Sunteți pe pagina 1din 43

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI “REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI”


DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PRODUSELOR
AGROALIMENTARE
PROGRAM DE STUDIU: MASTER
SPECIALIZAREA: TEHNOLOGII AVANSATE DE PROCESARE A
MATERIILOR PRIME VEGETALE ȘI ANIMALE

Proiect la disciplina: LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL


SIGURANȚEI ALIMENTARE PROIECT LEGISLAȚIE EUROPEANA
ROMANA A CĂRNII DE PORC

LEGISLAȚIE EUROPEANĂ ȘI ROMÂNEASCĂ PRIVIND NORMELE


ȘI STANDARDELE CĂRNII DE PORC

Coordonator Ştiinţific: Masterand:


Prof. Dr. Ing. Hădărugă Nicoleta Crăciunescu Mirela

Timișoara,
2017

1
Legislație europeană și românescă cu privire la indicatorii de calitate ale
cărnii de porc și a derivatelor sale

1 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea) 16 octombrie 2014


„Protecția sănătății — Regulamentul (CE) nr. 853/2004 — Norme de igienă aplicabile
alimentelor de origine animală — Anexa I punctele 1.14 și 1.15 — Noțiunile «carne separată
mecanic» și «preparate din carne» — Regulamentul (CE) nr. 999/2001 — Prevenirea, controlul
și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă — Protecția
consumatorilor — Directiva 2000/13/CE — Etichetarea și prezentarea produselor alimentare”
În cauza C-453/13, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul
articolului 267 TFUE de High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division
(Administrative Court) (Regatul Unit), prin decizia din 7 august 2013, primită de Curte la 12
august 2013, în procedura The Queen, la cererea: Newby Foods Ltd împotriva Food Standards
Agency, CURTEA (Camera a zecea), compusă din domnul A. Rosas, îndeplinind funcția de
președinte al camerei, și domnii E. Juhász și D. Šváby (raportor), judecători, avocat general:
domnul M. Szpunar, grefier: domnul A. Calot Escobar, având în vedere procedura scrisă, luând
în considerare observațiile prezentate: — pentru Newby Foods Ltd, de T. Russ, solicitor, de H.
Mercer, QC, și de A. Legg, barrister; — pentru guvernul Regatului Unit, de V. Kaye, în calitate
de agent, asistată de J. Holmes, barrister; — pentru guvernul german, de T. Henze și de A.
Wiedmann, în calitate de agenți; — pentru guvernul francez, de C. Candat și de D. Colas, în
calitate de agenți;
2 ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS — pentru Comisia Europeană, de D. Bianchi și de K. Skelly, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului
general, pronunță prezenta Hotărâre 1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea
punctelor 1.14 și 1.15 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care
se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, p. 55, rectificare în JO 2004, L 226, p. 22,
Ediție specială, 03/vol. 56, p. 71, rectificare în JO 2013, L 160, p. 15). 2 Această cerere a fost
formulată în cadrul unui litigiu între Newby Foods Ltd (denumită în continuare „Newby
Foods”), pe de o parte, și Food Standards Agency (denumită în continuare „FSA”), pe de altă
parte, în legătură cu o decizie a acesteia din urmă publicată la 4 aprilie 2012 și intitulată
„Moratoriu privind carnea denervată” (denumită în continuare „moratoriul”).
Dreptul Uniunii Reglementarea în materie de igienă a alimentelor de origine animală:
Regulamentul nr. 853/2004 3 Regulamentul nr. 853/2004 conține următoarele considerente:
„[…] (2) Anumite produse alimentare pot periclita în mod specific sănătatea umană și este
necesară stabilirea unor norme specifice de igienă. Este, în special, cazul produselor alimentare
de origine animală la care au fost frecvent constatate riscuri microbiologice și chimice. […] (9)
Reformarea are drept obiectiv principal asigurarea unui nivel ridicat de protecție a
consumatorului în domeniul siguranței alimentelor, în special prin impunerea acelorași norme
pentru operatorii din sectorul alimentar din toată Comunitatea și asigurarea bunei funcționări a

2
pieței interne a produselor de origine animală, pentru a contribui astfel la realizarea obiectivelor
politicii agricole comune. […] (20) Definiția cărnii separate mecanic (CSM) ar trebui să aibă
un caracter generic pentru a cuprinde toate procedeele de separare mecanică. Este necesar,
pentru a lua în considerare viteza cu care evoluează tehnologia în acest domeniu, să se prevadă
o definiție flexibilă. Cu toate acestea, cerințele tehnice care se aplică în cazul cărnii separate
mecanic ar trebui să varieze în funcție de evaluarea riscurilor pe care le prezintă produsul
obținut prin diferite procedee. […]”
ECLI:EU:C:2014:2297 3 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS 4 Normele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, a căror
stabilire constituie obiectul Regulamentului nr. 853/2004, figurează în anexa II și următoarele
la acest regulament.
Cu titlu introductiv, anexa I la regulament oferă un ansamblu de definiții, printre care figurează
următoarele: „[…]
1. Carne 1.1. «carne»: părțile comestibile din animalele menționate la punctele 1.2-1.8, inclusiv
sângele; […]
1.10. «carne proaspătă»: carne care nu a fost supusă niciunui tratament în vederea conservării,
cu excepția refrigerării, congelării, congelării rapide, inclusiv carnea ambalată prin vacuumare
sau în atmosferă controlată; […]
1.13. «carne tocată»: carnea dezosată care a fost supusă unei operațiuni de tocare și care conține
mai puțin de 1 % sare;
1.14. «carne separată mecanic sau CSM»: produsul obținut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele
acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări, prin mijloace mecanice care
determină distrugerea sau modificarea structurii fibroase a mușchilor;
1.15. «preparate din carne»: carnea proaspătă, inclusiv carnea care a fost secționată în
fragmente, căreia i se adaugă produse alimentare, condimente sau aditivi sau care a fost supusă
unei prelucrări insuficiente pentru a modifica în esență structura fibroasă a mușchilor și a
determina astfel dispariția caracteristicilor cărnii proaspete; […]
7. Produse prelucrate
7.1. «produse din carne»: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea cărnii sau din
prelucrarea produselor astfel prelucrate, astfel încât suprafața de tranșare permite constatarea
dispariției caracteristicilor de carne proaspătă; […]”
5 Conform articolului 2 punctul 2 din Regulamentul nr. 853/2004, se aplică în sensul acestui
regulament definițiile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor
alimentare (JO L 139, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 173), al cărui alineat (1) cuprinde
printre altele următoarele definiții: „[…]
(m) «prelucrare» înseamnă orice acțiune care modifică în mod semnificativ produsul inițial,
inclusiv prin încălzire, afumare, sărare, coacere, uscare, marinare, extragere, extrudare sau o
combinație a acestor procedee;

3
(n) «produse neprelucrate» înseamnă produsele alimentare care nu au fost prelucrate și include
produsele care au fost divizate, separate, tranșate, decupate, dezosate, tocate, jupuite, măcinate,
tăiate, curățate, decorticate, măcinate, răcite, înghețate, congelate sau decongelate;
(o) «produse prelucrate» înseamnă produsele alimentare care rezultă prin prelucrarea
produselor neprelucrate. Aceste produse pot să conțină ingrediente necesare fabricării lor sau
care le conferă caracteristici specifice.”
4 ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS 6 În anexa III secțiunea V capitolele II și III din Regulamentul nr. 853/2004 sunt
stabilite următoarele cerințe specifice în ceea ce privește materiile prime și, respectiv, igiena în
timpul și după producție pentru carnea tocată, preparatele din carne și carnea separată mecanic:
„Capitolul II: Cerințe care se aplică materiilor prime […]
1. materiile prime utilizate pentru prepararea cărnii tocate trebuie să respecte următoarele
cerințe:
(a) este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în cazul cărnii proaspete;
(b) este necesar ca acestea să fi fost preparate din mușchi scheletici, inclusiv din țesuturile grase
aferente acestora;
(c) acestea nu pot fi obținute din:
(i) resturi de la tranșare sau fasonare (altele decât resturile de mușchi întregi);
(ii) carne separată mecanic (CSM);
(iii) carne care conține fragmente de oase sau de piele, sau
(iv) carne care provine de la cap, cu excepția maseterilor, porțiunea care nu este musculară de
linea alba, regiunea carpiană și tarsiană, resturi de carne curățată de pe oase și mușchi ai
diafragmei (cu excepția cazului în care a fost eliminată membrana seroasă);
2. următoarele materii prime pot fi utilizate pentru preparatele din carne:
(a) carnea proaspătă;
(b) carnea care respectă cerințele de la punctul 1 și
(c) atunci când este evident că aceste preparate din carne nu sunt destinate consumului înainte
de a fi fost supuse unui tratament termic:
(i) carnea care rezultă din tocarea sau fragmentarea cărnii în conformitate cu cerințele
menționate la punctul 1, cu excepția celor prevăzute la punctul 1 litera (c) [sub]punctul (i) și
(ii) carnea separată mecanic care respectă cerințele prevăzute de capitolul III punctul 3 litera
(d); 3. materiile prime utilizate pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM) trebuie să
respecte următoarele cerințe: (a) este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în
cazul cărnii proaspete;
ECLI:EU:C:2014:2297 5 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS (b) nu este autorizată utilizarea următoarelor părți pentru producerea cărnii separate
mecanic (CSM): (i) pentru celelalte animale: oasele capului, labele, coada, femurul, tibia,
peroneul, humerusul, radiusul și cubitusul.

4
Capitolul III: Igiena în timpul producției și după producție […]
2. următoarele cerințe se aplică producției de carne tocată și de preparate din carne:
(a) cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează dezosarea cărnii imediat
înainte de tocare, carnea congelată sau congelată rapid utilizată pentru prepararea cărnii tocate
sau a preparatelor din carne trebuie să fie dezosată înainte de congelare. Aceasta poate fi
depozitată numai pentru o perioadă limitată;
(b) atunci când a fost preparată din carne refrigerată, carnea tocată trebuie să fie preparată: (i)
fie, pentru alte animale, în termen de cel mult 6 zile după sacrificarea acestora; (ii); (c) imediat
după producție, carnea tocată și preparatele din carne trebuie să fie împachetate și/sau ambalate
și: (i) răcite la o temperatură internă care să nu fie mai mare de 2 °C pentru carnea tocată și 4
°C pentru preparatele din carne sau (ii) congelate la o temperatură internă care să nu fie mai
mare de - 18 °C. Aceste condiții de temperatură trebuie să fie menținute în timpul depozitării și
transportului;
3. următoarele cerințe se aplică producției și utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse
cu ajutorul unor tehnici care nu alterează structura oaselor utilizate în producția de carne
separată mecanic (CSM) și al căror conținut de calciu nu este mult mai mare decât cel al cărnii
tocate: (a) materiile prime de dezosat care provin dintr-un abator aflat la fața locului nu pot fi
mai vechi de 7 zile. (b) separarea mecanică trebuie efectuată imediat după dezosare; (c) în cazul
în care nu este utilizată imediat după ce a fost obținută, carnea separată mecanic (CSM) trebuie
să fie împachetată și ambalată, iar apoi refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de
2 °C sau congelată la o temperatură internă care să nu fie mai mare de - 18 °C. Aceste
temperaturi trebuie menținute în timpul depozitării și transportului;
6 ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS (d) în cazul în care operatorul din sectorul alimentar a efectuat analize care
demonstrează că toată carnea separată mecanic (CSM) respectă criteriile microbiologice care
reglementează carnea tocată adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004,
aceasta poate fi utilizată în preparatele pe bază de carne despre care se știe sigur că nu sunt
destinate consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic și în produsele din carne;
(e) carnea separată mecanic (CSM) despre care se poate dovedi că nu respectă criteriile stabilite
la litera (d) poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în
unități autorizate în conformitate cu prezentul regulament; 4. următoarele cerințe se aplică
producției și utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse cu alte tehnici decât cele
menționate la punctul 3:
(a) atunci când provin dintr-un abator aflat la fața locului, materiile prime pentru dezosat nu pot
fi mai vechi de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai vechi de 5 zile.
(c) oasele cu carne care provin din carcase congelate nu pot fi recongelate;
(d) în cazul în care nu este utilizată în ora următoare obținerii, carnea separată mecanic (CSM)
trebuie să fie imediat refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C;
(e) în cazul în care, după refrigerare, carnea separată mecanic (CSM) nu este prelucrată într-un
interval de 24 de ore, este necesar ca aceasta să fie congelată în cele 12 ore ale producției și să
ajungă, în 6 ore, la o temperatură internă care să nu fie mai mare de - 18 °C;

5
(f) carnea separată mecanic congelată trebuie să fie împachetată sau ambalată înainte de a fi
depozitată sau transportată, dar nu trebuie să fie depozitată mai mult de trei luni și trebuie
menținută la o temperatură care să nu fie mai mare de - 18 °C în timpul depozitării sau
transportului;
(g) carnea separată mecanic (CSM) poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor pe bază
de carne care fac obiectul unui tratament termic în unitățile autorizate în conformitate cu
prezentul regulament; […]”
7 Înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 853/2004, aspectele sanitare privind
producția de carne separată mecanic erau reglementate de Directiva 64/433/CEE a Consiliului
din 26 iunie 1964 privind condițiile sanitare de producție și de introducere pe piață a cărnii
proaspete (JO 1964, 121, p. 2012), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva
95/23/CE a Consiliului din 22 iunie 1995 (JO L 243, p. 7). Conform articolului 2 litera (c) și
articolului 6 alineatul (1) litera (c) din aceasta, carnea separată mecanic era definită drept „carne
separată mecanic de oasele cu carne, cu excepția oaselor capului, a extremităților membrelor
mai jos de articulațiile carpiene și tarsiene, precum și de vertebrele coccigiene ale porcinelor,
și destinate centrelor autorizate conform articolului 6 din Directiva 77/99/CEE [a Consiliului
din 21 decembrie 1976 privind problemele sanitare în materie de producție și de introducere pe
piață a produselor pe bază de carne și a altor produse de origine animală (JO 1977, L 26, p. 85),
în versiunea modificată și actualizată prin Directiva 92/5/CEE a Consiliului din 10 februarie
1992 (JO L 57, p. 1)]” [traducere neoficială] și trebuiau să fie supuse unui tratament termic,
astfel cum este prevăzut de această din urmă directivă.
ECLI:EU:C:2014:2297 7 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS Reglementarea în materia etichetării și prezentării produselor alimentare: Directiva
2000/13/CE 8 Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie
2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea
produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO L 109, p. 29, Ediție specială,
15/vol. 6, p. 9), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/101/CE a Comisiei din 26
noiembrie 2001 (JO L 310, p. 19, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 241, denumită în continuare
„Directiva 2000/13”), cuprinde printre altele următoarele considerente: „[…]
(2) Diferențele între actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre
referitoare la etichetarea produselor alimentare pot împiedica libera circulație a acestor produse
și pot crea condiții de concurență inegale. […]
(6) Orice reglementare cu privire la etichetarea produselor alimentare trebuie să se întemeieze,
înainte de orice, pe imperativul informării și protecției consumatorului. […]
(8) O etichetare detaliată privind natura exactă și caracteristicile produselor, care permite
consumatorului să aleagă în cunoștință de cauză, este cea mai adecvată în măsura în care acesta
creează cele mai puține obstacole în calea libertății schimburilor. […]
(14) Normele de etichetare trebuie, de asemenea, să conțină interdicția de a induce cumpărătorul
în eroare […] […]” 9 Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/13: „Etichetarea și
normele în conformitate cu care se realizează nu trebuie: (a) să fie de natură a induce
cumpărătorul în eroare, în special: (i) asupra caracteristicilor produsului alimentar și în special
asupra naturii, identității, calităților, compoziției, cantității, durabilității, originii sau
provenienței, modului de fabricare sau de obținere; […]” 10 În conformitate cu anexa I la

