Universitatea Bioterra din Bucuresti

Facultatea de Drept

Instituţii de dreptul securităţii sociale

Note de curs

BUCURESTI
2015

4
 Prof. univ. dr. Barbu Vlad
Conf. univ. dr. Macarovschi Laura

Instituţii de dreptul securităţii sociale

Note de curs

Editura Bioterra Bucuresti

2015

5
 CUPRINS

INTRODUCERE ....................................................................................................... 9

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 11

I.1. Tipologia asigurărilor sociale ........................................................................... 12
I.2. Sistemul naţional de asigurări sociale............................................................... 16
I.2.1. Importanţa şi conţinutul asigurărilor sociale ................................................. 16
I.2.2. Principiile sistemului public naţional al asigurărilor sociale şi rolul
acestuia .................................................................................................................... 19
I.2.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale ................................. 24
I.2.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat ................................................................ 29

CAPITOLUL II ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE ÎN ROMÂNIA ... 31

II.1. Consideraţii introductive, reglementare .......................................................... 31
II.2. Principiile asigurărilor sociale de sănătate din România ................................ 40
II.3. Contractul de asigurare .................................................................................... 43
II.4. Contractul de furnizare de servicii medicale ................................................... 46
II.5. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ........................................................ 49
II.5.1. Atribuţiile C.N.A.S. ...................................................................................... 53
II.5.2. Servicii medicale în cadrul asigurărilor medicale de sănătate - servicii
medicale suportate de casa de asigurări de sănătate ............................................... 58
II.5.3. Servicii medicale nesuportate de casa de asigurări de sănătate ................... 59
II.6. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate ......................... 60
II.6.1 Concedii şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi
întărirea sănătăţii ..................................................................................................... 60
II.6.2. Concediul şi indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de
muncă ...................................................................................................................... 63
II.6.3. Indemnizaţia de naştere ................................................................................ 66
II.6.4. Concediul şi indemnizaţia de maternitate .................................................... 66
II.6.5. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal .................................................. 68
II.6.6. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului în
vârsta de până la doi ani .......................................................................................... 69
II.6.7. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav ...................... 70
II.6.8. Ajutorul în caz de deces ............................................................................... 71

CAPITOLUL III SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE DIN

ROMÂNIA .............................................................................................................. 73
III.1. Noţiunea şi reglementarea juridică a sistemului unitar de pensii publice...... 73
III.1.2. Principalele schimbări aduse de Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice ........................................................................................... 74

6
III.1.3. Persoanele asigurate .................................................................................... 78
III.1.4. Stagiul de cotizare ....................................................................................... 80
III.2. Pensia pentru limită de vârstă ........................................................................ 83
III.2.1. Noţiune şi condiţii de acordare ................................................................... 83
III.2.2. Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru asiguraţii care au
desfăşurat activităţi în condiţii speciale de muncă .................................................. 84
III.2.3. Stabilirea pensiei ......................................................................................... 87
III.2.4. Actele necesare pentru înscriere.................................................................. 89
III.2.5. Încetarea plăţii pensiei................................................................................. 91
III.2.6. Suspendarea plăţii pensiei ........................................................................... 91
III.3. Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială ................................................ 94
III.3.1. Noţiune şi condiţii de înscriere ................................................................... 94
III.3.2. Data acordării pensiei .................................................................................. 98
III.3.3. Plata pensiei................................................................................................. 99
III.4. Pensia de invaliditate...................................................................................... 99
III.4.1. Condiţiile de înscriere şi beneficiarii pensiei de invaliditate. ..................... 99
III.4.2. Gradele de invaliditate .............................................................................. 102
III.4.3. Revizuirea medicală periodică .................................................................. 103
III.4.4. Stagiul potenţial......................................................................................... 109
III.5. Pensia de urmaş ............................................................................................ 110
III.5.1. Categorii de beneficiari şi condiţiile de acordare ..................................... 110
III.5.2. Stabilirea pensiei ....................................................................................... 113
III.5.3. Revizuirea şi recalcularea pensiei ............................................................. 115
III.5.4. Cumulul pensiei de urmaş cu veniturile provenite din situaţii pentru
care asigurarea este obligatorie ............................................................................. 116

CAPITOLUL IV ASIGURĂRILE SOCIALE DE ŞOMAJ ................................. 118

IV.1. Noţiuni introductive ..................................................................................... 118
IV.2. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj
şi stimularea ocupării forţei de muncă .................................................................. 119
IV.2.1. Indemnizaţia de şomaj – noţiune .............................................................. 120
IV.2.2. Noţiunea de şomer .................................................................................... 120
IV.3. Categorii de asiguraţi – beneficiari ai sistemului asigurărilor pentru
şomaj ..................................................................................................................... 121
IV.3.1. Persoane care nu beneficiază de indemnizaţia de şomaj .......................... 126
IV.3.2. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj ................... 126
IV.3.3. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj ........................................................... 128
IV.3.4. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţia de şomaj ......... 129
IV.3.5. Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj ............................................... 130
IV.3.6. Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj .................................................... 131
IV.3.7. Recuperarea sumelor plătite fără temei legal ............................................ 132
IV.4 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă .................................. 132

7
IV.4.1. Obiectivele şi atribuţiile Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă .................................................................................................................... 133
IV.4.2. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor ...................................... 138
IV.4.3. Stimularea mobilităţii forţei de muncă ..................................................... 140
IV.4.4. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor ............ 142

CAPITOLUL V ASIGURĂRILE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ .......... 148

ŞI BOLI PROFESIONALE .................................................................................. 148
V.1. Noţiunea asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale ......... 148
V.2. Riscurile asigurate prin Legea nr. 346/2002 ................................................. 148
V.3. Asiguraţii ....................................................................................................... 149
V.4. Asigurătorul ................................................................................................... 152
V.5. Riscurile asigurate şi raporturile de asigurare ............................................... 152
V.6. Servicii şi prestaţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale ........................................................................................................... 155
V.6.1. Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii
de muncă................................................................................................................ 156
V.6.2. Prestaţii şi servicii pentru reabilitare şi reconversie profesională .............. 158
V.6.3.Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă ............................... 158
V.6.4. Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi
indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă ............................................... 159
V.6.5. Compensaţii pentru atingerea integrităţii ................................................... 161
V.6.6. Despăgubiri în caz de deces ....................................................................... 161
V.6.7. Rambursări de cheltuieli............................................................................. 162
V.7. Cooperare între angajat şi angajator .............................................................. 163
V.7.1. Lucrătorii din sectorul curăţeniei ............................................................... 164
V.7.2. Prevenirea accidentelor .............................................................................. 166
V.7.2.1. Reducerea accidentelor la locul de muncă .............................................. 167
V.8. Aplicarea Regulamentelor CE 1408/71 şi 574/72 în domeniul accidente
de muncă şi boli profesionale ................................................................................ 176
V.8.1. Acordarea prestaţiilor în caz de accidente de muncă sau boli
profesionale ........................................................................................................... 178
V.8.2. Salariatul român detaşat într-un alt stat membru ....................................... 180
V.8.3. Lucrător independent român care desfăşoară activităţi independente în
alt stat membru din UE.......................................................................................... 185
V.8.4 Salariatul străin detaşat în România ............................................................ 188
V.8.5 Lucrător independent străin în România ..................................................... 189

8
 INTRODUCERE

Integrantă a securităţii sociale, asigurarea socială are drept scop

principal compensarea - beneficii în bani sau în servicii, a prejudiciilor
suferite în unele situaţii de risc1 cu care se pot întâlni cei asiguraţi.
Colectarea fondurilor de la persoanele asigurate este fundamentul pe
care s-a clădit sistemul asigurărilor sociale şi funcţionează în vederea
repartizării beneficiilor provenite din asigurare către persoanele ce se
confruntă cu evenimentul nedorit sau, potrivit prevederilor contractului de
asigurare către urmaşii acestora. Securitatea socială este compusă din
asigurările sociale şi de asistenţa socială.
Sistemul de asigurări sociale de stat şi sistemul de asistenţă socială,
respectiv împletirea celor două elemente, reprezintă premisa sistemului de
securitate socială2, astfel încât acesta să protejeze persoanele asigurate
împotriva riscurilor ce se pot ivi. Asigurările sociale şi asistenţa socială
trebuie să se completeze una pe cealaltă, în interesul asiguratului. Pentru a
beneficia de asistenţă socială nu este impusă condiţia de a exista o contribuţie
anterioară ca în cazul asigurărilor sociale.
Echitatea socială3 este cea care ne dictează cuantumul când vorbim
despre contribuţii.
Motivaţia de la care am pornit în abordarea cercetării Regimului
asigurărilor sociale din România este orientată cel puţin în următoarele
direcţii: disputele asupra subiectului la nivel internaţional, multiplele aspecte
ale subiectului ştiinţific expus, inexistenţa unui model ideal de urmat în ceea
ce priveşte asigurările sociale, implicaţiile asupra stării de sănătate a
populaţiei şi nu în ultimul rând importanţa acordată din ce în ce mai mult
asigurărilor sociale şi în contextul crizei economice mondiale.

1
incapacitate temporară sau permanentă de muncă, bătrâneţe, şomaj, etc.
2
safety net
3
solidaritate intra şi inter-generaţională

9
 De asemenea, un motiv în plus în alegerea tezei l-a constituit experienţa
profesională în vastul domeniul al asigurărilor sociale din România din
punctul de vedere al consilierului din cadrul Casei naţionale de Asigurări de
Sănătate (C.N.A.S.) şi mai apoi al Directorului Direcţiei Juridice din cadrul
Comisei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CoNAS).
Asigurările sociale din România reprezintă un domeniu de actualitate,
în acest context fiind un demers util identificarea soluţiilor moderne de
asigurare socială, în vederea dezvoltării durabile a capacităţilor individuale
sau colective necesare asigurării nevoilor sociale. Toate aceste elemente au un
impact considerabil asupra creşterii calităţii vieţii.
Cercetarea din cadrul tezei de doctorat urmăreşte să analizeze
problematica asigurărilor sociale din România şi să ofere soluţii legislative în
combaterea acestora.

10
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE

Riscurile la care se supun oamenii au constituit un motiv de îngrijorare

şi de economisire în acelaşi timp încă din vremuri străvechi. Accidentele de
muncă şi boli profesionale, şomaj, diverse boli, maternitatea, constituie risuri
sociale. Modificările ce au survenit în politică şi în mediul economic din
România au dus la schimbări majore în ceea ce priveşte asigurările sociale,
statul căpătând din ce în ce mai multe atribuţii în acest domeniu.
Problema de bază, problemă care se regăseşte şi în alte ţări mai
dezvoltate din punct de vedere economic, este aceea că statul nu poate să
acopere integral necesităţile persoanelor asigurate prin intermediul
asigurărilor sociale.
Persoanele asigurate prin sistemul asigurărilor sociale4 sunt protejate şi
primesc asistenţă medicală, bilete la tratament şi odihnă, prin aceasta
formându-se5 fondurile băneşti în vederea ocrotirii angajaţilor şi a
pensionarilor.
Raporturile de muncă sunt într-o strânsă legătură cu asigurările sociale.
În lipsa reglementării corespunzătoare a raporturilor juridice de muncă,
asigurările sociale ar fi în dificultate, acestea fiind direct determinate de
contractul individual de muncă. Aceste asigurări sociale au implicaţii atât
asupra angajaţilor cât şi a membrilor de familie ai acestora.
Domeniile de activitate care deţin propriile sisteme de asigurări sociale
au instituit aceste sisteme ţinând cont de liniile directoare ale legislaţiei
muncii.
Asigurările sociale - deosebit de importante în ceea ce priveşte
repartizare sumelor de bani6 şi acordarea acestora în funcţie de contribuţiile

4
engl. social insurance, fr. assurance sociale
5
în procesul repartiţiei produsului intern brut
6
88% din totalul transferurilor în 2010 şi 83% în 2012

11
vărsate, sunt legate de ivirea unui context determinat, ca de exemplu,
atingerea unei anumite vârste, şomajul, boala, maternitatea.
Fiind finaţate de la bugetul asigurărilor sociale de stat7 şi din bugetul
pentru plata ajutorului de şomaj, printre asigurările sociale se includ pensiile,
asigurările de şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale.
Fiecare asigurare cuprinde, la rândul său, mai multe tipuri de asigurare.

I.1. Tipologia asigurărilor sociale

Asigurările sociale nu au capacitatea de a asigura bunăstarea
persoanelor care au contribuit. Nici nu au această menire. Acestea asigură un
minim necesar, spre exemplu în cazul pensiei. În majoritatea ţărilor dezvoltate
din punct de vedere economic, alături de pensia publică, un rol important îl
joacă şi pensia privată oferind un venit suplimentar asiguratului care îşi
schimbă statutul din angajat în pensionar. Este un prag de trecere de la viaţa
activă a angajatului (care nu are timp să cheltuie banii) la cea a pensionarului.
În lipsa unui venit suplimentar cum ar fi cel provenit din pensia privată,
pensionarul român se simte marginalizat şi faţă de semenii săi din tările
dezvoltate economic, privind pensionarea ca pe o pedeapsă şi o limitare a
veniturilor. Sistemul de pensii diferă de la o ţară la alta, acesta putând fi
public sau privat, implicit sistem obligatoriu sau facultativ.
Diferenţa dintre aceste sisteme de asigurări rezidă în modul populaţiei
respective de a privi viaţa, de nivelul de dezvoltare economică al ţării şi
modul de implicare al populaţiei. Statul nu trebuie şi nu poate să asigure toate
serviciile la un nivel înalt de calitate şi cu minime contribuţii din partea
asiguraţilor.
Ţin să subliniez, încă de la începutul tezei de doctorat, faptul că, din
cercetarea efectuată, am ajuns la concluzia că modelul ideal de asigurări
sociale nu există. Acest model este foarte greu de realizat, dacă nu imposibil,

7
pensiile şi celelalte drepturi de asigurări sociale

12
având în vedere simplul argument că statul în lipsa contribuţiilor
corespunzătoare la asigurările sociale nu îşi poate îndeplini îndatorirea sa de
protecţie socială a asiguraţilor decât la un nivel minim. Acest aspect constituie
o sursă de permanentă nemulţumire din partea cetăţenilor.
Persoanele care contribuie la fondurile de asigurări sociale sunt din ce
în ce mai puţine, în timp ce persoanele care au nevoie de serviciile oferite prin
aceste asigurări sociale sunt din ce în ce mai multe. Încadrarea strictă într-un
model specific de asigurări sociale este o utopie, având în vedere
complexitatea şi diversitatea asigurărilor sociale publice. În acelaşi timp, se
poate face o încadrare a asigurărilor sociale având în vedere prestaţia
proporţională cu venitul persoanei asigurate, fiind în acest caz în prezenţa
asigurărilor sociale de tip bismarkian8 şi asigurările sociale de tipul celor
beveridgean.
În demersul efectuat de căutare a modelului ideal de asigurări sociale,
după ce am constatat că acest model nu există, vă propun împletirea,
coroborarea elementelor pozitive specifice fiecărui tipologii/model de
asigurare socială.
Una dintre motivaţiile constituirii sistemului public de pensii a fost cea
de protecţie a persoanelor vârstnice, în contextul interesului şi implicării tot
mai scăzute a familiei. Noţiunea de familie a fost redusă strict de la noţiunea
de familie extinsă9 la cea de familie nucleară10.
Printre fucţiile asigurărilor sociale putem enumera:
- alocarea unei sume din salariu contribuţiei de asigurare în vederea
folosirii acestei în cazul sau la momentul apariţiei riscului asigurat, în vederea
satisfacerii cerinţelor materiale ale persoanelor asigurate.

8
În acest caz primează logica necesitatii, acestea constituind "sursa de inspirație" în apariția și dezvoltarea
sistemelor de asigurări sociale din multe tari, inclusiv din România.
9
constituita din trei generatii si caracteristica societatilor agrare
10
formată numai din părinţi şi copii

13
 Intrarea în vigoare a fucţiei mai sus descrise este legată de principiul
obligativităţii. Persoana care desfăşoară activităţi producătoare de venituri
este obligată prin lege să se asigure. Momentul de la care intră în vigoare
asigurarea nu are nicio legătură cu voinţa persoanei, ci cu obligaţia impusă de
lege.
- sumele provenite din fondurile de asigurare sunt redistriuite în mod
solidar, persoanele asigurate având dreptul la contraprestaţii în momentul în
care riscul asigurat se produce;
Principiul este simplu persoanele asigurate contribuie solidar pentru
ajutorarea asiguraţilor asupra cărora riscul asigurat a produs efecte. Astfel, cei
care preconizează un risc viitor contribuie pentru asigurarea ajutorului
material pentru cei care se află deja în situaţia de risc şii care au contribuit la
rândul lor pentru alte persoane. Cu alte cuvinte, asiguraţii activi îi întreţin pe
cei inapţi de muncă. Problema apare în cazul în care persoanele active sunt în
minoritate faţă de cele inapte de muncă. În literatura de specialitate principiul
repartiţiei, denumit şi principiul compensării între generatii, este utilizat ca
termen pentru definirea principiului solidarităţii.
La baza organizării din punct de vedere economic a redistribuirii
asigurărilor sociale se află fondul de asigurare şi stabilirea contribuţiilor,
având în vedere faptul că, prin această stabilire a cotelor de contributie, se
satisfac riscurile asigurate.
Prevenţia, protecţia şi ocrotirea constituie dezideratele ce la au în
vedere asiguraţii.
Protecţia socială în sistemul asigurărilor sociale se dezvoltă11 prin
mentinerea standardului de trai obţinut de asiguraţi până la momentul

11
În concluzie, programele complexe de asigurări sociale dezvoltate în aproape toate națiunile din lume
variază, totodată acestea fiind marcate de anumite trăsături, ca de exemplu:
1. Sunt legate de "riscurile sociale", care pot apărea în cursul vietii unui om;
2. Acestea sunt stabilite prin efectul legii;

14
producerii riscului asigurat, prin utilizarea sistemelor de compensare a
cheltuielilor provenite ca urmare a diverselor tratamente medicale,
reabilitare12, lipsa salariului.
Clasificarea asigurărilor sociale este determinată de natura riscurilor
sociale, nevoile asiguraţilor, specificul reglementarii13 juridice a acestora.
În ţara noastră, asigurările sociale14 sunt structurate după cum urmează:
un procent de 69,5% este deţinut de asigurările sociale de stat, urmat de 28%
procent deţinut de asigurările sociale de sănătate, asigurările pentru şomaj
deţin 2%, în timp ce asigurările pentru accidente de muncă şi boli
profesionale deţin un procent de 0,5%.
Independent de asigurările sociale clasice, asigurările sociale pentru
avocaţi şi pentru cadrele militare, sunt construite şi funcţionează separat.
Păstrând aceeaşi linie, cultele religioase deţin sisteme specifice de
asigurări sociale.
Cea mai răspândită formă de asigurări sociale este cea a asigurărilor
sociale de stat, având garanţia statului şi deţinând în majoritate cetăţenii
asiguraţi din ţara noastră. Asigurările sociale cuprind o întreagă paletă de
prestaţii.

3. Beneficiile financiare, prestațiile de asigurări sociale sunt acordate persoanelor asigurate care au
pierdut, total sau parțial, veniturile provenite din profesie ca urmare a invalidității, accidentelor,
îmbolnăvirii, maternității, bătrâneții sau decesului;
Plata contribuției condiționează obținerea beneficiilor financiare.
12
medicală, profesională sau socială
13
Transformările structurale care au intervenit în societate precum și punerea în practică a politicii sociale de
către România s-au reflectat în sistemul asigurărilor sociale, cuprinzând astfel reglementări privind:
1. Asigurările sociale de stat ce au ca reglementare juridică de bază Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice;
2. Asigurările sociale de sănătate ce au ca reglementare juridică de bază Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările și completările ulterioare;
3. Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale având ca reglementare juridică de bază
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale;
4. Asigurările pentru somaj reglementarea juridică de bază fiind Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru somaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările
ulterioare, care a înlocuit Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor
profesională.
5.
14
Fondurile de asigurari sociale reprezinta peste 10% din Produsul intern brut.

15
I.2. Sistemul naţional de asigurări sociale
I.2.1. Importanţa şi conţinutul asigurărilor sociale
Importanţa asigurării sociale a persoanelor s-a desprins o dată cu
industrializarea şi dezvoltarea producţiei15.
Necesităţile oamenilor nu au putut fi acoperite în întregime de
asigurările sociale în formă incipientă. Astfel încât, pe măsură ce s-a dezvoltat
industria, dezvoltarea asigurărilor sociale a devenit stringentă.
Riscurile la care se supuneau lucrătorii au determinat, încă o dată,
realizarea sistemului de asigurări sociale, pentru ca aceştia să fie protejaţi în
faţa riscului de a rămâne la un moment dat fără venit sau de a-şi lăsa familia
fără venit ca urmare a unui accident. Aceste asigurări determină o normalitate
a mediului de lucru, persoanele asigurate fiind puse la adăpost vis a vis de
eventualele riscuri. Statul s-a implicat şi a diminuat riscul de oamenilor de
rămâne fără venit din diverse motive, ca de exemplu: maternitate, boală,
accidente de muncă, pierderea locului de muncă, imposibilitatea de a mai
munci ca urmare a atingerii unei anumite vârste.
Dezvoltarea durabilă a unei societăţi depinde în mare măsură de
dezvoltarea şi îmbunătăţirea sistemului de asigurări sociale.
Statul trebuie să îşi protejeze populaţia în faţa riscurilor şi să intervină
activ când acestea s-au produs.
Constituţia16 României consfiinţeşte dreptul cetăţenilor la asigurări
sociale. Acestea sunt garantate, de asemenea şi de Codul muncii, Legea nr.
53/2003, republicată şi de alte acte normative.

15
Din inițiativa lucrătorilor din fabrici, în România au apărut primele forme ale asigurărilor sociale către
sfârsitul sec. al XIX-lea și începutul sec. XX-lea.
16
Art. 34 din Constițutia României prevede Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Organizarea asistenței
medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul
exercitării profesiilor și alte măsuri de protecție a sănătatii fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit
legii. Totodată art. 47 prevede faptul că Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de
protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Cetățenii au dreptul de pensie la
concedii de maternitate platit, la asistență socială prevazută de lege.
Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială portivit legii.
Art. 49 Copii și tineri se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.

16
 Garant al unui trai decent al populaţiei unei ţări, sistemul asigurărilor
sociale trebuie a fi privit strict ca un drept constituţional, având în vedere
faptul că, riscul se poate produce oricând şi se presupune că niciun cetăţean
nu doreşte producerea acestui risc. Evident, fraudarea legii şi abuzul
cetăţenilor de acest drept trebuie limitat.
Situaţia incapacităţii temporare sau permanente de muncă a salariatului,
a pensionarului, precum şi a familiilor este susţinută de protecţia prin
intermediul sistemului asigurărilor sociale.
Alimentarea, repartizarea şi utilizarea sumelor provenite din asigurări
sociale, din punct de vedere financiar, participă la împărţirea unei părţi din
PNB şi reprezintă o cheie de verificare a acestuia.
Caracteristicile aşezării social-economice determină consistenţa
economică a asigurărilor sociale.
Prin sistemul asigurărilor sociale se gestionează, utilizează şi distribuie
sume, fiind protejate în faţa riscurilor persoanelor asigurate, ca de exemplu:
persoanele salariate, pensionarii care au lucrat/lucrează în societăţile
naţionale, comerciale, companiile naţionale, asociaţii meşteşugăreşti, regiile
autonome, asociatii de bloc, întreprinzători particulari, personalului clerical,
casnic, persoanele ce se găsesc în incapacitate temporară/permanentă de
muncă, bătrâneţe precum şi în alte cazuri prevazute de lege17.
În situaţiile în care persoanele asigurate se află temporar/definitiv în
incapacitate temporară de muncă este de datoria asigurărilor sociale să
acţioneze pentru ajutorarea acestora prin măsuri active, acordarea diferitelor
indemnizaţii, bilete de trimitere la tratament balnear şi odihnă, pensiilor.
În vederea prevenirii îmbolnăvirilor, însănătoşirii, asigurării traiului
necesar celor care şi-au pierdut capacitatea de muncă, ca urmare a

Statul acordă alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav sau cu handicap.

17
Asigurarile sociale ocrotesc si membrii familiilor persoanelor de mai sus.

17
accidentelor sau a vârstei, prin sistemul asigurărilor sociale se întreprind
acţiuni corespunzătoare.
Sumele provenite din fondul asigurărilor sociale susţin anumite
categorii defavorizate de cetăţeni, cum sunt cei care nu pot lucra – persoanele
inapte de muncă, persoanele vârstnice, persoanele cu deficienţe, copii
abandonaţi sau orfani.
Protejarea avocaţilor ce sunt membri ai barourilor şi a personalului
clerical se realizează prin asigurări sociale diferite de sistemul general. În
acest sens au existat diverse opinii referitoare la obligativitatea acestora la
plata contribuţiilor în sistemul general de asigurări sociale. Această spetă am
dezbătut-o pe larg în alt capitol al tezei de doctorat.
Calculul contribuţiilor personalului clerical către fondurile de asigurări,
în vederea plăţii pensiilor şi a indemnizaţiei acestora, se aplică având în
vedere fondul de salarii utilizat de instituţia în cauză.
Sistemul naţional al asigurărilor sociale s-a dezvoltat ca urmare a
critalizării în practică a politicilor statului în domeniul asigurărilor sociale şi a
perfectării unui plan naţional în acest sens.
Asigurările sociale s-au dezvoltat o dată cu dezvoltarea ţării noastre,
conducând la un sistem naţional al asigurărilor sociale.
Schimbările ivite în procesul de dezvoltare economico - socială18 a
României a influenţat structura asigurărilor sociale din zilele noastre.
Crearea şi dezvoltarea sistemului public naţional al asigurărilor sociale
a condus la aplicarea în mod unitar a reglementărilor legislaţiei în vigoare,
folosirea raţională a fondului material şi a resurselor umane, alocarea
fondurilor în funcţie de necesităţi, îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor
diverselor servicii, precum şi la o intensificare a controlului privind
constituirea şi folosirea resurselor.

18
Începând din 1992 se contureaza realizarea unui sistem public national unificat de asigurarile sociale prin
integrarea în asigurarile sociale de stat a sistemului distinct de asigurari sociale.

18
 Premisele dezvoltării durabile a sistemului asigurărilor sociale îl
constituie continua perfecţionare a acestui sistem.

I.2.2. Principiile sistemului public naţional al asigurărilor sociale şi

rolul acestuia
În vederea unei funcţionări optime, asigurările sociale au ca fundament
principii, după cum urmează:
a. Principiul unicităţii
Asigurările sociale, în forma actuală gândită de stat au bază
reglementările legale referitoare la solidaritate.
Diminuarea riscurilor se are în vedere când vorbim despre asigurări
sociale, această diminuare fiind realizată prin solidaritate socială şi
solidaritate între generaţii.
Sistemul asigurărilor sociale19 s-a creat ţinând cont de structura
ocupaţională a populaţiei active, de asemenea reconversia profesională şi de
mecanismele financiare ale pieţei din România.
Acest sistem obligatoriu de asigurări sociale, cu implicarea majoră a
statului, nu exclude însă utilizarea concomitentă a asigurărilor private,
facultative.
Componentele principale ale sistemului securităţii sociale din România
sunt: caracterul obligatoriu al asigurărilor sociale şi sistemul unic de
reglementare, asigurările sociale private facultative coroborate cu soluţii
moderne privind domeniul securităţii sociale.
Asociaţiile profesionale ar tebuie să fie constituite ca instituţii publice,
cu autofinanţare, în vederea implementării unei serii de măsuri de prevenţie a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, pentru reintegrarea
asiguraţilor şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora.

19
Prin existenta unui sistem unic public national de asigurari sociale este încurajata mobilitatea pe piata
muncii, nemai-existând rigiditatea anterioara a organizarii asigurarilor sociale.

19
 b. obligativitatea
Contribuţia pentru asigurări sociale este obligatorie pentru persoanele
care au un venit. Acestea au drepturi şi obligaţii corelative bine definite,
neavând opţiunea de a renunţa la sistemul asigurărilor sociale.
Toţi angajaţii indiferent dacă lucrează în mediul public sau privat,
personalul clerical, pensionarii şi membrii lor de familie, datorează contribuţii
la fondul asigurărilor sociale. Calitatea de asigurat20simbolizează ocrotirea
acordată de către stat prin asigurările sociale.
Asigurarea obligatorie21 se realizează prin efectul legii şi se aplică
angajaţilor cu contract individual de muncă, cetăţenilor aleşi sau numiţi în
diverse funcţii executive, legislative sau judecătoreşti pe durata mandatului,
şomerilor ce beneficiază de indemnizaţie, membrii în consilii de administraţie
care au încheiat un contract de mandat în acest sens, în condiţiile acceptării
exprese a mandatului, persoane fizice autorizate, angajaţii instituţiilor
internaţionale.
În vederea beneficierii de către prestaţiile asigurărilor sociale,
asiguraţii22 sunt ţinuţi să plătească contribuţii la fondul de asigurări sociale.
c. garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale
Deficitul financiar, în conformitate cu legea bugetului, este acoperit în
unele situaţii de către stat care sprijină asigurările sociale, fiind garantul
acestui drept utilizat, având în vedere sistemul de asigurări sociale.

20
Cetățeni români, straini sau apatizi pe perioada în care au domiciliul sau resedința în România pot fi
asigurați.
21
Consistența solidarității sociale este dată de caracterul obligatoriu al sistemului asigurărilor sociale, fiind
corelativ garantării de stat a acestui sistem, reducând posibilitatea dependenței persoanei în cazul producerii
riscurilor asigurate și a lipsei veniturilor. Acest caracter obligatoriu constituie premisa fundamentală a
echilibrului financiar al asigurărilor sociale.

22
Toti cetatenii activi ai tarii, pensionari si membrii lor de familie sunt ocrotiti prin asigurarile sociale ceea
ce înseamna ca la baza asigurarilor sociale se afla principiul generalitatii si ca statul garanteaza aceste
drepturi prin constitutie si prin alte acte normative.

20
 d. Protecţia persoanelor asigurate în toate situaţiile, ca de exemplu:
pierdere temporară/definitivă a capacităţii de muncă, concediu de maternitate
şi concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului bolnav.
e. Contributivitatea
Contribuţiile diverşilor actori, ca de pildă, societăţile naţionale,
societăţi comerciale, contribuţiile persoanelor fizice care utilizează personal
casnic şi personal de administrare a blocurilor de locatari.
Referitor la plata contribuţiilor la asigurările sociale, acestea se suportă
din fondul constituit în vederea efectuării plăţii indemnizaţiei de şomaj.
Contribuţia echivalentă cu un procent de 33% din fondul de asigurări
sociale, după reforma în domeniul asigurărilor sociale, a fost trecută în sarcina
asiguratului.
f. egalitatea
În cazul în care cetăţenii asiguraţi îndeplinesc condiţiile prevăzute de
lege, aceştia beneficiază de aceleeaşi drepturi cărora le corespund aceleaşi
obligaţii.
Deşi contribuţia la fondul asigurărilor sociale este procentuală, în
funcţie de venitul realizat23, astfel încît persoanele asigurate ce produc un
venit mai mare plătesc o contribuţie mai mare la fondul asigurărilor sociale,
toţi asiguraţii sunt protejaţi în mod egal.
Aceleaşi condiţii se aplică şi cetăţenilor străini sau apatrizi care
îndeplinesc condiţiile specifice şi lucrează pe teritoriul ţării noastre.
Lucrătorii de naţionalitate română ce activează în interesul României pe
teritoriul altui stat sunt luaţi în evidenţă în sistemul naţional de asigurări
sociale beneficiind de drepturile prevăzute în domeniul asigurărilor sociale,
potrivit convenţiilor internaţionale încheiate de ţara noastră în acest sens.
g. Solidaritatea socială

23
Nivelul salariului (venitului) reprezinta elementul fundamental în functie de care se determina cuantumul,
îndemnizatiilor, ajutoarelor, pensiilor.

21
 În vederea prevenţiei, limitării sau chiar a eliminării riscurilor,
asiguraţii în sistemul de asigurări sociale îşi asumă obligaţii şi drepturi
corelative.
h. repartitia
Repartiţia sumelor, indemnizaţiilor provenite din colectarea asigurărilor
sociale se realizează sub forma biletelor la tratament balnear şi odihnă,
pensiilor, indemnizaţiilor pentru şomaj - în cazul celor care şi-au pierdut locul
de muncă.
i. etica în domeniul echităţii sociale asigură ocrotirea persoanelor
asigurate, ceea se traduce prin aceea că, pensiile, alături de alte modalităţi de
protecţie socială sunt reglementate şi repartizate în funcţie de aportul fiecăruia
adus la bunul mers al societăţii, ţinându-se cont în acelaşi timp de un echilibru
între cotele de contribuţie ce au ca sursă salariul şi cele care au ca sursă de
contribuţie pensia.
Acest calcul – raportul dintre cotele de contribuţie ce au ca sursă
salariul şi cele care au ca sursă pensia – are drept scop instituirea unui
echilibru între veniturile care provin din salariu şi cele care provin din pensie,
în vederea stimulării forţei de muncă.
j. până la un anumit cuantum, pensiile de asigurări sociale sunt
scutite de taxe şi impozite
Cuantumul până la care pensiile din sistemul public de asigurări sociale
sunt scutite de plata taxelor şi impozitelor este de 900 lei. De asemenea, nu
sunt taxabile şi nici impozitabile, actele procedurale efectuate în vederea
dobândirii acestor pensii24.
k. Dreptul la indemnizaţii de asigurări sociale şi pensii sunt
drepturi imprescriptibile

24
Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la pensie sau indemnizatie de asigurari sociale adresate
oricaror institutii sunt scutite de taxe.

