UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE HORTICULTURA

INGRASAMINTELE VERZI

ANDREI CLAUDIU PAUL

ANUL I, ID

2016
1
 Cuprins:
 Introducere............................................................................................3
o Efectele chimizarii agriculturii
o Folosirea ingrasamintelor organice
 Ingrasamintele verzi..............................................................................7
o Generalitati
o Importanta ingrasamintelor verzi
o Dezavantaje
o Plante utilizate ca ingrasamant verde
o Sisteme de cultura
o Eficienta ingrasamantului verde
o Fertilizarea culturilor destinate ca ingrasaminte verzi
o Incorporarea in sol a ingrasamintelor verzi
o Concluzie
 Bibliografie.........................................................................................19

2
Introducere.

Efectele chimizarii agriculturii. Problemele chimizarii

agriculturii nu pot fi desprinse de problemele generale
privind implicatiile ce le pot avea asupra ecosistemului.
Chimizarea prezinta numeroase avantaje de necontestat,
dar utilizarea nerationala a ingrasamintelor poate avea
efecte nefavorabile. Poluarea trebuie analizata prin
interactiile agricultura - poluare; sol - planta si om - biosfera. Intensificarea
factorilor care duc la sporirea productiei agricole are implicatii pozitive sau
negative asupra mediului inconjurator. Agricultura pe de o parte, are un rol
pozitiv asupra purificarii atmosferei, pe de alta parte uneori are un rol
negativ prin impurificarea ei. Acest fapt nu ramane bineinteles fara
repercursiuni asupra omului si biosferei. Efectul pozitiv al agriculturii asupra
atmosferei se datoreaza plantelor verzi, care prin absorpti CO2 din atmosfera
pentru folosirea lui in procesul de fotosinteza si eliminarea O2 purifica aerul.
O serie de substante volatile care contamineaza atmosfera, in urma unor
procese industriale sau de alta natura, ca SO2 si NH3 pot fi absorbite direct
de plantele verzi, ceea ce duce la o purificare a ei. In relatia om - biosfera
agricultura poate provoca la randul sau diverse neajunsuri sau chiar pagube
prin poluarea atmosferei.
O alta cauza a poluarii ca urmare a activitatii agricole o constitue
imprastierea ingrasamintelor fin pulverizate si a pesticidelor, mai ales pe
timp cu vant puternic.
La poluarea mediului prin activitati agricole mai contribuie crescatoriile de
animale de tip industrial de la care se degaja NH3, care impurifica atmosfera
pe o raza foarte mare, ca si apele sau solul pe care se deverseaza apele de
spalare. In afara de efectul nociv pe care il are asupra omului, amoniacul este
absorbit la suprafata lacurilor, ceea ce duce la efecte eutrofice, mai ales la
ape mai putin adanci. Prin favorizarea dezvoltarii algelor la suprafata acestor
ape se creeaza conditii de anaerobioza sub suprafata apei, care au influenta
asupra florei si faunei. Prin acoperirea cu alge se impiedica patrunderea
luminii solare, incepe descompunerea de catre bacterii a materiei organice in
conditii de anaerobioza, luand nastere procese de reducere nefavorabile.