6
această directivă, denumirea „carne de” din etichetarea și prezentarea produselor în care carnea
este ingredient corespunde următoarei definiții: „Mușchi ai scheletului […] din specii de
mamifere și păsări recunoscute ca putând fi folosite pentru consumul uman cu țesut inclus
natural sau suplimentar, în cazul în care conținutul total de grăsime și țesut conjunctiv nu
depășește valorile indicate mai jos și în care carnea este ingredient pentru un alt produs
alimentar. Produsele cuprinse în definiția comunitară pentru «carne separată mecanic» sunt
excluse din această definiție.
8 ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS […]” 11 Introducerea acestei definiții este detaliată de următoarele considerente ale
Directivei 2001/101: „(1) […] [D]efiniția [cărnii care a fost elaborată în scopul igienei și
protecției sănătății publice] acoperă toate părțile animale care pot fi folosite în consumul uman.
Cu toate acestea, aceasta nu corespunde percepției consumatorului asupra cărnii și nu
informează consumatorul asupra adevăratei naturi a produsului căruia i se atribuie termenul
«carne». […]
(7) Carnea separată mecanic diferă într-un grad foarte mare de «carnea» percepută de
consumatori. Prin urmare, aceasta trebuie exclusă din domeniul de aplicare al definiției.
(8) În consecință, aceasta trebuie denumită prin denumirea specifică de «carne separată
mecanic» și prin denumirea speciei, în conformitate cu regula prevăzută la articolul 6 alineatul
(6) din Directiva 2000/13/CE. Această normă de etichetare se aplică produselor cuprinse în
definiția comunitară pentru «carne separată mecanic». […]”
Începând cu 13 decembrie 2014, Directiva 2000/13 va fi înlocuită de Regulamentul (UE) nr.
1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind
informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor
(CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de
abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a
Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a
Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr.
608/2004 al Comisiei (JO L 304, p. 18), în temeiul articolelor 53 și 55 din Regulamentul nr.
1169/2011. 13 În plus, punctul 17 din anexa VII la acest regulament reia definiția denumirii
„carne de”, astfel cum figurează în anexa I la Directiva 2000/13, în timp ce punctul 18 din anexa
VII menționată precizează că „[t]oate tipurile de produse cuprinse în definiția «carne separată
mecanic»” trebuie să fie indicate prin mențiunea „«carne separată mecanic» și denumirea […]
speciilor de animale de la care provine”, numele unei specii de animale putând fi înlocuit cu
denumirea generică a ingredientului pentru speciile de animale în cauză pentru etichetarea în
limba engleză. Reglementarea în materia encefalopatiilor spongiforme transmisibile:
Regulamentul (CE) nr. 999/2001 14 Noțiunea „carne separată mecanic”, astfel cum este definită
la punctul 1.14 din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004, corespunde de asemenea definiției
care figurează la articolul 3 litera (n) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului
European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea,
controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147,
p. 1, Ediție specială, 03/vol. 37, p. 213), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr.
722/2007 al Comisiei din 25 iunie 2007 (JO L 164, p. 7, denumit în continuare „Regulamentul
nr. 999/2001”), cu rezerva că această din urmă definiție, având în vedere obiectul său, nu
vizează carcasele de păsări printre materiile prime ale cărnii separate mecanic.

7
ECLI:EU:C:2014:2297 9 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS 15 Considerentul (5) al Regulamentului (CE) nr. 1923/2006 al Parlamentului European
și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului nr. 999/2001 (JO L
404, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 81, p. 158), care a introdus definiția menționată în
Regulamentul nr. 999/2001, are următorul cuprins: „În interesul clarității legislației comunitare,
ar trebui să se precizeze că definiția «cărnii separate mecanic», care apare în alte texte
legislative comunitare în materie de siguranță a alimentelor, ar trebui să fie aplicabilă în cadrul
Regulamentului (CE) nr. 999/2001, în contextul măsurilor de eradicare a [encefalopatiilor
spongiforme transmisibile].”
Potrivit considerentului (11b) al Regulamentului nr. 999/2001: „Carnea separată mecanic se
obține prin îndepărtarea cărnii de pe oase, astfel încât structura fibroasă a mușchilor este
distrusă sau modificată. Aceasta poate conține fragmente de os și de periost (învelișul oaselor).
În consecință, nu este posibilă o comparație între carnea separată mecanic și cea obișnuită. Prin
urmare, ar trebui reexaminată utilizarea cărnii separate mecanic pentru consumul uman.” 17
Punctul 5 din anexa V la Regulamentul nr. 999/2001 prevede: „Fără a aduce atingere deciziilor
individuale la care face referire articolul 5 alineatul (2) și prin derogare de la articolul 9 alineatul
(3), este interzisă în toate statele membre utilizarea oaselor sau a cărnii nedezosate de
bovine, ovine și caprine pentru producerea cărnii separate mecanic.” Litigiul principal și
întrebările preliminare 18 Într-o notă explicativă publicată în cursul anului 2003, FSA preciza
următoarele în legătură cu un produs denumit „carne denervată”: „Produsele obținute printr-un
procedeu de dezosare mecanică prin care se desprind adevărate bucăți de carne de pe oasele
acoperite de carne sau de pe carcase, indiferent dacă mușchiul inițial a fost sau nu a fost prelevat
anterior, astfel încât structura fibroasă a mușchilor rămâne practic intactă, nu sunt considerate
[carne separată mecanic]. Ulterior, din această carne pot fi îndepărtate tendoanele și poate avea
aspectul unei cărni fin tocate. Aceste produse pot fi întotdeauna considerate drept carne și pot
fi luate în considerare în scopul declarației [privind cantitatea ingredientelor].”
Într-un document de îndrumare ulterior acestei note explicative, publicat în cursul anului 2010,
același organ administrativ oferea următoarele indicații în legătură cu distincția dintre „carne
denervată” și carne separată mecanic:
„1. Carnea denervată este carnea din care au fost îndepărtați nervii și tendoanele. Aceasta poate
fi obținută, printre altele, prin fasonarea cărnii [(și anume prin pregătirea unei bucăți de carne
prin îndepărtarea părților necomestibile)] sau prin îndepărtarea resturilor de carne de pe oase.
2. Aceasta este produsă prin trecerea resturilor de carne sau a oaselor acoperite de carne printr-
o mașină cu presiune joasă care păstrează, se pare, structura fibroasă a mușchilor. Anumite
mașini îndepărtează și elimină tendoanele din carne în cadrul unei operațiuni unice; altele fac
acest lucru în cadrul unei operațiuni în două etape. Produsul obținut este cunoscut sub numele
de carne Baader, de carne de 3 mm sau de carne denervată. În prezentul document, vom utiliza
expresia «carne denervată». […] S-ar părea că acest produs se încadrează în definiția
preparatelor din carne (punctul 1.15 din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004), care include
«carnea proaspătă, inclusiv carnea care a fost secționată în fragmente, […] sau care a fost supusă
unei prelucrări insuficiente
ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS pentru a modifica în esență structura fibroasă a mușchilor și a determina astfel
dispariția caracteristicilor cărnii proaspete». Întrucât structura fibroasă a mușchilor este

8
păstrată, produsul nu se încadrează în definiția [cărnii separate mecanic] vizată în Regulamentul
nr. 853/2004 (a cărei structură fibroasă a mușchilor este distrusă sau modificată în urma
procedeului mecanic utilizat). Dat fiind că nu rezultă în urma unei acțiuni de tranșare, ci este
produs sub presiune, acesta nu poate fi considerat carne tocată. […] 4. […] [Carnea separată
mecanic] se distinge de preparatele din carne și de carnea denervată și nu trebuie să fie
confundată cu acestea. […] 6. Dacă presiunea utilizată pentru a dezosa carnea (a se vedea
punctul 2) este prea importantă, produsul obținut poate fi considerat drept [carne separată
mecanic]. O examinare la microscop poate permite să se stabilească dacă a avut loc o distrugere
sau o modificare în esență a structurii fibroase a mușchilor pentru a determina dacă produsul se
încadrează în definiția [cărnii separate mecanic]. Odată ce un produs a fost clasificat drept
[carne separată mecanic], acesta nu mai poate fi recalificat drept preparat din carne sau carne
denervată. Definiția structurii fibroase a mușchilor
. Nici definiția preparatelor din carne, nici cea [a cărnii separate mecanic], vizate în
regulamentele privind igiena alimentară, nu furnizează indicații clare cu privire la ceea ce
înseamnă «distrugerea sau modificarea structurii fibroase a mușchilor» și cu privire la gradul
de modificare sau de distrugere necesar pentru ca un produs să înceteze să fie «carne proaspătă»
și să devină [carne separată mecanic]. Recente solicitări de informații adresate Comisiei
[Europene] arată că orice modificare a structurii fibroase a mușchilor «cărnii» în cursul
procesului de dezosare determină clasificarea produsului drept [carne separată mecanic] […].
Trebuie subliniată absența, în general, a oricărei structuri fibroase a mușchilor în eșantioanele
de [carne separată mecanic] pe bază de porc, de pui și de curcan examinate la microscop. Cu
toate acestea, chiar și operațiuni de tocare și de trecere a cărnii printr-o placă perforată cu
deschideri de 3 mm pot determina o modificare a structurii fibroase a mușchilor. În consecință,
examinarea la microscop permite numai o apreciere subiectivă a clasificării adecvate a unui
produs. […] Identificarea cărnii denervate și [a cărnii separate mecanic] 10. Îi revine
operatorului din sectorul alimentar sarcina de […] a demonstra […] că produsul său […]
îndeplinește condițiile aplicabile cărnii denervate și în special pe cea care impune ca structura
fibroasă a mușchilor produsului să nu fi fost distrusă sau modificată. Examinarea la microscop
a gradului de distrugere a structurii fibroase a mușchilor poate ajuta la stabilirea aspectului dacă
produsul de încadrează în definiția unui «preparat din carne» și poate fi considerat drept carne
denervată sau dacă acesta trebuie să fie calificat drept [carne separată mecanic]. Dacă operatorul
din sectorul alimentar nu este în măsură să demonstreze că produsul constituie carne denervată,
acesta din urmă poate, atunci când este fabricat pe bază de carne de bovine, de ovine sau de
caprine, să fie considerat ilegal conform legislației Uniunii privind [encefalopatiile spongiforme
transmisibile] […] […]
ECLI:EU:C:2014:2297 11 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS 20. Newby Foods a fost autorizată de FSA pentru producția de „carne denervată” de
miel, în cursul anului 2006, și de vită, în cursul anului 2008. Instanța de trimitere arată că Newby
Foods a creat o mașină care permite îndepărtarea resturilor de carne rămase pe oase după
îndepărtarea masei esențiale de carne, fără a sfărâma aceste oase și fără a lichefia resturile de
țesuturi. Această mașină, care operează în esență prin frecare, se distinge de cele care
funcționează la presiune înaltă, care transformă resturile de țesuturi într-o pastă vâscoasă.
Produsul astfel obținut, care, la finalul primei etape de fabricare, trece printr-un filtru ale cărui
deschideri au un diametru de 10 mm, este apoi tratat într-o altă mașină, care îl toacă trecându-l
printr-un filtru ale cărui deschideri au un diametru de 3 mm. Acest produs, care s-ar asemăna
cu carnea tocată obișnuită, este comercializat în Regatul Unit sub denumirea „carne denervată”.
9
În ceea ce privește aspectul său, produsul menționat se distinge în mod clar de carnea separată
mecanic obținută la presiune înaltă. Potrivit reclamantei din litigiul principal, nimeni nu ar
califica produsul obținut cu ajutorul acestei mașini altfel decât carne. Tot potrivit reclamantei
din litigiul principal, „carnea denervată” pe care o produce conține doar foarte rar bucăți de
oase, de înveliș al oaselor sau de măduvă osoasă, prezența ocazională a unor fragmente de os
neputând totuși să fie exclusă.
Potrivit reclamantei din litigiul principal și FSA, prin trimitere la documentele menționate la
punctele 18 și 19 din prezenta hotărâre, produsul obținut potrivit acestui procedeu nu
corespunde definiției „cărnii separate mecanic”, în sensul Regulamentului nr. 853/2004, în lipsa
distrugerii sau a modificării „substanțiale” a structurii fibroase a mușchilor, cu alte cuvinte, în
lipsa unei modificări suficiente pentru a face să dispară caracteristicile cărnii proaspete. Acest
produs ar trebui mai degrabă să fie calificat drept „preparat din carne” în sensul punctului 1.15
din anexa I la regulamentul menționat.
Potrivit Newby Foods, faptul de a permite comercializarea produsului în cauză numai drept
carne separată mecanic ar constitui o risipă importantă de carne adecvată consumului uman
drept carne proaspătă. Instanța de trimitere adaugă că de aici rezultă o reducere considerabilă a
valorii comerciale a acestui produs. Pe de altă parte, aceasta arată că din această calificare
decurg alte trei consecințe tehnice, și anume: — interdicția de a utiliza oase de rumegătoare, a
căror utilizare nu este permisă pentru producerea de carne separată mecanic în temeiul punctului
5 din anexa V la Regulamentul nr. 999/2001, având în vedere riscurile privind anumite
encefalopatii spongiforme transmisibile; — obligația de a îndeplini cerințele specifice privind
materiile prime, precum și igiena în timpul și după producție aplicabile cărnii separate mecanic,
astfel cum sunt stabilite de Regulamentul nr. 853/2004, și — interdicția de a eticheta produsul
în cauză drept „carne”.
Potrivit instanței de trimitere, distrugerea sau modificarea structurii fibroase a mușchilor poate
rezulta la fel de bine din tranșare sau din tocare, precum și din congelarea și decongelarea
mușchilor scheletici. Aceste tratamente nu ar face însă în general să dispară caracteristicile
cărnii proaspete. Poziția adoptată de Comisie, care ar consta în a nu ține seama de faptul că un
procedeu de separare mecanic poate să nu deterioreze oasele tratate și nici să nu extragă
măduva, ar prezenta avantajul simplificării, în timp ce, dacă se adoptă teza reclamantei din
litigiul principal, ar fi necesară o examinare individuală a produsului final pentru a-l identifica
drept carne separată mecanic sau altfel.
ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS 26 Citând Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind
necesitatea cărnii separate mecanic și utilizarea sa în Uniunea Europeană în viitor, inclusiv
politica de informare către consumatori din 2 decembrie 2010 [COM(2010) 704 final], redactată
în aplicarea Regulamentului nr. 999/2001, instanța de trimitere arată că punctul 2 primul
paragraf și punctul 5.1 al patrulea și al cincilea paragraf din această comunicare sunt redactate
după cum urmează: „2. Introducere [C]arnea separată mecanic […] este un produs obținut prin
îndepărtarea resturilor de carne de pe oase sau de pe carcasele de păsări prin mijloace mecanice,
atunci când structura normală a fibrei musculare este în mare parte distrusă sau modificată astfel
încât nu este comparabilă cu carnea obișnuită. […] 5.1. Metode de producție a [cărnii separate
mecanic] […] Vizual, [carnea separată mecanic] obținută la înaltă presiune este un produs cu o
textură caracteristică și foarte asemănătoare cu cea a unei paste, rezultată din distrugerea sau