22
 Legislaţia ţării noastre din domeniul asigurărilor sociale prevede, în
mod expres, principiul mai sus enunţat.
Sub rezerva îndeplinii condiţiilor legale impuse, persoanele asigurate
pot solicita în orice moment stabilirea dreptului la pensie, respectiv
indemnizaţiile.
l. Dreptul la indemnizaţii de asigurări sociale şi pensii nu poate fi
cedat nici total, nici partial.
Dreptul la indemnizaţii de asigurări sociale şi la pensii este un drept
social şi nu poate fi tranzacţionat, limitat sau cedat sub nicio formă, total sau
parţial, deoarece legiuitorul a avut în vedere binele ce se răsfrânge asupra
persoanei asigurate.
m. Descentralizarea şi autonomia
Acest principiu reglementează înfăptuirea asigurărilor sociale prin
intermendiul asiguraţilor cu sprijinul organelor competente.
Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP), reprezintă instituţia
autonomă ce are competenţe şi atribuţii în domeniul administrării sistemului
public de pensii. CNPP are ca atribuţii principale stabilirea şi respectiv plata
drepturilor de asigurări sociale, întocmirea proiectului bugetului asigurărilor
sociale, se preocupă de realizarea veniturilor şi de efectuarea cheltuielilor în
acest domeniu.
Sistemul asigurărilor sociale izvorăşte din principiile mai sus enunţate,
la baza acestui sistem fiind aceste principii alături de modul de constituire şi
utilizare a fondului bănesc respectiv.
Asigurările sociale s-au bucurat de o perfecţionare şi dezvoltare
continuă25, dezvoltarea acestora fiind realizată o dată cu dezvoltarea
economiei ţării noastre.

25
Rolul deosebit al asigurarilor sociale consta în ocrotirea cetatenilor în toate cazurile de pierdere a
capacitatii de munca.

23
 Creşterea nivelului calificării profesionale a angajaţilor, îmbunătăţirea
nivelului calităţii muncii pe care aceştia o desfăşoară, combaterea absenţelor
nemotivate de la serviciu, obţinerea unei vechimi cât mai mari în câmpul
muncii, reducerea numărului de zile neutilizate pentru muncă au constituit
rezultatele perfecţionării şi dezvoltării continue a sistemului asigurărilor
sociale.

I.2.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale

Contribuţiile plătite de către instituţii şi de către agenţii economici
constituie sursele de formare a fondurilor necesare asigurărilor sociale.
Contribuţiile sunt calculate prin aplicarea unor procente asupra
fondului de salarii brut şi pe baza contribuţiilor individuale suportate de
persoanele asigurate.
În funcţie de mărimea veniturilor realizate de persoanele asigurate
încadrate în câmpul muncii se determină cuantumul contribuţiilor la fondurile
asigurărilor sociale.
Majorarea veniturilor persoanelor asigurate a condus la creşterea
veniturilor fondurilor de asigurări sociale.
Contribuţiile pentru asigurările sociale de stat26 sunt transferate lunar
de către agenţii economici cu capital de stat, capital mixt, capital privat,
instituţii, întreprinderi mici şi mijlocii, pentru angajaţii acestora.

26
Procentele contribuțiilor pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat sunt determinate de
factori, ca de exemplu :
a. importața domeniilor de activitate socială, științifică culturală, de protejare a sănătății sau a ramurii
economice;
b. condițiile de muncă;
c. felul și caracterul activității desfășurate;
d. gradul de toxicitate și de periculozitate în care se prestează activitatea;
e. cuantumul salariilor;
f. ponderea angajaților pe sexe;
g. formele concrete de protecție a pensionarilor și a familiilor acestora.

24
 Relaţiile economice pot fi exprimate şi prin plata contribuţiei la
fondurile asigurărilor sociale, sursa de constituire a acestora fiind munca
prestată de angajatul în cauză.
Contribuţiile pentru fondul asigurărilor sociale care sunt datorate de
către angajatori se calculează asupra fondului total de salarii brute lunare
realizat de asiguraţi. Aceste contribuţii se calculează şi asupra veniturilor
bugetare ale asiguraţilor ce îşi desfăşoară activitatea doar pe bază de contract
de antrepriză reglementat de Noul Cod Civil (convenţii civile de prestări
servicii). Venitul calculat pe an calendaristic trebuie să fie echivalent cu cinci
salarii medii brute pe economie. În acestea sunt cuprinse: onorariile achitate
specialiştilor în vederea efectuării expertizelor, salariile tarifare ale
angajaţilor, indemnizaţiile pentru concedii, drepturile salariale datorate
angajaţilor noi din sectorul producţiei, drepturile băneşti cuvenite elevilor
şcolilor profesionale în perioada efectuării practicii profesionale, sporurile
aplicate la salarii, indemnizaţiile de conducere, drepturile baneşti cuvenite
cetăţenilor pe perioada de îndeplinire a obligaţiilor de stat, premiile
prognozate a se acorda angajaţilor în cursul anului.
Cererile depuse în vederea stabilirii dreptului la indemnizaţie de
asigurări sociale sau a celui de pensie sunt scutite de taxe.
Pentru persoanele asigurate, baza lunară de calcul a contribuţiei
individuale la fondurile de asigurări sociale27 este raportată la: salariile
individuale brute ce sunt realizate lunar, la care se adaugă sporurile obţinute şi
instituite prin lege sau la nivelul contractului colectiv de muncă aplicabil şi
veniturile corelate în funcţie de categoriile de asiguraţi.
Conform rigorilor legii, venitul lunar asigurat şi înscris în contractul de
asigurare încheiat, nu poate fi mai mic de o pătrime raportată la salariul mediu
brut pe economie.

27
Marimea sumei contributiilor pentru asigurarile sociale de stat, depinde de doi factori: cotele procentuale
de contributii si fondul de salarii inclusiv impozitul aferent acestuia.

25
 Contribuţia la fondul asigurărilor sociale se achită cu respectarea
următoarelor termene:
1. În cazul persoanelor angajate pe bază de contract individual de
muncă, se ia ca dată de referinţă data ce este stabilită de către angajator pentru
plata salariului pe luna în curs, dar nu numai târziu de data de 20 a lunii
următoare celei pentru care se datorează persoanei angajate plata salariului.
2. Termenul se consideră a fi până la sfârsitul lunii pentru luna în curs,
atunci când este vorba despre societăţi comerciale, respectiv asociaţi,
acţionari, manageri care au încheiat contract de management (contractul de
management este asimilat contractului individual de muncă doar prin prisma
obligaţiilor la fondurile de asigurări sociale), administratori, persoane fizice
autorizate.
3. În cazul proprietarilor de terenuri care au dat spre arendă suprafeţele
agricole sau forestiere pe care le deţin, cetăţenilor care se ocupă de activităţi
agricole în cadrul propriilor gospodării/ferme sau desfăşoară activităţi private
în domeniul forestier, membriilor societăţilor agricole sau ai altor forme de
asociere din agricultură, cetăţenilor care desfăşoară activităţi în instituţiile de
cult recunoscute de lege şi care nu au încheiat un contract individual de
muncă, precum şi altor categorii de persoane, termenul de referinţă este cel
mai târziu până la datele fixate în cadrul contractului de asigurare.
4. Referitor la cetăţenii care beneficiază de indemnizaţia de integrare
profesională sau alocaţie de sprijin, precum şi de indemnizaţia de şomaj
termenul de referinţă este cel până la data de 20 a lunii următoare celei pentru
care se efectuează plata drepturilor din bugetul fondului pentru plata acestor
indemnizaţii.
5. În cazul persoanelor care au încheiat convenţie civilă de prestări
servicii, contract de antrepriză potrivit reglementărilor art. 1851 din Noul Cod
Civil, termenul de referinţă este data prevăzută în contractul de antrepriză

26
pentru plata sumelor, însă fără a depăşi data de 20 a lunii următoare celei
pentru care se datorează plata28.
Legiuitorul a dat posibilitatea caselor teritoriale de pensii, pentru
neachitarea în termen29 a contribuţiilor ce sunt datorate către bugetul
asigurărilor sociale, să aplice măsurile în vederea executării silite în scopul
încasării sumelor cuvenite, în conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare referitoare la executarea creanţelor bugetare.
Atunci când ne confruntăm cu falimentul angajatorului, respectiv al
debitorului, sumele datorate bugetului asigurărilor sociale de către acesta se
recuperează potrivit procedurii legale.
Patronii întreprinderilor mici şi mijlocii, angajaţii acestora, persoanele
care desfăşoară o activitate independentă autorizată şi membrii asociaţiilor cu
scop lucrativ datorează contribuţia pentru asigurările sociale ale unităţilor
particulare bazate pe liberă iniţiativă.
Aceste unităţi mai sus arătate virează contribuţia pentru asigurările
sociale ulterior calculării şi reţinerii sumelor necesare efectuării plăţilor
impozitului pe salarii aferent drepturilor de asigurări sociale şi drepturilor de
asigurări sociale.
Drepturile de asigurări sociale plătite către pensionari sau salariaţi nu
sunt suspendate sau amânate de către întârzierea efectuării plăţii
contribuţiilor30. Când ne aflăm într-o asemenea situaţie, drepturile de
asigurări sociale se vor da din fondurile proprii ale angajatorului respectiv.
Pensionarii sau salariaţii care utilizează biletele de tratament balnear
sau de odihnă au contribuţii diferenţiate.

28
Angajatorii, indiferent de forma sub care își desfășoară activitatea sunt obligați să depuna în bancă, alături
de documentația depusă pentru plata salariilor și altor venituri ale asiguraților și documentele pentru plata
contributiilor datorate bugetului asigurarilor sociale de stat, platite efectuându-se simultan sub control bancar.
29
Întârzierea în plata contributiei se sectioneaza cu aplicarea unor dobânzi si majorari calculate pentru fiecare
zi de întârziere.
30
Neplata în termen a contributiei de asigurari sociale atrage aplicarea de dobânzi si majorarea cu 2% pentru
fiecare luna sau fractiune din luna de întârziere.

27
 Din totalul contribuţiilor pensionarilor şi salariaţilor care utilizează
biletele de tratament balnear sau de odihnă, cuantumul veniturilor asigurărilor
sociale de stat din odihnă este reprezentat de un procent de 1% din totalul
veniturilor ce se regăsesc în bugetul asigurărilor sociale.
În funcţie de costul mediu ce îl implică trimiterea, cuantumul
contribuţiilor se stabilesc în mod diferenţiat în funcţie de staţiuni, sezon,
cuantumul salariilor lunare şi al pensiilor.
Pensionarii I.O.V.R. neangajaţi, beneficiari ai ajutorului social,
pensionarii din sistemul de asigurării sociale care deţin pensii minime se
bucură, în mod gratuit, de tratament, fiind scutiţi de la plata acestor
contribuţii.
Dobânzile, amenzile şi majorările calculate şi aplicate pentru neplata
integrală şi în termenele prevăzute a contribuţiilor la fondurile de asigurări
sociale, sumele provenite din lichidarea deficitelor existente în anii anteriori,
restituirea unor sume ce au fost plătite în mod eronat, subvenţii ce au fost
acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nu au fost utilizate, pensii
neachitate, constituie alte venituri31 şi alimentează bugetul asigurărilor
sociale.
Având în vedere cele mai sus expuse, putem identifica sursele din care
sunt constituite fondurile asigurărilor sociale, după cum urmează:
1) Contribuţiile achitate de către instituţiile publice şi de către agenţii
economici;
2) Contribuţiile cetăţenilor şi ale salariaţilor;
3) Contribuţiile suportate de către unităţile particulare ce sunt bazate
pe libera iniţiativă;
4) Contribuţiile agricultorilor ce deţin gospodării individuale;

31
Bugetul asigurarilor sociale de stat mai este alimentat si cu excedentul bugetului anului precedent care se
raporteaza pe anul urmator.

28
 5) Contribuţiile membrilor societăţilor agricole sau ai altor forme
de asociere din cadrul agriculturii;
6) Contribuţiile personalului clerical;
7) Contribuţiile cetăţenilor care îşi desfăşoară activităţile doar în baza
contractului de antrepriză potrivit prevederilor Noul Cod Civil;
8) Contribuţiile diferentiate ale pensionarilor şi salariaţilor care
utilizează biletele la tratament balnear şi odihnă;
9) Alte venituri.

I.2.4. Bugetul asigurărilor sociale de stat

Veniturile şi cheltuielile sistemului public sunt cuprinse în bugetul
asigurărilor sociale32.
În cazul în care legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost
adoptată înainte de expirarea exerciţiului bugetar, cu cel puţin 3 zile, se va
aplica, până la adoptarea noului buget33, bugetul asigurărilor sociale de stat pe
anul precedent.
Cheltuielile efectuate cu organizarea şi funcţionarea sistemului public,
finanţarea investiţiilor proprii, contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale,
precum şi alte cheltuieli efectuate în conformitate cu prevederile legale în
vigoare reprezintă cheltuieli acoperite din bugetul asigurărilor sociale de stat.
În vedere constituirii fondului de rezervă, anual, până la un procent de
3%, se va preleva din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat.
Acest fond de rezervă trebuia să respecte regula potrivit căreia nivelul
cheltuielilor prevăzute pentru un an bugetat nu poate fi depăşit de fondul de
rezervă cumulat pentru anul respectiv.

32
Guvernul elaboreaza anual pe baza propunerilor CNPAS proiectul bugetului asigurarilor social de stat pe
care îl supune spre aprobare Parlamentului.
33
Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat provin din contributiile de asigurari sociale, dobânzi,
majorari pentru plata cu întârziere a contributiilor si din alte venituri potrivit legii.

29
 În conformitate cu legea bugetului asigurărilor sociale de stat, fondul de
rezervă este folosit34 în vederea acoperirii prestaţiilor asigurărilor sociale,
justificate în mod temeinic sau acoperirii cheltuielilor efectuate de sistemul
public.

34
În mod exceptional, în situatii motivate pentru acoperirea deficitului bugetului asigurarilor sociale de stat,
dupa epuizarea fondului de rezerva, veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat se completeaza cu sume
care se aloca de la bugetul de stat.

30
 CAPITOLUL II
ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE ÎN ROMÂNIA

II.1. Consideraţii introductive, reglementare

Complex de măsuri adoptate de stat în vederea prevenirii bolilor,
întărirea şi refacerea sănătăţii, prelungirea vieţii şi a capacităţii de muncă a
oamenilor, este definiţia dată de dicţionarul explicativ al limbii române
noţiunii de ocrotire a sănătăţii. Protejarea prin asigurări sociale de sănătate
reprezintă o problemă naţională, sănătatea fiind o valoare deosebit de
importantă pentru societatea românească35.
În valorificarea dispoziţiilor cuprinse în prevederile unor acte
internaţionale de o deosebită importanţă în domeniul sănătăţii36, Constituţia37
României stipulează dreptul la sănătate ca un drept fundamental.
Dreptul la securitate socială, inclusiv dreptul de a fi asigurat în sistemul
asigurărilor sociale este consacrat38, de asemenea, în Pactul internaţional39 cu
privire la drepturile economice sociale şi culturale.
Articolul 12 din acest pact prevede, mai mult decât atât, dreptul pe care
îl are orice persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală
pe care o poate atinge40. Sistemul principal, fundamental de protejare a
sănătăţii cetăţenilor îl constituie sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

35
Eugen Blaga, Configuraţia Socială a Asigurărilor de Sănătate, Editura Pinguin, Bucureşti, 2005, p. 40
36
Articolul 25 alin. l din „Declaraţia universală a drepturilor omului”, adoptată de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 10 decembrie 1948, prevede că orice persoană are dreptul la un nivel de
viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, la îngrijire medicală şi la serviciile sociale necesare.
37
Articolul 34 din Constituţia României prevede faptul că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul
este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice, organizarea asistenţei medicale şi a
sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării
profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi
mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
38
în articolul 9
39
Pactul internaţional a fost adoptat de către Adunarea Generală a O.N.U. la 19 decembrie 1966.
40
în baza următoarelor măsuri: scăderea mortalităţii noilor născuţi şi a mortalităţii infantile, precum şi
dezvoltarea sănătoasa a copilului, îmbunătăţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale,
profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva
unor maladii, crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală.

31
 Ca un corolar al dispoziţiilor legale în vigoare, putem defini asigurările
sociale de sănătate ca fiind un ansamblu de norme juridice prin care se
reglementează îngrijirea medicală a salariaţilor şi a altor categorii de persoane
cu ajutorul serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi
dispozitivelor medicale. Supravegherea din punct de vedere calitativ al
prestaţiilor se efectuează de către casele de asigurări sociale de sănătate,
acestea funcţionând descentralizat, local.
Astfel, având în vedere definiţia mai sus enunţată, se poate ajunge la
concluzia că sistemul asigurărilor sociale de sănătate conţine anumite
elemente esenţiale, ca de exemplu: dreptul primordial al persoanelor asigurate
de a beneficia de servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare.
Legiuitorul a reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate ca
un sistem obligatoriu, asigurările sociale de sănătate ocrotind toţi cetăţenii,
atât pe cei salariaţii, cât şi pensionarii, şomerii, inclusiv persoanele care nu au
încheiat un contract individual de muncă şi nu deţin calitatea de angajat, dar
au obligaţia să fie asiguraţi, în conformitate cu prevederile imperative ale
Legii nr. 95/200641 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi
completările ulterioare.
Ca un efect imediat al obligativitaţii sistemului de asigurări sociale este
acela al achitării contribuţiei la Fondul Naţional Unic de Asigurări de
Sănătate (FNUASS) în mod obligatoriu, pentru toate păturile sociale, la
termenele şi în cuantumurile prevăzute.
Legătură pur materială42, stabilită între persoane, constând în
înlănţuirea debitorului faţă de creditor43 este definiţia pe care o regăsim în
dreptul roman, pentru prima dată, referitoare la noţiunea de obligaţie.

41
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006 şi rectificată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 391/5 mai 2006.
42
vinculum corporis
43
Corneliu Turianu, Curs de Drept Civil. Drepturi Reale. Teoria Generală a Obligaţiilor, Editura
Universitară, Bucureşti, 2007, p. 169.

32
 Din punct de vedere etimologic, noţiunea de obligaţie îşi are sorgintea
în cuvântul obligatio, care simboliza în latina veche „a lega” pe cineva, „din
pricina” neîndeplinirii obligaţiei datorate altuia44.
Obligaţia reprezintă raportul juridic, în conţinutul căruia se include
creditorul, acesta fiind subiectul activ, de a cere debitorului, subiectul pasiv,
să dea, să facă sau să nu facă ceva. Constrângerea exercitată de către stat este
sancţiunea pentru neexecutarea de bunăvoie45.
În regim obligatoriu de stat, alături de sistemul asigurărilor sociale de
sănătate, pot funcţiona în regim privat şi alte forme de asigurări de sănătate.
Aceste asigurări private se referă strict la riscurile individuale, la anumite
situaţii speciale şi nu sunt obligatorii.
Având vedere primele de asigurare din sistemul privat care sunt mult
mai mari, asigurările sociale de sănătate reprezintă singurul sistem prin care
se pun în echivalent riscurile şi eforturile financiare46.
Astfel, asigurările sociale de sănătate deţin un rol deosebit de
important.
Din vechime au existat eforturi susţinute ale statului cu privire la
ocrotirea în caz de boală a populaţiei.
Accesul la asistenţa medicală finanţat prin intermediul asigurărilor
sociale de sănătate a pătruns în ţara noastră mult după apariţia sa în plan
european.
Organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti, în
România aferentă perioadei 1912-1933, implicit sistemul asigurărilor sociale,
era reglementat prin lege. Casa Centrală a Meseriilor, Creditului şi
Asigurărilor Muncitoreşti, se înfiinţează în temeiul legii mai sus menţionate.

44
I. Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984, p. 14-30.
45
C. Stătescu, C. Bârsan, Drept Civil. Teoria Generală a Obligaţiilor, Editura All, Bucureşti, 1994, p. 10.
46
Eugen Blaga, op. cit., p. 12

33
 Casă de asigurare împotriva „boalei” şi a suporta cheltuielile de
înmormântare, veniturile acestei case se constituiau din cotizaţiile persoanelor
asigurate precum şi din amenzi.
Ca un corolar al schimbărilor intervenite în sistemul asigurărilor, Legea
nr. 145/199747 vine să reglementeze, într-un mod eficient, asigurările sociale
de sănătate si marcheaza48 începutul unor schimbări a sistemului de îngrijire a
sănătăţii ca parte integrantă din sistemul securităţii sociale.
Ministerul Sănătăţii de la acea vreme, până la intrearea în vigoare a
legii mai sus arătate, coordona protejarea sănătăţii, într-un mod centralizat
prin direcţia sanitară a municipiului Bucureşti şi cele 41 de direcţii sanitare
judeţene.
Aflate în directa subordonare a Ministerului Sănătăţii, Ministerului
Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale, Ministerului Transporturilor,
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, şi Serviciului
Român de Informaţii, după caz, se aflau o serie de reţele medicale paralele,
institute, unităţi spitaliceşti şi centre naţionale de înaltă specializare, care
furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o
anumita categorie de populaţie.
Fond special de sănătate reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr.
22/199249, utilizat în perioada 1990 – 1998, a reprezentat un sistem dualist de
finanţare de la bugetul de stat / cofinanţare.
Acest fond special de sănătate a avut ca temei modelul de asigurări de
sănătate de tip Bismark. Acest tip de asigurare este obligatorie fiind bazat pe
principiul solidarităţii şi subsidiarităţii.

47
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997.
48
Abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului. nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate, abrogată prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii.
49
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992, abrogată prin Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu excepţia prevederilor privind cota de 12% din încasări din
activităţi publicitare la produse de tutun, ţigări şi băuturi alcoolice care se abrogă la data de 1 ianuarie 2007.

34
 Caracteristici noi şi democratice au apărut prin intrarea în vigoare a
Legeii nr. 145/2002 a asigurărilor sociale de sănătate. Acest act normativ a
fost primul care a făcut vorbire despre principiile asigurărilor sociale de
sănătate50.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), din punct de
vedere administrativ, organizează sistemul asigurărilor sociale de sănătate
prin casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti şi prin
oficii teritoriale51. Adunarea generală a reprezentanţilor şi consiliul de
administraţie al acesteia au fost desemnate ca foruri de conducere pentru
C.N.A.S.
Preşedintele şi vicepreşedintele adunării generale a reprezentanţilor,
erau aleşi dintre membrii acestuia52, iar pentru Casele Judeţene de Asigurări
de Sănătate (C.J.A.S.), forurile de conducere erau adunarea reprezentanţilor şi
consiliul de administraţie53.
Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate aveau în conformitate cu
Legea nr. 145/1997, organe proprii de conducere. Aceste organe de conducere
cuprindeau reprezentanţi ai asiguraţilor şi ai patronatului şi erau alese prin vot
secret, pe o perioada de 5 ani. Atât asiguraţii, cât şi angajatorii desemnau câte
doi reprezentanţi pentru fiecare 10.000 de asiguraţi. Aceştia erau desemnaţi
pe categorii reprezentative pentru: salariaţi, elevi şi studenţi, liber
profesionişti, pensionari, agricultori, şomeri şi pentru personalul casnic.
Desfăşurarea alegerilor pentru adunarea generală a reprezentanţilor se realiza
potrivit unui regulament electoral, în conformitate cu prevederile legii.
Regulamentul electoral era elaborat de către comisia electorală centrală.

50
cuprinderea obligatorie a populaţiei într-un sistem unitar de protecţie socială, alegerea liberă a medicului,
unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate, acordarea pachetului definit de servicii medicale –
reglementate prin Contractul-cadru, finanţare prin contribuţii şi subvenţii de stat, echilibrul financiar,
funcţionare descentralizată, solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor, echitate,
accesibilitate în acordarea serviciilor medicale
51
Art. 63 din Legea nr. 145/1997 Legea asigurărilor sociale de sănătate.
52
art. 66
53
art. 71

35
Comisia electorala a municipiului Bucureşti şi comisiile electorale judeţene
funcţionau în baza regulamentului electoral. Componenţa comisiilor era
aprobată de către comisia electorală centrală54.
C.N.A.S.55 şi Colegiul Medicilor, prin comisiile de specialitate,
elaborează criteriile privind calitatea asistenţei medicale ce se acordă
asiguraţilor.
În accepţiunea legii, art. 99(1), ordonator principal de credite este
Preşedintele C.N.A.S. Potrivit art. 101(4) ordonatori secundari de credite sunt
preşedinţii C.A.S..
Reprezentanţi ai asociaţiilor patronale şi sindicale, reprezentative la
nivel naţional56 şi ai puterii executive formează consiliile de administraţie,
fiind statuat tripartitismului la nivelul conducerii C.N.A.S. şi C.A.S., în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
30/199857.
În conformitate cu prevederile art. 10158, consiliul de administraţie al
C.N.A.S. era compus din 15 membri59, în timp ce consiliile de administraţie
ale C.J.A.S. erau formate din 9 membri. Preşedintele şi doi Vicepreşedinţi
conduceau consiliile de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate.
Conducerea C.N.A.S. este asigurată de un preşedinte numit la
propunerea ministrului sănătăţii, de către primul-ministru dintre membrii

54
art. 75 şi art. 76
55
S. Ghimpu, A. Ţiclea, C. Tufan, Dreptul Securităţii Sociale, Editura All Beck, Bucureşti, 1998, p. 256.
56
art. 94
57
Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/1998 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de sănătate
nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421/6 noiembrie 1998, abrogată prin
Ordonanţa de Urgenţă nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838/20 noiembrie 2002, abrogată la rîndul
ei prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 372/28 aprilie 2006 şi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391/5 mai 2006.
58
În perioada 1997 – 2001, Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 a fost modificată succesiv
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/1998,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 180/2000 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 – care
abrogă Legea nr. 145/1997 (art. 108).
59
art. 95

36
consiliului de administraţie. Vicepreşedinţii erau nominalizaţi din rândul
membrilor consiliului de administraţie60 de către ceilalţi parteneri sociali.
La nivelul C.J.A.S., preşedintele şi vicepreşedinţii acestuia erau aleşi
din rândul membrilor consiliului de administraţie61 .
Directorul general asigura conducerea operativă a caselor judeţene de
asigurări de sănătate. În conformitate cu prevederile Legii nr. 145/1997,
modificată şi completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998,
coroborate cu prevederile Protocolului Patronal din 01.04.1999 şi a Acordului
Sindical din 24.03.1999, la data de 01 aprilie 1999, consiliile de administraţie
C.J.A.S. şi-au intrat în atribuţiile legale.
Repartizarea, în consiliile de administraţie ale caselor de asigurări de
sănătate, a reprezentanţilor organizaţiilor patronale şi ai confederaţiilor
sindicale reprezentative şi organizaţiile patronale62 la nivel naţional, s-a
realizat prin Protocolul Patronal şi Acordul Sindical.
Intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
180/200063 a adus modificări referitoare la organele de conducere C.N.A.S. şi
C.A.S., prin modificarea şi completarea Legii nr. 145/1997.
Astfel, în vederea unei reprezentări eficiente a intereselor persoanelor
asiguratet, atribuţiile consiliilor de administraţie C.N.A.S. şi C.J.A.S. şi ale
Directorilor generali au fost stabilind în concret. Reprezentanţii pensionarilor
au completat, cu doi membrii, componenţa consiliilor de administraţie ale
C.N.A.S. şi C.J.A.S..

60
art. 98
61
art. 101
62
care au dobândit această calitate potrivit Legii nr. 130/199662 privind contractul colectiv de muncă,
modificată şi completată prin Legea nr. 143/1997, abrogată de Legea nr. 62/2011 a dialogului social
63
Ordonanţa de Urgenţă nr. 180/2000 pentru modificarea şi completarea Legii asigurărilor sociale de
sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537/31 octombrie 2000,
abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838/20 noiembrie 2002, abrogată
la rîndul ei prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 372/28 aprilie 2006 şi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391/5
mai 2006.

37
 Directorii generali ai caselor de asigurări de sănătate au devenit
ordonatori secundari de credite ca urmare a modificărilor aduse prin intrarea
în vigoare Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 180/2000 care venea să
modifice şi să completeze Legea nr. 145/1997. Astfel, în urma unui concurs
promovat, Directorii generali ai caselor de asigurări de sănătate au fost numiţi
de către Preşedintele C.N.A.S., potrivit prevederilor mai sus invocate.
Directorii generali şi consiliile de administraţie64 erau forurile de
conducere a caselor de asigurări de sănătate.
Atribuirea responsabilităţilor ordonatorilor secundari de credite65, în
mod corespunzător şi eficient la nivelul caselor judeţene de asigurări de
sănătate, în vederea monitorizării activităţilor desfăşurate, a constituit unul
dintre motivele emiterii Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 180/2000.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 150/200266 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate67 a aborgat, cu data de
20 noiembrie 200268, Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.
Modificările legislative survenite au permis modificarea noţiunii de
asigurări sociale de sănătate din temelie, o dată cu modificarea conceptului de
asigurare socială de sănătate şi a structurii acesteia, s-a procedat la trecerea
către un sistem unitar de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii
persoanelor asigurate.
Au fost abordate principii precum solidaritatea, confidenţialitatea
actului medical, libertatea alegerii, calitatea serviciilor şi respectul pentru
asigurat, concurenta. Toate aceste elemente ne ajută să descoperim o
concluzie unică: asiguratul este, sau ar trebui să fie potrivit principiilor şi

64
art. 101
65
a directorilor generali
66
Publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 838/20 noiembrie 2002 abrogată prin Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
372/28 aprilie 2006 şi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391/5 mai 2006.
67
art. 108
68
data apariţiei în Monitorul Oficial

38
actelor normatie, principalul element al sistemului asigurărilor sociale de
sănătate.
În slujba persoanelor asigurate se află toate instituţiile ce au ca obiect
de activitate acest domeniu, ca de pildă Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate, furnizorii de servicii medicale, alături de profesioniştii din domeniu,
medicii şi personaluil medical.
Casele de asigurări sociale de sănătate69, furnizorii de servicii de
sănătate70 şi persoanele asigurate constituie cele trei componente majore ale
sistemului de asigurări sociale de sănătate din ţara noastră.
O dată cu modificările legislative menţionate s-a creat un fond în care
se colectează contribuţiile persoanelor asigurate, denumit Fondul naţional
Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Casei Naţionale de Asigurări de Sănatate îi revine rolul determinat,
alături de casele judeţene de asigurări de sănătate, de a administra fondurile
provenite din colectarea contribuţiilor persoanelor asigurate. Din FNUASS se
asigurau, în procent de 96%, sume pentru plata medicamentelor, a serviciilor
medicale efectuate, a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale de care
beneficiază persoanele asigurate.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii au intrevenit schimbări majore în sistemul asigurărilor sociale de
sănătate. Deşi mult discutată, existând opinii contrare, cu toate încercările
repetate de a modifica această lege, respectiv de a modifica fundamental, din
nou, sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România, Legea nr. 95/2006
este legea fundamentală care reglementează sistemul sanitar românesc la acest
moment.

69
terţul plătitor
70
medicii, spitalele, farmaciile

39
II.2. Principiile asigurărilor sociale de sănătate din România
Principiile din domeniul asigurărilor sociale de sănătate, formulate ca
idei de maximă generalitate, exprimă aspectele esenţiale şi decisive din
sistemul asigurărilor sociale de sănătate românesc.
În conformitate cu prevederile reformei în domeniul sănătăţii71,
Principiile asigurărilor sociale de sănătate din România sunt următoarele:
descentralizarea şi autonomia referitoare la administrare, solidaritate şi
subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor, obligativitatea contribuţiei
de asigurări sociale de sănătate în vederea constituirii Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate, pachetul de servicii medicale de bază este
acordat, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat, alegerea
liberă a casei de asigurări de sănătate de către persoanele asigurate, alegerea
liberă de către personele asigurate a furnizorilor de servicii medicale, de
medicamente şi de dispozitive medicale, participarea persoanelor asigurate, a
statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate, transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de
sănătate, libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de
asigurări de sănătate.
Dintre toate principiile enunţate, principiul solidarităţii şi subsidiarităţii
în colectarea şi utilizarea fondurilor, este cel care stă la temeiul sistemului
asigurărilor sociale de sănătate.
Acest principiu iterează ideea că, în afara persoanelor expres exceptate,
raporturile de reciprocitate socială solicită participarea tuturor partenerilor
sociali la formarea Fondului naţional de asigurări sociale de sănătate, fiind
antisocial şi chiar imoral ca un subiect să nu se supună unei atare prevederi
imperative.

