Stresul şi sănătatea mintală a îngrijitorului: Impactul îngrijirii, relaţia şi

genul

Rezumat

Scopul studiului: Acest studiu a comparat implicaţiile îngrijirii asupra stresului şi sănătăţii
mentale la soţi, copii, alţi membrii ai familiei, prieteni sau alţi adulţi de vârstă mijlocie sau mai în
vârstă ce se ocupă cu îngrijirea bolnavilor.

Metoda: Analizele de regresie multivariabilă au fost realizate utilizând datele Canadian General
Survey Social 2007 colectate pe un eşantion de îngrijitori cu vârsta de 45 de ani și peste
Rezultatele: analizele noastre au arătat că pentru femei, îngrijirea unui soț sau a copiilor a fost
mai stresantă și dăunătoare sănătăţii mentale decât îngrijirea părinților sau a altora. În mod
similar, pentru bărbați, îngrijirea unei soții și a copiilor a fost mai stresantă decât
îngrijirea altora, dar nu a afectat în mod negativ sănătatea mintală globală.
Implicații: Constatările sugerează că îngrijirea soţilor și a copilului tind să fie mai puţin stresantă
și dăunătoare pentru sănătatea mintală a celor de vârstă mijlocie și a celor mai în vârstă dar
diferențele de gen trebuie să fie luate în considerare.

Familiile și alți îngrijitori informali oferă vasta majoritate a îngrijirilor pe termen lung
pentru adulții în vârstă, precum și pentru alții cu boli cronice și dizabilități (Ennis, Rosenbloom,
Canzian și Topolovec-Vranic, 2013; Viana și colab., 2013). În general, datele empirice sugerează
că îngrijirea este stresantă prin urmare, ar putea avea implicații negative pentru sănătatea mintală
și bunăstarea îngrijitorilor. În orice caz, o atenție limitată a cercetărilor a fost îndreptată spre
implicațiile relațiilor de îngrijire (Litwin, Stoeckel & Roll, 2014), precum și rolul genului, a
vârstei sau alţi factori sociali ce influenţează aceste implicații. Cu toate acestea, evoluțiile
teoretice și empirice recente direcţionat atenția noastră asupra importanței lor combinate pentru
înțelegerea experienței și a consecințelor îngrijirii.
Context

În ciuda aspectelor pozitive ale îngrijirii, inclusiv sentimente de afecțiune și de apropiere

în cadrul acestor relații și simțul satisfacției și scopului personal în viața care poate fi derivată din
ea (Litwin et al., 2014; Turner & Findlay, 2012), îngrijirea tinde să fie văzută ca având implicații
negative pentru sănătatea mentală a îngrijitorilor (Pinquart & Sörensen, 2003; Savage & Bailey,
2004). Pe de o parte, modelele de proces de stres (de exemplu, Aneshensel, Pearlin, Mullan,
Zarit, & Whitlatch, 1995), precum și teoria rolului social, rolul conflictului,
și supraîncărcarea rolului (de exemplu, Stephens, Townsend, Martire & Druley, 2001), au
condus la sugestii că în timp ce îngrijirea în general este stresantă, îngrijirea unui părinte mai în
vârstă este deosebit de stresantă și, prin urmare, are mai mare impact negativ asupra sănătății
mintale și a bunăstării decât îngrijirea unui soț mai în vârstă sau a altui membru al familiei.
S-a observat, de exemplu, că îngrijitorii pentru îngrijirea copiilor adulți ,,văd îngrijirea ca muncă
suplimentară (supraîncărcarea rolului)” (Chappell, Dujela, & Smith, 2014, p. 463), în timp ce soții
de obicei, nu se confruntă cu conflicte între rolul de îngrijitor și alte roluri legate de familie și de
muncă (Lin, Fee, & Wu, 2012; Pinquart & Sörensen, 2007). De asemenea, s-a argumentat
că îngrijirea pentru un soț este considerată ca parte din căsătorie și, prin urmare, mai normativ
(așteptat și astfel acceptat) decât îngrijirea altor persoane (Chappell et al., 2014; Lin și alții,
2012).
Cercetarea-fundament semnată de Dew et al sugerează o lacună în ceea ce priveşte
studierea implicaţiilor relaţiei cu pacientul şi a genului îngrijitorilor luând în considerare starea de
sănătate mentală şi bunăstarea. Se cunoaşte faptul că informaţiile în ceea ce priveşte importanţa
relaţiei dintre îngrijitor şi pacient sunt puţine iar această cercetare urmăreşte întocmai investigarea
acesteia. Relaţia autentică îngrijitor-pacient este cea stabilită între copilul adult şi părintele său.
Prin urmare, implicațiile îngrijirii oferite de un părinte în comparație cu cele asociate cu îngrijirea
unui partener / partener, a copiilor sau a altora, rămân neclare. În plus, deși diferențele de gen în
rezultatele îngrijirilor sunt bine documentate, se cunosc puţine informaţii în ceea ce priveşte cum
diferă relaţia îngrijitor-pacient din perspectiva genului. Astfel, deși cercetarea are tendința de a
raporta constatarea că femeile îngrijitoare raportează o povară mai mare, precum și stres mai mare
și depresie decât îngrijitorii de sex masculin (Kim et al., 2012; Li, Mak, & Loke, 2013; Litwin și
colab., 2014), implicațiile combinate a variabilelor sex şi relaţie sunt mai puţin clare.
 Pentru a rezolva aceste lacune, acest studiu a făcut obiectul unui sondaj național pentru
a examina stresul și implicațiile generale asupra sănătății mintale a soțului în comparație cu cele
asociate cu îngrijirea copiilor, părinților, fraților, alți membri ai familiei sau nu (prieteni, vecini,
colegi de muncă). Au fost examinate două întrebări de cercetare: (a) Care este impactul relației
dintre îngrijitorul și beneficiarul de îngrijire asupra stresului și a rezultatelor de sănătate mintală
a persoanele care îi îngrijesc? (b) În al doilea rând, acest impact variază în funcție de sexul
îngrijitorilor? Analizele controlate pentru caracteristici (vârstă, stare civilă, aranjamente de viață,
educație, ocuparea forței de muncă, venituri și starea de sănătate) și destinatarul de îngrijire (vârsta,
natura problemei care necesită asistență, contactul cu îngrijitorul și durata de primire a îngrijirii)
au dovedit anterior că influențează stresul și starea de sănătate mentală în rândul îngrijitorilor
(Pinquart & Sörensen, 2006, 2011).

Date şi metodă

Date
Datele pentru analize provin pe baza aplicării chestionarului social canadian general 2007, ciclul
21 (GSS-21), realizată de Statistici Canada. Programul GSS este un chestionar social care adună
date la nivel individual și de familie menit să monitorizeze schimbările în condițiile sociale și
bunăstarea populaţiei (Statistici Canada, 2009). Populaţia-ţintă a fost dată de adulţi cu vârsta de
45 de ani sau mai în vărstă din 10 provincii. Chestionarul