10
modificarea structurii fibroase a mușchilor. Folosirea altor tehnologii ([carnea separată
mecanic] la joasă presiune) poate avea drept rezultat obținerea unui produs care nu poate fi
diferențiat sau care poate fi diferențiat cu dificultate din punct de vedere vizual de carnea tocată
[…]. La nivel microscopic, este posibilă o evaluare a «distrugerii sau [a] modificării structurii
fibroase a mușchilor» utilizând secțiuni microscopice de carne. O importantă variație a
modificării structurii interne a produsului poate fi observată în funcție de diferiții parametri de
producție utilizați.” 27 Raportul întocmit în urma unui control efectuat în Regatul Unit în cursul
lunii martie 2012 de către o echipă de audit a Oficiului Alimentar și Veterinar (OAV) al
Comisiei a menționat utilizarea în acest stat membru a denumirii „carne denervată”,
necunoscută în legislația Uniunii, pentru o categorie de produse care ar fi considerate în mod
impropriu drept „preparate din carne” în sensul acestei legislații, deși ar corespunde în realitate
cărnii separate mecanic. Acest raport se referea în mod detaliat la documentul publicat de FSA
în cursul anului 2010 și menționat la punctul 19 din prezenta hotărâre. În raport se indica faptul
că respectivul document impunea realizarea unui examen microscopic pentru a demonstra că
structura fibroasă a mușchilor nu a fost distrusă sau modificată la sfârșitul procesului de
fabricație a produsului în cauză și că rezultatele testelor realizate, atunci când existau, nu
indicau niciodată absența distrugerii sau a modificării structurii fibroase a mușchilor. 28 Potrivit
instanței de trimitere, dezacordul existent între auditorii OAV și FSA privea aspectul dacă
calificarea drept „carne separată mecanic” în sensul punctului 1.14 din anexa I la Regulamentul
nr. 853/2004 depinde de orice distrugere sau modificare a structurii fibroase a mușchiului sau,
dimpotrivă, de o distrugere sau modificare într-o anumită măsură. 29 La 4 aprilie 2012, FSA a
publicat moratoriul, prin care a luat act de poziția serviciilor Comisiei cu privire la calificarea
„cărnii denervate” conform dreptului Uniunii, disociindu-se totuși de această poziție. În
documentele sau în luările de poziție ulterioare destinate întreprinderilor sau autorităților din
Regatul Unit sau ca răspuns la raportul OAV, FSA și-a confirmat dezacordul de principiu cu
interpretarea susținută de serviciile Comisiei, subliniind printre altele caracterul inovator al
procedeului utilizat de întreprinderi precum Newby Foods pentru a trata mecanic oase pe care
se poate găsi multă carne și care anterior erau tratate manual.
ECLI:EU:C:2014:2297 13 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS acestea, în opinia sa, singura întrebare pertinentă este aceea dacă oasele de rumegătoare
pot fi utilizate în procedeul aplicat de reclamanta din litigiul principal, iar nu dacă produsul
astfel obținut trebuie să fie calificat drept carne separată mecanic. Examene științifice
comandate de Newby Foods unei întreprinderi specializate în domeniul alimentației au condus
la următoarele concluzii: — produsul obținut la sfârșitul primei etape a procesului utilizat de
Newby Foods ar semăna cu bucăți de carne; — în ceea ce privește carnea de pasăre și de porc,
carnea dezosată manual și tocată, pe de o parte, și produsul Newby Foods, pe de altă parte, s-ar
prezenta ambele în mod neomogen, structura fibroasă a mușchilor fiind cvasiintactă în anumite
locuri și deteriorată cu dispersarea materiei proteice în altele; cu toate acestea, produsul Newby
Foods s-ar asemăna mai mult cu carnea tocată decât cu carnea separată mecanic obținută la
presiune înaltă; teste în orb ar permite să se distingă produsul menționat de carnea tocată, dar
nu întotdeauna; în concluzie, produsul Newby Foods, care ar conserva structura fibroasă a
mușchilor suficient de intactă în comparație cu carnea tocată, ar putea fi considerat drept un
preparat din carne, calificare ce ar fi exclusă pentru carnea separată mecanic obținută la presiune
înaltă, având în vedere, în acest caz, modificarea prea importantă a acestei structuri; —
Referindu-se la definiția noțiunii „preparate din carne” care figurează la punctul 1.15 din anexa
I la Regulamentul nr. 853/2004, instanța deduce din aceasta două considerații. Pe de o parte,

11
termenii „și […] astfel” ar indica faptul că există o legătură de cauzalitate între distrugerea sau
modificarea structurii fibroase a mușchilor și dispariția caracteristicilor cărnii proaspete. Pe de
altă parte, această definiție nu ar putea fi interpretată în sensul că orice alterare a caracteristicilor
cărnii proaspete ar implica dispariția acestor caracteristici, respectiva dispariție decurgând
numai dintr-o alterare semnificativă a caracteristicilor menționate. Pe de altă parte, în opinia
instanței menționate, „caracteristicile cărnii proaspete”, în sensul acestei definiții, sunt
proprietățile organoleptice ale acesteia, cum ar fi gustul, mirosul și textura.
Instanța de trimitere consideră că produsul obținut prin procedeul utilizat de Newby Foods
păstrează suficient caracteristicile cărnii proaspete pentru a fi clasificat în categoria preparatelor
din carne în sensul punctului 1.15 din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004. 14
ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS 37 În sfârșit, instanța transmite argumentul reclamantei din litigiul principal potrivit
căruia ar fi incoerent din partea Comisiei să refuze o astfel de calificare susținând că, din cauza
utilizării mijloacelor mecanice și a existenței unei modificări a structurii fibroase a mușchilor,
respectivul produs ar trebui să fie calificat drept carne separată mecanic, deși Comisia admite
că utilizarea mijloacelor mecanice pentru separarea pieptului de pui de carcase, care determină
totuși în mod inevitabil o astfel de modificare în locul unde se realizează decuparea, nu implică
pierderea caracteristicilor cărnii proaspete în carnea astfel obținută.
În acest context, High Court of Justice (England and Wales), Queen’s Bench Division
(Administrative Court), a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele
întrebări preliminare:
„1) Sintagma «distrugerea sau modificarea structurii fibroase a mușchilor» de la punctul 1.14
din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004 [aceeași sintagmă apare și la articolul 3 litera (n) din
Regulamentul nr. 999/2001] înseamnă «orice distrugere sau modificare a structurii fibroase a
mușchilor» care este vizibilă utilizând tehnicile standard de microscopie? […]
2) Un produs pe bază de carne poate fi clasificat drept «preparat din carne» în sensul punctului
1.15 din anexa I [la Regulamentul nr. 853/2004] în cazul în care a avut loc o distrugere sau o
modificare a structurii fibroase a mușchilor care este vizibilă utilizând tehnici standard de
microscopie?
3) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și al unui răspuns pozitiv la cea de a doua
întrebare, gradul de distrugere sau de modificare a structurii fibroase a mușchilor care este
suficient pentru a impune clasificarea unui produs pe bază de carne drept [carne separată
mecanic] în sensul punctului 1.14 din anexa I [la Regulamentul nr. 853/2004] este același ca și
cel cerut pentru a determina dispariția caracteristicilor cărnii proaspete în sensul punctului 1.15
[din această anexă]?
4) În ce măsură trebuie să fie alterate caracteristicile cărnii proaspete pentru a se putea spune
că au dispărut în sensul punctului 1.15 [din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004]?
5) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, precum și la a treia întrebare, ce grad de
modificare a structurii fibroase a mușchilor este cerut pentru ca produsul în cauză să fie
clasificat drept [carne separată mecanic]?
6) [În aceeași ipoteză,] ce criterii trebuie să fie utilizate de instanțele naționale atunci când
stabilesc dacă structura fibroasă a mușchilor a fost sau nu a fost modificată în acest grad?” .