71
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Titlul VIII, Cap. 1, art. 208, alin. (3).

40
 Soluţia subsidiarităţii este utilizată pentru cazul în care, spre exemplu,
titularul dreptului de proprietate intelectuală nu are alte venituri72.
Aplicarea în mod concret a acestui principiu conduce la preluarea unei
părţi, contribuţii din sursa de venit, singura, pe care acesta o realizează.
Procedând într-un asemena mod se respectă, pe de o parte exigenţa textelor de
drept pozitiv şi obligaţia de a contribui şi pe de altă parte aspectul morale a
legii cu aplecare asupra asigurărilor sociale de săănătate, care impune, cu
exceptarea cazurilor strict şi limitativ prevăzute, tuturor partenerilor sociali,
participarea la constituirea Fondului naţional de asigurări sociale de sănătate.
Fără a face vreo distincţie în funcţie de veniturile de care dispun,
potrivit principiului solidarităţii sociale, toate persoanele asigurate, se bucură,
sau ar trebui să se bucure, de o ocrotire sănătăţii şi de o protecţie adecvată a
stării de sănătate prin serviciile medicale oferite, medicamente, dispozitive,
etc.
Prin lege sunt enumerate prestaţiile de care ar trebui să se bucure
persoanele asigurate, însă probelemele apar când este vorba de fondurile
necesare pentru a susţine din punct de vedere financiar aceste prestaţii. Având
în vedere reglementarea prin lege a acestor prestaţii, finanţarea trebuie să
răspundă condiţiilor impuse ducerea la îndeplinire a acestora.
Sistemul asigurărilor sociale de sănătate prin transferuri în flux,
asigurări întâlnite şi sub denumirea de redistributive73, a dat naştre
Principiului solidarităţii, principiu care este poziţionat la temelia asigurărilor
sociale de sănătate din România.

72
O soluţionare pe coordonate similare poate fi întâlnită şi în alte ipoteze ţinând tot de regimul fiscalităţii. De
exemplu, în cazul veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, contribuţia de asigurări sociale se
calculează raportat la veniturile respective doar în cazul în care plătitorul nu mai beneficiază de alte surse de
venit.
73
Acestea s-au organizat prin analogie cu sistemul general de impozite: plăteşti pe măsură ce câştigi (pay as
you earn -PAYE).

41
 În cadrul acestui sistem de asigurări solidaritatea se realizează atât între
generaţii, cât şi între persoanele din care se află în cadrul aceleiaşi generaţii.
În concluzie, generaţia activă reprezentată de persoanele care deţin
venituri şi cotizează contriuţii la Fondul unic de asigurări de sănătate susţine
prin plata beneficiarilor actuali de prestaţii în înţelesul legii, generaţia activă
viitoare74, procedând în acelaşi mod. Un avantaj al acestui mod al organizării
sistemului de asigurări sociale de sănătate din România este flexibilitatea de
care dă dovadă, fiind cu facilitate adaptabil de aspectele care apar. Un
dezavantaj major al sistemului de asigurări sociale de sănătate din România
este cel al dezechilibrelor între cei care contribuie la Fondul naţional unic de
sănătate şi persoanele care beneficiază de servicii medicale finanţate din acest
fond.
Această situaţie este des întâlnită ca urmare a faptului că un număr mai
restrâns de activi, persoane care realizează venituri şi trebuie să plătească
contribuţiile la Fondul unic de asigurări de sănătate trebuie să plătească
pentru un număr mai mare de populaţie inactivă.
Libera alegere a furnizorului de servicii medicale, alături de libera
alegere a medicului şi a casei de asigurări de sănătate au fost posibile prin
consacrarea principiului alegerii libere.
Atunci când un cetăţean se confruntă cu situaţii de urgenţă75 şi este
nevoie de asistenţă medicală de urgenţă, îngrijirile se acordă în spitale, cu
prezentarea la camera de gardă, în dispensare, policlinici. Serviciile medicale
acordate fără a face discriminare către persoanel asigurate şi membrii acestora
de familie, constituie un alt principiu al asigurărilor sociale de sănătate76.

74
ce îi succede
75
Asistenţa medicală de urgenţă nu este condiţionată de calitatea de asigurat.
76
Potrivit acestui principiu asiguraţii şi membrii lor de familie au dreptul la servicii medicale, fără a se ţine
cont de criterii politice, etnice, confesionale, de vârsta, sex şi de stare materială.

42
II.3. Contractul de asigurare
Persoanele asigurate, majoritatea ca urmare a încheierii unui contract
individual de muncă, angajatorii acestora, contribuţiile la Fondul unic de
asigurări sociale de sănătate, casele de asigurări judeţene de sănătate, Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, furnizorii de servicii medicale, de
aparatură şi de medicamente, constituie elementele componente ale sistemului
asigurărilor sociale de sănătate din ţara noastră
Relaţiile dintre acestea sunt de natură contractuală.
Persoanele asigurate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare77
sunt toate persoanele care sunt cetăţeni români, cu domiciliul în ţară, precum
şi cetăţenii străini şi apatrizii care au domiciliul în ţară şi contribuie la Fondul
unic de asigurări de sănătate sau aceia care au solicitat şi obţinut prelungirea
dreptului de şedere temporară.
Toate persoanele asigurate trebuie să încheie un contract de asigurare
de asigurare cu casele de asigurări de sănătate. Acest contract se poate încheia
de către perssoana ce va fi asigurată direct cu casa de asigurări de sănătate
aleasă sau prin angajator. C.N.A.S. prin Ordin al preşedintelui, după ce a
obţinut avizul consiliului de administraţie aprobă modelul contractului de
asigurări de sănătate.
Modelul contractului de asigurări de sănătate a fost aprobat prin art. 1 a
Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.
345/200678.
În funcţie de luarea în evidenţă a altor asiguraţi, contractele de
asigurări sociale de sănătate vor fi încheiate şi cu aceştia.

77
art. 211 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al
României Partea I, nr. 372/28 aprilie 2006.
78
Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720/23 august 2006, modificat prin Ordinul nr.
636/2007 pentru modificarea Ordinului preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 345/2006
privind aprobarea modelului contractului de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 608/4 septembrie 2007.

43
 În cazul modificării raporturilor de serviciu sau de muncă, contractul de
asigurări sociale de sănătate urmează angajatul, se transferă de la un angajator
la altul.
Acordul între două sau mai multe persoane se concretizează în contract.
Acest acord se dă în vederea constituirii sau stingerii unui raport juridic.
Doctrina a criticat şi a catalogat această definiţie ca incompletă
deoarece aceasta nu include, alături de efectele contractului şi modificarea
raportului juridic care are loc. Din acest considerent au fost emise mai multe
definiţii79.
Astfel, drepturi şi obligaţii iau naştere, se sting sau se modifică prin
încheierea contractelor.
În vederea constituirii sau stingerii unor rapoarte juridice între două sau
mai multe persoane, contractul reprezintă un acord.
Potrivit unor autori, raport juridic prin care se nasc drepturi şi obligaţii,
contractul reprezintă un acord de voinţă. şi, în sfârşit, potrivit altor autori80,
„contractul este acordul de voinţă care dă naştere, modifică sau stinge drepturi
şi obligaţii”.
Când se analizează diferitele definiţii ale contractului se poate observa
faptul că accentul se pune pe efectele juridice produse de contract. Diferenţele
între modurile de definire constau în aceea că, unii autori includ în definiţia
contractului civil toate efectele pe care acesta le generează, în timp ce alţi
autori iau în considerare doar scopul contractului81.
Obligaţiile pe care contractul le creează faţă de persoanele contractante82
sunt efectele contractului respectiv.

79
Corneliu Turianu, op. cit., p. 193
80
Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., p. 25.
81
acela de a produce efecte juridice, fără a enumera aceste efecte
82
Corneliu Turianu, op. cit., p. 67.

44
 Identificarea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut, modificat sau
stins prin contractul respectiv duce la stabilirea în concret a efectelor
contractului.
În acest scop trebuie să se arate existenţa contractului şi interpretarea
clauyelor conţinute. Cercetarea manifestării de voinţă a părţilor aflată în
concordanţă cu voinţa internă83 a acestora semnifică interpretarea contractului.
Sub condiţia efectuării dovezii de asigurat84 toate persoanele cu cetăţenie
română care domiciliază în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au
solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul
în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, deţin calitatea de asigurat,
bucurându-se de drepturile şi obligaţiile corelative. Acestea nu se mai pot
utiliza, se pierd85 o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de şedere în
România.
Documentele medicale justificative referitoare la calitatea personei de
asigurat se prezintă furnizorilor de servicii medicale în vederea beneficierii de
aceste servicii. Pentru urgenţele medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial
endemo-epidemic nu este solicitată calitatea de asigurat a personei care
83
Elena Cîrcei, În legătură cu interpretarea legii şi a convenţiilor civile, în „Dreptul” nr. 1/1993, pag. 44 - 47
84
în conformitate cu art. 211 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
85
Asiguraţii au dreptul să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la
care se asigură, în condiţiile prevederilor legale în vigoare şi ale contractului-cadru, să fie înscrişi pe lista
unui medic de familie pe care îl solicită, daca îndeplinesc toate condiţiile prevederilor legale în vigoare,
suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate, să îşi schimbe
medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia, să
beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod
nediscriminatoriu, să efectueze controale profilactice, să beneficieze de servicii de asistenţă medicală
preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor. De asemenea asiguraţii
mai au dreptul să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu
casele de asigurări de sănătate, să beneficieze de servicii medicale de urgenţă, de unele servicii de asistenţă
stomatologică, de tratament fizioterapeutic şi de recuperare, de dispozitive medicale, de servicii de îngrijiri
medicale la domiciliu.
Asiguraţii au dreptul de a li se garanta confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte
diagnosticul şi tratamentul, au dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale şi concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.
Asiguratul are obligaţia de a se înscrie pe lista unui medic de familie şi de a-l anunţa medicul de familie ori
de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate, de a se prezinta la controalele profilactice şi periodice
stabilite, de a anunţa în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificarilor datelor
de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi.
Respectarea tratamentului cu stricteţe şi indicaţiile medicului este una din obligaţiile asiguratului alături de
conduita civilizată faţă de personalul medico-sanitar şi achitarea contribuţiei datorate fondului şi suma
reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.

45
beneficiază. Această calitate de asigurat nu este necesară nici în cazul
monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială86 şi
a Programul naţional de imunizări. Aceste servicii de care beneficiază şi
neasiguraţii sunt stabilite în contractul cadrul printr-un pachet minimal de
servicii.
II.4. Contractul de furnizare de servicii medicale
În vederea acordării serviciilor medicale persoanelor asigurate prin
sistemul de asigurări sociale de sănătate, furnizorii de servicii medicale, de
dispozitive medicale şi de medicamente încheie contracte cu casele de
asigurări de sănătate. Aceşti furnizori de servicii medicale, dispozitive şi
medicamente sunt: farmaciile, unităţile sanitare, organizate conform
legislaţiei în vigoare, publice sau private, autorizate şi evaluate în condiţiile
legii, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare, alte
persoane fizice şi juridice care furnizează servicii medicale, medicamente şi
dispozitive medicale. Relaţiile care guvernează legătura dintre furnizorii de
servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări
de sănătate sunt de natură civilă avînd în vedere contractul încheiat anual
înter aceste două părţi. Prin încheierea actelor adiţionale sunt modificate sau
completate clauzele negociate de către părţi. Prin Ordin
comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate este aprobat contractul cadrul în care este inserat un
model de contract. Acest contract stabileşte bazele relaţiilor contractuale
dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi
casele de asigurări de sănătate. Contractul cadru este aplicabil tuturor
furnizorilor de servicii medicale.
Contractarea anuală reprezintă procesul ce reglementează relaţiile
contractuale dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de

86
În condiţiile art. 223 din Legea nr. 95/2006.

46
 sănătate. Aceste contracte se încheie în scopul asigurării drepturilor
persoanele asigurate.
Obligaţiile furnizoriilor de servicii medicale în asistenţa medicală
ambulatorie de specialitate născute ca urmare a încheierii contractelor cu
casele de asigurări de sănătate sunt următoarele: sub condiţia prezentării
biletului de trimitere, persoanele asigurate beneficiază de servicii de
asistenţă medicală ambulatorie de specialitate, în cazul urgenţelor şi
afecţiunilor confirmate care dau posibilitatea de a se prezenta la medicul de
specialitate din ambulatoriul de specialitate nu mai este necesar biletul de
trimitere; de servicii de medicină dentară, homeopatie şi planificare familială
precum şi de servicii de acupunctură, fitoterapie. Pentru a facilita accesul
persoanelor asigurate la serviciile medicale a fost elaborată o lista care
conţine afecţiunile confirmate ce dau posibilitatea persoanei asigurate de a
se prezentarea direct la medicul de specialitate din ambulatoriul de
specialitate. Aceasta se stabileşte prin norme. Cu excluderea serviciilor
medicale de recuperare-reabilitare acordate asiguraţilor şi a investigaţiilor
medicale paraclinice, în cazul furnizării serviciilor medicale în asistenţa
ambulatorie de specialitate, furnizorii nu solicită bilet de trimitere pentru
acestor servicii pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene care
sunt titulari ai cardului european de asigurări de sănătate.
Furnizorii de servicii medicale au obligaţia de a aduce la cunoştinţa
medicului de familie87, despre diagnosticul şi tratamentele efectuate şi
recomandate de către persoane asigurată. Furnizorul de servicii medicale
poate elibera concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă
atunci când se justifică din punct de vedere medical şi concluziile medicale
conduc la această soluţie pentru refacerea capacităţii de muncă şi a sănătăţii.

87
Actul medical efectuat de către furnizorii de servicii medicale este finalizat prin eliberarea prescripţiei
medicale pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală, a biletului de trimitere pentru investigaţii
paraclinice.

47
 Corespondenţa dintre furnizorul de servicii medicale şi medicul de familie se
poartă pe un document tipizat, formular denumit scrisoare medicală. Acesta
conţine, în mod obligatoriu numărul contractului închiat de furnizor cu casa
de asigurări de sănătate. Acest formular se poate utiliza doar de către medicii
unităţilor medicale ce se află în relaţii contractuale cu o casa de asigurări de
sănătate.
În conformitate cu reglementările legale în vigoare, când ne aflăm în
situaţia serviciilor medicale efectuate potrivit prevederilor contractului
încheiat de furnizorul de servicii medicale, acest furnizor tebuie să trebuie să
prescrie medicamente cu sau fără contribuţie personală în tratamentul
ambulatoriu şi să facă recomandări pentru investigaţii medicale paraclinice.
În cazul în care furnizorii de servicii medicale paraclinice au efectuat
investigaţiile medicale paraclinice persoanelor care nu prezintă biletul de
trimitere88 de la medicul de familie, aceştia nu respectă clauzele contractului
încheiat cu casa de asigurări de sănătate.
În condiţiile prezentate de prevederile legale, norme, furnizorii de
servicii medicale în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate care au
încheiat contract cu casa de asigurări de sănătate pot solicita, în acelaşi timp
de la persoanele asigurate cota de contribuţie personală a asiguraţilor pentru
unele servicii medicale, contravaloarea serviciilor medicale la efectuate la
cerere, coplata pentru servicii medicale.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite spre casele de
asigurări de sănătate valoarea definitivă a punctului, rezultată în urma
regularizării trimestriale. Începând cu ziua următoare transmiterii acestei
informaţii, în relaţiile cu furnizorii de servicii medicale în asistenţa medicală
ambulatorie de specialitate casele de asigurări de sănătate sunt obligate să
facă publică, atât prin afişare la sediu, cât şi pe pagina electronică.

88
cu condiţia ca medicul care a eliberat biletul de trimitere să se afle în relaţie contractuală cu aceeaşi casă de
asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală furnizorul de servicii medicale paraclinice.

48
 Furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte sunt
informaţi de către casele de asigurări de sănătate asupra numelui şi codului
de parafă al medicilor care nu mai sunt în relaţie contractuală cu casa de
asigurări de sănătate.

II.5. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. l din
Statut este o instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate
juridică, fără scop lucrativ. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are obiect
principal de activitate coordonarea sistemului se asigurări sociale de sănătate
şi asigurarea funcţionării unitare a acestuia.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-a înfiinţat la l ianuarie 1999,
o dată cu intrarea în vigoare a Legii asigurărilor de sănătate89. Acest moment
a reprezentat declanşarea celei mai ample reforme din România de după 1989
asupra sistemului asigurărilor sociale de sănătate. Noul sistem se bazează pe
anumite principii, ca de exemplu: concurenţa profesională a cadrelor
medicale, solidaritatea, descentralizarea, libertatea alegerii medicului. Aceste
elemente nu existau în reglementările anterioare.
Parte intergrantă a reformei sanitare declanşate, având premisele
politicii sanitare începută de către Guvern prin Ministerul Sănătăţii, Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate a demarat o adevărată reformă în sistemul
asigurărilor sociale de sănătate.
Au fost organizate diferite campanii de aducere la cunoştinţa
persoanelor asigurate despre modificările ce au intervenit în sistemul
asigurărilor sociale de sănătate. Aceste campanii au oferit transparenţă în
vederea conştientizării de către persoanele asigurate a problemelor cu care se

89
Legea nr. 145/1997 Legea asigurărilor sociale de sănătate publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997.

49
confruntă sistemul asigurărilor sociale şi de care se ocupă cei implicaţi şi cu
sarcini în acest domeniu.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-a implicat90 în planul
antisărăcie prin ducerea la îndeplinirea a obiectivelor prevăzute în programul
social, promovând în acelaşi timp incluziunea socială prin sporirea
accesibilităţii persoanelor neasigurate la pachetul minimal de servicii.
În vederea ducerii la îndeplinire a demersului de recuperare a debitelor,
semnalarea aspectelor ce ridică probleme în cadrul sistemul sanitar şi
rezolvarea acestora fără conflicte, Casa naţională de Asigurări de Sănătate a
colaborat activ cu sindicatele şi patronatele. Strategia şi politica aplicată de
către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au fost specifice sistemului
asigurărilor sociale de sănătate.
Colectarea şi administrarea fondurilor, precum şi achiziţionarea serviciilor
medicale utile persoanelor asigurate în noul sistem au reprezentat principalele
funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Raţionalizarea cheltuielilor din domeniul asigurărilor sociale de
sănătate şi eliminarea risipei au fost efectele politicii de furnizare a serviciilor
medicale în funcţie de cerere şi ofertă.
Casele de asigurări de sănătate acreditează furnizori de servicii
medicale, persoane fizice şi juridice în scopul de a încheia contracte de
prestări servicii cu acestea, cu finalitatea de a furniza asistenţă medicală91
persoanelor asigurate şi care implicit contribuie la finanţarea furnizorilor de
servicii medicale prin contribuţia la Fondul naţional de asigurări de sănătate.
Casele judeţene de asigurări de sănătate sunt cele care asigură interfaţa
între relaţia medic-pacient.

90
alături de alte instituţii centrale şi locale, servicii publice descentralizate, specialişti în domeniul cercetării,
asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale
91
S. Ghimpu, A. Ţiclea, C. Tufan, Dreptul Securităţii Sociale, Editura All Bec, Bucureşti, 1998, p. 259

50
 În vederea aplicării unitare a sistemului asigurărilor sociale de sănătate,
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are sarcina de a monitoriza
respectarea cadrului legislativ precum şi punerea în practică a acestuia. Cu
toate acestea, potrivit principiului descentralizării prezentat mai sus, casele
judeţene de asigurări de sănătate, în vederea soluţionării şi controlului
aspectelor specifice ce se regăsesc la nivel local92, se bucură de autonomie.
Sistemul Informatic Unic Integrat (S.I.U.I) realizat în vederea
finalizării reformei efectuate, este destinat să realizeze obţinerea unui flux
rapid în colectarea, centralizarea şi prelucrarea datelor din sistemul
asigurărilor de sănătate.
C.N.A.S. a dezvoltat, ca prima etapă a activităţii sale, reţele
administrativ instituţionale la nivel naţional. Casele judeţene de asigurări de
sănătate formează această reţea. Casele judeţene de asigurări de sănătate îşi
desfăşoară activitatea la nivelul fiecăriu judeţ. Înfiinţarea şi desfăşurarea
activităţii acestor case se face cu respectarea principiului descentralizării,
casele deţinând autonomie.
C.N.A.S. a introdus un sistem cu totul nou de retribuire a medicilor de
familie şi a specialiştilor din ambulatoriu din România. Venitul acordat în
funcţie de competenţa şi profesionalismul fiecărui medic a înlocuit salariul fix
ce era stabilit pînă la acea dată potrivit vechimii în muncă deţinute.
În funcţie de volumul de muncă se realizează calculul acestor venituri.
Astfel, veniturile acestor categorii de profesionişti din domeniul
medical au crescut în mod substanţial.
Soluţii concrete privind acordarea spaţiilor necesare desfăşurării
activităţilor cabinetelor medicale93 au fost identificate prin conlucrarea
Ministerul Sănătăţii alături de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Noul
92
În acest sens au loc întâlniri frecvente între membrii C.N.A.S. şi reprezentanţii locali, pentru integrarea
acestor aspecte locale într-un cadru general şi unitar.
93
Prin intermediul încheierii contractelor de comodat. Drept urmare, în prezent, medicii dispun de spaţii
adecvate activităţii medicale, închiriate cu titlu gratuit.

51
sistem de asigurări sociale de sănătate instituit a fost larg acceptat ca urmare a
acestor facilităţi acordate.
Colectarea contribuţiilor asiguraţilor şi angajatorilor la Fondul naţional
unic de sănătate a cunoscut o îmbunătăţire neaşteptată.
Cardul de asigurat reprezintă o realizare de mare anvergură. La cerere,
cu achitarea unei sume modice, persoanele asigurate primesc cardul de
asigurat de la casa de asigurări de sănătate cu care au încheiat un contract.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în îndeplinirea atribuţiilor
sale utilizează anumite funcţii. Administrarea fondurilor colectate şi
finanţarea serviciilor medicale persoanelor asigurate reprezintă funcţii ale
C.N.A.S.
Cererea şi oferta este cea care reglementează cadrul furnizărilor
serviciilor medicale.
Plata pentru serviciile medicale efectuate, criteriile calitative şi
cantitative privind evaluarea activităţii medicale sunt instituite prin contractul-
cadru care se semnează de către furnizorii de servicii medicale cu casele de
asigurări de sănătate.
C.N.A.S. are sarcina de a veghea la aplicarea prevederilor legale în
domeniu într-un mod unitar, la nivelul întregii ţări, cu respectarea, aşa cum
ama mai precizat, a principiului descentralizării, casele judeţene de asigurări
de sănătate, bucurându-se de autonomie şi controlul la nivel local.
În vederea respectării acestui principiu, cu aplicarea unitară a
prevederilor referitoare la asigurările sociale de sănătate, reprezentanţi ai
C.N.A.S. şi reprezentanţii locali ai caselor de asigurări de sănătate participă la
întâlniri de lucru organizate la nivel local sau naţional.
Unul dintre cele mai mari proiect dezvoltate în România în domeniul
asigurărilor de sănătate este cel informatizat, resepectiv Sistemul Informatic
Unic Integrat. Programul a fost dezvoltat de Casa Naţională de asigurări de

52
sănătate în vederea obţinerii unui flux rapid şi sigur în vederea colectării,
centralizării şi prelucrării datelor din sistemul asigurărilor de sănătate.
Prin intermendiul caselor de asigurări de sănătate, Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate, hotărăşte şi duce la îndeplinire politica şi strategia ce
trebuie implementată la nivelul României în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate.
Organizat ca un sistem obligatoriu, descentralizat, autonom, având ca
fundament principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii referitoare la colectarea
şi utilizarea contribuţiilor la Fondul unic de asigurări sociale de sănătate, acest
sistem funcţionează potrivit normelor emise de Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate. Normele referitoare la modalitatea de colectare94 a contribuţiilor
la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt stabilite de Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate.
Aceasta urmăreşte, de asemenea, respectarea obligaţiei avute în vedere
de către părţi95 la încheierea contractului.

II.5.1. Atribuţiile C.N.A.S.

Gestionarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate este
în sarcina C.N.A.S., prin organele sale de conducere, respectiv prin
Preşedintele C.N.A.S. Gestionarea fondului se realizează alături de casele de
asigurări de sănătate96.
Proiecte de acte normative, cu avizul prealabil al Ministerului Sănătăţii,
sunt propuse de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în vederea unei mai

94
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate Fondului de asigurări sociale de
sănătate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, precum şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei
Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor procedează la
aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite.

95
Corneliu Turianu, op. cit., p. 179
96
inclusiv Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii
Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor.

53
bune funcţionări a sistemului asigurărilor sociale de sănătate. Totodată, Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate avizează proiectele cu privire la actele
normative ce pot influenţa Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate.
În vederea administrării asigurărilor sociale de sănătate, cu avizul
prealabil al Ministerului Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,
elaborează, implementează şi gestionează formularele aplicabile în mod unitar
şi procedurile.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate elaborează şi publică raportul
anual, precum şi execuţia bugetară pe capitole şi subcapitole. De asemenea,
Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor şi planul de activitate pentru anul
următor sunt în sarcina acestei case.
În vederea gestionării şi administrării Fondului naţional unic al
asigurărilor sociale de sănătate şi înregistrarea asiguraţilor, Casa Naţională de
Asigurări Sociale de Sănătate organizează Sistemul informatic unic integrat.
La propunerea Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor
Dentişti din România şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Ministerul
Sănătăţii stabileşte indicatorii utilizaţi în vederea raportării datelor în sistemul
de asigurărilor sociale de sănătate. Aceşti indicatori sunt unitari.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate97 elaborează strategia în
doemeniul colectării contribuţiilor persoanelor asigurate şi a angajatorilor
acestora, după caz, la Fondul naţional unic de asigurări de sănătate.
Aceasta implică totodată angajarea răspunderii Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate faţă de Guvern şi faţă de persoanele asigurate.

97
C.N.A.S. participă la stabilirea obiectivelor programelor de sănătate publică în colaborare cu Ministerul
Sănătăţii Publice, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, reprezentanţi ai
asiguraţilor, spitalelor şi clinicilor universitare, ai unităţilor de cercetare, ai organizaţiilor neguvernamentale,
ai sindicatelor şi patronatelor, ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie.

54
 După consultarea patronatelor şi sindicatelor reprezentative pentru
domeniul asigurărilor sociale de sănătate, Colegiului Medicilor din România,
Ordinului Biochimiştilor, Colegiului Farmaciştilor din România, Colegiului
Medicilor Dentişti din România, Biologilor şi Chimiştilor din România,
Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, Casa Naţională de
Asigurări Sociale de Sănătate elaborează proiectul contractului-cadru. Acest
proiect se înaintează spre aprobare guvernului de căte Ministerul Sănătăţii.
Cerinţele privind nivelul calităţii serviciilor medicale acordate
persoanelor asigurate în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul medico-
chirurgical şi stomatologic sunt elaborate de către Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate98, după ce în prealabl au fost consultaţi reprezentanţii
legali ai Colegiului Medicilor din România şi ai Colegiului Medicilor Dentişti
din România. În acelaşi cadru se stabilesc condiţiile în vederea acordării
asistentei medicale către persoanele asigurate.
Lista medicamentelor ce se eliberează în baza prescripţiilor medicilor,
cu sau fără contribuţie personală către persoanele asigurate este modificată la
pronunerea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate.
Aceasta efectuează întreţinerea şi administrarea bunurile imobile şi a
dotărilor materiale din patrimoniu, cu analizarea la propunerea emisă de către
casele de asigurări sociale de sănătate a proiectelor bugetelor de venituri şi
cheltuieli ale acestora.
Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate are atribuţii de a
determina caracteristicile tehnice ale cardului european de asigurări sociale de
sănătate şi de a asigura o implementare viabilă a acestuia.
O altă funcţi îndeplinită de casă este aceea de organism de legătură cu
organismele similare din statele semnatare alături de România a unor

98
C.N.A.S., prin comisiile organizate la nivel naţional, elaborează şi stabileşte metodologia şi nivelul de
evaluare a furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale şi medicamente împreună cu Ministerul
Sănătăţii Publice.

55
documente internaţionale cu prevederi ce au impact în domeniul asigurărilor
sociale de sănătate.99
Colectarea şi prelucrarea informaţiilor referitoare la serviciile medicale
oferite persoanelor asigurate de către furnizorii de servicii medicale prin
finanţarea primită de la casele de asigurări de sănătate judeţene, se realizează
cu ajutorul instituţii abilitate de lege.
Furnizorilor de servicii medicale şi angajatorilor le sunt oferite
informaţii, consiliere, referitoare la asigurările sociale de sănătate de către
Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate.
Achiziţia de medicamente şi materiale specifice în vederea derulării
programelor de sănătate se realizează prin desfăşurarea la nivel naţional a
licitaţiilor organizate de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea Casei
Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate.
Controlul şi monitorizarea eliberării medicamentelor compensate şi
gratuite se efectuează de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin
organele sale de control de la nivel naţional sau de la nivel local, organe de
control care aparţin caselor de asigurări de sănătate judeţene.
O altă atribuţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este aceea
de a asigura evidenţa statistică utilă în desfăşurarea activităţii în cadrul
asigurărilor sociale de sănătate. În vederea ducerii la îndeplinire a acestei
atribuţii, casa conlucrează cu instituţii care lucrează în domeniul statisticii, al
sondajelor pentru a reflecta nivelul de satisfacţie al asiguraţilor referitor la
serviciile medicale de care au beneficiat.
Alături de partenerii sociali100, Casa Naţională de Asigurări Sociale de
Sănătate realizează demersurile necesare în vederea promovării şi asigurării

99
În vederea perfecţionării sistemului de asigurări sociale de sănătate din România C.N.A.S. realizează
prognoze, strategii, studii şi analize privind dezvoltarea, funcţionarea, eficacitatea şi performanţele acestuia,
în acelaşi timp îndrumând metodologic şi controlând modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele
de asigurări.
100
patronate, sindicate, societate civilă

56
sănătăţii şi dezvoltarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate din
România.
Informarea persoanelor asigurate este asigurată de către casele de
asigurări de sănătate judeţene. Această informare cuprinde, dar fără a se
limita la aceste, drepturile şi obligaţiile persoanelor asigurate, informaţii
referitoare la serviciile medicale la care acestea au dreptul, cota de contribuţie
şi modalitate efectuării plaţii, modalităţi de prevenire a îmbolnăvirii,
pericolele consumului de droguri, alcool şi tutun.
Monitorizarea şi controlul încheierii şi ducerii la îndeplinire a
contractelor încheiate între furnizorii de servicii medicale, de medicamente şi
de dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate la nivel judeţean,
revine în sarcina Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate. Acest
control şi monitorizare se răsfrânge şi asupra organelor de conducere ale
caselor de asigurări de sănătate.
Coordonarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate este asigurat de
către Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate prin oferirea logisticii
necesare funcţionării unitare.
În vederea informării şi promovării intereselor persoanelor asigurate,
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate utlizează forme adecvate de
mediatizare, controlează calitatea şi realitate serviciilor medicale efectuate de
către furnizorii de servicii medicale. Acest control se efectuează, în general,
alături de casele de asigurări de sănătate, ca urmare a contractelor de furnizare
de servicii încheiate101 cu furnizorii acestor servicii.
Fotografia exactă a sistemului asigurărilor sociale de sănătate este
realizată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în raportul anual

101
Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, asigură aplicarea unitară a modalităţilor
de acordare a asistenţei medicale cetăţenilor statelor cu care România a încheiat acorduri, asigură logistica şi
baza materială necesare activităţii de pregătire şi formare profesională a personalului, din cheltuielile de
administrare a Fondului

57
transmis Guvernului şi în rapoartele transmise Parlamentului, la solicitarea
acestuia.
Programele naţionale de sănătate sunt implementate de Casa naţională
de Asigurări Sociale de Sănătate, potrivit strategiei aprobate de Ministerul
Sănătăţii. Aceste programe sunt finanţate din bugetul Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate, astfel încât casa răspunde de alocarea,
monitorizarea şi controlul fondurilor alocate în acest scop şi în acelaşi timp de
analiza indicatorilor fizici şi de eficienţă, care se realizează cu sprijinul
caselor de asigurări de sănătate.
Analiza derulării programele naţionale de sănătate cu scop curativ
finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
este transmisă Agenţiei Naţionale pentru Programe de Sănătate anual,
trimestrial sau la solicitare.
După consultarea prealabilă a reprezentanţilor legali ai Colegiului
Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentişti din România,
Colegiului Farmaciştilor din România, şi Ordinului Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România, Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate, în
vederea unei decontări adecvate şi cu limitarea cheltuielilor, elaborează alături
de Ministerul Sănătăţii, protocoale de practică.

