Sunteți pe pagina 1din 9

Cuvintele şi construcţiile incidente

„Cum stau cei doi voinici acolo, la marginea drumului, mai vorbind, mai înghiţind, numai ce unui din cai necheză o dată
scurt, prevestitor.
- Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! – spuse primul voinic.
Al doilea voinic se sculă într-o rână.
- Ce vrei tu, murgule, băiatule? – întrebă el.
Calul arătă cu capul în direcţia dealului.
- Foicica bradului, zice că să ne uităm în direcţia dealului – spuse al doilea voinic.”
(Ioan Groşan, O sută de ani de zile la Porţile Orientului )

1. Indicaţi care este replica „primului voinic” din textul dat.


2. Extrageţi replicile celui de-„al doilea voinic”.
3. Cui credeţi că aparţin enunţurile scrise cursiv în textul de mai sus – naratorului sau unui personaj?
4. Ce rol au enunţurile scrise cursiv în text?
5. Indicaţi ce sunt construcţiile scrise cursiv în textele următoare – cuvinte, îmbinări de cuvinte, propoziţii, fraze:
a. „Bunicul, de pildă, niciodată nu trece pragul uşii de din faţă…” (Ionel Teodoreanu, Masa umbrelor )
b. Ar fi putut spune, desigur, adevărul, dar a ales minciuna.
c. Coincidenţa sau – dacă vrei să-i spui aşa – norocul ne-a adus la un loc.
d. Profesorul nostru de limba română ( foarte bun psiholog) ştie foarte bine ce putem face şi ce nu.
6. Arătaţi prin ce semne de punctuaţie sunt despărţite construcţiile scrise cursiv în enunţurile de la exerciţiul anterior şi în
textul de la începutul lecţiei.

Reţineţi!
Construcţia incidentă reprezintă o comunicare suplimentară în interiorul unei comunicări de bază, de care nu este
legată sintactic. În textul de la începutul lecţiei, construcţiile scrise cursiv, incidente, îi aparţin naratorului şi nu au legătură
sintactică cu planul comunicării de bază, care este reprezentat de replicile personajelor.
Construcţiile incidente au rolul de a completa comunicarea de bază (prin sugerarea unor sentimente, prin oferirea unor
lămuriri).
În vorbire, construcţia incidentă are o intonaţie specială. În scris, este separată de restul comunicării prin virgulă, linii de
pauză sau paranteze.
Construcţiile incidente pot fi:
- cuvinte: Este, cert, un progres pentru el.
- îmbinări de cuvinte: Tata – om de treabă – l-a ajutat.
- propoziţii: „Am ajuns, le-a spus la telefon.”
- fraze: „Citeşte-mi, a zis Mihai, care era foarte relaxat , să văd cum ţi-a ieşit povestea!”
Atenţie! Construcţiile incidente nu trebuie confundate cu apoziţiile („Stăteau acolo Ştefan şi Manole, colegii noştri, şi
profesorii.”) sau cu substantivele în vocativ („Ioane, fii atent!”)