3
Experienta practica a aratat ca ecosistemele agricole bine organizate permit
obtinerea de productii vegetale mari la hectar, fara sa degradeze sau sa
polueze solul si apa, cu conditia sa se respecte anumite limite de toleranta.
Concentratia peste limitele acceptabile de toleranta are efecte negative
asupra mediului si a vietii umane. Prea multe ingrasaminte, prea multe
pesticide, ca si concetrtiile prea mari de animale intr-o crescatorie afecteaza
calitatea mediului. Intensificarea agriculturii a avut ca efect si cresterea
consumului de ingrasaminte, care a adus numeroase foloase omului.
Excesul ingrasamintelor insa si in primul rand al celor cu azot are efecte
daunatoare asupra mediului, prin plantele care le consuma. Cresterea
continutului in proteine la plante sub influenta ingrasamintelor cu azot are
loc in limita potentialului genetic al speciei si soiului. De aceea, excesul de
azot duce la o serie de deranjamente si la acumularea de azot nitric in plante.
Acumularea ionului nitric in plantele furajere sau alimentare provoaca
intoxicatii grave, ce pot duce chiar la moartea individului. Intoxicatiile au
repercursiuni foarte grave, mai ales la copii mici. Nitratii sunt redusi in
intestin in nitriti, care fiind absorbiti in sange reduc capacitatea acestuia de a
transporta oxigenul, prin formarea metahemoglobinei. La adulti, nitratii sunt
convertiti in nitrosamina care de asemenea este otravitoare. Folosirea in doze
excesive a azotului duce la spalarea acestuia si la imbogatirea in nitrati a
panzei de apa freatica, care poate fi utilizata ca apa potabila sau la adapatul
animalelor.
La randul lor, ingrasamintele fosfatice prin percolare pot ajunge in apele
freatice sau in apele raurilor. Cresterea continutul apelor in fosfor stimuleaza
cresterea algelor ca si a altor organisme vegetale acvatice. Continutul apelor
freatice si a raurilor in fosfor este in stransa legatura cu fosforul continut in
rocile si solurile ce le strabat.
Folosirea intensiva a ingrasamintelor cu azot, fosfor si potasiu sa constatat
ca duce la cresterea continutului solului in unele elemente ca Zn, Pb, Ni, Cr,
etc., care anterior sa gaseau in forme solubile doar ca urme. Uneori cresterea
concentratiei acestor microelemente peste o anumita limita poate avea efecte
toxice asupra plantelor si a microorganismelor din sol.
Ca urmare a organizarii teritoriului, sursele de contaminare a apei freatice
sau a raurilor cu azot si fosfor, ca si cu alte elemente, sunt mult mai
numeroase (ape menajere, ape industriale, scurgerile din activitati agricole,
4
irigatie nerationala, dejectiile animalelor, apele de canalizare ale oraselor,
apele de scurgeri din precipitatii).
Amenajarea teritoriului cauzeaza o intensificare a factorilor de chimizare si
prin utilizarea pesticidelor, care atat in prezent, cat si in viitor, constituie un
factor de nedespartit al productiei agricole.
Pesticidele dupa aplicare sufera o serie de transformari care duc la produsi
inferiori sau la unii ce actioneaza asupra biocenezei solului sau a altor
insusiri fizico - chimice ale solului. In primul rand ele actioneaza asupra
microorganismelor, a caror activitate o pot inhiba. Un alt efect deloc
neglijabil, ce il pot avea pesticidele asupra organismelor animale din sol este
cel biologic, mai ales derivatii organici clorurati si esterii fosforici. Micile
nevertrebrate se hranesc cu materia organica din sol ingerand odata cu acesta
si pesticidele, care ulterior pot ajunge prin ingerare in pasarile si animalele
ce le vaneaza.
Trebuie mentionat ca a fost pus in evidenta faptul ca unele plante cultivaate
concentreaza in seminte cantitati de pesticide. Multe din pesticide fie sub
forma produsului comercial fie sub forma reziduala pot trece in alimentele
ce sunt date in consumul uman sau in ratiile furajere. Toate acestea nu pot
ramane fara repercursiuni asupra biocenozei, a animalelor, a pasarilor
salbatice, a pestilor si a mamiferelor in general.

Prin faptul ca pesticidele sunt de neinlocuit in agricultura moderna intensiva

si de precizie rezulta in permanenta pericolul de contaminare a mediului
inconjurator, ceea ce poate avea efecte asupra modificarii biocenozei.
Se considera ca utilizarea pesticidelor, ca si rezidurile radioactive, creeaza
probleme grave de o mare complexitate, motiv pentru care sunt necesare
masuri de protectie atat pentru om, cat si pentru biocenoza in care omul
traieste.

Obiectivele industriale contribuie la randul lor la impurificarea solului si

atmosferei si au influenta nu numai asupra omului ci si asupra biosferei si
agriculturii. Prezenta fumului si prafului industrial reduce transparenta
aerului si micsoreaza fotosinteza. Industria chimica, inclusiv cea
producatoare de ingrasaminte participa la poluarea atmosferei prin
impurificarea cu bioxid de sulf (SO2) si acid sulfuric (H2SO4 - fabricile de
5
superfosfat), oxizii de azot si compusii nitrosi (fabricile de ingrasaminte cu
azot) care toate au o influenta nefavorabila asupra vegetatiei agricole din
imprejurimi. Cand aerul este incarcat cu bioxid de sulf frunzele capata de
regula o culoare bruna-violacee, apar leziuni intre nervuri si apoi cad.
Fluorul la randul sa provoaca leziuni pe toate organele plantelor.
Fabricile de pesticide si erbicide la randul lor elibereaza in atmosfera o serie
de produsi cu efect nociv asupra solului si a vegetatiei din imprejurimi.
La poluarea atmosferei prin praf contribuie si agricultura prin solul suflat de
vant ca rezultat al unor metode agrotehnice improprii (ca rezultat al eroziunii
eoliene).