II.5.2. Servicii medicale în cadrul asigurărilor medicale de sănătate

- servicii medicale suportate de casa de asigurări de sănătate
Persoanele asigurate beneficiază de acces la servicii medicale,
medicamente, materiale sanitare, precum şi la dispozitive medicale.
Furnizorii de servicii medicale acordă către persoanele asigurate aceste
servicii ca urmare a contractelor încheiate anual cu Casa de asigurări de
sănătate a municipiului Bucureşti, casele de asigurări de sănătate judeţeane,

58
Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, Casa Asigurărilor de Sănătate
a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Ca urmare a perfectării contractelor de asigurări de sănătate, persoanel
asigurate au dreptul la îngrijire medicală pentru refacerea sănătăţii, în caz de
accident sau de boală, din prima zi de îmbolnăvire şi până la vindecare 102.
Oferirea accesului la servicii medicale se consideră a se realiza în cele mai
bune condiţii, respectiv se consideră a fi optimă în cazul în care există
liberatatea persoanei asigurate de a-şi alege furnizorul de servicii medicale,
casa de asigurări de sănătate, persoanele fiin informate complet şi corect
asupra serviciilor medicale la care au dreptul.

II.5.3. Servicii medicale nesuportate de casa de asigurări de

sănătate
În cadrul asigurărilor sociale de sănătate nu sunt incluse anumite
servicii medicale103, ca de exemplu: asistenţa medicală curativă la locul de
muncă, unele servicii medicale de înaltă performanţă, servicii de sănătate
acordate în caz de risc profesional104, unele servicii de asistenta
stomatologică, servicii hoteliere cu grad înalt de confort. Aceste servicii nu
sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin contribuţiile la Fondul unic de asigurări sociale de sănătate,
instituţiile, societăţile cu capital privat şi mixt, inclusiv cu capital străin
asigură premisele funcţionării sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

102
În categoria serviciilor medicale suportate de Casa de asigurări de sănătate intră următoarele servicii
medicale: servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea
precoce a bolilor; servicii medicale ambulatorii; servicii medicale spitaliceşti; servicii de asistenţă
stomatologică; servicii medicale de urgenţă; servicii medicale complementare pentru reabilitare; asistenţă
medicală pre -, intra -, şi postnatală; îngrijiri medicale la domiciliu; medicamente, materiale sanitare, proteze,
orteze.
103
Serviciile prevăzute mai sus se stabilesc prin contractul–cadru
104
boli profesionale şi accidente de munca

59
 Referitor la serviciile medicale nedecontate, în practica judiciară105, în
cazul săvârşirii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, sub aspectul
laturii civile, inculpatul a fost obligat la despăgubiri atât către familia
victimei, cât şi către spitalul în care victima a primit îngrijiri.

II.6. Concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

Protecţia sănătăţii persoanelor asigurate se mai asigură şi prin
indemnizaţii şi ajutoare.
Următoarele indemnizaţii se acordă în sistemul asigurărilor sociale de
sănătate: ajutorul de somaj, ajutorul de integrare profesională, indemnizaţii
pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii; indemnizaţii
în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă; indemnizaţia pentru
îngrijirea copilului în vârsta de până la 2 ani; indemnizaţii în caz de
maternitate.

II.6.1 Concedii şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor,

refacerea şi întărirea sănătăţii
În vederea preîntâmpinării îmbolnăvirilor şi prevenirii accidentelor,
statul, prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, acordă indemnizaţii în
acest scop.
Indemnizaţia pentru trecerea temporară la alt loc de muncă se acordă ca
urmare a unui accident survenit la locul de muncă sau a unor boli profesionale
pe care le suferă angajaţii. Aceştia, pentru o anumită perioadă de timp sau
definitiv pot fi repartizaţi la alt loc de muncă.
Numai în cazul în care există o diferenţă salarială în defavoarea
salariatului, adică dacă la noul loc de muncă angajatul are un venit de natură
salarială mai mic decât media veniturilor din ultimele şase luni, care au

105
Secţia penală – decizia penală nr. 130/A/08 aprilie 2004.

60
constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale pe lunile
respective, persoana asigurată beneficiază de indemnizaţia mai sus arătată.
Indemnizaţiile pentru reducerea timpului de muncă se acordă, pentru
cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, la propunerea medicului de familie
şi a medicului expert al asigurărilor sociale.
Cuantumul lunar al acestei indemnizaţii se calculează la fel ca în cazul
mai sus prezentat.
Indemnizaţia pentru carantina se acordă atât salariaţilor cu carte de
muncă pe o perioada nelimitată precum şi angajaţilor pe perioadă
deternimată. Vechimea în muncă nu constituie o condiţie obligatorie, în cazul
în care salariaţii sunt opriti la locul de muncă de către organele medico-
sanitare din cauza unei boli contagioase ivite.
Protejarea sănătăţii populaţiei şi prevenirea extinderii epidemiilor se
realizează prin declanşarea carantinei. Cotele de contribuţie ale angajatorului
şi salariatului achitate pentru asigurările sociale de sănătare, respectiv un
procent de 75% din baza de calcul determinata ca medie a veniturilor pe sase
luni, determină cuantumul lunar al indemnizaţiei.
Prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor, refacerea şi întarirea
sănătăţii salariaţilor sunt motivele pentru care se acordă indemnizaţiile mai
sus arătate.
De asemenea, alături de măsurile mai sus prezentate, trimiterile la
tratament balneoclimateric şi la odihnă, reprezintă o altă modalitate de a
proteja persoanele asigurate prin intermendiul sistemului asigurărilor sociale
de sănătate. Aceste trimiteri se pot acorda pensionarilor, angajaţilor şi
membrilor lor de familie. În cazul angajaţilor ce au contracte individuale de
muncă încheiate pe durată nedeterminată, aceştia se bucură de indemnizaţii
calculate şi date pentru zilele de tratament balnear care depăşesc durata
concediului de odihnă, dacă sunt trimişi în timpul concediului lor legal de
61
odihnă pentru tratament. În vederea efectuării transportului şi pentru
readaptarea la locul de muncă, la cele mai sus arătate se adaugă două, trei zile.
Pentru cei care se află în incapacitate temporara de muncă beneficiază
de indemnizaţie aferentă duratei tratamentului în cazul în care recomandarea
privind tratamentul este primită de la organele medicale competente.
Un procent de la 50% pâna la 85% din sporurile legale şi din salariul
tarifar reprezintă cuantumul indemnizaţiei pentru trimiterea la tratament
balnear.
Trimiterea la odihnă şi la tratament balneoclimateric se acordă
salariaţilor106 şi pensionarilor în baza prescripţiilor medicale.
Finanţate din fondurile asigurărilor sociale, biletele de odihnă
reprezinta aproximativ 15% în comparatie cu cele de tratament. Numărul de
locuri pentru odihnă sunt aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat.
Copii persoanei asigurate în cazul în care au vârsta cuprinsa între 6 şi
18 ani şi frecventează cursurile unei unităţi de învatamânt preuniversitar,
soţul, soţia acestuia beneficiază de bilete la odihnă şi tratament.
În vederea beneficierii de bilete de pdihnă, beneficiarii trebuie să
plătească următoarele contribuţii: în cazul salariaţilor bugetari, aceştia trebuie
să plătească 50% din preţul integral al biletului de odihnă; pretul integral al
biletului de odihna în cazul sotului, sotiei; un procent de 50% din contribuţia
părintelui în cazul copiilor.
În procent de 70%, preţul cazării şi al tratamentului balneoclimateric,
costul transportului, mesei, se suporta pentru angajaţi şi membrii lor de
familie, pensionari din bugetul asigurărilor sociale de stat, în funcţie de
staţiune şi de sezon în funcţie de nivelul pensiei sau al salariului.

106
Se acorda prioritate salariatilor care lucreaza în conditii foarte grele sau foarte vatamatoare, sunt suferinzi
de boli cronice sau profesionale, invalizilor.

62
 În cazul pensionarilor de invaliditate şi a persoanelor asigurate care se
găsesc în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de
zile, se suportă în totalitate, din bugetul asigurărilor sociale de stat,
contravaloarea biletelor de tratament balnear.
Având în vedere natura tratamentului şi tipul afecţiunii persoanei
asigurate, 15+21 de zile durează tratamentul balnerar, acesta fiiind stabilit de
medicul expert al asigurărilor sociale, în funcţie de tipul afecţiunii şi de
natura tratamentului.

II.6.2. Concediul şi indemnizaţia în caz de pierdere temporară a

capacităţii de muncă
Formă de ocrotire socială107, indemnizaţia în caz de pierdere temporară
a capacităţii de muncă reprezintă o suma de bani, acordată din fondul
asigurărilor sociale.
Indemnizaţia se oferă pe toată perioada în care angajaţii permanenţi,
temporari sau sezonieri aflati în perioada de proba, îsi pierd temporar
capacitatea de munca, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de
munca, a unui accident în afara de munca sau a unei boli obisnuite, precum si
pe toata durata convalescentei, pâna la însanatosire sau pensionare. Asiguratii
beneficiaza de concediu medical si de indemnizatie pentru incapacitate
temporara de munca daca dovedesc incapacitatea temporara de munca printr-
un certificat medical eliberat de catre medicii asigurarilor sociale de stat.
Acordarea acestor indemnizatii necesita un stagiu de cotizare de cel
putin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu
medical înscrisa în certificatul de concediu medical.
Beneficiaza de indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, în
aceleasi conditii ca si ceilalti asigurati, pensionarii care realizeaza venituri

107
Deci, indemnizatia se acorda salariatilor cu contracte de munca încheiate pe durata determinata sau
nedeterminata

63
dintr-o activitate profesionala pentru care se calculeaza si se plateste
contributia de asigurari sociale.
Concediul medical în caz de boala sau accident se acorda salariatilor,
inclusiv persoanelor aflate în perioada de proba, indiferent de durata
determinata sau nedeterminata a contractului de munca, în caz de incapacitate
temporara de munca provocata de boala sau de accident. Totusi, salariatii
încadrati cu contract de munca pe durata determinata trebuie sa aiba o
vechime în munca de minimum 4 luni în ultimele 12 luni sau de 10 luni în
ultimii doi ani premergatori acordarii concediului medical. Când concediul
medical depaseste 6 luni, el poate fi prelungit de Ministerul Sanatatii cu cel
mult 90 de zile. În cazul în care nici dupa expirarea acestei perioade de timp
asiguratul nu-si reface capacitatea de munca, se avizeaza pensionarea de
invaliditate.
Indemnizatia108 în caz de pierdere temporara a capacitatii de munca din
cauza unei boli sau a unui accident se suporta din prima zi de incapacitate
temporara de munca si pâna la data încetarii acesteia sau pensionarii numai
din fondurile unitatii în care salariatul îsi desfasoara activitatea. Daca unitatea
economica îsi încheie activitatea, indemnizatiile respective se suporta din
asigurarile sociale de stat.
Conditia de acordare a indemnizatia în caz de pierdere temporara a
capacitatii de munca este ca asiguratul sa fi realizat cel putin 6 luni de plata a
contributiei de asigurari sociale în ultimele 12 luni anterioare primei zile de
concediu medical înscrisa în certificatul de concediu medical.
Indemnizatia se acorda fara conditii de stagiu de cotizare, în cazul
urgentelor medico-chirurgicale, a tuberculozei si a bolilor infectocontagioase
din grupa A.

108
Aceasta indemnizatie constituie o forma de protectie sociala concretizata în suma de bani ce se acorda prin
asigurarile sociale de stat pe toata perioada de timp în care salariatii permanenti, temporari sau sezonieri îsi
pierd temporar capacitatea de munca, datorita unei boli profesionale sau accident de munca, a unui accident
în afara de munca sau boala obisnuita, precum si pe toata durata convalescentei pâna la însanatosire sau
pensionare.

64
 Cuantumul indemnizatiei în caz de incapacitate temporara de munca se
determina prin aplicarea cotei de 75% asupra bazei de calcul determinate ca
medie a veniturilor lunare din ultimele sase luni, pe baza carora s-a stabilit
contributia pentru asigurarile sociale .
Angajatii în vârsta de pâna la 18 ani, cu o vechime neîntrerupta în
munca de pâna la 2 ani au dreptul, în cazul incapacitatii temporare de munca,
la un ajutor ce reprezinta 56% din salariul tarifar lunar. În caz de incapacitate
temporara de munca, din cauza unui accident care nu are legatura cu munca
sau a unei boli obisnuite, indemnizatia ce se acorda pentru primele 3 zile
calendaristice de concediu medical este de 50% din cuantumul cuvenit.
Salariaţii unitatilor miniere precum si cei care îsi desfasoara activitatea
în conditii foarte grele de munca, cum ar fi otelarii, turnatorii, forje etc. si care
se afla în concedii medicale datorita accidentelor de munca, îmbolnavirilor
profesionale precum si în cazurile de urgenta medicala beneficiaza de o
indemnizatie ce reprezinta 100% din salariul tarifar de încadrare. De
asemenea cuantumul indemnizatiei în caz de incapacitate temporara de munca
cauzata de tuberculoza, SIDA, cancer de orice tip si boala contagioasa este de
100% din baza de calcul determinata ca medie a veniturilor lunare din
ultimele 6 luni de cotizare.
Indemnizatia în caz de pierdere temporara a capacitatii de munca se
suporta de catre angajator109 si/sau de catre bugetul asigurarilor sociale de
stat.

109
Angajatorul suporta aceasta indemnizatie în functie de numarul de angajati, astfel:
> Pâna la 20 de angajati, din a patra zi pâna în a zecea zi de
incapacitate de munca;
> Între 21-100 de angajati, din prima zi pâna în a 12-a zi de
incapacitate de munca;
> Peste 100 de angajati, din prima zi pâna în a 17-a zi de incapacitate de munca. Din bugetul asigurarilor
sociale de stat, indemnizatia în caz de pierdere temporara a capacitatii de munca se suporta astfel:
> Din prima zi de incapacitate temporara de munca, în cazul persoanelor care beneficiaza de indemnizatie de
somaj, de integrare profesionala sau alocatie de sprijin, persoanele care au calitatea de asigurat si realizeaza
un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin 5 salarii medii brute pe economie;
> Din ziua urmatoare celei suportate de angajator si pâna la data încetarii incapacitatii temporare de munca
sau pensionarii.

65
 Indemnizatia acordata pentru incapacitate temporara de munca se
acorda pe o durata de timp de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit
din prima zi de îmbolnavire.
Începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi pâna la 180
de zile, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.
În cazul unor boli speciale, durata de acordare a indemnizatiei pentru
pierderea temporara a capacitatii de munca poate fi mai mare.

II.6.3. Indemnizaţia de naştere

Indemnizatia de nastere reprezinta o forma de încurajare de catre stat a
natalitatii si se acorda mamelor, indiferent daca sunt sau nu asigurate, numai
la nasterea celui de-al doilea copil si pentru fiecare copil nascut ulterior, viu
sau mort. Cuantumul acestei indemnizatii este stabilit în suma fixa pentru
fiecare dintre acesti copii. Stabilirea si plata indemnizatiei de nastere se face
prin dispozitia primarului localitatii în a carei raza teritoriala domiciliaza
mama îndreptatita.
Plata indemnizatiei se face pe baza actelor de nastere ale copiilor, din
bugetele locale, din sumele defalcate cu aceasta destinatie din bugetul de stat.
Aceasta indemnizatie unica se acorda indiferent de natura si de nivelul
veniturilor parintilor si independent de toate celelalte forme de protectie a
familiilor cu copii.

II.6.4. Concediul şi indemnizaţia de maternitate

Concediul de maternitate, pe perioada caruia se va primi indemnizatia
pentru maternitate sau indemnizatia pentru sarcina si lehuzie, se concretizeaza
în concediu prenatal si concediu postnatal si se acorda pe o durata maxima
însumata de 126 de zile calendaristice pe baza certificatului medical.
Concediul de maternitate cuprinde 63 de zile concediu prenatal si 63 de
zile concediu postnatal cu posibilitatea compensarii între ele, în functie de

66
recomandarea medicului si de optiunea persoanei beneficiare, în conditiile
respectarii concediului postnatal de minim 42 de zile110.
Perioada concediului postnatal a fost stabilita obligatoriu la 42 de zile
deoarece înainte de aparitia Legii 577 au existat cazuri în care în care medicii
au acordat toate cele 126 de zile de concediu de maternitate înainte de nastere.
În prezent, în cazul aparitiei unor astfel de cazuri, persoana aflatã în aceastã
situatie nu va primi nici un fel de remunerare pe perioada concediului
postnatal. Ea va putea sã primeasca indemnizatie pentru cresterea copilului
pâna la doi ani doar dupa ce se epuizeaza cele 42 de zile de concediu
postnatal.
Indemnizatia111 care se acordã pentru cele 126 de zile de concediu de
maternitate se stabileste dacã persoana respectivã are îndeplinitã conditia de a
avea sase luni stagiu de cotizare la asigurarile sociale în ultimele 12 luni
anterioare datei nasterii copilului.
Indemnizatia în caz de maternitate se plateste pe baza certificatului de
concediu medical si a cererii tip privind solicitarea drepturilor de asigurari
sociale, si, dupa caz, a certificatului de persoana cu handicap, emis în
conditiile legii. De aceste drepturi beneficiaza si femeile însarcinate care au
încetat plata contributiei de asigurari sociale, dar care nasc în termen de noua
luni de la data pierderii calitatii de asigurat. Femeile cu handicap asigurate
beneficiaza, la cerere, de concediu pentru sarcina, începând cu luna a sasea de
sarcina.
Tot din bugetul asigurarilor sociale se suporta si un ajutor de
maternitate în suma fixa acordat studentelor ai caror soti sunt studenti sau
efectueaza stagiul militar, ori studentilor ale caror sotii nu realizeaza venituri.

110
conform Legii 577 din 22 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Nr. 1 din 5 ianuarie 2004, care aprobã
Ordonanta nr.9 din 2003, ce modificã Legea 19 privind sistemul public si alte drepturi de asigurari sociale
111
În ceea ce priveste valoarea indemnizatiei care se acordã în perioada de maternitate, ea a fost stabilitã la
85% din media veniturilor realizate în ultimele sase luni de stagiu anterioare nasterii copilului si se suporta
din bugetul asigurarilor sociale.

67
La acest ajutor care se acorda în suma fixa pentru fiecare sarcina se adauga o
suma separata pentru procurarea rufariei fiecarui copil nou nascut.

II.6.5. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal

La sfârsitul anului 2003 pentru prima data în tara noastra au fost puse
bazele legislative pentru acordarea concediului si indemnizatiei de risc
maternal. Pe de o parte reglementarile legale adoptate cuprind o multime de
masuri si conditii cu caracter obligatoriu112 pe care angajatorii trebuie sa le
asigure femeilor gravide iar pe de alta parte ele se constituie si ca masuri
speciale si drepturi de protectie sociala specifice pentru femeile care sunt
salariate, se afla în stare de graviditate, sunt mame, lauze sau care alapteaza si
care au cetatenie româna sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau
sunt cetateni ai altor state cu domiciliul în România.
Solicitantele indemnizatiei de risc maternal trebuie sa dovedeasca
starea de maternitate si necesitatea protectiei speciale cu documente emise de
medicul de familie sau medicul de specialitate. O data cu aparitia
reglementarilor legale referitoare la riscul maternal, toti angajatorii au fost
obligati sa procedeze la evaluarea locurilor de munca din punct de vedere al
securitatii salariatelor gravide sau în perioada imediat urmatoare nasterii,
lauze sau în perioada de alaptare. Astfel, angajatorul trebuie sa îndeplineasca
toate masurile cerute pentru crearea conditiilor corespunzatoare evitarii
riscului potential semnalat si procedeaza în continuare la evaluarea
posibilitatii de a modifica orarul de lucru al angajatei sau a conditiilor la locul
de munca respectiv la repartizarea unui alt loc de munca. În cazul în care nici
una dintre actiunile precizate nu este posibila, angajatorul va întocmi toate

112
Aspectele esentiale care trebuie avute în vedere la respectarea acestor reglementari sunt: > Riscul maternal
se confunda, de multe ori, cu o eventuala sarcina în timpul careia medicul de specialitate constata probleme;
> De aceste prevederi poate beneficia numai o persoana care este
Angajata sub forma contractului individual de munca;
> Aceste reglementari nu sunt aplicabile persoanelor asigurate în cadrul sistemului public de pensii în baza
declaratiei de asigurare (având calitatea de patron, asociat, persoana fizica autorizata etc.) sau contract de
asigurare si nici persoanele beneficiare ale drepturilor de somaj;

68
formele pentru a proceda la acordarea concediului si indemnizatiei de risc
maternal. Acest concediu si acest tip de indemnizatie nu se acorda simultan cu
alte concedii prevazute de legislatia privind sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale.
Concediul pentru risc maternal nu poate depasi 120 de zile si va fi
acordat în functie de situatia specifica a salariatei:
> În situatia femeii gravide salariata poate beneficia de acest tip de
concediu în urmatoarele conditii: înainte de concediul de maternitate,
respectiv înainte cu cele 63 de zile de nasterea copilului; daca solicita
dispensa pentru consultatii prenatale care nu se pot efectua decât în timpul
programului de lucru, cu conditia ca acestea sa nu depaseasca 16 ore pe luna;
reducerea cu 25% a duratei normale de lucru daca nu poate îndeplini durata
normala de munca;
> În situatia în care salariata a nascut recent, poate cere concediu de
risc maternal daca au trecut minim 42 de zile calendaristice de la nastere si nu
a solicitat concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului pâna la
împlinirea vârstei de doi ani113;
> În situatii speciale, ca de exemplu munca de noapte sau în conditii
insalubre sau greu de suportat salariata însarcinata sau în perioada de alaptare
va trebui transferata la un alt loc de munca unde timpul de lucru este ziua si în
conditii normale, mentinându-i-se salariul de baza brut lunar.

II.6.6. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului

în vârsta de până la doi ani
Indemnizatia pentru cresterea si îngrijirea copilului constituie o alta
forma de sprijin banesc ce se acorda mamelor salariate care au copii în vârsta
de pâna la doi ani. Acest tip de indemnizatie se acorda, la cerere, în

113
De asemenea, ea mai poate beneficia de anumite facilitati la locul de munca, ca de exemplu doua pauze de
alaptare de câte o ora fiecare în timpul programului de lucru sau reducerea duratei normale de lucru cu doua
ore zilnic

69
continuarea indemnizatiei în caz de maternitate sau oricând pentru îngrijirea
copilului, pâna când acesta împlineste vârsta de doi ani.
Indemnizatia pentru crestere si îngrijirea copilului constituie o alta
forma de sprijin banesc ce se acorda mamelor salariate care au copii în vârsta
de pâna la doi ani114.
În cazul copilului handicapat, indemnizatia se acorda, la cerere, pâna la
vârsta de trei ani pe baza certificatului de persoana cu handicap.
De concediul si de indemnizatia pentru cresterea copilului pâna la
vârsta de doi ani poate beneficia, optional, oricare dintre parintii copilului iar
durata acestui concediu constituie vechime în munca. Mamele care au copii în
vârsta de pâna la sapte ani, pe care îi îngrijesc, pot lucra ½ din norma, daca nu
beneficiaza de crese sau camine iar în aceste conditii se ia în considerare la
calculul vechimii în munca, timpul lucrat o norma întreaga.

II.6.7. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav

Indemnizatia pentru îngrijirea copilului constituie o alta forma de
sprijin banesc ce se acorda mamelor salariate pentru îngrijirea copilului
bolnav, în vârsta de pâna la sapte ani, iar în cazul copilului cu handicap, pâna
la împlinirea vârstei de 18 ani. Durata de acordare a indemnizatiei este de 14
zile calendaristice într-un an cu exceptia situatiilor în care copilul
contracteaza boli contagioase, este imobilizat sau este supus unor interventii
chirurgicale, caz în care durata concediului medical se stabileste de catre
medicul de familie.

114
Pâna la 31 decembrie 2003, cuantumul indemnizatiei reprezinta 85% din media veniturilor lunare din
ultimele sase luni, pe baza carora s-a stabilit contributia individuala de asigurari sociale în lunile respective si
se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de stat.
Începând cu 1 ianuarie 2004, ea s-a stabileste pentru persoanele care au îndeplinit conditia de a avea cel putin
zece luni stagiu de cotizare realizat în ultimele 12 luni anterioare datei nasterii copilului.
Pentru femeile care nasc dupa aceasta data, indemnizatia era în cuantum fix de 85% din salariul mediu brut
lunar prognozat pentru anul urmator, prevazut de Legea bugetului de asigurari.
De aceasta indemnizatie beneficiaza si mamele care înfiaza sau adopta copii, au fost numite tutore, au copii
încredintati spre crestere si educare sau primiti în plasament familial, pâna la împlinirea de catre copii a
vârstei de doi ani.

70
 Cuantumul lunar al indemnizatiei este de 85% din baza de calcul a
indemnizatiilor de asigurari sociale determinate ca medie a veniturilor din
ultimele sase luni, pe baza carora s-a stabilit contributia individuala de
asigurari sociale, si se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de stat.

II.6.8. Ajutorul în caz de deces

Ajutorul în caz de deces este o forma de protectie ce se concretizeaza
într-o suma de bani care se acorda prin sistemul asigurarilor sociale de stat în
caz de încetare din viata a persoanelor încadrate în munca, a pensionarilor si a
membrilor lor de familie. Ajutorul115 în caz de deces cauzat de un accident de
munca sau de o boala profesionala, se acorda indiferent de vechimea în
munca, în celelalte cazuri solicitându-se o vechime minima în munca.
Ajutorul în caz de deces se acorda si în situatia în care decesul a survenit la 90
de zile de la desfacerea contractului de munca sau de la lasarea la vatra, cu
conditia ca cel în cauza sa fi fost încadrat într-o unitate de stat.
Acest ajutor116 poate fi solicitat în termen maxim trei ani de la data
decesului si plata acestuia nu este conditionata de îndeplinirea unui stagiu de
cotizare. Cuantumul ajutorului de deces ce se cuvine pentru un membru de
familie reprezinta jumatate din cuantumul ajutorului pentru asigurat sau
pensionar.
Ajutorul în caz de deces se acorda în termen de 24 de ore de la
solicitare de catre:
- Angajator, în cazul decesului persoanelor care desfasoara activitati pe
baza de contract individual de munca, al persoanelor care îsi desfasoara
activitatea în functii elective sau care sunt numite în cadrul autoritatilor
judecatoresti sau executive, pe durata mandatului, al membrilor cooperatori

115
Cuantumul ajutorului în caz de deces se stabileste anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat si
nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat.
116
De acest ajutor beneficiaza o singura persoana care poate fi, dupa caz, sotul supravietuitor, copilul,
parintele, tutorele, mostenitorul, în conditiile dreptului comun, sau, în lipsa acestora, persoana care dovedeste
ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

71
dintr-o organizatie a cooperativei mestesugaresti si al persoanelor care
desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari servicii si
care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin cinci
salarii medii brute pe economie, respectiv al unui membru din familia
acestuia;
- Institutia care gestioneaza bugetul fondului pentru plata
indemnizatiilor de somaj, în cazul decesului somerului, respectiv al unui
membru din familia acestuia;
- Casa Teritoriala de Pensii si Asigurari Sociale, în cazul decesului
pensionarului sau a asiguratului care realizeaza un venit brut pe an
calendaristic echivalent cu cel putin cinci salarii medii brute pe economie si
care sunt: asociat unic; asociati; comanditari sau actionari; administratori sau
manageri; membrii ai asociatilor familiale; persoane autorizate sa desfasoare
activitati independente; persoane angajate la institutii internationale, daca nu
sunt asiguratii acestora; proprietare de bunuri şi/sau arendati de suprafete
agricole si forestiere; persoane care desfasoara activitati agricole în cadrul
gospodariilor individuale sau activitati private în domeniul forestier, membri
ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura; persoane
care desfasoara activitati în unitatile de cult recunoscute de lege si care n-au
încheiat contract individual de munca.

72
 CAPITOLUL III
SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE DIN ROMÂNIA

III.1. Noţiunea şi reglementarea juridică a sistemului unitar de pensii

publice
Din punct de vedere etimologic, termenul de pensie este de origine
latină; el are semnificaţie de provizie pentru mâncare şi locuinţă. La romani
desemna alocaţia plătită periodic veteranilor (din armată) în semn de
recunoştinţă pentru serviciile aduse.
Ea era oferită şi persoanelor din afara graniţelor imperiului, asigurând
acestora locuinţă şi un venit. Totuşi, acolo unde nu existau locuinţe
disponibile, se putea încasa o alocaţie în numerar sau echivalent valoric pe tot
restul vieţii. Aşadar, primele pensii au fost cele ale militarilor117.
În sistemul asigurărilor sociale de stat s-a constatat că pensiile sunt plăţi
lunare acordate foştilor salariaţi deveniţi inapţi de muncă din cauza bătrâneţii
şi invalidităţii, precum şi urmaşilor acestora.
Pensia a fost definită ca suma de bani acordată lunar persoanelor care
au ieşit din producţie pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum şi
în unele cazuri urmaşilor acestora118.
În literatura de specialitate se mai arată că, alături de venitul profesional
(de regulă salariul), pensia constituie o sursă principală de trai pentru o
importantă parte a populaţiei.
Altfel spus, pensia reprezintă un venit de înlocuire acordat pentru
pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneţii
sau atingerii unei vârste, invalidităţii sau decesului persoanei asigurate sau
suma de bani lunară ce se acordă persoanelor care au ieşit din activitatea

117
Alexandru Țiclea, Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 107

118
Idem

73
profesională pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc., care şi-au
pierdut susţinătorul şi sunt incapabile de muncă119.
Dreptul la pensie este un drept garantat şi de Constituţia României120.
Actul normativ în materie este Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice121.
În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii122:
a) pensia pentru limită de vârstă;
b) pensia anticipată;
c) pensia anticipată parţială;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmaş.

III.1.2. Principalele schimbări aduse de Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice
Legea nr. 263/2010 continuă şi ajustează procesul de reformă a
pensiilor început la 1 aprilie 2001, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000,
aducând o serie de schimbări majore cum ar fi:
Creşterea vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor complete de
cotizare pentru femei.
Legea prevede continuarea creşterii vârstelor standard de pensionare
până în luna ianuarie 2015, la 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru
bărbaţi, aşa cum a fost stabilită în baza Legii nr. 19/2000. La finalizarea
acestei etape, se continuă creşterea graduală a vârstei standard de pensionare
numai pentru femei de la 60 la 63 de ani, până în ianuarie 2030.

119
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998.
120
Art. 47 alin. (2)
121
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 20 decembrie 2010, modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 117/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010).
122
Art 51 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

74
 De asemenea, actul normativ sus menţionat prevede o creştere graduală
şi a stagiului complet de cotizare pentru femei, de la 28 de ani în ianuarie
2011 la 35 de ani în ianuarie 2030.
Integrarea persoanelor aparţinând sistemelor neintegrate sistemului
public de pensii în sistemul unitar de pensii publice.
Prin abrogarea legilor speciale de pensii, respectiv Legea nr. 164/2001
şi Legea nr.179/2004, cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii
şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale şi al ordinii publice au fost
integraţi sistemului unitar de pensii publice.
Prin aceasta s-a avut în vedere stabilirea pentru aceste categorii de
persoane a aceloraşi obligaţii şi drepturi ca pentru toţi asiguraţii sistemului
unitar de pensii publice.
În cazul acestora, contribuţia individuală de 5% plătită până la 1
ianuarie 2011 la bugetul de stat, se majorează la 10,5% şi se virează la bugetul
asigurărilor sociale de stat. Majorarea cu 5,5% a contribuţiei se realizează prin
creşterea soldei/salariului de bază, astfel încât câştigul net să nu fie afectat.
Creşterea vârstelor standard de pensionare, a stagiului complet de
cotizare şi a stagiului minim de cotizare în specialitate pentru
cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi
funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciarelor.
Legea prevede creşterea graduală a vârstei standard de pensionare atât
pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, de la 55 de ani în ianuarie 2011 la 60 de
ani în ianuarie 2030.
Aceată majorare a vârstelor standard de pensionare a condus şi la
modificarea statutelor profesionale, respectiv a Legii nr. 80/1995 privind
statutul cadrelor militare şi Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.

75
 De asemenea, legea prevede creşterea graduală a stagiului complet de
cotizare, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, de la 20 de ani în ianuarie
2011 la 30 de ani în ianuarie 2030, precum şi a stagiului minim de cotizare în
specialitate, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, de la 15 ani în ianuarie
2011 la 20 de ani în ianuarie 2030.
Reglementarea unei noi proceduri de stabilire a valorii punctului
de pensie.
Valoarea punctului de pensie se stabileşte prin lege. Astfel, valoarea
punctului de pensie de la intrarea în vigoare a legii şi până în anul 2020 se va
majora anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea
reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.
În cazul în care unul dintre aceşti indicatori are valoare negativă, la
stabilirea valorii punctului de pensie se utilizeză indicatorul cu valoare
pozitivă. În situaţia în care aceşti indicatori au valori negative se păstrează
ultima valoare a punctului de pensie.
Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual
cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a
câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.
Procentul de creştere reală a câştigului salarial mediu brut, luat în
considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce
gradual cu câte 5% în fiecare an, astfel încât, începând cu anul 2030,
valoarea punctului de pensie să se majoreze anual numai cu 100% din rata
inflaţiei realizată în anul precedent.
Creşterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii
publice prin includerea în sistem a persoanelor care realizează
venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din
drepturi de autor şi drepturi conexe, precum şi din contracte şi
convenţii civile.

