Celestial Ascent in Myth and Cult

The Dream of Scipio, Orphic Gold Plates & Mithras Liturgy Compared

0:27
The Philosophers

In the first century BCE, the Roman philosopher and statesman, Cicero, brought a treatise
entitled "On the Republic".
În secolul I î.e.n., filozoful și politicianul roman, Cicero, a adus un tratat intitulat „De republica”
(Despre stat)

Much like Plato's own work, the "Republic", Cicero sought to describe the constituents of a great
and enduring civilization.
În mare la fel ca în opera lui Plato, „Republica”, Cicero urmărea să descrie constituenții unei
civilizații mărețe și de durată.

Also like Plato, Cicero eventually turned to cosmology, where the paradigms of the eternal realm
are offered as archetypes for the material ones.
La fel precum Plato, Cicero s-a orientat eventual către cosmologie, unde paradigmele lumii
eterne sunt oferite drept arhetipuri pentru cele materiale.

In his concluding book, Cicero writes of the eternal nature of the soul.
În cartea lui finală, Cicero scrie despre natura eternă a sufletului.

In classical dialog form, we are introduced to a man named Scipio, a roman tribune and grandson
to the great Publius Cornelius Scipio Africanus, conqueror of Hannibal.
În forma dialogului clasic, ne este introdus un bărbat pe nume Scipio, tribună romană și nepot al
mărețului Publius Cornelius Scipio Africanus, biruitorul lui Hannibal.

The younger Scipio has a dream in which his grandfather appears and gives a sort of guided tour
of the Cosmos.
Tânărul Scipio are un vis în care îi apare bunicul său și îi face un fel de tur al Cosmosului.

The grandfather promises that souls who live upright life, filled with honor and duty to the
commonwealth will be given a passport into the sky, where they will enter a circle of illustrious
light known as the Milky Way.
Bunicul promitea că sufletele care trăiesc o viață corectă, umplută cu onoare și răspundere față
de oamenii de rând, vor primi pașaport pentru cer, under vor intra într-un cerc ilustru de lumină,
cunsocut drept Calea Lactee.

1
Further, Scipio the younger is taken on a grand tour of the interceding space between the Earth
and the Milky Way, that is, the 7 heavenly spheres with their musical harmonies and proportions.
Mai mult, tânărul Scipio este luat într-un măreț tur al spațiului dintre Pământ și Calea Lactee,
adică, cele 7 sfere cerești cu armoniile lor muzicale și proporțiile lor.

Additionally, the nature of cyclic time is revealed, so that eternal space and time are shown in
their cosmic context.
În plus, natura timpului ciclic este dezvăluită, așa încât eternul spațiu și timp sunt arătate în
contextul lor cosmic.

Finally, the grandfather speaks: "But if you will look upwards and contemplate this eternal goal
and abode, you will no longer give heed to the gossip of the common herd, or look for your
reward in human things. Know therefore, that you are a god. If indeed a god is that which
quickens, feels, remembers or sees and in the same manner rules, restrains and impose the body
of which it has charged, as the supreme God, rules the universe, and as the eternal god knows the
universe that is mortal in part, so the everlasting mind moves your frail body."
În final, bunicul vorbește: „Dar dacă privești în sus și contemplezi acest etern obiectiv și lăcaș,
nu vei mai da ascultare zvonurilor turmei celor de rând, sau vei urmări răsplata în lucrurile
omenești. Cunoaște astfel, că ești un zeu. Dacă întradevăr un zeu este acela care întețește, simte,
reamintește sau vede iar în aceeași manieră conduce, înfrânează și impune corpul care i-a fost
dat, ca Dumnezeu suprem, conduce universul, iar ca zeu etern cunoaște universul care este
muritor în parte, așa și veșnica minte îți mișcă firavul corp.”
.

4 centuries later, a pagan by the name of Macrobius Ambrosius Theodosius writes a treatise on
this dream entitled "Commentary on the dream of Scipio".
4 secole mai târziu, un păgân pe nume Macrobius Ambrosius Theodosius scrie un tratat pe acest
vis intitulat ”Comentariu asupra visului lui Scipio”.

