,
pentru c` atât ea cât [i Joshua doar mâncau [i dormeau acolo, f`r` a
\mp`r]i nimic durabil de ceva vreme.
Vechea cas` era \ntre]inut` cu mult efect de menajera lui Joshua,
\nc` de dinaintea c`s`toriei lor. Doamna Barnaby \[i continuase
activitatea aproape imperceptibil [i irepro[abil, fiind foarte ordonat`.
Micul dejun se servea \ntotdeauna la ora opt, prânzul la unu [i cina
la [apte jum`tate fix. Totul era la \ndemân` [i lucea de cur`]enie –
de la mânerul u[ilor pân` la candelabrele din salon., c`ci femeia nu
suferea s` vad` amprente. Nu putea fi numit` "cas`", mai degrab`
"hotel", un hotel pe cât de fermec`tor, pe atât de lipsit de via]`.
Când intr` \n cas` o salut` pe menajer`, apoi arunc` \n treac`t o
privire la coresponden]a de pe m`su]`. Mirosul \mb`t`tor al
garoafelor din vaz` \i gâdil` pl`cut sim]urile. Cele mai multe scrisori
erau pentru Joshua, \ns` g`si printre ele [i o invita]ie la cin` de la un
coleg de-al lui. O l`s` \mpreun` cu celelalte hârtii, considerând c`
Joshua va decide dac` aveau s` mearg` sau nu. Probabil c` da, gândi
ea.
– Vreun mesaj, doamn` Barnaby? se interes`, ie[ind din buc`t`rie
cu un ceainic. Doar unul de la domnul Radcliffe, o inform` femeia,
inexpresiv.
O NOU~ {ANS~ 17

|ntreaga ei constitu]ie era foarte rigid`, de la expresia fe]ei la


\nc`l]`rile simple.
– Mi-a transmis c` va fi acas` la ora [apte.
– Mul]umesc, \ncuviin]` Joanna turnându-[i ceai. |l iau sus cu
mine, o anun]`, ignorându-i c`ut`tura, pentru c` femeia nu tolera
b`uturile \n camerele de sus.
Dormitorul ei purta o not` feminin`, cu tapetul alb– rozaliu;
chiar [i patul sub form` de baldachin avea o cuvertur` alb`, ce putea
fi tras` pe timpul nop]ii. |nc` din copil`rie visase la o asemenea
camer`, [i, de[i p`rin]ii \i oferiser` de toate, consideraser` ridicol` o
astfel de camer`. La c`s`torie, Joshua se ar`tase dispus a-i satisface
acest capriciu, dar insistase ca baia [i dormitorul lui s` r`mân` str`ine
de accesoriile feminine.
Joannei nu-i venise s` cread` \n ideea dormitoarelor separate,
\ns` Joshua motivase c` nu dorea s-o deranjeze \n cazul \n care se
\ntâmpla ca el s` fie chemat de urgen]` noaptea. Acum \i convenea
situa]ia; n-ar fi suportat s` \mpart` cu el patul \ntreaga noapte,
constant.
Sugestia mamei ei la adresa unei posibile aventuri \ntre el [i
secretar` nu-i p`rea nefondat`, având \n vedere orele lungi pe care
le petrecea acolo. |n mintea ei \ncepuse a se derula imaginea unei
aventuri \n decorul cabinetului s`u foarte elegant [i a salonului de
a[teptare al`turat. |ntr-adev`r, nu p`rea imposibil, \ns` Joanna o
dispre]uia pe presupusa amant`, con[tient` c` zeci de alte femei
[i-ar fi dorit o aventur` cu el.
La ora [apte fix auzi motorul Rolls Royce-ului parcând \n fa]a
casei; \[i acord` un minut pentru a se aranja \n oglind`, \n timp ce
18 DEBRA DIXON

vocea groas` a lui Joshua o saluta pe menajer`. Alt`dat` ar fi coborât


\n \ntâmpinarea lui.
|ntotdeauna se g`teau pentru cin`. Joanna alesese un pulover
ce-i c`dea pe umeri, dezvelindu-i un bra], asortat cu o br`]ar` de aur.
Sandalele cu tocuri \nalte \i corectau statura mic`. Un machiaj perfect
[i buclele blonde l`sate s` curg` \n valuri \ntregeau imaginea ei
degajat` \n momentul \n care se a[ez` \n sufragerie, a[teptându-l pe
Joshua.
Când el intr`, cincisprezece minute mai târziu, cu p`rul \nc` ud
de la du[, ea tocmai sorbea din lichior. El purta un sacou negru ce se
mula pe umerii lui la]i, [i pantaloni croi]i perfect.
La cei treizeci [i [apte de ani ai s`i, Joshua continua s` fie,
probabil, cel mai frumos b`rbat pe care-l v`zuse vreodat` – cu p`rul
negru, grizonant la tâmple, cu ochii cenu[ii p`trunz`tori [i gura bine
conturat` – o imagine autoritar`.
– Felicit`ri! spuse el calm, privind-o inexpresiv.
Analizându-l, Joanna realiz` c` [i el se schimbase \n cei cinci ani
de c`snicie; nimic nu mai r`m`sese din b`rbatul pe care-l [tia [i de
care fusese atras` \nc` din prima clip`. Fa]a \i era acum marcat` de o
not` de cinism, dovad` c` timpul nu-l iertase nici pe el. Oare avea
aceea[i nemul]umire fa]` de mariajul lor? Aventura cu Angela
confirma aceast` ipotez`.
– M-a sunat mama ta, continu` el, ocupându-[i locul din fa]a ei.
Mi-a povestit despre carte. Cred c` e[ti foarte mândr`.
– A[a e.
– P`rea \ngrijorat` din cauza ta.
– Nu [tiu de ce, r`spunse ea rece.
O NOU~ {ANS~ 19

– Ar`]i cam palid`.


– Pentru c` mi-e foame, [i se ridic`, hot`rât` s` \ncheie
conversa]ia. Putem s` \ncepem ?
– Bine\n]eles, se gr`bi el, ridicându-se la rândul lui.
Joanna se \ntreba unde disp`ruser` farmecul [i zâmbetul de pe
chipul lui; chiar [i corpul bine f`cut \[i pierduse din fermitate, obrajii
\i erau sup]i, iar mâinile \nc` puternice [i lungi, mult mai sl`bite. Cu
adev`rat, Joshua era departe de a fi fericit cu situa]ia lor.
|n timpul cinei discutar` banalit`]i, ca \ntotdeauna. Joshua se
interes` de carte, \ns` r`spunsurile ei abrupte nu-l \ncurajau deloc.
Dup`-mas`, el refuz` atât vinul cât [i lichiorul.
– Trebuie s` m` \ntorc la clinic` pentru câteva ore, anun]` el
dup` cafea.
– Da… \ntrevedea ce va urma.
– Ce-o s` faci ? ezit` el.
– M` culc devreme. Citesc. Nu-]i face griji, g`sesc eu ceva.
– Dar \mi fac griji, Joanna. Cred c` te sim]i foarte singur` serile,
pân` m` \ntorc eu…
– Ba nu…
– Atunci, m` duc s` m` schimb, o \ntrerupse el, urcând spre
camera lui.
Joanna \i d`du liber menajerei [i urc` [i ea. |l auzea pe Joshua \n
baie, [i, instantaneu, \i veni ideea unei b`i cu spum`. Se dezbr`c`, lu`
halatul de m`tase, apoi se opri \n fa]a mesei de toalet` pentru a se
demachia.
Dup` câteva minute, Joshua ie[i, iar ea \i lu` locul. Porni apa, apoi
se \ntinse dup` spumant, \ns` atinse o sticlu]` de medicamente cu
20 DEBRA DIXON

poala halatului, iar aceasta c`zu pe gresie, \mpr`[tiindu-se \n zeci de


cioburi.
Joshua ap`ru imediat \n cealalt` u[`. Era deja echipat de lucru,
\ntr-un superb costum din trei piese, cu c`ma[` de m`tase.
– Stai pe loc, interveni el.
Prea târziu, \ns`. Apari]ia lui nea[teptat`, ea purtând doar un
halat, isc` o reac]ie involuntar`, [i Joanna p`[i \napoi, exact pe un
ciob.
– Nu te mi[ca, strig` el, pe m`sur` ce ea f`cu \nc` un pas [i ajunse
\n bra]ele lui.
Joanna \nghe]` la contactul fizic cu el. |[i rec`p`t` suflarea abia
când Joshua o puse pe pat [i se aplec` spre piciorul r`nit. Nu-i era
clar dac` observase reac]ia ei, c`ci o trata la fel ca pe orice alt pacient.
– Nu arat` prea r`u. Aduc ceva s` cur`] locul, [i se \ntoarse \n
baie, \nchizând robinetul.
Joanna profit` de r`gaz pentru a-i analiza gesturile, dup` atâta
timp. Nu se sim]ea extaziat`, nici m`car \ncântat`. Ca [i cum un str`in
ar fi atins-o, nu b`rbatul cu care \mp`rt`[ise cele mai intime
momente, cel pe care-l iubise atât de mult. Unde zburase iubirea lor?
Acum observa la Joshua tot ce nu-i s`rise \n ochi la
\nceput– iner]ia privirii lui, lipsa de afec]iune a chipului s`u pl`cut,
precipitarea ac]iunilor sale.
El se \ntoarse cu trusa.
– Scuze, murmur`, \n momentul \n care-i scoase ciobul din talp`.
Te doare ?
– Nu foarte tare, min]i ea. Nu sunt norocoas` c` so]ul meu e
doctor ?
O NOU~ {ANS~ 21

Joshua se \ncrunt`, c`utând o urm` de sarcasm \n replica ei.


– A[a e, r`spunse el la repezeal`. Gata, te-am bandajat, dar m`
tem c` va trebui s` renun]i la baie.
– Trebuie doar s`-mi ]in piciorul afar`, nu ?
– Da.
– Atunci, o s`-mi fac baia; mul]umesc.
– N-ai decât, scrâ[ini el. M` duc s` cur`]…
– Las`-m` pe mine, se oferi ea [i cobor\ din pat, \ncheindu-se la
halatul care st`tea s`-i dezveleasc` trupul.
– Te rog, vreau s-o fac, insist` el, dezinteresat de imaginea ce i se
oferea. Poate c` a[a n-au s` mai fie accidente.
– Atunci, pofte[te! renun]` ea, v`zându-l atât de pornit.
Pu]in mai târziu, \l auzi treb`luind prin baie.
– {i totu[i, ce c`utai acolo? \ntreb` el ezitant.
– C`utam ceva, murmur` ea.
Fiecare dintre ei avea partea lui de dul`pior, or ea d`duse pe jos
o sticl` de pe partea lui.
– Ce anume? insist` el.
– Ceva, \l repezi Joanna. Uite ce e, n-am g`sit la mine [i m`
gândeam c` poate doamna Barnaby l-a pus la tine. Oricum, mi-am
amintit \ntre timp c` ieri am aruncat sticla goal`, [i se \nro[i,
con[tient` c` stârnise curiozitatea lui Joshua.
De luni de zile nu mai discutaser` atât de mult, iar acum chiar
nu-[i mai dorea s` continue.
– Ce anume? continu` el. Poate c` mai am eu.
– Nu cred.
– Spune-mi, totu[i…
22 DEBRA DIXON

– Nu !
– Joanna, spune-mi, te rog, o fulger` el cu privirea.
– Tu ce crezi c` era? \l \nfrunt` ea.
– Habar n-am. Spune-mi! ordon` el. Sper c` nu c`utai
medicamente, suger`, v`zând-o c` tace.
– Medicamente ? se mir` ea.
– |n ultimul timp ai fost cam ab`tut`…
– Nu pentru c` a[ fi dependent` de pastile, se indign` ea.
– Nu m` refeream la a[a ceva. {tiu c` \n ultimul timp n-ai dormit
prea bine [i m` \ntrebam dac` mai iei ceva care s` te ajute.
– {i apoi \nc` ceva care s` m` trezeasc`, [i \nc` ceva ca s`-mi revin
[i…
– Ajunge! N-am sugerat nimic. M` gândeam doar la somniferele
prescrise de doctorul t`u.
– Nu, nu mai iau. Dar c`utam ni[te pastile, \l provoc` ea.
Anticoncep]ionalele mele !
– |nc` mai iei ?
– Da.
– De ce ?
– Pentru c`…Pentru c` suntem c`s`tori]i, [i…
– {i n-am dormit \mpreun` de luni de zile, continu` el ironic,
\ndep`rtându-se agale spre dormitor. Sau poate de ani de zile ?
Joanna se l`s` pe perne, r`suflând u[urat` c` Joshua nu insistase.
|ntr-adev`r, nu mai f`cuser` dragoste de mult timp, nu chiar de ani,
dar era cel pu]in un an de când Joshua nici m`car n-o mai atinsese !
Capitolul 2

Bietul Joshua, nu merita o so]ie ca Joanna, [i probabil c` nici n-ar


fi ajuns la c`s`torie dac` nu l-ar fi vânat ne\ncetat; probabil c` nici
n-ar fi observat-o dac` ea nu s-ar fi remarcat.
Vacan]a \n Canada, al`turi de p`rin]ii ei, f`cuse parte dintr-o
binemeritat` pauz` de câteva luni, \nainte de a pleca \n Elve]ia,
pentru a-[i definitiva studiile.
Mama ei insistase s` \nve]e s` schieze, convins` c` [i colegele ei
[tiu deja.
|n timp ce p`rin]ii socializau cu o alt` familie, Joanna \[i petrecea
timpul urcând pe muntele Norquay pentru a lua lec]ii de schi.
Primele trei zile fuseser` interesante [i distractive, c`ci niciunul
dintre cursan]i nu se descurca. Joanna progresase rapid, iar dup`
prima s`pt`mân`, trecuse de la pârtiile de \ncep`tori la cele mai
avansate. Motivul – probabil instructorul dr`gu] cu care a continuat
s` se \ntâlneasc` \ntâmpl`tor la restaurant, chiar [i dup` \ncheierea
lec]iilor.
24 DEBRA DIXON

|l admirase cum st`pânea traseul cu m`iestrie, \n vreme ce ea


schia precum o amatoare. La baza pârtiei, el se oprise la doar câ]iva
centimetri de o ro[cat` care-i zâmbea, s-o \mbr`]i[eze cu familiaritate
– semn al unei rela]ii de mai multe zile.
Joanna se concentrase asupra chipului frumos al instructorului,
\nregistrând fiecare am`nunt– de la p`rul lung [i negru, la ochii
cenu[ii cu str`luciri de argint. Mânuia schiurile de parc` era n`scut
pentru a[a ceva, [i la r`stimpuri o s`ruta delicat pe ro[cat`, urcând
\napoi pârtia cu teleschiul.
B`rbatul devenise aproape o obsesie pentru Joanna. Spre
surprinderea ei, descoperise c` avea o camer` \n aceea[i loca]ie ca [i
p`rin]ii ei, \ncât \l putea z`ri foarte des. F`r` \ns` ca el s` o observe,
pentru c` pe pârtie era preocupat exclusiv de ro[cat`. Timp de dou`
s`pt`mâni, Joanna \[i \n`bu[ise tulburarea sufleteasc`, f`r` ca rela]ia
lor s` evolueze.
Pân` când, \ntr-o zi, ro[cata nu l-a mai a[teptat, iar dup` trei zile,
Joanna [i-a dat seama c` femeia plecase. Deci, cei doi tr`iser` o
aventur` de vacan]`, nu un sejur \n doi \n Canada.
Astfel, Joannei i se ivise ocazia de a-i demostra cât de mult
progresase. Ceea ce nu se dovedi a fi chiar atât de u[or. El \[i
petrecea timpul pe pârtiile specializate, pe care ea \nc` nu le
cuno[tea, iar serile se f`cea nev`zut, \ncât Joanna se \ntreba dac`-[i
g`sise deja pe altcineva. Ori era la fel de obosit ca [i ea, preferând, \n
acest caz, s` se retrag` \n camera lui. |ntr-o diminea]`, se \ntâmpl` ca
p`rin]ii ei s` r`mân` mai mult timp la micul dejun.
– Cine e frumosul acela? l-am v`zut de multe ori pe-aici, \l \ntreb`
mama ei pe so].
O NOU~ {ANS~ 25

– St` singur la restaurant \n fiecare sear`. {tii ceva despre el,


draga mea?
– Nimic, r`spunse ea \n grab`. {i eu l-am v`zut prin ora[, [i-atât.
Tat`l ei, mult mai \n vârst` decât Cora, ridic` din umeri distrat; de
multe ori se ar`ta amuzat de ie[irile frumoasei sale so]ii. |nc`run]ise
devreme, p`strându-[i totu[i liniile masculine ale fe]ei.
– Nu [tiu cine e. Chiar conteaz`, Cora ?
– Cred c` nu, zise ea iritat` [i se ridic` de pe scaun. De[i nu m`
a[teptam s` te ar`]i interesat. E englez, [tiai? {i-[i aprinse o ]igar`.
– La fel ca mul]i al]ii.
– Dar el st` aici, \n complex.
– Atunci, \ntreb`-l pe director, conchise so]ul ei.
– Nici gând! se indign` Cora.
Joanna plecase \ntre timp, nemaiputând suporta indiferen]a
tat`lui; era hot`rât` ca statutul ei de necunoscut` s` se schimbe.
|[i lu` schiurile [i urc` muntele pe jos, neputând folosi ma[inu]a
\nchiriat`; ar fi trebuit s` aib` propriul ei echipament, chiar dac` avea
s` o coste o avere. |ns` banii nu reprezentau o problem` pentru
p`rin]ii ei; \i cump`raser` tot ce-[i dorise. Iar acum , \l dorea pe
necunoscutul brunet, cu ochi tulburi, de un gri– argintiu. Nu i se
mai refuzase nimic pân` atunci, dar nici nu-[i dorise ceva cu atâta
ardoare.
|i surprinse privirea \ndreptat` spre ea \n momentul \n care
ajunse \n vârful pârtiei. El \[i \nc`l]a cl`parii. Iar \n refugiu se aflau
doar ei doi…
– La naiba, bolborosi ea, \n timp ce \ncerca s` se \ncal]e. Ce m`
fac ? [opti ca pentru ea, \ns` destul de tare pentru a fi auzit`.
26 DEBRA DIXON

Cu coada ochiului, \l observ` venind spre ea, p`[ind surprinz`tor


de u[or \n cl`parii grei. Joanna \[i ridic` ochii de parc` nu se a[tepta
s`-l vad` acolo.
– Salut, credeam c` sunt singur`, zâmbi ea.
– Pot s` te ajut?
Nu zâmbea, iar vocea groas`, rezonant`, avea accent englezesc.
Cople[it` de atrac]ia fizic` pe care o iradia, Joanna se ridic`,
observând totodat` c` b`rbatul avea peste treizeci de ani, mai mult
decât \[i \nchipuise, [i mirosea a ap` de colonie cu parfum floral.
– P`i…mi s-a rupt o baret` de la cl`par. N-ai cumva una de
rezerv`? \ncerc` ea, de[i undeva al`turi se aflau cu zecile, \ntr-un
c`rucior.
– Ba da, cred c` da, [i se duse la rucsacul s`u, de unde scoase
una. E bun` ?
– Cu siguran]`. Te superi dac` te rog s-o aranjezi tu ?
Sprâncenele lui se arcuir` mirate sub fesul albastru, [i totu[i se
aplec`, aranjându-i bareta cu u[urin]`.
– E bine ? \n`l]` el ochii cenu[ii.
– Po]i s-o mai strângi pu]in? [i se aplec` [i ea, atingându-i obrazul
cu p`rul ei auriu.
– Dac` nu te superi…[i-i \nl`tur` [uvi]ele.
Joanna se a[ez` \napoi pe banc`, oftând nemul]umit`.
– Te-am v`zut schiind, \ncerc` ea s` p`streze conversa]ia. E[ti
foarte bun.
– Mul]umesc. Ajunge? [i se s`lt` \n picioare; costumul lui albastru
i se mula perfect pe trup.
– Adic` ? Ah, da…da. Mul]umesc.
O NOU~ {ANS~ 27

– Atunci…eu m` retrag.
– Sigur c` da. {i mul]umesc \nc` o dat`, domnule…?
– Radcliffe. Joshua Radcliffe, mârâi el.
– Joanna Proctor, se prezent` ea amabil.
– Atunci…domni[oar` Proctor, [i se \nclin`, p`r`sind imediat
locul.
M`car acum o cuno[tea; [i totu[i, se descotorosise de ea prea
curând, gândi Joanna indignat`. Dorea s`-i demonstreze c` dac` i se
refuz` ceva, poate deveni [i mai hot`rât`.
|ns` el p`rea la fel de neclintit \n a o ignora, trecând nep`s`tor pe
lâng` semnalele ei c`lduroase, de câte ori se \ntâlneau "\ntâmpl`tor".
La un prânz, Joanna se strecur` pe scaunul de lâng` el, pentru c`
era singurul liber din restaurant. Nu-i venea s` cread` cât de bine se
potrivise situa]ia! El era pe punctul de a-[i termina cafeaua [i
sandvi[ul, când ap`ru ea.
– Se poate? [i a[tept` confirmarea \n picioare, pentru a-[i pune \n
valoare formele zvelte, eviden]iate de costumul albastru de schi.
– Cred c` azi te a[ezi unde apuci.
R`spunsul nu o \ncuraja. Se a[ez`, de[i al`turi un cuplu tocmai se
ridica, eliberând masa.
– M` bucur c` te-am \ntâlnit azi, r`sufl` ea u[urat`.
– Chiar ? se mir` el.
– Da, ]i-am adus o alt` baret`, continu` Joanna dup` o scurt`
pauz`.
Umblase cu bareta \n buzunar zile \ntregi, sperând s` prind` o
astfel de ocazie.
– O baret` ?
28 DEBRA DIXON

– Da, [tii c`…


El nici m`car nu-[i mai amintea de ea ; privirea lui cenu[ie nu
schi]a niciun semn c` ar fi recunoscut-o. Ea \[i desf`cu p`rul blond,
l`sându-l s` curg` \n valuri pe umeri.
– Sunt Joanna Proctor; ne-am \ntâlnit la cabine, acum câteva zile.
– Ah, da, domni[oara Proctor.
De[i tonul vocii lui era politicos, \nc` nu d`dea semne c-ar fi
recunoscut-o. |ncepu a se preg`ti de plecare, \mp`turindu-[i
m`nu[ile [i ochelarii de schi.
– Uite bareta. Am luat-o din ora[.
– Dar nu era nevoie…
– Ba da. Ai fost amabil c` m-ai ajutat, m`car atâta puteam face,
s`-]i iau una nou`.
– Dac` insi[ti, [i lu` bareta, \nfundând-o indiferent \n buzunar.
– Insist, continu` ea. Pot s`-]i ofer \nc` o cafea?
Mi[c`rile lui \nghe]ar` pe loc:
– Obi[nuie[ti s` oferi cafea necunoscu]ilor ?
– Nu, râse ea frenetic, con[tient` c` el nu p`rea genul care s`
accepte ca femeia s` fac` primul pas. Dar nu te consider un
necunoscut, ad`ug`.
– Câ]i ani ai? zise el interesat.
Joanna \[i umezi buzele \ntr-un gest ademenitor.
– …Dou`zeci, min]i ea.
– {i presupun c` vânezi necunoscu]i \nc` de când erai mic`, nu?
rânji el dup` o clip` de reflectare.
Flirta cu ea!
– Nu chiar, surâse Joanna.
O NOU~ {ANS~ 29

– Poate c` \nc` mai e[ti, arunc` el replica pe un ton grav, [i ie[i.


Cum de-[i permitea s` o trateze astfel, s` flirteze [i apoi s-o trateze
ca pe un copil! Nu era corect, iar ea nu se d`dea b`tut` foarte u[or.
El nu se mai ar`t` timp de trei zile, ceea ce nu era \ngrijor`tor.
|ns` din a treia zi, Joanna crezuse c` plecase. Se mustra \n sinea ei c`
nu profitase mai mult de situa]ie, [tiind c` n-avea s`-l mai \ntâlneasc`
pe atr`g`torul Joshua Radcliffe.
Alte dou` zile le petrecu plimbându-se prin camer`, pierzând tot
interesul pentru acea vacan]` de vis, pentru ideea de schi, mai ales c`
Joshua lipsea. |ntr-un final, la insisten]ele p`rin]ilor ei, accept` s`
urce pe pârtie, plictisit` la culme de noul instructor, care era departe
de b`rbatul adev`rat pe care-l cunoscuse.
Dintr-o dat`, z`ri o figur` ce schia artistic de-a lungul traseului.
Joshua nu plecase. Brusc, se \nsenin`; de data asta n-avea de gând
s`-l lase s` scape f`r` a-i face o impresie bun`.
Nu pl`nuise s` se dea peste cap cu tot cu schiuri [i cu be]e, dar
\[i atinsese scopul !
|l pândise cu aten]ie pe Joshua [i \ncerc` s` porneasc` odat` cu
el, pentru a se sincroniza la baza pârtiei. Probabil, \ns`, c`-l privise
atât de mult, \ncât uitase s` se controleze, dându-[i seama dintr-o
dat` c` intr` \n el. Prea târziu pentru a mai face ceva; strânse din ochi,
sperând s` nu ias` cu oase rupte.
Impactul o l`s` pe Joanna f`r` suflare, aruncând-o la p`mânt;
schiurile [i be]ele i se \ncurcar` cu ale lui Joshua.
– Joanna, se repezi el \n vreme ce ea \ncerca s` se ridice,
scuturându-[i z`pada de pe ochelari. E[ti bine ?
Ea \[i mi[c` \ntr-un târziu picioarele, ame]it`.
30 DEBRA DIXON

|i re]inuse numele, semn bun.


– Sunt… iar cuvintele nu r`zbeau pân` la el, din cauza [ocului
c`z`turii.
Nu era sigur` dac` se r`nise sau nu. Nu-[i mai sim]ea picioarele
[i era con[tient` c` a doua zi r`nile se vor vedea. Dar dac`-i spunea
c` nu e r`nit`, probabil c` el n-ar mai fi ajutat-o s` se ridice. A[a c`
risc`.
– M` doare \ncheietura, se strâmb` ea.
– Care?
– Asta, [i-i ar`t` bra]ul drept.
– Aha; se pare c` nu ]i-e rupt` din moment ce o po]i mi[ca.
Prima gre[eal`!
– Totu[i, m` doare foarte tare, [i se crisp`, pref`cut`.
– Poate doar ]i-ai sucit-o, morm`i el, aplecându-se s`-[i dea jos
schiurile.
– Doar mi-am sucit-o? repet` ea, indignat`.
– Sunt sigur c` ]i se pare o nimica toat`, \ns` eu deja \mi
imaginam oase rupte, ceea ce ar fi fost mult mai grav.
– Nici nu m`-ndoiesc, zise ea [i se sprijini \n mâna stâng`, pentru
a fi mai credibil`.
– {tiu c` nu e a[a, zâmbi el, dar sper c` m` scuzi c`-]i par
neserios. Nu voiam s` plec de-aici lasând victime \n urma mea.
"Poate doar inimi frânte" gândi Joanna. O cucerise din nou cu
surâsul lui [i nu i-ar fi p`sat câtu[i de pu]in dac` s-ar fi ales cu vreun
picior rupt, mai ales dac` ar fi vizitat-o la spital. Era con[tient`, \n
acela[i timp, c` doar cu o entors` nu-l putea ]ine lâng` ea.
– Stai s` te ajut, [i \ntinse mâna pentru a-i desface schiurile.
O NOU~ {ANS~ 31

|nchiz`toarea \n]epenise, iar mâinile lor se atinser` pe m`sur` ce


\ncercau s-o desfac`. Joanna se sim]i parc` electrocutat` de emo]ie.
– Acum, s` te v`d c` stai pe picioarele tale. {i-apoi, cred c-ar fi
bine s` ne d`m la o parte din mijlocul pârtiei, observ` el \n
momentul \n care un alt schior \i dep`[i.
Sus]inut` de dup` talie de bra]ul lui, Joanna \[i reveni treptat.
|ns` corpul puternic al lui Joshua, lipit de-al ei, o storcea de vlag`;
nu-[i putea st`pâni ritmul inimii, [i nici echilibrul picioarelor.
– Te duc la vestiare, o anun]` el când ajunser` la parcare, \ns`
r`mase cu o mân` pe talia ei, \n cealalt` ]inând be]ele [i schiurile. Am
o ma[in` \nchiriat`.
|i deschise portiera [i o a[ez`, apoi duse echipamentul \n spate.
Joanna observase de mult ma[ina aurie cu tente maronii, ne[tiind c`
el o conducea.
– P`rin]ii mei au \nchiriat o camionet`, \l inform`.
– Deci ai venit cu ai t`i, murmur` el. Chiar m` \ntrebam lucrul
acesta.
– Da?
– Ei nu schiaz`?
– Ba da, chiar foarte des. Nu te-am v`zut pe-aici la sfâr[itul
s`pt`mânii, schimb` ea subiectul.
– Pentru c` n-am fost aici.
– Aha… se \ntreb` dac` nu fusese cu vreo femeie.
– Am fost pân` la Sunshine.
Era vorba despre sta]iunea \nvecinat`.
– E mai bine acolo ?
– Da, e mai aglomerat.
32 DEBRA DIXON

Când ajunser` la hotel, el o sprijini ca s` coboare, de[i se


presupunea c` Joanna e r`nit` la \ncheietura mâinii, nu la glezn` ;
\ns` ea profit` de amabilitatea lui. |i pl`cea enorm atingerea lui.
Joshua o conduse \n camera sa, descump`nind-o pu]in. Avusese
mul]i prieteni acas`, majoritatea b`ie]i, prieteni de familie, [i
niciodat` nu se l`sase dus` acas` la vreunul dintre ei.
Camera lui era la fel de luxoas` ca [i a p`rin]ilor ei, cu o sufragerie
spa]ioas` [i cu buc`t`rie ; se vedeau urme de cenu[` \n c`min, semn
c`-l folosise de curând. Totul era foarte ordonat. Joanna [tia c` mai
exiastau alte dou` dormitoare [i o baie, \ns` el o conduse pe
canapeaua din sufragerie, pentru a-i examina \ncheietura.
– Nu e umflat`, \[i spuse ca pentru sine. {i nu simt nimic dizlocat.
Am s` te bandajez, totu[i, ad`ug`, v`zând-o dezam`git`. Nu-]i stric`
[i nu dureaz` mult.
Joanna profit` de absen]a lui pentru a-[i da jos costumul de schi,
r`mânând \ntr-un pulover de lân` [i-n blugi.
{i el se dezbr`case \ntre timp, ap`rând \n pantaloni de stof`, cu
un jerseu gros – ar`ta divin, iar pulsul ei o lu` razna. O bandaj` cu
mi[c`ri sigure, concentrat asupra lucrului.
Joanna \l urm`ri t`cut`, din ce \n ce mai fericit`. Ca [i cum pulsul
ei alert l-ar fi aten]ionat, el \[i ridic` privirea, mijind ochii pe m`sur`
ce ea se \mbujora.
– E[ti…un profesionist, se bâlbâi ea din obliga]ie [i se uit` la
bandajul perfect, \nc` arzând \n obraji.
– Ar trebui. Sunt doctor.
– Ah! {i unde anume \n Anglia ?
– De ce vrei s` [tii? o \ntreb` f`r` a clipi.
O NOU~ {ANS~ 33

Ea \nghi]i \n sec – din nou \ntrecea m`sura.