76
 În virtutea principiului obligativităţii şi a principiului contributivităţii la
sistemul unitar de pensii publice, toate persoanele care obţin venituri din
activităţi profesionale au obligaţia să plătească contribuţii la bugetul
asigurărilor sociale de stat în condiţiile legii.
De asemenea, se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de
contract de asigurare socială avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din
cadrul cultelor recunoscute de lege, neintegrate în sistemul public, precum şi
orice alte persoane care doresc să se asigure în sistemul public, inclusiv cele
care sunt deja asiguate obligatoriu.
Descurajarea numărului de pensionări anticipate parţiale.
Noua lege prevede înăsprirea condiţiilor de acordare a acestei categorii
de pensie, stabilind penalizarea la 0,75% pentru fiecare lună de anticipare faţă
de data împlinirii vârstei standard de pensionare reduse, în condiţiile legii.
Anticiparea nu poate să depăşească 60 de luni (5 ani) faţă de vârsta
standard de pensionare, iar penalizarea maximă devine 45% faţă de 30 %, cât
era prevăzut în Legea nr 19/2000.
De reţinut că, în perioada de anticipare, persoana nu poate cumula
pensia anticipată parţială cu un venit salarial (cu excepţia consilierilor
locali sau judeţeni).
La îndeplinirea condiţiilor de pensie pentru limită de vârstă, penalizarea
se elimină, iar trecerea la pensie pentru limită de vârstă de face din oficiu.
Reglementarea unor criterii mai stricte în ceea ce priveşte accesul
la pensia de invaliditate şi descurajarea pensionărilor de
invaliditate abuzive, nejustificate medical.
Documentul medical completat de medicul curant a fost înlocuit cu
raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă, completat de medicul
expert al asigurărilor sociale.

77
 De asemenea, se prevăd reglementări suplimentare, cu termene şi mai
ales cu sancţiuni, la procedura de expertizare medicală, dar şi o intensificare a
controalelor ulterioare înscrierii la pensie.
În acest mod se asigură creşterea responsabilităţii medicului expert al
asigurărilor sociale. În sprijinul acestuia legea prevede posibilitatea încheierii
de convenţii între Casa Naţională de Pensii Publice şi unităţi medicale de
specialitate pentru edificarea cazurilor neconcludente şi a cazurilor unde
există suspiciuni cu privire la documenele medicale prezentate.
De asemenea, a crescut stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta
persoanei la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă,
condiţie esenţială pentru înscrierea la pensie de invaliditate.
Reglementarea unei noi proceduri privind contestarea deciziilor de
pensie.
Conform noii legi, deciziile de pensii emise de casele teritoriale de
pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate la Comisia centrală de
contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, respectiv la comisiile
de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedura
administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

III.1.3. Persoanele asigurate

Asiguraţii sistemului public de pensii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai
altor state sau apatrizi, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în
România.
Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetăţenii români,
cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România,
în condiţiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter internaţional la
care România este parte.

78
 Aceştia au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au
dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale.
În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul
legii123:
- persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de
muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;
- funcţionarii publici;
- cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi
funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare,
din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
- persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât
cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7
alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal124, precum şi din
contracte şi convenţii civile încheiate potrivit Codului civil;
- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care
sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe
durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organzaţie a
cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu cele
ale persoanelor amintite mai sus;
- persoanele care benficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din
bugetul asigurărilor de şomaj;
- persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an
calendaristic echivalent cu de cel puţin 4 ori câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în
una dintre situaţiile următoare:

123
Art 6 din Legea nr. 263/2010 prvind sistemul unitar de pensii publice
124
Art. 7 alin. (1) pct. 131 din Codul fiscal: dreptul de autor și drepturile conexe – constituie obiect al acestora operele originale de
creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și
independent de valoarea și destinația lor, operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, precum
și drepturile conexe dreptului de autor și drepturile sui-generis, potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și
drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

79
 a) administratori sau manageri care au încheiat contract de
administrare sau de management;
b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate să defăşoare activităţi economice;
d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt
asiguraţii acestora;
e) alte persoane care realizează venituri din activităţi
profesionale.
- cadrele militare trecute în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale căror raporturi de
serviciu au încetat, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi
siguranţei naţionale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din
bugetul de stat;
Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de
asigurare socială, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul
cultelor recunocute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice
persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul
asigurat.

III.1.4. Stagiul de cotizare

Stagiul de cotizare este perioada de timp pentru care s-au datorat
contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea
pentru care asiguraţii cu declaraţie individuală de asigurare socială sau
contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale
la sistemul public de pensii.
Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:
- perioada de asigurare realizată după data intrării în vigoare a legii,
începând cu data de 1 ianuarie 2011;

80
 - perioada de asigurare realizată între 1 aprilie 2001 şi 31 decembrie
2010, în baza prevederilor Legii nr. 19/2000;
- vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la
data de 1 aprilie 2001;
- vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul
cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi
funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei
naţionale, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice;
- perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 şi 31 decembrie 2010, în cazul
cadrelor militare trecute în rezervă, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special din sistemul administraţei penitenciarelor ale căror raporturi au
încetat, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale,
care au beneficiat de ajutoare lunare de la bugetul de stat;
- perioada de vechime în muncă recunoscută în baza prevederilor
Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite prizonieri,
republicat;
- perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în
serviciu acordată pentru perioadele realizate în grupele I şi a II-a de muncă,
respectiv în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă;
- perioadele de asigurare realizate în alte ţări în condiţiile stabilite prin
acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte;
- timpul util la pensie realizat de agricultori în condiţiile reglementate
de legislaţia specifică, anterioară datei de 1 aprilie 2001.

81
 În sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi
perioadele necontributive, denumite perioade asimilate, în care asiguratul125:
- a beneficiat de pensie de invaliditate;
- a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, pe durata
normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu
diplomă;
- a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu
termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat
sau în prizonierat;
- a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006 de
indemnizaţii de asigurări sociale;
- a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu
pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de
muncă şi boli profesionale;
- a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani;
- a fos elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student
al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională,
ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din
sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.
Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior
beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de
studii, la alegere. Aceştia benficiază de perioadele asimilate dacă în aceste
perioade nu au realizat stagii de cotizare.

125
Art. 49 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

82
 Stagiul de cotizare se certifică asiguraţilor, din oficiu, o dată la 2 ani, de
Casa Naţională de Pensii Publice şi de casele de pensii sectoriale, dar şi la
cererea pensionarilor, cotra cost.

III.2. Pensia pentru limită de vârstă

III.2.1. Noţiune şi condiţii de acordare
Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc,
cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de
pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz.
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi
de 63 de ani pentru femei. Pentru a elimina efectele imediate negative ale
aplicării legii şi discriminarea în funcţie de vârstă, legiuitorul a prevăzut
eşalonarea vârstelor standard de pensionare în perioada 2011 – 2030 pentru
femei, respectiv în perioada 2011 – 2014 pentru bărbaţi, prin creşterea
graduală a vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 59 de ani pentru femei
şi de la 64 de ani pentru bărbaţi de la 1 ianuarie 2011.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi
pentru bărbaţi. Similar cu creşterea vârstelor standard de pensionare, creşterea
stagiului de cotizare de la 13 ani la 15 ani se face conform eşalonării
prevăzute în anexa nr. 5 la lege.
Condiţiile menţionate mai sus sunt generale şi esenţiale, neîndeplinirea
uneia conduce la respingerea dosarului de pensie de către casa de pensii
competentă.
Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi
pentru bărbaţi.
În cazul cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor
voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din
sistemul administraţei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii

83
publice şi siguranţei naţionale, vârsta standard de pensionare este de 60 de
ani, atât la femei, cât şi pentru bărbaţi.
Stagiul minim de cotizare în specialitate, specific în cazul
persoanelor amintite mai sus, este de 20 de ani, atât pentru femei, cât şi
pentru bărbaţi, iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atât pentru
femei, cât şi pentru bărbaţi.
În cazul acestor persoane, condiţiile generale şi esenţiale care trebuie
îndeplinite cumulativ pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă sunt:
vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare în specialitate.
Legea prevede pentru aceste persoane alte vârste standard de
pensionare, alte stagii complete de cotizare, respectiv un stagiu minim de
cotizare în specialitate, cuprinse în anexa nr. 6 la lege.
Creşterea graduală a vârstelor standard de pensionare pentru aceste
persoane a pornit din ianuarie 2011 de la vârsta de 55 de ani atât pentru
femei, cât şi pentru bărbaţi, pentru a ajunge în ianuarie 2030 la vârsta de 60 de
ani atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

III.2.2. Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru asiguraţii

care au desfăşurat activităţi în condiţii speciale de muncă
Persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite,
condiţii speciale şi/sau alte condiţii de muncă beneficiază de pensie pentru
limită de vârstă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, în funcţie
de numărul anilor de stagiu de cotizare realizaţi în astfel de condiţii de muncă.
Reducerea vârstei standard de pensionare pentru persoanele care au
realizat stagii de cotizare în condiţiile de muncă enumerate mai sus, se face
numai dacă au realizat stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
În cazul personalului civil, stagiul complet de cotizare este de 35 de ani,
atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, iar în cazul personalului militar/cu

84
statut special stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atât pentru femei,
cât şi pentru bărbaţi.
În funcţie de numărul de ani de stagiu de cotizare realizaţi în condiţii
speciale şi/sau alte condiţii de muncă, reducerea vârstei standard de
pensionare se face conform tabelului126 de mai jos:
Stagiul de cotizare realizat în condiţii Reducerea vârstei standard de
speciale pensionare:
(ani împliniţi) Ani Luni
2 1 -
3 1 6
4 2 -
5 2 6
6 3 -
7 3 6
8 4 -
9 4 6
10 5 -
11 5 6
12 6 -
13 6 6
14 7 -
15 7 6
16 8 -
17 8 6
18 9 -
19 9 6
20 10 -

126
Art. 55 alin. (1) lit. b) - Tabelul nr. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

85
 21 10 6
22 11 -
23 11 6
24 12 -
25 12 6
26 de ani şi peste 13 -

Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute la art. 55 din

lege, precum şi cele prevăzute de alte acte normative pot fi cumulate fără ca
reducerea totală să fie mai mare de 13 ani127.
Astfel, vârstele standard de pensionare reduse nu pot fi mai mici de
50 de ani pentru femei şi de 52 de ani pentru bărbaţi, respectiv de 45 de
ani pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari,
poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale.
Există şi situaţii expres prevăzute de lege unde vârsta standard de
pensionare redusă nu poate fi mai mică de 40 de ani pentru femei şi 45 de ani
pentru bărbaţi, în cazul balerinilor şi acrobaţilor.
Exemplu:
Un bărbat născut în octombrie 1955 a realizat un stagiu de cotizare
astfel:
- 9 ani şi 2 luni, în condiţii speciale de muncă;
- 6 ani, în condiţii deosebite de muncă;
- 17 ani şi 5 luni, în condiţii normale de muncă.
Stagiul de cotizare realizat se calculează după cum urmează:
- 9 ani şi 2 luni, în condiţii speciale de muncă;
- 6 ani, în condiţii deosebite de muncă;
127
Art. 60 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

86
 - 17 ani şi 5 luni, în condiţii normale de muncă;
- 4 ani şi 6 luni spor la vechime pentru cei 9 ani şi 2 luni lucraţi în
condiţii speciale de muncă;
- 1 an spor la vechime pentru cei 6 ani lucraţi în condiţii deosebite de
muncă.
Total stagiu de cotizare realizat: 38 ani şi 3 luni
Conform anexei nr. 5 la lege, vârsta standard de pensionare este de 65
de ani, iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani.
Întrucât a realizat stagiul complet de cotizare, beneficiază de pensie
pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Pentru cei 9 ani şi 2 luni realizaţi în condiţii de muncă speciale şi 6 ani
realizaţi în condiţii de muncă deosebite beneficiază de o reducere a vârstei
standard de pensionare cumulată de 5 ani şi 6 luni şi, prin umare, poate
solicita pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 59 de ani şi 6
luni (65 de ani – 5 ani şi 6 luni).

III.2.3. Stabilirea pensiei

Pensia pentru limită de vârstă se acordă la cererea persoanei
îndreptăţite, a tutorelui acesteia, a curatorului acesteia, precum şi a
mandatarului desemnat prin procură specială.
Cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, împreună cu
actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, se depune,
începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii, în
funcţie de domiciliul solicitantului. Prin domiciliul persoanei solicitante se
înţelege locul unde o persoană îşi are locuinţa statornică sau principală şi se
dovedeşte cu actul de identitate.
În cazul persoanelor care au domiciliul în state cu care România aplică
instrumente juridice cu caracter internaţional, depunerea cererii şi a actelor
doveditoare se face cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de acestea. Astfel,

87
pentru stabilirea drepturilor de pensie, persoana îndreptăţită se adresează unei
singure instituţii, cererea astfel depusă fiind valabilă pentru toate instituţiile la
legislaţia cărora persoana respectivă a fost supusă, potrivit principiului cererii
unice.
Cererile pentru stabilirea dreptului la prestaţii se depun la:
a) instituţia de la locul de reşedinţă al persoanei interesate, dacă
lucrătorul/asiguratul sau, după caz, asiguratul decedat a fost supus legislaţiei
acestei instituţii;
b) instituţia statului membru la a cărui legislaţie a fost supus ultima
dată, dacă persoana îndreptăţită sau asiguratul decedat, după caz, nu a fost
supus legislaţiei pe care o aplică instituţia de la locul de reşedinţă;
c) în cazul menţionat la lit. b) cererea se depune de către persoana
interesată direct la instituţia de instrumentare sau prin intermediul instituţiei
de la locul de reşedinţă, care nu poate refuza primirea cererii pentru acordarea
prestaţiilor.
Dacă solicitantul nu are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, acesta
adresează cererea de acordare de prestaţii instituţiei statului la legislaţia căruia
a fost supus ultima dată lucrătorul/asiguratul sau asiguratul decedat, după caz.
În România, cererea se adresează casei teritoriale de pensii din raza de
reşedinţă, respectiv casei teritoriale de pensii în raza căreia persoana
interesată sau asiguratul decedat a fost asigurat ultima dată.
În situaţia în care solicitantul stabilit în străinătate sau asiguratul
decedat a avut, respectiv are calitatea de pensionar în sistemul public de
pensii din România, competenţa îi va reveni casei de pensii în evidenţa/arhiva
căreia se află dosarul de pensie activ sau pasiv.
În cazul în care dosarul de pensie al beneficiarului stabilit în străinătate
se află în evidenţa/arhiva unei case locale de pensii, competenţa va fi
transferată, cu excepţia unor situaţii temeinic justificate, în sarcina casei
teritoriale de pensii în subordinea căreia funcţionează casa locală.

88
 Pentru personalul militar care a realizat cel puţin stagiul minim de
cotizare în specialitate, cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă,
împreună cu actele doveditoare, se depune de la data îndeplinirii condiţiilor de
acordare a pensiei la unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura sau
direcţia judeţeană de informaţii, după caz, din care a făcut parte persoana la
data trecerii în rezervă sau direct în retragere/încetării raporturilor de serviciu.
Cererea privind acordarea drepturilor de pensie poate fi retrasă de
persoana care a depus-o, până la emiterea deciziei de pensionare.

III.2.4. Actele necesare pentru înscriere

În vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, cererea va fi
însoţită de următoarele documente:
- carnetul de muncă, în original şi copie;
- carnetul de muncă pentru membrii C.A.P., în original şi copie, în
cazul persoanelor care au desfăşurat activitate în cadrul fostelor cooperative
agricole de producţie;
- carnetul de asigurări sociale pentru agricultori, în original şi copie, în
cazul persoanelor care au fost asigurate conform Legii nr. 80/1992 privind
pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor128, cu
modificările şi completările ulterioare;
- actele de stare civilă: buletin de identitate sau carte de identitate,
certificat de naştere şi de căsătorie, în original şi copie, după caz;
- livretul militar, în original şi copie, în cazul persoanelor care au
efectuat stagiul militar ca militar cu termen sau militar cu termen redus;
- diplomă de absolvire a învăţământului universitar şi foaia matricolă,
în original şi copie, şi/sau adeverinţă eliberată de instituţia de învăţământ
superior, din care rezultă durata normală, perioada efectuării studiilor şi faptul
că acestea au fost urmate la zi, pentru persoanele care au absolvit o instituţie

128
Publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 180 din 29 iulie 1992

89
de învăţământ superior la cursuri de zi. Pentru persoanele care au absolvit
instituţii de învăţământ universitar în străinătate este necesară şi dovada
echivalării acestora de către statul român;
- actele doveditoare privind stagiul de cotizare în specialitate solicitate
de către persoana interesată de la centrul militar zonal/judeţean/de sector,
unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura sau direcţia judeţeană de
informaţii din care a făcut parte persoana la data trecerii în rezervă sau direct
în retragere/încetării raporturilor de serviciu, după caz;
- adeverinţă privind stagii de cotizare realizate în alte sisteme de
asigurări sociale, neintegrate în sistemul public, în original, în cazul
persoanelor care au realizat stagii de cotizare într-un astfel de sistem;
- adeverinţă privind sporurile cu caracter permanent reglementate prin
lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă, în original. Adeverinţa
este necesară doar pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 şi numai
pentru acele sporuri permanente care nu au fost înregistrate în carnetul de
muncă. De asemenea, dovedirea sporului de vechime în muncă prin
adeverinţă se face numai pentru perioada 01 aprilie 1992 – 1 aprilie 2001,
dacă nu este înregistrat în carnetul de muncă, întrucât pentru perioada
anterioară acestei date se valorifică sporul de vechime potrivit legii129;
- adeverinţă privind stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă,
grupa a II-a de muncă, în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă,
în original;
- procură specială pentru mandatar, în original şi copie, în cazul în care
persoana îndreptăţită la pensie pentru limită de vârstă mandatează prin
procură specială o altă persoană pentru a întocmi formalităţile necesare
înscrierii la pensie;
- acte care dovedesc calitatea de beneficiar al Decretului-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive

129
Art 165 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

90
politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a
celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri130, republicat, sau al
Legii nr. 341/2004, legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care
au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă
de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei
muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987131, cu
modificările şi completările ulterioare;
- adeverinţă care să ateste perioadele de activitate realizate după data de
1 ianuarie 2011, în original. Aceste adeverinţe sunt necesare întrucât,
începând cu 1 ianuarie 2011, nu se mai întocmeşte şi nu se mai completează
carnetul de muncă şi este necesară identificarea angajatorului, respectiv a
casei teritoriale sau sectoriale de pensii, în vederea obţinerii adeverinţei
privind stagiul de cotizare şi venitul asigurat, necesară stabilirii drepturilor de
pensie;
- alte acte întocmite conform procedurilor legale prin care se dovedesc
elemente necesare stabilirii drepturilor de pensie.

III.2.5. Încetarea plăţii pensiei

Plata pensiei pentru limită de vârstă încetează începând cu luna
următoare celei în care pensionarul a decedat sau acesta nu mai îndeplineşte
condiţiile legale în temeiul căreia i-a fost acordată pensia.
Încetarea plăţii pensiei se face prin decizie emisă de casele teritoriale de
pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, cu respectarea regimului
juridic al deciziei de înscriere la pensie.

III.2.6. Suspendarea plăţii pensiei

Plata pensiei pentru limită de vârstă se suspendă începând cu luna
următoare celei în care:
130
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 50 din 9 aprilie 1990
131
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004

91
 - pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care
România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul
asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se
plăteşte de către celălalt stat;
- pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
referitoare la cumulul pensiei cu salariul;
- pensionarul a depus o cerere în acest sens.
Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii
publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi
respectarea acordurilor–cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar
Inernaţional132, permite cumulul pensiei nete pentru limită de vârstă cu
veniturile salariale, sau după caz, asimilate salariilor realizate din
exercitarea unei activităţi pe bază de contract de muncă, raport de
serviciu sau în baza actului de numire, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice centrale şi locale, precum şi în cazul regiilor autonome, societăţilor
naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul
social este deţinut integral sau majoritar de stat, numai dacă nivelul acesteia
nu depăşeşte câştigul salarial mediu brut pe economie utilizat la
fundamentarea Bugetului asigurărilor sociale de stat.
În caz contrar, pensionarii au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la
data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între
suspensarea plăţii pensiei şi încetarea contractului/raportului de muncă sau de
serviciu/actului de numire în funcţie.
Un caz tipic de suspendare a plăţii pensiei pentru limită de vârstă la
cererea pensionarului este cel în care soţul supravieţuitor care are dreptul la
pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile pevăzute de lege pentru obţinerea
pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă
pensie.

132
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009

92
 În această situaţie, suspendarea plăţii pensiei pentru limită de vârstă se
face cu luna următoare înregistrării solicitării la casa teritorială de pensii,
respectiv casa de pensii sectorială.
De asemenea, în situaţia pensionarilor pentru limită de vârstă care
beneficiază şi de indemnizaţie de însoţitor, ca urmare a trecerii de la pensie de
invaliditate de gradul I la pensie pentru limită de vârstă, plata acestei
indemnizaţii se suspendă pe perioada în care pensionarul este internat într-o
instituţie de asistenţă socială sau într-o unitate medicală specializată, în care
se asigură supraveghere şi îngrijire permanentă, cu excepţia pensionarilor
nevăzători.
Aceste prevederi nu se aplică în situaţia în care pensionarul este internat
într-o instituţie de asistenţă socială sau unitate medicală specializată,
constituită exclusiv pe bază de fonduri private.
Suspendarea şi reluarea plăţii pensiei se fac prin decizie emisă de casele
teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, cu respectarea
regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Exemplu:
Un pensionar, având cuantumul pensiei nete de 3007 de lei, încheie un
contract individual de muncă pe durată determinată (6 luni) la o instituţie
publică, începând cu data de 15 martie 2011.
Considerând că a îndeplinit toate formalităţile cu privire la opţiunea
pentru suspendarea plăţii pensiei, prevăzute în Legea nr. 329/2009, plata
pensei pentru limită de vârstă se suspendă începând cu luna următoare
angajării, respectiv cu data de 1 aprilie 2011.
La data de 15 septembrie 2011 contractul de muncă încetează de drept.
Persoana depune cerere pentru reluare a plăţii pensiei pentru limită de
vârstă la data de 5 octombrie 2011.

93
 În acest caz, plata pensiei penru limită de vârstă se reia începând cu
data de 1 octombrie 2011, întrucât a depus cererea în termen de 30 de zile de
la data încetării contractului de muncă.

III.3. Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială

III.3.1. Noţiune şi condiţii de înscriere
Faţă de legislaţia anterioară, care prevedea acordarea pensiei anticipate
pentru asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10
ani, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este mai
generoasă.
Pentru civili, pensia anticipată poate fi acordată, cu cel mult 5 ani
înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare din anexa nr. 5 la lege, dacă
au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul
complet de cotizare prevăzut în aceeaşi anexă.
Pentru personalul militar/asimilat acestuia, pensia anticipată se
cuvine cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare din
anexa nr. 6 la lege, dacă:
- au realizat un stagiu complet de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare
decât stagiul complet de cotizare prevăzut în aceeaşi anexă;
- au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate;
- sunt trecuţi în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a
împlinirii limitei de vârstă în grad prevăzute de statutul cadrelor
militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din
sistemul administraţiei penitenciare sau ca urmare a reorganizării
unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare,
precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul
apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
- sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere/au încetat raporturile de
serviciu ca urmare a clasării medicale ca inapţi sau apţi limitat

94
 pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză
medico-militară.
Specific pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii
voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi
siguranţei naţionale, este că pentru obţinerea pensiei anticipate, pe lângă
condiţiile generale, Legea nr. 263/2010 impune obligativitatea realizării
stagiului minim de cotizare în specialitate133 şi regăsirea în una dintre
sitaţiile enumerate mai sus.
În vederea înscrierii la pensie anticipată, stagiul de cotizare realizat nu
cuprinde perioadele asimilate în care persoana:
- a beneficiat de pensie de invaliditate;
- a urmat cursurile la zi ale învăţământului universitar, organizat
potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia
absolvirii acestora cu diplomă;
- a satisfăcut stagiul militar ca militar în termen sau militar cu termen
redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în
prizonierat;
- a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student
al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională,
ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din
sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.
Perioadele asimilate stagiului de cotizare se vor valorifica la trecerea la
pensia pentru limită de vârstă.
De asemenea, la determinarea stagiului de cotizare necesar înscrierii la
pensie anticipată nu se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în
sistemele de asigurări sociale neintegrate sistemului public.

133
A se vedea anexa nr. 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

95
 Stagiul de cotizare în specialitate nu cuprinde perioadele suplimentare
acordate pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, condiţii speciale
şi alte condiţii de muncă.
În vederea deschiderii dreptului la pensie anticipată, stagiul de cotizare
cuprinde şi perioadele suplimentare la vechime acordate pentru activitatea
desfăşurată în grupele I şi a II-a de muncă, respectiv în condiţii deosebite,
speciale şi alte condiţii de muncă.
Este interzis cumulul pensiei anticipate cu venituri obţinute în calitatea
de asigurat obligatoriu al sistemului unitar de pensii publice; excepţia o
reprezintă consilierii locali şi consilierii judeţeni.
Pentru a evita înregistrarea unor debite reprezentând drepturi încasate
necuvenit, persoana aflată în situaţie de cumul al pensiei anticipate cu alte
venituri de natura celor menţionate mai sus trebuie să solicite casei teritoriale
de pensii/casei de pensii sectoriale care achită drepturile suspendarea plăţii
pensiei anticipate.
La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de
vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se
recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de
cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate.
Operaţiunea de transformare a pensiei anticipate în pensie pentru limită
de vârstă se face din oficiu, nefiind necesară o solicitare din partea
pensionarului.
Reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută pentru pensia
anticipată nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere prevăzută de lege
sau de alte acte normative134.
Dacă în cazul pensiei anticipate noua lege este mai generoasă nu
acelaşi lucru se poate spune şi în cazul pensiei anticipate parţiale, unde

134
Art 63 din Legea nr 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

96
procentul de penalizare a crescut, tocmai pentru a descuraja înscrierea
persoanelor, încă apte de muncă, la acest tip de pensie.
Totuşi, pensia anticipată parţială poate fi acordată, cu cel mult 5 ani
înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat
stagiul complet de cotizare, precum şi cele care au depăşit stagiul complet de
cotizare cu până la 8 ani.
La stabilirea acestei categorii de pensii nu sunt luate în considerare
perioadele asimilate stagiului de cotizare, enumerate la pensia anticipată.
Perioadele asimilate stagiului de cotizare se vor valorifica la trecerea la
pensia pentru limită de vârstă.
La fel ca şi la pensia anticipată legea interzice cumulul pensiei
anticipate parţiale cu venituri obţinute în calitatea de asigurat obligatoriu al
sistemului unitar de pensii publice; excepţia o reprezintă consilierii locali şi
consilierii judeţeni.
Pentru a evita înregistrarea unor debite reprezentând drepturi încasate
necuvenit, persoana aflată în situaţie de cumul al pensiei anticipate parţiale cu
alte venituri de natura celor menţionate mai sus trebuie să solicite casei
teritoriale de pensii/casei de pensii sectoriale care achită drepturile
suspendarea plăţii pensiei anticipate parţiale.
Trecerea de la pensia anticipată parţială la pensia pentru limită de vârstă
se face din oficiu, spre deosebire de legislaţia anterioară, care condiţiona
această trecere de depunerea unei cereri de către pensionar.
Reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută pentru pensia
anticipată parţială nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere prevăzută de
lege sau de alte acte normative.
Procentul de penalizare a cuantumului pensiei este fix – 0,75% pentru
fiecare lună de anticipare, ceea ce poate conduce la o penalizare maximă de
45% din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă. Legislaţia anterioară

97
prevedea procente diferenţiate, cuprinse între 0,5% şi 0,50%, iar penalizarea
maximă ajungea la 30%.
Penalizarea se aplică până la îndeplinirea condiţiilor pentru
obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
Cu titlu de noutate absolută, Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice introduce posibilitatea pensionarii anticipate
parţiale fără penalizare pentru persoanele care au locuit cel putin 30 de ani
în zonele afectate de poluarea remanentă datorată extracţiei şi prelucrării
minereurilor neferoase cu conţinut de cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu,
zinc, mangan, fluor, clor, respectiv Baia Mare, Copşa Mică şi Zlatna, pe o
raza de 8 km în jurul acestor localităţi.
Aceste persoane vor putea beneficia de reducerea vârstei standard de
pensionare cu 2 ani, fără penalizarea prevăzută de lege.
Pentru a putea beneficia de reducerea menţionată mai sus, persoana are
obligaţia să dovedească că a domiciliat sau a avut reşedinţa într-una din
localităţile respective sau în unităţile administrativ-teritoriale aflate pe o rază
de 8 km în jurul acestor localităţi.

III.3.2. Data acordării pensiei

Pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parţială se cuvine de la
data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, se acordă de la data înregistrării
cererii la casa teritorială de pensii sau casa de pensii sectorială, după caz, şi se
plăteşte de la data acordării, dar nu înainte de data încetării calităţii de
asigurat.
Prin excepţie, în cazul persoanelor asigurate pe bază de contract de
asigurare socială nu este necesară încetarea calităţii de asigurat.
În situaţia în care data îndeplinirii condiţiilor de pensionare coincide cu
o zi de sărbătoare legală, de repaus săptămânal sau când serviciul este
suspendat, cererea de pensionare, împreună cu actele necesare, se poate

98
depune în prima zi lucrătoare ce urmează, fiind considerată depusă de la data
îndeplinirii condiţiilor.

III.3.3. Plata pensiei

Plata pensiei se face lunar.
În funcţie de opţiunea pensionarului titular sau pensionarului de urmaş,
plata pensiei de face astfel;
- prin mandat poştal, la domiciliul solicitantului;
- în cont curent sau în cont de card, în condiţiile stabilite prin
convenţiile încheiate între Casa Naţională de Pensii Publice, casele
de pensii sectoriale şi Compania Naţională „Poşta Română” S.A.
sau între Casa Naţională de Pensii Publice, casele de pensii sectorile
şi bănci.

III.4. Pensia de invaliditate

III.4.1. Condiţiile de înscriere şi beneficiarii pensiei de invaliditate.
Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile legii, asiguraţii care şi-
au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
De asemenea, mai beneficiază de pensie de invaliditate:
- asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea
de muncă în timpul sau din cauza obligaţiilor militare, respectiv au satisfăcut
serviciul miliar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata
legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat sau au fost elevi
ai unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie/studenţi ai unei instituţii de
învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă

99
naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor
publici cu statut special din sistemul penitenciare, cu excepţia liceului militar;
- elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin
jumătate din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor sau bolilor
profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;
- persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la
evenimentele care au avut loc în Decembrie 1989, dar care erau cuprinşi într-
un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această
cauză.
În vederea înscrierii la pensie de invaliditate, trebuie îndeplinite
următoarele condiţii:
- persoana trebuie să fie încadrată într-un grad de invaliditate prin
decizie medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, iar în cazul
personalului militar/asimilat acestuia de către comisiile de expertiză medico-
militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică
şi siguranţă naţională;
- persoana care şi-a pierdut capacitatea de muncă din cauza unei boli
obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca trebuie să aibă un
stagiu de cotizare necesar în raport cu vârsta acesteia la data emiterii deciziei
medicale asupra capacităţii de muncă conform tabelului135 de mai jos:

Vârsta persoanei la data emiterii deciziei Stagiul de cotizare necesar

medicale asupra capacităţii de muncă (ani)
până la 20 ani 1
de la 20-23 ani 2
23-25 ani 3
25-29 ani 6

135
Art. 73 alin. (1), Tabelul nr. 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

100
 29-33 ani 9
33-37 ani 11
37-41 ani 14
41-45 ani 17
45-49 ani 20
49-53 ani 23
53-57 ani 25
57-60 ani 26
peste 60 de ani 27

Compartiv cu Legea nr. 19/2000, actuala reglementare în domeniul

pensiilor creşte stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta persoanei la data
emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, condiţie esenţială
pentru înscrierea la pensie de invaliditate.
În vederea deschiderii dreptului la pensie de invaliditate, stagiul de
cotizare necesar cuprinde şi perioadele suplimentare acordate pentru
activitatea desfăşurată în grupele I şi a II-a de muncă, respectiv în condiţii
deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă.
De asemenea, au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele cu
handicap grav sau accentuat, preexistent calităţii de asigurat, precum şi
nevăzătorii, dacă au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar
prevăzut în tabelul de mai sus.
Persoanele cu handicap care solicită pensie de invaliditate trebuie să
facă dovada acestui statut cu certificatul de încadrare în grad de handicap,
emis în condiţiile legii, care conţine obligatoriu următoarele elemente: data
ivirii handicapului, gradul de handicap, termenul de revizuire permanent,
precum şi menţiunea că a fost emis în vederea aplicării prevederilor art. 73
alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

101
 Schimbarea ulterioară înscrierii la pensie de invaliditate a gradului de
handicap nu afectează drepturile de pensie acordate, cu excepţia cazului în
care certificatul de încadrare în grad de handicap a fost anulat.