This work becomes an authoritative discourse on cosmology and theology and is read throughout
the Middle Ages.
Această operă devine un discurs autoritar asupra cosmologiei și teologiei și este citit de-a lungul
erei medievale.

One fascinating aspect of Macrobius' work is his discussion of the descent and ascent of the soul,
which can either sink into, or arise from the material realm.
Încă un aspect fascinant al operei lui Macrobius este discuția lui asupra coborârii și urcării
sufletului, care poate ori să se scufunde îm, sau să se ridice din lumea materială.

2
In order to do this, the soul makes an astral journey through portals and gates which are
identified as Constellations.
Pentru a face aceasta, sufletul face o călătorie astrală prin portaluri și porți care sunt identificate
drept Constelații.

There are roads and boundaries. The Celestial escapade begins in the Milky Way and the souls'
genesis into material birth starts where the zodiac and the Milky Way intersect.
Sunt drumuri și hotare. Escapada cerestă începe în Calea Lactee iar geneza sufletului în nașterea
materială începe acolo unde se intersectează Calea Lactee și zodiacul.

The Dream of Scipio is not an isolated vision.

Visul lui Scipio nu este o viziune izolată.

Indeed, Cicero's work is predicated upon the writings of Heraclides of Pontus, who, in his
"Empedotimus", writes of a similar vision where the true nature of the heavens and the ultimate
fate of the souls is revealed.
Întradevăr, opera lui Cicero se bazează pe scrierile lui Heraclides din Pontus, care, în
„Empedotimus”, scrie despre o viziune similară unde natura adevărată a cerurilor și soarta ultimă
a sufletelor este dezvăluită.

Curiously, Heraclides asserts that the true division of space by the Olympian Gods is astral, the
sphere of the fick (?) stars belongs to Zeus, the sphere between it and the Sun to Poseidon, and
those below the Sun to Pluton.
În mod interesant, Heraclide afirmă că adevărata diviziune a spațiului de către zeii Olimpului
este astrală, sfera stelelor (?) aparține lui Zeus, sfera dintre ele și Soare, lui Poseidon, iar cele de
dedesubtul Soarelui, lui Pluton.

In this context, the familiar division of sky, ocean and underworld is not on the Earth, but is
describing a celestial cosmography.
În acest context, diviziunea familiară a cerului, oceanului și tărâmului de dedesubt nu este pe
Pământ, ci descrie o cosmografie cerestă.

Furthermore, Heraclides mentions 3 celestial roads and gates upon the dead travel. One is near
Scorpio, one by Leo and another by Aquarius.
Mai mult, Heraclide menționează 3 drumuri și porți cerești pe unde călătoresc morții. Unul este
lângă Scorpio, altul lângă Leo, iar încă unul lângă Aquarius.

3
The images of serpent scorpion, lion and man form the iconic representation of the Greek
Sphinx, which stood most commonly at tombs. Now we see why, for the Sphinx was the symbol
for the properly known universe with its astral roads and gates for the dead.
Imaginea serpentinului scorpion, leu și om formează reprezentarea iconică a Sfinxului grecesc,
care stătea în mod obișnuit la morminte. Acum vedem de ce, pentru că Sfinzxul era simbolul
universului cunoscut cu drumurile și porțile sale astrale pentru morți.

Heraclides is not the source of this kind of writing either. As already noted, Plato also writes a
treatise entitled "The Republic" wherein he details the celestial voyage of Er, the son of
Armenius, who was slain in battle and ascended through the heavens.
Heraclit nu este nici el sursa acestui fel de scrieri. După cum a fost menționat deja, Platon de
asemenea a scris un tratat intitulat „Republica” unde detaliază traseul ceresc al lui Er, fiul lui
Armenius, care a fost răpus în bătălie și s-a înălțat prin ceruri.