Exersaţi!
1. Găsiţi construcţiile incidente din textele de mai jos şi explicaţi punctuaţia acestora:
„Când eram cu tata acasă lucrurile se desfăşurau mult mai în avantajul meu. Mă trimitea la culcare cu o voce care se
vroia imperativă («Hai, la culcare cu tine!»). Şi-ncepea ritualul: perdelele trase, aerul mâlos, adusul moleşitoarei pături din
păr de cămilă, pătură care – îmi imaginam – păstra ceva din aerul deşertului, din mirosul nisipului. Îmi puneam braţul peste
ochii închişi sau apăsam tare cu degetele până ce se formau sub pleoape geometriile de fosfor, puricii luminoşi şi roşii,
reţelele de fire verzi şi galbene.” (Simona Popescu, Exuvii )
„- Am ajuns, strigă el, dându-se jos de pe capră. Dar sunt porţile închise…
Începu să-l scuture şi Gavrilescu se deşteptă tresărind.
- Sunt porţile închise, repetă birjarul. Trebuie să sunaţi…
Gavrilescu îşi luă pălăria, îşi aranjă cravata şi coborî. Apoi începu să-şi caute portofelul cu mărunţiş.
- Nu mai căutaţi, spuse birjarul. Îmi daţi altă dată. Eu tot am să aştept aici, adăugă. La ora asta, dacă mai pică vreun
muşteriu, tot pe aici îl găsesc.” (Mircea Eliade, La ţigănci )
„Am fi tentaţi, la prima vedere, să credem că verbele au o capacitate de expulzie (de gesturi) superioară substantivelor.
În cazul poeziei (deci al zonei estetice) atât verbele cât şi substantivele, cât şi celelalte particule morfologice, nu pot fi
judecate desprinse de context, cu atât mai mult cu cât grupurile de cuvinte scrise alcătuiesc, în ultimă instanţă, un singur
cuvânt compus.” (Nichita Stănescu, Respirări )
2. Inseraţi în fragmentul de mai jos cel puţin cinci construcţii incidente şi explicaţi apoi rolul utilizării lor:
„Într-o zi, Dănuţ, Olguţa şi Monica se jucau de-a culorile: născocire de-a Olguţei.
- Ce culoare ai vrea să fii tu?...Spune repede că altfel spui minciuni şi mă supăr!
Luat din scurt, pe neaşteptate, de glasul şi ochii Olguţei, Dănuţ se zăpăcise. Nici nu-i trecuse prin cap una ca asta! Ce-
avea el cu culorile?
- Albastru, Olguţa, se hotărâse el, scos din încurcătură de culoarea cerului.
- Şi de ce-ai vrea să fii albastru?
- Fiindcă-i frumos.
- Daa?
- Sigur! se înverşunase Dănuţ.
- Foarte frumos?
- Foarte frumos.
- Cel mai frumos?
- Cel mai frumos.
- Nu-i adevărat. Roşul e mai frumos, foarte frumos, cel mai frumos.
- Ba albastrul e şi mai frumos.
- Spui minciuni. Spune şi tu, Monica.
- …Eu nu ştiu!” (Ionel Teodoreanu, La Medeleni )
Subiectul exprimat
Înainte de a coborî din naveta spaţială, Spark şi-a pregătit înfăţişarea de pământean. Imaginile care se perindau pe
ecranul computerului de bord erau ispititoare şi extraterestrul a rezistat cu greu tentaţiei de a-şi alege înfăţişarea unui actor
celebru. „E bine de avut în vedere că anonimatul e cea mai bună mască” şi-a spus el în timp ce făcea ultimele retuşuri. „Mi-e
teamă că nu mă voi adapta suficient de repede la climă… Ca atunci, pe Marte…” Aducerile-aminte îl copleşeau şi îi întârziau
deciziile. Computerul de bord hârâi discret şi Spark şi-a întrerupt meditaţia.
- Pe Terra e toamnă. Frunzele, iarba şi soarele au nuanţe gălbui şi roşiatice. Toate sunt, parcă, învăluite într-o dungă
aurie. Ai grijă! A cunoaşte înseamnă, în primul rând, a explora. Nu uita să-ţi iei echipamentul necesar!
Observaţi şi rezolvaţi!
1. Identificaţi subiectele din textul dat şi analizaţi părţile de vorbire prin care sunt exprimate.
2. Indicaţi subiectul multiplu.
Amintiţi-vă!
Subiectul este partea principală de propoziţie care arată:
- cine face acţiunea exprimată de un predicat verbal exprimat prin verb la diateza activă;
- cine suportă acţiunea exprimată de un predicat verbal exprimat prin verb la diateza pasivă;
- cui i se atribuie o însuşire sau o caracteristică exprimată printr-un predicat nominal.
În limba română, subiectul poate fi exprimat şi neexprimat.
Subiectul exprimat poate fi:
- simplu: Maria a venit prima.
- multiplu: Tu şi Vlad aţi fost în tabără la munte.