III.4.2. Gradele de invaliditate

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea
este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de
muncă şi a capacităţii de autoîngrijire. Acest grad de invaliditate determină şi
lipsa capacităţii de autoservire, autoconducere sau de orientare spaţială,
invalidul necesitând îngrijire şi supraveghere permanentă din partea altei
persoane, fiind considerat cel mai grav tip de invaliditate;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de
muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire. Spre deosebire de
invaliditatea de gradul I în cazul invalidităţii de gradul II, invalidul are
posibilitatea să se autoservească, autoconducă şi să se orienteze spaţial, fără
ajutorul altei persoane;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă, persoana putând să păstreze o activitate profesională,
corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
Conform prevederilor legii, criteriile şi normele pe baza cărora se face
încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabiliesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi
Serviciului Român de Informaţii, după caz, cu avizul Ministerului Sănătăţii.
În acest sens, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 155/2011 pentru
aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi

102
de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în
gradele I, II şi III de invaliditate136.
Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de
invaliditate, se face la cerere de către medicul specializat în expertizarea
medicală a capacităţii de muncă din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice,
iar în cazul cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari,
poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei
naţionale, de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele
din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
Comisiile astfel constituite sunt organizare şi funcţionează în baza
ordinului emis de conducătorul instituţiei respective.

III.4.3. Revizuirea medicală periodică

Pensionarii de invaliditate sunt supuşi periodic revizuirii medicale, în
funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între 1 şi 3 ani, până la împlinirea
vârstelor standard de pensionare, fiind obligaţi să urmeze programele de
recuperare întocmite de medicul expert în vederea reintegrării
socioprofesionale.
Revizuirea medicală a pensionarilor încadraţi în grade de invaliditate se
efectuează la termenul stabilit de medicul expert al asigurărilor sociale de la
cabinetul de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă, care
are în evidenţă pensionarul.
În conformitate cu prevederile legii, pensionarii au obligaţia să se
prezinte periodic la revizuirea medicală, sub sancţiunea suspendării plăţii
pensiei.
Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă
starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau s-a agravat, înaintea termenului stabilit

136
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011

103
în decizia medicală asupra capacităţii de muncă, indiferent de gradul de
invaliditate, dar numai până la împlinirea vârstelor standard de pensionare
pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
Cererile de revizuire, împreună cu documentele medicale care atestă
starea de sănătate, se depun la cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de
muncă sau la comisiile de expertiză medico-militară, după caz.
După fiecare revizuire, medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul
casei teritoriale de pensii sau comisia de expertiză medico-militară emite o
nouă decizie prin care se stabileşte:
a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate, ceea ce, în practică se
numeşte schimbare a gradului de invaliditate, determinând emiterea
unei noi decizii de pensie de către casa teritorială de pensii,
respectiv casa de pensii sectorială.
În cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie de invaliditate se
deschid după data intrării în vigoare a legii, la schimbarea gradului de
invaliditate stagiul potenţial acordat la înscrierea iniţială se menţine, iar
eventualele stagii de cotizare realizate după pensionare, precum şi pensia de
invaliditate de care a beneficiat nu se valorifică.
Prin excepţie, nu se acordă stagiul potenţial în cazul schimbării în
gradul III de invaliditate, atunci când cauza ivirii invalidităţii este o boală
obişnuită sau un accident, fără legătură cu munca.
c) încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, ca urmare a
redobândirii capacităţii de muncă.
Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu
luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de
muncă, emisă în urma revizuirii medicale.
Documentaţia medicală pentru revizuirea medicală la termen cuprinde:

104
 - referatul medical detaliat cu consemnarea stării prezente şi a evoluţiei
bolii, a datelor clinice şi paraclinice care susţin diagnosticul clinic, completat
de către medicul curant, specialist pentru afecţiunile invalidante;
- rezultatele investigaţiilor solicitate;
- biletele de ieşire din spital sau copii de pe foaia de observaţie clinică,
pentru spitalizările recente, după caz;
- datele din fişa de dispensarizare a bolnavului, după caz;
- programul de recuperare completat de către medicii curanţi.
La revizuirea medicală, medicul expert al asigurărilor sociale va avea în
vedere modul de respectare a programului de recuperare a capacităţii de
muncă a bolnavului, în perioada de valabilitate a deciziei.
Pensionarul încadrat în grad de invaliditate are obligaţia să se prezinte
la termenul de revizuire fără a fi notificat, la cabinetul de expertiză medicală a
capacităţii de muncă sau la comisiile de expertiză medico-militară, după caz,
în vederea revizuirii medicale.
În situaţia în care pensionarul încadrat în grad de invaliditate este
netransportabil şi dovedeşte acest fapt prin documente medicale recente,
acesta este obligat să anunţe cabinetul de expetiză medicală a capacităţii de
muncă, până la termenul de revizuire stabilit.
În acest caz, expertizarea se face pe baza documentelor medicale
recente trimise de acesta la cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de
muncă.
În cazul persoanelor internate în spitale sau sanatorii revizuirea
medicală se face pe baza referatului medical întocmit de medicul curant ori,
după caz, pe baza documentelor medicale recente, solicitate prin decizia
medicală asupra capacităţii de muncă emisă la revizuirea medicală anterioară.
Dacă pensionarul încadrat în grad de invaliditate se prezintă cu
întârziere la revizuirea medicală, aceasta se face ulterior la cererea acestuia.

105
 În situaţiile în care pensionarul s-a prezentat la revizuirea medicală şi
aceasta nu s-a putut efectua la termenul stabilit din motive neimputabile
acestuia, revizuirea se efectuează la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de
sfârşitul lunii următoare termenului stabilit. În acelaşi mod se procedează şi în
situaţia în care pensionarul a comunicat, cel mai târziu până la termenul de
revizuire medicală stabilit, imposibilitatea prezentării, din motive
neimputabile lui. Până la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de
muncă se menţine acelaşi grad de invaliditate stabilit prin decizia anterioară.
Institutul Naţional de Expetiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de
Muncă, centrele regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau
comisiile de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii
pot convoca, pentru expertizare, pensionarul de invaliditate.
Concluziile expertizării sunt obligatorii şi definitive.
Neprezentarea la această formă de revizuire, din motive imputabile
pensionarului, atrage suspendarea plăţii pensiei.
Nu sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate
care137:
- prezintă invalidităţi care afctează ireversibil capacitatea de muncă;
- au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de lege;
- au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de
pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare prevăzute de
lege.
Prin urmare, există trei cazuri în care revizuirea medicală a
pensionarilor încadraţi în grade de invaliditate, care se efectuează la
termenul stabilit de medicul expert al asigurărilor sociale de la cabinetul de
expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă care are în evidenţă
pensionarul, nu mai are loc.

137
Art. 79 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

106
 Primul caz de nerevizuire medicală periodică este cel al
persoanelor fără potenţial recuperator, a căror dinamică a invalidităţii
este staţionară şi pentru care revizuirile medicale nu mai aduc elemente
noi în pronosticul de recuperabilitate. Prin urmare, există anumite afecţiuni
care, prin trăsăturile lor caracteristice, sunt nevindecabile potrivit
cunoştinţelor ştiinţifice medicale de până la acea dată.
Constatarea acestor situaţii se face numai cu avizul Institutului Naţional
de Expetiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă sau al comisiilor
de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.
Astfel, în aceste cazuri, medicul expert emite o decizie asupra
capacităţii de muncă, prin care nu mai acordă un termen de revizuire
medicală, ci foloseşte expresia „nerevizuibil prin afecţiune”.
Al doilea caz de nerevizuire medicală periodică este cel al
pensionarilor care au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute
de lege. Prin urmare, în acest caz este vorba doar de vârstele standard
prevăzute în anexa nr. 5, respectiv în anexa nr. 6 la lege, după caz, nu şi
despre vârstele standard de pensionare reduse conform legii sau altor acte
normative cu caracter special.
De altfel, caracteristic trecerii de la pensia de invaliditate la pensia
pentru limită de vârstă este că aceasta se face din oficiu, de la data
îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Pentru a nu exista cazuri de neîndeplinire a obligaţiei legale de către
casele teritoriale, respectiv casele sectoriale de pensii, s-a prevăzut în
Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a
prevederrilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice138
obligaţia compartimentului stabiliri prestaţii de a comunica lunar cabinetului
de expertiză medicală a capacităţii de muncă lista pensionarilor încadraţi în

138
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011

107
grad de invaliditate care au împlinit vârsta standard de pensionare sau, după
caz, condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de
vârstă.
În acest caz de „nerevizuire medicală periodică” nu se emite decizie
asupra capacităţii de muncă, prin care să se constate îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege.
Al treilea caz de nerevizuire medicală periodică este cel al
pensionarilor de invaliditate care au vârsta mai mică cu până la 5 ani
faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de
cotizare, conform legii.
În vederea aplicării corecte a acestei prevederi, se pune problema dacă,
la determinarea stagiului complet de cotizare, se ia în considerare şi perioada
în care persoana în cauză a beneficiat de pensie de invaliditate, perioadă care
este asimilată stagiului de cotizare.
Soluţia impusă de litera şi spiritul legii este aceea conform căreia, la
determinarea stagiului complet de cotizare , prevăzut în anexa nr. 5 sau, după
caz, anexa nr. 6 la lege, se ia în considerare numai stagiul de cotizare realizat
care a fost valorificat şi la înscrierea iniţială la pensie, respectiv la ultima
schimbare de grad (dacă a fost schimbat gradul de invaliditate anterior datei
de 1 ianuarie 2011, deci conform legislaţiei anterioare).
Prin urmare, calculul îndeplinirii condiţiei de realizare a stagiului
complet de cotizare se face de către medicul expert al asigurărilor sociale, la
solicitarea pensionarului, după analizarea unei decizii emise de casa teritorială
de pensii, iar în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege se emite
decizia medicală asupra capacităţii de muncă prin care se atestă situaţia de
„nerevizuibil”.
Declararea unui pensionar de invaliditate ca nerevizuibil nu are nicio
influenţă asupra cuantumului pensiei sau naturii pensiei pe care o încasează,
reprezentând doar o operaţiune administrativă prevăzută de lege.

108
III.4.4. Stagiul potenţial
În Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, în prezent
abrogată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a
fost introdus pentru prima dată stagiul potenţial, lucru preluat şi de actualul
act normativ, cu menţiunea că a fost diminuat, în funcţie de tipul pensiei de
invaliditate, astfel:
Tipul pensiei de Legea 19/2000 Legea nr.263/2010
invaliditate
gradul I 0,75 puncte 0,70 puncte
gradul II 0,60 puncte 0,55 puncte
gradul III 0,40 puncte 0,35 puncte

Diminuarea punctajului acordat pentru stagiul potenţial a fost necesară

întrucât prevederile legislaţiei anterioare s-au dovedit a fi:
- mult prea generoase în raport cu principiul contributivităţii (acest
stagiu potenţial este perioada necontributivă);
- profund inechitabile din punctul de vedere al persoanelor asigurate
care, în multe situaţii, nu realizează – pe baza contribuţiilor – un punctaj
asemănător.
Stagiul potenţial reprezintă diferenţa dintre stagiul complet de cotizare
prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, în anexa nr. 6 la lege, şi stagiul de
cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate, stagiu pentru
care se acordă punctaj în funcţie de gradul de invaliditate.
Acesta nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care persoana
l-ar fi putut realiza de la data acordării pensiei de invaliditate până la
împlinirea vârstei standard de pensionare.
În situaţia pensiei de invaliditate gradul III, nu se acordă stagiu
potenţial persoanelor care au drept cauză a ivirii invalidităţii o boală obişnuită
sau un accident care nu are legătură cu munca.

109
 Persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare ca nevăzător sau în
condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat li se acordă un stagiu
potenţial, determinat ca diferenţă între stagiile de cotizare cerute de lege
pentru aceste categorii de persoane şi stagiile de cotizare realizate până la data
acordării pensiei de invaliditate.
În cazul persoanelor care au realizat stagii de cotizare atât ca salariat
civil, cât şi ca personal militar, la determinarea stagiului potenţial şi a
punctajului mediu anual aferent acestuia se utilizează stagiile complete de
cotizare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, în funcţie
de ultimul loc de asigurare.
Stagiul potenţial se stabileşte în ani, luni şi zile.

III.5. Pensia de urmaş

III.5.1. Categorii de beneficiari şi condiţiile de acordare
Au dreptul la pensie de urmaş, dacă persoana decedată era pensionar
sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii, următoarele categorii de
persoane: copiii şi soţul supravieţuitor.
Copiii au dreptul la pensie de urmaş:
- până la împlinirea vârstei de 16 ani;
- dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată
potivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26
de ani;
- pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în
perioada în care se aflau în una dintre situaţiile enumerate mai sus.
Dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru
obţinerea unei pensii, copiii au drepul la pensie de urmaş până la împlinirea
vârstei de 16 ani, fără necesitatea îndeplinirii unei alte condiţii. Întrucât nu
au capacitate de exerciţiu sau au capacitate de exerciţiu restrânsă, copiii vor fi
reprezentaţi în vederea obţinerii pensiei de urmaş de către tutore, curator,

110
respectiv persoana căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul
minor.
În situaţia copiilor de peste 16 ani, pensia de urmaş se acordă dacă
aceştia urmează cursurile unei forme de învăţământ organizate potivit legii,
indiferent de nivelul ei, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
Astfel, în luna în care copilul beneficiar al pensiei de urmaş a împlinit
vârsta de 16 ani, acesta trebuie să facă dovada continuării studiilor pentru a
beneficia în continuare de pensia de urmaş.
De asemenea, în situaţia copiilor beneficiari ai pensiei de urmaş care îşi
continuă studiile între 16 şi 26 de ani, dovada continuării acestora trebuie
prezentată obligatoriu casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii
sectoriale, în termen de 10 zile de la data începerii anului şcolar sau
universitar, după caz.
Neprezentarea acestui document, care constă într-o adeverinţă eliberată
de unitatea de învăţământ la care copilul este înmatriculat în anul de
învăţământ următor, duce la suspendarea plăţii pensiei de urmaş.
Unităţile de învăţământ, tipurile şi formele de organizare a activităţii de
instruire şi educare din sistemul naţional de învăţământ sunt cele prevăzute în
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011139.
Astfel, acordarea pensiei de urmaş, în condiţiile prevăzute de lege, nu
este condiţionată de nivelul formei de învăţământ frecventate, de tipul sau
modul ei de organizare, de numărul formelor de învăţământ frecventate sau de
absolvirea uneia sau a mai multora dintre acestea.
Pensia de urmaş poate fi obţinută de cei care urmează orice tip de curs
prevăzut de actul normativ sus arătat, în ţară sau în străinătate, în
învăţământul liceal, postliceal, profesional, universitar, postuniversitar,
masterat sau doctorat.

139
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011

111
 Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul
vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a
fost de cel puţin 15 ani.
În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel
puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se
diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an
de căsătorie în minus.
Soţul supravieţuitor are drepul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă,
pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost
de cel puţin un an.
În acest caz, expertizarea, revizuirea medicală periodică, precum şi
obligaţia de a urma programele de recuperare se fac conform reglementărilor
prevăzute pentru pensia de invaliditate.
În această situaţie, acordarea pensiei de urmaş nu este condiţionată
de data ivirii invalidităţii soţului supravieţuitor, spre deosebire de
acordarea pensiei de urmaş copiilor încadraţi în grad de invaliditate, unde
cerinţa era ca invaliditatea să fi intervenit înaintea împlinirii vârstei de
16 ani sau între 16 şi 26 de ani, dacă se face dovada continuării studiilor
la data ivirii invalidităţii.
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârsta
şi durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a
unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează
venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este
obligatorie ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu
brut.
Pentru anul 2011, valoarea câştigului salariul mediu brut este de
2.022 lei, stabilit prin Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de
stat pe anul 2011140.

140
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 880 din 28 decembrie 2010

112
 Prin urmare, în situaţia îndeplinirii condiţiilor menţionate mai sus, soţul
supravieţuitor trebuie să realizeze venituri lunare brute dintr-o activitate
profesională de maximum 707 lei, pentru a putea cumula pensia de
urmaş cu aceste venituri.
În cazul în care nu îndeplineşte condiţiile de vârstă sau de durată a
căsătoriei, beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data
decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o
activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea
sunt mai mici de 35% din câştigul brut prevăzut mai sus.
De asemenea, soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului
susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază
de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7
ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate
profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai
mici de 35% din câştigul brut.
Există şi situaţia în care soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie
proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de
urmaş după soţul decedat să poată opta pentru cea mai avantajoasă dintre
acestea. În acest caz plata drepturilor se efectuează începând cu data de 1 ale
lunii următoare solicitării lor.

III.5.2. Stabilirea pensiei

Pensia de urmaş se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui
acesteia, a curatorului, a persoanei căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în
plasament copiulul minor, precum şi a mandatarului desemnat prin procură
specială.
Cererea de înscriere la pensie de urmaş, împreună cu actele care
dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, se depune, începând cu

113
data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă în a
cărei rază domiciliază persoana.
Pentru persoanele din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi
siguranţei naţionale, cererea de pensionare împreună cu actele doveditoare se
depune la centrul militar zonal/judeţean/de sector, unitatea
militară/inspectoratul judeţean/structura sau direcţia judeţeană de informaţii,
după caz, din raza de domiciliu a urmaşilor sau la casele de pensii sectoriale
care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, potrivit
protocoalelor încheiate între acestea.
În cazul acestor persoane, cererea de pensionare, însoţită de actele
doveditoare, se transmite, în termen de 15 zile de la data depunerii, la casa de
pensii sectorială competentă, în funcţie de ultimul loc de muncă la care
susţinătorul decedat a realizat stagiile de cotizare în specialitate.
Cererea de pensionare poate fi retrasă de persoana care a depus-o până
la emiterea deciziei de pensionare.
Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent
asupra punctajului mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei care i se
cuvenea susţinătorului, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:
- pentru un singur urmaş - 50%;
- pentru 2 urmaşi – 75%
- pentru trei sau mai mulţi urmaşi – 100%.
În cazul urmaşilor orfani de ambii părinţi, pensia se stabileşte prin
însumarea drepturilor de pensie de urmaş cuvenite după fiecare
părinte141.
Pensia de urmaş se stabileşte prin decizie a casei teritoriale de pensii
sau a casei de pensii sectoriale, după caz, şi se acordă astfel:

141
Art. 90 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

114
 - din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă
cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia
pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data
decesului;
- de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de
zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei
susţinător nu era pensionar, la data decesului;
- de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost
înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de
urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului.
Exemplificarea primei situaţii prezentate: susţinătorul avea calitatea
de pensionar aflat în plată la casa de pensii sectorială a Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi a decedat la data de 25 iunie 2011.
Soţul supravieţuitor având îndeplinite condiţiile privind vârsta standard
de pensionare conform anexei nr. 5 la lege şi durata căsătoriei de minimum 15
ani, depune cererea de înscriere la pensia de urmaş la data de 20 iulie 2011.
Astfel, drepturile de pensie se acordă şi se plătesc începând cu data de
1 iulie 2011 – prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul,
întrucât cererea a fost depusă în termenul de 30 de zile de la data decesului.

III.5.3. Revizuirea şi recalcularea pensiei

În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii pensiei de urmaş, se
constată diferenţe între sumele stabilite sau plătite şi cele legal cuvenite, casa
teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială, emite decizia de
revizuire, din oficiu, sau la solicitarea pensionarului.
Sumele rezultate ca urmare a revizuirii deciziei de pensie se acordă sau
se recuperează, după caz, în termenul general de prescripţie de 3 ani, calculat
de la data constatării diferenţelor.

115
 Pensia de urmaş poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a
stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea pensiei. Drepturile de pensie
de urmaş recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost
înregistrată solicitarea la casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii
sectorială.
Atât revizuirea, cât şi recalcularea drepturilor de pensie se fac prin
decizii emise de casele teritoriale de pensii, respectiv casele de pensii
sectoriale.

III.5.4. Cumulul pensiei de urmaş cu veniturile provenite din situaţii

pentru care asigurarea este obligatorie
În cazul cumulului pensiei de urmaş cu veniturile provenite din situaţii
pentru care asigurarea este obligatorie, vorbim despre:
a) cumulul pensiei de urmaş cu veniturile în cazul copiilor;
b) cumulul pensiei de urmaş cu veniturile în cazul soţului
supravieţuitor.
Ca regulă generală, copiii care beneficiază de pensie de urmaş pot
cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent
de nivelul acestora.
Excepţia o reprezintă copiii beneficiari de pensie de urmaş încadraţi în
grad de invaliditate, asfel:
- urmaşii încadraţi în gradul III de invaliditate nu pot desfăşura
activităţi profesionale decât în locuri de muncă în care se pot asigura
condiţii ca timpul normal de lucru al invalidului să fie de cel
mult jumătate din programul normal de lucru;
- urmaşii încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, întrucât au
capacitate de muncă pierdută nu pot presta activităţi profesionale.
Prin urmare aceste două categorii nu pot cumula pensia de urmaş
cu veniturile de natură profesională.

116
 Soţul supravieţuitor, beneficiar al pensiei de urmaş, poate cumula
pensia cu veniturile din activităţi profesionale pentru care asigurarea este
obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depăşesc 35% din câştigul
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea Bugetului asigurărilor sociale
de stat.
În luna octombrie 2011, câştigul salarial mediu nominal brut a fost de
2008 lei, în scădere cu 9 lei faţă de luna septembie.

117
 CAPITOLUL IV
ASIGURĂRILE SOCIALE DE ŞOMAJ

IV.1. Noţiuni introductive

Asigurările sociale din România cuprind asigurarea de sănătate,
prestaţiile de maternitate, ajutorul de deces, indemnizaţia de şomaj, dreptul la
pensie, asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Se apreciază că, în cadrul asigurărilor sociale, intră cu titlu de prestaţii
noncontributive şi drepturile acordate: invalizilor, văduvelor şi orfanilor de
război, veteranilor de război, foştilor deţinuţi politici, eroilor martiri,
urmaşilor şi răniţilor din timpul Revoluţiei din 1989, magistraţilor înlăturaţi
din justiţie în perioada 1945 - 1952.
Într-un fel, se poate aprecia că, în prezent, cu privire la anumite
instituţii juridice, există anumite norme de drept comun în domeniul
securităţii sociale, dar şi norme specifice pentru anumite categorii de personal
- legea nr. 76/2002142 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă.
Trăsăturile asigurărilor sociale sunt considerate a fi următoarele :
- subiectele raportului de asigurare sunt, pe de o parte, persoana fizică
(asiguratul), iar, pe de altă parte, organizaţia de asigurări prin organismele
competente;
- conţinutul raportului de asigurare este alcătuit în esenţă din dreptul
asiguratului la primirea indemnizaţiei de asigurări sociale şi obligaţia
corelativă a instituţiei de asigurări de a o plăti, din obligaţia asiguratului de a
vira contribuţia de asigurări sociale, corelativă cu dreptul instituţiei de
asigurare de a pretinde plata contribuţiei143;

142
Publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 103/6 februarie 2002.
143
raport juridic de tip comutativ

118
 - raportul de asigurare se naşte, ca regulă, ex lege, neavând la bază
voinţa subiectelor sale;
- conţinutul raportului de asigurare constă, în principal, în furnizarea
unor prestaţii ce reprezintă venituri de înlocuire a câştigului profesional144.

IV.2. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru

şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
Angajatorul este persoana juridică sau persoana fizică cu sediul,
respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa
din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate,
autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii.
Loc de muncă reprezintă cadrul în care se desfăşoară o activitate din
care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de
muncă sau raporturile juridice de serviciu.
Persoana în căutarea unui loc de muncă este persoana care face
demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin
înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de
servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii.
Şomer145 înregistrat este persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile
prevăzute la art. 5, pct. IV146 şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea
forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz,

144
salariu, alte forme de venit profesional
145
G. Creţoiu, V. Cornescu, I. Bucur, Economie Politică, Casa de editură şi Presă „Sansa”, Bucureşti, 1993,
p. 363.
146
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă pentru a fi şomer trebuiesc a fi îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii: „a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea
condiţiilor de pensionare; b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea
unei munci; c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit
legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi; d) este disponibilă
să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă; e) este înregistrată la
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care
funcţionează în condiţiile prevăzute de lege.”

119
reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în
condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.
Stagiul de cotizare reprezintă perioada în care s-a plătit contribuţia de
asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz,
numai de către asigurat.
Asiguratul este persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi
este asigurată pentru riscul pierderii locului de muncă147.
Indemnizaţia de şomaj este o compensaţie parţială a veniturilor
asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor
absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul
militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.

IV.2.1. Indemnizaţia de şomaj – noţiune

Cuvântul şomaj provine din termenul francez chomage, preluat la
rândul său din latinescul caumare148.
Indemnizaţia de şomaj149 reprezintă o compensaţie parţială a veniturilor
asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor
absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul
militar şi nu s-au putut încadra în muncă.

IV.2.2. Noţiunea de şomer

Şomerul este definit de legislaţia în vigoare150 ca fiind persoana care
îndeplineşte cumulativ unele condiţii151.

147
prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj.
148
Eugen Blaga, op. cit., p. 271
149
Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor la cerere, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul
de cotizare 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an; 9 luni, pentru persoanele cu
un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani; 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10
ani.
150
Prevederile art. 5 pct. IV din Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă.
151
Gheorghe Brehoi, Ajutorul de Şomaj şi reintegrarea profesională a şomerilor din România, „Dreptul”, nr.
4-5, p. 3-5

120
 Este şomer, persoana care este în căutarea unui loc de muncă de la
vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare,
având starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice care o fac aptă pentru
prestarea unei munci şi nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau
realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare, iar în cazul în
care s-ar găsi un loc de muncă, este disponibilă să înceapă lucrul în perioada
imediat următoare.

IV.3. Categorii de asiguraţi – beneficiari ai sistemului asigurărilor pentru

şomaj
Asiguraţii în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt următoarele
categorii de persoane fizice152: cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă
sau realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor
care au calitatea de pensionari; cetăţeni români care lucrează în străinătate;
cetăţeni străini sau apatrizi care, în perioada în care au domiciliul sau
reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în
condiţiile legii.
Potrivit art. 17 alin. 1, în vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de
şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a, adică cei care nu au un loc de muncă,
nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii
venituri mai mici decât salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată în
vigoare, sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii: le-
a încetat contractul individual de muncă sau contractul de muncă temporară
din motive neimputabile lor; le-au încetat raporturile de serviciu din motive
neimputabile lor; le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi,
dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai

152
În acord cu dispoziţiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002.

121
este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului; a expirat
durata pentru care militarii au fost angajaţi pe bază de contract sau li s-a
desfăcut contractul din motive neimputabile lor; le-a încetat raportul de
muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor.
De asemenea, sunt şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a persoanele care au
încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau
realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul
de bază minim brut pe ţară garantat în plată ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;
au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care,
ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în
muncă; le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive
neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;
reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai
este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza
încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul
acestora; le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile.
Potrivit art. 17 alin. 2, au dreptul la indemnizaţia de şomaj şi persoane
asimilate şomerilor153.
În sistemul asigurărilor pentru şomaj, persoanele fizice pot fi asigurate
obligatoriu sau facultativ.
În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin
efectul legii154 cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari,
persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă
sau pe bază de contract de muncă temporară, funcţionarii publici şi alte

153
respectiv cele care nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după
satisfacerea stagiului militar dacă îndeplinesc următoarele condiţii: sunt absolvenţi ai instituţiilor de
învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se
încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu
handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii
profesionale; sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care
într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.
154
Potrivit art. 19 din Legea nr. 76/2002.

122
persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire, persoanele care
îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului,
militarii angajaţi pe bază de contract, persoanele care au raport de muncă în
calitate de membru cooperator.
Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea persoanele prevăzute la art.
19 sunt obligaţi să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se datorează drepturile salariale şi/sau veniturile de natura
acestora, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială
îşi au sediul sau domiciliul, declaraţia lunară privind evidenţa nominală a
asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Şomajul este permanent şi crescător datorită creşterii demografice155.
Termenul de depunere a declaraţiei lunare privind evidenţa nominală a
asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj
constituie şi termen de plată156.
În caz de neplată a contribuţiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru
şomaj, se aplică reglementările legale privind executarea creanţelor bugetare.
Conform art. 26 din Legea nr. 76/2002157 coroborat cu art. 23 alin. 1 lit.
a din Legea nr. 487/2006158 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul
2007, angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul
asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 2%, aplicată asupra fondului total de
salarii brute lunare realizate de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul
legii. Art. 7 alin. 2 din Legea nr. 200/2006159 privind constituirea şi utilizarea
fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale dispune că de la data
intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 1 ianuarie 2007, cota contribuţiei

155
P. Burloiu, Economia Muncii, Editura Lumina Lex, 1993, p. 77.
156
Art. 31 din Legea nr. 76/2002.
157
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002.
158
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1047/29 decembrie 2006.
159
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453/25 mai 2006, rectificată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 532/20 iunie 2006.

123
datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj de către angajatorii care au
obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare, în cotă de
0,25% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de
salariaţi, se diminuează cu 0,25 puncte procentuale.
Art. 3 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 200/2006
privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor
salariale prevede că diminuarea cotei de contribuţie, prevăzută la art. 7 alin. 2
din Legea nr. 200/2006, nu se aplică contribuţiei datorate de către angajatori
la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă următoarelor categorii de
persoane asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor
pentru şomaj: funcţionari publici şi alte categorii persoane care desfăşoară
activităţi pe baza actului administrativ de numire; persoane care îşi desfăşoară
activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii
executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
c) soldaţi şi gradaţi voluntari; persoane care au raport de muncă în
calitate de membru cooperator; alte persoane care realizează venituri din
activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile
prevăzute la lit. a - d sau la art. 1 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a
Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare
pentru plata creanţelor salariale, respectiv nu au calitatea de salariaţii încadraţi
în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă
sau cu timp parţial sau a unui contract de muncă la domiciliu, de muncă
temporară sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora.
Şi asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru
şomaj şi, corelativ, dreptul să beneficieze de indemnizaţia de şomaj.
Angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira lunar contribuţia
individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 1%, aplicată
asupra salariului de bază lunar brut, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. a

124
- d sau, după caz, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. e, asupra veniturilor
brute lunare realizate.
Aceste prevederi nu se aplică pe perioada în care raporturile de muncă
sau de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii,
prevăzute la art. 19, sunt suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de
incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile.
Se pot asigura160 în sistemul asigurărilor pentru şomaj, pe baza unui
contract de asigurare, următoarele persoane: asociat unic, asociaţi;
administratori care au încheiat contracte potrivit legii; persoane autorizate să
desfăşoare activităţi independente; membri ai asociaţiei familiale; cetăţeni
români care lucrează în străinătate.
Persoanele asigurate în mod facultativ pot încheia contract de asigurare
pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază
teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta
de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul
asigurărilor sociale de sănătate161.
Venitul lunar pentru care persoanele prevăzute la art. 20 se asigură în
mod facultativ nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară
garantat în plată.
Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj,
prevăzute la art. 20 din Legea nr. 76/2002, au obligaţia de a plăti lunar o
contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 3,25%, aplicată
asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj162.

160
Art. 20 din Legea nr. 76/2002.
161
Art. 22 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 .
162
Art. 28 din Legea nr. 76/2002 coroborat cu art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 487/2006 privind bugetul
asigurărilor sociale de stat pe anul 2007.

125
IV.3.1. Persoane care nu beneficiază de indemnizaţia de şomaj
Conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, nu beneficiază de
indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un
loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanţă de
cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la servicii
pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă.
Art. 44 lit. d prevede că în caz de refuz nejustificat de a se încadra
conform pregătirii sau nivelului studiilor într-un loc de muncă situat la o
distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu intervine încetarea plăţii
indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor. Nu beneficiază de
indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului, urmează o
formă de învăţământ.

IV.3.2. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj

a) Condiţii care trebuie îndeplinite de către şomeri
În literatura juridică s-a dezbătut problema naturii juridice a ajutorului
de şomaj. Conform unei opinii, acest ajutor excede sferei raportului juridic de
asigurări sociale de stat, fiind vorba de un raport juridic de asigurare prin
efectul legii163.
Potrivit art. 34 alin. 1, şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. 1 beneficiază de
indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au un
stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare
datei înregistrării cererii; nu realizează venituri sau realizează din activităţi
autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj; nu
îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; sunt înregistraţi la
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au

163
S. Ghimpu, A. Ţiclea, C. Tufan, op. cit., p. 299

126
domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au
realizat venituri în acea localitate.
La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. 1 lit. a, nu se iau
în calcul: perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu
excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu
depăşeşte 30 de zile; perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta
nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. g 164;
perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu
şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru
persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. h165; perioada cuprinsă între data
încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu
depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. j166.
Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz,
angajatorii au plătit contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul
asigurărilor pentru şomaj din România precum şi în alte ţări, în condiţiile
stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este
parte. Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România
se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa,
în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care
România este parte. Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care
angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se
află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment,
închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a
achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră.