Folosirea ingrasamintelor organice. Elementele nutritive extrase din sol de

catre plantele cultivate pot fi restituite solului, in afara de ingrasamintele
minerale, si prin ingrasaminte organice. Ingrasamintele organice au inglobat
in masa lor si o cantitate mare de energie calorica. Aceasta energie este
eliberata in timpul descompunerii substantei organice. O parte din aceasta
energie este folosita de microorganisme pentru sintetizarea substantei
organice proprii, iar o alta parte este pierduta in mediul in care se savarseste
descompunerea, sub forma de caldura. Ingrasamintele organice pot fi
considerate in primul rand ca purtatoare de energie calorica pentru
microorganisme si in al doilea rand ca purtatoare de elemente nutritive
pentru plante.
Cu toata dezvoltarea impetuasa a industriei ingrasamintelor chimice,
ingrasamintele organice locale vor continua sa joace un rol important in
ridicarea fertilitatii solului datorita atat aportului de elemente nutritive, dar
mai ales efectului pe care il au asupra proprietatilor fizico-chimice si
biologice ale solului. Solul, datorita starii sale disperse, compusilor lui si
indeosebi celor de natura coloidala, organismelor ce-l populeaza are
proprietatea de a se opune intr-o oarecare masura tendintei de deplasare spre
adancime a unor componente ale sale, de a retine diferite substante minerale
si organice aflate in stare de dispersie grosiera, coloidala, moleculara si
ionica.
La aceasta se mai adauga si consecintele crizei energetice si caracterul
poluant al dejectiilor. Cu alte cuvinte utilizarea ingrasamintelor organice, de
provenienta locala, minimizeaza impactul pe care agricultura il are asupra
6
mediului prin eliminarea poluarii cauzate de fabrici si poluarea cauzata de
transportul ingrasamintelor si amendamentelor. Agricultura intensiva nu
poate fi conceputa fara utilizarea sistematica a ingrasamintelor organice
naturale. Materia organica din sol este unul din factoriide baza ai mentinerii
si ridicarii fertilitatii, datorita multiplelor actiuni ce le exercita asupra
insusirilor fizice, chimice si biologice ale solului.
In grupa ingrasamintelor organice sunt cuprinse: gunoiul de grajd,
compostul, ingrasamintele verzi si alte resturi de origine vegetala si animala.

Ingrasamintele verzi.

Generalitati. Folosirea ingrasamintelor verzi este o metoda cunoscuta si

aplicata inca din antichitate.
Ingrasamintele verzi sunt culturi vegetale cu perioada scurta de vegetatie si
crestere puternica, cultivate in scopul de a le ingropa in sol in stare verde, la
un anumit stadiu de vegetatie, pentru sporirea fertilitatii solului. La alegerea
plantelor se tine seama in primul rand de acelea care imbogatesc mai mult
solul in materie organica si elemente nutritive. Cele mai indicate sunt
leguminoasele, care raspund la aceste cerinte si indeosebi la a doua.
Ingrasamantul verde se poate aplica sub forma unei culturi independente sau
ca o cultura intercalata. In primul caz, se seamana toamna sau primavara. ea
se incorporeaza in sol cand a ajuns la o crestere maxima.
In cazul ingrasamantului verde intercalat, se seamana o leguminoasa intre
doua culturi. Aici se pot deosebi doua variante: cand se seamana in terenul
dezmiristit (in miriste) sau cand se seamana in cultura unei plante agricole in
curs de crestere (cultura ascunsa). In acest caz din urma semanatura pentru
ingrasamant verde se face de obicei primavara mai devreme sau toamna.
Sunt cazuri cand ingrasamantul verde este adus din alta parte si se ingroapa
cositura. Se aduce masa vegetala verde de la leguminoasele perene cultivate
pe alt loc.
Ingrasamantul verde se aplica unde este nevoie de materie organica si in
special cand nu avem suficient gunoi de grajd, cand terenul cultivat este prea
departat de gospodarie si transportul gunoiului ar lua prea mult timp, cand
terenul cultivat este in panta mare si gunoiul de grajd nu se poate transporta

7
si raspandi decat foarte anevoios sau pe solurile erodate care au nevoie de
cantitati mari de materie organica si de acoperamant vegetal o perioada cat
mai mare de timp.

Importanta ingrasamintelor verzi. Rolul pozitiv al acestora se datoreaza

unui efect multiplu: - Imbogateste solul cu materie organica, cu efect asupra
capacitatii de tamponare si retinere a elementelor nutritive si imbunatateste
insusirile fizice ale solului.
- Intensifica activitatea microbiologica.
- Sporesc rezervele de azot asimilabil, datorita insusirii
plantelor leguminoase (folosite ca ingrasamant verde) de a fixa azotul la
nivelul radacinilor cu ajutorul bacteriilor simbiotice.
- Maresc rezervele orizontului de la suprafata in
elemente nutritive usor asimilabile prin transportul lor de catre radacini de la
adancime la suprafata.
- Impiedica levigarea substantelor usor asimilabile care
sunt retinute de plantele utilizate ca ingrasamant verde.
- Protejeaza solul impotriva eroziunii.
- Pe solurile unde se aplica ingrasamantul verde se
mareste foarte mult eficienta ingrasamintelor chimice.
- Efectele benefice se manifesta si in urmatorii ani.

In afara aceste considerente mai trebuie luat in calcul costul foarte redus si
posibilitatea de a fi aplicat la scara intinsa mai ales pe terenurile unde
transportul gunoiului de grajd se face cu greutate, ca si acolo unde cantitatea
de gunoi de grajd este mica. Totusi in conditiile actuale cand se urmareste
sporirea cantitatilor de furaje din gospodarie, introducerea in sol a unei
cantitati insemnate de masa verde trebuie facuta cu mult discernamant si
numai acolo unde celelalte masuri agrotehnice nu dau satisfactie si nu exista
nici posibilitatea ca aceasta masa verde sa fie valorificata prin trecerea ei
prin stomacul animalelor. Adeseori in zona temperata este mai economic ca
plantele in stare verde sa fie consumate de animalele domestice si sa se
obtina astfel gunoi de grajd.