– Doar…m` \ntrebam… r`spunse ea, ru[inat`. Cred c` e o
profesie interesant`.
– A[a e, \ncuviin]` el. Am un cabinet \n Londra.
|n Londra. Adic` tr`iau \n acela[i ora[! |i p`rea bine, de[i la
sfâr[itul verii, ea avea s` plece \n Elve]ia ; mai era \nc` o lun`. Deja
ob]inuse numele lui [i locul de munc`. Nu puteau exista prea mul]i
doctori cu numele de Radcliffe.
– Cum e?
– Ce anume? Ah, da, e OK, ro[i Joanna. Cred c` pacien]ii t`i se
simt \n siguran]` când vin la tine.
– Dar tu ? o \ntreb`, f`r` a se ridica din pozi]ia de ghemuit. Te
sim]i la fel? Iar c`ldura privirii sale \i t`ie r`suflarea.
– Nu.
– Nu? [uier` el, \ncruntându– se.
– Nu ! repet` ea, \ncordat` [i \ntr-o clip` se aplec` [i-l s`rut`.
Din cauza pozi]iei nefericite, el se dezechilibr` [i se v`zu nevoit
s-o prind` de mâini; amândoi c`zur` pe podea, \n fa]a c`minului.
Se eliber`, aruncându-i o c`ut`tur` tulburat`.
– De ce-ai…? \ncerc` el s` \ntrerup` momentul, \ns` gura lui o
acoperi pe-a ei cu brutalitate.
Joanna nu mai cunoscuse s`ruturi la fel de pasionale, buzele ei
descle[tându-se pe m`sur` ce el o domina s`lbatic, voluptuos, iar ea
se abandon` \n bra]ele lui; \[i strecur` o mân` sub puloverul ei, spre
sân, fr`mântând sfârcul cu mi[c`ri sigure.
– Nu ! {i dintr-o dat` el se desprinse gâfâind, ridicându-se
nesigur, semn al propriei sale excit`ri.
34 DEBRA DIXON

|i \ndep`rt` degetele din p`rul lui, atunci când ea \ncerc` o alt`


mi[care.
– Mai bine pleci.
– Dar…
– Joanna ! o mustr` el rece, tremurând.
Pleac`, acum!
Ea se \ndrept` spre ie[ire, strângându-[i totodat` [i hainele. Din
prag, \i mai arunc` o privire languroas`.
Era perfect con[tient` c` nelini[tea lui nu i se adresa ei, ci lui
\nsu[i, c`ci se \nfierbântase. {i corpul ei gemea de pl`cere sub
atingerea mâinilor sale, [i Joanna era hot`rât` s` mai experimenteze
senza]ia \nc` o dat`.
Portiera trântit` a ma[inii \i curm` firul gândurilor, readucând-o
\n prezent. El se \ntorsese. Ceasul de pe noptier` ar`ta aproape ora
unsprezece. |ntârziase mai mult ca de obicei; ea \[i petrecuse toate
orele rememorând \nceputul aventurii lor. Se ridic` din pat,
[chiop`tând pân` la baie, unde \[i turn` ap` rece pe bandaj, c`ci
uitase de sfatul lui. |ntoars` \n pat, Joanna \[i lu` o revist`,
ascultându-i pa[ii pe scar`. {tia c` el observase luminile din camera
ei pentru c` ferestrele d`deau spre fa]ada casei. El cioc`ni [i intr` f`r`
a a[tepta r`spuns.
Ar`ta [i mai obosit decât atunci când plecase, trezind b`nuielile
Joannei cu privire la cauza oboselii, de[i, din câte-[i amintea,
partidele de amor nu-l epuizau, alt`dat`.
Nu mai salut` la intrarea \n camer`, a[a cum o f`cea de obicei, ci
se a[ez` direct lâng` ea, paralizându-i sim]urile.
– Cum \]i este piciorul?
O NOU~ {ANS~ 35

Ea l`s` revista deoparte, \mpreunându-[i mâinile pe piept pentru


a-[i controla tremurul. Situa]ia era asem`n`toare cu cea cu
\ncheietura, [i \nghi]i \n sec la amintirea s`rutului ce urmase atunci.
– E bine, se gr`bi ea, dorind s`-l vad` plecat cât mai curând.
– Sigur? se \ncrunt` el.
– Da! se r`sti ea.
Privirea lui deveni tulbure, respira]ia i se acceler`. De-a lungul
c`sniciei, Joanna \nv`]ase c` nu doar furia \i provoca asemenea
reac]ii, ci [i dorin]a fizic`. Iar acum, o dorea.
– Pentru Dumnezeu, Joanna, eu…, morm`i el.
– Nu! se feri ea când el \i prinse ambele bra]e.
– Ba da, Joanna. |n noaptea asta trebuie s` fie da !
Gura lui o pecetlui pe-a ei cu mi[c`ri determinate. Mâinile \i
explorau trupul cu ardoare prin materialul fin al c`m`[ii de noapte,
de la coapse spre sâni, [i-apoi \n jurul sfârcurilor.
– Nu ! se \mpotrivi ea s`lbatic. Nu vreau ! [i-l \ndep`rt`.
Respira cu greutate când \[i ridic` privirea din pieptul ei; n-avea
s` se lase refuzat cu una, cu dou` [i o trânti pe pat, \ncle[tându-i
mâinile.
– Tu nu vrei niciodat`, morm`i el. Dar eu vreau!
– Atunci, du-te la secretara ta, r`spunse ea cu fl`c`ri \n ochi. Nu
veni la mine !
– Ce vrei s` spui?
Ea se retrase pe pern`, netezind cear[aful, aparent calm`. Trecuse
mult` vreme de când ei doi atinseser` subiecte a[a de intime, [i nu
era sigur` c` e preg`tit`.
– Joanna! rupse el t`cerea.
36 DEBRA DIXON

– {tii foarte bine ce vreau s` spun, oft` ea, hai s` nu ne mai


juc`m. Dac` ai ales s` ai o aventur` cu secretara ta, este problema ta,
dar nu veni la mine dup` ce-ai fost [i la ea.
– Am lucrat…
– Cred c` toat` Londra [tie la ce "lucrezi" pân` seara târziu.
– |nseamn` c` mama ta iar a plecat urechea la vreunul din infor-
matorii ei, [uier` el. Nu e de mirare c` era \ngrijorat` pentru tine.
Când ai s` \nve]i s` nu te mai iei dup` bârfe, Joanna ?
– N-a fost o bârf`, \i repro[` ea, [i [tii asta. De fapt, mama chiar
]i-a luat ap`rarea. Consider` c` un b`rbat poate c`lca gre[it, atâta
timp cât poate renun]a atunci când so]ia lui afl`, ad`ug` dezgustat`.
– Dar tu nu vrei s` fie a[a, nu? o tachin` el. Pentru c` atunci ar
trebui s` accep]i s` \mpar]i patul cu mine.
– Adic` recuno[ti c` ai o aventur` cu Angela?
– Nu recunosc nimic, dar nici nu infirm, continu` Joshua pe un
ton foarte sc`zut. E o scuz` pentru a m` refuza ?
– N-am nevoie de a[a ceva! se r`sti ea, ro[ind.
– A[a e. |mi dau seama, [i-ncepu a se plimba prin camer`. Atunci,
de ce naiba te-ai c`s`torit cu mine, Joanna? \ntreb` el nedumerit.
– {tii bine de ce, [i cobor\ privirea.
– Spune-mi !
Ea s`ri \n picioare, \nfruntându-l, \ncordat`.
– Pentru c` aveam optsprezece ani, eram \ns`rcinat` cu tine [i
eram [i speriat`!
Capitolul 3

B`rbatul se \nnegur`, iar fa]a \i deveni livid`, doar ochii i se mai


distingeau tulburi pe figura \mpietrit`.
Ea ar fi dorit s`-[i retrag` cuvintele, s`-[i cear` scuze – \ns` totul
ar fi fost nesincer. Amândoi erau con[tien]i c` dac` n-ar fi existat
motivele invocate de ea, nu s-ar fi c`s`torit. Dup` atâta timp, ea
recunoscuse.
– |n sfâr[it am aflat, murmur` el.
– Da……
– Sunt prea obosit ca s` discut`m \n seara asta, [i p`[i spre u[`.
– Totu[i, sper c`-]i dai seama c` nu putem l`sa chestiunea
nediscutat`.
Refuza s`-l lase s` plece, de[i [tia c` dup` scena aceasta, totul se
va schimba. A tr`i cu un str`in la modul virtual era una, dar Joshua o
for]ase prea mult \n seara aceasta [i n-ar fi suportat \nc` o astfel de
ie[ire.
– Da, \mi \nchipui… Dar nu acum.
38 DEBRA DIXON

– Bine\n]eles, se strâmb` ea. E[ti obosit.


– Pu]in. Ne vedem diminea]`.
– {i vorbim atunci ? insist` ea.
– Poate… [i ie[i repede din camer`.
Pentru prima oar` dup` un an de zile, Joanna l`s` frâu liber
lacrimilor, c`zând \napoi pe pat, tremurând toat`. Plânse pân` ce
lacrimile \i secar`, pân` ce ea \ns`[i r`mase lipsit` de puterea de a
mai l`sa amintirile s-o invadeze. Amintirile de acum cinci ani.
Optsprezce ani [i \ns`rcinat`…
Dup` scena din camera lui, Joanna ajunse s`-l caute [i mai serios,
cu toate c` el nu d`dea vreun semn c` ar fi observat-o, t`indu-i elanul
de câteva ori când ea \ncepea conversa]ia. Or, ea n-avea timp de
piredut, \ncât se \nc`p`]ân` [i mai tare.
P`rin]ii ei nu-i depistaser` atrac]ia pentru Radcliffe, crezând \n
schimb c` este atras` de instructorul de schi, Greg. Joanna nu le
ignor` preferin]a, [tiind c` nu l-ar fi acceptat pe Joshua din cauza
vârstei.
|n ultima zi de [edere, Joanna dorea cu disperare s` ac]ioneze \n
vreun fel pentru a-i atrage aten]ia. Se folosi de acela[i truc cu
\ncheietura, [i se duse la camera lui, \n vreme ce ai ei se aflau la o
petrecere.
Luminile erau aprinse, ceea ce \nsemna c` era \n`untru.
Altminteri n-ar mai fi avut ocazia de a-l \ntâlni, mai ales dac` aveau s`
se despart` la fel de brusc precum cu câteva zile \nainte, când el o
d`duse practic afar` din camer`. Cioc`ni la u[` [i auzi mi[care
\n`untru. Pulsul \ncepu s`-i cresc` atunci când el deschise. Era
\mbr`cat lejer, pentru sear`. O privi curios.
O NOU~ {ANS~ 39

– Da ?
– Eu… [i limba i se \mpleticea \n gur` de[i ajunsese pân` acolo,
ceea ce \nsemna un pas foarte mare. Mi se pare c` \nc` m` mai doare
\ncheietura. M` gândeam c` te po]i uita \nc` o dat` la ea.
– Atunci, intr`, o invit` el, deschizând mai larg u[a.
Nu era cea mai c`lduroas` invita]ie, \ns` ea o accept`; c`ldura din
camer` \i invad` sim]urile, c`ci afar` fulguia, iar temperatura sc`dea
continuu. O lu` cu frisoane \n timp ce se \nc`lzea. Se aplec` s` se
descal]e, atent` la a nu folosi mâna dreapt`, con[tient` c` el o
urm`re[te.
– Ce foc minunat! se bucur` ea [i intr` \n sufragerie.
– Nu ave]i [i la voi \n camer`? o cercet` el.
Abia acum ea realiz` inutilitatea cuvintelor. Chiar [i de la geamul
lui se vedea c` [i la ei era un foc.
– Ba da, dar nu la fel de frumos.
– Chiar? p`ru el sceptic. P`i, hai s` m` uit la el.
– La foc?
– La bandajul t`u, o corect` el.
– Ah, da, [i-i \ntinse mâna.
– Poate vrei s`-]i dai jos [i haina [i s` te faci comod`, zâmbi el.
Dac` \nc` te mai doare, ar trebui s-o examinez mai atent. Poate c`
pân` la urm` chiar e o fractur`.
De data asta o cercet` cu atâta dedicare, \ncât o l`s` f`r` cuvinte.
– Te doare ? \ntreb` el, auzindu-i suspinul la atingerea unei zone.
Ea \nghi]i \n sec. N-o durea deloc, dar mângâierea lui \i trezise
sim]urile, [i nu-[i mai putuse \re]ine acel suspin de pl`cere.
– Pu]in…
40 DEBRA DIXON

El \i atinse delicat coapsa, apoi se ridic`.


– Sunt sigur c` e doar o entors`. O s` mai doar` \nc` ceva timp.
Joanna \ncuviint` din cap, cu o u[oar` grimas` [i-l privi cu
\ncântare.
– Voiam doar s` m` asigur. De unde vine mirosul `sta pl`cut?
– Gr`tar, zise el grav.
– Miroase extraordinar, zâmbi ea.
– N-ai vrea s` stai la cin`? o invit` el, nu f`r` ezitare, vizibil
emo]ionat.
– Nu cred c`…
– Ba da, insist` el. Te rog, mâncarea e suficient`.
– Dac` spui… [i fa]a i se lumin` pe loc.
– Da, chiar ai putea s` prepari sosul pentru salat` \n timp ce eu
termin.
Nici c` se putea mai bine ; iar dac` din \ntâmplare mâinile lor
aveau s` se ating` la buc`t`rie, ar fi fost [i mai bine. Joshua continua
s` se poarte ciudat, \ns` situa]ia nu p`rea s`-l deranjeze prea mult.
– N-or s`-[i fac` ai t`i griji ? o \ntreb` \n timpul mesei.
– Au ie[it \n ora[.
– |n]eleg. Cred c-ai fost destul de mult singur`, \n ultimele zile.
– Nu mai sunt un copil de care s` aib` grij`, r`spunse ea deta[at`,
ducând farfuriile la buc`t`rie dup` terminarea mesei
– A[a e, confirm` el.
Se a[ez` lâng` ea [i-i atinse \ntâmpl`tor coapsa cu piciorul lui, dar
[i-l retrase imediat.
– Câ]i ani ai spus c` ai?
– ~``, dou`zeci, \[i aminti ea.
O NOU~ {ANS~ 41

Nu [tia s` mint` ca lumea – niciodat` nu putea ]ine minte ce


informa]ie d`duse. {i el p`rea c`-[i d` seama.
– Ce-nseamn` asta ? se repezi el. C` ai de fapt nou`sprezece ani
[i unsprezece luni ?
– Cam a[a ceva. Te pricepi la g`tit, schimb` ea subiectul.
– Iar tu, la sosuri. Fac brio[e la desert, râse el, ceea ce-i lumin`
tr`s`turile.
Mai târziu, când \ncerc` una, Joannei i se p`ru divin`, moale pe
din`untru, crocant` la exterior.
– Sunt excelente.
Când terminar`, trecur` \n fa]a [emineului. Fl`c`rile focului se
reflectau pe fe]ele lor. Cu un gest foarte intim, el \i \ntinse ultima
bucat`, pe care ea o accept` f`r` a-l sc`pa din priviri; tâmplele lui
zvâcneau puternic, semn c` [i el tr`ia la fel de intens momentul.
– Hai s` punem vasele \n ma[in`, [i se ridic`, tr`gând-o [i pe ea.
Apoi cred c` te po]i \ntoarce la tine.
Nu dorea s` plece \nc`, cel pu]in pân` ce el nu-[i \ndeplinea
promisiunea tacit` pe care ochii lui o f`cuser` \n acel moment de
t`cere. Nu putea s-o doreasc` din priviri, pentru ca un minut mai
târziu s-o trateze ca pe un copil.
– Nu bem o cafea mai \ntâi? \ntreb` ea dup` ce \nc`rcar` ma[ina
de vase. P`rin]ii mei nu s-au \ntors [i…
– Bine, bem [i cafea, interveni el brusc. Stai pe canapea pân` o
fac.
– Las`-m` pe mine… |n graba ei, se ciocni de el, desc`tu[ând
\ntreaga tensiune dintre ei, c`ci Joshua o prinse de bra]e, fixând-o
pre] de câteva minute bune, respirând adânc [i cu dificultate.
42 DEBRA DIXON

– Bine, consim]i \ntr-un final, \ndep`rtându-se de ea. Mie-mi


place tare.
– {i mie, spuse ea timid.
Deja nu-l mai provoca, [tiind c` el \n]elesese mesajul ei,
dorindu-[i cu atât mai mult s`-[i st`pâneasc` arderea interioar`.
Dintr-o dat`, jocul se sfâr[ise.
Joanna g`si repede ustensilele pentru cafea, iar el o urm`ri cu o
r`ceal` marmorean`. Figura \i r`mase \mpietrit` [i atunci când ea le
aduse pe o tav`.
– Tare [i dulce, r`spunse el sever când vru s`-l servesc`. E la fel
de bun` ca un du[ rece.
Joanna i-o preg`ti \ntocmai, cu mult zah`r, apoi \[i turn` [i pentru
ea.
– De ce eu, Joanna? \ncepu el brusc. De ce nu tân`rul instructor
care nu te sl`be[te cu aten]ia lui? continu` \n timp ce ea clipea des,
surprins`. Sau vreunul dintre tinerii care a[teptau un singur cuvânt
sau o singur` \ncurajare ?
– Nu te \n]eleg…\l provoc` ea, umezindu-[i buzele [i
\mbujorându-se.
– Ba [tii foarte bine. |nc` din ziua \n care m-ai v`zut cu Mari ai…
– Mari ? se nedumeri ea.
– Prietena mea ro[cat` din America, explic` el. |nc` de-atunci
te-am obeservat cum m` urm`reai peste tot.
Deci fusese mai mult decât con[tient de situa]ie.
– {i râdeai de mine, presupun. |mpreun` cu ea !
– Nu e adev`rat.
M` \ndoiesc c` Mari te-a observat m`car.
O NOU~ {ANS~ 43

Ochii ei se umplur` de lacrimi, din cauza faptului c` se f`cuse de


râs \n fa]a lui. Probabil c` [tia c` nici m`car nu se r`nise. |[i dorea s`
moar` !
– Joanna…
Ea s`ri \n picioare, ru[inat` la culme, \ncât \i venea s` se ascund`,
sau, cel pu]in, s` r`mân` \n singur`tate cu umilin]a ei!
– Joanna, nu vreau s` te r`nesc…
– Oare? Mie a[a mi se pare!
– Adic` ? \ntreb` el [optit, [i-[i apropie buzele de ale ei. |ncerc
s`-]i rezist, \ns` nu-mi u[urezi sarcina deloc, Joanna.
Gura ei tres`ri la atingerea lui, [i tot corpul i se trezi la via]` \n
aceea[i clip`.
– Lui Mari i-ai rezistat ?
– Cum… ?
– Spune-mi, \l rug` ea.
– Nu, admise el. Dar amândoi c`utam o… rela]ie de vacan]`.
– O aventur`, \l corect` ea.
– Da. De[i n-a fost chiar a[a. Poate c` n-o s` ne mai \ntâlnim
niciodat`, de fapt, sunt sigur de asta.
– Ca [i noi, dup` ziua de mâine.
– Mâine? izbucni el. Pleci mâine?
– Da, oft` ea. Mai conteaz`?
– N-ar trebui…{i totu[i, o s`-mi fie dor de ochii t`i cercet`tori de
sub c`ciula groas`. Poate c` dac-am fi stat mai mult timp \mpreun`,
ne-am fi \mprietenit…
– Adic`? se r`sti e exasperat` de tonul lui enigmatic.
– Poate…repet` el, scuturând din umeri, cu mâinile \n buzunare.
44 DEBRA DIXON

Pentru o clip`, apropierea lor p`ruse inevitabil`, ca [i cum ar fi


atras-o cu un magnet, iar acum \i cerea din nou, indirect, s` plece.
– Nu putem tr`i cu incertitudini. E ultima mea sear` aici [i…
– {i vrei ceva ce s`-]i aminteasc` de vacan]a asta! complet` el
insolent. O noapte \n patul unui b`rbat, al oric`rui b`rbat, pentru a
te putea uita \napoi mul]umit` !
– Nu…eu…
– Dac` asta-]i dore[ti, asta ai !
O trase cu brutalitate spre el, s`rutând-o din senin.
– A[tep]i clipa asta de trei s`pt`mâni!
O a[ez` u[or pe carpeta din fa]a focului, \nv`luind-o cu trupul lui.
Cu o mân` stinse lumina, l`sând camera luminat` de fl`c`rile focului.
|[i scoase tricoul care-i acoperea pieptul bronzat.
– {i sper s` fie una de neuitat, a[a cum ]i-ai dorit-o, Joanna.
O s`rut` din nou.
Dup` felul \n care vorbea [i se comporta, Joanna se a[teptase la
mai mult` agresivitate, \ns` era atât de pasional, \ncât o f`cu s` se
topeasc` de pl`cere. Din câteva mi[c`ri sigure, ajunse acolo unde
niciun alt b`rbat nu mai ajunsese, preg`tind-o pentru clipa \n care
corpurile lor aveau s` devin` unul singur.
– O noapte de neuitat, Joanna; pentru amândoi.
S`rut`rile lui continuau s`-i exploreze \ntreg corpul, mai \ntâi un
sân, apoi cel`lalt, coborând \ncet spre pântece; suspinele ei se
transformar` \n gemete pe m`sur` ce gura lui aprindea dorin]a \n
trupul ei.
El nu se l`s` pân` nu-i sec` puterile.
– Acum e rândul meu, \l opri ea, iar el se a[ez` lâng` ea.
O NOU~ {ANS~ 45

|nc` ame]it` de pl`cere, singurul lucru pe care-l con[tientiza era


faptul c` voia ca el s` fac` dragoste cu ea la fel cum f`cuse [i cu
cealalt`. |n scurt timp, \l \n`l]` [i pe el pe culmile pl`cerii cu o
m`iestrie feciorelnic`, fericit` c`-l r`spl`tise la fel.
|ns` momentul lor de dragoste era departe de-a se fi terminat. O
excit` [i mai repede a doua oar`, \ntâmpinând o foarte mic`
rezisten]`, suficient` pentru a-l surprinde.
Joanna nu-i l`s` prea mult timp la dispozi]ie pentru \ntreb`ri,
mi[cându-se \n acela[i ritm cu el, atingând punctul culminant
simultan, \ncât ea se \ntreb` dac` nu cumva muriser` \ntre timp,
ajungând \n paradis.
|ntr-un târziu, el \[i ridic` privirea, curios, sprijinindu-se \ntr-un
cot, al`turi de ea.
– Era ceva foarte personal, \ncepu ea, \nainte ca el s` se
dumireasc`.
– Adev`rat…
– {i m-am d`ruit celui c`ruia am vrut !
– Joanna...
|l \ndep`rt` delicat [i se ridic` \n toat` splendoarea de femeie
\mplinit`, cum tocmai devenise, fl`c`rile luminându-i contururile.
– Nu regret nimic! zise ea, emo]ionat`. |nchise ochii pentru o
clip`, dechizându-i [i mai \nfl`c`ra]i ca \nainte.
– Nici eu, [i i se al`tur`, \n picioare, \nc` transpirat din cauza
efortului. Hai s` facem o baie \n jacuzzi.
– {i dup-aceea ? \l provoc` ea.
– Dup-aceea…sau \ntre timp…putem face din nou dragoste,
râse el.
46 DEBRA DIXON

Se st`pânir` pân` la baie, dar trupurile li se uscar` abia \n focul


pasiunii lor mistuitoare.
Joanna nu tr`ise clipe mai fericite \n via]a ei, [i adormi \n bra]ele
lui, cu capul pe um`rul lui, sigur` de iubirea ce o sim]ea pentru el.
Se trezi dintr-o dat`, nerecunoscând la \nceput nici decorul, [i
nici persoana de lâng` ea. El murmur` \n somn [i o trase mai
aproape.
– Te doresc, [i-[i deschise \ncet ochii. Te doresc din nou !
– Trebuie s` plec. E trecut de unsprezece [i ai mei se a[teapt` s`
fiu acas` atunci când se \ntorc.
– Nu \nc`, o implor` cu privirea tulbure. |nc` pu]in, Joanna, te
rog.
Degetele lui deja \i dezmierdau pielea, irezistibil, iar ea nu putu
rezista rug`min]ii.
Dup` o or`, Joanna se gr`bea s` se \ntoarc` \n camer`, purtând
cu ea urmele clipelor de fericire tr`ite al`turi de Joshua. {i nu doar
amintirea, acelor clipe, c`ci [ase s`pt`mâni mai târziu, \n Florida,
deveni con[tient` c`-i purta [i copilul!
A doua zi diminea]` p`rin]ii ei se trezir` devreme, dornici s` se
\ntoarc` la soarele Floridei, dup` atâta z`pad`. Joanna \l a[teptase \n
zadar pe Joshua s` vin` s`-[i ia la revedere. De[i nu-i promisese
nimic, ea tr`ia cu speran]a c` va veni. Dup` câteva ore, \[i c`lc` pe
mândrie [i se duse \n camera lui. Neprimind niciun r`spuns la
cioc`niturile furioase, ap`s` pe clan]`, dar u[a era \ncuiat`. Probabil
c` plecase la schiat, ca de obicei !
Totul se pr`bu[i \n interiorul ei, sim]indu-se umilit` [i
responsabil` pentru ceea ce se \ntâmplase. Urm`toarele [ase
O NOU~ {ANS~ 47

s`pt`mâni trecur` cu mare greutate \n Florida; p`rin]ii ei se distrau,


ne\n]elegând nefericirea fetei lor. Inima Joannei se \mpietrise la
gândul c` acea noapte nu \nsemnase nimic pentru Joshua din
moment ce nu venise s` o salute, mai ales c` i se d`ruise cu toat`
fiin]a ei.
Când afl` c` e \ns`rcinat`, se panic` pe loc, terifiat` de rezultatele
gre[elii ei.
La \nceput, \ncerc` s` se autocomp`timeasc`, pentru ca dup` o
perioad` de timp s` accepte faptul c`-i purta copilul. Deja trecuser`
dou` luni.
Cu toate acestea nu era doar al ei, ci [i al lui, [i nu putea trece
singur` peste situa]ie, [i nici nu dorea acest lucru. Ca doctor, Joshua
trebuia s` [tie ce e de f`cut.
|ntr-adev`r, nu erau mul]i oameni cu numele de Radcliffe \n
Londra, [i doar unul era doctor! R`mase mirat` de recunoa[terea de
care se bucura, iar schiorul relaxat din vacan]` se transformase brusc
\ntr-un medic rigid din Harley Street. Joanna ezit` pu]in \nainte de a
lua leg`tura cu un asemenea om cunoscut, \ns` fiin]a ce se forma
\nl`untrul ei, o ajut` s` ia o decizie.
Din cauza secretarei rezervate, Joanna se v`zu nevoit` a aranja o
programare pentru a se putea \ntâlni cu Joshua. Când ajunse la
cabinet, o \ntâlni pe mica scorpie care se numea Angela Hailey, care
o introduse, politicoas` totu[i, \n camera de a[teptare.
La dou`sprezece fix, o invit` \n cabinet. Joshua st`tea la un birou
masiv c`ptu[it cu piele ; era o camer` cu un aer masculin, \n tonuri
de maro [i crem, cu pere]i plini de c`r]i. O pofti s` ia loc,
cercetând-o cu aceea[i privire tulbure [i rece.
48 DEBRA DIXON

Ar`ta complet diferit fa]` de cel pe care-l cunoscuse \n Canada;


tuns scurt cu câteva [uvi]e grizonante, \mbr`cat \ntr-un costum gri
din trei piese croit perfect [i c`ma[` de m`tase. Exact prototipul
omului de succes.
– Joanna, o salut` abrupt [i neutru.
– Doctore Radcl…
– Domnule, o corect` el. {i cred c` ultima oar` când am…vorbit,
\mi spuneai Joshua. Trecuser` prin mult mai mult decât o simpl`
discu]ie, [i amândoi [tiau asta foarte bine.
– Joshua, am nevoie de ajutorul t`u.
|ntreaga lui figur` p`ru a \n]epeni, de[i aparent nu se petrecu
nicio schimbare cu el.
– Adic` ?
Oare cum putea s`-i spun` unui b`rbat c` e \ns`rcinat` cu el [i c`
ideea o \ngrozea ? Alt` cale \n afar` de adev`r, nu vedea.
– Sunt \ns`rcinat`, vorbi ea direct.
– Da? zise el \ntr-un final, f`r` \ns` a clipi m`car, b`tând \n schimb
cu degetele \n mas`.
Joanna nu se a[teptase la o anumit` reac]ie – poate doar uimire
profund`, dar cu siguran]` nu la gestul pe care-l f`cea el cu degetele.
– {i cu ce te pot ajuta eu ?
– Eu…E[ti doctor.
– Da ?
– {i trebuie s` [tii ce e de f`cut ca s`…s`…
– S` scapi de el? termin` el fraza cu indiferen]`. De-asta ai venit?
Ca s` negociezi urm`rile acelei nop]i, f`cându-m` s` te ajut s`
avortezi drept r`splat`?
O NOU~ {ANS~ 49

Brutalitatea vorbelor lui o amu]ir` complet. Avortul – cuvântul la


care ea nici m`car nu \ndr`znea s` se gândeasc`.
– Cum m-ai g`sit, Joanna ? \ntreb` el din senin.
– N-a fost prea greu…
– {i ai crezut c` m` po]i folosi ca s` scapi de un copil pe care nu
]i-l dore[ti. E[ti tân`r` [i s`n`toas`, nu ?
– Da, f`cu ea ochii mari.
– Nu exist` boli cronice \n familia ta ?
– Nu.
– {i crezi c` eu voi duce la bun sfâr[it opera]ia, \nc`lcându-mi
toate principiile ?
Ea \nghi]i \n sec, sim]indu-se tot mai ame]it` cu fiecare moment
ce trecea. Nu \n]elegea de ce \i pune atâtea \ntreb`ri.
– E[ti doctor…
– Sunt mai mult decât atât, sunt ginecolog, scrâ[ni el. {i a[ avea
nevoie de mai mult decât ura ta fa]` de acest copil pentru a te opera.
Presupun c` nu-l vrei ?
– Nu !
– Dar tat`l ?
– Nu [tiu… [i clipi nedumerit`.
– Ai \ncercat s` vorbe[ti cu el? Sau nici m`car nu [tii cine e? rânji
ironic. Pentru Dumnezeu, când am f`cut dragoste cu tine nici nu m`
gândeam c` ai s` devii o femeie u[oar`! De[i corpul t`u promitea o
senzualitate pe care abia atunci ]i-ai descoperit-o, [tiu c` imaginea lui
m-a urm`rit multe s`pt`mâni dup` aceea, murmur` el, fixându-i
pântecele care \ncepea s` prind` contur. Te-ai dus la medicul de
familie? se interes`, ro[ind u[or.
50 DEBRA DIXON

Joanna citi pe figura lui groaza de adev`rul care \ncepea s` ias` la


suprafa]`. Cu câteva clipe \nainte nu-[i d`duse seama c` el nu [tie
cine e tat`l. Iar [ocul cre[tea continuu.
– Da, confirm` ea.
El s`ri dintr-o dat` \n picioare, \naintând spre ea, ridicând-o [i
atingându-i formele rotunjite. Sarcina devenise vizibil` fa]` de
sub]irimea ei de alt`dat`, [i singura metod` pe care o folosise pentru
a se ascunde fuseser` rochiile largi, \ns` [i pieptul \ncepea s` prind`
propor]ii.
– Por]i copilul meu, [opti, oarecum surprins.
Cu o asemenea reac]ie, s-ar fi zis c` "tat`l" \[i dorea acest copil cu
adev`rat!
– Acum, vrei s` m` aju]i? [i se feri de alte gesturi [i mai intime.
– Da. De[i nu a[a cum ]i-ai fi dorit tu, ad`ug` cu ochi sc`p`r`tori.
N-ai s` faci niciun r`u copilului, Joanna. {i am s` m` asigur c` a[a va
fi.
– Cum?
– C`s`torindu-m` cu tine.
– Nu…izbucni ea.
– {tiu c` e[ti foarte tân`r` [i c` ideea unui copil te sperie. Dar nu
te \nfioar` [i mai mult avortul ?
– Ba da ! [i-ncepu s` plâng`. Normal c` m` sperie. |mi doresc
copilul, Joshua, po]i s` fii sigur de asta. Dar sunt prea speriat`!
– N-ai de ce. Am s` te sprijin. Le-ai spus alor t`i ?
– Nu. Tata ar fi veni aici ca din pu[c`, [i-ncerc` s` zâmbeasc`.
Joshua nu era amuzat deloc.
– N-ai vârsta legal` ?
O NOU~ {ANS~ 51

Ea \ncepu a-[i mu[ca buza inferioar`.