12
Prin scrisorile din 1 și din 11 octombrie 2013, primite la grefa Curții la 16 octombrie 2013,
instanța de trimitere a solicitat ca prezenta trimitere preliminară să facă obiectul procedurii
accelerate prevăzute la articolul 105 din Regulamentul de procedură al Curții. Această cerere a
fost respinsă la 7 februarie 2014 prin Ordonanța președintelui Curții Newby Foods (C-453/13,
EU:C:2014:87).
Cu privire la întrebările preliminare
Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere
solicită, în esență, să se stabilească dacă punctele 1.14 și 1.15 din anexa I la Regulamentul nr.
853/2004, care cuprind definițiile noțiunilor „carne separată mecanic” și, respectiv, „preparate
din carne”, trebuie interpretate în sensul că produsul obținut prin îndepărtarea mecanică a cărnii
de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări trebuie să fie
calificat drept „carne separată mecanic” în sensul punctului 1.14 menționat numai atunci când
procedeul utilizat determină o distrugere sau o modificare a structurii fibroase a mușchilor care
este substanțială, calificarea drept „preparate din carne” în sensul punctului 1.15 menționat
trebuind să fie reținută atunci când această ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN
16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY FOODS distrugere sau această modificare nu este
substanțială. În mod accesoriu, în ipoteza în care această interpretare ar prevala, instanța
urmărește să afle care ar fi gradul de modificare sau de distrugere cerut pentru ca această
modificare sau distrugere să trebuiască să fie considerată substanțială și ce procedeu trebuie să
fie utilizat pentru a determina dacă gradul astfel cerut este atins. Trebuie să se constate de la
bun început că definiția noțiunii „carne separată mecanic” care figurează la punctul 1.14 din
anexa I la Regulamentul nr. 853/2004 se bazează pe trei criterii cumulative care trebuie să fie
coroborate, și anume, în primul rând, utilizarea de oase de pe care mușchii întregi au fost deja
îndepărtați sau de carcase de păsări pe care rămâne atașată carne; în al doilea rând, utilizarea
unor procedee mecanice de separare pentru recuperarea acestei cărni și, în al treilea rând,
distrugerea sau modificarea structurii fibroase a mușchilor din carnea astfel recuperată din
cauza utilizării procedeelor menționate. În particular, această definiție nu operează nicio
distincție cu privire la gradul de distrugere sau de modificare a structurii fibroase a mușchilor,
astfel încât în cadrul acestei definiții este luată în considerare orice distrugere sau modificare a
acestei structuri. Prin urmare, orice produs din carne care îndeplinește aceste trei criterii trebuie
să fie calificat drept „carne separată mecanic”, independent de gradul de distrugere sau de
modificare a structurii fibroase a mușchilor, în măsura în care, din cauza procedeului utilizat,
această distrugere sau modificare este mai mare decât cea strict localizată la locul unei decupări.
Astfel, acest al treilea criteriu permite să se distingă, în cazul utilizării unor procedee mecanice,
„carnea separată mecanic”, în sensul punctului 1.14 din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004,
de produsul obținut prin decuparea mușchilor întregi, acesta din urmă neprezentând nici
distrugerea și nici modificarea mai generală a structurii fibroase a mușchilor, ci făcând vizibilă
o distrugere sau o modificare a acesteia strict localizată la locul decupării. În ceea ce privește
produsele care îndeplinesc criteriile menționate și corespund astfel definiției „cărnii separate
mecanic”, Regulamentul nr. 853/2004 nu operează nicio altă distincție decât cea care rezultă
din cuprinsul punctelor 3 și 4 din capitolul III din secțiunea V din anexa III la acesta. 45 Această
distincție privește, pe de o parte, carnea separată mecanic vizată la punctul menționat 3, produsă
cu ajutorul unor tehnici care nu alterează structura oaselor utilizate, imediat după ce au fost
îndepărtați mușchii întregi care erau inițial atașați de acestea, cu condiția ca produsul obținut să
aibă un conținut de calciu apropiat de cel al cărnii tocate și să respecte criteriile microbiologice
aplicabile acesteia din urmă. Acest tip de produse, care corespunde cărnii separate mecanic
13
obținute la presiune joasă, precum produsele în discuție în litigiul principal, poate, pe cale de
excepție, să fie utilizat în anumite „preparate din carne” în sensul punctului 1.15 din anexa I la
Regulamentul nr. 853/2004, și anume cele destinate să fie supuse unui tratament termic înaintea
consumului, în timp ce, în conformitate cu definiția de la punctul 1.15 amintit, preparatele din
carne pot, în principiu, să fie obținute numai pornind de la carne proaspătă, eventual secționată
în fragmente, și anume carne provenind din mușchi întregi, cu excluderea resturilor de carne
curățată de pe oase. Același tip de produs poate fi utilizat de asemenea în toate „produsele din
carne”, în sensul punctului 7.1 din anexa menționată. Distincția menționată privește, pe de altă
parte, carnea separată mecanic vizată în cuprinsul punctului 4 din capitolul III din secțiunea V
din anexa III la Regulamentul nr. 853/2004, produsă cu ajutorul altor tehnici, care corespunde
cărnii separate mecanic obținute la presiune înaltă, care poate fi utilizată numai pentru
fabricarea produselor pe bază de carne care fac obiectul unui tratament termic într-o unitate
autorizată în conformitate cu Regulamentul nr. 853/2004. 16 ECLI:EU:C:2014:2297
HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY FOODS Distincția operată
astfel în cuprinsul punctelor 3 și 4 din capitolul III din secțiunea V din anexa III la Regulamentul
nr. 853/2004 își găsește un ecou în definiția noțiunii „carne separată mecanic” care figurează la
punctul 1.14 din anexa I la acest regulament, în special în termenii „care determină distrugerea
sau modificarea structurii fibroase a mușchilor”, distincția respectivă în cadrul categoriei cărnii
separate mecanic și termenii menționați din definiția acestei categorii de produse fiind introduși
la același moment în procesul de elaborare a regulamentului. Astfel, prezența termenului
„modificare” în această definiție implică faptul că produsele obținute prin utilizarea unor
procedee de separare mecanică ce funcționează la presiune joasă intră, în orice situație, în cadrul
definiției menționate. Acest sistem care constă în a clasifica ansamblul cărnii separate mecanic
într-o categorie unică subdivizată în două subcategorii de produse care prezintă riscuri sanitare
diferite și care pot, în consecință, să fie destinate unor utilizări diferite este detaliat în
considerentul (20) al Regulamentului nr. 853/2004, introdus la rândul său în același stadiu al
elaborării acestui regulament. Acest considerent anunță pentru această categorie de produse, pe
de o parte, o definiție cu caracter generic și concepută în termeni flexibili, astfel încât să
cuprindă toate procedeele de separare mecanică și să rămână adaptată în pofida rapidității
evoluției tehnologice în acest domeniu și, pe de altă parte, cerințele tehnice care variază în
funcție de evaluarea riscurilor pe care le prezintă produsul obținut prin diferite procedee. 50
Acest considerent, care clarifică perfect voința legiuitorului Uniunii, demonstrează suficient că
acesta a luat în considerare de la început posibilitatea ca noi procedee de producție la presiune
joasă a cărnii separate mecanic să fie dezvoltate, precum, dacă este cazul, cel utilizat de
reclamanta din litigiul principal, presupunând că acesta prezintă un element de inovare în raport
cu procedeele care utilizează tehnici care nu alterează structura oaselor folosite despre care
legiuitorul avea cunoștință la momentul elaborării Regulamentului nr. 853/2004. 51 În ceea ce
privește argumentul reclamantei din litigiul principal potrivit căruia orice distrugere sau
modificare a structurii fibroase a mușchilor nu are ca efect necesitatea de a considera un produs
drept carne separată mecanic, un produs trebuind să fie considerat astfel numai în cazul unei
distrugeri sau al unei modificări „substanțiale” a acestei structuri, trebuie amintit că încadrarea
în categoria „cărnii separate mecanic” în sensul punctului 1.14 din anexa I la Regulamentul nr.
853/2004 rezultă din combinarea a trei criterii cumulative, astfel cum s-a indicat la punctul 41
din prezenta hotărâre. În schimb, o calificare drept „preparate din carne”, în sensul punctului
1.15 din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004, a unor produse care, precum cele în discuție în
litigiul principal, îndeplinesc criteriile cărnii separate mecanic este exclusă de definiția enunțată
la punctul menționat. În această privință, este necesar să se arate că producerea de carne separată
14
mecanic nu implică niciuna din cele două operațiuni avute în vedere în această definiție, și
anume fie adăugarea de produse alimentare, de condimente sau de aditivi, fie o „prelucrare” în
sensul articolului 2 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul nr. 852/2004, un produs precum
cel în discuție în litigiul principal corespunzând, dimpotrivă, noțiunii „produs neprelucrat” în
sensul articolului 2 alineatul (1) litera (n) din acest regulament. În plus, noțiunea „preparate din
carne” prezintă un raport direct nu cu noțiunea „carne separată mecanic”, ci, pe de o parte, cu
noțiunile „carne proaspătă” și „carne tocată”, care sunt, în principiu, singurele materii prime
utilizabile, și, pe de altă parte, cu noțiunea „produse din carne” în sensul punctului 7.1 din anexa
I la Regulamentul nr. 853/2004, care se combină cu cea a „preparatelor din carne” în cazul
prelucrării cărnii proaspete utilizate ca materie primă. Astfel, în această ipoteză, aceste două
ultime noțiuni sunt alternative, în sensul că, după cum un procedeu de prelucrare a cărnii
proaspete modifică în esență structura fibroasă a mușchilor, determinând astfel dispariția
caracteristicilor cărnii proaspete, sau nu determină o astfel de modificare, produsul obținut
constituie fie un produs pe bază de carne, fie un preparat din carne. ECLI:EU:C:2014:2297 17
HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY FOODS 55 Pe de altă parte, o
calificare a unor produse precum cele în discuție în litigiul principal drept „carne proaspătă” în
sensul punctului 1.10 din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004, așa cum sugerează guvernul
francez, este de asemenea exclusă. Astfel, făcând abstracție de celelalte caracteristici ale lor,
aceste produse, constând din carne în fragmente, ar fi de natură să intre numai în sfera noțiunii
„carne tocată” în sensul punctului 1.13 din anexa menționată, noțiune din care acestea trebuie
totuși să fie excluse în temeiul punctului 1 litera (c) subpunctul (iv) din capitolul II din secțiunea
V din anexa III la acest regulament, în calitate de produse obținute din resturi de carne curățată
de pe oase. Independent de cerințele sanitare prevăzute de Regulamentul nr. 853/2004,
calificarea drept „carne separată mecanic”, în sensul punctului 1.14 din anexa I la acest
regulament, a produselor obținute prin utilizarea unui procedeu industrial determinat are în plus
consecințe în raport, pe de o parte, cu Regulamentul nr. 999/2001 privind encefalopatiile
spongiforme transmisibile și, pe de altă parte, cu Directiva 2000/13, care privește în special
etichetarea și prezentarea produselor alimentare. Astfel, această calificare implică, în primul
rând, că acest procedeu nu poate fi utilizat pentru prelucrarea materiilor prime provenind de la
bovine, ovine și caprine, în conformitate cu punctul 5 din anexa V la Regulamentul nr. 999/2001
privind encefalopatiile spongiforme transmisibile. Contrar opiniei emise în această privință de
reclamanta din litigiul principal, aplicarea calificării menționate unor produse precum cele în
discuție în litigiul principal pentru a deduce de aici că este interzisă fabricarea lor pe baza
materiilor prime provenind de la rumegătoare își are originea în punerea în aplicare a voinței
clar exprimate de legiuitorul Uniunii în cadrul măsurilor adoptate în scopul combaterii acestor
boli. Astfel, din considerentul (5) al Regulamentului nr. 1923/2006, care a introdus definiția
„cărnii separate mecanic” în Regulamentul nr. 999/2001, rezultă că acest legiuitor a dorit să
reia, în această materie, definiția adoptată anterior în materie de securitate a alimentelor în
cadrul Regulamentului nr. 853/2004. Pe de altă parte, din considerentul (11b) al
Regulamentului nr. 999/2001 rezultă că, în cadrul acestui regulament, legiuitorul a avut în
vedere în special posibilitatea ca în carnea separată mecanic să existe fragmente de os și de
periost. Or, rezultă din decizia de trimitere că tocmai aceasta este și situația unui produs precum
cel fabricat de reclamanta din litigiul principal. În al doilea rând, în temeiul anexei I la Directiva
2000/13, calificarea drept „carne separată mecanic” în sensul punctului 1.14 din anexa I la
Regulamentul nr. 853/2004 implică interdicția etichetării produsului în cauză cu denumirea
„carne de” urmată de denumirea speciei de animale de la care provine, acest produs putând fi
desemnat numai cu denumirea „carne separată mecanic” urmată de numele speciei de animale
15
de la care provine. În cadrul acestei directive, care, în conformitate cu considerentul (6), este
întemeiată, înainte de orice, pe imperativul informării și protecției consumatorului, această
interdicție constituie o punere în aplicare a regulii generale care figurează la articolul 2 alineatul
(1) litera (a) punctul (i) din directiva menționată, potrivit căreia etichetarea nu trebuie să fie de
natură a induce cumpărătorul în eroare asupra caracteristicilor produsului alimentar și în special
asupra naturii, identității, calităților, compoziției, cantității, durabilității, originii sau
provenienței, modului de fabricare sau de obținere a acestuia. Astfel, după cum rezultă din
considerentele (1) și (7) ale Directivei 2001/101, definiția noțiunii „carne”, care a fost stabilită
în cadrul Regulamentului nr. 853/2004 în scopul igienei și protecției sănătății publice, care
acoperă toate părțile animale care pot fi folosite în consumul uman, nu corespunde percepției
consumatorului asupra cărnii și nu permite, așadar, informarea acestuia asupra adevăratei naturi
a produselor care sunt incluse de această definiție în cadrul regulamentului menționat, astfel
încât carnea separată mecanic, care diferă în mod semnificativ de percepția consumatorilor
asupra „cărnii”, trebuie să fie exclusă din sfera acestei din urmă noțiuni în scopul etichetării și
prezentării produselor alimentare.
ECLI:EU:C:2014:2297 HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY
FOODS Aceste considerente exprimă constatarea potrivit căreia carnea separată mecanic, deși
din punct de vedere tehnic este proprie consumului uman în măsura în care nu provine de la
rumegătoare, constituie totuși un produs de calitate inferioară, întrucât este alcătuită din resturi
de carne, de grăsime și de țesut conjunctiv rămase atașate pe oase după îndepărtarea masei
esențiale de carne. În această privință, faptul, pe care reclamanta din litigiul principal se bazează
pentru a încerca să argumenteze în favoarea altei denumiri decât cea de „carne separată
mecanic”, că un produs precum cel pe care îl realizează, cunoscut în mediul industrial vizat sub
denumirea „carne Baader”, „carne de 3 mm” sau „carne denervată”, prezintă un aspect
comparabil cu cel al cărnii tocate, de care nu poate fi deosebită cu ușurință de către consumator,
deoarece amalgamul diferitor țesuturi obținut la sfârșitul procesului de fabricație nu permite
diferențierea acestora, constituie în realitate o ilustrare a tipului de eroare pe care legiuitorul
Uniunii a intenționat să o împiedice prin adoptarea Directivei 2000/13. Astfel, a nu impune ca
acest produs de calitate inferioară să facă obiectul unei etichetări specifice care să informeze
clar consumatorii, înlăturând orice ambiguitate cu privire la natura sa exactă, ci a permite,
dimpotrivă, ca acesta să fie etichetat într-un mod care ar lăsa să se înțeleagă că ar fi vorba despre
carne în fragmente, precum carnea tocată, ar însemna să nu se realizeze un obiectiv esențial
urmărit de această directivă, și anume cel de a asigura o etichetare detaliată privind natura
exactă și caracteristicile produselor, care permite consumatorului să aleagă în cunoștință de
cauză, după cum s-a arătat în considerentul (8) al directivei menționate. Acest lucru este cu atât
mai adevărat cu cât produsul menționat constituie un ingredient care nu poate fi identificat de
consumator. Aceeași permisiune ar avea, în plus, ca efect compromiterea realizării celuilalt
obiectiv esențial urmărit de Directiva 2000/13, exprimat în considerentul (2) al acesteia, care
constă în împiedicarea diferențelor în etichetarea produselor alimentare, de natură să împiedice
libera circulație a acestor produse și să creeze condiții de concurență inegale. 67 Având în
vedere toate considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că punctele
1.14 și 1.15 din anexa I la Regulamentul nr. 853/2004 trebuie interpretate în sensul că produsul
obținut prin îndepărtarea mecanică a cărnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau
de pe carcasele de păsări trebuie să fie calificat drept „carne separată mecanic” în sensul
punctului 1.14 menționat din moment ce procedeul utilizat determină o distrugere sau o
modificare a structurii fibroase a mușchilor mai mare decât cea strict localizată la locul unei

16
decupări, independent de faptul că tehnica utilizată nu alterează structura oaselor folosite. Un
astfel de produs nu poate fi calificat drept „preparate din carne” în sensul punctului 1.15
menționat. Cu privire la cheltuielile de judecată 68 Întrucât, în privința părților din litigiul
principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de
competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate
pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul
unei rambursări. Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară: Punctele 1.14 și 1.15
din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din
29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine
animală trebuie interpretate în sensul că produsul obținut prin îndepărtarea mecanică a cărnii
de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări trebuie să fie
calificat drept „carne separată mecanic” în sensul punctului 1.14 menționat din moment ce
procedeul utilizat determină o distrugere sau o modificare a ECLI:EU:C:2014:2297 19
HOTĂRÂREA DIN 16.10.2014 – CAUZA C-453/13 NEWBY FOODS structurii fibroase a
mușchilor mai mare decât cea strict localizată la locul unei decupări, independent de faptul că
tehnica utilizată nu alterează structura oaselor folosite. Un astfel de produs nu poate fi calificat
drept „preparate din carne” în sensul punctului 1.15 menționat.