- reluat: Vine ea mama şi vezi tu ce păţeşti!
Subiectul se exprimă prin:
- substantiv / locuţiune substantivală: Amintirile frumoase ne fac plăcere. Aducerile-aminte îi provoacă o stare de
melancolie.
- pronume: Ei au adus cele mai multe flori.
- numeral cu valoare substantivală: Amândoi erau la fel de cuminţi.
- verb la modul:
a. infinitiv: A citi e o plăcere.
b. supin: Este mai comod de plătit cu cardul.
c. gerunziu: Se aude cântând.
- locuţiune verbală la modul:
a. infinitiv: E greu a o lua la fugă fără antrenament.
b. supin: E uşor de băgat în seamă noutatea.
Atenţie! Substantivul şi părţile de vorbire care pot înlocui substantivul (pronumele, numeralul) stau în cazul nominativ
când îndeplinesc funcţia sintactică de subiect.
În enunţuri de tipul: Ai lui vor veni mâine din excursie. Au venit la oameni! Construcţiile subliniate nu îndeplinesc funcţia
sintactică de subiect. Subiectul real este exprimat printr-un substantiv sau prin altă parte de vorbire cu valoare de substantiv
(părinţii, unii – Părinţii lui vor veni mâine din excursie. Au venit unii dintre oameni!), care este înlocuit cu articol genitival sau
cu prepoziţii specifice acuzativului (cel mai frecvent, apar prepoziţiile de, dintre, la).
Exersaţi!
1. Identificaţi subiectele din fragmentele de mai jos şi precizaţi dacă sunt simple sau multiple:
„Dimineaţa era măreaţă şi ne vestea o adevărată zi de iuliu. Niciun nor nu plutea sub albastrul cerului adânc şi limpede
ca ochiul unei fecioare. Toate stelele se mistuiseră şi cel mult dacă îndrăzneaţa stea a ciobanului mai înfrunta, din când în
când, valurile de lumină trandafirie, cu care zorile inundau răsăritul depărtat. Niciun vânt nu mişca aerul, şi grâul, în lanurile
de aur, stătea tot aşa de neclintit ca şi firul de iarbă din fâneţele înflorite. Roua avea înfăţişarea unor mărgăritare, ce nu
aşteptau decât o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante. Umezeala şi răcoarea dimineţii dădeau întregii
firi o nespusă frăgezime.” ( Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte )
2. Împărţiţi-vă în grupe de câte patru elevi. Fiecare grupă va trebui să construiască, în cinci minute, enunţuri în care să
existe subiecte multiple exprimate numai prin substantive din lista dată. Va câştiga grupa care va alcătui cele mai multe
enunţuri: frunză • pasăre • deal • primăvară • maşină • ghiocel • copil • stradă • bunic • copac • nor • floare • grădină • poiană
• toporaş • zambilă • ploaie • vânt.
3. Identificaţi subiectele din fragmentul citat şi menţionaţi partea de vorbire prin care se exprimă:
„Aşadar, bătrânul susţinea că a povesti este un mod activ al uitării şi el nu voia să uite. Cele două care n-ar fi stat într-un
loc erau trecutul şi prezentul. Pentru a le păstra întregi, refuza să le aibă în minte pe amândouă deodată.
- Ciudat, zise Popescu, dar l-ai văzut pe acela din tren cum mai povestea?
- După cum am învăţat eu de la bătrân să citesc oamenii, acela chiar era un om de nimic. El nu povestea ce văzuse şi
din tot ce spunea, din fiecare poveste, încerca să facă un laţ pentru a-i prinde pe oameni şi a-i jefui.” (Mircea Nedelciu,
Zmeura de câmpie )
4. Construiţi patru enunţuri în care subiectul să fie exprimat prin substantive provenite din patru părţi de vorbire diferite.
5. Identificaţi subiectele din textul de mai jos şi analizaţi părţile de vorbire prin care se exprimă:
„Nu mai puteţi scăpa de cai. Dacă s-au strâns atâţia, au să se strângă şi alţii. Au văzut Dunărea, se învârtesc acum în
aşteptare. Îi vedeţi cum dau roată în şiruri printre sălcii. Mult timp n-are să treacă după ce dezlegaţi podul de la vad. Şi de
îndată ce începeţi să plutiţi, au să intre şi caii în Dunăre şi au să înoate spre malul de dincolo, cap lângă cap şi spinare lângă
spinare. Se ţin ca oaia după om când e vorba de drumul spre sat.” (Ştefan Bănulescu, Vară şi viscol )
6. Alcătuiţi cinci enunţuri în care subiectul să fie exprimat prin cinci pronume diferite.

