Sunteți pe pagina 1din 4

Virusul HIV

HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency


Virus (Virusul Imunodeficientei Umane). De fapt, acest termen denumește două
virusuri înrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om
sindromul imunodeficientei dobândite (SIDA). Apartinând retrovirusurilor, nu poate
fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de
a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă. O infectare cu HIV duce după o
perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanșarea bolii SIDA.

Virusul atacã un tip special al globulelor albe din sânge, asa numitele celule
CD4. Virusul pune stãpânire pe celulã, îsi introduce propriile gene în ADN-ul
celulei, si o foloseste pentru a fabrica alte particule virale, care vor infecta la
rândul lor alte celule.

În final celulele-gazdã CD4 mor, cu toate cã oamenii de stiinþã nu au determinat


cum.

Capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor scade pe mãsura micsorãrii


numãrului celulelor CD4, pânã când se ajunge la un punct critic în care se spune
cã pacientul are SIDA – Sindromul Imunodeficientei Dobândite.
Cum se reproduce virusul HIV

Virusul se ataseazã: proteinele de pe suprafaþa virusului se ataseazã


de receptorii de naturã proteicã CD4 de pe celula-tintã.

Gene copiate: Virusul HIV face o copie a propriului sãu material


genetic.

Reproducerea: Virusul insereazã aceastã copie a genelor sale în ADN-


ul celulei-gazdã. Când celula-gazdã începe sã se reproducã, ea va
produce, de fapt, componentele virusului HIV.

Generarea: Componentele se adunã lângã peretele celulei. Ele


formeazã un ”mugure” care strãpunge peretele, iese afarã si formeazã
o nouã particulã HIV.

HIV este un tip special de virus – un retrovirus. Cu toate cã sunt mai simple decât
virusurile obisnuite, retrovirusurile tind sã fie mult mai greu de învins.

Retrovirusurile îsi implanteazã propriile gene în ADN-ul celulei-tintã, în acest fel


noile celule produse de celula-gazdã vor conþine la rândul lor genele virusului.

De asemenea, retrovirusurile îsi copiazã genele în celula-tintã cu un nivel ridicat de


eroare. Având în vedere si rata crescutã de multiplicare a virusului HIV, rezultã cã
virusul se modificã rapid pe mãsurã ce se rãspândeste.

Mai mult, “învelisul” în care este închisã particula viralã HIV este fãcut din acelasi
material ca si unele celule umane, ceea ce îngreuneazã sarcina sistemului imunitar
de a distinge între particulele virale si celulele sãnãtoase.

Semne de boală în cadrul infecţiei cu HIV

Evoluţia naturală a infecţiei cu HIV se caracterizează prin :


• manifestări stadiale ( infecţia acută, ARC, SIDA )
• prezenţa unor semne de boală determinate de HIV însuşi şi a altora datorate
scăderii imunităţii ( infecţii oportuniste)
• persistenţa pe viaţă a virusului în organismul pe care l-a infectat.

Semne majore:
• Scădere ponderală peste 10% • Febră prelungită peste o lună • Infecţii respiratorii
inferioare severe/trenante • Diaree cronică, peste o lună•

Semne minore :
• Adenopatie generalizată • Candidoză orofaringiană • Dermatite generalizate •
Infecţii multiple/recidivante • Herpes zoster varicelizat • Herpes simplex
recidivant/cronic
Tratamentul anti-HIV

Scopul tratamentului antiretroviral este de a împiedica , atât cât se poate,


dezvoltarea HIV-SIDA, şi prin aceasta, de a îndepărta cât mai mult în timp,
dezastrul imunologic pe care HIV îl determină. Tratamentul trebuie început înainte
ca imunodepresia să inceapa a se manifesta.

Tratamentul iniţial trebuie să conţină o combinaţie de minimum două medicamente.


Răspunsul favorabil la tratament pare să se obţină prin combinaţia a câte doi
analogi nucleozidici inhibitori de reverstranscriptază cu un al treilea agent (
inhibitor de protează sau inhibitor nenucleozidic de reverstranscriptază ) sau prin
combinaţia a doi inhibitori de protează.