Legislația românescă cu privire la condițiile specifice cărnii de porc


 Regulamentul 391/68 de stabilire a normelor detaliate pentru achiziţiile prin intervenţie
în sectorul cărnii de porc. Anexa regulamentului stabileşte categoriile produselor care
pot face obiectul achiziţiilor

 Regulamentul 2665/70 de modificare a Regulamentului 391/68 privind normele de


aplicare a achiziţiilor de intervenţie în sectorul cărnii de porc
 Regulamentul 912/71 de modificare a textelor în limbile franceză şi italiană a
Regulamentului 391/68 privind normele de aplicare a achiziţiilor de intervenţie în
sectorul cărnii de porc
 Regulamentul 2759/75 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cărnii de porc
(Regulamentul prezintă detaliat regimul preţurilor şi comerţul cu ţări terţe)
 Regulamentul 2763/75 de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului pentru
depozitarea privată a cărnii de porc
 Regulamentul 1423/78 de modificare a Regulamentului 2759/75 privind organizarea
comună a pieţelor în sectorul cărnii de porc
 Regulamentul 2906/79 privind schimbul de anumite informaţii referitoare la carnea de
porc între ţările membre şi Comisie şi de abrogare a Regulamentului 2330/74
 Regulamentul 2967/85 de stabilire a modalităţilor de aplicare a grilei comune de
clasificare a carcaselor de porc
 Legislaţia în sectorul controlului calităţii produselor alimentare şi pentru protecţia
consumatorilor

17
 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 pivind reglementarea producţiei,
circulaţiei şi comercializării alimentelor, Legea nr. 57/2002 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001;
 Ordonanţa Guvernului nr. 42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate
comercializării, aprobată şi modificată prin Legea nr.123/1995 şi modificată prin
Ordonanţa Guvernului 33/1999 aprobată prin Legea nr.183/2001;
 Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 357/2003 pentru aprobarea
Regulamentului privind acordarea, suspendarea şi retragerea (anularea) licenţelor de
fabricaţie agenţilor economici care desfăşoară activităţi în domeniul producţiei de
produse alimentare, modificat şi completat prin Ordinul 997/2005;
 Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată prin
Legea nr. 11/1994;
 Legea nr.37/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.58/2000 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.21/1992 privind protecţia
consumatorilor;
 Ordonanţa Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în
România - aprobată prin Legea nr.355/2002;
 Ordonanţa Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea
conformităţii, aprobată prin Legea nr. 245/2002;
 Ordinul ministrului finanţelor publice şi ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi
locuinţei nr.1013/873/2001 privind aprobarea structurii, conţinutului şi modului de
utilizare a documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru
achiziţia publică de servicii;
 Ordinul ministerului industriilor şi resurselor nr. 354/2003 privind recunoaşterea
Asociaţiei de acreditare din România - RENAR - ca organism naţional de acreditare.

18
Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor

Norma cu privire la comercializarea cărnii de porc


din 24.10.2002
Text publicat în M.Of. al României.
În vigoare de la 13 martie 2003

Art. 1. –

Prezentele norme stabilesc condițiile pentru comercializarea cărnii de porc provenite din
producția internă sau din import.

Art. 2. -
(1) Carnea de porc destinată comercializării trebuie să îndeplinească condițiile sanitare
veterinare și sanitare conform reglementărilor în vigoare, precum și cerințele din prezentele
norme.

(2) Agenții economici pot comercializa carnea de porc numai cu respectarea reglementărilor în
vigoare și a prevederilor prezentelor norme.

CAPITOLUL II
Definirea și descrierea produsului

Art. 3. -
În sensul prezentelor norme, se înțelege prin:
(1) carne de porc - carnea destinată consumului uman, rezultată din sacrificarea porcinelor și
care nu a suferit nici un tratament în afara celui de conservare prin frig;
(2) semicarcase de porc cu sau fără cap - corpul porcului sacrificat cu emisiune sangvină integral
realizată, eviscerat, tăiat în două pe linia mediană a coloanei vertebrale, fără limbă, organe
genitale, păr, copite, osânză, rinichi și diafragmă, cu plaga de sângerare curățată;

19
(3) carne de purcel - carnea provenită de la purceii în greutate de până la 30 kg în viu; carne de
purcel de lapte - carnea provenită de la purceii în greutate de până la 15 kg în viu, cu conformația
specifică categoriei de vârstă;
(4) elemente de tranșare - porțiunile provenite din tranșarea semicarcaselor de porc prelucrate
prin opărire sau jupuire. Se prezintă în mai multe variante:
a) mușchiuleț; spată cu rasol și ceafă; antricot cu cotlet; pulpă cu rasol - jambon; piept cu fleică;
sau
b) mușchiuleț; spată cu rasol; garf (ceafă + antricot + cotlet); pulpă cu rasol (jambon); piept cu
fleică.
Elementele anatomice componente corespund descrierii și condițiilor de calitate de mai jos:
1. mușchiuleț - marele, micul psoas și iliacul situat sub vertebrele dorsolombare;
2. spată cu rasol și ceafă - musculatura și vertebrele din regiunea cervicală, inclusiv atlasul și
musculatura care îmbracă osul scapulum (lopățica) și osul humerus; este delimitată anterior de
tăietura capului și posterior de linia care trece prin dreptul vertebrei a 5-a în direcție
perpendiculară și paralelă cu coasta; piesa include rasolul anterior;
3. antricot cu cotlet - mușchiul din regiunea dorsală și lombară cu întregul suport osos, fiind
delimitat anterior de a 5-a vertebră dorsală și posterior de ultima vertebră lombară (inclusiv).
În partea inferioară este delimitată de secțiunea ce trece între treimea superioară și medie a
coastelor și linia de separare a mușchiului de fleică;
4. pulpă cu rasol (jambon) - musculatura și suportul osos din regiunea bazinului, osul sacrum,
2 vertebre codale, femurul, rotula și rasolul din spate;
5. spată cu rasol - musculatura care îmbracă osul scapulum (lopățica) și osul humerus. Limita
din spate a tăieturii trece în dreptul vertebrei a 5-a în direcția perpendiculară și paralelă cu
coastele. Se detașează prin tăietură sub lopățică și deasupra coastelor, trecând prin mușchiul
care leagă spata de antricot și piept; cuprinde și rasolul din față;
6. garf - musculatura cu suportul osos (vertebre) din regiunea cervicală, dorsală și lombară,
delimitându-se anterior de tăietura capului (atlas), iar posterior de prima vertebră sacrală
(exclusiv). În partea inferioară este delimitată de secțiunea care trece între treimea superioară
și medie a coastelor pe toată lungimea garfului;
7. piept cu fleică - musculatura și grăsimea intermusculară cu suportul osos al pieptului (stern)
și cele două treimi inferioare ale coastelor și musculatura abdominală (fleica) care continuă
marginea posterioară a coastelor până la delimitarea de pulpă (posterior) și de cotlet (superior);
8. pistolet - porțiunile anatomice rămase după detașarea mușchiulețului, pieptului cu fleică și a
rasoalelor anterior și posterior de la semicarcasă;
(5) Piese tranșate:
1. mușchiuleț fasonat - marele, micul psoas și iliacul situat sub vertebrele dorsolombare. Se
curăță de grăsimea aderentă;
2. cotlet cu os - mușchiul din regiunea lombară, cu suportul osos, cu sau fără slănină, cu sau
fără șoriciul de acoperire, delimitat anterior de ultima vertebră dorsală (ultima coastă) și
20
posterior de prima vertebră sacrală (exclusiv), iar inferior de linia de separare a mușchiului de
fleică;
3. cotlet fără os - porțiunea terminală a mușchiului dorsal din regiunea lombară (între ultima
vertebră dorsală și prima sacrală). Se dezosează, se degresează, se îndepărtează excesul de
grăsime de la suprafață și se fasonează lateral pe marginea inferioară a mușchiului;
4. cotlet parțial dezosat - cotletul cu os fără șira spinării (corpul vertebrelor și apofizele
spinoase), cu coastele secționate la maximum 2 cm de la marginea inferioară a mușchiului
dorsal;
5. antricot cu os - mușchiul din regiunea dorsală cu întregul suport osos (treimea superioară a
coastelor, inclusiv vertebrele toracice cu apofize), delimitat anterior de prima vertebră dorsală
(inclusiv), posterior de ultima vertebră dorsală (inclusiv), iar inferior de secțiunea care trece
între treimea superioară și medie a coastelor. Se prezintă cu sau fără slănină, cu sau fără șoriciul
de acoperire;
6. antricot fără os - mușchiul din regiunea dorsală, bine fasonat. Se admite la suprafață prezența
unei pelicule fasonate de slănină de până la 0,3 cm. Prezintă extremitățile drepte și este bine
fasonat, fără tăieturi în masa musculară, franjuri sau resturi de oase;
7. antricot parțial dezosat - antricotul cu os fără șira spinării (corpul vertebrelor și apofizele
spinoase), cu coastele secționate la maximum 2 cm de la marginea inferioară a mușchiului
dorsal;
8. ceafă cu os - musculatura din regiunea cervicală, cu suportul osos, delimitată anterior de
tăietura capului (inclusiv prima vertebră atlas), iar posterior de prima vertebră dorsală
(exclusiv). Se prezintă cu sau fără șoriciul de acoperire;
9. ceafă fără os - mușchiul cefei dezosat, degresat, bine fasonat. Se admite la suprafață prezența
unui strat intermitent de 0,5 cm slănină, cu evidențierea flaxului (fascia de acoperire) rămas pe
mușchi. Prezintă extremitățile drepte și este bine fasonat, fără tăieturi în masa musculară,
franjuri sau resturi de oase;
10. pulpă cu os - musculatura și suportul osos din regiunea bazinului (ilium, ischium și pubis),
oasele sacrum, două vertebre codale, femurul și rotula. Este delimitată anterior de ultima
vertebră lombară (exclusiv), la linia de separare de fleică, iar posterior de articulația
femurotibiorotuliană (ce separă pulpa de rasolul din spate). Se prezintă cu sau fără slănină,
șoriciul de acoperire; se prezintă și fără suportul osos din regiunea sacrală; pulpa cu os fără
slănină se prezintă fără oasele codale și se admite la suprafață un strat discontinuu de 0,5 cm de
slănină;
11. pulpă fără os - provine din prelucrarea pulpei cu os descrise la pct. 10, la care se îndepărtează
oasele, grăsimea moale, flaxurile și formațiunile vasculare de pe suprafețele prelucrate;
12. spată cu os - musculatura care îmbracă osul scapulum (lopățica) și osul humerus cu sau fără
slănină și șorici. Limita din spate a tăieturii trece în dreptul vertebrei a 5-a în direcția
perpendiculară și paralelă cu coastele. Se detașează prin tăietură sub lopățică și deasupra
coastelor, trecând prin mușchiul care leagă spata de antricot și piept. Limita de jos trece prin
articulația humeroradiocubitală (cotul care o separă de rasol);

21
13. spată fără os - provine din prelucrarea spetei cu os descrise la pct. 12, la care se îndepărtează
oasele, grăsimea moale, flaxurile și formațiunile vasculare de pe suprafețele prelucrate;
14. piept - musculatura și grăsimea intermusculară cu suportul osos (sternul și cele două treimi
inferioare ale coastelor). Pieptul este delimitat superior de antricotul cu os, secționarea făcându-
se în linie dreaptă, iar posterior de linia de separare de fleică. Se prezintă cu sau fără os, slănină
și șorici;
15. fleică - musculatura abdominală delimitată anterior de piept printr-o tăietură care urmărește
marginea posterioară a coastelor, posterior de pulpă, iar superior de cotlet. Se prezintă acoperită
cu slănină, cu sau fără șorici;
16. rasol din față (ciolan) - osul radial, ulnar și primul rând de oase carpiene cu musculatură și
slănină de acoperire, fiind delimitat în partea superioară de articulația humeroradioulnară, iar
în partea inferioară de articulația carpiană. Se prezintă cu sau fără șorici, fără păr, franjuri sau
impurități;
17. rasol din spate (ciolan) - oasele tibia, peroneu și primul rând de oase tarsiene, cu musculatură
și slănină de acoperire, fiind delimitat în partea superioară de articulația grasetului, iar în partea
inferioară de articulația jaretului. Separarea rasolului de pulpă se face printr-o secțiune
perpendiculară pe articulația femurotibiorotuliană, urmând linia descendentă ce separă mușchii
gastrocnemieni (mușchi situați în continuarea pulpei și care rămân la pulpă) de restul mușchilor
care acoperă oasele tibia și peroneul. Se prezintă cu sau fără șorici, fără păr, franjuri sau
impurități;
18. slănină tare - slănina de gușă, precum și slănina de acoperire a musculaturii dorsale, rezultate
din degresarea carcaselor cu sau fără șorici. Se prezintă în bucăți întregi, de forme aproximativ
regulate, care să nu prezinte păr, cheaguri de sânge, resturi de oase;
19. slănină moale - slănina rezultată din zona abdominală sau din fasonarea pieselor anatomice
și a carcaselor de porc. Se prezintă în bucăți mici, fără șorici, păr, cheaguri de sânge, resturi de
oase etc.;
20. carne de porc lucru (carne pentru gătit) - carnea provenită din tranșarea, dezosarea, alegerea
și fasonarea tuturor porțiunilor anatomice prelucrate în diverse scopuri. Carnea de porc lucru
poate proveni și din alegerea cărnii de pe căpățânile de porc, de la grăsimile crude cu inserție
de carne și din dezosarea și fasonarea spetei. Carnea se prezintă în bucăți de maximum 200 g,
fără flaxuri, cheaguri de sânge, contuzii, resturi de oase, corpuri străine, resturi de șorici;
21. oase garf - oasele șirei spinării de la porc, cu sau fără treimea superioară a coastelor, cu
musculatura intercostală și dintre apofizele spinoase și transversale, provenite după înlăturarea
slăninii de acoperire și a musculaturii din zona respectivă. Se admit coada și sternul;
22. coaste - coastele fără carne și slănină, rezultate în urma tranșării și dezosării regiunii
toracice, legate între ele prin musculatura intercostală și țesut conjunctiv;
23. șoriciul de porc - stratul dermic care acoperă suprafața externă a slăninei;
24. oase cu valoare - oasele rezultate din dezosarea pulpei, ciolanului, apofizelor spinoase etc.;
25. picioare de porc - se obțin prin detașarea de rasol la nivelul articulației carpometacarpiene
și tarsometatarsiene, rămânând acoperite cu șorici; fără păr și unghii;

22
26. căpățâni de porc - se obțin detașându-se printr-o incizie făcută la locul de unire a cutiei
craniene cu prima vertebră cervicală (atlas). Se prezintă despicate în jumătăți, fără creier, ochi,
slung și limbă cu gușă sau fără gușă, cu sau fără urechi, bine curățate de păr;
6) carne de porc separată mecanic - pasta cu granulație fină obținută prin separarea mecanică
a cărnii de pe oasele carcasei de porc, exclusiv cea de pe oasele capului, extremitățile
membrelor sub articulația carpiană și tarsiană și de pe vertebrele coccigiene.

CAPITOLUL III

Clasificarea carcaselor de porc


Art. 4. -
(1) Carcasele de porc se clasifică pe baza determinării procentului de țesut muscular.
(2) Pe baza acestui criteriu carcasele se încadrează în următoarea grilă de clasificare:

Clasa Procent de țesut muscular din greutatea carcasei


S peste 60
E 55-60
U 50-55
R 45-50
O 40-45
P sub 40

(3) Excepție de la încadrarea în clase fac carcasele provenite din sacrificarea scroafelor și
vierilor cu greutatea peste 120 kg în viu și a porcilor cu greutatea sub 60 kg în viu.
(4) Normele tehnice de aplicare a sistemului de clasificare se elaborează de către Ministerul
Agriculturii, Alimentației și Pădurilor până la data de 31 decembrie 2004.