Subiectul neexprimat
- Crezi că vom avea surprize?
- Nu. Dacă eşti atent şi nu procedezi ca atunci, pe Marte, nu vom avea surprize. Oamenii vorbesc politicos şi îi întâmpină
pe străini cu bunăvoinţă.
Observaţi şi rezolvaţi!
 Indicaţi ce tip de subiecte neexprimate apar în dialogul anterior.
Amintiţi-vă!
Posibilitatea ca subiectul unei propoziţii să nu fie exprimat prin părţi de vorbire apare atunci când persoana reală şi
persoana gramaticală a subiectului rezultă din diferite modalităţi pentru indicarea persoanei la verb (desinenţe, verbe
auxiliare etc.).
Subiectul neexprimat poate fi:
- inclus: când poate fi dedus din desinenţa verbului (la persoanele I şi a II-a singular şi plural). De exemplu, în propoziţia:
„Veniţi primii la şcoală?”, este vorba despre un subiect neexprimat, care se deduce din desinenţa verbului, pentru persoana a
II-a plural.
- subînţeles: când poate fi dedus din context, întrucât a mai fost exprimat într-o propoziţie anterioară. De exemplu, în
enunţul: „Mihai a ajuns primul. S-a aşezat în bancă.”, în a doua propoziţie se poate vorbi despre un subiect subînţeles,
pentru că a fost exprimat într-o propoziţie anterioară, iar vorbitorul nu a considerat necesară reluarea lui.
Atenţie! Exprimarea unui subiect care, în mod normal, este inclus sau subînţeles, are rolul de a indica:
- insistenţa: Tu nu eşti responsabil. El a făcut pozna, el să-şi asume responsabilitatea!
- diferenţierea: Noi ne amuzăm, voi sunteţi îmbufnaţi.
Nu este recomandată folosirea acestor forme (propoziţii în care apar subiecte exprimate prin pronume personale la
persoana I şi a II-a) fără motive speciale.