Er goes with a great company of departed souls to a mysterious place in which there were 2
openings in the Earth, and over against them were 2 other openings in the heaven above. These
openings are the seams or junctures on the horizon where the dead are born into and rise out of
material existence.
Er se duce cu un anturaj măreț de suflete răposate către un loc misterios unde sunt 2 deschizături
în pămân, iar deasupra lor erau 2 alte deschizături în cerurile de deasupra. Aceste deschizături
sunt cusăturile sau juncțiunile orizontului unde morții se nasc în și se ridică din existența
materială.

(5:11)
Further, Parmenides, the founder of the school of Elea, whom Peter Kingsley calls the father of
philosophy, writes a poem called "On Nature" which describes the essential nature of being in
appearances.
Mai mult, Parmenide, fondatorul școlii din Elea, pe care Peter Kingsley îl denumește părintele
filozofiei, a scris un poem intitulat „Despre Natură” unde descrie natura esențială a ființei în
aparențe.

Remarkably, Parmenides opens his work by declaring his authority of the knowledge he bears by
describing his ascent through the astral world. Parmenides describes a cosmography of gates and
pathways that reach up into the Heavens, filled with gigantic doors and which open and close
with keys held by Themis, the bride of Zeus, whom Pindar identifies as one who knows the
celestial way.
În mod remarcabil, Parmenide începe opera sa declarându-și autoritatea cunoștințelor pe care le
poartă descriind înălțarea sa prin lumea astrală. Parmenide descrie o cosmografie de porți și
drumuri care ajung sus în Ceruri, umplute cu uși gigantice care se deschid și închid cu chei

4
deținute de către Themis, mireasa lui Zeus, pe care Pindar o descrie ca cineva care cunoaște
drumul ceresc.

Remarkably, similar themes are found in the intellectual Mycenaen scene of the Pythagorean
school, from the very birth of Western rationalism and civilization exist, a radically different
cosmology where the Sol took the center stage.
Remarcabil, teme similare se regăsesc în scena intelectuală Miceniană a școlii pitagoreice, de la
însuși nașterea raționalismului vestic și existența civilizației, o cosmologie radical diferită unde
Sol ocupa centrul scenei.

(6:10)
The Ancient Microcosm
Anticul Microcosmos

This cosmology endured throughout the Middle Ages, where Dante's Divine Comedy
participates in similar themes and tropes.
Această cosmologie a rezistat de-a lungul Erei Medievale, unde Divina Comedie a lui Dante
participa în teme și tropi similare.

It is not an intellectually Flat Earth cosmology, for the minds of Newton and Keppler are as
comfortable in this metaphysical universe as Plato and Parmenides. Rather, it was a cosmology
predicated upon the Microcosm, as the philosopher Jacob Needleman perceives, "We have
misunderstood the cosmological schemes of the past, for we called geocentrism was never meant
to establish the Earth merely as the spatial center of the Great Universe, but principally, to
communicate its place as an intersection of primary and secondary cosmic purposes and forces."
Nu este o cosmologie intelectuală a Pământului Plat, încât mințile unui Newton și Keppler sunt
la fel de confortabile în acest univers metafizic precum Platon și Parmenide. Mai degrabă, era o
cosmologie bazată pe Microcosmos. După cum filozoful Jacob Needleman spune: ”Noi am
înțeles greși schema cosmologică din trecut, căci ce noi am numit geocentrism nu era menită
vreodată să stabilească Pământul doar ca centrul spațial al marelui univers, ci în principiu, să
comunice locul său într-o intersecție a scopurilor și forțelor primare și secundare ale
universului.”

Needleman continues: "It is geocentrism, without the idea of microcosmic man, which modern
science rejected. But a purely external geocentrism was never the whole meaning of this idea in
the ancient world. it is only we, who have lost the idea of the microcosm, who see it that way.
But taken with the idea of the microcosm, geocentrism reminds us that objective reality contains
many kinds of influences that can act upon us, that there is a scale of being to which man is born
would he but search for it as diligently as he pursues the satisfactions of external life."