– Am \mplinit optsprezece ani luna trecut`.
– Deci, \n Canada aveai doar [aptesprezece ani? Se \ntreb` el.
– Da, zise ea timid.
– Copil nes`buit! morm`i el. Ce prostie!
Iar prostia a fost c` se c`s`torise cu el. {i se alesese cu un copil
mort [i cu un mariaj distrus.
Capitolul 4

|n ciuda \nceputului prost, pentru Joshua nu se dovedise a fi


chiar o rela]ie e[uat`. La urma urmei, ea \nc`-l iubea, iar dup`
oficializarea rela]iei, se vedea c` \nc` o mai dorea.
P`rin]ii ei fuseser` [oca]i când Joshua o condusese acas` [i
anun]ase vestea c`s`toriei. Tat`l ei fusese de-a dreptul scandalizat, \n
timp ce mama era de p`rere c` Joanna trebuie s`-[i termine studiile
[i c` avea nevoie de permisiunea lor pentru a face acest pas.
Reac]ia lui Joshua era de a[teptat. Avea peste treizeci de ani [i o
reputa]ie de care nu permitea nim`nui s`-[i bat` joc. {i-i amenin]ase
cu ideea unui nepot din flori \n cazul \n care tat`l ei nu avea de gând
s`-[i schimbe atitudinea.
Toate criticile c`zuser` pe capul Joannei, a[a c` sprijinul lui era
\ncurajator. Iar el continu` s` o protejeze [i \n timpul preg`tirilor
rapide de nunt`, asigurându-se c` nu avea necazuri, sau c` toate erau
redirec]ionate spre el. Privirea lui sumbr` reducea la t`cere pe
oricine se pronun]a \n defavoarea Joannei.
O NOU~ {ANS~ 53

Nunta se petrecu la o s`pt`mân` dup` aceast` \ntâmplare; chiar


[i p`rin]ii ei participaser`, atra[i de o for]` mai puternic` decât ei
\n[i[i, \n ciuda tuturor protestelor. Joanna [i Joshua plecaser` \n luna
de miere la Paris – o vacan]` memorabil`, \n ciuda temerilor Joannei.
Clipele de dragoste al`turi de el o \ncununaser` ca femeie \mplinit`
[i \ndr`gostit`, ea r`spl`tindu-l asemenea, \n schimb. Dar luna de
miere nu dur` o ve[nicie, [i, \napoia]i la Londra, Joanna deveni so]ia
unui b`rbat chipe[ [i influent.
Obi[nuit` cu servitorii de la ea de acas`, Joanna nu avusese
probleme cu cei din casa lui, de[i, la \nceput, ace[tia se ar`tar`
rezerva]i fa]` de st`pâna ce p`rea a fi doar o copil`. Asemenea mamei
ei, Joanna se impusese curând, printr-o manier` ferm` de a da
comenzi.
To]i prietenii ei \ncepur` a i se p`rea copil`ro[i dup` c`s`torie,
a[a c` \i abandon` pe majoritatea, adoptându-i pe ai lui .
Mariajul nu p`rea a fi chiar dezastruos, a[a cum preconizase ea,
c`ci \nc` mai \mp`r]eau patul [i nop]ile de dragoste, chiar [i dup`
apari]ia lui Lindy. Ba chiar obi[nuiau s` glumeasc` pe seama faptului
c` se n`scuse cu o lun` mai devreme, semn al pasiunii lor, care nu le
d`dea nicio clip` de r`gaz, la fel de vie ca \n ziua când se
c`s`toriser`.
Joshua asistase la na[tere, \ncurajând-o, lini[tind-o, admirând-o.
{i amândoi era foarte mândri de odrasla lor.
S`pt`mânile de dup` na[tere fuseser` cele mai fericite din via]a
Joannei. Se maturizase enorm fa]` de feti]a r`sf`]at` din Canada.
Grija pentru Lindy \i hr`nea orgoliul, ignorând chiar [i comentariile
celorlal]i la adresa g`l`giei pe care micu]a o f`cea noaptea, când
54 DEBRA DIXON

cerea de mâncare. De fapt, chiar acele clipe erau mai speciale, pentru
c` Joshua le \mp`rt`[ea cu ea, minunându-se atât de mam`, cât [i de
fiic`.
Apoi venise controlul de [ase s`pt`mâni al lui Lindy. Joshua le
duse la o clinic`. Doctorul le consult` timp \ndelungat, dar Joanna se
relax`, considerând c` totul decurge normal.
La o s`pt`mân` dup` aceea, \i chem` din nou, cerând s` o aduc`
[i pe feti]`. Fiind prieten cu Joshua, doctorul le explic` direct care
erau problemele cu Lindy, \ns` Joanna nu \n]elegea, observând doar
\nnegurarea [i durerea de pe fa]a so]ului ei.
– A]i putea s`…nu mai vorbi]i \n termeni tehnici? \i rug` ea,
gâtuit` de \ngrijorare. Ce are copilul meu?
– Joanna…
– Spune]i-mi! se uita ea când la unul, când la cel`lalt.
Doctorul atinse \n]eleg`tor bra]ul lui Joshua.
– V` las singuri. |mi pare r`u. Dac` pot s` v` fiu de folos cu
ceva…
– Mul]umim, zise Joshua.
– O s` moar`? murmur` Joanna
– Nu [tiu, r`spunse el palid. Chiar nu [tiu.
B`rbatul p`rea \nvins, a[a cum nu-l mai v`zuse vreodat`, ceea ce
o nelini[tea foarte tare.
– Ce are ?
– Deocamdat` e doar o neregularitate cu sângele ei. Dar nu se
[tie cât de serioas`…
– Atunic s`-i facem ni[te teste, Joshua! S` facem ceva!
– Patrik aranjeaz` s-o intern`m \n spital chiar azi…
O NOU~ {ANS~ 55

– Nu! se \mpotrivi ea, strângând copilul la piept cu un gest


protector. N-o iei de lâng` mine!
– Joanna…
– Am spus nu !
– O s` stai [i tu cu ea, o lini[ti el. Nu sunt chiar atât de lipsit de
sentimente, Joanna.
Feti]a \ncepu s` plâng` din cauza strânsorii, [i Joanna o privi
\nl`crimat`. Lindy mo[tenise p`rul brunet al tat`lui, ochii alba[tri ai
mamei; fiecare p`rticic` a corpului avea o form` perfect`.
– E a[a de mic`, zise ea emo]ionat`. Atât de ne\nsemnat` [i de
neajutorat`.
– {tiu, draga mea, [i o \mbr`]i[` grijuliu. Facem tot posibilul.
Dar nu fusese de-ajuns. Toate testele [i examin`rile se dovedir` a
fi inutile. Micu]a Lindy avea s` moar` \n curând, [i nimic nu putea fi
f`cut pentru a preveni moartea ei.
Lindy p`rea a se dezvolta normal, \nv`]ase a se târ\ la doar câteva
s`pt`mâni, s` mearg` la unsprezece luni, s` dea b`t`i de cap ori de
câte ori \ncerca s` stea \n picioare. |n asemenea momente de
bucurie, Joanna nici m`car nu-[i \nchipuise c` e ceva \n neregul` cu
fiica ei.
Apoi interveniser` zilele \n care feti]a r`mânea \ntins` pe covor
sau \n scaunul ei, palid`, lipsit` de vlag`, prea extenuat` pentru a mai
face vreo mi[care. Acelea fuseser` zile de co[mar pentru Joanna, zile
\n care \ncepuse s` con[tientizeze c` avea s`-[i piard` copilul.
F`cea totul pentru ea – o hr`nea, o \mbr`ca, o \mb`ia, se jucau
\mpreun`; [tia c` astfel \i \ngr`de[te lui Joshua accesul la o rela]ie
adecvat` cu fiica lui, [i totu[i nu se putea ab]ine.
56 DEBRA DIXON

El o avertizase c` o asemenea atitudine \nseamn` un fel de


autopedepsire. Avusese dreptate, c`ci dup` câteva s`pt`mâni, Joanna
c`zu la pat cu o r`ceal`. Joshua r`m`sese acas` pentru a avea grij` de
micu]a de doi ani. Fusese o s`pt`mân` \n care Joanna \nv`]` din nou
s` o \mpart` pe fiica ei cu altcineva, s`-l lase [i pe el s` cunoasc`
dragostea [i bun` dispozi]ie.
Chiar [i rela]ia lor \nc` supravie]uia, dorin]a unuia pentru cel`lalt
]inându-i de multe ori treji pân` spre diminea]`. |ntr-una din aceste
nop]i pasionale petrecute \n bra]ele lui, Joanna \ncepu s` simt` c`
ceva se \ntâmpl` cu Lindy ; un al [aselea sim] \i dicta pericolul.
Joshua protestase bosumflat când ea p`r`si culcu[ul cald de lâng`
el, bâjbâind prin \ntuneric spre camera feti]ei. Lindy p`rea c` nu mai
respir`, fa]a \i devenise livid` ; Joanna ]ip` \ngrozit`, iar Joshua i se
al`tur` \ntr-o clip`.
Co[marul care urmase \nc` o mai bâtuia câteodat`. Ma[ina
ambulan]ei, farurile puternice, personalul care alerga de colo-colo,
camera de gard`, doctorul care le explica grav c` nu putuse s` fac`
nimic, [i c` niciun truc nu o va mai readuce la via]` pe Lindy.
Lui Joanna nu-i venea s` cread` c` acel corp firava care z`cea
nemi[cat pe patul de spital, era al lui Lindy. Lindy se afla acas`,
purpurie \n obraji, zâmbind [treng`re[te [i irezistibil pentru oricine
o privea, cu zulufii aceia negri care-i curgeau pe umeri.
|ns` nu o g`si pe feti]` acas`, patul ei era gol, lucru[oarele ei
aruncate peste tot, iepura[ul ei preferat st`tea pe pern`, acolo unde
ar fi trebuit s` stea copilul. Chiar [i \n acele momente, Joanna nu
plânsese, iar ziua urm`toare trecuse ca oricare alta; mama ei
\ndurerat` \i p`rea o str`in`, de[i nu [tia din ce cauz`.
O NOU~ {ANS~ 57

Iluzia normalit`]ii i se spulberase abia când se v`zu al`turi de


Joshua \n pat, \n aceea[i noapte. El nu p`rea nici plâns, nici
\ndurerat, ci doar con[tient de moartea fiicei lor, dorind a se refugia
\ntr-o noapte de amor!
Ea reac]ionase violent, lovindu-l, zgâriindu-l, mu[cându-l,
abuzând de el necontenit, v`rsându-[i \n acele clipe \ntregul necaz al
ultimilor patru ani de c`snicie, \ntr-o efuziune de moment. Se opri
doar când el o plesni cu putere peste obraz.
Durerea pe care o resim]ise era asem`n`toare cu cea pe care i-o
provocoase moartea feti]ei . Se \nec` \n lacrimi pentru mult timp,
\ntr-un plâns isteric [i numai aripile somnului o salvaser`, \ntr-un
final.
|n toat` perioada urm`toare, \n care Joanna jelise \n patul ei,
Joshua se retr`sese \n dormitorul lui; \ncetul cu \ncetul, ea \[i relu`
contactele cu lumea exterioar`, un proces dureros care excludea
persoana lui, ca [i cum mariajul lor nu exista, ca [i cum singura lor
punte de leg`tur` fusese Lindy, care disp`ruse \ntre timp.

***

Eliberat` de sub povara trecutului, Joanna se ridic` din patul \n


care \n]epenise, \n`l]ându-[i privirea spre viitorul care se \ntrevedea
\n fa]a ei, [i \n care ea [i Joshua nu mai erau c`s`tori]i. |n seara
aceasta dep`[ire limitele bunei– cuviin]e stabilite dinainte, ceea ce
\nsemna o singur` cale de ie[ire.
58 DEBRA DIXON

A doua zi diminea]` se trezi când cineva \i aduse o tav` cu ceai la


pat, [i nu era vorba despre menajer`, a[a cum crezuse, ci de Joshua.
Era deja \mbr`cat de serviciu.
– Ai dormit prea mult. E aproape ora nou`.
Ea se sprijini de perne, deschizând cu mi[c`ri lente singura
scrisoare ce-i fusese adus`.
– Credeam c` azi purt`m o discu]ie, se \ncrunt` ea.
– Va trebui s-o amân`m pân` desear`. Am o programare la nou`.
– Nu mai putea a[tepta? Problemele noastre nu sunt mai
importante?
– {tii foarte bine c` da, [i-[i \ndep`rt` p`rul din ochi.
– Poate c`, de fapt, n-ai nicio programare, zise ea \n]epat`. Nu
mai poate a[tepta amanta câteva ore ?
– Chiar crezi c` ai dreptul s` fii geloas`? se \nfurie el.
– Iar tu chiar crezi c` trebuie s` te afi[ezi prin toat` Londra cu
aventura pe care o ai? [uier` ea.
– S` [tii, Joanna, c` nu [tie toat` Londra. |n zilele noastre,
aventurile sunt ceva obi[nuit. Sunt sigur c` dormitoarele separate
devin mult mai interesante ca subiect de bârf`. Câte cupluri ca noi
crezi c` exist`? o tachin` el. Nu sunt multe.
– {tii mai multe despre chestia asta. Pacien]ii t`i \]i dezv`luie
\ntotdeauna detaliile picante ale vie]ii lor.
– Nu \ntotdeauna, o privi el dezgustat. {i nu cred c-a[ vrea s`
\ntâlnesc vreo femeie de dou`zeci [i trei de ani care nu doarme cu
so]ul ei.
– Despre asta a[ fi vrut s` vorbim…
– Acum chiar n-am timp, [i se uit` ner`bd`tor la ceas.
O NOU~ {ANS~ 59

Vorbim desear`.
– Când? \ntreb` ea cu am`r`ciune \n glas. |n timp ce doamna
Barnaby serve[te cina, sau atunci când te vei \ntoarce de la "clinic`"
la noapte?
– Nu m` mai \ntorc la clinic` azi, iar cina n-o lu`m acas`. Ai uitat
c` mergem la Patrick [i la Tina ?
Uitase, avea prea multe pe cap ca s` mai ]in` minte c` Patrick [i
Tina Mayor d`deau o petrecere. Patrick fusese doctorul care se
ocupase de na[terea lui Lindy, care se \ngrijise de boala ei. |mpreun`
cu so]ia lui, deveniser` prietenii lor apropia]i, iar ea [i cu Tina ]ineau
una la alta, având cam aceea[i vârst`.
Cu toate acestea, nu dorea s` participe la o \ntrunire \n seara
aceea al`turi de Joshua ; mai degrab` ar fi r`mas acas`, s` discute
problema mariajului lor.
– Trebuie s` mergem, Joanna, insist` el. Am vorbit ieri cu Patrick
[i i-am spus c` abia a[tep]i s` te revezi cu Tina.
– N-am avut timp \n ultima vreme, ridic` ea din umeri.
– |ntotdeauna ar trebuia s`-]i faci timp pentru prietenele tale,
Joanna.
– A[a cum \]i faci tu? i-o \ntoarse ea.
– Trebuie s` plec, se gr`bi el s` adauge. S` m`nânci ceva \nainte
s` ie[i.
– S` [tii c` m-am maturizat pe parcursul c`sniciei, \l fulger` ea cu
privirea. A[ vrea s`-]i fi dat seama, pentru c` to]i ceilal]i a[a consider`!
– Adic`? se \ncrunt` el.
– Adic` acum sunt o femeie matur`, nu o feti]` pe care o po]i
impresiona u[or.
60 DEBRA DIXON

– Dar cine vrea s` te impresioneze?


– Te supraestimezi, Joshua! Chiar [i mama a fost atras` de
frumuse]ea ta când am fost \n Canada.
– Ceea ce avea s` se schimbe curând, morm`i el.
– Cred c` ultima imagine pe care [i-o f`cuse despre tine era aceea
a unui ginere, continu` ea, mai relaxat`.
– Dar nu cred c` a fost nici prea \ncântat`, aflând c` totul s-a
\ntâmplat din cauza ta.
– Nu titlul face cartea, contrazise Joanna.
– Mama ta mi-a povestit c` ]i s-a cerut s` scrii o serie \ntreag`…
– Nu sunt sigur` c` o pot face.
– De ce nu? |ntotdeauna aveai câte o astfel de poveste preg`tit`
pentru Lindy…\ncepu el, dar v`zând-o c` devine, palid` se opri.
Scuz`-m`. Credeam c` dup` atâta timp se poate vorbi despre…M`
rog, vin acas` pe la [apte.
Joanna ar fi vrut s`-l cheme \napoi, s`-i spun` c` [i ea voia s`
discute despre Lindy [i c` nu cuvintele sau imaginile despre ea o
dureau. |ns` el deja plecase, l`sând \n urma lui doar mirosul
masculin de ap` de colonie.
Era pentru prima oar` când amintiser` de Lindy dup` atâta timp,
[i \n zilele care trecuser`, rela]ia lor avansase cel mai mult de când
fata murise.
La urma urmei, discu]ia despre c`snicia lor putea fi amânat` pân`
dup` cina de la petrecere, dar nu mai mult; Joanna nu mai putea tr`i
\n ritmul acela infernal. Poate c` prima c`r]ulie \nsemna un nou
\nceput, dar [i un pas spre independen]a fa]` de Joshua, [i inten]iona
a le demonstra [i celorlal]i c` e o femeie liber`. Pl`tise pre]ul
O NOU~ {ANS~ 61

capriciului ei cu cinci ani \n urm`, c`s`torindu-se cu un b`rbat care


n-o iubea, pierzând atât pe Lindy, cât [i dragostea pentru Joshua.
Cina decursese exact a[a cum se a[teptase, c`ci a[a erau toate
cinele la care participase ca so]ie a lui Joshua. De-a lungul anilor,
grupul lui o acceptase \n cercul lui \nchis. Tina Mayor o ajutase,
invitând-o la cump`r`turi al`turi de ea sau s` aib` grij` de cei doi
b`ie]i ai ei. Rela]iile la care f`cuse Joshua aluzie erau, de fapt, de mult
apuse, dinainte de moartea lui Lindy, iar b`ie]ii, mari acum, \i
aduceau \ntotdeauna aminte de pierderea suferit`.
De data aceasta, Joanna trecu mai u[or peste \ntâlnire, mai ales c`
b`ie]ii erau deja la culcare la ora cinei.
Tina nu se schimbase, era aceea[i femeie \nalt`, ro[cat`, o
frumuse]e mai degrab` fabricat`; mariajul ei cu Patrick era unul
foarte strâns, din dragoste. Acesta era \nc` unul din motivele pentru
care Joanna nu se sim]ea \n largul ei \n preajma celeilalte
femei – rela]ia cald` dintre Tina [i Patrick, felul iubitor \n care vorbea
despre so]ul ei, demonstrându-i c` Joshua \i era complet str`in.
N-ar fi trebuit s` se c`s`toreasc` – amândoi erau de acord asupra
acestui aspect. |ns` Joanna era con[tient` c` Joshua \[i dorea o
familie normal`, al]i copii, o idee care pe ea o \ngrozea, mai ales c`
Lindy se n`scuse sub o stea fatal`. Patrick o asigurase c` boala lui
Lindy nu poate fi ereditar` [i c` un alt copil s-ar fi n`scut perfect
s`n`tos. Totu[i, ea nici m`car nu mai \ndr`znea s` se mai gândeasc`
la o alt` na[tere.
Joshua ar`ta impecabil, ca de obicei. Costumul de culoare \nchis`
\i punea \n eviden]` umerii la]i [i musculatura picioarelor. Joannei i
se p`ru c` \nc`run]ise mai mult \n ultimul timp, c`p`tând un aer
62 DEBRA DIXON

distins, de[i el nu lua niciodat` \n seam` atrac]ia irezistibil` pe care o


exercita asupra femeilor. Nu era de mirare c` avea o amant` precum
Angela Hailey !
– Ar`]i minunat, o l`ud` Tina [i o conduse \n camer`, acolo unde
ceilal]i glumeau, se sim]eau bine; Joshua [i Patrick discutau undeva
mai \n spate. B`rba]ii `[tia! zâmbi Tina. Sigur vorbesc despre vreun
pacient.
– Poate, \ncuviin]` Joanna, a[teptând ca timpul s` treac` mai
repede.
– Nici n-ai zice c` au mai vorbit ast`zi, zise Tina.
Joanna c`zu pe gânduri. Nici nu [tia c` se \ntâlnise cu Patrick.
Foarte rar se \ntâmpla ca el s`-i povesteasc` despre ziua de la
serviciu, [i nici acum nu f`cuse o excep]ie.
– M-ai l`sa s` dau o petrecere pentru voi ? Joanna o privi
nedumerit` pe Tina, admirându-i \n t`cere frumuse]ea pus` \n
valoare de rochia ei ciocolatie, vrând s` par` mai matur` decât era.
– Poftim ?
– Mi-ar pl`cea s` organizez o petrecere \n cinstea ta [i-a lui .
– Ce dr`gu] din partea ta! r`spunse Joanna, \ntrebându-se dac`-i
sc`pase ceva din conversa]ie.
– Când pleca]i ?
– ~`` …
Nici m`car nu [tia despre ce e vorba! Ea [i Joshua nu inten]ionau
s` plece nic`ieri. {tia c` Tina avea obiceiul de a interpreta lucrurile,
\ns` de data asta era prea de tot.
– Cred c` n-a]i discutat toate detaliile \nc`. Dar e a[a de palpitant,
nu?
O NOU~ {ANS~ 63

– Da…
|ncepu s`-l caute pe Joshua prin \nc`pere, s`tul` de conversa]ie,
convins` c` el putea s` o lumineze, m`car par]ial.
– Ai mai fost \n America ? Bine\n]eles c` da, r`spunse Tina
propriei \ntreb`ri. Mi-aduc aminte c` mi-ai povestit c` ai fost \n
Florida cu câteva s`pt`mâni \nainte s` te c`s`tore[ti cu Joshua. Lui
Patrick nu-i place s` zboare, deci America nu e de noi, se strâmb` ea.
Un an \ntreg prin State! {i sunt sigur` c` o s` sta]i doar \n locuri
selecte, ad`ug` ea invidioas`. Ce palpitant!
Dintr-o dat`, Joanna realiz` despre ce vorbea prietena ei. De
câteva s`pt`mâni, Joshua primise o invita]ie de a pleca pentru un an
\n America, s` predea ni[te cursuri studen]ilor de acolo. Nici m`car
nu abordaser` subiectul, pentru c` l`sase plicul deoparte. Oare nu
se decisese s` plece f`r` a o anun]a [i pe ea ? Nu-l credea chiar atât
de arogant.
|l z`ri \n cealalt` parte a camerei, \mpreun` cu un alt doctor. |n
cei cinci ani care trecuser`, devenise aproape de nerecunoscut fa]`
de cel pe care-l cunoscuse \n Canada, fa]` de cel pentru care ar fi
f`cut orice [i ar fi acceptat orice. |ns` zilele \n care el o dirija erau de
mult uitate. Nu-[i dorea s` plece \n America pentru un \ntreg an de
zile.
– Scuz`-m`, se adres` ea Tinei, trebuie s` discut ceva cu Joshua
\nainte de cin`.
– Bine\n]eles, vorbim mai târziu.
Joanna se \ndrept` spre el, salutându-i pe ceilal]i invita]i pe
m`sur` ce \nainta. Ajuns` acolo, \[i \ncol`ci bra]ul de-al lui, zâmbind
interlocutorului.
64 DEBRA DIXON

– Ce m` bucur s` te v`d, Simon. N-am v`zut-o pe Daphne,


ad`ug`, sim]indu-l pe Joshua \n]epenind la atingerea ei, totu[i
afi[ând un surâs pu]in cam fals.
– St` la mama ei câteva zile, [i n-a putut s` ajung`, explic`
b`rbatul. Dar [tii deja foarte bine cât de ocupa]i suntem noi, doctorii.
– A[a este.
– Dar nu mai ave]i mult. Un \ntreg an de libertate ! O s` fie ca o
a doua lun` de miere, ad`ug` el. America e o ]ar` fascinant` !
– A[a am auzit [i eu, confirm` Joanna.
– Cred c` m` duc s` mai salut [i pe al]ii, zâmbi Simon [i-i p`r`si
pentru a se al`tura unui alt grup.
Buzele ei p`strar` un zâmbet \mpietrit, \ns` privirea \i era
\ntunecat`.
– Când aveai de gând s`-mi spui ? \ncepu ea, afectat`.
Joshua ridic` din umeri, f`r` a se feri de subiect.
– Parc` hot`râser`m c` discut`m mai târziu. }i-a[ fi spus atunci.
Nu [tiam c` ve[tile circul` atât de repede.
– A, nu ? \l ironiz` ea. Joshua Radcliffe pleac` \n America [i crede
c` lumea nu e interesat` de acest subiect ! E[ti cam naiv, Joshua.
– Dac` vrei s` ne cert`m, a[teapt` pâna acas`, Joanna! o repezi el.
O ceart`? Dar nici m`car nu se certaser` cu adev`rat, de luni de
zile.
– Nu vreau s` ne cert`m. Nu avem de ce. N-am de gând s` merg
cu tine \n America pentru un an de zile.
– Ca de obicei, ai s`rit direct la concluzii, zise el \ncordat.
– Adic` ?
El se uit` ner`bd`tor \n jur.
O NOU~ {ANS~ 65

– N-am chef s` discut aici despre asta.


– Dar…
– Nu acum, Joanna !
O reduse la t`cere instantaneu. Joshua nu ridicase niciodat`
vocea la ea, nici nu-i d`duse vreun motiv; o c`ut`tur` mai ciudat` era
de-ajuns. Dar de data aceasta se r`stise, deci \ncepea s` se agite. |n
mod normal, se controla atât pe sine, cât [i pe cei din jur, or acum
nu era \n apele lui.
Restul serii trecu precum o a[teptare nesfâr[it` pentru Joanna, la
cap`tul c`reia se afla deznod`mântul. Fie Joshua aranjase ca ei doi
s` plece, fie nu f`cuse acest lucru. Iar prima variant` i se p`rea mai
credibil`.
– Patrick e foarte \ncântat c` Joshua l-a rugat s` preia el postul cât
timp voi sunte]i pleca]i, \i m`rturisi Tina la mas`. E [i onorat, pe
deasupra. Nu sunt mul]i cei care i-ar putea c`lca pe urme lui Joshua.
– Sun sigur` c` Patrick e un profesionist, zâmbi Joanna.
– Nu prea te v`d mul]umit` de plecare. Eu a[ fi \n al nou`lea cer!
– Simon spune c` e un fel de a doua lun` de miere, r`spunse
Joanna sec, preferând s` nu comenteze situa]ia.
– Mai greu, dac` sunte]i trei, observ` Tina.
Trei ? Pentru Dumnezeu, spera s` nu fie vorba despre Angela
Hailey. Doar nu voia s` stea \n America [i cu so]ia [i cu amanta? Cu
toate acestea, un presentiment \i dicta c` a treia person` nu era
Angela…
Ajungând acas`, intrar` direct \n sufragerie; Joshua \i d`du liber
menajerei. Se dezbr`c`, deznodându-[i nodul de la cravat` [i-[i turn`
ceva de b`ut.
66 DEBRA DIXON

– Vrei [i tu ? o \ntreb` dup` o \nghi]itur` de whisky.


– Nu, mul]umesc, [i-l urm`ri cum \[i toarn` \nc` un pahar \nainte
de a se a[eza \n fa]a ei.
Nu se gr`bea \n a rezolva misterul, acordându-[i un moment de
relaxare, \nchizând pleoapele ; acum, ridurile fe]ei lipsite de
vitalitatea privirii sale, deveniser` mai vizibile. Apoi, dintr-o dat`, o
fulger` cu ni[te ochi cenu[ii.
– Acum putem s` \ncepem.
– Mul]umesc! spuse ea, u[or sarcastic. Totu[i, cred c` tu e[ti cel
care ar avea ceva de comentat.
El oft`, cufundându-se \n lichidul din pahar, apoi \n examinarea
verighetei de pe degetul mijlociu.
– Nu pl`nuiam s` afli astfel.
Vorbea rar; \[i mut` paharul \n cealalt` mân`, ascunzând-o pe cea
cu inelul.
– Aveam de gând s`-]i spun acum, s`-]i explic…
– S`-mi spui? \ntrerupse ea. De obicei, doi so]i se sf`tuiesc mai
\ntâi, apoi \[i hot`r`sc viitorul !
– Deja mi-ai ar`tat cum \l vrei pe-al t`u !
– Da ? se \ncrunt` ea.
– Ai spus c` nu m` \nso]e[ti \n State.
Joanna \nghi]i \n sec, v`zându-l calm; apoi, treptat, accept`
punctul lui de vedere.
– Dar nu te-am inclus deloc \n planurile mele, [i se ridic` brusc
de pe scaun.
– Nu ?
Joanna \nlemnise, cu mâinile \n poal`.
O NOU~ {ANS~ 67

– Nu, repet` el, f`r` a o privi. |n ultimul an, de la moartea lui


Lindy, mariajul nostru s-a cam risipit. Am considerat c` ai nevoie de
timp…de gândire. A[ c` ]i-am acordat acest timp, dar te-ai \ndep`rtat
[i mai mult de mine.
Conversa]ia divaga. Suna ca [i cum el o p`r`sea !
– A venit oferta din State [i am sim]it c` avem nevoie s` st`m
departe unul de cel`lalt un timp.
– |n ultimul an…
– Am continuat s` locuim \mpreun`, continu` el posomorât. Dar
s-a dovedit a fi un dezastru. Nu po]i sta separat [i totu[i la un loc cu
cel`lalt; nu merge.
– Nu, \ncuviin]` ea. Deci, asta facem, ne desp`r]im?
– Asta vrei, nu ?
– Da.
– Asta [i cred c-ar trebui s` facem, o sus]inu el.
Fusese mult mai u[or decât \[i \nchipuise c` va fi. Nu credea c`
Joshua are s` ia divor]ul cu atâta u[urint`. O l`sa f`r` elementul de
suspans.
– …[i o s` vedem cum ne sim]im dup-aceea, termin` el.
– Poftim? clipi ea mirat`.
– Joanna, ar fi atât de u[or dac` te-ai concentra o clip`, izbucni el.
Eu \]i propun s` ne desp`r]im un an de zile, s` nu aveam leg`turi
unul cu cel`lalt, iar când contractul \n State \mi va fi expirat, s` ne
reanaliz`m sentimentele.
– Credeam c`…Nu divor]`m?
– Nu! se crisp` el.
– De ce?
68 DEBRA DIXON

– Pentru c` ar fi prea u[or! Orice fel de separare, \n ziua de azi,


survine mult prea repede.
– Dar nici m`car n-am \ntre]inut o rela]ie adv`rat`, protest`
Joanna. Ne-am c`s`torit din cauza lui Lindy, iar acum ea e…Nu mai
e nevoie s` continu`m, acum c` ea nu mai e.
– Ce mai conteaz` \nc` un an? \ntreb` el rece.
– Deja am avut cinci !
Obrajii lui p`leau, iar tâmplele \i zvâcneau cu furie.
– Iar peste un an o s` ai oricum doar dou`zeci [i patru de ani.
D`-mi \nc` un an, Joanna.
– Nu…
– Te rog !
Era pentru prima oar` când cerea ceva de la ea.
– Ce rost mai are? oft` ea. Nu se mai schimb` nimic \ntr-un an.
– Eu sper c` ne vom schimba amândoi.
– Dar situa]ia noastr` va r`mâne la fel ! Tot cu tine am s` fiu
c`s`torit`, f`r` voia mea, [i viceversa. {tiu c` o iei pe Angela cu tine,
Joshua. Chiar trebuie s` te a[tept aici, ca o so]ie credincioas`, \n timp
ce tu te distrezi cu amanta?
– Nu ! [uier` el. Se presupune c`-]i vei g`si [i tu un amant pentru
un an de zile !
– Poftim ?
– O s` fim complet separa]i, Joanna. O s` tr`im pe cont propriu,
o s` avem al]i prieteni. Vom fi liberi s` ie[im [i s` ne culc`m cu cine
vrem, \n tot acest r`stimp.
Capitolul 5

Se holb` la el timp \ndelungat, f`r` a putea scoate un cuvânt.