 Precizaţi dacă puteţi identifica subiectul din următoarele enunţuri. Arătaţi ce fel de acţiuni sunt exprimate cu
ajutorul verbelor – predicat şi la ce persoană pot fi raportate:
„Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se-ntoarcă-n ţară
Toţi cei plecaţi de astă-vară.” (George Coşbuc)
Se citeşte mult la noi în clasă.
Nu te poţi lua după vorbele unora.
Ne putem încrede în voi?
Subiectul nedeterminat este un tip de subiect neexprimat care:
- nu poate fi identificat dacă verbul este la persoana a III-a, diateza activă: „Scria-n gazetă…”;
- poate fi raportat la orice persoană, când acţiunea are valoare generală şi verbul este:
a. la persoana I, plural: Nu ne putem încrede în voi.
b. la persoana a II-a singular: „Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi.”
c. la persoana a III-a, plural: La acest restaurant se mănâncă bine.

Exersaţi!
1. Identificaţi subiectele neexprimate din textele de mai jos şi precizaţi felul acestora:
„După ce am hrănit şi am culcat păsăretul ajutat de Simion, am vrut să dau de mâncare lui Azor. Câinele trăsese până
rupsese veriga şi fugise cu lanţul târâş.
Ne-a cuprins pe amândoi o ciudă ce mocnea în noi adânc din noaptea trecut. Şi, fără să ne sfătuim mult, dintr-o mută
înţelegere, luând carabinele, am aşteptat până s-a înălţat bine luna şi am pornit pe dâra lăsată de lanţul câinelui, pe care am
pierdut-o curând. Vrui să mă întorc. Dar Simion ţinea morţiş să împuşte vulpea. Ne-am îndreptat atunci încet, cu ocoluri,
căutând către inima pădurii.” (Vasile Voiculescu, Sezon mort )
2. Completaţi enunţurile de mai jos cu câte o propoziţie cu subiect subînţeles:
 Robert a reuşit ce şi-a propous……………………………..
 Copiii cred în existenţa lui moş Crăciun……………………………..
 Casa bunicilor noştri a rămas pustie…………………………….
 Cei doi nu au înţeles motivul pentru care au fost pedepsiţi ………………………..
 Întâmplările au fost numeroase……………………………………..
3. Transcrieţi în caiete, din textul de mai jos, pe două coloane, propoziţiile cu subiect subînţeles şi predicat nominal şi
propoziţiile cu subiect exprimat şi predicat verbal.
„E bătrân. Înţelege că-i bătrân, că-i netrebnic, că cele câteva zile ce i-au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. Dar
când s-a şi îmbolnăvit, nu-l mai strigă nimeni, nu-l mai mângâie nicio mână, nu se mai întoarce spre el nicio pereche de ochi.
Douăzeci de ani, vară şi iarnă, în curtea aceasta a trăit şi a păzit-o. În nopţile de toamnă, cu ploile repezi şi pătrunzătoare, în
nopţile de iarnă, cu viforniţele năprasnice, el nu stătea în cuşca lui; suflând cu greu, încordându-şi muşchii, căci era vânos,
tăia troianul, cutreiera toate colţurile grădinii.” (Emil Gârleanu,
Grivei )
4. Menţionaţi ce fel de subiecte apar în enunţurile de mai jos:
 „Întinde-te cât ţi-e plapuma!” (Proverb)
 La rubrica meteo de la radio spune că vremea e în răcire.
 Aici se doarme bine.
 Considerăm că Vasile Alecsandri este creatorul pastelului în literatura română.

Propoziţia subiectivă (1)