8
Dezavantaje. Ingrasamintele verzi se pot practica in zonele cu precipitatii
mai mari de 550 mm anual, iar in celelalte zone, in regim irigat.
Ca inconvenient al ingrasamintelor verzi se poate preciza faptul ca in livezi
si plantatii viticole prezenta lor intre randuri ingreuneaza operatiile de
combatere a bolilor si daunatorilor si recoltarea.

Specii folosite ca ingrasamant verde. Pentru ca o specie sau amestec de

specii sa fie cultivate spre a fi folosite ca ingrasamant verde, trebuie sa
intdeplineasca urmatoarele conditii: sa se adapteze si sa reuseasca pe soluri
cu fertilitate scazuta; sa produca o cantitate mare de biomasa vegetala, iar
aceasta sa fie cat mai bogata in elemente nutritive (mai ales N); plantele sa
aibe un ritm rapid de crestere; sa nu produca efecte negative.

Leguminoasele: lupin, mazare furajera, mazariche, seradela, sparceta, trifoi,

sunt folosite in special datorita capacitatii de fizare a azotului.

Gramineele: secara, ovaz, raigras, sorg furajer, se utilizeaza datorita

efectului structurant al sistemului radicular fasciculat (cu exceptia sorgului)
si a faptului ca in amestec cu leguminoasele au o influenta pozitiva mai
accentuata asupra continutului de humus datorita aportului mai insemnat de
C (sursa de energie pentru microorganisme) si de lignina, constituie suport
pentru leguminoasele agatatoare, in special pentru mazariche, mazare.

Cruciferele: mustar, rapita naveta, rapita colta, ridiche furajera, sunt

caracterizate prin viteza mare de crestere, rusticitate, capacitate de extractie
a elementelor nutritive din forme mai putin solubile.

La alegerea speciilor cultivate se va tine cont de cerintele lor fata de textura

solului; de exemplu, pe solurile grele nu se vor cultiva specii care cer soluri
usoare, si invers. Pe solurile usoare cele mai indicate specii sunt: lupinul si
mazarichea; pe solurile grele: bobul, mazarea, mazarichea, sulfina, trifoiul
rosu, lucerna, lupinul peren, soia, fasolita; pe solurile saturate: sulfina alba si
sulfina galbena; pe solurile alcaline: coronistea.

9
 Plante folosite ca ingrasamant verde
Zona climatica Soluri
agricola Nisipoase Lutoase Argiloase Saturate
Lupin galben, Lupin albastru, Lupin albastru,
trifoi incarnat, lupin galben, lupin lupin alb, lupin
mazariche paroasa, peren, lupin alb, peren, trifoi -
Foarte sulfina alba, sulfina alba, latir, marunt, mazariche
favorabila serradella. serradella, trifoi comuna, bob
rosu, trifoi marunt, marunt, rapita
hrisca, secara. colta.
Favorabila Lupin galben, Rapita, floarea- Latir, mazare, Lupin cu floare
sulfina alba soarelui, latir, rapita. rosie, lupin alb,
mustar. sulfina, hrisca,
In regim irigat Mazariche paroasa, Latir, sulfina. Latir, fasolica, floarea-soarelui,
trifoi incarnat mazariche. mazariche paroasa.

Sisteme de cultura. Modul de folosire a ingrasamantului verde este diferit

in raport cu clima, solul planta si particularitatiile agrifitotehnice ale primei
culturi ingrasate. In raport cu clima, aplicarea ingrasamintelor verzi se
recomanda in primul rand pentru zonele umede, apoi pentru cele
intermediare. Reusesc bine acolo unde precipitatiile medii anuale depasesc
550 mm. In ceea ce priveste solul, ingrasamantul verde se poate aplica pe
orice sol, insa o mai mare importanta prezinta pentru solurile podzolice si
nisipoase. Plantele care se folosesc ca ingrasaminte verzi se cultiva fie ca o
cultura pura, fie ca o cultura intermediara, mai rar ca masa verde cosita
provenita din cultivarea pe alt teren sau sub forma de otava.

Ingrasamantul verde in cultura pura.

Acesta ocupa terenul in cursul perioadei principale de vegetatie.

Metoda aceasta se practica pe solurile cu o fertilitate scazuta, mai ales pe
cele nisipoase din zona podzolica, pentru culturile de secara de toamna sau
grau de toamna. Ca ingrasamant verde in cultura pura se folosesc lupinurile
anuale sau lupinul peren, seradella, care se seamana primavara in sola
destinata ca ogor in cadrul asolamentului, iar pentru terenuri nisipoase se
poate folosi in afara de lupinul galben, mazarichea paroasa si sulfina. Pe
solurile argiloase, luto-argiloase si lutoase se foloseste mai ales lupinul
albastru. Lupinul se incorporeaza sub brazda la 18 - 20 cm, in cursul verii
(Iulie) iar mazarichea sau sulfina in cursul lunii Mai - Iunie.