Nu-[i \nchipuise c` Joshua poate veni cu o asemenea solu]ie, iar
acum o luase pe nepreg`tite.
– Deci ?
– Am putea la fel de bine s` divor]`m.
– Nu, insist` el. Mai putem avea \nc` o [ans`.
– De câte oare avem nevoie? zise ea sarcastic.
– Nu e vorba c` avem nevoie, ci c` vrem s` ne-o acord`m.
– Pentru ce ?
– Pentru c` suntem c`s`tori]i, se r`sti el. Acum cinci ani am f`cut
ni[te jur`minte care aveau un sens pentru mine, la fel cum au [i
acum. Dac` nici dup` anul acesta, \n care ai libertate deplin`,
nu…nu mai ai nevoie de mine, atunci am s`-]i acord divor]ul.
– {i dac` nu sunt de acord dup` doar un an ?
– Atunci, va trebui s` a[tep]i doi ani, pentru c` acum nu divor]ez
de tine !
70 DEBRA DIXON

Joanna \i cerecet` tr`s`turile aspre ale fe]ei, privirea \nfl`c`rat`,


gura \ncordat`, [i-[i d`du seama c` Joshua vorbe[te foarte serios.
|nc` doi ani legat` de acest b`rbat. Nu mai suporta!
– {i care e planul ?
– {tiam c-ai s`-]i dai seama de motivele mele odat` ce-]i explic,
zise el ironic, [i-[i turn` al treilea pahar. Sigur nu vrei nimic ?
– Whisky, ceru ea. Simplu.
El ad`ug` totu[i ap` [i ghea]`, \n ciuda cererii ei.
– Cred c` putem sta treji cât timp discut`m premisele desp`r]irii
noastre, [i-i \ntinse paharul.
Degaja \ntotdeauna un aer de \ncredere de sine, \ncât Joanna
nu-[i pierduse \nc` sentimentul de inferioritate f`]` de maturitatea
lui. Ceea ce era ridicol, având \n vedere c` trecuse printr-o c`s`torie
[i o na[tere \n cei cinci ani de zile.
– |]i sugerez s` r`mâi acas`…
– Nu, refuz` ea imediat.
– Nu?
– Ai zis c`…putem s` tr`im cum vrem, [i cu cine vrem. N-a[
putea s` vin aici cu vreun b`rbat…
– Ai dreptate, [i sorbi din whisky. |]i iei un apartament \n ora[?
Cum rezista s` discute problema altor b`rba]i, dac` \nc` mai ]inea
la ea ? Nu-l vedea \n stare. O dezgusta faptul c` el \[i petrecea
urm`torul an cu Angela; nici urm` de emo]ie, semn c` nu-l mai
iubea. Dar nu [tia care sunt sentimentele lui vizavi de situa]ia \n care
o punea.
– Am v`zut câteva care ar`tau bine \n Hampstead. Poate vrei s` le
vedem \nainte s` plec.
O NOU~ {ANS~ 71

– Am s` m` duc singur`. Vreau s`-mi aleg singur` casa.


Hampstead e prea aproape de…ai mei, [i ro[i.
– Bine, o \n]elese el.
Joanna se mira cât de maleabil devenise. Se obi[nuise atât de
mult cu deciziile pe care doar el le lua, \ncât ideea de libertate de
gândire [i de ac]iune o \ncânta nespus de mult.
– Când pleci ?
– Abia a[tep]i, nu ? râse el.
– M` gândeam c` [i tu e[ti ner`bd`tor s` scapi. La fel ca…Angela.
– Angela merge ca secretar` a mea, Joanna, o corect` el.
– A[a se nume[te mai nou?
El se crisp`. Joshua nu era b`rbatul de care s`-]i ba]i joc. Ea nu-i
obsrvase impulsivitatea cu cinci ani \n urm`.
– Oficial, da, r`spunse el brusc.
– {i neoficial ?
– Joanna…
– Nu negi c` ai o aventur` cu ea, nu-i a[a ? De cât timp? se interes`
ea cu mult calm.
– Nu v`d de ce…
– Vreau s` [tiu ? termin` ea sarcastic. Nu se spune oare c` so]ia e
ultima care afl` ? Vreau s` [tiu de cât timp bârfe[te lumea despre
so]ul meu [i amanta lui.
– Nu cunosc pe nimeni, se mir` el.
– Bine\n]eles c` nu. Doar bârfesc despre tine, nu cu tine. De cât
timp ?
El ezit` un moment, apoi accept` provocarea :
– M` culc cu ea de [ase luni.
72 DEBRA DIXON

Replica o l`sase f`r` cuvinte ; nu se [tie din ce motiv, c`ci Joshua


fusese \ntotdeauna un om pasional, [i \nainte de moartea feti]ei,
mariajul lor fusese unul foarte activ. De aproape un an de zile, ea \i
\nchisese u[a spre patul [i spre sufletul ei, [i, cu toate acestea, \i
r`m`sese credincios timp de [ase luni.
– |nseamn` c` se [tie cam de cinci luni.
– Am fost foarte discre]i…
– Nu conteaz`. |ntotdeauna se g`se[te cineva care s` afle.
– Poate, r`spunse el neutru. Referitor la \ntrebarea ini]ial`, plec
peste [ase s`pt`mâni. M` mai supor]i ? o ironiz` el.
– Cred c` da. {i a[ prefera s` r`mân` \ntre noi faptul c` nu vin cu
tine.
– De ce ?
– Pentru c` n-am chef de morala mamei acum, oft` ea.
– Nici eu. Atunci, r`mâne \ntre noi, [i se ridic` s` plece. |ns`
vreau ca p`rin]ii t`i s` afle, \nainte ca eu s` plec.
– De ce ?
– Pentru c` trebuie s` [tie c` e o decizie pe care am luat-o de
comun acord, zise el scurt. Mama ta n-a fost \ntotdeauna
binevoitoare cu tine.
– }i-ai dat seama ?
– Nu fi a[a, Joanna. Nu vreau s` se cread` despre noi c` avem
probleme. Ne acord`m unul altuia pu]in r`gaz, atâta tot. Vreau ca
p`rin]ii t`i s` \n]eleag` lucrul acesta.
Joanna putea s`-i fie recunosc`toare pentru grija lui. |nc` de când
le dezv`luise p`rin]ilor ei c` r`m`sese \ns`rcinat` \nainte de
c`s`torie, nu se mai putuse ridica \n ochii lor. Dup` un timp, chiar
O NOU~ {ANS~ 73

renun]ase la acest efort. Repro[urile mamei ei erau foarte acide; \n


schimb, nu contenea cu laudele la adresa lui Joshua. {i i-ar fi f`cut
via]a un iad, dac` ar fi c`zut la b`nuieli c` ea \[i dore[te desp`r]irea.
Astfel c` mama ei n-ar fi deloc de acord cu plecarea lui \n America
f`r` Joanna. Se hot`râser` s` le spun` adev`rul cu o s`pt`mân`
\nainte de eveniment, ceea ce se [i \ntâmpl` la prânzul de duminic`.
Ambii p`rin]i r`maser` surprin[i, dar acceptar`, f`r` a medita prea
mult, c` era decizia celor doi so]i.
A doua zi, când Joanna se \ntâlni cu mama ei, situa]ia se
schimbase.
– E[ti nebun`, Joanna ? Un an f`r` un b`rbat ca Joshua ar putea
\nsemna separarea definitiv` !
– E decizia lui.
– Sunt sigur` c` puteai discuta cu el dac` voiai, \i repro[` mama
ei.
– Poate c` n-am vrut.
– Sper c` nu e din cauza scrisului. Am auzit de la el doar cuvinte
de laud`. {i-n plus, po]i scrie oriunde, nu trebuie s` r`mâi \n Londra.
|ntre timp, Joanna se mai \ntâlnise cu James Colnbrook, semnase
un contract pentru o serie de c`r]i, [i-i aranjase o \ntâlnire cu Dan
Cameron, cel care avea s` fac` ilustra]iile pentru prima ei carte. Totul
decurgea foarte bine; chiar [i cea de-a doua carte, care \ncepea s` se
contureze \n mintea ei.
– Mam`, Joshua nu vrea ca eu s`-l \nso]esc. A fost ideea lui s` se
duc` singur.
– Compania Angelei Hailey nu mi se pare de neobservat.
– Nu, dar exist` totu[i o diferen]`– o vrea pe Angela cu el.
74 DEBRA DIXON

– Nu pot s` cred cât de u[or te la[i convins`, se mir` mama ei.


Sunt sigur` c` faci o mare gre[eal`.
– E decizia mea.
– Nu fi proast`, Joanna ! {i toat` chestia asta, cu apartamentul
t`u…
– E problema mea, interveni Joanna. Joshua l-a v`zut, [i a fost de
acord.
|n ciuda tuturor prejudec`]ilor ei, acceptase \n cele din urm` s`
i-l arate [i se a[teptase la critici din partea lui, la adresa spa]iului mic
[i a lipsei servitorilor. |ns` el nu f`cu niciun comentariu.
– Sunte]i ridicoli! oft` Cora.
– Crezi? Eu ziceam c` ne purt`m ca doi oameni maturi. Nu
suntem primul cuplu care trece proba separ`rii.
– |mi dau seama, spuse mama ei. Dar separ`rile astea pot
degenera \n divor]uri.
– Cum e mai bine pentru fiecare, r`spunse Joanna indiferent`.
– Dac` tr`ia Lindy, nu s-ar mai fi pus problema separ`rii!
Joanna p`li, scrutând-o pe mama ei.
– Lindy nu mai tr`ie[te. Iar eu [i Joshua suntem destul de maturi
pentru a lua decizii pe cont propriu.
– Dar…
– Nu vreau s` mai continu`m discu]ia, mam`.

***
O NOU~ {ANS~ 75

|n decursul aceleia[i s`pt`mâni, Joanna se \ntâlni cu Dan


Cameron pentru prima oar`, [i-l pl`cu din prima clip`. Era un
sco]ian ro[cat, cu sim]ul umorului. James \i l`s` singuri la scurt timp
dup` ce f`cu prezent`rile, scuzându-se c` are alt` \ntâlnire. Joanna
r`mase s` cerceteze interesat` studioul de lucru al lui Dan.
– Apropo, ]i-am citit cartea, \ncepu el \n timp ce ea se uita la
desenele de pe pere]i.
Bine\n]eles c` \n momentul prezent`rii, \l comparase pe Dan cu
Joshua, la fel cum f`cuse cu to]i ceilal]i b`rba]i pe care-i cunoscuse \n
ultimii cinci ani. Cei doi se situau la poluri opuse. La cei treizeci de
ani ai s`i, Dan purta p`rul lung, nearanjat, departe de stilul curat [i
\ngrijit al lui Joshua; avea un chip luminos fa]` de cel auster al lui
Joshua, [i un stil vestimentar obi[nuit.
– Da? zâmbi ea, \ntorcându-se spre el. {i ce crezi ? Sau nu. S`rim
peste \ntrebarea asta. Nu e frumos din partea mea…
– Mi-a pl`cut, o ignor` el. Mi-a amintit de câinele pe care l-am
avut [i eu \n copil`rie.
– {i mie! Adic`…e despre câinele meu.
– Mi-am dat seama. Mai ai vreo poz` cu el ?
– De ce? \ntreb` ea cu uimire.
– Pentru c` tu ai ultimul cuvânt de spus la ilustra]iile pe care am
s` le fac.
Joshua se ar`tase interesat de contractul ei, [i angajase chiar [i un
avocat ca s`-l verifice. Problema ilustra]iilor fusese printre primele pe
care le abordase. Joanna \ncepuse chiar s` aib` b`nuieli c` el dore[te
ruperea contractului, pentru c` James n-ar fi acceptat toate
schimb`rile pe care avocatul le f`cea. {i totu[i…
76 DEBRA DIXON

– A[a e, confirm` ea.


– Mi-ar lua zile \ntregi s`-mi dau seama care ar fi formatul perfect
pentru Billy, s` nu mai vorbesc de celelalte personaje. Dac` a[ g`si o
poz` cu adev`ratul câine, a[ g`si [i ideea care s` se potriveasc` [i
a[tept`rilor tale.
– Interesant, recunoscu ea, [i-[i lu` geanta, pentru a se c`uta \n
portmoneu. Am o singur` poz`; s` n-o pierzi.
– O p`strez cu pre]ul vie]ii mele, promise el.
Când \ntr-un final reu[i s` scoat` poza, din portmoneu \i c`zur`
alte câteva.
– La naiba! [i se aplec` s` le ridice.
Dan se gr`bi s` o ajute, [i cei doi s` lovir` cap \n cap. O privi
curios, frecându-[i locul dureros.
– M` mir c` n-au ie[it scântei! zise el amuzat.
Joanna râse. Zâmbetul lui disp`ru dintr-o dat` [i o privi cu ochi
p`trunz`tori.
– E[ti frumoas` când râzi.
{i ea deveni serioas`, nefiind obi[nuit` cu asemenea
complimente, [i [tia c` el flirteaz`.
– Mul]umesc. Dar te rog s` m` aju]i s` strâng astea.
El se aplec`, uitându-se la fiecare fotografie pe care o strângea.
– Sunt personale, \l apostrof` ea.
– M` uitam doar…
– Nu te mai uita! [i-i smulse pozele din mân`, dar una \i zbur` din
nou pe jos.
Dan o prinse imediat [i arunc` o privire la feti]a din imagine.
– E dr`gu]`, murmur` el gânditor. Seam`n` pu]in cu tine.
O NOU~ {ANS~ 77

Hei! protest` când ea i-o smulse dintre degete. Ziceam [i eu…


– E fiica mea, Lindy, zise Joanna, [i s`ri \n picioare, sim]ind c`
\ncepe s` tremure.
– James mi-a povestit c` e[ti c`s`torit`. Dar nu a spus nimic de
copii.
– Pentru c` acum nu mai avem, r`spunse ea \n]epat`. Iar de
mâine, n-am s` mai am nici so].
– |l p`r`se[ti? se mir` el.
– El m` p`r`se[te, \ncepu ea s` râd`. Scuz`-m`. N-ar trebui s` te
amestec \n treburile astea, de-abia ce ne-am cunoscut.
– Câteodat` e mai u[or s` te deschizi \n astfel de situa]ii, \ncerc`
el.
– Nu [i pentru mine. Poate am s`-]i povestesc, \ntr-o bun` zi.
Când o s` ne cunoa[tem mai bine.
– Prea bine, aprob` Dan. C`r]ile tale au s` ajung` foarte
populare!
– O spui ca un critic ! \i repro[` ea rece.
– O spun ca unul care st` toat` ziua aici, ilustrând c`r]i pentru
copii. Ai s` ai mult de lucru cu mine, Joanna Radcliffe.
– Atunci, ne vedem s`pt`mân` viitoare, Dan Cameron, [i-i \ntinse
poza cu câinele ei.
Se hot`râser` ca \ntâlnirile lor s` aib` loc s`pt`mânal, pentru a
vedea cum progreseaz` el. O asigurase c` ilustra]iile au s` ias`
excelent. Iar ea avea \ncredere \n el.
Dan avea ceva diferit de ceilal]i b`rba]i pe care-i cunoscuse.
Majoritatea prietenilor lui Joshua se comportau formal, iar ea
personal nu avea nicio cuno[tin]` masculin`. Joshua \i recomandase
78 DEBRA DIXON

s`-[i caute pe cineva, dar cum putea, dac` nici m`car nu cuno[tea al]i
b`rba]i. |l privi pe Dan cu ochi mari.
El \i ar`t` un desen, apoi \i observ` reac]ia.
– De ce m` prive[ti a[a ?
– Eu…|mi place tricoul t`u, se scuz` ea, ro[ind puternic.
– "SUNT UN OBIECT SEXUAL"? zâmbi el. Pot s`-]i fac rost de unul
la fel, dac` vrei.
– Nu, mul]umesc.
Deja \[i imagina reac]ia lui Joshua dac` ar fi v`zut-o c` poart` a[a
ceva. Dar Joshua n-avea s` mai fie acolo.
– M` duc la cump`r`turi luni, poate \mi g`sesc [i eu.
Zâmbi \n sinea ei, imaginându-se \mbr`cat` astfel. Cu siguran]`,
lucrurile aveau s` se schimbe pe parcursul unui an !
– Atunci, ne vedem miercuri. Abia a[tept ! O anun]` Dan.
La fel sim]ea [i ea. Dar nu putea lua prea \n serios reac]ia ei din
studio. Dan era atractiv, chiar fermec`tor, dar faptul c` Joshua \i
l`sase libertatea de a-[i c`uta un amant, nu \nsemna c` trebuie s` fac`
\ntocmai. Absen]a unui b`rbat care s` o controleze avea s` fie un
paradis, [i n-avea de gând s` se complice cu un altul, nu acum [i nici
\n anii ce aveau s` vin`.
Pe drumul spre cas`, \ncepu s` fredoneze un cântec. Era seara
petrecerii de adio pentru Joshua , care se desf`[ura acas` la p`rin]ii
ei.
– Pari bine dispus` \n seara asta, remarc` Joshua.
– Sunt.
Joshua se comportase normal \n ultimele [ase s`pt`mâni,
petrecând mai mult timp ca de obicei la clinic`, pretinzând c` sunt
O NOU~ {ANS~ 79

am`nunte legate de plecare [i de postul pe care \l preda lui Patrick.


Joanna nu contesta motivele lui, con[tient` c` Angela avea [i ea o
parte din vin`.
– Te bucuri chiar atât de mult c` scapi de mine? se interes` el, \n
timp ce conducea spre locul petrecerii.
Glasul lui avea o not` discordant`.
Nu acesta era motivul fericirii ei; avea pur [i simplu nevoie s`-l
[tie departe de ea, s` fie ea \ns`[i, s` se reg`seasc` pe sine. Nu era
vina lui Joshua c` mariajul lor se destr`mase, ci era vina ei, iar acum
dorea s`-l vad` fericit. Iar Angela p`rea \n stare s`-i ofere acea fericire.
– Nu te sim]i la fel? \ntreb` ea.
– {tiu c` e pentru binele nostru, oft` el. Cum a mers \ntrevederea
cu desenatorul ?
Joshua nu se ar`tase foarte interesat de noua ei ocupa]ie, dar \n
ultimele s`pt`mâni se preocupase mult de acest aspect. Discu]iile pe
care le purtau referitor la c`r]ile ei ar fi fost singurul lucru care avea
s`-i lipseasc`.
– Dan e foarte de treab`. {i i-a pl`cut cartea.
– {i mie.
|ntr-adev`r, [i el \i apreciase talentul cu sinceritate, de[i Joanna
refuzase, la \nceput, s`-i arate cartea. La sfâr[itul lecturii, ochii lui
erau plini de mândrie apreciativ`.
– {tiu. Dar Dan vede sute de asemenea lucr`ri, [i totu[i, i-a
pl`cut.
– |n]eleg, r`spunse el, vizibil nemul]umit. S` sper`m c` [tie ce
spune! Buna ei dispozi]ie p`li, auzindu-i vorbele ironice, [i sim]i cum
toat speran]ele i se n`ruie, dovedindu-i \nc` o dat` c` ea [i cu Joshua
80 DEBRA DIXON

nu erau \n stare s` comunice pe cale amiabil`. |ncercaser` din


r`sputeri \n acele ultime s`pt`mâni, dar câteva remarce t`ioase ale lui
Joshua , le t`iaser` tot elanul. Oricum, nu avea nevoie de confirmarea
lui. De mâine \ncolo, nu se va mai lovi de atitudinea lui
demoralizatoare.
– Hai s` \ncerc`m, cel pu]in, s` d`m impresia unui cuplu fericit,
zise el [i o ajut` s` coboare din ma[in` când ajunser`.
– De ce faci asta? oft` ea. Peste câteva zile toat` Londra o s` afle
c` eu n-am plecat cu tine, [i-[i \ndrept` rochia albastr` de m`tase.
– Te rog, s` termin`m cu discu]iile astea, m`car de ochii mamei
tale. Joanna ar fi vrut s` afle de unde atâta preocupare \n a-i face pe
plac soacrei, dar accept` t`cut` sugestia lui; \nc` mai p`stra urmele
copilei speriate care se l`sa controlat`, iar el o prinse de talie [i,
\mpreun`, \[i f`cur` intrarea \n casa plin` de petrec`re]i.
Toat` seara, Joshua juc` rolul so]ului iubitor [i grijuliu, \ncât
mama ei \ncepuse a se \ntreba dac` nu cumva pleac` amândoi \n
America, pân` la urm`.
– |nc` mai cred c` e[ti o proast`, o aten]ion` Cora, aflând c` se
\n[elase. Ai s`-l pierzi de tot.
– Am s` ]in minte asta, la divor].
– N-au fost niciodat` divor]uri \n familia noastr`!
– Se mai \ntâmpl` [i la case mari! râse Joanna.
– Dumnezeule! Nu te credeam chiar a[a! Parc` e[ti o str`in`.
– Nu m` mir. V` sunt str`in` [i ]ie, [i tatei. Am f`cut o singur`
gre[eal` \n via]`, [i n-am de gând s` o prelungesc.
– Am crezut c` e vorba de o desp`r]ire de prob`, ridic` vocea
mama ei.
O NOU~ {ANS~ 81

Obrajii Joannei prinser` culoare, fiind con[tient` c` [i dup` zece


ani de separare, tot [i-ar fi dorit s` divor]eze. Totu[i, cine \i privea pe
ea [i pe Joshua, n-ar fi zis c` a doua zi aveau s` se despart`, ci c` se
comportau normal, ca \ntotdeauna. Pe drumul spre cas`, Joanna se
mole[i, uitând complet de ideea lui de a sta de vorb` \n sufragerie,
lâng` foc.
– Am aranjat ca doamna Barnaby s` continue s` se \ngrijeasc` de
cas`, pentru a o putea folosi pe urm`, zise el, [i-i \ntinse un pahar de
vin, al`turându-i-se pe canapea. A[a c`, dac` vreodat` ai chef s` te
\ntorci…
– Nu cred.
– Probabil, \ncuviin]` el neutru. {tiu c` nu doreai s` discut`m
aceste lucruri, Joanna, dar voiam s` [tii c` m-am \ngrijit de tot \n lipsa
mea.
Facturile vor fi pl`tite de banc`, [i…
– Nu prea m` intereseaz`, Joshua. Nu e momentul.
Pentru prima oar`, dup` luni de zile, con[tientiza c` este atras`
fizic de el, c` sim]urile ei sunt stârnite de \nf`]i[area, de puterea lui,
de mâinile acelea \ndemânatice, care [tiau s`-i ofere pl`ceri
inimaginabile, de trupul acela perfect la fel de priceput \n a-[i
exprima pl`cerea!
Gândurile intime o determinar` s`-[i \ntoarc` privirea de la el.
Joshua nu-i mai ap`ruse astfel de foarte mult timp, fiind obsedat`
doar de arogan]a [i de r`ceala lui, de brutalitatea cu care ob]inea tot
ce-[i dorea. |ns` imaginea nop]ilor \n care se d`ruiser` unul altuia, \n
care focul pasiunii \i mistuise pe amândoi, amintirea apropierii lui [i
a faptului c` a doua zi el avea s` plece…
82 DEBRA DIXON

– Joanna? O \ntrerupse el, aplecat asupra ei, parc` citindu-i


dorin]a \n ochi. Joanna! murmur` el, l`sând jos paharul, luând-o de
mân`. Draga mea…[i o trase aproape.
Ea \nghi]i \n sec, nesigur`, \nfiorat` pân` la durere de ce se
\ntâmpla cu ea.
Când el o s`rut`, Joanna r`mase cu ochii larg deschi[i, apoi
accept` c`ldura gurii sale, mi[carea delicat` a buzelor care c`utau
pl`ceri aproape uitate. Apropierea lui n-o mai crisp` ca alt`dat`, iar
buzele lui \[i continuar` explorarea spre lobul urechii, f`când-o s`
geam`, s`-l cuprind` cu bra]ele ei, s`-i mângâie pieptul [i umerii.
Joshua scoase [i el un geam`t de pl`cere, pe m`sur` ce ea \[i
mi[ca degetele sub c`ma[a pe care i-o descheiase.
– Joanna…
– Nu vorbi, \l opri ea. Nu vreau s` mai discut`m, e prea târziu
pentru cuvinte.
– Dar…
– Las` corpurile noastre s` comunice, [i puse o mân` de-a lui pe
sânul ei pe care el \ncepu s`-l mângâie. Joshua, \ntotdeauna ai [tiut
cum s` m` exci]i, [opti ea, pe m`sur` ce flac`ra dorin]ei cre[tea.
El \i desf`cu fermoarul rochiei, pe care o l`s` s` alunece pân`
spre talie, eliberându-i ambii sâni, pe care acum \i putea explora \n
voie. |i mângâie delicat sfârcurile, f`când-o s` tremure de pl`cere.
Când se ridic` de lâng` ea, Joanna \ntinse ambele bra]e dup` el,
implorându-l \n t`cere, f`r` a-i p`sa de plecarea lui, de amanta cu
care-l \mp`r]ea de [ase luni de zile. |l dorea, avea nevoie de fiin]a lui!
El \[i arunc` sacoul [i cravata, \ncuie u[a, stinse luminile,
acceptând doar v`p`ile focului din [emineu ca s`-i vegheze. Apoi o
O NOU~ {ANS~ 83

ridic` [i pe ea \n picioare, l`sând s`-i alunece [i restul de rochie de


pe trup.
Joshua r`mase aproape f`r` suflare \n fa]a nudului ei, a sânilor
seme]i, a pântecelui matern [i a picioarelor suple.
– E[ti cea mai atr`g`toare femeie pe care am v`zut-o \n via]a mea,
[opti el, dezmierdând-o delicat.
Joanna nu \ntârzie s`-i r`spund`, sco]ându-i c`ma[a,
s`runtându-i pielea tare a pieptului; \i sim]i b`t`ile puternice ale
inimii \n momentul \n care se aplec` [i-i deschise fermoarul
pantalonilor. Prelu` controlul, continuând s`-l s`rute pe tot corpul,
iar ritmul accelerat al respira]iei sale o anun]` c` nu mai rezist` mult
acelor s`rut`ri intime.
Trupurile lor se unir` \n clipa imediat urm`toare, iar fiorul de
pl`cere care o \nv`lui instantaneu pe Joanna nu-l \ntârzie pe-al lui,
mai ales c` se refuzaser` unul altuia atâta timp, \ncât dorin]a
izbucnise incontrolabil`, purtându-i pe valurile ei.
Joshua o urc` pe culmile senzualit`]ii cu un ultim geam`t
spasmodic, r`scolind \n ei tot ce nu tr`iser` atâta timp, pentru ca
apoi, treptat, s`-[i recapete suflarea calm`.
Trecuse mult` vreme de când Joanna nu mai cunoscuse o
asemenea \mplinire, o asemenea eliberare prin satisfacerea
dorin]elor, \ncât se l`s` instantaneu cuprins` de aripile somnului \n
bra]ele lui.
Se trezi \n timpul nop]ii cu un sentiment straniu la aflarea
corpului masculin de lâng` ea ; dar se lini[ti imediat. Joshua o
strânse [i mai tare \n bra]ele lui protectoare când o sim]i
zvârcolindu-se lâng` el. Acelea[i bra]e o purtar` mai târziu \n patul de
84 DEBRA DIXON

la etaj. Când \[i deschise ochii lumino[i pentru a o privi, se ar`t`


mul]umit de imaginea de pe chipul ei. Gurile lor se c`utar` din nou.
De data aceasta clipa de pl`cere se prelungi; nu se mai gr`beau,
de[i pasiunea nu disp`ruse. Redescoperir` toate micile detalii pe
care ner`bdarea din seara precedent` le l`sase nedescoperite.
Pl`cerea deja clocotea \n adâncul ei, \n momentul \n care Joshua o
strivi sub atingerile lui.
Apoi adormir` din nou, ferici]i c` umpluser` acel gol care se
iscase \ntre ei, \n ciuda tuturor neconcordan]elor care mai existau. |n
trecut, acestea nu contaser`, atunci când venea vorba de apropiere
fizic`.
Pentru prima oar` dup` luni de zile, adormi \mplinit`,
\ntrebându-se cum de nu-l \nso]ea. |[i f`cea deja planuri, pe care,
\ns`, nu apuc` s` le materializeze, c`ci a doua zi, când se trezi, el era
deja plecat – cu Angela.
Capitolul 6

– Haide, \nvesele[te-te, o \ncuraj` Dan. Cum vrei s`-]i fac


portretul dac` ar`]i atât de jalnic?
Joanna oft`, for]ându-se s` par` mai vesel`, de[i \n realitate se
sim]ea teribil de demoralizat`.
– De fapt, n-ar trebui s`-mi faci mie portretul, zise ea, iritat`. Ar
trebui s` ne ocup`m de ilustra]iile celei de-a patra c`r]i cu Billy.
– Toate la timpul lor. Nu ]i-am spus ce populare au s` devin`
c`r]ile ?
– Ba da, r`spunse ea sec.
|n ultimul an se \mprietenise foarte bine cu Dan, prietenia lor
fiind un punct de sprijin pentru ea, c`ci, dup` plecare brusc` a lui
Joshua, ea se sim]ea oarecum tr`dat`.
Crezuse c` dup` o asemenea noapte petrecut` \mpreun`, Joshua
va dori s` r`mân`, sau s` o ia cu el \n State.
|ns` faptul c` el nici m`car nu-[i luase r`mas-bun, o l`murise cu
privire la inten]iile lui.
86 DEBRA DIXON