164
Adică cei care au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au
redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă.
165
Adică cei cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în
perioada de suspendare a acestora, potrivit legii.
166
Adică cei pentru care reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este
posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau
la unităţile care au preluat patrimoniul acestora.

127
 b) Condiţii care trebuie îndeplinite de către persoanele asimilate
şomerilor
Potrivit art. 34 alin. 3, persoanele asimilate şomerilor beneficiază de
indemnizaţii de şomaj dacă sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei
de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, nu realizează venituri sau
realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât
indemnizaţia de şomaj şi nu îndeplinesc condiţiile de pensionare.
Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu
suspendate, cu excepţia suspendării pentru incapacitate temporară de muncă,
dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile, stagiul minim de cotizare se realizează
prin cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu
perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii.

IV.3.3. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj

Indemnizaţia de şomaj167 este o sumă acordată lunar şi în mod
diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare.
Pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an
indemnizaţia reprezintă 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat
în plată.
Cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare sunt de
3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani, 5% pentru
persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani, 7% pentru persoanele
cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani, 10% pentru persoanele cu un
stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.
Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de
asigurare pentru şomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei

167
Art. 39 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă.

128
cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare168 se va avea în
vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.
În ceea ce priveşte persoanele asimilate şomerilor, indemnizaţia de
şomaj se acordă pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, neimpozabilă,
lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe
ţară garantat în plată în vigoare. Indemnizaţia de şomaj se plăteşte titularului
ori mandatarului acestuia stabilit prin procură specială169.
Cererile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj precum şi toate actele
procedurale în legătură cu stabilirea acestui drept sunt scutite de orice fel de
taxă de timbru. Indemnizaţia de şomaj se reactualizează ori de câte ori se
modifică salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

IV.3.4. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţia de şomaj

Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au ca obligaţie170,
pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă, să se prezinte lunar, pe
baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea
forţei de muncă la care sunt înregistrate.
De asemenea aceste persoane au obligaţia, potrivit prevederilor legale,
de a comunica în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la
care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la
acordarea drepturilor; de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării şi
de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la
care sunt înregistrate şi de a căuta activ un loc de muncă.
Angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din
rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în
termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care aceştia au

168
Prevăzute la art. 39 alin. 2 lit. b. din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă.
169
Art. 125 din Legea nr. 76/2002.
170
Art. 41 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.

129
fost înregistraţi. Această obligaţie revine şi caselor teritoriale de pensii care au
stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de
şomaj.

IV.3.5. Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj

Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are
loc171 la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta lunar, pe baza
programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei
de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării
în muncă; pe perioada îndeplinirii obligaţiilor militare; la data încadrării în
muncă, conform legii, pe o perioadă de cel mult 12 luni; la data plecării din
ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei;
Pe perioada în care beneficiarul indemnizaţiei de şomaj este arestat
preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la
12 luni, se suspendă plata indemnizaaţiei de şomaj.
Plata indemnizaţiei de şomaj se suspenda de asemena, la data
pensionării pentru invaliditate şi pe perioada acordării indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a
indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani,
respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Potrivit legii, indemnizaţia de şomaj se suspendă pe perioada
incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor
survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau,
după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza
practicii profesionale şi pe perioada acordării plăţilor compensatorii.
Repunerea în plată, după suspendarea pentru neîndeplinirea obligaţiei
de a se prezenta lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate,
la agenţia pentru ocuparea forţei de se face de la data depunerii cererii

171
În condiţiile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.

130
beneficiarului172. Repunerea în plată, după suspendarea în celelalte cazuri se
face de la data depunerii cererii beneficiarului173.

IV.3.6. Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj

Încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc
după cum urmează174: la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o
perioadă mai mare de 12 luni; la data când realizează, din activităţi autorizate
potrivit legii, venituri lunare mai mari decât salariul de bază minim brut pe
ţară garantat în plată; la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de
funcţionare pentru a desfăşura activităţi independente sau a certificatului de
înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât
salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
Plata indemnizaţiei de şomaj încetează, de asemenea, la data refuzului
nejustificat de a se încadra conform pregătirii sau nivelului studiilor într-un
loc de muncă situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de
domiciliu; la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru
stimularea ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii acestora
din motive imputabile persoanei; dacă perioada de pensionare pentru
invaliditate depăşeşte 12 luni.
La data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de
la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate
devine nerevizuibilă, la data începerii executării unei pedepse privative de
libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni şi la data plecării în străinătate
a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni, încetează plata
indemnizaţiei pentru şomaj.
În cazul decesului beneficiarului indemnizaţiei pentru şomaj plata
acesteia încetează.

172
dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării
173
dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare
174
Art. 44 din Legea nr. 76/2002.

131
 De asemenea, la expirarea termenelor de 60 de zile calendaristice,
respectiv 30 de zile calendaristice prevăzute pentru depunerea cererii în
vederea reluării plăţii indemnizaţiei de şomaj, după suspendare şi la expirarea
termenelor prevăzute la art. 39 alin. 1 şi la art. 40 alin. 1, respectiv la
expirarea perioadelor pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj, plata
indemnizaţiei pentru şomaj încetează.
La data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor
asimilate şomerilor175, respectiv în cazul absolvenţilor instituţiilor de
învăţământ în vârstă de minimum 16 ani şi absolvenţilor şcolilor speciale
pentru persoanele cu handicap plata indemnizaţiei de şomaj încetează.

IV.3.7. Recuperarea sumelor plătite fără temei legal

Sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizaţie de şomaj,
precum şi debitele create în condiţiile legii se recuperează de la persoanele
care le-au primit în mod necuvenit, pe baza deciziilor emise de agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă, care constituie titluri executorii176.
Sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie de şomaj se
recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie legal.
Sumele rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai
urmăresc.

IV.4 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Piaţa muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu.
Modificările apărute au creat nevoia unei noi instituţii moderne, flexibile, cu
capacitatea de a răspunde acestor provocari.

175
Prevăzute la art. 17 alin. 2 lit. a şi b din Legea nr. 76/2002.
176
Art. 47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.

132
 Cadrul legal privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale pentru Ocupare şi Formare Profesională îl constituie Legea nr.
145/1998177.
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM),
împreună cu cele 41 de agentii judeţene, cu Agenţia Municipiului Bucureşti şi
cu cele 88 agenţii locale şi 156 puncte de lucru, răspunde acestor provocari178.

IV.4.1. Obiectivele şi atribuţiile Agenţia Naţională pentru Ocuparea

Forţei de Muncă
Obiectivele Agenţiei Naţionale Pentru Ocuparea Forţei De Muncă sunt
următoarele: institutionalizarea dialogului social în domeniul ocupării şi
formării profesionale, aplicarea strategiilor în domeniul ocuparii si formarii
profesionale, aplicarea măsurilor de protecţie socială a persoanelor
neîncadrate în muncă.
Atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă sunt:
organizarea, prestarea si finanţarea, în conditiile legii a serviciilor de formare
profesională pentru persoanele neîncadrate în muncă, orientarea persoanelor
neîncadrate în munca şi medierea între acestea şi angajatorii din ţară, în
vederea realizarii echilibrului dintre cerere şi ofertă pe piaţa internă a forţei de
muncă, propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurărilor
pentru şomaj, administrearea bugetului asigurărilor pentru şomaj şi
prezentarea rapoartelor trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară către
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice,
propune acestuia proiecte de acte normative în domeniul ocuparii si formarii
profesionale si al protectiei sociale a persoanelor neîncadrate în muncă,
organizarea serviciilor de stabilire, plată şi evidenţă a ajutoarelor, alocatiilor si
indemnizatiilor finantate din bugetul asigurarilor pentru şomaj, implementarea

177
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Monitorul Oficial nr. 261/13 iulie 1998.
178
Serviciile sale se adresează şomerilor şi agenţilor economici. Principalul său obiectiv este creşterea
gradului de ocupare a forţei de muncă şi implicit scăderea ratei şomajului.

133
programelor finanţate din Fondul Social European, elaborarea, în baza
indicatorilor sociali de performanta stabiliti de Ministerul Muncii, Familiei,
Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice179 a programelor anuale de
activitate.
Informarea şi consilierea profesională180 constituie un ansamblu de
servicii acordate în mod gratuit persoanelor aflate în căutarea unui loc de
muncă care au ca scop: furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi
evoluţia ocupaţiilor; evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea
orientării profesionale; dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor
în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei
privind propria carieră; instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de
muncă.
Informarea şi consilierea profesională se realizează de centre
specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă,
precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din sectorul public sau privat,
acreditaţi, care încheie cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă contracte,
în condiţiile legii.
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are ca atribuţie şi
crearea unui mediu corespunzător creşterii şanselor de ocupare a persoanelor
în căutarea unui loc de muncă, în principal, prin informarea şi consilierea
profesională, medierea muncii, formarea profesională, consultanţă şi asistenţă
pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri,
completarea veniturilor salariale ale angajaţilor, stimularea mobilităţii forţei
de muncă.
Nu toate aceste probleme fac parte din dreptul securităţii sociale, însă
având în vedere faptul că se află în strânsă corelaţie cu regimul juridic
aplicabil şomerilor în cele ce urmează le vom prezenta concis.

179
pe care le supune spre aprobare Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale
180
Art. 58 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.

134
 Măsurile care vizează creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă181, se pot realiza şi contra cost de către furnizori
de servicii din sectorul public sau privat acreditaţi şi/sau autorizaţi în
condiţiile legii.
Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în
legătură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în
vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu182.
Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica
locurile de muncă vacante la angajatori şi a le face cunoscute persoanelor în
căutarea unui loc de muncă.
Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă
se acordă gratuit de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi constau
în informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a
acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de burse ale locurilor de
muncă; mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă
a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;
preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi
în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.
În vederea realizării măsurilor183 pentru stimularea ocupării forţei de
muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a întocmi,
pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de
mediere.
Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj în condiţiile
legale, participarea la serviciile de mediere la solicitarea agenţiilor pentru
ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi este obligatorie.

181
Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi prin promovarea unor programe speciale în
parteneriat cu alte persoane juridice de drept public sau privat.
182
art. 59 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.
183
S. Ghimpu, A. Ţiclea, C. Tufan, op. cit., p. 281

135
 Şomerii184 care nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj trebuie să
depună o cerere la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi
în evidenţă în vederea medierii şi, în cazul neîncadrării în muncă, să
reînnoiască cererea la 6 luni.
Medierea muncii se poate realiza şi contra cost de către furnizori de
servicii specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor
în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare,
precum şi alte forme, în condiţiile legii.
Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc
de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional de formare profesională
elaborat anual de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Persoanele care nu au un loc de muncă, nu realizează venituri sau
realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul
de bază minim brut pe ţară garantat în plată; persoanele care nu au putut
ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după
satisfacerea stagiului militar; cele care au obţinut statutul de refugiat sau altă
formă de protecţie internaţională, conform legii; cetăţeni străini sau apatrizi
care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România, conform
legii; persoanele care nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau
după eliberarea din detenţie precum şi persoanele care desfăşoară activităţi în
mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri lunare mai
mici decât indemnizaţia de şomaj şi care sunt înregistrate la agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă beneficiază în mod gratuit de servicii de formare
profesională, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea
unui loc de muncă

184
De servicii de mediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele prevăzute la art. 16 lit. c - f .

136
 Serviciile de formare profesională se asigură gratuit, la cererea
persoanelor angajate, cu acordul angajatorului sau la cererea angajatorului şi
pentru persoanele aflate în următoarele situaţii: au reluat activitatea ca urmare
a încetării concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de
2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap; au reluat activitatea după
satisfacerea stagiului militar; au reluat activitatea ca urmare a recuperării
capacităţii de muncă după pensionarea pentru invaliditate185.
Serviciile de consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi
independente sau pentru iniţierea unei afaceri186 pot fi realizate de agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de firme private, organizaţii
profesionale, fundaţii şi asociaţii specializate în aceste domenii187.
Aceste servicii se acordă gratuit:
a) persoanelor prevăzute la art. 16, respectiv cele care nu au un loc de
muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit
legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în
plată; nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de
învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar; ocupă un loc de muncă şi,
din diferite motive, doresc schimbarea acestuia; au obţinut statutul de refugiat
sau altă formă de protecţie internaţională, conform legii; cetăţeni străini sau
apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România,
conform legii; nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după
eliberarea din detenţie, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află
în căutarea unui loc de muncă;

185
Aceste prevederi se aplică în cazul în care cererea este formulată în termen de 12 luni de la data reluării
activităţii persoanelor, o singură dată pentru fiecare situaţie.
186
La cerere se poate acorda persoanelor în căutarea unui loc de muncă consultanţă şi asistenţă pentru
începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, sub formă de servicii juridice, de
marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă, în
conformitate cu prevederile art. 71 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.

187
cu care agenţiile încheie contracte în condiţiile legii.

137
 b) persoanelor care au calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor
pentru şomaj, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care au calitatea de
asigurat;
c) studenţilor care solicită acordarea de credite cu dobândă avantajoasă
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi.

IV.4.2. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor

Ajutorul de şomaj reprezintă un drept188. Astfel, persoanelor189 cărora li
s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj potrivit legii şi care se angajează
pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, şi, ca
urmare a angajării, le încetează plata indemnizaţiei de şomaj beneficiază, din
momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să
primească indemnizaţia de şomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de
şomaj, stabilită şi, după caz, reactualizată conform legii190.
Pot beneficia de această sumă lunară, cei care se angajează în baza unui
contract individual de muncă, încheiat pe durată nedeterminată sau
determinată, dar numai cu program normal de muncă, conform prevederilor
legale în vigoare , aşadar fiind exclus un program de lucru cu timp parţial.
Nu beneficiază de această sumă persoanele care se încadrează la
angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani
precum şi persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost
suspendată ca urmare a încadrării în muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni,
iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă,
plata indemnizaţiei de şomaj încetează ca urmare a încadrării în muncă pentru
o perioadă mai mare de 12 luni.

188
drept care se realizează în cadrului unui raport juridic
189
Prevăzute la art. 17 alin. 1 şi alin. 2 lit. C din Legea nr. 76/2002.
190
Art. 72 alin. 1din Legea nr. 76/2002.

138
 Aceste persoane beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în
perioada pentru care au dreptul la indemnizaţia de şomaj le încetează raportul
de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează la un alt
angajator.
Absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi absolvenţii şcolilor speciale, în
vârstă de minimum 16 ani, înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de
muncă, în situaţia în care se angajează cu program normal de lucru, pentru o
perioadă mai mare de 12 luni beneficiază din bugetul asigurărilor pentru
şomaj de o primă egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în
plată, în vigoare la data încadrării.
Şi în acest caz, pot beneficia de această primă lunară191 doar cei care se
angajează în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe durată
nedeterminată sau determinată, dar numai cu program normal de muncă,
conform prevederilor legale în vigoare. Absolvenţii cărora li s-a stabilit
dreptul la indemnizaţie de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a
indemnizaţiei, cu program normal de lucru, beneficiază din bugetul
asigurărilor pentru şomaj de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar
fi avut dreptul în condiţiile legii până la expirarea perioadei de acordare a
acesteia, dacă nu s-ar fi angajat.
Aceste drepturi se acordă absolvenţilor care îşi menţin raporturile de
muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data
angajării. Nu beneficiază de aceste facilităţi absolvenţii care la data absolvirii
studiilor aveau raporturi de muncă sau de serviciu; absolvenţii care se
încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu
în ultimii 2 ani; absolvenţii care la data solicitării dreptului urmează o formă
de învăţământ; absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii
au obligaţia legală de a-i încadra în muncă. De aceste facilităţi nu beneficiază
nici absolvenţii pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată ca

191
S. Ghimpu, A. Ţiclea, C. Tufan, op. cit., 1998, p. 283.

139
urmare a încadrării în muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, iar ulterior, ca
urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata
indemnizaţiei de şomaj încetează ca urmare a încadrării în muncă pentru o
perioadă mai mare de 12 luni.

IV.4.3. Stimularea mobilităţii forţei de muncă

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj se încadrează în muncă într-o localitate situată la o distanţă mai mare
de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil beneficiază de o primă
de încadrare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul
a două salarii minime brute pe ţară garantate în plată.
Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de
şomaj se încadrează în muncă într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt,
îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţară
garantate în plată.
Angajaţii care au primit anumite sume de bani din bugetul asigurărilor
pentru şomaj au obligaţia de a restitui integral sumele primite192, în situaţia în
care raporturile de muncă le încetează într-o perioadă mai mică de 12 luni de
la data încadrării în muncă în temeiul următoarelor prevederi:
- art. 55 lit. b din Codul muncii193;
- art. 56 lit. g din Codul muncii194;
- art. 56 lit. i din Codul muncii195;
- art. 61 lit. a din Codul muncii196;

192
Conform art. 76 din Legea nr. 76/2002.
193
încetarea contractului individual de muncă ca urmare a convenţiei părţilor, la data convenită de acestea
194
încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmarea a condamnării penale la executarea unei
pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti
195
încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau
unei funcţii, ca măsură de siguranţă sau pedeapsă complimentară, de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia

140
 - art. 79 din Codul muncii197;
- art. 61 lit. b din Codul muncii198, dacă au fost condamnaţi prin
hotărâre judecătorească definitivă.
În legătură cu cele arătate trebuie evidenţiat că, potrivit art. 76 din
Legea nr. 76/2002, dacă raportul de muncă încetează potrivit art. 61 lit. b,
angajaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite din bugetul
asigurărilor pentru şomaj numai dacă există o hotărâre judecătorească de
condamnare definitivă; este firească o asemenea reglementare, deoarece, în
timp ce măsura concedierii în temeiul art. 61 lit. b din Codul muncii nu are la
bază culpa salariatului, ci pur şi simplu absenţa să de la lucru, obligaţia de
restituire intervine numai dacă există culpă, respectiv o hotărâre
judecătorească definitivă.
Între cazurile în care salariaţii au obligaţia de a restitui integral sumele
primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj nu figurează şi ipoteza potrivit
căreia contractul individual de muncă încetează de drept, ca urmare a
constatării nulităţii absolute a contractului, de la data la care nulitatea a fost
constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă, în
condiţiile în care cauza nulităţii ar putea fi însăţi fapta culpabilă a salariatului.
De asemenea, între cazurile în care salariaţii au obligaţia de a restitui
integral sumele primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj nu se reţin
prevederile art. 61 lit. d din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul poate
dispune concedierea în cazul în care salariatul nu corespunde profesional
locului de muncă în care este încadrat.

196
încetarea contractului individual de muncă în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri
repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul individual de muncă,
contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară
197
demisia
198
încetarea contractului individual de muncă în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o
perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală

141
 Prin urmare, se subliniază că nu se reţine culpa salariatului dacă este
concediat pentru necorespundere profesională, aşa cum s-a arătat deja în
doctrina juridică199.

IV.4.4. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor

Stimularea angajatorilor200 pentru încadrarea în muncă a şomerilor se
realizează prin: subvenţionarea locurilor de muncă, acordarea de credite în
condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă şi prin
acordarea unor facilităţi.
Subvenţionarea locurilor de muncă
Subvenţiile se acordă, la solicitarea autorităţilor publice locale,
angajatorilor cărora li s-au atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în
vigoare privind achiziţiile publice pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru
fiecare persoană încadrată, din rândul şomerilor în baza unui contract
individual de muncă pe perioadă determinată de cel mult 12 luni.
Cuantumul lunar al subvenţiei acordate este în perioada 1 aprilie - 31
octombrie, 70% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, iar în
perioada 1 noiembrie - 31 martie, un salariu de bază minim brut pe ţară
garantat în plată, la care se adaugă contribuţiile de asigurări sociale datorate
de angajatori, aferente acestuia.
Art. 80 alin. 1 stabileşte că angajatorii, care încadrează în muncă pe
durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ, sunt scutiţi pe
o perioadă de 12 luni de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor
pentru şomaj, aferentă absolvenţilor încadraţi şi primesc lunar, pe această
perioadă, pentru fiecare absolvent 1 salariu de bază minim brut de ţară
garantat în plată, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii
ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii; 1,2 salarii de bază

199
A. Athanasiu, op. cit, p. 90.
200
Conform art. 77 din Legea nr. 76/2002.

142
minime brute pe ţară garantate în plată, în vigoare la data încadrării în muncă,
pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ postliceal;
1,5 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, în vigoare la data
încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior.
În sensul Legii nr. 76/2002, prin absolvent al unei instituţii de
învăţământ se înţelege persoana care a obţinut o diplomă sau un certificat de
studii, în condiţiile legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial,
profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular,
autorizat sau acreditat în condiţiile legii201.
Absolvenţii pot fi încadraţi în condiţiile arătate, o singură dată pentru
fiecare formă de învăţământ, în termen de 12 luni de la data absolvirii
studiilor.
Aceste facilităţi se acordă doar dacă se încheie un contract individual
de muncă pe durată nedeterminată, cu timp de lucru integral sau parţial, legea
nefăcând distincţie.
Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată
absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare
absolvent, sumele menţionate pe o perioadă de 18 luni202.
Nu beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 80 alin. 1 şi 2 angajatorii
care au obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă absolvenţi ai instituţiilor
de învăţământ.
Încadrarea în muncă pe o perioadă nedeterminată a absolvenţilor se va
face numai pe posturi vacante (art. 53 alin. 1 din Normele metodologice). Nu
sunt considerate posturi vacante cele care au fost reînfiinţate după mai puţin
de 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu pe motivul
reducerii personalului203.

201
art. 82
202
art. 80 alin. (2)
203
art. 53 alin. (2) din Normele metodologice

143
 Suma lunară se acordă angajatorilor proporţional cu timpul efectiv
lucrat de absolvenţi în luna respectivă.
Măsurile de stimulare prevăzute nu se acordă pe perioadele în care
raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate.
Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile arătate sunt obligaţi
să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de
la data încheierii204.
Dacă după îndeplinirea obligaţii, angajatorii menţin raporturile de
muncă sau de serviciu cu absolvenţii încadraţi primesc, pentru fiecare an de
continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu
suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste
persoane şi virate, conform legii.
Ajutorul financiar poate fi acordat pe o perioadă de cel mult 2 ani.
Angajatorii, în condiţiile în care nu menţin, fără motivaţie obiectivă,
raporturile de muncă ale persoanelor încadrate timp de cel puţin 3 ani de la
data încheierii, sunt obligaţi205 să restituie sumele încasate din bugetul
asigurărilor pentru şomaj plus dobânda Băncii Naţionale a României, dacă
respectivul contract individual de muncă a încetat în baza art. 55 lit. b din
Codul Muncii206, art. 56 lit. c din Codul Muncii, art. 56 lit. e din Codul
Muncii207, art. 56 lit. f din Codul Muncii208, art. 65 din Codul Muncii209.
În legătură cu obligaţia de restituire a angajatorului nu se ridică
probleme, deoarece acesta este obligat să restituie în toate cazurile posibile.

204
art. 83 alin. (1)
205
Conform art. 83 alin. 2 din Legea nr. 76/2002.
206
Încetarea contractului individual de muncă ca urmare a convenţiei părţilor, la data convenită de acestea.
207
încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a constatării nulităţii absolute a
contractului, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească
definitivă.
208
Încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia
ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti
de reintegrare.
209
Încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat
din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.

144
 Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri
în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai
familiilor monoparentale sunt scutiţi pe o perioadă de 12 luni de plata
contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă persoanelor
încadrate din aceste categorii, şi primesc lunar pe această perioadă, pentru
fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu de
bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare, cu obligaţia menţinerii
raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani (art. 85 alin. 1).
De facilităţile prevăzute210, cu excepţia contribuţiei la bugetul
asigurărilor pentru şomaj datorată de angajator pentru persoanele respective
beneficiază şi angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată
persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel
puţin 2 ani, deşi nu au obligaţia legală de a încadra astfel de persoane211.
Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale
persoanelor precizate de art. 85 alin. 1 şi 2, anterior termenului de 2 ani sunt
obligaţi să restituie în totalitate agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă
sumele încasate pentru fiecare persoană, plus dobânda de referinţă a Băncii
Naţionale a României dacă încetarea acestora a avut loc în temeiul art. 55 lit.
b, art. 56 lit. c , e, f, art. 65 din Codul muncii.
Angajatorii care încadrează în muncă şomeri care în termen de 3 ani de
la data angajării îndeplinesc condiţiile pentru a solicita pensia anticipată
parţială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă beneficiază lunar, pe
perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilor respective, de o sumă
egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, acordată din
bugetul asigurărilor pentru şomaj212.

210
Facilităţile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 76/2002 sunt acordate doar angajatorilor care încadrează pe
baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată.
211
art. 85 alin. (2)
212
art. 85 alin. (5)

145
 Trebuie precizat faptul că nu beneficiază de facilităţile prevăzute la la
art. 85 alin. 1, 2 şi 5 din Legea nr. 19/2000213 angajatorii care în ultimii 2 ani
au fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele angajate din
categoriile menţionate.
Acordarea de credite în condiţii avantajoase
Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea sau dezvoltarea
de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale,
precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se
pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii
avantajoase214.
Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
în condiţiile art. 86, beneficiază de reducere la plata contribuţiei numai pentru
şomerii încadraţi peste nivelul de 50% din locurile de muncă nou-create215.
Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional
cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă de cel mult
3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie de maximum 6 luni şi,
respectiv, un an pentru asigurarea producţiei, cu o dobândă de 50% din
dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României.
În judeţele în care rata medie anuală a şomajului s-a situat peste rata
medie anuală a şomajului pe ţară, comunicată de Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, creditele se acordă în anul calendaristic următor
cu o dobândă de 25% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României.
Beneficiază de credite, în condiţiile legii, cu dobânda prevăzută şi
persoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru
prima dată şi urmează studiile la cursuri de zi la o instituţie de învăţământ
superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, în condiţiile legii.

213
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140/1 aprilie 2000, rectificată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 183/27 aprilie 2000 şi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/6
august 2002.
214
art. 86 alin. (1)
215
art. 94 alin. 1 Legea nr. 76/2002.

146
 Creditele se acordă studenţilor care înfiinţează sau dezvoltă, individual
sau împreună cu alţi studenţi care îndeplinesc condiţiile legale, întreprinderi
mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau care desfăşoară în
mod independent o activitate economică în calitate de persoană fizică
autorizată.
Beneficiarii de aceste credite trebuie să aibă cel mult 249 de angajaţi
şi/sau membri cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu, activitatea
de bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism.
Pe cel puţin 60% din numărul locurilor de muncă nou-create prin
înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii ori de unităţi
cooperatiste trebuie să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor
înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, iar personalul
încadrat să fie menţinut în activitate cel puţin 3 ani.
Este obligatoriu ca locurile de muncă avute în vedere la acordarea de
credite să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma încetării
raporturilor de muncă a unor angajaţi în ultimele 12 luni premergătoare
încheierii contractului de creditare.
Pentru acordarea creditelor în condiţii avantajoase sau a fondurilor
nerambursabile, contribuţia beneficiarului trebuie să fie de cel puţin 25% din
valoarea proiectului de fezabilitate depus.
Beneficiarii de credite sau de fonduri nerambursabile au obligaţia de a
menţine locurile de muncă nou-create pentru o perioadă minimă de 5 ani.

147
 CAPITOLUL V
ASIGURĂRILE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ
ŞI BOLI PROFESIONALE

V.1. Noţiunea asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 346/2002, asigurarea
pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o asigurare de
persoane, aparţine sistemului de asigurări sociale, fiind garantată de stat.
Acesta conţine raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială a
salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi
decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.

V.2. Riscurile asigurate prin Legea nr. 346/2002

Potrivit Legii nr. 346/2002, riscurile asigurate sunt accidentele de
muncă şi bolile profesionale, definite conform Legii nr. 319/2006 a securităţii
şi sănătăţii în muncă216.
Prin accident de muncă217 se înţelege vătămarea violentă a
organismului precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul

216
Publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
217
Constituie, de asemenea, accident de muncă – în acord cu dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Legea nr.
319/2006:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul
unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor
sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural/sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei
juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în
timpul programului de muncă şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului
la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

148
procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care
provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces218.
Bolile profesionale219 sunt afecţiunile care se produc ca urmare a
exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de agenţi nocivi fizici, chimici
ori biologici caracteristici locului de muncă precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.
Afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii
practice se încadrează la rândul lor în categoria bolilor profesionale220.
Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din
cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale.

V.3. Asiguraţii
Există două categorii de persoane asigurate, şi anume:
1. în mod obligatoriu;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică
sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru,
locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de
protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă
se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de
angajator precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de
deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza
unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu
parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie,
alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc
presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
218
art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006
219
Art. 5 lit. h din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii
220
Art. 33 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă

149
 2. în mod facultativ.
1. Persoanele asigurate obligatoriu221, prin efectul legii sunt:
a) salariaţii şi funcţionarii publici;
b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care
sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe
durata mandatului precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a
cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu ale
persoanelor prevăzute la lit. a;
c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul
cursurilor organizate potrivit legii;
d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii
profesionale.
De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 346/2002, sunt asiguraţi
obligatoriu şi :
- angajaţii români care prestează muncă în străinătate din
dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii;
- cetăţenii străini sau apatrizii care prestează muncă pentru
angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau
reşedinţa în România.
2. Asiguraţii în mod facultativ pot fi222, persoanele care încheie
contract individual de asigurare şi care se află într-una din următoarele
situaţii:
a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
b) comanditaţi, administratori223;

221
Art. 5 alin. 1 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
222
conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 346/2002
223
Art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale se referea şi la manageri. Însă, Legea nr. 66/1993 privind contractul de management (publicată
în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 244 din 13 octombrie 1993) a fost abrogată prin Ordonanţa
de Urgenţă a Guvernului nr. 49/1999 privind administrarea companiilor/societăţilor naţionale, a societăţilor
comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar precum şi a
regiilor autonome (publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 170 din 22 aprilie 1999).

150
 c) membri ai asociaţiei familiale;
d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
e) persoane angajate în instituţii internaţionale;
f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi
forestiere;
g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor
individuale sau activităţi private în domeniul forestier;
h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din
agricultură;
i) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor
raporturi juridice decât cele menţionate anterior.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 49/1999 a fost însă respinsă prin Legea nr. 136/2000 (publicată în
“Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 345 din 25 iulie 2000).
Aşadar, dispoziţiile referitoare la conducerea regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale şi a
societăţilor comerciale la care statul sau o unitate administrativ - teritorială este acţionar majoritar sunt
cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico -
financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar (publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr.
297 din 7 iunie 2001).
Conform art. 4 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2001, conducerea operatorilor
economici prevăzuţi la art. 1 (regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale şi societăţile comerciale la
care statul sau o unitate administrativ - teritorială este acţionar majoritar) se asigură de către persoane fizice
în baza unui contract de performanţă, anexă la contractul individual de muncă, încheiat în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă.
Contractul de performanţă este acordul de voinţă încheiat între operatorul economic, printr-un reprezentant
al acestuia, desemnat de adunarea generală a acţionarilor, în cazul societăţilor comerciale, sau, după caz, de
consiliul de administraţie, în cazul regiilor autonome, şi conducătorul operatorului economic, care are ca
obiect îndeplinirea obiectivelor şi criteriilor de performanţă, aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în
schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă (art. 4 alin. 3 din Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 79/2001). La nivelul operatorului economic, în contractul de performanţă, în afara
indicatorilor de performanţă, se prevăd în mod obligatoriu obiective şi criterii cuantificate privind reducerea
creanţelor şi plăţilor restante, a pierderilor înregistrate precum şi creşterea productivităţii muncii, calculată
potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2001. Contractul de
performanţă se revizuieşte anual.
Conform art. 16 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2001, contractele de administrare încheiate
în baza dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 49/1999 precum şi contractele de management
încheiate în baza Legii nr. 66/1993, cu modificările şi completările ulterioare, la regiile autonome încetează la
data încheierii contractelor de performanţă.

151
V.4. Asigurătorul
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale,
denumită în continuare C.N.P.A.S, are calitatea de asigurător, potrivit art. 8
alin. 1 din Legea nr. 346/2002.
Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale se exercită de casele teritoriale de pensii şi de asociaţii
profesionale de asigurare, în calitate de prestatori de servicii, constituite în
acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naţionale.