„Mda… Cine explorează învaţă. Sfaturi practice de la computere de bord. Ca şi proverbul acela al oamenilor – Harnicul
departe ajunge. Oare eu mă încadrez în categoria celor harnici? E ora 6 a.m. Ce va fi însemnând aceasta pentru
pământeni?” îşi spunea Spark în timp ce înainta sprinten pe o cărare care părea că duce la marginea pădurii.
Observaţi şi rezolvaţi!
1. Copiaţi în caiete fraza scrisă cursiv în textul anterior şi despărţiţi-o în propoziţii. Contrageţi propoziţia subordonată în
partea de propoziţie corespunzătoare. Ce parte de propoziţie aţi obţinut?
2. Realizaţi expansiunea părţii de propoziţie subliniate din propoziţia scrisă îngroşat în textul dat.
Reţineţi!
Propoziţia subordonată subiectivă reprezintă o realizare propoziţională în frază a subiectului (echivalentul funcţiei
sintactice de subiect, la nivelul frazei, realizat printr-o propoziţie).
Harnicul are de toate. Cine este harnic 1/ are de toate.
Prin expansiune, subiectul devine propoziţie subiectivă, iar prin contragere, subiectiva devine subiect.
Elemente regente ale subiectivei
1. Indicaţi elementele regente ale propoziţiilor subiective din frazele care urmează.
2. Precizaţi numărul propoziţiei subiective identificate în fiecare frază.
Verbe personale care nu au subiect exprimat în Cine se scoală de dimineaţă 1 / departe ajunge. 2/
propoziţia din care fac parte.
Verbe şi construcţii verbale impersonale:
- verbul impersonal a trebui Trebuie 1/ să-mi fac temele foarte repede.2/
- verbe impersonale de tipul: a urma, a reieşi, a Din cele spuse de tine reiese 1/ că ai fost nedreptăţit. 2/
rezulta, a ajunge, a rămâne, a fi, a părea ; Urmează 1/ să se facă cercetări. 2/
Era 1/ să cadă pe scări, din neatenţie. 2/
- verbe reflexive impersonale de tipul: a se părea, a Se zice (se zvoneşte, se pare, se crede etc.) 1/ că va ploua mult
se zice, a se cuveni, a se întâmpla, a se putea, a se vara viitoare. 2/
zvoni, a se crede, a se bănui etc.
- verbe impersonale însoţite de pronume personale în Îmi place (Îmi face plăcere) 1/ să citesc.2/
cazul dativ (pronumele are funcţia sintactică de
complement indirect): a-(i) plăcea, a-(i) displăcea, a-
(i) veni, a- (i) conveni sau locuţiuni verbale de acelaşi Ţi-a dat prin gând 1/ să pleci mai devreme? 2/
tip: a -(i) da prin gând, a-(i) face plăcere, a-(i) veni
prin minte, a-(i) da prin gând, a-(i) prinde bine etc.
- verbe impersonale însoţite de pronume personale în
acuzativ (obţinute prin impersonalizarea unor verbe
personale): (mă) interesează, (mă) priveşte, (te)
doare, (ne) bucură, (vă) nelinişteşte etc. (pronumele Vă priveşte 1/ ce veţi face în continuare. 2/
are funcţia sintactică de complement direct);
- verbe impersonale la diateza pasivă: a- (i) fi dat, a-
(i) fi hărăzit, a-(i) fi scris, a-(i) fi sortit etc. Ţi-a fost dat 1/ să ajungi cel mai bun. 2/
I-a fost hărăzit 1/ să devină împărat. 2/
- locuţiuni verbale impersonale de tipul: a (nu) avea
rost, a( nu) avea habar, a (nu) avea noimă, a (nu) Nu are rost 1/ să negi faptele. 2/
avea haz etc.
- adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative (urmate
de conjuncţia subordonatoare că sau să, având rolul Poate 1/ că va ninge de Crăciun.2/
de element introductiv al subiectivei): poate, desigur, Probabil 1/ că vor ajunge primii.2/
fireşte, probabil, desigur, pesemne, fără îndoială, fără
doar şi poate, fără tăgadă, cu siguranţă, tocmai etc.
- expresii verbale impersonale (care sunt predicate
nominale) alcătuite din:
a. verbul copulativ a fi şi un adverb (e bine, e rău, e
frumos, e urât etc.);
b. verbul copulativ a fi şi o locuţiune adverbială ( e de E bine 1/ că nu v-aţi accidentat. 2/
prisos, e fără rost etc.);
c. verbul copulativ a fi şi un verb la supin (e de E de prisos 1/ să vă descriu încântarea noastră.2/
neînţeles, e de crezut, e de dorit etc.)
E de neînţeles 1/ de ce a procedat aşa.2/
Exersaţi!
1. Identificaţi propoziţiile subiective din frazele care urmează şi precizaţi care este termenul regent al acestora:
E bine ca, din când în când, să te gândeşti la cele făcute.
Desigur că fiecare om are dreptul la libertate, dar nu se ştie dacă oricine înţelege cu adevărat această noţiune.
Era de aşteptat ca toată lumea să plece înainte de terminarea spectacolului, dată fiind calitatea acestuia.
Nu ţi-a fost dat să câştigi concursul de data aceasta, dar trebuie să perseverezi pentru a reuşi.
Cine ştie să se comporte cu ceilalţi e respectat.
2. Subliniaţi predicatele din frazele care urmează, indicaţi felul acestora, apoi încercuiţi elementele de relaţie şi despărţiţi
frazele în propoziţii. Precizaţi ce fel de propoziţii aţi identificat.
a. „Extraordinar nu e ce nu s-a făcut, ci ceea ce se credea că nu se poate face.” (Nicolae Iorga, Cugetări )
b. „Mi-ar fi făcut multă plăcere să cunosc şi eu operele cumnatului nostru, continuă căpitanul…” (Liviu Rebreanu,
Răscoala )
c. „Dar nici nu-i strica băiatului să mai umble prin lume, să vază, să înveţe şi să se deprindă a fi om de capul lui.” (Ioan
Slavici, Mara )
d. „Dar fără îndoială că în cele din urmă s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat…” (George Călinescu, Cartea nunţii )
e. „Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească şi păcatele iepei frăţâne-său, ale caprei, ale gâscanului logodit şi ale
boilor ucişi în pădure.” (Ion Creangă, Dănilă Prepeleac )