Anul \n care el lipsise trecuse cu mare greutate, dar \i oferise


r`gazul pentru a-[i revizui sentimentele, pentru a-[i da seama c`
\nc`-l mai iubea, [i c` nu putea s`-[i caute un amant. Cu toate c`
nu-i urmase sfatul \n privin]a amantului, Joanna progresase \n multe
alte aspecte. Mai terminase alte dou` c`r]i, pe care le [i publicase,
\nv`]ase s` tr`iasc` pe cont propriu, singur`, \n apartamnetul ei,
\nconjurându-se de lucruri care-i f`ceau pl`cere, iar Dan o ajutase la
decorare.
Dan se dovedise a fi exact tipul de om de treab` pe care [i-l
\nchipuise, [i dup` ce-[i \ncercase norocul cu ea de câteva ori, se
rezumase doar la a-i fi prieten, ajutând-o, ie[ind cu ea \n ora[,
prezentând-o amicilor s`i. Apoi, dup` o sticl` de vin pe care o
b`user` \n apartamentul lui, Joanna \i povestise despre Lindy. Dup`
acea sear`, el deveni un prieten de n`dejde, mai ales c` o ascultase
cu atâta calm, f`r` a-i face avansuri, cu toate c` ea se \ndr`gostise de
el.
Nu-i mai vorbi de Joshua sau despre c`snicia lor, [i nici de faptul
c` \nc`-[i mai iubea so]ul. Acest ultim am`nunt o [ocase chiar [i pe
ea, dar realiz` c` ar fi singurul b`rbat pe care-l va iubi toat` via]a, c`
acea ultim` noapte petrecut` \n brata]ele lui, anulase toate
prejudec`]ile ei legate de noaptea mor]ii fiicei lor. Realiz` c`, de fapt,
nu-l urâse niciodat`, ci doar \ndep`rtase atât persoana, cât [i iubirea
lui, [i c` armele ei defensive se dovediser`, \nc` o dat` vulnerabile \n
fa]a masculinit`]ii lui.
– N-a[ vrea s`-]i spun c` te-am avertzat, \i aminti Dan. {i
bine\n]eles c` ilustra]iile mele au partea lor \n vânzarea c`r]ii, ad`ug`
el cu modestie.
O NOU~ {ANS~ 87

– A[a e.
– Acum, cred c` tu e[ti de vin` c` nu-mi reu[e[te desenul, [i se
\ncrunt`.
– Trebuia s`-mi spui! \l apostrof` ea, [i se duse spre oglind`.
Dac` \ntr-adev`r ar`ta ca femeia r`v`[it` din desenul lui Dan,
\nsemna c` situa]ia e mai mult decât jalnic`! Chiar [i mâna
desenatorului reu[ise s`-i surprind` privirea aiurit`, tr`s`turile
ascu]ite ale gurii [i ale corpului \ncordat. |[i \nfund` mâinile \n
buzunare.
– A trecut mai mult de un an [i Joshua \nc` nu s-a \ntors, \ncepu
ea.
– Mai mult cu o s`pt`mân` [i dou` zile, confirm` el. Sper c` la
\ntoarcerea lui, nu te a[tep]i la cine [tie ce miracol.
– Adic` ?
– Doar nu sunt prost s` cred c` loialitatea pentru mine te-a
determinat s` nu accep]i \ntâlniri cu al]i b`rba]i, r`spunse el.
De-a lungul anului, cunoscuse mai mul]i b`rba]i interesan]i, \ns`
niciunul nu se dovedise destul de atr`g`tor pentru o adev`rat`
\ntâlnire. Niciunul nu avea ochii tulburi sau chipul aspru al lui
Joshua, niciunul nu sem`na cu el.
– Dar se putea \ntâmpla, zise ea cu voce slab`.
– Ba nu. Nu sunt nebun, Joanna. {tiu c` \nc`-]i iube[ti so]ul.
Problema e c` el nu [tie, iar tu n-ai de gând s`-i spui, nu-i a[a ?
– Nici m`car nu [tiu unde e acum.
Primise o singur` telegram` de la Joshua cu un an \n urm`, [i un
buchet mare de trandafiri, \n ziua public`rii primei c`r]i; cartea de
vizit` con]inea doar felicit`rile lui. Nu [tia cum aflase de ziua
88 DEBRA DIXON

respectiv` sau motivul pentru care-i trimisese flori. |ns` gestul era
binevenit [i curmase comentariile mamei ei pentru câteva s`pt`mâni.
Totu[i, de atunci nu mai d`duse niciun semn de via]`, iar mama ei
\ncepuse a da semne de nelini[te.
La fel [i Joanna, de[i mult mai discreta. |ns` Dan nu se l`sase
p`c`lit. Acesta era dezavantajul unor prieteni – de[i aveau inten]ii
bune, unele se dovedeau a fi chiar pe dos. Tina [i Patrick se ar`taser`
foarte binevoitori de la plecarea lui Joshua, invitând-o adesea la cin`,
tratând-o prea grijuliu totu[i. La urma urmei, probabil c` ea \ns`[i
devenise un obiect pre]ios, poate c` a[a-[i dorise s` par`, iar
rezultatele o deranjau.
– Nu i-ai putea spune, chiar de ai deschide gura, murmur` Dan.
Faci parte din a[a-numita societate de elit`, doamn` Radcliffe, \n care
cuvinte ca iubire [i fidelitate nu-[i g`sesc locul \ntr-un asemenea
spa]iu exclusivist.
– ~sta e snobism curat, domnule Cameron, \l tachin` [i ea.
– Poate. Dar e adev`rul-adev`rat.
– Tina [i Patrick nu se sfiesc s`-l afi[eze, se ap`r` ea.
Dan \i cuno[tea, pentru c` \l invitase, o dat`, la o petrecere de-a
lor. La \nceput, se dovedi a fi o experien]` umilitoare [i ciudat`, \ns`
ea insista \n a-[i amesteca prietenii vechi cu cei noi.
– A[a e. Dar majoritatea dintre ei n-ar [ti ce-nseamn` dragostea
nici dac` s-ar lovi cu capul de ea. Nu [tiu cum de-i mai supor]i,
Joanna.
– Nu sunt chiar atât de r`i, ridic` ea din umeri.
– Mai e valabil` invita]ia pentru mâine ? \ntreb` el, f`r` a mai face
vreun comentariu.
O NOU~ {ANS~ 89

– Dac` nu apare oaspetele de onoare, are s` fie un fiasco total,


oft` ea.
– Asta se \ntâmpl` când dai o petrecere f`r` s` anun]i invitatul
principal, râse el.
– Chiar am crezut c` se va \ntoarce pân` acum. Trebuia s` fie o
surpriz`.
{i totodat` un mod de a-i demonstra c` \ntoarcerea lui o \ncânta.
Numai c` el nu se \napoiase, [i nici nu d`duse vreun semn c` are de
gând s-o fac`.
– M` duc pân` acas`, s` v`d dac` domna Barnaby n-a primit vreo
veste.
– E o sugestie ca eu s` plec? \ntreb` el, c`ci se aflau \n
apartamentul ei.
– Cum de ]i-ai dat sema ? zâmbi ea.
– E[ti foarte subtil`. De ce n-o suni ? [i-[i strânse schi]ele la care
lucraser` toat` dup`-amiaza.
– E mai bine dac` m` duc personal. Poate c` e deja acolo, [i…
– {i-l vezi cu ochii t`i, termin` Dan rece. Care e problema, Joanna
? Crezi c` n-o s` vrea s` te vad` când se \ntoarce?
– Nu [tiu, ro[i ea. El…
– OK, scuz`-m`! [i o strânse la piept. N-am vrut s` m` amestec \n
treburile voastre. Oricum trebuia s` plec, ca s` n-o sup`r pe doamna,
ad`ug` el, rânjind. S` [tii c` mâine vin cu Ro[cata, ca s`-mi spui ce
crezi despre ea.
– Ro[cata? se mir` ea \n timp ce-l conducea la u[`.
– Are un p`r superb mai jos de…
– Dan !
90 DEBRA DIXON

– S` [tii c` are ! râse el, [i o s`rut` pe obraz. Apropo, se nume[te


Carmella.
Surâsul de pe buze \i pieri imediat ce Dan disp`ru. Nu se
a[teptase ca Joshua s` se \ntoarc` exact la un an dup` plecare, dar
zece zile erau prea mult, mai ales c` nu primise nicio veste.
|nainte, petrecerea pe care o organizase \n casa lor i se p`ruse o
idee bun`, un mod de a-i demonstra c` trebuia s` r`mân` \mpreun`.
|ns` absen]a lui anulase orice semnifica]ie a inten]iilor ei. Spre
norocul ei, cei mai mul]i invita]i nu [tiau motivul petrecerii, pentru
c` invita]iile men]ionau o simpl` petrecere, menit` a le demonstra c`
ei doi se \mp`caser`, sau dimpotriv`, c` aveau s` se despart` \n
termeni amiabili. Nici nu se gândise c` el nu va ap`rea.
Doamna Barnaby nu [tia nimic.
– Am preg`tit casa [i frigiderul deja de-o lun`, dar domnul
Radcliffe nici m`car n-a sunat.
– Nu-i nimic, zâmbi Joanna pentru sine. Poate c` \ntârzie doar.
– Poate…
– M` duc pân` sus. |mi trebuie ceva din camera mea, anun]`
Joanna.
– R`mâne]i la cin`?
– Eu…
Voia s` refuze, dar se opri observând ochii plini de speran]` ai
femeii.
– Cu mare pl`cere, doamn` Barnaby. Face]i o pl`cint` bun` cu
mere la desert?
– Bine\n]eles, se bucur` menajera. Cu smântân`.
– Delicios.
O NOU~ {ANS~ 91

Femeia se \ntoarse \n buc`t`rie mai vesel` ca niciodat`. De mai


multe ori \ncercase s-o re]in` pe Joanna la mas`, dar ea refuzase de
fiecare dat`. Probabil pentru c` voia s` amâne momentul \n care se
va reg`si \n singur`tatea apartamentului ei, \ns`, indiferent de
motive, era mul]umit` c` sc`pase de g`tit pentru o sear`.
Dormitorul ei era curat [i aranjat, ca de obicei, dar trecu [i-n
dormitorul lui. Vizitase camera de foarte multe ori \n anul ce trecuse,
st`tuse lâng` scaunul lui, sim]indu-i prezen]a, atinsese sticlele lui de
parfum. {i-l apropia.
– Doamn` Radcliffe, se auzi menajera, care se oprise \n u[`, iar
Joanna tres`ri. M`…\ntrebam dac` nu dori]i o cea[c` de ceai, sau
altceva ? {i menajera p`rea u[or distrat`.
– Ba da, mul]umesc, [i se \mbujor`.
Imediat dup` aceea, Joanna p`r`si camera lui Joshua. Nu-i pl`cea
c` tânjea dup` prezen]a lui \n acea camer`, dar`mite s` fie
surprins`…
Apoi, f`r` s`-[i dea seama, ajunse \n camera lui Lindy. Dormitorul
feti]ei r`m`sese neschimbat din ziua dispari]iei ei. Iepura[ul preferat
al fetei se afla pe p`tu]ul aranjat, desenele ei copil`re[ti pe perete,
mobila micu]` era curat`.
Totul a[a cum \[i dorise a fi p`strat, [i-n acel moment se hot`r\ s`
pun` cap`t acelei situa]ii. Lindy murise [i n-avea cum s-o mai aduc`
\napoi \n casa lor. Era timpul ca dup` doi ani, s`-i strâng` lucrurile,
[i s` arunce ce nu mai era folositor. Iar ea trebuia s` fac` acest lucru.
Când doamna Barnaby veni cu ceaiul, Joanna sorta lucru[oarele
fetei; menajera r`mase surprins`, dar Joanna zâmbi rece, secat` de
lacrimi, calm`.
92 DEBRA DIXON

– L`sa]i tava acolo, zise ea [i observ` c` femeia tremur`. |ncercam


s`… sortez lucrurile astea. Cred c` vreun spital sau vreo cas` de
copii ar avea nevoie de ele, unele juc`rii sunt chiar noi.
– Doamn` Radcliffe, se poticni femeia, nu [tiu…
– V` \n]eleg, o lini[ti Joanna. Am iubit-o pe Lindy cu to]ii. Dar e
timpul s-o l`s`m s` se odihneasc` \n pace. Ave]i ni[te cutii, ca s` le
\mpachet`m?
– Cred c` da. Sunte]i sigur`?
– Foarte sigur`, r`spunse Joanna ferm.
Dup` trei ore p`r`si casa, sim]indu-se eliberat` de orice
sentiment al trecutului. Poate c` ea [i Joshua se c`s`toriser` de
dragul fetei, dar trebuia s` continue pe cont propriu. Putea s-o
\nfrunte pe Angela Hailey, dac` era nevoie…dac` nu era deja prea
târziu…
Petrecerea se desf`[ura conform planului, cei mai mul]i ne[tiind
c` fuseser` invita]i pentru Joshua.
– Serios, Joanna, de ce l-ai invitat pe omul acela detestabil? se
interes` mama ei, ar`tând spre Dan, care flirta cu Daphne Shield.
Chiar s-a jegat de mine, mai devreme !
– Te-a invitat la dans , mam`. Ceea ce nu \nseamn` c` a flirtat cu
tine !
– Nu, dar felul \n care danseaz`, da.
Joanna abia se ab]inu s` nu râd`. Dan se intersectase cu mama ei
de mai multe ori \n acea sear`, iar dispre]ul era reciproc. Avea o
pl`cere nebun` s` o [ocheze, iar Joanna era sigur` c` flirtul cu
Daphne era doar o tactic`. Era un mic diavol [i avea pl`cerea rolului
pe care-l juca.
O NOU~ {ANS~ 93

– Unde e tata? \ntreb` Joanna.


– Pe-aici pe undeva. S` [tii c` apartamentul `sta e cam mic pentru
atâ]ia oameni, iar muzica e cam tare. Nu se plâng vecinii?
– Nu [i dac`-i invi]i! râse Joanna.
Pe palier se mai aflau alte [ase apartamente, iar ea invitase to]i
locatarii; era un truc pe care-l \nv`]ase de la Dan.
– Haide, mam`, distreaz`-te [i tu pu]in !
– Joanna…
– Pardon, se scuz` ea, v`zând-o \nc`p`]ânat`. Mai bine m` duc
s-o salvez pe Daphne.
– Ar trebui!
Joannei deja nu-i mai p`sa de opiniile Corei. Se ag`]` de bra]ul lui
Dan, l`sând-o pe b`trân` cu gura c`scat`. Nu era de acord cu
amestecul dintre prietenii vechi [i cei noi.
– O petrecere grozav`, Joanna !
– Mul]umesc.
– Când are de gând s`…Ah, uite-l ! exclam` Daphne. Ce surpriz`
pl`cut`, Joanna. Nu [tiam c` vine \n seara asta!
Nici ea nu [tia! Se uit` \nlemnit` spre u[`, \n direc]ia ar`tat` de
Daphne. Iar Joshua era acolo! Dar…
– Iat`-l pe so]ul t`u ! [opti Dan.
Joanna \nghi]i \n sec, con[tient` de paloarea fe]ei ei. De multe ori
[i-l imaginase ap`rând a[a cum era, \nalt, atr`g`tor, precum un om
de succes, \mbr`cat \n costumul lui din trei piese. Nu era de mirare
c` Dan se ar`tase a[a de surprins, la fel ca majoritate celorlal]i, când
\i v`zur` schimbarea.
– Joanna.
94 DEBRA DIXON

Ea \ncremeni la auzul glasului s`u r`gu[it, [i se \ntoarse \ncet pe


c`lcâie, iar mirarea \i crescu v`zându-l pe cel din fa]a ei. Nu mai avea
acel stil ordonat, ci unul ne\ngrijit, sp`l`cit, care-l \ntinerea foarte
mult; nu mai avea costumul din trei piese, ci o c`ma[` de blugi
suflecat` la mâneci, o pereche de blugi mula]i, [i o pereche de cizme
de piele \n picioare. Nu era Joshua pe care-l cuno[tea ea, \ncât nu-i
r`m`sese decât s`-l priveasc` mut` de uimire.
Reac]ia era reciproc`, ochii lui tulburi cercetând \nf`]i[area ei,
familiarizându-se cu p`rul lung [i blond, cu trupul acela sl`bit de
\ncerc`rile ultimului an, vizibil [i dup` felul \n care pantalonii
atârnau pe ea.
– So]ii r`t`citori nu mai au parte de primiri triumfale?
|n mod ciudat, Dan pusese \ntrebarea, o provocare pentru ca ea
s`-l \ntâmpine. |i arunc` lui Dan o privire furioas`. La urma urmei,
putea s` fac` acel gest, pentru c` Angela nu se afla cu el.
– Dragul meu! zise ea r`gu[it, [i i se arunc` \n bra]e, s`rutându-l,
sim]indu-i iner]ia de la \nceput, pentru ca apoi [i el s` o \mbr`]i[eze,
ridicând-o pe bra]e, prelungind s`rutul s`lbatic.
– Poate c-ar trebui s` plec`m, suger` Dan amuzat, f`cându-i pe
to]i ceilal]i s` râd`.
Joshua o eliber` pe Joanna.
– Nu e nevoie, [i-l privi de sus pe Dan, c`ci era mai \nalt decât el.
Cred c` tu e[ti Dan Cameron.
– |n carne [i oase, \l \ncuraj` Dan f`r` sfial`. Iar tu nu mai ai
nevoie de nicio prezentare !
– Joanna n-are obiceiul s` s`rute str`ini la petreceri? \ntreb` el
ironic.
O NOU~ {ANS~ 95

– Din câte [tiu eu, nu. Dar a vorbit adesea despre tine.
– Da? r`spunse Joshua indiferent, \ntorcându-se spre ea. |mi
ar`]i, te rog, dormitorul, ca s` m` sp`l [i s` v` acompaniez [i eu?
– Da. Bine\n]eles.
|nc` se mai afla sub starea de [oc provocat` de apari]ia [i de
\nf`]i[area lui, [i mai ales de felul \n care-i r`spunsese la s`rut. Ca [i
cum nu trecuse un an, ca [i cum noaptea de dragoste \[i afla
continuarea, iar Joshua s-ar fi \ntors acas` de la lucru.
– Pe aici.
|l conduse \ntr-o camer` goal`, [i se \mbujor` realizându-[i
gestul. Nu-l putea totu[i duce \n camera ei, cel pu]in pân` nu
discutau alte probleme! Dup` ce u[a se \nchise \n urma lor, cei doi
r`maser` a se privi adânc, de parc` doar ei existau \n apartament.
El \[i a[ez` valiza jos, apoi o privi cu ochii lui negri, virili. Noul stil
i se potrivea, apropiindu-l de cel pe care-l cunoscuse \n Canada.
– Ar`]i bine, zise el.
– Mul]umesc, [i-[i \mpreun` mâinile \n fa]a ei pentru a le opri din
tremurat. {i tu.
– Mul]umesc.
– }i-a spus doamna Barnaby despre petrecere ?
– Nu, n-am fost pe-acas`.
– Ai venit direct aici?
– De la aeroport, confirm` el, a[ezându-se pe pat.
– E[ti obosit ?
– Pu]in.
– Singur? se interes` ea, nemaiputând a[tepta.
– Da, sunt singur. Cum merge cu scrisul ?
96 DEBRA DIXON

– Bine, r`spunse ea, dorindu-[i ca discu]ia s` \nceteze.


Mul]umesc pentru trandafiri, au fost frumo[i.
– Cel pu]in atâta puteam s` fac.
– Cum a fost \n State?
– Bine.
– M` bucur…
Am…fost pe acas`, ieri.
– Domna Barnaby e bine? \ntreb` el plictisit.
– |]i duce lipsa, râse ea, detensionând pu]in atmosfera.
De fapt, \[i dorea doar s` se arunce \n bra]ele lui, s`-i arate cât de
mult \l iubea, dar era incapabil` de-a face vreo mi[care, de a-i spune
ce simte; era pea timid`.
– Am stat chiar [i la cin`, de[i nu inten]ionam.
– Sunt sigur c` i-a f`cut pl`cere.
– Da. Am…f`cut ordine \n lucrurile lui Lindy. Doamna Barnaby
o s` le doneze pe undeva.
Joshua \nlemnise la auzul numelui fetei, devenid glacial.
– |n]eleg.
– Poate e ceva ce-ai vrea s` p`strezi, ad`ug` ea. M-am gândit c` ar
fi timpul…
– A[a e, zise el brusc [i se ridic`. Te-ai v`zut des cu Cameron cât
am fost plecat ?
– Destul, admise ea, sim]indu-se mai relaxat`. A f`cut ni[te
ilustra]ii foarte frumoase pentru carte.
– Le-am v`zut.
– Da? se mir` ea.
– Normal, zâmbi el.
O NOU~ {ANS~ 97

De[i mi-a luat ceva timp pân` când mi-am dat seama c` nu o
g`seam pentru c` ai publicat-o sub numele de J. Proctor.
– Am…\ncepu ea, vrând din r`sputeri s` se elibereze de masca
preten]ioas` pe care o purtase \n ultimul an. M-am gândit c` a[a e cel
mai bine.
|[i dorea s`-l ating`, s`-l iubeasc` din toat` fiin]a ei. Dar nu putea
atâta timp cât el nu-i demonstra c` ar fi acceptat-o.
– De ce?
– Nu [tiam care va fi reac]ia ta, dac` a[ fi folosit numele t`u…
– Care e, de fapt, [i al t`u, rectific` el. Dac` nu cumva ai f`cut ceva
schimb`ri cât am fost plecat ?
– Nu, p`li ea. Credeam c` am hot`rât s` te \ntorci \nainte de a lua
o decizie.
– A[a e. Nu [tiam c` o s` dau peste o petrecere \n seara asta, altfel
a[ fi…
– Dar…
– Jo! se auzi un cioc`nit u[or \n u[`, [i glasul lui Dan.
Joshua se \ncord`, apoi p`[i spre u[`, deschizând-o brusc.
– Joanna e pu]in ocupat`, se r`sti el. Pot s` te ajut eu cu ceva?
Dan \l privi \ngândurat, probabil analizând situa]ia, dup` care
\ncepu s` râd` cu sub\n]eles.
– Nu cred, pe Jo o voiam. Draga mea, musafirii se simt cam
neglija]i. Ignor` uimirea pe care apelativul intim \l produse asupra ei.
– B`trâne, [tiu c` e prima ta sear` acas`, dar trebuie s` continu`m
petrecerea. Poate dac` [tiam c-ai s` vii…
– Dan! strig` dintr-o dat` Joanna, [ocat` de confuzia pe care-ar fi
iscat-o.
98 DEBRA DIXON

– Scuz`-m`, draga mea, [i p`[i \n`untru, prinzând-o dup` umeri.


Chiar nu-l po]i saluta mai târziu pe Josh?
– Joshua, \l corect` b`rbatul, \n]epat.
– Joshua, repet` Dan indiferent. Nu te superi dac` o iau pe Jo
\napoi, nu? F`r` gazda noastr` frumoas`, nu mai e niciun farmec.
– Du-te, Joanna, zise el. Vin [i eu mai târziu.
Ea se ab]inu cu greu s` nu r`bufneasc`, pân` când se v`zu singur`
pe hol, doar cu Dan.
– Ce naiba crezi c` faci? I-ai f`cut lui Joshua o impresie total
gre[it` despre noi.
– Ai \nceput bini[or, s`rutul acela a p`rut destul de credibil, dar
am observat c` lucrurile se cam destr`maser` când a]i r`mas singuri.
Era o atmosfer` s-o tai cu cu]itul.
– {i cât crezi c-a ajutat farsa ta? \ntreb` ea \nfuriat`.
– Pu]in` gelozie nu stric` niciodat`.
– Ah, Dan, cum ai putut? [i-[i \ngrop` fa]a \n palme. Acum o s`
cread`…[tii [i tu, [i-ncepu s` plâng`.
– Nu-]i face griji, draga mea, o \mbr`]is` el. Dac` e[ti chiar atât de
\ngrijorat`, o s`-i spun adev`rul.
– Nu cred c`-l intereseaz`, oft` ea, amintindu-[i neutralitatea
tonului s`u când spusese c` vine mai târziu.
– Sigur c`-i pas`. {i o s` m` \ngrijesc de toate. Te-am dezam`git
eu vreodat`? o tachin` el.
– Scuze, se auzi o voce t`ioas`, a[ vrea s` trec spre baie.
Joanna \nghi]i \n sec, ridicându-[i ochii spre so]ul ei.
– Se pare c` ai gre[it calea, interveni Dan. A fost un [oc pentru Jo
s` te vad` [i…
O NOU~ {ANS~ 99

– Te rog, nu te scuza fa]` de mine, \l \ntrerupse Joshua rece.


Dup` cum ai zis [i tu, dac` m`car a]i fi [tiut c` m` \ntorc…Acum,
chiar a[ vrea s` m` sp`l; am avut o zi lung`, [i intr` direct \n baie.
– Dumnezeule. |mi pare r`u, draga mea, spuse Dan. Nu e
chiar…ce m` a[teptam. Dup` felul \n care mi l-ai descris, m`
a[teptam la un b`rbat \n vârst`, lini[tit, nu la un demon frumos. Nu
e de mirare c` nimeni altcineva n-a avut vreo [ans` cu tine !
Joanna surâse slab.
– Se pare c` America i-a priit, r`spunse ea, \ntrebându-se cât \l
influen]ase [i Angela Hailey.
– Se vede, zise Dan, sprijinindu-se de perete, de parc`
inten]ionau s` r`mân` acolo la nesfâr[it.
– Nu vii la petrecere ?
– Cred c` mai bine stau s`-i explic so]ului t`u gluma pe care am
f`cut-o, zâmbi Dan. Ce zici, m` cotonoge[te pe loc, sau m` a[teapt`
la col]ul str`zii ?
– Nici una, nici alta, râse ea, v`zându-l ab`tut. Dar poate te a[tept
eu.
– |ncercam doar s` v` ajut, bolborosi el. M` gândeam c` ave]i
nevoie de un imbold. Nu e tipul de om care s` accepte a[a ceva, nu?
– Cum de ]i-ai dat seama ?
– Intui]ia. Cam \ntârziat`, dar te prind din urm`. Las`, \mi repar
gre[eala imediat.
– Ba nu, scutur` ea din cap. Las-o. Acum ne distr`m, [i o s` discut
eu cu el, dup` ce pleac` toat` lumea.
– Sigur ?
– Foarte sigur, [i se uit` ner`bd`toare spre u[a b`ii. Foarte sigur.
100 DEBRA DIXON

Era mai bine s`-i explice personal ; poate chiar \i va putea spune
c`-l iube[te, c` nu-[i mai dorea desp`r]irea, ci o c`s`torie prelungit`.
– Mai bine te-ai duce [i-ai discuta cu Carmella, \l \ncuraj` ea pe
Dan, imediat ce se \ntoarser` \n sufragerie. O cam neglijezi.
– Nu e dr`gu]` ? o urm`ri el cu privirea, zâmbind u[or.
– Ba da, r`spunse Joanna, gândindu-se dac` era la fel de
de[teapt` pe cât era de frumoas`. Când oare ai s`-]i g`se[ti femeia
potrivit`?
– Sper c` niciodat`, râse el. Ureaz`-mi noroc. Carmellei nu-i place
s` fac` sex la prima \ntâlnire, iar asta e a doua.
– Când ai s` te maturizezi, Dan ? zâmbi ea.
– M-am maturizat, r`spunse el, sugestiv. Iar domni[oara o s` afle
asta imediat!
Joanna \i privi cum se unduiau unul \n jurul celuilalt. Dac` Joshua
i-ar fi v`zut, n-ar mai fi avut nicio \ndoial` \n ce prive[te interesele lui
Dan.
Dar Joshua era \nc` \n dormitor, schimbându-se, iar cei doi tineri
se desp`r]ir` \nainte ca el s` ias` . Dan zâmbea satisf`cut.
– Ce minunat c` Joshua a ajuns \n seara asta! se pomeni ea cu
mama ei al`turi. Poate c` acum ai s` renun]i la prietenii t`i nesp`la]i,
[i-ai s` redevii o so]ie respectabil`.
Joanna recunoscu aluzia direct` la felul de-a fi al lui Dan, pentru
c` doar pe el \l cuno[tea dintre to]i ceilal]i. |ns` p`rerile lor nu coin-
cideau.
– M` \ndoiesc, mam`. Acum, scuz`-m`. Vreau s` v`d de ce st`
Joshua atât de mult.
Trecuse mai mult de o jum`tate de or` de când intrase la du[.
O NOU~ {ANS~ 101

Cioc`ni u[or la u[a dormitorului, de[i gestul i se p`rea stupid, din


moment ce erau c`s`tori]i, \ns` nu putea da buzna peste el, dup`
atâta timp. Neprimind niciun r`spuns, deschise \ncet u[a, [i r`mase
uimit` v`zându-l adormit pe pat, acoperit doar cu cear[aful maroniu,
[i doar peste picioare.
Intr` \n camer`, p`[ind silen]ios spre pat. R`mase lâng` el,
privind la cel pe care-l iubea. Ar`ta mai tân`r când dormea, liniile
fe]ei i se \ndreptaser`, p`rul \i era \nc` ud, iar pielea foarte bronzat`.
Joanna \l sorbi din priviri cu nesa]. Nu putea renun]a la el ! Poate
c` nu trecuser` prin cea mai reu[it` sear`, dar nu voia s`-l predea
Angelei gratuit. Cealalt` \l avusese un an \ntrg, acum era rândul ei.
Era con[tient` c` intuise bine reac]ia lui fizic` \n momentul \n care i
se aruncase \n bra]e, [i putea profita de acest lucru.
|i atinse delicat obrazul, retr`gându-se repede când el se mi[c` \n
somn. Joshua se \ntoarse pe-o parte, tr`gând [i a[ternutul cu el.
Joanna p`r`si camera zâmbind \n sinea ei, mul]umit` c` cel pu]in
pentru o noapte, el dormea \n apartamentul ei.
Capitolul 7

A doua zi diminea]`, Joanna \l g`si pe Joshua la masa din


buc`t`rie, [i-i zâmbi oarecum for]at \n timp ce-[i turn` din cafeaua pe
care el o f`cuse. Pantalonii strâm]i [i bluzi]a de m`tase o sub]iau, dar
\i [i puneau \n valoare formele; erau combina]ia perfect` de haine [ic
[i confortabile \n acela[i timp.
Joshua continua s-o urm`reasc`, iar ea se \ntoarse radiind :
– Mai vrei cafea ?
– Mul]umesc, [i se ridic`, trecând pe lâng` ea.
{i o f`cu tare [i dulce, a[a cum \i pl`cea.
– Vine [i domnul Cameron? se interes` el, rezemându-se de
aragaz.
– Dan ? Dar el nu…
– Sper c` nu v-am intimidat. Eram a[a de obosit asear`, \ncât am
adormit f`r` s` vreau.
– Dan nu st` aici, r`spunse ea repede, nervoas` c` o b`nuia c`
dormise cu un alt b`rbat când so]ul era \n cas`.
O NOU~ {ANS~ 103