10
Dupa incorporare se grapeaza si se tavalugeste, iar apoi se da cu o grapa
usoara. Cantitatea de masa verde ce se obtine este de 13 - 20 t/ha.
In livezile de pomi, unde terenul se lucreaza ca ogor negru, plantele folosite
ca ingrasamant verde se insamanteaza pe la mijlocul verii, dupa formarea
fructelor, iar toamna tarziu inainte de caderea brumelor se incorporeaza sub
brazda. Tot in livezi poate fi utilizata metoda inierbarii sub forma de benzi
alternative, insamantate cu plante anuale sau bienale si benzi neinsamantate.
Masa verde de la o coasa se imprastie pe prima banda neansamantata si se
incorporeaza sub brazda sau se imprastie pe tot terenul si se introduce sub
brazda o data cu aratura adanca. Ingrasamantul verde se poate folosi in livezi
in primii 10 ani de la plantare. Cand coroana pomilor este prea mare
umbreste solul si ingrasamantul verde nu se dezvolta.

Ingrasamantul verde semanat ca o cultura intermediara.

Acesta ocupa terenul cultivat in intervalul dintre doua culturi de plante

agricole. De regula se intrebuinteaza amestecuri de plante care sunt mai
sigure in ceea ce priveste recolta cu un caracter diferit al dezvoltarii
radacinilor si folosirii substantelor nutritive din diferite straturi.
Dupa epoca si modul de semanat, se deosebesc trei variante: in cultura
scunsa, dupa miriste si in cultutura de toamna sau in pragul iernii sau in
ferestrele iernii.

- In cultura ascunsa se seamana primavara sub plantele protectoare (paioase

de obicei). Se practica in zonele cu umiditate suficienta in perioada de
primavara, pentru culturile din anul urmator, de cartofi, radacinoase,
prasitoare sau paioase de primavara. Se pot semana de asemenea in terenuri
irigate. Pentru ingrasamant verde se foloseste seradella, sulfina alba, trifoiul
rosu, coroniste, lupinul peren. Se seamana primavara peste cerealele de
toamna sau de primavara, folosind o cantitate mai mica. Cantitatea de masa
verde obtinuta este in medie de 9 - 10 t/ha.

- Dupa miriste, acolo unde verile sunt ploioase imediat dupa recoltarea
plantei principale (rapita, mustar, orz, grau, cartofi timpurii) se ara la o
adancime mijlocie, se tavalugeste cu tavalugul inelar, se seamana de regula
11
dupa o ploaie, insa nu mai tarziu de 10 - 20 August. Se folosesc mai ales
amestecuri de leguminoase cu ovaz sau leguminoase singure: seradella cu
lupin, seradella cu mustar, mazariche cu rapita, mustar cu hrana vacii
(Spergula arvensis). De asemenea se pot semana pe solurile usoare lupinul
galben, seradella, trifoiul incarnat, mazarichea de nutret, iar dintre
neleguminoase hrana vacii, hrisca, mustarul iar pe solurile mijlocii si grele,
mazarichea, latirul, bobul marunt, floarea-soarelui, trifoiul rosu. Dupa
semanat se tavalugeste si se da cu o grapa usoara. Pentru reusita culturii si
germinatia semintelor, este necesar sa fie acordata o atentie deosebita
lucrarilorde pregatire a terenului. Pe solurile grele germinatia este mai slaba
de cat pe solurile lutoase sau luto-nisipoase. In conditii de irigatie reusesc
bine mazarea, fasolita si sulfina. Plantele utilizate ca ingrasamant verde
urmeaza sa fie folosite in primul rand pentru culturi de prasitoare si de cartof
pe solurile mai usoare si pentru cele de sfecla sau cereale de primavara pe
solurile mai grele. Incorporarea sub brazda a ingrasamantului verde pe
terenurile nisipoase insuficient fixate se poate face in primavara, inainte de
insamantare. Pe solurile lutoase sau argiloase se incorporeaza din toamna
(Noiembrie). Cultura dupa miriste reuseste mai bine in terenurile curatate de
buruieni.

- In cultura de toamna se utilizeaza in zonele secetoase in special pe solurile

grele. Ca plante care se seamana singure, sau in amestec se folosesc: rapita
salbatica, mazarichea de toamna, trifoiul incarnat, Lolium multiflorium si in
amestec mazariche paroasa, trifoi si Lolium (pentru zone cu ierni nu prea
aspre) sau in amestec cu secara (50 - 80 kg/ha) si mazariche paroasa (80 -
110 kg/ha) pentru soluri mai usoare din zone cu ierni mai aspre. In zonele cu
ierni blande pentru plantatiile de pomi sau alte plante se pot semana in
pragul iernii mazarichea de toamna, lupinul si serradella.

Ingrasamantul verde sub forma de masa cosita.