CAPITOLUL IV
Carnea de porc separată mecanic

(1) Materia primă utilizată la obținerea cărnii de porc separate mecanic trebuie să fie obținută
și să corespundă prevederilor legale în vigoare.
(2) Este interzisă utilizarea drept materie primă a cărnii de pe oasele capului, extremitățile
membrelor sub articulația carpiană și tarsiană și de pe vertebrele coccigiene, rezultată după
tranșarea carcaselor și a porțiunilor anatomice de porc.

23
(3) Carnea de porc separată mecanic se obține și se utilizează în unități autorizate sanitar-
veterinar, cu respectarea normelor sanitare și sanitare veterinare în vigoare.

Art. 6. -
(1) Carnea de porc separată mecanic se utilizează numai în fabricația produselor din carne
supuse obligatoriu tratamentului termic la minimum +72°C, cu timp de menținere de 20 de
minute în centrul geometric al produsului, sau altei combinații timp/temperatură care să asigure
aceeași securitate a produsului.
(2) În cazul în care carnea separată mecanic se obține în unități de abatorizare a porcilor, timpul
maxim între obținerea materiei prime și utilizarea ei pentru fabricarea cărnii separate mecanic
trebuie să fie de maximum 48 de ore.
(3) Carnea separată mecanic se depozitează în spațiu frigorific la -18°C, cu menționarea datei
abatorizării și a datei dezosării.
(4) Carnea de porc separată mecanic, care provine din alte unități decât cea în care se folosește
ca materie primă, trebuie să fie ambalată, etichetată și însoțită de documente conform
prevederilor legale în vigoare.

CAPITOLUL V
Forme de comercializare a cărnii de porc
Art. 7. -(1) Carcasele de porc sunt comercializate sub formă de semicarcase în următoarele
tipuri:
a) semicarcasă de porc opărit, cu cap și picioare;
b) semicarcase de porc opărit, fără cap și picior anterior;
c) semicarcasă de porc opărit, fără cap și picioare;
d) semicarcase de porc jupuit, fără cap și picioare;
e) semicarcase de porc degresate, fără cap și picioare, cu stratul de slănină de acoperire
îndepărtat de pe întreaga suprafață a carcasei, admițându-se o grosime medie de 0,5 cm de
slănină în strat discontinuu.
(2) Porțiunile decupate și piesele tranșate se comercializează în variantele prezentate la art. 3
alin. (4) și (5).
- Se comercializează și combinații de piese tranșate, cu păstrarea integrității anatomice a
acestora.
- Piesele tranșate de porc se comercializează sub formă preambalată sau nepreambalată,
degresate sau cu slănină, cu os sau fără os.
- Comercializarea mușchiulețului către consumatorul final se face doar sub formă degresată. În
cazul comercializării pieselor tranșate cu os proporția acestuia va fi de maximum 20%.

24
- La comercializarea cărnii de porc lucru, furnizorul declară și garantează conținutul de grăsime.
Carnea de porc lucru destinată consumatorului final va avea conținutul de grăsime de maximum
35%.
(3) Denumirea sub care se comercializează carnea de porc prevăzută la art. 3 se completează,
după caz, cu expresiile "degresată", "dezosată" și se înscrie conform reglementărilor în vigoare
pe eticheta produsului, pentru informarea corectă și completă a consumatorului.
(4) În funcție de starea termică carnea de porc se comercializează:
a) refrigerată - la maximum +4°C, determinată la os pentru semicarcase și în profunzime pentru
celelalte forme de prezentare;
b) congelată - la minimum -18°C, determinată la os pentru semicarcase și în profunzime pentru
celelalte forme de prezentare.

CAPITOLUL VI

Condiții tehnice de calitate

Art. 8. -
(1) Proprietăți organoleptice
a) Carnea de porc

Starea termică Refrigerată Congelată După decongelare


Aspectul La suprafață, peliculă uscată; în secțiune Bloc compact, Suprafața cărnii umedă; poate
ușor umedă; tendoane lucioase, elastice și acoperit uneori cu prezenta o peliculă uscată; în
tari, suprafețe articulare lucioase; lichidul un strat subțire de secțiune: netedă și umedă; la
sinovial limpede; țesutul conjunctiv alb- cristale fine apăsarea cu degetul exprimă relativ
sidefiu și elastic; la atingerea cu degetul, ușor suc opalescent; țesut
senzație de rece, fără a se lipi conjunctiv fără luciu
Culoarea La suprafață peliculă de culoare roz până caracteristică la suprafață, culoare de la roz până
La roșu; în secțiune culoare Caracteristica porțiunii anatomice la roșu închis; țesutul conjunctiv și
porțiunii anatomice grăsimea interfasciculară de
culoare roșiatică; sucul de carne
opalescent, de culoare roșiatică
Consistența Fermă și elastică, atât la suprafață, cât și Tare; prin lovire cu Elasticitate micșorată; urmele
în secțiune; prin apăsare cu degetul revine obiecte tari dă un formate prin apăsare cu degetul
la forma inițială; prin presare exprimă sunet clar revin greu și incomplet
greu suc limpede
Mirosul Plăcut, caracteristic Fără miros Plăcut, caracteristic
Caracteristicile Grăsimea de culoare albă, albă-roz; Consistență tare; Consistență ușor micșorată;
slăninii moale; la frecare, senzație de unsuros aspect mat; culoare culoarea grăsimii interfasciculare
caracteristică cu nuanță roșiatică

Caracteristicile Umple în întregime canalul medular al - Ușor dezlipită de pereții canalului


măduvei oaselor oaselor; culoarea variabilă cu vârsta medular al oaselor; consistență
animalului, de la roz-gălbui la galben- micșorată; culoare cu nuanță
cenușiu; elastică pe secțiune, cu aspect roșiatică
lucios

25
Caracteristicile Limpede, aromat; la suprafață apar steluțe - Ușor tulbure; aromă mai puțin
bulionului sau insule de grăsime, cu miros și gust exprimată decât la carnea
plăcute refrigerată

b) Carnea de porc separată mecanic

Caracteristici Condiții de admisibilitate


Starea
Refrigerată Congelată
termică
Aspectul Pastă cu granulație fină, fără fragmente Bloc compact acoperit cu cristale fine de gheață; în secțiune
de oase și corpuri străine aceleași caracteristici ca la starea refrigerată
Culoarea De la roz spre roșiatică
Consistența Moale, păstoasă Tare
Mirosul Caracteristic, fără miros străin

Verificarea proprietăților organoleptice se realizează conform STAS 7586-75.


(2) Proprietăți fizico-chimice
a) Carnea de porc

Condiții de admisibilitate
Caracteristici Starea termică a cărnii Metode de analiză
Refrigerată Congelată
Azot ușor hidrolizabil, NH3/100 g, maxim 35 35 STAS 9065/7-74
pH 5,6-6,2 STAS 9065/8-74
Reacția pentru hidrogen sulfurat Negativă STAS 9065/11-75
Reacția Kreis Negativă STAS 9065/10-75
Reacția pentru identificarea amoniacului (metoda cu reacția Nessler) Negativă STAS 9065/7-74
b) Carnea de porc separată mecanic

Condiții de admisibilitate
Caracteristici Metode de analiză
Refrigerată Congelată
Proteină, %, minim 14 STAS 9065/4-81
Substanțe grase, %, maxim 25 STAS 9065/2-73
Umiditate, % maxim 65 STAS 9065/3-73
Colagen, % raportat la proteina totală 15 STAS 9065/13-81
Reacția Kreis Negativă STAS 9065/10-75
Reacția pentru hidrogen sulfurat Negativă STAS 9065/11-75

26
(3) Proprietăți microbiologice și toxicologice
Carnea de porc, inclusiv carnea de porc separată mecanic, trebuie să se încadreze în parametrii
microbiologici și toxicologici (metale grele, reziduuri chimice), în limitele maxim admise
stabilite prin legislația sanitară și sanitară veterinară în vigoare.

Art. 9. -
(1) Verificarea calității cărnii se face prin verificarea loturilor de produs. Lotul va fi format
din cantitatea de carne de porc provenită de la același furnizor, în aceeași zi de fabricație, din
același sortiment, din aceeași specie, același tip de prelucrare, din aceeași stare termică și care
provine de la același producător.
(2) Verificarea calității produselor se efectuează de către fiecare producător pentru certificarea
calității.

CAPITOLUL VII

Ambalare, marcare, etichetare, depozitare, transport și documente

(1) Ambalarea, marcarea și etichetarea se efectuează cu respectarea prevederilor legale în


vigoare.
(2) Pe etichetă se va menționa o singură stare termică a cărnii. Data durabilității minimale pentru
produsele congelate și data limită de consum pentru produsele refrigerate se stabilesc de către
producător și se înscriu conform normelor în vigoare privind etichetarea alimentelor.
(3) În unitățile de producție, în funcție de starea termică, carnea de porc se depozitează la
temperatura de maximum +4°C, determinată la os pentru semicarcase refrigerate și în
profunzime pentru celelalte forme de prezentare refrigerate, și la temperatura de minimum -
18°C, determinată la os pentru semicarcase congelate și în profunzime pentru celelalte forme
de prezentare congelate.
(4) Mijloacele pentru transportul cărnii de porc trebuie să îndeplinească cerințele legislației în
vigoare și să fie autorizate sanitar veterinar.
(5) Fiecare transport va fi însoțit de certificatul de sănătate publică veterinară eliberat de
medicul veterinar oficial care asigură supravegherea unității.

27
REGULAMENTUL (CE) NR. 852/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL
CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare

REGULAMENTUL (CE) NR. 852/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL


CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere
Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 95 și 152 alineatul (4) litera
(b), având în vedere propunerea Comisiei (1), având în vedere avizul Comitetului Economic și
Social (2), după consultarea Comitetului Regiunilor, statuând în conformitate cu procedura
prevăzută în articolul 251 din tratat (3),
întrucât:
(1) Atingerea unui nivel ridicat de protecție a vieții și a sănătății umane este unul dintre
obiectivele fundamentale ale legislației în domeniul alimentar, în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 178/2002 (4). Respectivul regulament stabilește și alte principii și definiții comune
pentru legislația internă și comunitară în domeniul alimentar, inclusiv obiectivul realizării
liberei circulații a produselor alimentare în cadrul Comunității.
(2) Directiva 93/43/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind igiena produselor alimentare a
stabilit normele generale de igienă a produselor alimentare (5), precum și procedurile de
verificare a conformității cu aceste norme.
(3) Experiența a demonstrat că aceste norme și proceduri reprezintă o bază solidă pentru
asigurarea siguranței alimentare. În contextul politicii agricole comune, au fost adoptate
numeroase directive pentru a se stabili normele sanitare speciale pentru producția și
introducerea pe piață a produselor menționate în anexa I la tratat.
Aceste norme sanitare au redus barierele comerciale pentru produsele în cauză, contribuind
astfel la crearea pieței interne și asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății
publice.
(4) În ceea ce privește sănătatea publică, aceste norme și proceduri conțin principii comune, în
special cu privire la responsabilitățile producătorilor și ale autorităților competente, cerințe de
structură, de organizare și de igienă pentru unități, proceduri de autorizare a acestor unități,
cerințe de depozitare și de transport, cât și marcaje de igienă.
(5) Aceste principii constituie o bază comună pentru producția în condiții de igienă a tuturor
produselor alimentare, inclusiv a celor de origine animală enumerate în anexa I la tratat.
2004R0852 — RO — 28.10.2008 — 001.001 — 2

28
(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 43.
(2) JO C 155, 29.5.2001, p. 39.
(3) Avizul Parlamentului European din 15 mai 2002 (JO C 180 E, 31.7.2003, p. 267), Poziția
comună a Consiliului din 27 octombrie 2003 (JO C 48 E, 24.4.2004, p. 1), Poziția Parlamentului
European din 30 martie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din
16 aprilie 2004.
(4) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie
2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de
instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor
referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1), regulament, astfel cum
a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003,p. 4).
(5) JO L 175, 19.7.1993, p. 1, directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE)
nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
▼B
(6) În plus față de această bază comună, pentru anumite produse alimentare sunt necesare norme
speciale de igienă. Aceste norme sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor speciale de
igienă pentru produsele alimentare de origine animală (1).
(7) Principalul obiectiv al noilor norme generale și speciale de igienă este asigurarea unui nivel
ridicat de protecție a consumatorului din punct de vedere al siguranței alimentare.
(8) Pentru a garanta siguranța alimentară de la locul de producție primară până la introducerea
pe piață și export, cât și în aceste etape, este necesară o abordare integrată. Fiecare operator din
sectorul alimentar de-a lungul lanțului trebuie să asigure respectarea siguranței alimentare.
(9) Normele comunitare nu trebuie să se aplice nici producției primare pentru consum privat,
nici pregătirii, manipulării sau depozitării produselor alimentare pentru consum privat. De
altfel, ele nu trebuie să se aplice decât întreprinderilor, concept care presupune o anumită
continuitate a activităților și un anumit grad de organizare.
(10) Riscurile alimentare existente în etapa de producție primară ar trebui identificate și
controlate în mod corespunzător pentru a permite atingerea obiectivelor prezentului regulament.
Cu toate acestea, pentru situațiile în care mici cantități de produse primare sunt livrate direct
consumatorilor sau unor unități locale de desfacere cu amănuntul, de către operatorul care le
produce, este indicat ca protecția să fie asigurată prin intermediul legislației interne, în special
datorită legăturii strânse dintre producător și consumator.
(11) Aplicarea principiilor analizei riscurilor și a punctelor critice de control (HACCP) la
producția primară nu este de obicei realizabilă. Cu toate acestea, ghidurile de bună practică ar
trebui să încurajeze aplicarea practicilor adecvate de igienă la nivelul fermelor. După caz, la
aceste ghiduri trebuie să se adauge norme speciale de igienă aplicabile producției primare. Este
indicat ca cerințele de igienă aplicabile producției primare și activităților conexe să fie diferite
de cerințele aplicabile altor operațiuni.