Se trezise fericit` cu gândul c` Joshua e acolo, aproape c` zburase


pe la du[ [i printre haine, iar acum el venea cu asemenea acuza]ii !
– Nu? se mir` el.
– Nu!
Joshua p`ru nep`s`tor.
– |]i iau ceva de mâncare? Sper c` nu te superi c` m-am servit cu
ni[te [unc` [i ou` din frigider.
– Te rog! \l pofti ea \nc` furioas`.
– |mi place la tine. E…lini[titor.
– {i mie mi se pare la fel.
– Am s` ies pu]in, ast`zi. Te superi dac` \mi las lucrurile aici?
Ea se \ncrunt`, \ntrebându-se când aveau s` discute problema
ce-i m`cina pe amândoi; pe de alt` parte, \n]elegea c` dup` o absen]`
de un an, Joshua avea multe treburi de rezolvat.
– Deloc, r`spunse ea. Am s`… N-ai vrea s` r`mâi la cin` ?
El \[i b`u ultima gur` de cafea, apoi puse cana pe etajer`.
– Mi-ar face pl`cere, [i-i atinse u[or obrazul. Aduc ni[te vin când
m` \ntorc.
Joanna se sim]i ridicol, cum st`tea zâmbind proste[te \n
buc`t`rie, mângâind locul pe care el \l atinsese. |ntr-un târziu,
]ârâitul telefonului o trezi din visare.
– Ce face cea mai frumoas` mireas` din lume ? se auzi o voce
vesel`.
– Dan! strig` ea, recunoscându-l pe singurul care-[i permitea s`-i
vorbeasc` astfel. Putea s` r`spund` Joshua! \l mustr` ea.
– Putea? Adic`, putea?
Joanna oft`, sesizând aluzia.
104 DEBRA DIXON

– A dormit \n camera goal`, azi-noapte. La cât de bine dispus e[ti,


cred c` a doua \ntâlnire a mers bine?
– Hai, hai, nu fi obraznic`. Nu te r`zbuna pe mine [i pe Carmella.
– Scuze…
– Deci, e[ti frustrat`, observ` Dan.
– Nu…
– Adic`, Joshua a stat toat` noaptea \n camera cealalt` ? continu`
el.
– Da, r`spunse ea, dezam`git`.
– Unde e acum?
– A ie[it.
– Deci pot s` vin, ca de obicei?
– Ar fi fost OK [i dac` petreceai noaptea cu mine, cred.
– Ar fi fost cam aglomerat…Ah, \n]eleg, adic` eu [i cu tine \n
patul t`u?
– |nve]i repede, \l ironiz` ea.
– Nu prea e[ti \n toane bune, nu? Hai, vin cam \ntr-o or`.
– Nu se sup`r` Carmella ?
El c`sc` zgomotos.
– A trebuit s` plece mai devreme, pentru o [edin]` foto. Noi, cei
care muncim, avem o via]` teribil`.
– {tiu. Te a[tept \ntr-o or`, zise ea sec.
– Joanna… o opri el. Sper c` Joshua n-o s` sar` la concluzii, nu?
– Dup` tot ce ]i-am povestit? Cred c` mai degrab` \]i strânge
mâna [i-]i mul]ume[te c` m-ai luat de pe capul lui.
Oare? se \ntreba Joanna \n timp ce-l a[tepta pe Dan. Joshua nu
p`ruse prea deranjat de ideea unui alt b`rbat \n patul ei. Dac` lui nici
O NOU~ {ANS~ 105

m`car nu-i p`sa, \nseamn` c` ea \[i pierdea timpul \ncercând s`


refac` rela]ia lor.
|ns` chiar [i-a[a, tot voia s` mearg` pân` la cap`t. Joshua era al ei,
[i avea s` r`mân` al ei!
– Uite capitolul la care trebuie s` lucrezi \n continuare, [i-i d`du
mai multe foi scrise la ma[in`, apoi \ncepu s` se \mbrace gros.
– Unde mergi ? se \ncrunt` Dan.
– Afar`.
– Foarte inteligent, râse el. Credeam c` o s` lucr`m.
– Tu lucrezi, [i-[i lu` geanta. Dac` vrei, \]i dau [i ni[te andrele.
– Foarte amuzant, zise el. M` descurc dup` vreo dou` c`ni de
cafea. Sper c-ai l`sat…
– Joshua a l`sat-o. {i o face [i mai tare ca mine.
– Ce bine ! se entuziasm` el. Jo, \n leg`tur` cu noaptea trecut`…
– E treaba mea, Dan, r`spunse ea calm.
– |n]eleg…
– Mai bine nu era deloc; mi-a[ fi dorit s`-]i pot spune c` ne-am
rezolvat toate problemele [i c` ne-am \mp`cat. Dar nu s-a \ntâmplat
nimic.
– {i tot nu mi-ai spus unde mergi? \ntreb` el.
– La cump`r`turi.
– Poftim? James a[teapt` cartea…
– {tiu. {i n-am uitat de termenul limit`, dar oricum, tu ai r`mas
cu câteva capitole \n urm`.
– {i a[ avansa mai repede dac` ai sta aici s` m` sf`tuie[ti.
– Da, dar s` [tii c` nu m` duc s` cump`r haine, ci dup` mâncare.
– Dar ai fost deja…
106 DEBRA DIXON

– Dan, dac` n-a[ [ti mai bine ce fac, ]i-a[ zice c` te por]i ca un so]
preten]ios…
– Dar cum Joanna \nc` are un so], are s` fie mai dificil, se auzi
vocea lui Joshua.
Intr`, l`sând u[a deschis`, pentru c` inten]iona s` plece imediat.
|i privi pe cei doi \nm`rmuri]i.
– Mi-am uitat ceva \n valiz`, explic` el. |mi iau foile [i ies \ndat`.
Haina lung` de piele \i eviden]ia statura.
– Nu! ]â[ni Joanna, iar Joshua se opri, curios. Nu v-am prezentat
unul altuia cum trebuie.
– Nu cred c` e nevoie, zise Joshua ironic, amândoi [tim cine e
cel`lalt.
– A[a e, \[i mu[c` ea buza inferioar`. Dan…a venit s` lucreze.
– Da… zise Joshua indiferent.
– M` tem c` l-am smuls de lâng` prietena lui ca s`-l aduc, \ncerc`
ea s` par` amuzat`.
Ochii tulburi ai lui Joshua \l cercetar` pe Dan, care afi[a cel mai
natural zâmbet.
– |n cazul `sta, nu v` mai re]in, [i intr` \n baie, \nchizând u[a.
Joanna \nghi]i \n sec, f`r` suflare.
– Crezi c` m-a crezut? \l \ntreb` pe Dan.
– Mi se pare c` mi-ai cam luat ap`rarea…
– Mul]umesc. Sper c` ]i-ai dat seama c` te consider` iubitul meu?
– Sunt flatat !
– Dan…
– Nu mai face atâta caz, Jo. A fost plecat cu prietena lui mai bine
de un an, o mustr` el.
O NOU~ {ANS~ 107

Cuvintele lui o amu]ir`. Uitase de Angela. Probabil c` Joshua \[i


petrecea ziua cu ea.
– Scuz`-m`, draga mea. Dar dac`-l vrei cu adev`rat \napoi, va
trebui s` te lup]i cu toate atuurile tale feminine, \n]elegi ?
– {tiu, zise ea \nro[indu-se.
– {i nu-mi spune c` nu-]i dore[ti asta, o mângâie Dan pe p`r.
Cunosc dorin]a fizica de la o po[t`.
– Scuza]i-m`, se auzi glasul so]ului ei. N-am vrut s` v` \ntrerup,
dar…Poate e mai bine s` renun]`m la cina de desear`, Joanna ?
Ea se eliber` din bra]ele lui Dan, cu inima frânt`.
– Ai alte…planuri ?
– Nu, [i ar`t` spre Dan, m-am gândit c` poate tu ai.
– Dan tr`ie[te doar cu usc`turi, \ncerc` ea s` râd`. Nu poate
mânca normal.
– |nseamn` c` n-o s` ne ]ii companie, domnule Cameron? zâmbi
Joshua.
– Nu…O aduci pe domni[oara Hailey ?
– Nu, [uier` Joshua, [i ochii \i devenir` metalici. Doar dac` n-a
fost inclus` \n invita]ie ? [i se \ntoarse spre Joanna care-i urm`rea
palid`.
– Nu, r`spunse, n-a fost, zise ea scurt.
– Atunci, ne vedem desear`.
{i ie[i, salutându-l [i pe Dan.
– E[ti un porc! Un idiot! se r`sti ea la Dan, dup` plecarea lui
Joshua, lovindu-l \n bra].
– |ncercam s` fiu de ajutor. Cum te-ai fi sim]it dac` ap`rea la cina
voastr` cu prietena lui?
108 DEBRA DIXON

– Poate c` Joshua ]i se pare dur, dar nu cred c` mi-ar face a[a


ceva.
– A plecat cu ea un an de zile, nu ?
– Dar n-a fost doar vina lui. Eu…e b`rbat…
– V`d !
– Iar eu nu l-am l`sat s` m` ating` dup` ce a murit Lindy ! Sper
c`-]i dai seama ce greu i-a fost!
Dan f`cu ochii mari.
– Adic`, \i motivezi gestul ?
– |l explic, corect` ea. Eram c`s`tori]i de trei ani la moartea fetei,
[i rela]ia noastr` era…era…
– Fierbinte, complet` el.
– Da ! Era "fierbinte". Un b`rbat nu se poate dezice de o
asemenea perioad`.
– Nicio femeie; cel pu]in, nu la infinit.
– Eu am f`cut-o.
– Poate pentru un an, o contrazise el, nu [i dup` aceea. Nu lipsa
de apetit sexual te-a f`cut s` refuzi al]i b`rba]i, ci lipsa b`rbatului
potrivit.
Ea ro[i la intui]ia lui, la amintirea lec]iei pe care o \nv`]ase \n
ultima noapte cu Joshua. Dac` n-ar fi plecat mai devreme \n ziua
aceea, ar fi putut discuta…
– Tr`ie[te prezentul, Jo. Accept` aventura lui Joshua ca atare, [i
porne[te-]i propriul r`zboi.
– Asta [i vreau s` fac, zâmbi ea. G`se[ti cu ce s`-]i faci un sandvi[
\n frigider pân` m` \ntorc ; dac` [tii s`-]i faci…
– N-ai ni[te usc`turi? \ntreb` el, deziluzionat.
O NOU~ {ANS~ 109

– Am glumit, Dan.
– Eu nu. |mi ia prea mult s`-mi fac un sandvi[. |n plus, [i eu sunt
invitat la cin` desear`.
– Carmella [tie [i s` g`teasc`? \l tachin` ea.
– A[a zice. Te anun] mâine. Sau poate nu chiar mâine ?
– Mai bine sun` \ntâi, ro[i ea.
– OK. Acum, du-te [i ia ceva bun.
– Pui fript, \l inform` ea. E preferatul lui Joshua.
– {i-al meu.
– Spune-i Carmellei!
– Am s-o fac.
Dup` cump`r`turi, Joanna trecu pe la p`rin]ii ei, [i-i g`si \n
sufragerie. Refuz` invita]ia lor pentru prânz.
– Joshua \nc` mai e la tine? se interes` mama ei. Sau v-a]i \ntors
acas`? L-am v`zut a[a de pu]in asear`.
– Era obosit, mam`.
– Dar a]i…discutat mai târziu, nu ?
– Am discutat azi-diminea]`. Dar nu prea multe.
– Arat` foarte bine, interveni tat`l.
– Bine\n]eles, Gerald, zise Cora. Doar a stat un an sub soarele
american. Feti]a noastr` a fost cea care a suferit \ntre timp.
Joanna surâse la adresa dulceg`riilor nesincere ale mamei. La un
moment dat, aceasta din urm` venise cu ideea c` Joanna ar fi fost o
so]ie abandonat`, c` Joshua nu avea dreptul s-o p`r`seasc` a[a cum
o f`cuse. |ns` Joanna o ignorase total, a[a cum f`cea [i acum.
– De ce nu veni]i la cin`? \i invit` Cora. Putem discuta \mpreun`.
– Vrem s` lu`m cina singuri, \n seara asta.
110 DEBRA DIXON

Tocmai ce-am luat de mâncare.


– Atunci, sper c-ai luat destul`. Eu [i cu tat`l t`u venim la tine.
– Dar…
– Cora, vor s` fie singuri, se r`sti tat`l ei.
– Nu fi ridicol, Gerald. Ai auzit doar c` nu s-au \mp`cat \nc`.
– Iar prezen]a noastr` n-o s`-i ajute.
– Joshua e ginerele nostru.
– Iar Joanna e so]ia lui. Au nevoie de intimitate. Iar noi o s` le
st`m \n cale.
– Serios? se ar`t` jignit` Cora, pref`cându-se c` plânge.
Dorin]a egoist` de a fi singur` cu Joshua se lupta cu pericolul de
a o \ndep`rta pe mama ei pentru câteva zile sau chiar s`pt`mâni.
– |mi pare r`u, mam`, dar chiar vreau s` fiu singur` cu el, [i se
ridic` s` plece. Poate alt` dat`, \n timpul s`pt`mânii ?
Tat`l ei o privea cu admira]ie.
– Poate, consim]i Cora, furioas`. Nu te mai re]inem. Cred c` vrei
s` ajungi acas`.
Joanna se ab]inu s` nu râd`, v`zând c` tat`l ei \i face cu ochiul.
– A[a e.
Tat`l o conduse la ma[in`, vizibil amuzat.
– O iubesc pe mama ta, Joanna, dar câteodat` se poat` foarte dur.
Sear` pl`cut`, draga mea. {i, pentru Dumnezeu, invita]i-ne la cin`
când v` reface]i via]a.
– Bine, promise Joanna. Mama ei nu se purta doar ciudat, ci
de-a dreptul ira]ional. Era atât de avid` s`-l interogheze pe Joshua,
\ncât uita c` Joanna [i so]ul ei fuseser` desp`r]i]i timp de un an, [i c`
aveau de discutat lucruri intime.
O NOU~ {ANS~ 111

Intr` \n apartament abia ducând plasele cu cump`r`turi, [i-l g`si


pe Dan tot la lucru, pe masa din sufragerie. Avea schi]e peste tot \n
jurul lui.
Cum el nu-i acord` aten]ie, despachet` singur`, apoi se aplec`
peste um`rul lui pentru a trage cu ochiul la ultima dintre ele. Al`turi
se mai afla \nc` un morman care a[tepta aprobarea ei, \nainte ca el s`
le deseneze \n curat pentru carte.
– Dac` ai de gând s` faci mizerie, a[ prefera s-o faci \n
apartamentul t`u, zise ea.
Ridic` foile c`zute [i c`nile de pe podea
– Nu puteai folosi una singur` ? morm`i ea \n timp ce le sp`l.
– Nu sunt toate ale mele.
– Nu? se \ncrunt` ea.
– Nu. S-a \ntors Joshua [i…
– Serios? S`ri Joanna [i aproape sc`p` din mân` c`nile. {i chiar
a]i stat [i a]i b`ut cafea \mpreun`?
– Se mai \ntâmpl`, rânji Dan.
– {i...despre ce-a]i discutat ?
– Pentru \nceput, despre vreme. Apoi am trecut la fotbal
american…
– Dan !
– Dar asta am f`cut, insist` el.
– S` [tii c` pe Joshua nu l-a interesat niciodat` fotbalul.
– Oricum, am discutat [i tema asta. {i p`rea bine informat. Dac`
\[i las` la o parte mândria, devine un om chiar foarte interesant.
– Nu prea [tiu, murmur` ea. N-am ajuns cu-adev`rat de partea
cealalt`.
112 DEBRA DIXON

– Sigur ai trecut!
– Ba nu. Sau poate de câteva ori, dar nu \n totalitate, pentru c`
\ntotdeauna am sim]it pentru el un fel de respect amestecat cu
surprindere.
– Pentru so]ul t`u?
– Nu cuno[ti situa]iile prin care am trecut.
|nc` nu-i povestise motivele pentru care se c`s`toriser`.
– Mi-ar pl`cea s`-mi spui, odat`.
– N-am s-o fac, \l \nfrunt` ea hot`rât`. Acum, strânge-]i lucrurile
[i du-te acas`; eu trebuie s` preg`tesc cina.
– E atât de pl`cut s` fii dorit!
– De ce s-a \ntors Joshua a doua oar`? \ntreb` Joanna din camera
ei.
– S` nu-]i vin` s` crezi; uitase \nc` ceva, zise Dan foarte amuzat.
Joanna c`zu pe gânduri. Joshua nu avusese niciodat` o memorie
proast`. |nseamn` c` ultimul an \l schimbase complet; p`rea mult
mai relaxat, iar postura lui de tip \nfumurat [i indiferent, disp`ruse.
Dac` vorbise cu Dan despre fotbal, cu siguran]` se schimbase;
alt`dat`, sportul nu-l interesa.
– Plec, o anun]` Dan câteva minute mai târziu. O sear` pl`cut`, [i
o s`rut` pe obraz.
– {i ]ie.
– O s` fie, rânji el. Apropo, i-am dat lui Joshua cheia de rezerv`,
ad`ug` dup` un moment de gândire.
– A cerut-o ? se \ncrunt` ea.
– Nu. Dar nu se cade s` bat` la u[a propriei sale so]ii, nu ?
– Nu…cred c` nu, se bâlbâi ea. A zis pe la ce or` se \ntoarce ?
O NOU~ {ANS~ 113

– Nu. {i nici nu l-am \ntrebat. Nu e treaba mea, nu ? Dar i-am


demonstrat cât de mult am putut c` am o rela]ie foarte strâns` cu
Carmella.
Joanna se uita undeva \n gol, nep`s`toare.
– {i ce reac]ie a avut?
– Niciuna, spuse el vesel. Ne vedem mâine, [i ie[i fluierând.
Deci, nu avusese nicio reac]ie! Oare era chiar a[a de dezinteresat
de activit`]ile ei, de cuno[tin]ele ei din ultima perioad`?
|n timp ce se afla \n camera ei, schimbându-se pentru cin`, auzi
cheia \n u[`; i se t`ie respira]ia doar la gândul c` avea s`-l revad`.
Alesese o rochie albastr`, strâmt`, care-i punea \n eviden]` talia [i
coapsele suple [i un machiaj discret, contrastat de ro[ul aprins al
buzelor.
– Joanna, m-am \ntors.
El cioc`ni u[or la u[a ei, cu emo]ie \n glas.
Ea \i deschise foarte repede, \ncât \l l`s` \nm`rmurit.
– Exact la ]anc, s`ri ea bine dispus`, c`ci avea de gând s` se poarte
foarte natural. Cred c` mai dureaz` cam o jum`tate de or`.
– Atunci, \mi fac un du[ [i m` schimb.
Mintea ei recupera imaginea cinelor de odinioar`, când el ap`rea
sobru [i inert, iar ea total indiferent`.
– Joshua! strig` ea, [i el se opri \n pragul dormitorului. Ia-]i ceva
confortabil…
A[tepta cu ner`bdare s`-l vad` cum reac]ioneaz`. Fa]a lui se
lumin` dintr-o dat`:
– Nici n-am altceva la mine. Mi-am l`sat toate costumele acas`
când am plecat.
114 DEBRA DIXON

– Ce bine! Adic`…
– Adic` "ce bine", râse el, iar Joanna \ncepu s` ro[easc`. Ar`]i
foarte bine \n seara asta. Albastrul ]i se potrive[te.
Complimentul st`rui \n con[tiin]a ei pân` când el i se al`tur`
câteva minute mai târziu ; singura not` formal` din ]inuta lui, era
faptul c`-[i \ncheiase c`ma[a aproape pân` la gât. Prezen]a lui
provoc` o sete nest`pânit` Joannei, care \ncetase s` mai numere
paharele de ap` b`ute; o \nnebuneau picioarele lui ce se \ntrevedeau
prin ]es`tura pantalonilor, [i ochii ce c`p`taser` culoarea bleumarin
a c`m`[ii de pe el.
Joshua interpret` gre[it privirile ei insistente.
– M` tem c` am devenit foarte comun cât am stat \n America,
zâmbi el. Acolo, chiar [i un costum pare de prisos.
– Oh, dar ar`]i…foarte bine a[a, zise ea.
Se feri s` foloseasc` ideea de frumuse]e fizic`.
– Te rog s` te serve[ti cu ceva de b`ut din sufragerie.
– Nu, mul]umesc, [i se a[ez` aproape de ea, lâng` aragaz. Miroase
bine.
– Mul]umesc, [i se \mbujor`, u[or intimidat` de distan]a mic`
dintre ei. Sigur nu vrei ceva de b`ut ?
|i sim]ea mirosul aftershave-ului, [i, rezist` cu greu tenta]iei de
a-i atinge p`rul umed de pe ceaf`, de a-[i r`sfira degetele prin
cârlion]ii lui [i de a-i ap`sa gura cu buzele ei.
– Te \ncurc cumva ?
– Nu...Deloc. Dar m` gândeam c`...
– C`-]i stau \n drum, s`ri el [i se dep`rt` de aragaz. M` duc \n
sufragerie.
O NOU~ {ANS~ 115

Ar fi vrut s`-l roage s` r`mân`,pentru c` adora prezen]a lui.


Totu[i, era con[tient` c` dac` el \i urm`rea fiecare mi[care din
ritualul de preg`tire a mesei, ar fi deranjat-o.
Când intr` cu farfuriile \n camer`, el st`tea lungit pe un fotoliu cu
ochii \nchi[i, picior peste picior. Se trezi imediat ce o auzi c` intr`.
– Am l`sat vinul la rece. M` duc s`-l iau.
Uitase de vinul pe care \l promisese; \n timp ce el aduse sticla [i
tirbu[onul, ea veni cu paharele. Sorbi din b`utura r`coritoare cu
mâini tremurânde. Se sim]ea ridicol, ca [i cum ar fi fost la prima
\ntâlnire, \n loc s` fie c`s`tori]i de [ase ani. Joanna se \ntreba dac` [i
el se sim]ea la fel, m`car c` nu p`rea deloc afectat.
– Nu mi-ai spus niciodat` c` [tii s` g`tea[ti a[a de bine, \ncepu el
dup` o vreme.
– Am \nv`]at la [coal`, r`spunse ea \mbujorat`.
– E grozav s` m`nânci acas` dup` un an de restaurante, ad`ug`
el [i-i umplu \nc` o dat` paharul.
Pe \nchieietura mâinii, ea \i z`ri ceasul de aur pe care ea i-l
cump`rase la Cr`ciunul precedent.
– Ai stat un an \ntreg doar la hotel? se mir` ea. M` gândeam c` tu
[i cu Angela…
Se opri, furioas` c` men]ionase numele celeilalte. Seara decurgea
atât de pl`cut pân` s-o strice ea cu acest incident.
– Da? zise Joshua, f`r` s-o ia \n seam`.
– M` gândeam c` poate a]i \nchiriat o cas` sau un apartament,
continu` ea stângaci.
– N-am avut timp. S` [tii c` nu ]i-ar fi pl`cut foiala noastr`
constant`.
116 DEBRA DIXON

De altfel, nici nu-i d`duse ocazia vreodat`! {tia doar c`, dup` acea
noapte petrecut` \n bra]ele lui, ar fi fost \n stare s`-l urmeze oriunde.
|ns` el n-o dorise, disp`ruse \mpreun` cu amanta lui ca [i cum nimic
nu s-ar fi \ntâmplat.
– Poate, consim]i ea, luând câteva \nghi]ituri din vin. Ai trecut azi
pe-acas`?
– Doar ca s`-mi iau ma[ina. Dar când am ajuns acolo, mi-am dat
seama c`-mi uitasem cheile, iar doamna Barnaby le pierduse pe
celelalte.
– Ba nu, sunt la mine. |n ultima sear`, le-ai l`sat pe m`su]a
mea…La mine \n camer`, murmur` ea. Le-am pus \n geant`, [i au
r`mas tot acolo.
– Am discutat pu]in cu Dan când m-am \ntors, continu` el neutru.
Nu-i mai spunea nici Cameron, nici domnul Cameron! Probabil
c` cei doi chiar discutaser` despre fotbal [i despre vreme !
– Mi-a dat cheia ta de rezerv`. Sper c` nu te superi.
– Nicidecum, zise ea, \ntinzându-i din nou paharul pentru ca el
s` i-l umple.
Dac` ar fi continuat \n acela[i ritm, s-ar fi \mb`tat pân` la finalul
mesei.
– }i-a[ fi dat-o chiar eu dac`-mi venea ideea asta.
– Mul]umesc. Mi-a spus c` mai ave]i pu]in [i termina]i [i a patra
carte ?
– Câteva zile.
– {i mai pl`nuie[ti altele ?
– Câteva. Mama e scandalizat` c` pot s` iau bani pentru pove[ti
cu un câine !
O NOU~ {ANS~ 117

– Dar nu e orice câine, zise el. E câinele t`u. {i l-ai iubit foarte
mult, nu ? A ajuns de poveste.
– A[a e. Vrei desert ?
Joshua mâncase tot din farfurie, \ns` ea era prea emo]ionat`
pentru a lua ceva \n gur`.
– Te rog, [i se ridic` s` strâng`. De ce nu ]i-ai mai luat alt câine ?
– Billy a fost o gre[eal` din partea mamei, râse ea, alt câine ar fi
\nsemnat un dezastru.
– Cred c` ai dreptate, [i-ncepu s` râd`.
Inima Joannei st`tea s`-i sar` din piept rev`zându-i acel zâmbet
devastator.
– Da…zise ea r`gu[it, [i intr` \n buc`t`rie ca s` aduc` pl`cinta cu
fructe, pe care o preg`tise pentru desert, \nc` o preferin]` de-a lui
Joshua.
– O s` m` \ngra[, zise el, dup` a treia bucat`.
– Poate c` acum e[ti prea slab, \l tachin` ea, \ncepând s` strâng`.
– La fel e[ti [i tu, o aten]ion` el.
Cât ai pierdut ?
– Cam cinci kilograme, zise ea \ntâlnindu-i privirea. Dar se poart`.
– Preferam s` te [tiu mai…plinu]`.
Dintr-o dat`, Joanna se decise s` pun` kilogramele la loc,
indiferent ce avea s` m`nânce! Voia s` fie exact a[a cum [i-o dorea el,
voia s`-i fac` pe plac.
|ntor[i \n sufragerie, ascultar` muzic`, \n loc s` se uite la televizor.
St`teau unul lâng` cel`lalt pe canapea; Joshua \[i ]inea un bra] de-a
lungul spatelui ei. Nu o atingea, dar senza]ia era una asem`n`toare
pentru Joanna.
118 DEBRA DIXON

Doar muzica rupea t`cerea dintre ei; \ntr-un final, Joanna nu mai
putu rezista. Probabil c` el avea s` plece \n curând, [i nu men]ionase
nimic despre faptul c` ar vrea s-o mai vad` dup` seara aceea.
– Ai…
– Te-ai…
|ncepur` \n acela[i moment. Joshua \i acord` prioritate.
– Nu era chiar a[a de important, se intimid` ea.
– Nici ce aveam eu de spus, r`spunse el, continuând s` se uite
fascinat la gura ei. Joanna !
Mâna lui \i cuprinse gâtul [i o trase mai aproape de el.
– Spune-mi dac` nu vrei.
Gurile lor se apropiaser` de mult, la fel [i privirile, iar vocea lui
devenise r`gu[it`.
– Vreau.
Buzele lor se atinser`, devorându-se, aprinzând [i mai mult
pasiunea dintre ei, de[i el nu for]a nota, nu f`cea altceva decât s-o
s`rute. Gemetele ei \n`bu[ite \ns` \l incitau [i mai mult.
La un moment dat, o \ndep`rt` cu o figur` enigmatic`,
observându-i fa]a aprins` [i respira]ia sacadat`. |i \ndep`rt` [uvi]ele
de p`r din ochii tremur`tori, acoperind-o cu s`rut`ri u[oare de-a
lungul obrazului, apoi \n jurul urechii. Cobor\ spre gropi]ele de la
baza gâtului, explorându-le \ncet, stârnind [i mai mult dorin]a \n ea.
{i totu[i, controla atât tr`irile lui, cât [i pe ale ei. Se \ntoarse la
buzele ei, \nfometat, cercetându-i-le cu vârful limbii, f`r` \ns` a o l`sa
s`-l mai s`rute, f`r` s`-i arate c` dorin]a lui o egala pe a ei.
O l`s` s` cad` neputincioas` lâng` el, ridicându-se; emo]ia i se
mai \ntrevedea doar \n ochii tulbura]i care o privir` de sus :
O NOU~ {ANS~ 119

– Mai bei cafeaua cu zah`r? \ntreb` el r`gu[it.


– Cafeaua? clipi ea nedumerit`.
– Da. Vrei zah`r?
– Da, dar…
{i \nainte ca ea s` continue, el disp`ru \n buc`t`rie.
Ea \[i \ncel[t` pumnii de furie, de dorin]` ne\mplinit`, stârnit` [i
abandonat` de Joshua. Ce \ncerca s`-i fac` ? Se jucase cu ea, ca s`
vad` dac` mai este atras` de el?
– Poftim.
El \i \ntinse o can`, \ncruntându-se la paloarea fe]ei ei.
– Te sim]i bine ?
– Da, se for]` ea. Pu]in obosit`.
– Am s` plec imediat ce-mi termin cafeaua.
Joanna \nghi]i \n sec; i se confirma suspiciunea de mai devreme.
Sperase oarecum…Dar de ce [i-ar mai fi dorit s` stea, mai ales dup`
gre[eala din acea sear` ?
|[i b`ur` cafelele \n lini[te; niciunul nu p`rea \n stare s` rup`
t`cerea. Probabil c` el voia doar s` termine [i s` plece!
– M` duc s`-mi iau lucrurile.
O p`r`sea a doua oar`, iar ea nu putea face nimic! Nici m`car
nu-l putea convinge s` fac` dragoste cu ea!
Când el se \ntoarse cu valiza, [i-[i \mbr`c` haina lung` de piele,
Joanna se str`dui s` nu-[i arate durerea. |l conduse la u[`, surâzând
larg.
El \i lu` obrajii \n palme, [i-[i plimb` degetele pe buzele ei.
– Iei mâine sear` cina cu mine?
– Cina ? se mir` ea.
120 DEBRA DIXON

– Da. M`car atât pot s`-[i ofer dup` seara aceasta. Ie[im undeva?
– Mi-ar face pl`cere, mul]umesc, [i continu` s` zâmbeasc`.
– Te iau pe la opt.
O mângâie \nc` o dat` [i ie[i.
|ntr-un târziu, când se \ntinse singur` \n pat, Joanna realiz` c`
Joshua nu-i \napoiase cheia de la apartament, ceea ce o \nc`lzea
nespus de mult.
Capitolul 8

Ideea unei \ntâlniri cu propriul so] era pu]in cam ciudat`. Joanna
se sim]ea precum la prima ei \ntâlnire cu un b`iat, pe când avea
[aisprezece ani, cu un pistruiat pe nume John Larner; de data
aceasta, \ns`, b`iatul era Joshua, iar \ntre cei doi era o diferen]` ca de
la cer la p`mânt. Cu toate acestea, emo]iile o determinar` s`-[i
r`scoleasc` \ntregul [ifonier, pentru ca, \n cele din urm`, s` ajung` la
concluzia c` trebuie s`-[i cumpere ceva nou pentru o sear` atât de
special`.
Nimic din ce \ncercase pe la magazine nu se potrivea cu
evenimentul.
Pân` când, \ntr-un final, ochi o superb` rochie ro[ie, mulat`, cu
[trasuri \n form` de fundi]e, care se termina \n fâ[ii deasupra
genunchilor, asemenea rochiilor ]ig`ne[ti. Exact ce c`uta, o pies`
ce-i punea \n valoare feminitatea [i forma perfect` a sânilor,
transformând-o \ntr-o ]int` pentru oricine se \ncumeta s` se uite sau
s` se apropie. Spera s`-l impresioaneze \ndeajuns pe Joshua, mai ales
122 DEBRA DIXON

c` inten]iona s`-[i foloseasc` toate atuurile feminine, a[a cum o


sf`tuise Dan.
La \ntoarcere, \l g`si pe Dan stând \n prag; sau, mai degrab`,
sprijinind peretele.
– Unde ai fost ? Te sun de mai bine de o or`. Am v`zut c` nu
r`spunzi [i m-am hot`rât s` vin aici.
– De ce atâta grab`? se mir` ea [i-[i \ndes` cutia cu rochia sub bra]
ca s` poat` deschide.
– James vrea s` ne vad`.
Intrar`, [i el se arunc` \ntr-un fotoliu [i se uit` la ceas.
– Sau voia s` ne vad`, acum trei minute.
– Ce vrea? \ntreb` ea, punând jos pachetele.
– Nu vreau s`-]i stric buna dispozi]ie, dar cred c`-]i dai seama ce
zi e mâine.
– Mâine? Adic`? E…A, a[teapt` cartea?
– Mai degrab` o vrea neap`rat, mi s-a p`rut mie. {i mai aveam
câteva pagini de lucrat.
– La naiba ! Am totul aici, se b`tu ea cu palma peste frunte.
Trebuie doar s` pun pe hârtie.
– {i [tii c` James nu e cel mai r`bd`tor sau mai \n]eleg`tor om.
I-am promis c` termin`m pân` mâine.
Joanna nu-l [tia chiar a[a pe James Colnbrook. Dar dac` era
adev`rat, \nsemna c` la prima ei \ntânire cu editorul, ea fusese o
scorpie, din moment ce reu[ise s`-i \nchid` gura. Oricum, situa]ia nu
era aceea[i; termenul limit` reprezenta o dat` sfânt` pentru James,
care nu permitea amânare.
– Poate dac` lucr`m \n noaptea asta…
O NOU~ {ANS~ 123

– Am o \ntâlnire ! s`ri ea, impacientat`.