Pe terenul care urmeaza sa primeasca ingrasaminte, se aduce masa verde

cosita de pe un alt teren. Procedeul acesta se foloseste indeosebi in livezile
de pomi si in culturile de arbusti din zonele cu umiditate suficienta.
Ca plante ce dau masa verde se folosesc lupinul peren, sulfina, trifoiul.
12
Aceste plante se cultiva special pentru acest lucru si ele produc o masa
vegetala mare, care se intrebuinteaza pentru ingrasarea altor campuri.
Masa verde cosita se aseaza uniform pe fundul brazdei lasate de plug, pentru
ca sa fie ingropata de brazda urmatoare.

Ingrasamantul verde sub forma de otava.

Prima coasa de la culturile de serradella, sulfina, trifoi, ierburi perene, etc.,

se foloseste ca nutret, iar masa verde care creste dupa aceasta se ingroapa
sub brazda ca ingrasamant verde. Aceasta metoda este indicata pentru
terenurile ce urmeaza a fi cultivate cu cartofi sau radacinoase din regiunile
cu umiditate suficienta.

Eficienta ingrasamantului verde depinde de masa vegetala realizata, dar

se aproprie de cea a gunoiului de grajd, intrucat aduce in sol aproape
aceleasi cantitati de substante nutritive. O ingrasare obisnuita cu
ingrasaminte verzi este aproape egala cu o cantitate de 20 t/ha gunoi de
grajd. Pentru a mari masa verde si, totodata a-i apropria actiunea de aceea a
gunoiului de grajd este necesar ca la insamantarea plantelor utilizate ca
ingrasamant verde sa se introduca in sol ingrasaminte fosfatice, iar pe
solurile nisipoase si saruri de potasiu. De asemenea, odata cu incorporarea
masei verzi este recomandabil sa se introduca ingrasaminte fosfatice.
Cercetarile facute cu fosfor radioactiv 3215
P au aratat ca fosforul din
ingrasamant verde este folosit in primul an mai mult de 50%. Comparat cu
superfosfatul, la cantitati egale de P2O5, fosforul din ingrasamantul verde a
avut o eficienta egala cu 70% din aceea a superfosfatului.
Insamantarea ingrasamantului verde trebuie facuta cand temperatura aerului
si cea a solului corespund unei bune rasariri a plantelor. Rostul acestui
ingrasamant este de a mentine in sol o cantitate cat mai mare de materie
organica. In fiecare an s-a evaluat ca se oxideaza si deci se pierd din
terenurile cultivate aproximativ 1500 kg de materie organica la hectar. Prin
cultivarea continua a solului se oxideaza continuu materia organica. Prin
ingrasamintele organice (gunoiul de gajd si ingrasamintele verzi) care se
adauga, continutul de materie organica al solului se mentine la acelasi nivel
sau aproape la acelasi nivel.
13
Printr-o cultura reusita a unei leguminoase se poate restitui solului, prin
masa aeriana, o cantitate de 4.500 kg de materie organica la hectar, care
corespunde materiei organice descompuse in curs de 3 ani. La aceasta
trebuie adaugata si materia organica lasata de radacini. Materia organica a
ingrasamantului verde contine cantitati insemnate de elemente nutritive. O
parte din aceste elemente sunt luate din atmosfera, cum este de ex. azotul, iar
altele sunt aduse de radacini de la adancimi mari si inglobate in frunze,
tulpini si in radacinile din stratul arabil al solului.
Materia organica ajunsa in sol este supusa unei intensive activitati de
descompunere, eliberabdu-se componentele din care este alcatuita. se produc
si cantitati mari de CO2. Acest bioxid de carbon contribuie la sintetizarea
unei cantitati mai mari de materie organica la plantele ce urmeaza si
solubilizeaza o cantitate mai mare de elemente minerale din compusii
insolubili ai solului. O data cu introducerea materiei organice a
ingrasamantului verde in sol, numarul de microorganisme creste foarte
repede si foarte mult. Pe langa microorganismele care descompun materia
organica, sporesc si microorganismele care fixeaza azotul atmosferic si care
gasesc hidrocarbonate ce se descompun usor, de unde ele isi procura energia
necesara chimiosintezei. Azotul din ingrasamantul verde este pus la
dispozitia solului in cantitatea pe care acesta a continut-o. Azotul nu se
pierde ca la gunoiul de grajd prin fermentatie si manipulare.
Efectul gunoiului de grajd se resimte in stratul de sol in care s-a incorporat,
pe cand ingrasamantul verde, prin radacinile adanci, imbogateste solul in
elemente nutritive pe o adancime mai mare. In acelasi timp se afaneaza si
stratele mai adanci ale solului.

