autoportret în pîcla nopţii

tot ce-am dorit să îţi ascund

tu ai aflat:
că-s egoist, că-s rău
şi mincinos
că nu mai pot de dorul tău,
că merg pe jos
cînd sînt nervos,
că nu sînt un poet fecund
că-s scund,
că-s bun la pat
c-aş vrea din nou să mă cufund
în tine ca un trist soldat
în pîcla nopţii cînd în post
a fost uitat
uitat a fost.
tot ce-am dorit să îţi ascund
tu ai aflat:
că-mi place-un pianist
chinez
c-am vizitat palatul lui Cortez
că vara-s în Peloponez
că fără tine nu exist
că uneori mai sînt bolnav
de nemurire
că ţie-aş vrea să îţi fiu sclav
c-am fost şi mire
că-s trist
şi mic ca Daniil
că plîng de dor ca un copil
că sînt urît,
dar vanitos
(de mine te-ai ferit atît,
ca de-un lepros),
că merg pe jos
(deşi maşină am şi bani),
că nu gîndesc la cei sărmani...
că fără tine soare sînt
cu aripi stinse de pămînt.