29
(12) Siguranța alimentară este rezultatul mai multor factori: legislația ar trebui să stabilească
cerințe minime de igienă; ar trebui să aibă loc controale oficiale pentru a se vedea în ce măsură
operatorii din sectorul alimentar respectă aceste cerințe, iar operatorii din sectorul alimentar
trebuie să instituie și să aplice programe și proceduri de siguranță alimentară pe baza principiilor
HACCP.
(13) Aplicarea cu succes a procedurilor bazate pe principiile HACCP necesită deplina
colaborare și participare a angajaților din sectorul alimentar. Personalul trebuie să beneficieze
de formare în acest sens. Sistemul HACCP este un instrument menit să ajute operatorii din
sectorul alimentar să obțină un nivel mai mare de siguranță alimentară. Sistemul HACCP nu ar
trebui considerat un mecanism de autoreglementare și nu ar trebui să înlocuiască controalele
oficiale.
(14) Deși cerința instituirii de proceduri bazate pe principiile HACCP nu ar trebui să se aplice
inițial producției primare, posibilitatea de a extinde această cerință va constitui unul dintre
elementele reexaminării pe care Comisia o va efectua după punerea în aplicare a prezentului
regulament. Cu toate acestea, este de dorit ca statele membre să încurajeze operatorii din
producția primară să aplice aceste principii cât mai mult posibil.
2004R0852 — RO — 28.10.2008 — 001.001 — 3 (1) JO L 226, 25.6.2004, p. 22.
▼B
(15) Cerințele HACCP trebuie să țină seama de principiile enunțate în Codex Alimentarius.
Acestea trebuie să fie suficient de flexibile pentru a putea fi aplicate în orice situație, inclusiv
la nivelul micilor întreprinderi. Este necesar, în special, să se recunoască faptul că, în anumite
întreprinderi din sectorul alimentar, identificarea punctelor critice nu este posibilă și că, în
anumite cazuri, bunele practici de igienă pot înlocui monitorizarea punctelor critice. În mod
asemănător, cerința de a institui „limite critice” nu înseamnă neapărat că trebuie stabilită o
limită numerică în orice situație. În plus, cerința de păstrare a documentelor trebuie să fie
flexibilă, pentru a se evita împovărarea nejustificată a întreprinderilor foarte mici.
(16) Flexibilitatea este necesară, de asemenea, pentru a permite utilizarea în continuare a
metodelor tradiționale în toate etapele de producție, prelucrare sau distribuire a produselor
alimentare și în legătură cu cerințele de organizare aplicabile unităților. Flexibilitatea este
deosebit de importantă pentru regiunile supuse unor constrângeri speciale de natură geografică,
inclusiv regiunile ultraperiferice menționate la articolul 299 alineatul (2) din tratat. Cu toate
acestea, flexibilitatea nu ar trebui să compromită atingerea obiectivelor de siguranță alimentară.
În plus, având în vedere că toate produsele alimentare produse în conformitate cu normele de
igienă vor fi introduse în liberă circulație în Comunitate, procedura care permite statelor
membre să dea dovadă de flexibilitate trebuie să fie pe deplin transparentă. Aceasta trebuie să
prevadă, atunci când este necesar să se rezolve dezacorduri, organizarea de discuții în cadrul
Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătate animală instituit prin Regulamentul
(CE) nr. 178/2002.
(17) Stabilirea obiectivelor precum reducerea agenților patogeni sau standardele de performanță
poate orienta punerea în aplicare a normelor de igienă. Este, așadar, necesar să se prevadă
proceduri în acest sens. Aceste obiective ar suplimenta legislația existentă privind produsele
alimentare, cum ar fi Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de
stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții alimentari (1), care prevede stabilirea

30
unor toleranțe maxime pentru anumiți contaminanți, și Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care
interzice introducerea pe piață a produselor alimentare periculoase și prevede adoptarea unei
baze uniforme pentru aplicarea principiului precauției.
(18) Pentru a ține seama de progresul tehnic și științific, trebuie să existe o colaborare strânsă
și eficace între Comisie și statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul
alimentar și sănătate animală. Prezentul regulament ține seama de obligațiile internaționale
stabilite prin Acordul sanitar și fitosanitar al OMC, cât și de standardele de siguranță alimentară
din Codex Alimentarius.
(19) Înregistrarea unităților și colaborarea operatorilor din sectorul alimentar sunt necesare
pentru a permite autorităților competente să efectueze controale eficiente.
(20) Trasabilitatea produselor și ingredientelor alimentare de-a lungul lanțului alimentar este
un element esențial pentru asigurarea siguranței alimentare. Regulamentul (CE) nr. 178/2002
conține norme menite să asigure trasabilitatea produselor și a ingredientelor alimentare și
prevede o procedură de adoptare a normelor de aplicare a acestor principii în diversele sectoare
specifice.
(21) Produsele alimentare importate în Comunitate trebuie să respecte cerințele generale
stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 2004R0852 — RO — 28.10.2008 — 001.001 —
4 (1) JO L 37, 13.2.1993, p. 1, regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE)
nr. 1882/2003.
▼B sau să îndeplinească norme echivalente cu cele comunitare. Prezentul regulament stabilește
anumite cerințe de igienă specifice pentru produsele alimentare importate în Comunitate.
(22) Produsele alimentare exportate de Comunitate în țări terțe trebuie să respecte cerințele
generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Prezentul regulament stabilește anumite
cerințe de igienă specifice pentru produsele alimentare exportate din Comunitate.
(23) Legislația comunitară privind igiena produselor alimentare ar trebui să se sprijine pe o
consiliere științifică. În acest scop, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui
consultată ori de câte ori este nevoie.
(24) Având în vedere că prezentul regulament înlocuiește Directiva 93/43/CEE, aceasta din
urmă ar trebui abrogată.
(25) Cerințele prezentului regulament trebuie să devină valabile după intrarea în vigoare a
tuturor elementelor noii legislații privind igiena alimentară. Este indicat, de asemenea, să se
prevadă un interval de cel puțin 18 luni între intrarea în vigoare și aplicarea noilor norme, pentru
a permite sectoarelor economice implicate să se adapteze.
(26) Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în
conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor
pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE

31
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește norme generale pentru operatorii din sectorul alimentar
privind igiena produselor alimentare, ținând seama, în special, de următoarele principii:
(a) responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară revine operatorului din sectorul
alimentar;
(b) este necesar ca siguranța alimentară să fie asigurată de-a lungul întregului lanț alimentar,
începând cu producția primară;
(c) este important să se mențină lanțul criogenic, în special pentru produsele alimentare care nu
pot fi depozitate la temperatura ambiantă în condiții de siguranță alimentară, mai ales produsele
alimentare congelate;
(d) aplicarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP, împreună cu utilizarea unor
bune practici de igienă trebuie să întărească responsabilitatea operatorului din sectorul
alimentar;
(e) ghidurile de bună practică reprezintă un instrument prețios care ajută operatorii din sectorul
alimentar, în toate etapele lanțului alimentar, să respecte normele de igienă alimentară și să
aplice principiile HACCP;
(f) este necesară stabilirea criteriilor microbiologice și a cerințelor de control al temperaturii pe
baza evaluării științifice a riscurilor; 2004R0852 — RO — 28.10.2008 — 001.001 — 5 (1) JO
L 184, 17.7.1999, p. 23.
▼B
(g) este necesar să se verifice dacă produsele alimentare importate respectă cel puțin aceleași
norme sanitare ca cele produse în Comunitate sau norme echivalente.
Prezentul regulament se aplică tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuire a
produsele alimentare și exporturilor, fără a aduce atingere unor cerințe mai specifice privind
igiena alimentară.
(2) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) producției primare pentru consum privat;
(b) pregătirii, manipulării sau depozitării produselor alimentare pentru consum privat;
(c) livrărilor directe, de către producător, a unor cantități mici de produse primare la
consumatorii finali sau unitățile locale de desfacere cu amănuntul care le desfac direct la
consumatorii finali;
(d) centrelor de colectare și tăbăcăriilor care intră în categoria întreprinderilor din sectorul
alimentar numai datorită faptului că utilizează materii brute pentru producția de gelatină sau
colagen.

32
(3) În temeiul legislației lor interne, statele membre instituie normele pentru activitățile
menționate la alineatul (2) litera (c). Aceste norme de drept intern asigură atingerea obiectivelor
prezentului regulament.

Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament:
(a) „igiena produselor alimentare”, denumită în continuare „igienă”, înseamnă măsurile și
condițiile necesare pentru a combate riscurile și a asigura adecvarea pentru consumul uman a
unui produs alimentar, ținând seama de utilizarea prevăzută;
(b) „produse primare” înseamnă produse rezultate din producția primară, inclusiv produse ale
solului, creșterii animalelor, vânătorii și pescuitului;
(c) „unitate” însemnă oricare unitate a unei întreprinderi din sectorul alimentar;
(d) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea centrală a unui stat membru care are
competența de a asigura respectarea cerințelor din prezentul regulament sau oricare altă
autoritate căreia autoritatea centrală i-a delegat această competență; această definiție include,
după caz, autoritatea corespunzătoare a unei țări terțe;
(e) „echivalent” înseamnă, cu privire la sisteme diferite, capabil de a atinge aceleași obiective;
(f) „contaminare” înseamnă prezența sau crearea unui pericol;
(g) „apă potabilă” înseamnă apă care este conformă cu cerințele minime prevăzute de Directiva
98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman
(1);
(h) „apă de mare curată” înseamnă apă de mare naturală, artificială sau purificată ori apă sărată
care nu conține microorganisme, substanțe dăunătoare sau plancton marin toxic în cantități
capabile să afecteze în mod direct sau indirect calitatea sanitară a produselor alimentare;
(i) „apă curată” înseamnă apă de mare curată și apă dulce de calitate similară; 2004R0852 —
RO — 28.10.2008 — 001.001 — 6 (1) JO L 330, 5.12.1998, p. 32, directivă, astfel cum a fost
modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.
▼B
(j) „împachetare” înseamnă introducerea unui produs alimentar într-un pachet sau recipient aflat
în contact direct cu produsul alimentar respectiv, cât și pachetul sau recipientul însuși;

33
(k) „ambalare” înseamnă introducerea unuia sau mai multor produse alimentare împachetate
într-un al doilea recipient, precum și recipientul în sine;
(l) „recipient închis ermetic” înseamnă un recipient proiectat și realizat pentru a fi etanș la orice
acțiuni vătămătoare;
(m) „prelucrare” înseamnă orice acțiune care modifică în mod semnificativ produsul inițial,
inclusiv prin încălzire, afumare, sărare, coacere, uscare, marinare, extragere, extrudare sau o
combinație a acestor procedee;
(n) „produse neprelucrate” înseamnă produsele alimentare care nu au fost prelucrate și include
produsele care au fost divizate, separate, tranșate, decupate, dezosate, tocate, jupuite, măcinate,
tăiate, curățate, decorticate, măcinate, răcite, înghețate, congelate sau decongelate;
(o) „produse prelucrate” însemnă produsele alimentare care rezultă prin prelucrarea produselor
neprelucrate. Aceste produse pot să conțină ingrediente necesare fabricării lor sau care le
conferă caracteristici specifice.
(2) Se aplică, de asemenea, definițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(3) În anexele la prezentul regulament, termenii și expresiile „dacă este necesar”, „după caz”,
„adecvat” și „suficient” înseamnă dacă este necesar, după caz, adecvat sau suficient pentru a
realiza obiectivele prezentului regulament.
CAPITOLUL II
OBLIGAȚIILE OPERATORULUI DIN SECTORUL ALIMENTAR
Articolul 3
Obligație generală
Operatorii din sectorul alimentar se asigură că toate etapele producției, prelucrării și distribuției
produselor alimentare care se află sub controlul lor corespund cerințelor sanitare aplicabile
stabilite de prezentul regulament.
Articolul 4
Cerințe sanitare generale și speciale
(1) Operatorii din sectorul alimentar implicați în producția primară și activitățile conexe
enumerate în anexa I respectă dispozițiile sanitare generale prevăzute de partea A din anexa I,
precum și cerințele specifice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
(2) Operatorii din sectorul alimentar care desfășoară activități de producție, prelucrare și
distribuție a produselor alimentare ulterioare etapelor vizate de alineatul (1) respectă cerințele
sanitare generale prevăzute de anexa II, precum și toate cerințele specifice prevăzute de
Regulamentul (CE) nr. 853/20041. (3) Operatorii din sectorul alimentar adoptă, după caz,
următoarele măsuri sanitare speciale:
(a) respectarea criteriilor microbiologice aplicabile produselor alimentare; 2004R0852 — RO
— 28.10.2008 — 001.001 — 7
▼B

34
(b) procedurile necesare pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament pentru ca acesta
să-și atingă scopul; (c) respectarea cerințelor de control al temperaturii aplicabile produselor
alimentare;
(d) respectarea lanțului criogenic;
(e) prelevare de probe și analiză.
(4) Criteriile, cerințele și obiectivele menționate la alineatul (3) se adoptă în conformitate cu
procedura menționată la articolul 14 alineatul (2).
Metodele de prelevare de probe și analiză corespunzătoare se stabilesc în conformitate cu
aceeași procedură.
(5) În cazul în care prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și normele de
aplicare a acestor regulamente nu specifică metodele de prelevare de probe și analiză, operatorii
din sectorul alimentar pot utiliza metode adecvate prevăzute în alte documente ale legislației
comunitare sau interne sau, în lipsa acestora, metode care produc rezultate echivalente cu cele
obținute atunci când se aplică metoda de referință, în cazul în care aceste metode sunt validate
din punct de vedere științific în conformitate cu normele sau protocoalele recunoscute pe plan
internațional.
(6) Operatorii din sectorul alimentar pot utiliza ghidurile menționate la articolele 7, 8 și 9 menite
să-i ajute să respecte obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament.
Articolul 5
Analiza riscurilor și a punctelor critice de control
(1) Operatorii din sectorul alimentar elaborează, aplică și utilizează în permanență o procedură
sau mai multe proceduri bazate pe principiile HACCP.
(2) Principiile HACCP menționate în alineatul (1) constau din următoarele:
(a) identificarea oricăror riscuri care trebuie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel
acceptabil;
(b) identificarea punctelor critice de control în etapa sau etapele în care controlul este esențial
pentru a preveni riscul sau pentru a-l reduce la un nivel acceptabil;
(c) stabilirea unor limite critice la punctele critice de control capabile să separe domeniul
acceptabil de cel inacceptabil din punctul de vedere al prevenirii, eliminării sau reducerii
riscurilor identificate;
(d) stabilirea și punerea in aplicare a unor proceduri eficace de monitorizare în punctele critice
de control;
(e) stabilirea unor măsuri corective pentru cazurile în care un punct critic de control nu este
controlat;
(f) stabilirea unor proceduri care se aplică cu periodic pentru a se verifica funcționarea efectivă
a măsurilor menționate la literele (a)-(e) și (g) definirea unor documente și evidențe în funcție
de natura și dimensiunea întreprinderii din sectorul alimentar pentru a demonstra aplicarea
efectivă a măsurilor menționate la literele (a)-(f); În cazul în care are loc o modificare a unui