Fertilizarea culturilor destinate ca ingrasaminte verzi. Cu cat se ingroapa

in sol o cantitate mai mare de masa vegetala, cu atat efectul ingrasamintelor
verzi este mai puternic. Cand se folosesc culturi de leguminoase, singure sau
in amestec, in functie de aprovizionarea solului cu P si K la aratura se pot
aplica 45 - 60 kg K2O/ha si 60-90 kg P2O/ha sub forma de faina sau
fosforite, leguminoasele avand capacitatea de a valorifica bine P din formele
mai putin solubile, iar odata cu semanatul, pe rand si sub samanta, se vor
aplica 10 kg P2O5/ha ca superfosfat pentru a stimula cresterea sistemului
radicular in primele faze de vegetatie; daca in loc de faina de fosforite se
14
foloseste superfosfat la aratura, atunci se aplica 50 - 75 kg P2O5/ha ca
superfosfat si nu se mai aplica P la semanat. La pregatirea terenului pentru
semanat se pot aplica pana la 30 kg N/ha. Leguminoasele trebuie sa aiba la
dispozitie umiditate si caldura, iar terenul sa aiba bacterii simbiotice. Aceste
bacterii fixeaza o cantitate mai amre de N si provoaca fomarea de masa
vegetala mai abundenta.
Semintele speciilor leguminoase se trateaza cu preparate bacteriene
specifice. Daca leguminoasele se seamana in amestec cu cerealele paioase,
cel putin 1/2 din doza de P recomandata mai sus la aratura ca faina de
fosforice se aplica ca ingrasamant ce P solubil in apa. In situatia in care
leguminoasele se seamana primavara intr-o cultura de paioase de tomna,
cerealele primesc doze de N, P si K specifice, eventual fractia din doza de N
de aplicat in primavara se reduce putin.
Prin combinarea corecta a ingrasamintelor verzi cu ingrasaminte organice si
minerale fosfatice si potasice, o data cu lucrarile de pregatire a terenului
pentru insamantarea leguminoaselor duce la cresterea masei organice si la
acumularea azotului. Cand plantele destinate sa fie folosite ca ingrasamant
verde se seamana pe un sol cu o buna stare culturala, care au primit inainte
ingrasaminte minerale sau organice, acestea cresc si se dezvolta bine. In
acest caz ingrasamintele fosfatice si potasice se recomanda sa se aplice o
data cu lucrarile de ingropare a ingrasamantului verde. Ingrasamintele
minerale duc in acest caz la o mai buna valorificare a azotului din
ingrasamantul verde. Cand ingrasamantul verde se foloseste pentru culturile
de toamna, prezinta importanta aplicarea ingrasamintelor minerale azotate
primavara timpuriu. In primavara, din cauza conditiilor improprii pentru
dezvoltarea activitatii microbiologice, azotul din ingrasamantul verde incepe
sa se elibereze mult mai tarziu. Aplicarea ingrasamintelor fosfatice si
potasice toamna, o data cu ingroparea ingrasamantului verde, iar primavara a
ingrasamintelor minerale azotate, da cele mai bune rezultate, la culturile de
toamna. Ca ingrasamant fosfatic se poate utiliza superfosfatul, faina de oase,
faina de fosforiti si guanofosfat. In acest din urma caz, datorita activitatii
microbiologice, se formeaza compusi ai fosforului mai usor accesibili
plantelor.
Ingrasamintele verzi aplicate impreuna cu gunoiul de grajd duc la cresterea
coeficientului de actiune si la marirea duratei eficientei, atat a gunoiului de
15
grajd, cat si a ingrasamantului verde. Utilizarea de doze mici de gunoi de
grajd de 9 - 10 t/ha, o data cu ingroparea lupinului, mareste actiunea
ingrasamantului verde. Aceasta metoda se recomanda sa se aplice cand se
foloseste semanatul dupa miriste a ingrasamantului verde. In acest caz
ingrasamantul verde nu are timp sa dea o masa organica prea bogata.
Folosirea ingrasamintelor verzi impreuna cu turba , care este saraca in
substante nutritive usor asimilabile duce la sporirea eficientii
ingrasamantului verde si a acumularii azotului.
Turba poate fi aplicata atat inainte de inainte de aplicarea ingrasamantului
verde, cat si o data cu ingroparea lui. In turbariile desecate se poate pregati
un un compost de turba si lupin. In faza pastailor lucioase, lupinul este
incorporat in sol. Dupa aproximativ o luna, stratul superior alcatuit din turba
si lupin se strange si se foloseste ca ingrasamant pe alte terenuri.
Pe solurile acide, aplicarea amendamentelor calcaroase, concomitent cu
ingrasamantul verde, mareste actiunea acestuia si ajuta la o mai buna
valorificare a azotului. In acest caz amendamentul calcaros se imprastie dupa
tavalugirea lupinului, incorporandu-se o data cu el.