Propoziţia subiectivă (2)


Propoziţia subordonată subiectivă poate intra în relaţie cu regenta ei prin intermediul unor elemente de relaţie
subordonatoare în frază.
Observaţi şi rezolvaţi!
1. Precizaţi care sunt elementele regente ale propoziţiilor subiective din frazele care urmează.
2. Arătaţi care sunt elementele de relaţie prin care este introdusă subiectiva.
Conjuncţii subordonatoare:
- că E bine 1/ că nu aţi întârziat. 2/
Atenţie! Nu se introduce prin că o subiectivă care are predicatul la modul
conjunctiv sau care are un regent impersonal la forma negativă: Trebuie 1/ că
să faci temele.2/incorect; Nu se ştie 1/ că va ninge. 2/ incorect
- să Trebuie 1/ să citeşti mai mult pentru a te exprima fluent. 2/
- de (dacă) Nu se ştie 1/ dacă vor ajunge la timp. 2/
- ca…să E bine 1/ ca fiecare dintre noi să fie responsabil în legătură cu acţiunile sale. 2/
Atenţie! Când introduce o subiectivă, conjuncţia subordonatoare compusă ca
să nu se poate folosi decât disociată, prin intercalarea unor părţi de propoziţie:
Trebuie 1/ ca fiecare elev să-şi facă tema zilnic. 2/
Pronume relative (care, cine, ce etc.)
- în nominativ
„Cine ştie carte 1/ are patru ochi.” 2/
- în acuzativ „Pe cine l-a fript păsatul 1/ suflă şi-n iaurt.” 2/
- în dativ Cui nu-i place cartea 1/ rămâne neştiutor. 2/
Adjective pronominale relative Care om face bine 1/ este răsplătit cu bine.2/

Pronume nehotărâte formate pe baza


celor relative (oricare, oricine, orice)
- în nominativ Oricine se informează 1/ este mai puternic.2/
- în acuzativ Pe oricine am întrebat 1/ mi-a răspuns amabil.2/
- în dativ Oricui i-am cerut sfatul 1/ mi l-a oferit cu drag. 2/
Adjective pronominale nehotărâte Orice om munceşte 1/ reuşeşte. 2/