35
produs, proces sau etapă, operatorul din sectorul alimentar revizuiește procedura și o modifică
în consecință. 2004R0852 — RO — 28.10.2008 — 001.001 — 8
▼B
(3) Alineatul (1) se aplică numai operatorilor din sectorul alimentar implicați într-o etapă a
producției, prelucrării și distribuției produselor alimentare ulterioară producției primare și
activităților conexe enumerate în anexa I.
(4) Operatorii din sectorul alimentar:
(a) pun la dispoziția autorității competente dovezi ale conformității cu dispozițiile alineatului
(1) în condițiile solicitate de aceasta, ținând seama de natura și dimensiunea întreprinderii din
sectorul alimentar;
(b) se asigură că toate documentele care descriu procedurile realizate conform prezentului
articol sunt permanent actualizate;
(c) păstrează toate documentele și evidențele pe o perioadă de timp rezonabilă.
(5) Se pot stabili norme de aplicare a prezentului articol, în conformitate cu procedura
menționată la articolul 14 alineatul (2). Aceste norme îi pot ajuta pe unii operatori din sectorul
alimentar să aplice prezentul articol, în special prin dispozițiile privind utilizarea procedurilor
prevăzute de ghidurile de aplicare a principiilor HACCP, în vederea respectării alineatului (1).
Aceste norme pot, de asemenea, să specifice perioada de timp în care operatorii din sectorul
alimentar păstrează documentele și evidențele în conformitate cu alineatul (4) litera (c).
Articolul 6
Controalele oficiale, înregistrarea și aprobarea (1) Operatorii din sectorul alimentar colaborează
cu autoritățile competente în conformitate cu alte legi comunitare aplicabile sau, în absența
acestora, cu legislația internă.
(2) În special, fiecare operator din sectorul alimentar comunică autorității competente, în
condițiile solicitate de aceasta, toate unitățile aflate sub controlul său care derulează oricare
dintre etapele de producție, prelucrare și distribuție a produselor alimentare, în vederea
înregistrării fiecăreia dintre aceste unități.
Operatorii din sectorul alimentar se asigură, de asemenea, că autoritatea competentă dispune de
informații la zi cu privire la unități, inclusiv prin notificarea tuturor modificărilor semnificative
a activităților, precum și a eventualei închideri a unor unități existente.
(3) Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar se asigură că unitățile sunt aprobate de
către autoritatea competentă, în urma a cel puțin unei vizite pe teren, în cazul în care această
aprobare este necesară:
(a) în conformitate cu legislația internă a statului membru pe al cărui teritoriu se află unitatea
respectivă;
(b) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 sau
(c) pe baza unei decizii adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 14
alineatul (2).

36
Statele membre care prevăd aprobarea anumitor unități situate pe teritoriul lor în temeiul
legislației interne, în conformitate cu dispozițiile de la litera (a), informează Comisia și celelalte
state membre cu privire la normele de drept intern aplicabile. 2004R0852 — RO — 28.10.2008
— 001.001 — 9
▼B

CAPITOLUL III
GHIDURI DE BUNĂ PRACTICĂ
Articolul 7
Întocmirea, distribuirea și utilizarea ghidurilor
Statele membre încurajează întocmirea ghidurilor naționale de bună practică de igienă și
aplicare a principiilor HACCP în conformitate cu dispozițiile articolului 8. Ghidurile
comunitare se întocmesc în conformitate cu dispozițiile articolului 9.
Este încurajată distribuirea și utilizarea atât a ghidurilor naționale, cât și a celor comunitare. Cu
toate acestea, operatorii din sectorul alimentar pot utiliza aceste ghiduri în mod facultativ.
Articolul 8
Ghiduri naționale
(1) Atunci când se întocmesc astfel de ghiduri de bună practică, ele se realizează și se distribuie
de către sectorul alimentar:
(a) prin consultare cu reprezentanții părților ale căror interese pot fi serios afectate, cum ar fi
autoritățile competente și asociațiile consumatorilor;
(b) cu respectarea codurilor de practică aplicabile ale Codex Alimentarius și (c) atunci când
acestea se referă la producția primară și activitățile conexe enumerate în anexa I, ținând seama
de recomandările prevăzute de partea B din anexa I.
(2) Ghidurile naționale pot fi întocmite sub egida institutului național de standardizare
menționat la anexa II din Directiva 98/34/CE (1).
(3) Statele membre evaluează ghidurile naționale pentru a se asigura că:
(a) au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile alineatului (1);
(b) conținutul ghidurilor poate fi pus în practică în sectoarele la care se referă și
(c) ghidurile respectă dispozițiile articolelor 3, 4 și 5 pentru sectoarele și produsele alimentare
cărora li se aplică.

37
(4) Statele membre transmit Comisiei ghidurile naționale conforme cu cerințele alineatului (3).
Comisia instituie și operează un sistem de înregistrare a acestor ghiduri și îl pune la dispoziția
statelor membre.
(5) Ghidurile de bună practică întocmite în temeiul Directivei 93/43/CEE continuă să se aplice
după intrarea în vigoare a prezentului regulament, cu condiția ca ele să fie compatibile cu
obiectivele acestuia.
Articolul 9
Ghiduri comunitare
(1) Înainte de întocmirea ghidurilor comunitare de bună practică de igienă sau de aplicare a
principiilor HACCP, Comisia consultă comitetul menționat la articolul 14. Consultarea vizează
analiza necesității acestor ghiduri, domeniul de aplicare și tema. 2004R0852 — RO —
28.10.2008 — 001.001 — 10
(1) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire
a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și normelor tehnice
(JO L 204, 21.7.1998, p. 37), directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE
(JO L 217, 5.8.1998, p. 18).
▼B
(2) La întocmirea ghidurilor comunitare, Comisia se asigură că acestea sunt întocmite și
distribuite:
(a) de către sau prin consultare cu reprezentanții de resort ai sectoarelor alimentare din
comunitate, inclusiv ai IMM-urilor și ai altor părți interesate, precum asociațiile de
consumatori;
(b) în colaborare cu părțile ale căror interese pot fi serios afectate, inclusiv autoritățile
competente;
(c) ținând seama de codurile de practică aplicabile din Codex Alimentarius și
(d) în cazul în care se referă la producția primară și la activitățile conexe enumerate în anexa I,
ținând seama de recomandările prevăzute de partea B din anexa I.
(3) Comitetul menționat la articolul 14 evaluează proiectele de ghiduri comunitare pentru a se
asigura că:
(a) ghidurile respective au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile alineatului (2);
(b) conținutul ghidurilor poate fi aplicat în practică în sectoarele la care se referă din întreaga
Comunitate și
(c) ghidurile respectă dispozițiile articolelor 3, 4 și 5 pentru sectoarele și produsele alimentare
cărora li se aplică.
(4) Comisia invită comitetul menționat în articolul 14 să analizeze periodic toate ghidurile
întocmite conform dispozițiilor prezentului articol, împreună cu organismele menționate la
alineatul (2).

38
Această analiză are scopul de a păstra caracterul practic al ghidurilor și de a ține seama de
progresul tehnico-științific.
(5) Titlurile și trimiterile ghidurilor comunitare întocmite în conformitate cu dispozițiile
prezentului articol se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL IV
IMPORTURILE ȘI EXPORTURILE
Articolul 10
Importurile
În ceea ce privește igiena produselor alimentare importate, cerințele aplicabile ale legislației
din domeniul alimentar menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 cuprind
cerințele prevăzute de articolele 3-6 din prezentul regulament.
Articolul 11
Exporturile
În ceea ce privește igiena produselor alimentare exportate sau reexportate, cerințele relevante
ale legislației din domeniul alimentar menționate la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr.
178/2002 cuprind cerințele prevăzute la articolele 3-6 din prezentul regulament. 2004R0852 —
RO — 28.10.2008 — 001.001 — 11
▼B
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 12
Măsuri de aplicare și dispoziții tranzitorii
Măsurile de aplicare și dispozițiile tranzitorii pot fi stabilite în conformitate cu procedura
prevăzută la articolul 14 alineatul (2).
Articolul 13
Modificarea și adaptarea anexelor I și II
(1) Anexele I și II pot fi adaptate sau actualizate în conformitate cu procedura menționată la
articolul 14 alineatul (2), ținând seama de:
(a) necesitatea de a revizui recomandările menționate la anexa I partea B alineatul (2);

39
(b) experiența câștigată prin punerea în aplicare a sistemelor bazate pe HACCP în temeiul
articolului 5;
(c) progresele tehnologice și consecințele lor practice, precum și așteptările consumatorilor cu
privire la compoziția produselor alimentare;
(d) consiliere științifică, în special cu privire la evaluarea noilor riscuri;
(e) criterii microbiologice și de temperatură aplicabile produselor alimentare.
(2) Se pot acorda derogări de la anexele I și II, în special pentru a facilita aplicarea articolului
5 la întreprinderile mici, în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (2),
ținând seama de factorii de risc în materie, cu condiția ca aceste derogări să nu afecteze
realizarea obiectivelor prezentului regulament.
(3) Fără a compromite realizarea obiectivelor prezentului regulament, statele membre pot să
adopte, în conformitate cu alineatele (4)-(7) din prezentul articol, măsuri naționale de adaptare
a cerințelor stabilite la anexa II.
(4) (a) Măsurile naționale menționate la alineatul (3) au ca obiectiv:
(i) să permită utilizarea în continuare a metodelor tradiționale, în oricare etapă de producție,
prelucrare și distribuție a produselor alimentare sau
(ii) să răspundă nevoilor întreprinderilor din sectorul alimentar situate în regiuni supuse unor
constrângeri geografice specifice;
(b) În alte cazuri, acestea se aplică numai construcției, structurii și dotării unităților.
(5) Statul membru care dorește să adopte măsurile naționale menționate la alineatul (3) notifică
acest lucru Comisiei și celorlalte state membre. Notificarea:
(a) oferă descrierea detaliată a cerințelor pe care respectivul stat membru consideră că trebuie
să le adapteze, precum și tipul de adaptare dorit;
(b) descrie produsele alimentare și unitățile în cauză;
(c) explică motivele acestei adaptări, inclusiv, atunci când este relevant, prin punerea la
dispoziție a unui sumar al analizei riscurilor efectuată cât șiamăsurilor care urmează să fie luate
pentru ca adaptarea să nu aducă atingere obiectivelor prezentului regulament și 2004R0852 —
RO — 28.10.2008 — 001.001 — 12
▼B
(d) oferă orice alte informații pertinente.
(6) Celelalte state membre dispun de un termen de trei luni de la data primirii notificării
menționate la alineatul (5) pentru a trimite Comisiei comentariile lor. În cazul adaptărilor
efectuate în temeiul alineatului (4) litera (b), acest termen se extinde la patru luni, la cererea
unui stat membru. Comisia poate consulta și, în cazul în care primește comentarii scrise din
partea unuia sau mai multor state membre, consultă statele membre în cadrul comitetului
menționat la articolul 14 alineatul (1). Comisia poate decide, în temeiul procedurii menționate
la articolul 14 alineatul (2), dacă măsura în cauză poate fi pusă în aplicare, sub rezerva unor

40
modificări corespunzătoare, după caz. Dacă este necesar, Comisia poate propune măsuri
generale în conformitate cu alineatul (1) sau (2).
(7) Statele membre pot adopta măsuri naționale de adaptare a cerințelor din anexa II numai:
(a) în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul alineatului (6) sau (b) în cazul în care, în
termen de o lună de la expirarea perioadei menționate la alineatul (6), Comisia nu a informat
statele membre că a primit comentariile scrise ori că intenționează să propună adoptarea unei
decizii în conformitate cu alineatul (6).
Articolul 14
Procedura comitetului
(1) Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia
1999/468/CE, ținând seama de dispozițiile articolului 8 din decizia respectivă. Perioada stabilită
la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(3) Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură.
Articolul 15
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară cu privire la orice aspect
care intră sub incidența prezentului regulament și care ar putea avea un impact semnificativ
asupra sănătății publice, în special înainte de a propune criterii, cerințe sau obiective în
conformitate cu articolul 4 alineatul (4).
Articolul 16
Raportul către Parlamentul European și Consiliu
(1) Până la 20 mai 2009, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului.
(2) Raportul analizează, în special, experiența dobândită din aplicarea prezentului regulament
și analizează dacă este recomandabil și posibil să prevadă extinderea cerințelor prevăzute la
articolul 5 pentru a-i include pe operatorii din sectorul alimentar care sunt angrenați în producția
primară și activitățile conexe enumerate în anexa I.
(3) După caz, Comisia anexează raportului propuneri corespunzătoare. 2004R0852 — RO —
28.10.2008 — 001.001 — 13
▼B
Articolul 17
Abrogarea
(1) Directiva 93/43CEE se abrogă de la data aplicării prezentului regulament.
(2) Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

41
(3) Cu toate acestea, deciziile adoptate în temeiul articolului 3 alineatul (3) și al articolului 10
din Directiva 93/43/CEE rămân în vigoare până la înlocuirea lor cu decizii adoptate în
conformitate cu prezentul regulament sau cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Până la stabilirea
criteriilor sau cerințelor menționate la articolul 4 alineatul (3) literele (a)-(e) din prezentul
regulament, statele membre pot menține reglementările de drept intern care definesc aceste
criterii sau cerințe pe care le-au adoptat în conformitate cu Directiva 93/43/CEE.
(4) Până la aplicarea noii legislații comunitare de stabilire a normelor privind controlul oficial
al produselor alimentare, statele membre adoptă măsuri corespunzătoare pentru a asigura
îndeplinirea obligațiilor stabilite de prezentul regulament sau în temeiul acestuia.

Articolul 18
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică după 18 luni de la data intrării în vigoare a următoarelor acte:
(a) Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(b) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie
2004 de stabilire a normelor speciale privind organizarea controlului oficial al produselor de
origine animală destinate consumului uman (1) și
(c) Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 de
abrogare a unor directive privind igiena alimentară și condițiile sanitare privind producția și
introducerea pe piață a unor produse de origine animală destinate consumului uman (2).
Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică înainte de 1 ianuarie 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.

42
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Regulamentul_de_punere_%C3%AEn_aplica
re_(UE)_nr._342.pdf
2. http://www.ansvsa.ro/download/legislatie/leg_igiena/Regulament-852_2004-privind-
igiena-produselor-alimentare-forma-consolidata_10095ro.pdf
3. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A62013CJ0453
4. www.madr.ro

43