5
Needleman continuă: ”Este geocentrismul, fără ideea omului microcosmic, pe care îl respinde
știința modernă. Dar un geocentrism pur extern nu a fost niciodată înțelesul întreg a acestei idei
în lumea antică. Suntem doar noi, care am pierdut ideea de microcosmos, care îl vedem astfel.
Dar luată cu ideea de microcosmos, geocentrismul ne reamintește că realitatea obiectivă conține
numeroase feluri de influențe care pot acționa asupra noastră, că este o proporție a lucrurilor în
care omul este născut, doar să o caute atât de sârguincios precum urmărește satisfacțiile vieții
exterioare.”

The Macrocosm of modern cosmology is rooted in a heliocentric universe. The planets orbit the
Sun and our own Sun orbits the galactic center. Ironically, the modern microcosm is wholly
geocentric.
Macrocosmosul cosmologiei moderne este înrădăcinat într-un univers heliocentrist.Planetele
orbitează Soarele iar propriul nostru Soare oribtează centrul galactic. În mod ironic,
microcosmosul modern este pe de-antregul geocentrist.

The human soul arises from the earth and dissolves into the earth. In the ancient world we have
almost the exact opposite paradigm. The ancient microcosm was predicated upon the idea of
escaping the material realm and being sent (?) to the imperishable, eternal realm. In this sense,
the ancients' macrocosm was geocentric, but the ancient microcosm was heliocentric in that a
man or a woman could join the Sun on its way to the realm of fig (?) stars to gain celestial
immortality.
Sufletul uman se ridică din pământ și se dizolvă în pământ. În lumea antică avem paradigma
aproape exact inversă. Microcosmosul antic se baza pe ideea scăpării din lumea materială și fiind
trimis (?) spre nepieritor, lumea eternă. În acest sens, macrocosmosul amnticilor era geocentric,
dar microcosmosul antic era heliocentric prin fatpul că un bărbat sau o femeie se pot alătura
Soarelui în drumul său prin lumea stelelor (?) ca să obțină nemurirea cerească.

Thus declares the pyramid text in the 3rd millennium BCE: The King travels the air and traverses
the earth. Those who are in the firmament open their arms to him. The King stands on the eastern
side of the celestial vault. There is brought to him a way of ascent to the sky. Oh my father the
King, raise yourself on your right side, that you may be pure thereby as a God. Go up as do the
messengers of Ra (?), for your hand will be taken by the imperishable stars and you shall not
perish.
Astfel spune textul piramidelor în al treilea mileniu î.e.n. : Regele călătorește prin aer și
traversează pământul. Aceia care sunt în firmament își deschid brațele către el. Regele stă pe
partea estică boltei cerești. Îi este adus un mod de a se ridica spre cer. Oh, tatăl meu, regele,
ridică-te pe partea ta dreaptă, ca să fii pur precum un zeu. Urcă precum fac mesagerii lui Ra (?),
căci mâna ta va fi luată de către stelele nepieritoare iar tu nu vei pieri.

6
The Pyramid text and the dreams and visions of our Greek philosophers are similar in that they
share in the cosmological structure of thought in the Oral age. Oral people saw the sky and the
cycles as the archetypal source of reality. The stars were the source of light that cast the shadows
in the material realm and Plato's allegory of the Cave draws from very ancient thinking. This
cosmovision held from prehistory and formed the foundations of the ancient Paulus and extended
into every power center of ancient Greece, including the mystery temples, philosophical schools,
oracle centers, healing centers and even the theatre.
Textul din piramide și visele și viziunile filozofilor noștri greci sunt similare în aceea că
împărtășesc structura cosmologică de gândire din epoca Orală. Oamenii de atunci vedeau cerul și
ciclurile ca sursa arhetipică a realității. Stelele erau sursa de lumină ce arunca umbrele în lumea
materială, iar alegoria lui Platon a peșterii provine dintr-un mod de gândire foarte antic. Această
cosmoviziune a rămas din preistoric și a format fundația anticului paulus și s-a extins în fiecare
centru de putere a Greciei antice, inclusiv templele de mistere, școlile filozofice, centrele
oraculare, centrele de vidnecare și chiar până și în teatru