– {i crezi c` eu n-am? se \nfurie el. Carmella nu e genul de
persoan` pe care s-o tot amâni; poate foarte bine s`-[i g`seasc` pe
altcineva cu care s` ias` – de preferat, altcineva decât un simplu
ilustrator de c`r]i pentru copii care nu prea are bani.
Joanna accept` repro[ul f`r` alte comentarii. |n ultimele
s`pt`mâni se comportase cam egoist, concentrându-se asupra
posibilei \ntoarceri a lui Joshua, uitând de termenul limit`. De[i se
\ntre]inea singur`, Dan muncea mai mult pentru bani, [i-i era datoare
cu partea ei de munc`, din punct de vedere profesional. |i distr`sese
[i lui aten]ia cu problemele legate de Joshua, iar acum trebuia s`-[i ia
cumva revan[a.
– O s`-l sun pe Joshua s`-i explic situa]ia, \i spuse lui Dan.
– Pe Joshua? Aveai \ntâlnire cu so]ul t`u?
– Da.
– Nu st` aici?
– S-a \ntors acas`, r`spunse ea, evitându-i privirea. M` duc s`-mi
aranjez lucrurile [i-l sun dup` aceea.
– Jo…
– Nu-i nimic. Dac` tu po]i face sacrificul `sta, pot [i eu. Sun-o pe
Carmella [i explic`-i.
El aprob` din cap, formând deja num`rul.
– N-o s`-i plac` deloc, oft` el.
Joanna nu [tia cum avea s` reac]ioneze Joshua. Cel pu]in ea, era
\ngrozit`. Dac` nu va accepta o amânare [i va refuza s-o mai
\ntâlneasc` ?
N-ar fi suportat gândul acesta.
124 DEBRA DIXON

Imediat ce-l auzi pe Dan punând telefonul \n furc`, sun` [i ea, de


la aparatul din camera ei. |[i dorea intimitate. Se \ntoarse \n
sufragerie cu o figur` posomorât`.
– Carmella s-a conformat, zâmbi Dan, fericit c` rezolvase o
problem`.
– Ce bine…
– Sper c` nu te superi, dar era atât de dezam`git` c-am amânat
\ntâlnirea, \ncât mi-am permis s` o invit aici.
– Aici ? izbucni Joanna.
– Da. {tii c`…
– O s` se plictiseasc` de moarte cât lucr`m noi, morm`i ea. Iar tu
nu mai ai al]i ochi pentru alte persoane când te apuci de lucru!
– Pe ea o v`d, rosti el, \ntr-un moment de sinceritate. Cred c` ea
e aleasa, Jo.
– Da?
– Da. E frumoas`, inteligent`, se pricepe la…
– Cred c` [tim la ce se pricepe, \l \ntrerupse ea. La ce or` ajunge?
– La timp pentru pizza pe care am comandat-o; adic` pe la [apte
jum`tate.
Joanna zâmbi \n sinea ei. Nu era exact ideea ei de cin` romantic`,
mai ales c` [i-o petrecea cu Dan [i cu prietena lui.
– Bine. Acum, la treab`. M`car s` facem o schi]`; sigur are s` fie
de-ajuns pentru James.
– S` sper`m. N-a fost prea mul]umit când i-am spus c` n-o
puteam termina pentru azi.
– L-ai suna [i pe el?
– Da. Cineva trebuia s-o fac`. Joshua ce-a spus?
O NOU~ {ANS~ 125

Ea \nghi]i \n sec, concentrându-se asupra foilor din fa]a ei.


– Nimic, morm`i ea.
– Adic`?
– Adic`, nimic. Nu era acas`.
– Dar i-ai l`sat un mesaj?
– Nu…n-am putut, [i-ncepu s` plâng`. N-a stat acas`, n-a dat
pe-acolo de ieri dup`– amiaz`.
Joannei nu-i venise s` cread` când doamna Barnaby \i spusese c`
Joshua nu trecuse pe-acolo de când \[i luase ma[ina. Nu era prea
greu de ghicit unde-[i petrecuse noaptea, iar gândul c` st`tea la
Angela, o teroriza de-a dreptul.
– Nu s`ri la concluzii…
– La concluzii? \ng`im` ea. A plecat de aici târziu [i credeam
c`…s-a dus acas`. Unde altundeva se putea duce, \n afar` de Angela?
– |n multe alte locuri..
– Spune-mi unul!
– La un club…
– Nu frecventeaz` a[a ceva!
– La un prieten…b`rbat. Nu la amant`, Jo.
– S-a dus la ea, se \nec` ea de plâns. {tiu!
– V`d c` nu te po]i lini[ti, oft` el. Dar dac` n-ai apucat s` vorbe[ti
cu el, \nseamn` c` tot mai trece pe-aici \n seara asta, ca s` te ia.
– A[a e…
– Mai bine comand patru pizza, se bucur` el. O s` facem o
\ntrunire \n patru.
Nici nu se mai punea problema rochiei ro[ii, a[a c` Joanna se
mul]umi cu o bluz` de m`tase [i cu blugi, o ]inut` cât de cât elegant`.
126 DEBRA DIXON

Carmella,care sosi la scurt` vreme dup` aceea, era \mbr`cat`


asem`n`tor.
Joanna nu avusese ocazia de a vorbi cu ea prea mult la petrecere.
Nu se dovedi a fi ca celelalte prietene ale lui Dan, care nu gândeau
deloc, dar aveau un corp superb; ea nu doar se comporta pl`cut, ci
avea [i sim]ul umorului.
– Sper c` nu te superi c` Dan m-a invitat, \ntreb` ea \nc` de la
\nceput.
– Deloc. Trebuie s` ajung` [i so]ul meu.
Joanna spera ca Joshua s` [i r`mân` cu ei.
– So]ul t`u? |n]eleg…Demonul acela chipe[ care a ap`rut la
petrecerea ta, nu?
Joanna \ncepu s` râd`, v`zându-l pe Dan cam ab`tut la auzul
caracteriz`rii pe care i-o f`cuse lui Joshua, mai ales bucurându-se
c`-i stârnise lui Dan dorin]a pentru o schimbare.
– Joshua nu e de vânzare, s`ri el. E mai mult decât ocupat.
Cât de departe era de adev` ! Pe m`sur` ce se apropia ora opt,
Joanna \ncepea s` fie din ce \n ce mai emo]ionat`, \ngrozit`, \n
acela[i timp, la gândul c` el \[i petrecuse noaptea cu Angela, dar [i la
posibilitatea de a nu-l mai vedea vreodat`.
Când auzi soneria, [tiu sigur c` e el, [i \nlemni \n pozi]ia \n care
se afla. Dac` se \nfuria aflând c` are musafiri? Dac`…
– Nu r`spunzi? se mir` Dan.
– Ba da…
|[i [terse palmele transpirate de blugi, [i p`[i spre u[`.
Joshua f`cu ochii mari, v`zând-o \mbr`cat` atât de comod, iar
buza de jos p`rea c` \ncepe s` tremure.
O NOU~ {ANS~ 127

El ar`ta devastator \n costumul albastru, de[i nu mai avea p`rul


tus scurt ca de obicei.
– Rezervasem o mas` la Frederico, dar dac` preferi ceva mai
clasic…
}inuta ei nu era potrivit` pentru un asemenea restaurant select.
– Nu pot merge, Joshua, murmur` ea. Mâine e termenul limit`
pentru cartea mea, [i trebuie s` lucrez cu Dan toat` noaptea, ca s-o
termin`m.
Ridic` spre el o privire r`v`[it` de durere.
El o privi ne\ncrez`tor, \nfundându-[i mâinile \n buzunare.
– {i o s` lucra]i…toat` noaptea?
Joannei \i sc`p` aluzia, c`ci se gândea doar la faptul c` el are s`
plece.
– Da. Am \ncercat s` te sun, dar doamna Barnaby mi-a spus c`
n-ai trecut pe-acas`.
– A[a e. Mai bine v` las s` lucra]i, r`spunse el rece.
– Dar…Am comandat pizza, [i o s` bem cafea mai târziu, se gr`bi
ea, pentru a nu-l l`sa s` plece. De ce nu r`mâi?
Invita]ia suna pu]in prostesc; era ca [i cum ar fi invitat o
personalitate la un fast food!
– |mpreun` cu voi?
– Da. E [i prietena lui Dan aici, explic` ea. Sunt sigur` c` o s` v`
\n]elege]i cât noi lucr`m…dac` nu te superi, ad`ug` ea stânjenit`.
Acum suna ca [i cum l-ar fi invitat doar ca s-o vad` pe prietena lui
Dan. Or Joanna \[i dorea mai degrab` s` petreac` seara doar cu ea.
– Mi se pare o idee bun`, accept` el dup` un moment, care
Joannei i se p`ru o ve[nicie.
128 DEBRA DIXON

– Ce bine, r`sufl` ea u[urat`, [i-i deschise larg u[a. Intr`. Dan


tocmai d` comanda.
– Sper c` e cu ciuperci, \l anun]` Joshua pe Dan, intrând \n
sufragerie.
– Mai ales cu ciuperci, zise Carmella. |mi plac la nebunie.
Joanna arunc` haina [i sacoul lui Joshua pe pat, gr`bindu-se s` se
a[eza pe canapea, \nainte ca fata s` mai poat` flirta cu so]ul ei. Cei
doi \ncepuser` a se uita la colec]ia ei de discuri. Carmella era
\mbr`cat` cu o bluz` care-i dezvelea umerii [i cu blugi chiar mai
strâm]i decât ai Joannei. Joshua \[i scosese cravata [i-[i descheiase
c`ma[a. P`rea mult mai relaxat [i mai \n largul lui; cu Joanna nu se
purtase niciodat` a[a.
– Hai la treab`, Jo.
Dan o privea, foarte amuzat de situa]ie. Joanna mai arunc` un
ochi asupra celor doi, apoi i se al`tur`.
Cât timp, a[teptar` mâncarea, râsul Carmellei se f`cu auzit de
câteva ori, [i de fiecare dat` Joanna se oprea pentru a-i urm`ri pe cei
doi. St`tea fiecare la câte un cap`t al canapelei, amuzându-se,
sorbind din b`utura pe care [i-o turnaser` \n pahare.
– Discut` doar, Jo, o lini[ti Dan.
– Nu m` pot ab]ine, zise ea, \nro[indu-se la gândul c` el o
urm`rise. Cu mine nu s-a purtat niciodat` a[a.
– Poate se gândea c` nu vrei.
– E ridicol!
– Da? Din câte \mi amintesc, atunci când ne-am \ntâlnit, \mi
p`reai o tip` foarte rece.
– Pentru c` a[a m-a format el!
O NOU~ {ANS~ 129

– Dar a[a l-ai format [i tu! Problema voastr` e c` v` lipse[te


comunicarea, Jo…
– Joshua nu se teme de nimic!
Dan privi cuplul de pe canapea, care nici m`car nu observase
conversa]ia spinoas` care se purta \n cel`lalt cap`t al camerei.
– Cu to]ii ne temem de câte ceva, Jo. Chiar [i Joshua. Iar pe tine
te \ngroze[te ideea c` el ar putea pune cap`t c`sniciei voastre.
– Tu n-ai fi la fel ?
– Poate. Dar crede-m`, Carmella nu reprezint` o amenin]are
pentru tine.
– E atât de absorbit` de tine \ncât nu mai vede pe altcineva? \l
tachin` ea, de[i i se p`rea o replic` stupid`.
Bine\n]eles c` nu se putea a[tepta ca Joshua [i prietena lui Dan
s` r`mân` t`cu]i toat` seara. Dar el p`rea a se distra prea bine.
– A[a e, r`spunse Dan.
E din cauza trupului meu atr`g`tor.
– Ce face trupul t`u, dragul meu ? interveni pe nesim]ite
Carmella, care \ncepu s`-l mângâie pe spate.
Gestul \l \nc`lzea vizibil pe Dan, care se ridic`, \mbr`]i[ând-o.
Joanna \l privi pe Joshua cu dorin]a de a-l sim]i [i pe el f`când
acela[i gest tandru; când \i surprinse ochii a]inti]i asupra ei, se
\mbujor`.
– E un punct de atrac]ie pentru femei, explic` Dan, rânjind. Am
aceast` aptitudine special` de a le atrage cu corpul meu.
– Asta s-o crezi tu! râse fata. Femeile controleaz` b`rba]ii, nu-i a[a
Joanna ?
– Eu…
130 DEBRA DIXON

– Nu te sfii, draga mea, ap`ru Joshua lâng` ea, cuprinzându-i


umerii. {tii foarte bine c` e adev`rat.
De[i el zâmbea, Joanna [tia c` de fapt o face doar ca s-o salveze
pe ea din acel moment jenant. Amândoi [tiau c` ea nu reu[ise
niciodat` s`-l st`pâneasc`, mai ales fizic; iar seara precedent` fusese
o dovad` \n acest sens, când [i-ar fi dorit ca el s` r`mân` pentru o
noapte de dragoste.
Tocmai atunci sosi [i mâncarea lor, din fericire pentru Joanna, [i
cu to]ii uitar` subiectul conversa]iei, trecând la mas`. Schimbar`
subiectul pe ceva mai u[or; Joanna continua s` aib` \n fa]a ei un
Joshua care-i era total necunoscut, c`ci o parte din el suporta acum
tachin`rile altora, ar`tându-se mult mai sociabil.
Dup` cin`, Carmella [i Joshua continuar` s` discute pe acela[i ton
vesel, ceea ce n-o mai deranja acum pe Joanna, con[tient` c` atrac]ia
dintre Dan [i fat` era una puternic`, [i c`, \ntr-adev`r, nu avea de ce
s` se team`.
Astfel \ncât reu[i s` se concentreze asupra lucrului, mul]umit` c`,
cel pu]in, Joshua se afla cu ei. Chiar [i Dan se ar`t` uimit de
momentul ei de inspira]ie, dar nu coment` nimic.
– Gata! strig` Dan, pu]in dup` ora dou`sprezece. Tu?
– {i eu! oft` ea. Sper c` James o s` aprecieze efortul nostru.
– M` \ndoiesc, zâmbi el, \ncepând s` se \ntind`.
– Ai terminat, dragul meu? se interes` Carmella.
Ea [i cu Joshua nu se mai auziser` de ceva vreme, l`sând muzica
s` cânte, \n schimb.
– Sper, zise el. Oricum, sunt prea obosit ca s` mai fac ceva, [i se
\mbr`c`. Nu vrei s` mergem la o petrecere, Carmella?
O NOU~ {ANS~ 131

– Mi-ar pl`cea, dar…


– Doar noi doi…. zâmbi el.
– Formidabil!
– Vede]i, se adres` el celorlal]i, atrac]ia corpului le face pe toate.
– Ideea somnului e mai aproape de adev`r, interveni fata. {tii
bine c` m-am trezit` de la [ase diminea]a.
– {i eu, doar m-ai pus s`-]i preg`tesc micul dejun, nu ?
Cei doi tineri p`r`sir` locuin]a Joannei \n aceea[i atmosfer` de
tachinare, dar atrac]ia dintre ei era mai mult decât evident`. Era de
mirare cum Joshua rezistase pân` la acea or`; era un mod ciudat de
a-]i petrece seara.
– |mi pare r`u…
– M-am distrat de minune, o \ntrerupse el. {i nu [tiam c` ai atâta
de lucru.
Ea \naint` spre canapea, iar el o trase delicat al`turi, ]inând-o la
pieptul lui.
– Nu-mi amintesc s` fi lucrat la fel [i pentru prima carte. Sau e din
cauz` c` nu eram niciodat` acas`?
Apropierea [i modul \n care o mângâia u[or pe cre[tetul capului
o sufocau.
– Nu cred…cel mai mult am f`cut dup`…ce ai plecat tu. James
s-a ar`tat binevoitor la interviu, dar am avut de corectat o groaz`.
– Se pare c` faci o echip` foarte bun` \mpreun` cu Dan.
– A[a e, de[i…
– Nu f`ceam aluzii, zâmbi el. Ieri, n-a sc`pat ocazia de a-mi spune
c` sunte]i prieteni [i parteneri de lucru [i nimic mai mult, [i c` nici
n-a]i fost altfel. Deci, dac` n-a fost el, a fost altcineva ?
132 DEBRA DIXON

– Da…m-am v`zut cu cineva, dar nimic serios.


– F`r` aman]i?
– Nu! se \mbujor` ea.
– Uit`-te la mine, Joanna.
Glasul lui o l`s` f`r` puteri; \[i ridic` privirea, l`sându-se sc`ldat`
de apele calde ale ochilor s`i.
– Joshua…
Singurul cuvânt pe care avu timp s`-l murmure \nainte ca el s`-i
acopere gura cu buzele lui.
Era ca [i cum amândoi a[teptaser` clipa aceasta \ntreaga sear`.
Joanna alunec` pe pernele canapelei, iar Joshua o urm` de data asta,
gura lui delicat` continuând s` o caute.
Ea \[i r`sfir` degetele prin p`rul negru [i aspru, hot`rât` s` nu-l
mai lase s` scape, \ncle[tându-l, s`rutându-l atât de \nsetat` \ncât
gestul ei nu l`sa loc altor interpret`ri.
De altfel, [i inten]iile lui devenir` clare, c`ci buzele lui duceau o
lupt` necontenit` cu formele trupului ei, o \ncercare cu un final
previzibil.
– E[ti frumoas`, Joanna. Mai frumoas` ca niciodat`. Draga
mea…!
El \i dezveli un um`r, iar nasturii bluzei se deschiser` automat; \[i
cobor\ palmele pân` spre talia ei, [i se mir` ne\ntâlnind niciun
obstacol.
– Ceva nou, murmur` el, [i-i cuprinse ambii sâni, f`r` a \nceta
s`-i s`rute pielea fin`. Nu c` ai fi avut nevoie vreodat` de sutien. E[ti
perfect`, Joanna. Perfect`…
Gesturile lui tandre \i desc`tu[ar` dorin]a.
O NOU~ {ANS~ 133

Dorea s`-l ating`, sim]ea nevoia s`-l ating`, [i-[i strecur` degetele
sub c`ma[a lui.
Corpurile lor p`reau c` eman` o flac`r` la atingere; el \ncepu s`
o s`rute din nou, \nfometat. Amândoi tremurau de intensitatea
momentului.
El \i opri palmele care c`utau s`-i ating` coapsele, la fel cum
mâinile lui o dezmierdau prin materialul blugilor.
– Nu…
– Ba da… se rug` ea, c`ci o \nnebunea felul \n care trupul lui se
\ncorda la atingerile ei.
Era un semn c` se pricepea \n a-i trezi dorin]ele ascunse.
– Femeia conduce, nu-i a[a? [opti ea.
– Abia acum ]i-ai dat seama?
Nu; [tiuse dintotdeauna, chiar [i sirena de [aptesprezece ani
[tiuse cum s`-l stârneasc`, \n a[a fel \ncât Joshua f`cuse dragoste cu
ea. Iar acum \[i dorea acela[i lucru!
|ns` el deja \ncepea s` o \ndep`rteze. |ncepuse a-[i \nchiea
c`m`[a, aranjând-o \n pantalonii mula]i pe coapse.
– Sper…c` nu pleci?
– E aproape ora unu, \i aminti el, \mbr`cându-[i haina.
Joanna era mai confuz` ca niciodat`, pentru c` nu \n]elegea unde
gre[ise.
– Ar trebui s` te culci, Joanna. N-a spus Dan ceva despre o
\ntâlnire cu editorul, mâine ?
– Dar e abia dup`– amiaz`. Dup` seara de azi, cred c` o s` stau
toat` diminea]a \n pat. Joshua…
– Trebuie s` plec.
134 DEBRA DIXON

– Eu…Stai la un hotel? se \ncumet` ea, con[tient` c` este un


apropo.
|nc` nu-i spusese unde st`.
– Credeam c` te-ai s`turat de hoteluri…
– A[a e. {i nu stau la un hotel, ezit` el. Stau la un prieten.
– Aha. Atunci, nu te mai re]in.
– Am pierdut cina de ast`-sear`, zise el dintr-o dat`. A[ putea
s`-mi iau revan[a mâine ?
– Mâine ? Dar…prietenul t`u nu se va sup`ra?
– Nu, zâmbi Joshua. Oricum, mi-a pl`cut [i cu pizza, de[i nu asta
\mi planificasem.
Ce bine sunau cuvintele lui ! De data asta, Joshua prefera s`-[i
petreac` timpul cu ea, \n defavoarea amantei.
– Ar fi minunat, accept` ea, fericit`.
– Atunci, \ncheie-te la bluz` [i condu-m` pân` la u[`.
|ndemnul o f`cu s` ro[easc`.
– N-ai s` fii niciodat` bun` de femeie fatal`, draga mea, \ncepu el
s` râd`.
F`r` apelativul familiar din final, Joanna s-ar fi sim]it r`nit`. |ns`
se mul]umi s`-l priveasc` lung, \ncheindu-se pe drum, cu mi[c`ri
stângace.
– E bine la ora opt? \ntreb` el.
– Da. {i promit c` de data asta n-or s` fie [i Dan cu Carmella.
– Chiar mi-a pl`cut seara asta. Dar a[ prefera s` fim doar noi.
Ea i se arunc` \n bra]e cu mult` naturale]e, \ntorcându-i s`rutul
de mai devreme, iar el \i r`spunse asemenea.
– R`mâi, \l rug`. R`mâi cu mine, Joshua.
O NOU~ {ANS~ 135

– Nu pot, o \ndep`rt` el. M` a[teapt` cineva.


Cuvintele nu p`strau nici m`car o urm` de regret, doar mult calm
bine calculat. Se ducea din nou la Angela. {i nu-l putea \mpiedica. O
dorea, se vedea clar dup` reac]ia trupului s`u, dar totu[i, nu-l
stârnise \ndeajuns.
Mai era \ntâlnirea de a doua zi. Poate c` atunci avea s`-l re]in`
pentru toat` noaptea, sau pentru totdeauna.
Capitolul 9

Din cauza nop]ii nedormite [i a efortului depus, Joanna dormi


pân` târziu. Soneria o trezi \ntr-un final, [i cu greu se târ\ afar` din
pat pentru a deschide.
– Dan, nu…Joshua !
Deschise larg ochii c`tre cel care se afla \n fa]a ei; se a[teptase s`
fie Dan. F`r` s` vrea, \[i arunc` ochii pe c`m`[a ei de noapte,
sim]indu-se o copil` pe lâng` aerul lui masculin.
– Am…dormit prea mult. Ce ai acolo ? [i ar`t` spre haina lui, de
unde parc` se auzea un zgomot ciudat.
– Un pisoia[, zise el.
|l scoase de la c`ldur`, iar creatura o privi pe Joanna cu ni[te ochi
mici ca doi nasturi.
– Putem intra ?
– Desigur.
Deschise mai larg u[a, urmându-l \n sufragerie. |nc` era
somnoroas`. Motivul pentru care Joshua avea acel pisoi o dep`[ea.
O NOU~ {ANS~ 137

– De unde \l ai?
– Nu-]i place? [i-ncepu s` se joace cu el pe canapea. Mi s-a p`ru
simpatic. Bine\n]eles c` o s` aib` nevoie de un loc al lui, [i de ni[te
mâncare…
– Aici? se mir` ea cu un aer copil`resc. Vrei s` spui c` la[i pisoiul
aici?
– Nu-]i place? Nici prin gând nu mi-a dat c` l-ai putea refuza.
– Dar n-am zis asta, r`spunse ea iritat`. Dar n-am mai avut o pisic`
niciodat`.
– Iar \nainte s`-l ai pe Billy, nu avusese[i nici câine. {i uite ce
succes a ajuns s` aib`.
– {i totu[i, de unde \l ai ?
– Patrick l-a cump`rat pentru Jonathan; pentru fiul lui mai mare.
Dar de când \l au, se pare c` nasul \l sup`r` \n continuu.
– E alergic ?
– Da. {i bine\n]eles c` m-am gândit mai \ntâi la tine, ca salvator.
Am crezut c` ai prefera s`-l ]ii aici, decât s`-l duc \napoi la magazin.
Poate c` n-o s`-l mai ia nimeni.
Ceea ce era \ndoielnic, având \n vedere ghemotocul mic [i pufos
de blan` care era Sammy – c`ci a[a \l chema.
Avea cam trei luni, [i-i pl`ceau perdelele ei, pe care \ncepu a se
c`]`ra numaidecât.
– Are nevoie de un c`min, Joanna.
– |i place laptele ? [i-ncepu s`-l mângâie [i ea.
– |l ador`.
– |l ]ii tu, sau \i g`sesc altceva?
– |l iau, zâmbi ea.
138 DEBRA DIXON

|l duc \n buc`t`rie s`-i dau ni[te lapte. Vrei cafea ?


– Nu, mul]umesc, [i se ridic`, \ncheindu-[i haina. M` gr`besc la
clinic`. Ne vedem mai târziu, [i o s`rut` \n grab`. Ave]i grij` unul de
cel`lalt.
Vizita inopinat` [i cadoul surpriz` erau un mod extraordinar de a
\ncepe ziua. Pisoiul era o companie binevenit`, iar Joanna chiar
\ncepu a vorbi cu el pe m`sur` ce se apuc` de treab`. Pân` atunci, nu
realizase cât e de singur` [i cât de mult tânjea dup` un interlocutor,
iar prezen]a lui Sammy o \nc`lzi de-a dreptul când se \ntoarse de la
cump`r`turi.
– Am auzit c` s-a \ntors so]ul t`u, observ` James la \ntâlnirea de
dup`-amiaz`.
Dan \i arunc` o privire ironic`, dar ea se mul]umi s` surâd`,
nep`s`toare.
– A[a e.
– S` \n]eleg c` pe viitor ai s`-]i schimbi adresa?
– Nu, r`spunse, \n]elegând aluzia la \mp`carea dintre ea [i
Joshua.
– Nu? |nseamn` c` v-a]i desp`r]it permanent?
– James, nu cred c`…
– Deocamdat`, \[i dau \ntâlniri, intreveni Dan.
– Nu-i adev`rat! se \ntoarse ea, furioas`. |n seara asta, lu`m cina,
atât. Nici m`car n-am avut ocazia de a fi singuri, dar`mite de a
discuta.
– Iar noaptea trecut` n-a fost deloc din vina mea, observ` Dan.
– Nu, mi-am dat seama.
|n ce prive[te a cincea carte, James…
O NOU~ {ANS~ 139

– Da ? se trezi editorul.
– O putem amâna pu]in? Am nevoie de timp pentru via]a privat`.
– Te [tiam o femeie determinat`, care-mi spunea c` mariajul
nu-i va influen]a cariera.
– Dar n-are nicio leg`tur`, pentru c` mariajul meu e \nc` \n
picioare. E vorba despre cu totul alt` problem`.
– {i Dan?
Era con[tient` c` avea o responsabilitate fa]` de Dan, pentru c` el
era angajat doar ca s`-i fac` ei ilustra]iile, [i, de multe ori, \[i
contramandase alte probleme doar pentru a se ocupa de acestea.
– Nu v` face]i griji pentru mine, zise el vesel. Eu cred c` o s`
dispar un timp.
– Da ?
To]i ochii se fixara asupra lui.
Dan, n`scut [i crescut la Londra, nu experimentase teritoriile de
dincolo de Brighton.
– Carmella are un contract de fotomodeling \n Japonia pe trei
luni [i mi-a propus s` merg cu ea. N-am crezut c` o s` fiu \n stare, dar
\n situa]ia de fa]`…
– Te duci \n Japonia? \ntreb` uimit` Joanna.
– De ce nu?
– E la mii de kilometri dep`rtare !
– A[a se zice…
– {i nu-]i place s` c`l`tore[ti, \i aminti ea.
– Nu \ndeajuns de mult ca s` \ndur ideea unui rival la mâna
Carmellei, oft` el. Cine [tie, poate-mi [i g`sesc ceva de lucru
pe-acolo.
140 DEBRA DIXON

– Poate.
Joanna nu mai avea cuvinte.
Dan trebuia s` fie cu adev`rat \ndr`gostit, dac` f`cea efortul de a
p`r`si Londra pentru trei luni.
– Dac` tot v-a]i pus de acord \ntre voi, interveni James, poate o s`
m` anun]a]i [i pe mine cum o s` explic publicului \ntârzierea c`r]ii.
– Dar nici nu s-a publicat cea de-a patra carte, observ` Joanna.
– Da, dar a cincea e deja programat` s` apar` peste [ase luni.
– O s-o ai pân` atunci, promise ea.
– O scrii \n trei luni?
– {i-n trei zile, dac` trebuie.
– Bine. S` v` sf`tui]i \ntre voi din nou, suger` James.
Dan [i Joanna continuar` s` discute subiectul la ie[irea din
cl`dire.
– El vrea doar cartea \n [ase luni, zise Dan.
– Are motive \ntemeiate. Amândoi l-am anun]at cam târziu c`
vrem trei luni de pauz`.
– Cred c` ai dreptate. Vii s` bem o cafea?
– Trebuie s` m` \ntorc s`-i dau de mâncare lui Sammy.
– Sammy?
Joanna \i explic` povestea pisoiului.
– E foarte dr`gu]. Era a[a de trist când m-a v`zut c` plec!
|ntoars` acas`, \l g`si dormind, nu f`r` a-i da pe jos cutia cu
[erve]ele, f`cându-le praf.
Joanna le strânse cu zâmbetul pe buze. Cine [tie, poate c` \n
câteva luni, avea s` g`seasc` destul material [i pentru o poveste
despre o pisic` n`zdr`van` !
O NOU~ {ANS~ 141

La câteva minute dup` aceea, se auzi soneria. {tia c` e Joshua,


\nc` dinainte de a r`spunde. Confirmarea faptului c` el era, \i n`scu
o mul]umire interioar`.
– De ce n-ai folosit cheia? M-ai fi scutit de drumul pân` la u[`.
– {i ]i-a[ fi invadat intimitatea totodat`, observ` el. Voiam doar s`
v`d ce face pisoiul.
– Doarme.
– S-a obi[nuit? |]i face probleme?
– Deloc. Deja \l ador. Vrei s` contramandezi cina? \ntreb` ea
dintr-o dat`.
– Nu, zâmbi el. Am plecat mai repede de la clinic`. Oficial, nu mai
consult pân` luna viitoare. M` gândeam s` trec pe la voi \nainte s`
m` duc acas`.
Acas` – unde era acest loc? se \ntreba Joanna, \ns` nu avea curajul
s-o spun` r`spicat.
– Suntem bine, dup` cum vezi. |n acela[i moment, pisoiul s`ri
din pat direct pe perdelele Joannei.
– Nu acela[i lucru se poate spune despre perdelele tale, râse
Joshua [i s`ri s`-l \ndep`rteze.
Poftim, [i i-l \ntinse. Ai o cas` frumoas`. Nu mi-ar pl`cea s` [tiu c`
]i-am adus o pacoste pe cap.
– Nu-]i face probleme, r`spunse ea absent`. Billy era [i mai r`u.
– M` gândeam eu. Acum c` v-am v`zut, am s` plec…
– Joshua…
– Da?
– Ai…cumva un num`r de telefon la care s` te pot c`uta? zise ea
dintr-o suflare, pentru a nu-[i pierde curajul. |n caz c` se \ntâmpl`
142 DEBRA DIXON

ceva, ca asear`. Nu c` a[a ar fi ; de fapt, chiar am luat o scurt` pauz`


de scris. A[ fi vrut s` nu te mai deranjez.
– Nu m-ai deranjat, zise el \n timp ce-[i \ncheia haina, f`r` a mai
men]iona altceva despre num`rul de telefon.
Bine\n]eles c` nu voia ca ea s`-l [tie. Ce-ar fi spus Angela, dac` ar
fi auzit-o la cel`lalt cap`t al firului? Ironie cum so]ia devenise "cealalt`
", deocamdat`.
Dar n-avea s` r`mân` a[a pentru totdeauna! Joshua era so]ul ei,
[i, chiar dac` \n urm` cu un an nu era dispus` s` lupte pentru el,
acum \l dorea cu disperare.
|n a[teptarea \ntâlnirii, \mbr`c` rochia cea ro[ie, care-i punea \n
valoare fiecare unduire a trupului; sandalele cu toc \nalt \i confereau
elegan]`, ca [i machiajul discret [i p`rul lung [i m`t`sos.
– |ntotdeauna mi-ai pl`cut când ai avut p`rul mai lung, \i zise
Joshua \n drum spre restaurant.
Erau \n ma[ina lui, [i el conducea.
– A[a cum era când ne-am \ntâlnit prima oar`. Ar`tai precum Alice
\n }ara Minunilor.
– Eram doar o feti]`.
– Nu-i adev`rat, o corect` el. Poate pu]in cam prea \ndr`znea]`,
dar nu erai deloc o copil`.
– Ba da.
De câte ori vedeam ceva, \mi doream acel lucru, indiferent de
rezultat. A[a te-am vrut [i pe tine.
– Iar eu nu m-am \mpotrivit prea tare.
– Ba da! \l fulger` ea cu privirea. Nu voiai s` ai de-a face cu mine,
iar eu te tot cic`leam.
O NOU~ {ANS~ 143

M` mir cum de nu mi-ai dat o lec]ie s` m` \nv`] minte.