Adverbe relative
- unde Nu se ştie 1/ unde a plecat.2/
- când Ne interesează 1/ când soseşte trenul.2/
- cum E de neînţeles 1/ cum s-a întâmplat accidentul.2/
- cât Nu e suficient 1/ cât am plătit?2/
Topică şi punctuaţie
 Indicaţi care este locul subiectivelor faţă de regentele lor în exemplele analizate în clasă.
 Arătaţi care este punctuaţia subiectivei.
Reţineţi!
Subiectiva poate sta, în frază, înainte sau după regentă. Stau după regentă subiectivele care sunt cerute de verbele
impersonale şi locuţiunile verbale impersonale: Nu se ştie ce va urma.
Uneori, regenta poate fi intercalată în propoziţia subiectivă: Privirea lui 1/ mi se părea 2/ că exprimă numai reproşuri. 1/
(regenta mi se părea este intercalată în subiectivă).
Indiferent de locul pe care îl ocupă în frază în raport cu regenta, subiectiva nu se desparte prin virgulă de aceasta (aşa
cum subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat). Folosirea virgulei este admisă ca mijloc de clarificare a unor fraze
care ar da naştere unor enunţuri echivoce: „Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus.”
Dacă subiectiva este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ, se admite virgula între regentă şi propoziţia
subordonată: Cine a lipsit, (subiectiva) 1/ acela (pronumele demonstrativ care reia subiectiva în regentă) are de recuperat. 2/
Propoziţia insuficientă
1. Despărţiţi în propoziţii frazele următoare:
a. Să ai succes înseamnă să fii cunoscut.
b. Ceea ce îşi doreşte este să ajungă aviator.
2. Arătaţi din ce parte de vorbire este alcătuită propoziţia principală.
Reţineţi!
Propoziţia insuficientă este o regentă (principală sau secundară) care nu are sens fără un determinant semantic (care
îi asigură sensul) sau sintactic (regentele subiectivelor sau ale predicativelor). Insuficienţa unei regente este mai mare dacă
aceasta primeşte simultan o subiectivă şi o predicativă:
Să înveţi (SB) 1/ înseamnă (regentă insuficientă) 2/ să citeşti (PR) 3/ şi să exersezi zilnic. (PR) 4/
Exersaţi!
1. Identificaţi propoziţiile subordonate subiective din frazele următoare şi arătaţi prin ce sunt introduse:
E necesar ca toată lumea să se implice în organizarea spectacolului.
Cine sapă groapa altuia cade singur în ea. (Proverb)
Trebuie să părăsim imediat planeta!
E de mirare cum şi-a amintit de noi.
Nu se ştie când se va întoarce.
2. Alcătuiţi fraze în care să existe subiective introduse prin unde, cine, cui, cât.
3. Corectaţi greşelile din frazele următoare:
Trebuie ca să ne grăbim pentru a prinde trenul de dimineaţă. E bine ca să plecăm din timp, altfel pleacă trenul fără noi!
Eram să întârziem, ţi-am spus! Uf, bine că ne-am urcat!
4. Indicaţi felul subordonatelor din enunţul următor: Adevărul este că nu prea am învăţat. E adevărat că ea a învăţat mai
mult decât mine. Desigur că mă voi strădui şi eu, pentru a recupera lecţiile neînvăţate. Problema este că sunt prea multe
tentaţii în jurul meu. Fără îndoială că voi putea renunţa la jocul acela pentru a învăţa.
5. Rezolvând cerinţele rebusului, pe coloana verticală veţi afla denumirea unei părţi principale de propoziţie:
a. Felul subordonatei din fraza următoare: E bine că aţi fost în excursie.
b. Funcţia sintactică a pronumelui relativ prin care este introdusă subordonata din fraza următoare: Nu se ştie cine a
câştigat meciul.
c. Raport sintactic care se stabileşte între propoziţiile din fraza: Nu se ştie de când nu au mai fost pe acolo.
d. Funcţia sintactică a locuţiunii adverbiale din fraza: Fără îndoială că vom reuşi.
e. Funcţia sintactică a pronumelui relativ care introduce subordonata din fraza: Întrebarea este pe cine urmărim.
f. Felul verbului din propoziţia regentă: Ne ajunge cât am suportat.
g. Funcţia sintactică a adjectivului pronominal relativ care introduce propoziţia subordonată în fraza: Nu s-a aflat care elev
a luat menţiune.

6. Despărţiţi în propoziţii frazele următoare, şi precizaţi, pentru fiecare propoziţie identificată, felul ei după toate criteriile
de clasificare învăţate:
a. „De acuma era dovedit că învăţătorul i-e duşman şi prin urmare se credea îndreptăţit să caute şi el să-l lovească…”
(Marin Preda, Moromeţii )
b. „Se poate închipui cum, tocmai ca aurul, s-au scurs printre crăpăturile stâncilor, s-au adunat, câte doi, trei într-un gol
mai mare şi au rămas acolo, nemişcaţi, lipiţi de stâncă, veacuri de-a rândul.” (Geo Bogza, Ţara de piatră )
„Părerea mea e că e mai bine să laşi caii în pace, interveni Moromete împăciuitor.” (Marin Preda, Moromeţii )