(9:58)
All of these socio-religious structure were built within a cosmic frame, so that the oracle centers
at Ballia and Hierapolis, as well as at the Throtonian (?) for example, were all used for mystery
initiations. For the participants of the regular cults and mystery initiations, both had to make a
symbolic journey through the Cosmos.
Toate aceste structuri socio-religiioase au fost cosntruite într-un cadru cosmic, încât centrele
oraculare de la Ballia (?) și Hierapolis, la fel ca și cel de la Throtonian (?) de exemplu, erau toate
folosite pentru inițieri mistice. Pentru participanții cultelor normale și a inițierelor de mistere,
amândoi trebuiau să facă o călătorie simbolică prin Cosmos.

There was an underworld cave in Caronium (?) where priests would heal the sick because there
they had access to the secrets of the Cosmic order. Not surprisingly, therefore, Destrabo (?)
informs us that mystery initiations also took place there.
Era o peșteră subpământeană în Caronium (?) unde preoții vindecau bolnavii deoarece acolo
aveau acces la secretele ordinului Cosmic. Deloc surprinzător, astfel, Destrabo (?) ne informează
că aveau loc acolo inițieri de mistere.

Meanwhile, it has long been known that Pythagoras and the early Greek school masters all taught
in the manner and style of the mysteries, that they had often taught within the cosmic precinct
containing the cave or underground chamber, also as a model of the cosmos.
Între timp, de multă vreme era cunoscut că Pitagora și învățătorii din școlile grecești timpurii cu
toții predau în maniera și stilul misterelor, au predat adeseori în incinta cosmică ce conținea
peștera sau încăperea subterană, tot ca un model al cosmosului.

7
In short, if one were going to teach truth at the school, or seek oracular wisdom from the other
world, or find healing in the body and mind, or search out ways to become immortal, one had to
go to the source of true knowledge and being. This knowledge could only be found in the
heavenly order.
Pe scurt, dacă ai preda adevărul la școală, sau urmări înțelepciunea oraculară din cealaltă lume
sau ai găsi vindecare în trup și minte sau ai căuta căi de a deveni nemuritor, trebuie să te duci la
surse adevăratei cunoașteri și ființe. Această cunoaștere putea fi găsită doar în ordinea cerească.

Even in cultures where belief in a blessed afterlife is unclear, such as in Babylon, the idea of the
eternal realm is the archetypal pattern behind all living things was central. Ancient astrology is a
product of this kind of thinking. Ancient religion was formed in those cosmological,
metaphysical waters. And while Parmenides, Plato and Cicero have employed this template as a
model of the virtuous state, the template itself originated in the ancient temple, the point of
organized creation or endless matter and eternal soul become one.
Chiar și în culturi unde credința într-o viață de apoi binecuvântată este neclară, precum în
Babilon, ideea lumii eterne ca tiparul arhetipic din spatele tuturor lucrurilor vii este centrală.
Astrologia antică este un rezultat al unei astfel de gândiri. Religiile antice erau formate în acele
ape cosmologice, metafizice. Și în timp ce Parmenide, Platon și Cicero au folosit acest tipar ca
un model de stat virtuos, tiparul însăși a originat din templele antice, punctul creației organizate
sau unde materia nesfârșită și sufletul etern devin una.

So it is that we find this cosmological paradigm at the root of the Greco-Roman mystery
religions. Mysteries of Eleusis and Samothrace, the mystery of Isis, Cybeles and Mithras, all
were formed in the old microcosm, where the soul apparently could escape the material realm via
a celestial ascent and astral journey.
Astfel găsim această paradigmă cosmologică la baza misterelor religioase greco-romane.
Misterele din Eleusis și Samotraice, misterul lui Isis, Cybele și Mitra, toate au fost formate în
vechiul microcosmos, unde sufletul aparent putea scăpa din lumea materială printr-o înălțare
cerească și călătorie astrală

(12:11)