Incorporarea in sol a ingrasamintelor verzi se face fie cu plugul cu

antetrupita fie cu plugul obisnuit. Dupa arat se grapeaza sau se tavalugeste,
dupa caz, pentru asezarea solului. Inainte de ingropare plantele se pot
tavalugi, in directia in care urmeaza sa se are. In loc de tavalugire se poate
aseza inaintea corpului plugului un lant greu de 5 - 8 kg, lung de 1,5 m, care
culca plantele ce sunt apoi ingropate de plug sau in cazul plugului de tractor
se aseaza in fata, suspendata cu lanturi, o bara grea de fier egala cu latimea
activa a corpurilor de plug. In timpul lucrului, aceasta culca tulpinile. In fata
fiecarui corp de plug se pun cutite-disc. Cand masa vegetala este prea mare
se lucreaza cu discuitorul.
Faza de vegetatie in care se incorporeaza plantele depinde de specie sau
amestecul de specii. In principiu estea cea in care s-a realizat o cantitate
foarte mare de biomasa, cand plantele sunt inca verzi si descompunerea lor
in sol are loc rapid, eliberand astfel elementele continute in beneficiul
culturii care urmeaza. ea corespunde in general cu faza de inflorit.
Leguminoasele pot fi incorporate in faza de formare a pastailor sau chiar in
cea in care boabele au atins maximum de crestere.
16
Incorporarea in faze ceva mai tarzii se recomanda pe solurile foarte sarace in
humus, pentru ca efectul pozitiv asupra humusului stabil sa fie mai mare.
Acest efect se obtine mai ales in cazul amestecurilor de leguminoase cu
graminee (borceaguri). Incorporarea in sol se face cu doua saptamani inainte
de semanatul culturii care urmeaza. In prealabil masa vegetala se toaca sau
se tavalugeste pentru a putea a putea fi incorporata si pentru ca mineralizarea
sa decurga mai rapid.
Adancimea de incorporare este de 15 - 20 cm. Ea nu trebuie sa fie mai mare
pentru ca descompunerea materiei organice sa nu aibe loc in conditii
anaerobe, ceea ce ar avea consecinte negative asupra culturii care urmeaza
datorita unor compusi fitotoxici care ar rezulta la descompunere. Pe de alta
parte, biosinteza unui humus de calitate din ingrasaminte verzi nu poate avea
loc decat in conditii de suficienta aeratie a solului.
Deoarece, ca si gunoiul de grajd, ingrasamantul verde este destul de sarac in
P, la incorporare este necesar sa se aplice ingrasaminte chimice cu P in
dozele cerute de cultura care ureaza diminuate cu aportul de P al
ingrasamantului verde (1,5 - 2,5 kg P2O5/t s.u.). La stabilirea dozelor de N
si K ale culturii care urmeaza se va tine cont de asemenea de aportul de N si
K al ingrasamantului, considerand ca din aportul total de N, cultura foloseste
in jur de 50%.
In cazul semanaturilor de toamna pe terenuri nisipoase ca si in zonele cu
precipitatii abundente, incorporarea plantelor in sol trebuie facuta mai tarziu,
intrucat descompunerea merge foarte repede. In schimb, pe solurile grele,
argiloase, ca si in zonele secetoase, ingroparea trebuie facuta mai timpuriu,
cu cel putin 30 de zile inaintea insamantarii de toamna, pentru a da
posibilitatea descompunerii lui intre timp. Daca dupa ce ingrasamantul verde
s-a introdus sub brazda se insamanteaza imediat cereale de toamna, se poate
produce o depresiune in cresterea plantelor, timp de 4 - 5 saptamani.
Pentru culturile de primavara ingrasamantul verde se introduce in sol in
preajma iernii si in primavara pe terenurile usoare ca si pe cele ce nu se
recomanda sa se are din toamna. Ingrasamantul verde se recomanda mai ales
pentru culturile de primavara, cum sunt: sfecla, cartoful, radacinoasele, orez,
porumb, ovaz, etc. In general este bine folosit de toate plantele care
reactioneaza si la aplicarea gunoiului de grajd.

17
Concluzie. Ingrasamintele verzi sunt reprezentate de biomasa vegetala
obtinuta de la culturi pure sau amestecuri de doua sau mai multe specii care
se incorporeaza in stare verde in sol pentru ameliorarea fertilitatii lui (a
insusirilor fizice, chimice si biologice). Ele se folosesc indeosebi pe solurile
cu fertilitate scazuta. Termenul de ingrasamant verde este folosit pentru a
desemna cultura care produce biomasa vegetala care se incorporeaza in sol,
in sens stric el desemneaza materia organica care se incorporeaza.

18
 Bibliografie:
1. Chimizarea Agriculturii - D. David, D. Velicica, Editura Didactica Si
Pedagocica, Bucuresti 1974.

2. Agrochimia - D. David, Editura Agro-Silvica, Bucuresti 1963.

3. Agrochimia Moderna - D. David, D. Velicica, Editura Academiei Republicii

Socialiste Romania, Bucuresti 1981.

4. Agrochimie Horticola - D. David, D. Velicica, Editura Academiei Romane,

Bucuresti 1992.

5. Indrumator Pentru Folosirea Ingrasamintelor Si Amendamentelor - D. David,

Editura Ceres, Bucuresti 1971.

6. Agrochimie Vol II - Gh. Budoi, Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti

2001.

7. Agrotehnica Vol I - G. Ionescu-Sisesti, Ir. Staicu, Editura Agro-Silvica De

Stat, Bucuresti 1958.

8. Pedologie - Gr. Obrejanu, St Puiu, Editura Didactica Si Pedagogica,

Bucuresti 1972.

19