– M` gândisem [i la asta, confirm` el. Dar nu te-ai fi lecuit; tot
\ntr-o noapte de dragoste am fi sfâr[it.
– Da ?
– Ai \ndoieli ?
– Dar eu te-am for]at s` m` accep]i, insist` ea.
– Un b`rbat de treizeci [i doi de ani nu se las` influen]at de o fat`
de [aptesprezece. {i eu te doream, Joanna. Credeam c` [tiai.
– Iar tu credeai c` sunt mai mare, te-am min]it \n privin]a vârstei,
continu` ea, \nc` surprins`.
– {tiam c` n-ai \nc` dou`zeci de ani, a[a cum pretindeai. De[i,
nici la [aptesprezece ani nu m` gândisem. Dar, oricum, te doream.
– N-am [tiut asta niciodat`…
– Nici n-am discutat subiectul \nainte, nu?
Joanna realiza c` \n cei cinci ani de c`snicie nu discutaser` despre
nimic important, [i c` cel mai mult \nv`]ase despre el \n zilele care
trecuser`.
– |nainte s` uit… [i scoase din hain` o cutiu]`. E a lui Sammy.
Am luat-o de la Patrick.
Era o juc`rie \n form` de [oricel, pe care ea o arunc` \n geanta
elegant`, f`r` s`-[i dea seama.
– Azi-diminea]`?
– Nu, azi dup`– amiaz`, r`spunse el rece.
– Dar…
– Stau la el pentru moment, Joanna.
– Credeam c`…
– Da?
144 DEBRA DIXON

– Angela?
– Ce-i cu ea? se \ncord` el.
– Nu stai la ea?
– Tocmai ]i-am spus c` stau la Patrick, repet` el.
– Dar dac` nu stai cu Angela, de ce nu stai cu mine? zise ea pe un
ton revoltat. E destul spa]iu. Nu ai fi deranjat…
– N-ar fi mers, Joanna, oft` el.
De ce? Joannei \i venea s` strige. Deja [tia r`spunsul. Joshua nu
mai voia s` tr`iasc` \mpreun` cu ea, [i pl`nuia s-o abandoneze
treptat.
– Unde e Angela? se interes` ea.
– |n State. S-a c`s`torit cu un doctor de-acolo, acum dou` luni.
Nu se mai lupta cu nicio femeie, doar cu sentimentul c` Joshua
n-o mai iube[te, [i nici n-a iubit-o vreodat`. Poate chiar [i pisoiul
fusese un mod de a mai atenua impactul loviturii, de a-i oferi un
lucru de care ea s` se ata[eze \nainte ca el s` plece. De parc` un
animal l-ar fi \nlocuit pe cel pe care-l iubea!
Tot farmecul serii se risipise; Joanna voia s` se \ntoarc` acas`
pentru a plânge \n lini[te.
Totu[i, seara continu` pe un ton familiar, [i chiar \l surprinse pe
Joshua fixând-o insistent de câteva ori.
Nu [tia ce ar fi trebuit s` fac` pentru el. S`-i cad` la picioare? Poate
c` ar fi f`cut-o, dac` n-ar fi [tiut c` nu ob]ine nimic. {i nici nu-[i dorea
mila lui. |l cuno[tea \n toate ipostazele: pasional, delicat, grijuliu,
rece; mila era ultima ipostaz` pe care-[i dorea s-o afle la el.
– Te superi dac` nu te mai chem sus? \i spuse ea, când el o l`s`
\n fa]a blocului. Am avut o zi foarte \nc`rcat` [i m` simt cam obosit`.
O NOU~ {ANS~ 145

– Nicio problem`, [i opri motorul, \ntorcându-se s-o ia \n bra]e.


– E foarte târziu, \l evit` ea. Sammy cred c` e \nfometat deja.
– Joanna? se \ncrunt` el.
– Sunt obosit`, \ncerc` ea s` zâmbeasc`.
– E[ti sigur` c` e doar atât? Homarul…
– A fost delicios.
{i n-am s` te fac de râs dac` mi se face r`u, a[a cum ]i s-a f`cut ]ie
ultima oar` când am \ncercat.
– Dar nu m-ai f`cut de râs. Iar conducerea restaurantului
respectiv s-a gândit de dou` ori \nainte de a-mi mai servi homar.
– Le-ai f`cut plângere? se mir` ea.
– I-am amenin]at cu protec]ia consumatorului. Puteai s` mori!
– Mi-a fost pu]in cam r`u, dar…Mul]umesc pentru seara asta,
Joshua. A fost excelent` !
– Serios ? zise el ne\ncrez`tor.
– Da, confirm` ea, [i-i \ntoarse obrazul pe care el ar fi vrut s`-l
s`rute.
– Joanna? se mir` el.
– Nu pe strad`, Joshua!
– Atunci, hai la tine, o lu` el de mân`.
– Nu \n seara asta, i-o retez` ea.
Nu sunt….preg`tit`.
– |n]eleg, [i o eliber`.
Pot s` te v`d mâine?
– Nu [tiu sigur, \ncepu ea s`-[i caute cheia. Mama spunea s` m`
duc la mas` la ei…
– Poate pot veni [i eu ?
146 DEBRA DIXON

Ce prostie! Era ultima scuz` pe care ar fi trebuit s-o foloseasc`


pentru a-l vedea. El era con[tient de impresia bun` pe care p`rin]ii ei
o aveau despre el.
– Sunt sigur` c` se poate…Sun`-m` mâine, s`-]i spun cum am
stabilit.
– Te sun dup`-amiaz`. E[ti sigur` c` te sim]i bine?
– Da. Ne vedem mâine.
– Joanna! strig` el ca un fel de comand`. Nu-]i mai s`ru]i so]ul?
Ea se ridic` [i-l s`rut` pe obraz, de[i el i-ar fi dorit buzele.
– Mul]umesc \nc` o dat`, zise ea rece, l`sându-l f`r` replic`.
Singur`, \n patul ei, Joanna sec` toate lacrimile pe care nu le
v`rsase luni de zile. Somnul o \nv`lui abia spre diminea]`, nu \nainte
s` ia o hot`râre.
Deocamdat`, Joshua se sim]ea responsabil pentru ea, se sim]ea
obligat s` ias` cu ea, de[i n-o mai dorea,iar faptul c` ea \[i schimbase
atitudinea fa]` de rela]ia lor, \i \ngreuna situa]ia.
Astfel \ncât se decise ca de a doua zi s` dispar` complet din via]a
lui.
Apartamentul lui Dan era mult mai \ntunecat decât al ei, cu un aer
masculin, nu foarte primitor. Dar \i era recunosc`toare c` o l`sa s`
stea acolo cât timp el [i Carmella se aflau \n Fran]a pentru un
contract.
– M` \ndep`rteaz` treptat de Londra, \i explic` el Joannei.
Aceasta se afi[ase la u[a lui cu o valiz` \ntr-o mân` [i cu Sammy \n
cealalt`.
– Plec`m \n Japonia s`pt`mâna viitoare. Nu m` gândeam c` am
s` sfâr[esc cutreierând lumea dup` o femeie.
O NOU~ {ANS~ 147

Continua s` fl`c`reasc`, iar Joanna era con[tient` c` o face de


dragul ei, pentru a o scoate din amor]eal`. Cu câteva minute mai
devreme i se aruncase \n bra]e, izbucnind \n lacrimi.
– Ce pisoi dr`gu], zise el mângâindu-l pe Sammy. }i l-a dat
Joshua, nu?
– Da. Drept \nlocuitor, ad`ug` ea \ndurerat`.
– Jo…
– Uit` ce-am spuss. Sigur nu te superi dac` st`m aici câteva zile?
– Deloc.
Dar nu cred c` o s` te po]i ascunde de el aici. Lucr`m \mpreun`,
[i aici o s` te caute \n primul rând. E o ascunz`toare la fel de proast`
ca [i apartamentul t`u.
– Dar m`car nu are cheie. Aici nu trebuie s` r`spund la u[` sau la
telefon.
– Ar putea sparge u[a, o avertiz` Dan.
– Nu m` dore[te chiar atât de mult. Dac` vede c` nu-i r`spunde
nimeni, o s` plece.
– OK. |l cuno[ti mai bine ca mine. M` mut cu Carmella pân` la
plecare.
Oare Dan chiar credea c` ea \l cunoa[te foarte bine pe Joshua? De
fapt, nu-l cuno[tea deloc!
Târziu, \n aceea[i noapte, auzi un cioc`nit \n u[`. {tia c` e Joshua,
[tia chiar dinainte ca el s`-l strige pe Dan. V`zând c` nu prime[te
r`spuns, \ncepu s` vorbeasc` cu ea:
– {tiu c` e[ti acolo, Joanna, se \nfurie el. Deschide u[a [i
vorbe[te-mi ! Nu-mi datorezi chiar nicio explica]ie, la naiba! Deschide
u[a!
148 DEBRA DIXON

Peste câteva secunde se auzi o alt` voce nervoas` pe palier,


care-l \ntreba ce se \ntâmpl`. Apoi u[a vecinului se \nchise la loc.
– Am s` mai vin, Joanna. {i dac` nu te g`sesc \n alt` parte, am s`
[tiu c` e[ti aici cu siguran]`. M` \ntorc, Joanna !
Ea continu` s` tremure, de fric` s` n-o aud` \n caz c` nu plecase.
Pierduse no]iunea timpului stând a[a, [i, \ntr-un final, Sammy o trezi,
s`rindu-i \n poal`.
Nu mai ap`ru nimeni la u[` timp de dou` zile, dar ea nu se
lini[tise; nu putea nici s` doarm`, avea cearc`ne, p`rul \i era r`v`[it,
mâncarea i se p`rea insipid`.
Nu tr`ise ceva mai \ngrozitor nici la moartea lui Lindy. Atunci se
retr`sese doar din societate, devenise rece [i arogant`. Acum trebuia
s` \nfrunte pierderea lui Joshua, ca \ntr-un co[mar \ngrozitor, iar
durerea era aproape insuportabil`. A treia zi, pe când \[i f`cea un
ceai, auzi voci [i sunetul cheii \n u[`. Era Dan.
Se gr`bi s`-l \ntâmpine, dar se opri pe loc, v`zând c` Joshua era
cu el. Dan se repezi s`-i ia cana din mân`, c`ci mai avea pu]in [i o
v`rsa pe ea.
– Jo…
– Po]i s` ne la[i pu]in singuri, Dan, te rog? zise Joshua, f`r` a o
sl`bi din ochi. Trebuie s` discut ceva cu Joanna, \ntre patru ochi.
– Nu! se ag`]` ea de Dan Nu m` l`sa, \l implor` ea.
Joshua o str`pungea cu privirea lui aprig`, de[i [i el ar`ta jalnic.
– Chiar vrei un martor la discu]ia noastr`? o \ntreb` el.
– Nu vreau s` discut`m, \nghi]i ea \n sec. {tiu deja ce vrei s`-mi
spui, [i-]i acord divor]ul. Nu mai vreau s` lupt sau s` m` dau \n
spectacol.
O NOU~ {ANS~ 149

– Divor]ul? p`li el. Dar nu vreau s` divor]`m!


– Ba da!
– Nu…
– Sunt \n dormitor, \i \ntrerupse Dan. Chestiile astea chiar nu m`
privesc. Sunt acolo, dac` ai nevoie de mine, Jo, [i o strânse de mân`,
\ncurajator. De[i nu cred c` o s` ai…
– Dan..
– Las`-l, Joanna, o sf`tui Joshua pe m`sur` ce ea \l urm`. De ce
crezi c` vreau s` divor]`m?
– Nu e destul de clar?
– Nu pentru mine!
– N-am nevoie de mila ta…
– Adic`? [i o cuprinse de umeri, scuturând-o. Când ]i-am ar`tat eu
mil` ?
– Când m-ai scos \n ora[, când mi-ai adus pisoiul. Puteai foarte
bine s`-mi spui \n fa]` c` vrei s` divor]ezi, [i se dep`rt` de el. Nu
trebuie s` te mai joci cu mine. Nu mai sunt un copil…
– Dar nu vreau s` divor]`m!
Furia \l f`cea [i mai sincer, dar ea era convins` de presupunerile
ei.
– Joanna? se \ncrunt` el, v`zând-o c` tace.
– Nu mai suport, Joshua. }i-am spus c` nu mai sunt un copil.
– Dar te por]i ca unul!
– Dimpotriv`. M` port foarte matur. |]i ofer ceea ce vrei f`r` prea
multe discu]ii.
– Ce vreau? repet` el. Ceea ce vreau e s` fii so]ia mea, te vreau pe
tine, acas`, lâng` mine. Asta vreau !
150 DEBRA DIXON

– Dar…
– N-o s` mearg`, dac` mai continui a[a. Trebuia s`-mi dau seama
\nc` de când m-am \ntors [i te-am g`sit \nconjurat` de prietenii t`i.
Nu mai ai nevoie de mine. Nu mai ai nevoie de nimeni. Dar am
\ncercat totu[i…s`-]i ofer ceea ce am crezut c` ai nevoie.
– Adic`? \ntreb` ea, ne\n]elegând de ce \i spune toate acestea
tocmai acum.
– Când ne-am \ntâlnit prima oar` [i ai r`mas \ns`rcinat`, erai doar
o copil`. Te-am rupt de to]i prietenii t`i [i de anii pe care ar fi trebuit
s`-i tr`ie[ti la vremea respectiv`…
– Ba nu…
– Ba da, insist` el. {i când m-am \ntors, tu te bucurai de libertate,
nu p`reai dornic` s` te mai \ntorci acas` cu mine, oft` el. La \nceput,
m-am gândit s` r`mân \n apartament, s` te seduc, s` te atrag din nou
\n rela]ia noastr`. Dar dup` o noapte, mi-am dat seama c` nu-]i
puteam face a[a ceva. {i m-am hot`rât s` m` retrag [i s` te…curtez.
– S` m` curtezi? se mir` ea.
– Da. E[ti so]ia mea, dar n-ai avut niciodat` parte de a[a ceva, nici
de la mine [i nici de la altcineva. Poate de aceea n-ai \n]eles nimic din
ultimele zile, din invita]iile mele, din s`ruturile f`r` continuare…{i
Dumnezeu mi-e martor c` a[ fi vrut atât de mult s` continuu ! Pisoiul
a fost un cadou, de la mine.
B`iatul lui Patrick n-a avut nicio leg`tur` cu el, de[i l-ar fi vrut
dac`-l refuzai tu.
– Dar ai spus…
– Nu [tiam dac` ai s` accep]i un astfel de cadou din partea mea,
oft` el. M` gândeam c` dac` te ata[ezi de Sammy, o s` ajungi s` m`
O NOU~ {ANS~ 151

iube[ti din nou [i pe mine, zâmbi el. |n schimb, acum \mi ceri s`
divor]`m.
– Nu… izbucni ea, bulversat`.
– Nu vreau s`-]i stau \n cale, Joanna, [i o strânse \n bra]ele lui.
Amândoi erau palizi.
– Aceasta a fost \n]elegerea de acum un an de zile. O s`-]i redau
libertatea.
– Dar…
– Las`-m` doar s` te mai ating, s` te mai s`rut \nc` o dat`!
Gurile lor se \ntâlnir` \ntr-un s`rut ce p`rea c` nu se mai sfâr[e[te.
– Te iubesc, Joanna ! Am s` te iubesc \ntotdeauna !
|nainte ca ea s`-i poat` r`spunde cu aceea[i replic`, el disp`ru.
Capitolul 10

– Sper c` n-ai de gând s` r`mâi aici, nu? se auzi o voce din spatele
ei. Du-te dup` el !
Joanna se \ntoarse [i-l v`zu pe Dan \n pragul dormitorului.
– Ne-ai auzit?
– |n mare parte, \naint` el. Pere]ii nu sunt prea gro[i. Iar acum c`
[tiu c` erai \ns`rcinat` când v-a]i c`s`torit, mi-ai r`spuns la mai multe
\ntreb`ri care m` nedumereau.
– Cum ar fi de ce ne-am c`s`torit ?
– Nu, pentru c` [tiam c` te iube[te. Ai idee cum de am venit
\mpreun` ast`zi?
Ea \nc` mai tr`ia [ocul declara]iei lui de dragoste, \ncât motivul
pentru care cei doi veniser` \mpreun` nu i se p`rea important. O
iubea, [i nu-i venea s` cread`. Niciodat` nu-[i m`rturisiser` acest
lucru, nici m`car \n momentele de intimitate. Poate c` se temeau de
impactul cuvintelor.
– Tot \]i povestesc, insist` Dan. A venit \n Fran]a.
O NOU~ {ANS~ 153

Da! repet` el. A g`sit agen]ia de modeling pentru care lucreaz`


Carmella, a aflat unde st`m [i ne-a g`sit. Tu n-ai vrut s`-i spui c` e[ti
aici, dar`mite s`-l vezi, iar el n-a avut de ales. }i-am spus c` ar fi fost
\n stare s` sparg` u[a. Dar mi-a spus c` nu dorea s` te \nsp`imânte [i
mai tare, oricum ai avut destul de suferit \n c`snicia asta. Te iube[te
atât de mult, Jo. Era nebun de \ngrijorare, pân` când i-am spus c` e[ti
aici. Iar dac` nu te duci dup` el, nu e[ti femeia pe care o [tiam eu.
Ea \nghi]i \n sec, uimit` de cât de mult vorbise Joshua despre ea.
O iubea cu siguran]`.
– Unde crezi c` s-a dus? \ncepu ea s` se \mbrace.
– Unde mergea \nainte, când voia s` fie departe de tine ?
– La amant`, oft` ea.
– Nu cred c` s-a dus acolo acum…
– Atunci, la clinic`. Chiar crezi c` l-am \ndep`rtat de mine, Dan?
– Numai tu po]i r`spunde, draga mea.
Deja o f`cuse. |l obligase practic pe Joshua s`-[i g`seasc` o
amant`. Oare o iubise [i atunci, a[a cum zicea Dan? Trebuia neap`rat
s`-i spun`, la rândul ei, c` [i ea \l iubise \nc` din prima clip`.
Recep]ionera era nou`, o \nlocuitoare pentru Angela, angajat` de
Patrick. O privi curioas` pe Joanna.
– So]ul meu e aici ?
– Da, dar…
– E \n cabinet?
– Da, dar..
– Asigur`-te, te rog, c` nu ne deranjeaz` nimeni, o rug` ea
politicos.
– Dar, doamn` Radcliffe…
154 DEBRA DIXON

– Da ?
– Domnul Radcliffe a spus c` nu e aici pentru nimeni.
– Nu e valabil [i pentru mine, insist` Joanna, de[i, la felul \n care
era \mbr`cat`, nu p`rea a fi so]ia lui.
Nu-]i face griji. Pe mine vrea s` m` vad`, continu` ea, mai
\ncrez`toare decât era de fapt.
Joanna trecu prin momente de euforie la gândul c`-l g`sise pe
Joshua, dar o \ncercau toate emo]iile \nainte de a intra. Avea s` fie
momentul hot`râtor pentru rela]ia lor.
Joshua st`tea la birou, palid, cu ochii \nchi[i. Se trezi, auzind
sunetul u[ii care se \nchidea, [i p`ru c` \n]epene[te \n scaun.
Ea \naint` pân` la birou.
– Nu vreau s` divor]`m, Joshua. Nu voiam nici anul trecut s` ne
desp`r]im. |n ultima noapte pe care am petrecut-o \mpreun`, am
\ncercat s`-]i spun c` te iubesc…Nu realizasem asta pâna \n acel
moment. Dar…
– Dar? tres`ri el.
– Te-am iubit \n Canada.
Te-am iubit pe tot parcursul c`sniciei noastre, dar când a murit
Lindy…
– M-ai \nvinuit? se \ncrunt` el.
– Nu! De ce crezi asta?
– Pentru c` sunt doctor…
– Dar nu po]i face miracole, Joshua. Dac` era s` dau vina pe
cineva, eu eram aceea.
– De ce ?
Nimeni n-o iubea mai mult decât tine !
O NOU~ {ANS~ 155

– Dar am vrut s`-i curm via]a \nc` \nainte de a se fi n`scut, mai ]ii
minte?
– Nu cred, se lini[ti el. Erai doar o copil` speriat`. Nu mi-a fost
prea greu s` te conving atunci, zise el [i se apropie de ea. Te-ai
\nvinuit \n to]i ace[ti ani?
– Dar tu?
Era hot`rât` s`-i spun` totul, pentru c` n-avea s` mai g`seasc`
acela[i curaj alt` dat`.
– La \nceput, dup` moartea ei, nu suportam ideea de a face
dragoste cu tine, crezând c` de fiecare dat` când m` vei atinge, ai s`
m` \nvinuie[ti pentru moartea ei.
Apoi, dup` o vreme, mi-a fost mai u[or s` cred c` te uram, [i c`
uram rela]ia noastr`.
– M-ai urât cu adev`rat, scrâ[ni el. Cum s` nu m` ur`[ti din
moment ce am \ncercat s` fac dragoste cu tine chiar \n ziua mor]ii ei?
– Acum te \n]eleg, Joshua.
Te-a[ fi \n]eles [i atunci, dac` nu eram atât de orbit` de propria
mea vinov`]ie, oft` ea. Singurele momente \n care comunicam cu
adev`rat erau cele \n care f`ceam dragoste. Acela era singurul mod \n
care [tiai s` te apropii de mine, nu-i a[a?
Realizase o mul]ime de lucruri venind spre clinic`, printre care [i
reac]ia lui Joshua din acea noapte.
– Da, \ncuviin]` el. Dar mi-am dat seama c` m` ur`[ti dup` aceea,
[i am preferat s` m` \ndep`rtez de cas`, decât s` risc s` te pierd. Nu
p`rea c` te deranjeaz` c` lucrez pân` târziu.
– Te-am for]at s` apelezi la Angela, [tiu…
– Dar n-am f`cut-o, interveni el.
156 DEBRA DIXON

Nu m-am atins de alt` femeie din momentul \n care am fost


\mpreun` \n Canada.
– Dar ai spus c`…
– }i-am spus c` m` culcam cu Angela de [ase luni, [i era adev`rat,
numai c` rela]ia noastr` se petrecuse cu doi ani \nainte s` te \ntâlnesc
pe tine.
– |nseamn` c` \n America…
– Am lucrat, atât.
– {i m-ai l`sat s` cred c` pleci cu ea, c` te culci cu ea. Mi-ai spus
s`-mi g`sesc un amant, sau chiar mai mul]i! zise ea indignat`.
– {i eram \nnebunit de durere, observ` el. Când m-am \ntors, am
crezut c` e[ti \mpreun` cu Dan, [i-mi venea s`-l omor! La
petrecere…
– Petrecerea era pentru tine, un fel de bun venit. Dar tu nu
venise[i \napoi, [i deja trimisesem invita]iile.
– Nu mi-am dat seama.
Credeam doar c` tu [i cu Dan da]i o petrecere, iar el a avut grij`
\n seara aceea s` lase impresia c` sunte]i mai mult decât amici. Când
am aflat c` n-a stat acolo peste noapte, m-am gândit c` poate m`
\n[elasem, c` doar te proteja. Nu?
– A[a e…Joshua, \n acea ultim` noapte, nu ]i-ai dat seama c` te
iubesc?
– Mi-am dat seama c` vrei s` fac dragoste cu tine. {i-]i
promisesem un an, pe care ]i-l datoram, de altfel.
– Dar eu nu-mi doream acest lucru, insist` ea. |n noaptea aceea
m-am de[teptat din amor]eala \n care m` aruncase moartea lui Lindy,
pl`nuisem s` vin cu tine \n State.
O NOU~ {ANS~ 157

Dar diminea]` tu deja erai plecat, iar eu credeam c` e[ti cu


Angela.
– N-am mai vrut nicio alt` femeie dup` tine, Joanna. Când te-am
remarcat pentru prima oar`, \n Canada, te-am g`sit atr`g`toare, apoi
mi-am dat seama c` vrei s`-mi intri sub piele. |ncepusem chiar s` te
caut. Dar nu \ncercam s` te cunosc mai bine, pentru c` [tiam c` e[ti
prea tân`r` [i c` nu trebuie s` m` implic. Dar nu m-am putut ab]ine,
[i când ai venit prima oar` \n camera mea…
– Am for]at lucrurile.
– De câte ori s`-]i spun c` nu le-ai for]at? M-am \ndr`gostit de tine
\nc` din noaptea aceea.
– Cum se poate? izbucni ea. Nici m`car n-ai venit s`-]i iei la
revedere a doua zi.
– Pentru c` nu [tiam c` o s` pleci atât de devreme. Am dormit
pân` târziu, apoi m-am dus la micul dejun. Pân` la \ntoarcerea mea,
voi deja plecaser`]i.
Directorul hotelului credea c` v-a]i \ntors \n Anglia. Am plecat [i
eu a doua zi, [i am \ncercat s` te sun, dar mi s-a spus c` e[ti \n
Florida.
– Ai sunat la mine acas`?
– Da…
– Am plecat cu ai mei direct acolo.
Nu [tiam c` e[ti la mas`. M` gândeam c` fusesem doar o aventur`
de o noapte, ca [i celelalte.
– Nu-i adev`rat, dar [i eu am avut aceea[i impresie.
– De aceea ai crezut c` port copilul altcuiva? se \ncrunt` ea. Ai
crezut c` te-am folosit ca prima experien]` sexual` ?
158 DEBRA DIXON

– Da, oft` el. Apoi mi-am dat seama c` n-ai fi venit la mine dac`
era al altcuiva. Dac` ai [ti ce senza]ie mi-ai creat! Când ]i-am v`zut
programarea, \mi f`cusem atâtea speran]e, iar când am aflat
adev`ratul motiv…A fost un iad! P`reai ca-ntr-o cu[c`!
– {i tu la fel !
– Nu chiar. Recunosc c` nu acesta era planul meu de a m`
c`s`tori cu tine, dar am reu[it, pân` la urm`. {i, un timp, am fost ca
oricare alt cuplu. Apoi, când ai aflat c` Lindy e bolnav`, te-ai
\ndep`rtat de mine, psihic, nu fizic.
Pe m`sur` ce lunile treceau, \]i eram recunosc`tor c` ai r`mas
so]ia mea. La \nceput, ]i-am oferit acel dormitor al t`u ca s` nu te
sim]i \nl`n]uit`. Au fost nop]i \n care m-am felicitat pentru asta, când
\nnebuneam gândindu-m` la tine. Dac` am fi \mp`r]it acela[i pat, a[
fi clacat !
– Nu mi-am dat seama…
– C` te iubesc, c` te-am iubit \ntotdeauna? Nu voiam s` [tii, nu
doream mila ta.
– Dar [i eu te-am iubit \nc` din prima clip`. Am \ncercat s`-]i
demonstrez asta când te-ai \ntors din State. Am cur`]at camera lui
Lindy de toate amintirile, ca s`-]i ar`t c` sunt preg`tit` pentru un nou
\nceput.
– Iar eu am crezut c-ai f`cut-o pentru c` vrei s` la[i rela]ia noastr`
\n urm`. Cum de pot doi oameni inteligen]i…
– Sclipitori, \n cazul t`u, dragul meu, murmur` ea, refugiindu-se
\n bra]ele lui.
– Cum de am fost atât de ridicoli ?
– Lips` de comunicare, zise ea, [tergându-[i o lacrim`.
O NOU~ {ANS~ 159

Dar n-o s` se mai \ntâmple. Am s`-]i m`rturisesc tot, pe viitor. {i


sper c` [i tu ai s` faci la fel, [i-l privi \ntreb`toare.
– Desigur. De exemplu, acum m` gândesc…[i-i [opti la ureche
restul frazei.
– Ce ciudat, zâmbi ea, [i eu m` gândeam la acela[i lucru.
|ntotdeauna am considerat canapelele astea ca fiind perfecte pentru
a face dragoste.
– Aici? se mir` el.
– De ce nu?
– Chiar a[a…Te iubesc, Joanna.
– Repet`, te rog, se topi ea \n bra]ele lui.
– Pentru toat` via]a !

Sfâr[it

S-ar putea să vă placă și