V.5. Riscurile asigurate şi raporturile de asigurare

Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul legii şi din contractele de
asigurare se stabilesc224 între:
1. angajatori şi asigurător, în cazul persoanelor asigurate în mod
obligatoriu225;
În vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncă şi boli
profesionale şi a stabilirii cotei contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia
de a comunica asigurătorului, printr-o declaraţie pe propria răspundere,
domeniul de activitate conform Clasificării Activităţilor din Economia
Naţională - C.A.E.N., numărul de angajaţi, fondul de salarii precum şi orice
alte informaţii solicitate în acest scop.
Declaraţia se depune la sediul asigurătorului, în termen de 30 de zile de
la data dobândirii personalităţii juridice sau a începerii raporturilor de muncă
ori de serviciu între părţi, după caz226. În cazul modificării uneia sau mai
multor informaţii din declaraţia prevăzută, angajatorul are obligaţia să anunţe
asigurătorul în termen de 15 zile.
În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în timpul
activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se

224
art. 9 alin. 1
225
prevăzute în art. 5 şi la art. 7 din Legea nr. 346/2002
226
art. 10 alin. 3

152
menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă/serviciu şi a contractelor
individuale de asigurare227.
În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, ulterior
încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de asigurare, dreptul la
prestaţiile şi serviciile de asigurare se acordă dacă fostul asigurat face dovada,
cu acte medicale eliberate conform legii, că boala a fost cauzată de factori
profesionali specifici locului de muncă.
Pentru asiguraţii în mod obligatoriu, angajatorii datorează contribuţia
pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Prin excepţie, angajatorii nu
datorează contribuţia pentru ucenici, elevi, studenţi pe toată durata efectuării
practicii profesionale228.
Baza lunară de calcul la care persoanele asigurate în mod obligatoriu
datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli
profesionale este reprezentată de fondul total de salarii brute lunare
realizate229.
Conform art. 24 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor
sociale de stat pe anul 2007230, cotele de contribuţie datorate de angajatori, în
funcţie de clasa de risc, se stabilesc de la 0,4% la 3,6%, aplicate asupra
fondului total de salarii brute lunare realizate.
Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale
nu se aplică asupra sumelor reprezentând:
a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor
sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către acesta,
potrivit legii;

227
art. 15 alin. 1 din Legea nr. 346/2002
228
art. 96 lit. a din Legea nr. 346/2002
229
Potrivit art. 2 lit. j din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 708 din
17august 2006, fondul total de salarii brute reprezintă totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru
plata drepturilor salariale sau de natură salarială.
230
Publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 1047 din 29 decembrie 2006.

153
 b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul încetării
contractelor individuale de muncă, al încetării calităţii de funcţionar public
sau de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru
perioada de preaviz;
c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare,
detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor;
d) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.

2. asiguraţi şi asigurător, pentru persoanele asigurate în mod

facultativ231.
Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se
stabilesc la data: încheierii contractului individual de muncă, stabilirii
raporturilor de serviciu în cazul funcţionarilor publici, validării mandatului
pentru persoanele care desfăşoară activităţi în funcţii elective, numirii în
cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, depunerii adeziunii în
cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru şomeri,
ucenici, elevi şi studenţi sau încheierii contractului individual de asigurare,
după caz.
Asiguratul, o dată cu încheierea contractului individual de asigurare are
obligaţia de a depune o declaraţie de venituri şi de a comunica, în termen de
15 zile, asigurătorului orice modificare intervenită cu privire la situaţia şi
statutul ei.
Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de
asigurare şi încetează o dată cu aceste raporturi.
În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în timpul
activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se

231
art. 6 din Legea nr. 346/2002

154
menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă/serviciu şi a contractelor
individuale de asigurare232. În cazul bolilor profesionale, declarate în
condiţiile legii, ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de
asigurare, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se acordă dacă fostul
asigurat face dovada, cu acte medicale eliberate conform legii, că boala a fost
cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă.
Contribuţia datorată de persoanele fizice asigurate facultativ este
unică, în valoare de 1%, aplicată asupra venitului lunar asigurat, indiferent de
activitatea prestată.

V.6. Servicii şi prestaţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli

profesionale
Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale au dreptul233 la următoarele servicii şi prestaţii:
1. reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
2. reabilitare şi reconversie profesională;
3. indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
4. indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi
indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
5. compensaţii pentru atingerea integrităţii;
6. despăgubiri în caz de deces;
7. rambursări de cheltuieli.

232
art. 15 alin. 1
233
Art. 19 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

155
 V.6.1. Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală şi
recuperarea capacităţii de muncă
Asiguraţii au dreptul la prestaţii medicale pentru reabilitarea stării de
sănătate şi recuperarea capacităţii de muncă, în conformitate cu prevederile
legale în vigoare234.
Asigurătorul are obligaţia de a achita235 contravaloarea serviciilor
medicale acordate.
Asiguraţii au următoarele drepturi:
a) beneficiază de tratament medical, corespunzător leziunilor şi
afecţiunilor cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum
urmează: asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloacele de
transport specializate şi în unităţile spitaliceşti; tratament medical
ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, prescrise de medic; servicii
medicale în spitale sau în unităţi sanitare cu personalitate juridică specializate
pentru boli profesionale; tratament de recuperare a capacităţii de muncă în
unităţi de specialitate; servicii de chirurgie reparatorie; cure
balneoclimaterice236.
b) au acces la programe individuale de recuperare, stabilite de
medicul specialist al asigurătorului, în funcţie de natura şi de diagnosticul
bolii237.
Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în
funcţie de tipul bolii.
Art. 5 alin. 6 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor
sociale de stat pe anul 2007 stabileşte că, în cursul unui an calendaristic, se
poate elibera un singur bilet de tratament balnear sau de odihnă aceluiaşi

234
art. 21 din Legea nr. 346/2002
235
Obligația de a achita se realizează până la: restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficienţelor de
sănătate survenite în urma unui risc asigurat; prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de muncă şi a
necesităţii de îngrijire permanentă.
236
art. 23 alin. 1 din Legea nr. 346/2002
237
art. 25 alin. 1 din Legea nr. 346/2002

156
beneficiar. Biletele de tratament balnear se distribuie asiguraţilor sistemului
public de pensii, sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale şi pensionarilor de către casele teritoriale de pensii238.
Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai
mare de 90 de zile consecutive beneficiază de tratament balnear şi de
recuperare a capacităţii de muncă pe baza biletului de trimitere239, în
condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
În funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului, durata
tratamentului balnear este de 15 - 21 de zile şi se stabileşte de medicul
curant240.
Programul individual de recuperare este obligatoriu şi se realizează în
unităţi sanitare specializate aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări
de sănătate.
După fiecare etapă prevăzută în programul individual de recuperare,
asiguraţii sunt supuşi reexaminării medicale. În funcţie de rezultatele acesteia,
medicul expert al asigurărilor sociale poate propune medicului curant
actualizarea programului individual de recuperare sau, după caz, recomandă
reluarea activităţii profesionale ori propune pensionarea de invaliditate241.

238
Dispoziţiile referitoare la reabilitarea medicală şi recuperarea capacităţii de muncă prin programul
individual de recuperare şi, posibil, prin tratament balnear, cuprinse în art. 19 lit. a coroborat cu art. 25 din
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, au fost modificate şi
completate prin prevederile art. 18, art. 21 şi art. 22 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precizându-se că, în scopul
prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot beneficia şi de tratament balnear,
în conformitate cu programul individual de recuperare.
239
art. 21 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. Alin. 2 al aceluiaşi articol dispune că
tratamentul balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă se desfăşoară în conformitate cu prevederile
programului individual de recuperare întocmit de medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al
asigurărilor sociale, în funcţie de natura, stadiul şi prognosticul bolii, structurat pe etape.
240
art. 21 alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005
241
art. 21 alin. 5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005

157
 Plata indemnizaţiilor nu se cuvine pentru perioadele în care asiguratul,
din motive imputabile lui, nu îşi îndeplineşte obligaţia de a urma şi de a
respecta programul individual de recuperare242.

V.6.2. Prestaţii şi servicii pentru reabilitare şi reconversie profesională

Aceste prestaţii şi servicii se acordă de către asigurător243, la solicitarea
asiguraţilor, care, deşi nu şi-au pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai
pot desfăşura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident
de muncă sau a unei boli profesionale244.
Indemnizaţia245 pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se
acordă lunar şi reprezintă 70% din salariul de bază brut al persoanei asigurate,
avut la data survenirii accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

V.6.3.Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie246 pe perioada în care se află
în incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau a
unei boli profesionale247.
Cu privire la cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă cauzată de un accident de muncă sau de o boală profesională trebuie
făcute următoarele precizări:

242
art. 21 alin. 6 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005
243
Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru următoarele prestaţii şi servicii de reabilitare şi
reconversie profesională: cheltuielile privind serviciile medicale şi psihologice pentru aprecierea stării fizice,
mentale şi aptitudinale în vederea reconversiei profesionale; costul cursurilor de calificare sau de reconversie;
plata unei indemnizaţii pe durata cursurilor de calificare şi de reconversie.
244
art. 29 din Legea nr. 346/2002
245
Indemnizaţia se acordă pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie cu respectarea următoarelor
condiţii: 1. persoana asigurată nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de
indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate gradul III, acordată
potrivit legii (art. 31 alin. 2 din Legea nr. 346/2002); 2. persoana asigurată, conform art. 32 din Legea nr.
346/2002, respectă dispoziţiile asigurătorului cu privire la: instituţia la care urmează să se desfăşoare cursul;
programul de instruire; modalitatea de absolvire.
246
Dacă incapacitatea temporară de muncă este cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii,
asiguraţii au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii, însă nu potrivit Legii nr. 346/2002, ci în condiţiile
evidenţiate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.
247
art. 33 alin. 1 din Legea nr. 346/2002

158
 a) în cazul asiguraţilor în mod obligatoriu, cuantumul indemnizaţiei
pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media veniturilor
salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului248;
b) în cazul asiguraţilor în mod facultativ, cuantumul indemnizaţiei
pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media venitului
lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului249;
c) cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în
cazul urgenţelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar
asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului250;
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în cazul
accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă în primele 3 zile de
incapacitate de către angajator, iar din a 4 - a zi de incapacitate, din
contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă este de 180 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de
concediu medical. În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării
medicale şi profesionale a asiguratului, medicul curant poate propune
prelungirea concediului medical peste 180 de zile, pentru cel mult 90 de
zile251.

V.6.4. Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi

indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă
a) Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă
Asiguraţii care, din cauza unei boli profesionale sau unui accident de
muncă nu îşi mai pot desfăşura activitatea la locul de muncă anterior

248
art. 34 alin. 1 din Legea nr. 346/2002
249
art. 34 alin. 2 din Legea nr. 346/2002
250
art. 34 alin. 3 din Legea nr. 346/2002
251
art. 37 alin. 1

159
manifestării riscului asigurat pot trece temporar în alt loc de muncă (art. 37
alin. 1).
Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă în
condiţiile în care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de
muncă este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate
de la momentul depistării afecţiunii.
Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă la
propunerea medicului curant, cu avizul medicului asigurătorului, pentru cel
mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape252.
b) Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă253
Potrivit art. 19 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
158/2005, indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din
durata normală se acordă persoanelor asigurate care, din motive de sănătate,
nu mai pot realiza durata normală de muncă.
Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate au
dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României,
la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:
- desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza
raportului de serviciu;
252
art. 42 alin. 1 din Legea nr. 346/2002
253
În ceea ce priveşte această indemnizaţie, prevăzută de art. 9 lit. d coroborat cu art. 40 - 41 din Legea nr.
346/2002, trebuie făcută următoarea precizare:
- potrivit art. 2 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, concediile medicale şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul asiguraţii sunt:
concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite
sau de accidente în afara muncii;
concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de
muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli
profesionale;
concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;
concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.
Conform art. 18 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi
recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot beneficia de:
 indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
 concediu şi indemnizaţie pentru carantină;
 tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.
Aşadar, indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă este reglementată de art. 2 alin.1 coroborat cu
art. 18 lit. a, cu art. 19 alin. 1, 2, 3 şi cu art. 22 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

160
- desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii
executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror
drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu ale persoanelor prevăzute la lit. a.
Indemnizaţia se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul
medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele
12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape.

V.6.5. Compensaţii pentru atingerea integrităţii

Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care,
în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni
permanente care produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20 -
50%254.
Trăsăturile compensaţiei pentru atingerea integrităţii sunt următoarele:
A. compensaţia se acordă la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe
baza deciziei medicului asigurătorului;
B. compensaţia pentru atingerea integrităţii reprezintă o sumă fixă în
bani şi se acordă integral, o singură dată, potrivit art. 45 alin. 1, fără a afecta
celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul şi nu este
luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.
C. cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii se stabileşte,
conform art. 45 alin. 2, în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon
maxim de 12 salarii medii brute.

V.6.6. Despăgubiri în caz de deces

În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau
a unei boli profesionale, beneficiază o despăgubire în caz de deces o singură
persoană, care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele,

254
art. 43 din Legea nr. 346/2002

161
tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa
acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de
deces255.
Cuantumul despăgubirii în caz de deces este de 4 salarii medii brute pe
economie.
Cererea pentru obţinerea despăgubirii în caz de deces se depune la
sediul asigurătorului, însoţită de actele din care rezultă dreptul solicitantului.
Admiterea sau respingerea cererii256 se face prin decizie emisă de
asigurător în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.

V.6.7. Rambursări de cheltuieli

Asigurătorul acordă rambursări de cheltuieli în următoarele situaţii257:
a) transportul de urgenţă, în cazuri temeinic justificate, când salvarea
victimei impune utilizarea altor mijloace decât cele uzuale;
b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare,
în situaţia în care acestea au fost deteriorate în urma unui accident de
muncă soldat cu vătămări corporale;
c) în cazul aplicării dispozitivelor medicale implantabile prin
intervenţie chirurgicală în vederea recuperării deficienţelor organice,
funcţionale sau fizice cauzate de accidente de muncă şi boli profesionale.
Costurile suportate de asigurător sunt destinate să asigure recuperarea
funcţionalităţii organismului celui asigurat, iar cuantumul acestora se va
stabili anual prin decizie a preşedintelui C.N.P.A.S 258

255
art. 46 alin.1 din Legea nr. 346/2002
256
Decizia se comunică în scris solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii ei.
Plata despăgubirii în caz de deces se face în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
257
Art. 50 alin. 1 din Legea nr. 346 /2002
258
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale reglementează şi
unele aspecte ce ţin de dreptul muncii, şi anume “Comunicarea şi constatarea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale”. Angajatorii au obligaţia de a comunica asigurătorului accidentele soldate cu
incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraţilor. Comunicarea trebuie realizată de îndată ce angajatorul a
luat cunoştinţă despre accident. Obligaţia privind comunicarea revine şi persoanelor asigurate în mod
facultativ, conform art. 6 din Legea nr. 346/2002, sau urmaşilor acestora, în cazul în care accidentul de
muncă s-a soldat cu decesul asiguratului. Conform art. 27 alin. 1 lit.a şi lit. c din Legea nr. 319/2006 a

162
V.7. Cooperare între angajat şi angajator
Participarea lucrătorilor este o parte importantă a gestionării sănătăţii şi
securităţii. Cadrele de conducere nu au soluţii la toate problemele legate de
sănătate şi securitate, în timp ce lucrătorii şi reprezentanţii acestora deţin
cunoştinţe detaliate şi experienţă cu privire la derularea activităţii şi la modul
în care îi afectează aceasta. Prin urmare, lucrătorii şi cadrele de
conducere trebuie să colaboreze strâns pentru a găsi soluţii la probleme
comune.
Pentru angajatori este vorba de a obţine ajutor la identificarea
problemelor reale şi găsirea soluţiilor potrivite şi de a dispune de o forţă de
muncă motivată. Pentru lucrători este vorba de a preveni vătămările la locul
de muncă în rândul acestora.

securităţii şi sănătăţii în muncă, toate celelalte evenimente, care nu sunt urmate de incapacitate de muncă sau
de decesul asiguraţilor, vor fi comunicate de către angajator inspectoratelor teritoriale de muncă, respectiv
organelor de urmărire penală, după caz. Art. 5 lit. f din din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în
muncă defineşte evenimentul ca fiind accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului,
produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată
dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune. Art. 27 alin. 2
din Legea nr. 319/2006 prevede că orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie
contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală
profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale. Semnalarea prevăzută la alin.
2 se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la
constatarea cazului. Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, cercetarea evenimentelor este obligatorie
şi se efectuează după cum urmează: a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de muncă; b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs
invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor
care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice precum şi în
situaţiile cu persoane date dispărute; c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de
unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile; d) de către autorităţile de sănătate publică
teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate
de profesiune. Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal. În caz de deces al
persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală competentă este obligată să
înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de
constatare medico-legală. Asigurătorul verifică modalitatea în care a fost efectuată cercetarea şi decide
asupra caracterului de muncă al accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă. În scopul stabilirii
caracterului profesional al accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă, asigurătorul poate
coordona direct cercetarea accidentului, poate efectua o anchetă proprie sau poate evalua dosarul de cercetare
întocmit de comisia angajatorului, după caz. Drepturile de asigurare se acordă astfel: a) pentru accidente de
muncă, în baza procesului-verbal de cercetare a accidentului de muncă, întocmit, potrivit legii, de autoritatea
competentă;
b) pentru boli profesionale, în baza formularului de declarare finală a bolii profesionale, întocmit, potrivit
legii, de autoritatea competentă.
Până la stabilirea caracterului de muncă al accidentului sau caracterului profesional al bolii, contravaloarea
serviciilor medicale acordate va fi suportată din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, urmând ca decontarea să se realizeze ulterior din contribuţiile de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale, după caz.

163
 Conform legii, lucrătorii trebuie să fie informaţi, instruiţi, formaţi şi
consultaţi pe probleme de sănătate şi securitate. Participarea deplină depăşeşte
nivelul consultărilor - lucrătorii şi reprezentanţii acestora sunt, de asemenea,
implicaţi în luarea deciziilor. Participarea lucrătorilor în domeniul sănătăţii şi
securităţii este un proces bidirecţional simplu.
Consultarea lucrătorilor este un principiu consacrat în legislaţia privind
sănătatea şi securitatea în muncă datorită importanţei sale în prevenirea
riscurilor şi găsirea unor soluţii eficiente. Locurile de muncă în care angajaţii
contribuie activ la sănătate şi securitate au, de cele mai multe ori, un nivel de
risc profesional mai scăzut şi rate de accidente mai mici.
Printre principalele motive pentru care lucrătorii ar trebui să influenţeze
în mod activ deciziile conducerii se numără:
- participarea lucrătorilor ajută la dezvoltarea unor metode realiste şi
eficiente de protejare a lucrătorilor implicându-se într-o problemă în etapa de
planificare, există o probabilitate mai mare ca lucrătorii să identifice
problemele şi cauzele acestora, să ajute la găsirea unor soluţii practice şi să
respecte rezultatul final;
- dacă lucrătorilor li se oferă posibilitatea de a participa la modelarea
unor sisteme de muncă sigure, aceştia pot oferi sfaturi, sugestii şi solicita
îmbunătăţiri - ajutând la dezvoltarea unor măsuri de prevenire a accidentelor
de muncă şi a bolilor profesionale în timp util şi într-un mod eficient din
punct de vedere al costurilor
- în situaţiile în care lucrătorii sunt implicaţi dintr-o etapă incipientă,
aceştia vor da dovadă de angajament faţă de soluţia găsită
- comunicarea şi motivarea, în general, se vor îmbunătăţi

V.7.1. Lucrătorii din sectorul curăţeniei

Curăţenia este un sector de activitate de milioane de euro în care
lucrează milioane de lucrători din toată Europa, majoritatea lucrând în

164
întreprinderi mici. În orice loc de muncă se face curăţenie. Coexistă
numeroase modele demografice şi de ocupare a forţei de muncă, ceea ce face
dificilă asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din domeniul curăţeniei.
Cu toate acestea, pornind de la o mai bună înţelegere a condiţiilor de muncă
ale lucrătorilor, condiţiile pot fi îmbunătăţite.
Curăţenia este o activitate generică – se efectueză în toate sectoarele de
activitate şi în toate locurile de muncă, iar sectorul curăţeniei s-a dovedit a fi,
timp de mai mulţi ani, unul dintre cele mai dinamice sectoare şi unul dintre
cele mai mari servicii pentru sectoarele de afaceri din Uniunea Europeană.
Structura ocupării forţei de muncă include de la mari întreprinderi publice şi
private, care angajează sau subcontractează mulţi lucrători în domeniul
curăţeniei, până la lucrători „independenţi”. Femeile reprezintă majoritatea
lucrătorilor în domeniul curăţeniei, iar majoritatea dintre acestea sunt lucrători
migranţi. Munca este de obicei temporară, iar timpul şi programul de lucru
sunt neregulate. Lucrătorii din domeniul curăţeniei trebuie să facă faţă
faptului că sunt percepuţi ca fiind „doar lucrători în domeniul curăţeniei”, că
experienţa şi calificările lor nu sunt luate în considerare şi că munca lor este
„invizibilă” – curăţenia la locurile de muncă se face noaptea şi este
considerată implicită.
Pericolele şi riscurile cu care se confruntă lucrătorii din domeniul
curăţeniei sunt:
• expunerea la substanţe periculoase, inclusiv agenţi biologici care pot
provoca astm, alergii şi infecţii transmisibile prin sânge
• zgomot şi vibraţii
• alunecări, împiedicări şi căzături, în special în timpul curăţeniei
cu apă
• pericole electrice cauzate de echipamentul de lucru
• riscurile afecţiunilor musculo-scheletice

165
 • munca în izolare, stresul profesional, violenţa şi intimidarea la
locul de muncă
• timpul de lucru neregulat şi modele de muncă neregulate
Prevenirea vătămării lucrătorilor din domeniul curăţeniei necesită
schimbări nu numai la nivelul societăţilor de curăţenie, dar şi în percepţia
noastră despre curăţenie şi a modului de obţinere a serviciilor de curăţenie259.

V.7.2. Prevenirea accidentelor

Accidentele pot ucide şi produce mutilări. Acestea afectează toate
sectoarele economiei, însă problema este deosebit de acută în întreprinderile
mici şi mijlocii (IMM-uri).
Pe lângă costul pierderilor de vieţi omeneşti şi suferinţa lucrătorilor şi a
familiilor lor, accidentele afectează de asemenea economia şi societatea în
ansamblu. Mai puţine accidente înseamnă mai puţine concedii de boală şi
deci, cheltuieli mai mici şi mai puţine întreruperi în procesul de producţie.
Aceasta îi scuteşte, de asemenea, pe angajatori de cheltuieli legate de
recrutarea şi formarea de personal nou şi poate reduce costurile aferente
pensionării timpurii şi indemnizaţiilor de asigurare.
Alunecările, împiedicările şi căderile reprezintă cele mai frecvente
cauze ale accidentelor în toate sectoarele, de la producţia grea la munca de
birou. Printre alte pericole, se numără obiectele în cădere, arsurile termice şi
chimice, incendiile şi exploziile, substanţele periculoase şi stresul. Pentru
prevenirea producerii de accidente la locul de muncă, angajatorii ar trebui să
aplice un sistem de gestionare a securităţii care să integreze proceduri de
monitorizare şi evaluare a riscurilor.

259
Schimbarea modelelor de ocupare a forţei de muncă, cum ar fi trecerea de la curăţenia în timpul nopţii la
cea în timpul zilei, achiziţii mai bune, care să ia în calcul valoarea, şi nu numai preţul, şi o mai bună legătură
între client şi societatea de curăţenie pot reduce în mod direct riscul apariţiei pericolelor la care sunt expuşi
lucrătorii în domeniul curăţeniei.

166
V.7.2.1. Reducerea accidentelor la locul de muncă
A. Realizarea unei evaluări a riscurilor
Angajatorii trebuie să ia orice măsuri considerate necesare pentru a
asigura sănătatea şi securitatea lucrătorilor. Pentru prevenirea accidentelor,
trebuie să aplicaţi un sistem de gestionare a securităţii şi a sănătăţii care să
integreze proceduri de monitorizare, gestionare şi evaluare a riscurilor.
Principiile directoare care ar trebui luate în considerare pe parcursul
procesului de evaluare a riscurilor pot fi împărţite într-o serie de etape:
Etapa 1. Identificarea pericolelor şi a persoanelor expuse
Identificarea surselor posibile de vătămare la locul de muncă şi a
lucrătorilor care pot fi expuşi.
Etapa 2. Evaluarea riscurilor şi clasificarea acestora în ordine prioritară.
Evaluarea riscurilor existente (gravitatea, probabilitatea acestora …) şi
clasificarea riscurilor în ordine prioritară în funcţie de importanţă. Este
esenţial ca activităţile de eliminare sau prevenire a riscurilor să fie clasificate
în ordine prioritară.
Etapa 3. Deciderea acţiunilor preventive
Identificarea măsurilor corespunzătoare pentru eliminarea sau ţinerea
sub control a riscurilor.
Etapa 4. Adoptarea de măsuri concrete
Adoptarea măsurilor de prevenire şi protecţie pe baza unui plan care
stabileşte ordinea de prioritate260, persoanele responsabile şi termenele de
realizare, precum şi mijloacele alocate pentru punerea în aplicare a măsurilor.
Etapa 5. Monitorizarea şi revizuirea
Evaluarea trebuie revizuită la intervale regulate, pentru a asigura o
actualizare permanentă. Revizuirea trebuie realizată ori de câte ori se produc
schimbări semnificative în cadrul organizaţiei sau ca urmare a concluziilor
cercetării unui accident de muncă sau unui „accident evitat în ultima clipă”.

260
mai mult ca sigur, nu toate problemele pot fi rezolvate imediat.

167
 B. Pericole şi riscuri semnificative
Trebuie să fie abordate toate pericolele identificate prin evaluarea
riscurilor. Tipul pericolului, gradul de risc pe care acesta îl presupune şi
gravitatea vătămării care poate fi cauzată diferă de la un loc de muncă la altul
şi de la un sector la altul. În continuare sunt prezentate doar câteva dintre
aceste aspecte.
Echipamentul de lucru şi utilajul: măsuri necorespunzătoare de
protecţie mecanică pentru prevenirea contactului cu obiecte periculoase, lipsa
întreţinerii echipamentului de lucru şi a vehiculelor, aşchii şi cioburi provenite
de la lame, colţuri, table metalice, unelte sau margini, pericole electrice.
Locul de muncă: întreţinere proastă - ordine, curăţenie şi control,
vizibilitate slabă în zonele în care funcţionează vehicule şi echipamente de
ridicat, cum ar fi macaralele mobile, aglomeraţia de oameni şi vehicule, în
special la intrarea şi ieşirea din garaje, depozite şi magazii.
Transportul la locul de muncă: deplasarea necontrolată a obiectelor,
cum ar fi butoaiele prost fixate, şi a altor încărcături şi containere în
momentul depozitării, al transportului, distribuţiei sau manipulării. Oameni
loviţi sau doborâţi de vehicule în mişcare, care cad din vehicule, care sunt
loviţi de obiecte care cad din vehicule sau în urma răsturnării vehiculelor.
Forţa de muncă: lipsa de informare, formare, instruire, supervizare şi
educaţie.
Lucrul la înălţime: pe schele, scări mobile, casa scărilor, pe
echipamente mobile şi rampe; de asemenea, există riscul scăpării de obiecte
peste oameni care lucrează dedesubt.
Arsuri: arsuri termice provocate de lucrul cu suprafeţe fierbinţi, lichide
fierbinţi, vapori, gaze sau sisteme de încălzire, arsuri chimice provocate de
substanţe corozive, în special de acizi şi baze puternice, folosite în activităţi
de curăţare.

168
 Incendii şi explozii provocate de cumularea a trei factori - combustibil,
oxigen şi o sursă de aprindere.
Substanţe periculoase: pot fi fatale când sunt inhalate; de exemplu,
monoxidul de carbon, „ucigaşul tăcut”, produs de arderea incompletă, cum ar
fi gazele de eşapament.
Asfixierea: unele activităţi presupun expunerea la riscul asfixierii, adică
lipsa oxigenului vital. Aceasta se poate întâmpla în spaţii închise, cum ar fi
cazane, rezervoare, reactoare sau tuburi.
Factori psihosociali: stresul poate creşte riscul de accidente industriale.
C. Alunecări, împiedicări şi căderi
Alunecările, împiedicările şi căderile reprezintă cele mai frecvente
cauze ale accidentelor în toate sectoarele, de la producţia grea la munca de
birou. Însă pot fi luate măsuri simple pentru a reduce riscul vătămării261.
Următoarea opţiune preferată este substituţia; de exemplu, folosind o metodă
alternativă de curăţare a podelei, urmată de delimitare262. Ultima măsură este
protecţia; de exemplu, purtarea de încălţăminte cu talpă antiderapantă.
Echipamentul individual de protecţie ar trebui folosit după aplicarea tuturor
măsurilor colective de protecţie şi tehnice.
Prevenirea eficientă
O întreţinere bună - păstraţi mediul de lucru curat şi ordonat, cu
podeaua şi căile de acces libere, fără obstacole. Aruncaţi gunoiul în mod
regulat pentru a nu se acumula.
Curăţenia şi întreţinerea - gunoiul trebuie aruncat în mod regulat, iar
zonele de lucru trebuie păstrate libere. Metodele şi echipamentele de curăţenie
trebuie să fie adecvate pentru suprafaţa care va fi tratată.

261
Acolo unde este posibil, obiectivul trebuie să fie eliminarea riscului de la sursă; de exemplu, prin nivelarea
suprafeţelor denivelate ale podelelor.
262
prin folosirea de bariere pentru a preveni pătrunderea lucrătorilor pe podelele ude.

169
 Iluminatul - asiguraţi niveluri bune de iluminare, lumini de poziţie
pentru a asigura iluminarea uniformă a întregii podele şi vizibilitatea clară a
tuturor posibilelor pericole, piedici şi scurgeri.
Podelele trebuie să fie verificate în mod regulat pentru identificarea
degradărilor, şi la nevoie se realizează întreţinerea acestora. Printre posibilele
pericole se numără găurile, crăpăturile şi mochetele şi preşurile nefixate.
Suprafaţa podelelor trebuie să fie corespunzătoare pentru desfăşurarea
activităţii; de exemplu, este posibil ca aceasta să trebuiască să fie rezistentă la
uleiuri şi la substanţele chimice folosite în procesele de producţie. Acoperirea
sau tratarea chimică a podelelor existente poate îmbunătăţi proprietăţile
antiderapante ale acestora.
Scările - balustradele, preşurile antiderapante pe scări, vizibilitatea
bună şi marcajele antiderapante aplicate pe marginile frontale ale scărilor şi o
iluminare bună, toate acestea pot ajuta la prevenirea alunecărilor şi a
împiedicărilor pe scări.
Scurgerile - curăţaţi imediat lichidele vărsate folosind o metodă
corespunzătoare de curăţare. Utilizaţi indicatoare de avertizare acolo unde
podeaua este udă şi stabiliţi căi alternative.
Piedici - acolo unde este posibil, îndepărtaţi-le. Dacă acest lucru nu este
posibil, trebuie să folosiţi bariere şi etichete de avertizare corespunzătoare.
Cabluri trenante - amplasaţi echipamentul astfel încât cablurile să nu se
intersecteze cu căile de circulaţie. Folosiţi mantale pentru cabluri pentru a fixa
în siguranţă cablurile de suprafaţa podelei.
Încălţăminte - lucrătorii au nevoie de încălţăminte corespunzătoare.
Ţineţi cont de felul muncii, suprafaţa podelei, starea generală a podelei şi
proprietăţile antiderapante ale tălpilor.
Locurile de muncă din exterior trebuie să fie aranjate în aşa fel încât
riscurile să fie minimizate; de exemplu, prin aplicarea unor măsuri pentru

170
antiderapare în condiţii de îngheţ şi asigurarea unei încălţăminte
corespunzătoare.
D. Construcţiile - o gaură neagră a accidentelor
Construcţiile reprezintă unul dintre cele mai periculoase sectoare din
UE. Printre principalele pericole se numără lucrul la înălţime, excavaţiile şi
deplasarea încărcăturilor. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de
eliminare sau reducere a pericolelor la sursă şi să se asigure protecţie
colectivă.
Lucrul la înălţime - căderile de la înălţime reprezintă cea mai frecventă
cauză a vătămării şi a deceselor263.
Lucrul în excavaţii - înainte de a efectua o lucrare de excavare, ţineţi
cont de toate pericolele posibile, inclusiv prăbuşirea şanţurilor, căderea
oamenilor şi a vehiculelor în gropile săpate, şi structurile din apropiere sub
care se excavează. Apoi aplicaţi măsuri corespunzătoare de protecţie.
Localizaţi şi marcaţi toate conductele subterane şi luaţi măsuri de protecţie
pentru a le evita; asiguraţi-vă că există pe şantier rezerve de materiale
corespunzătoare pentru susţinerea unei excavaţii; asiguraţi-vă că există o
metodă sigură pentru aşezarea şi îndepărtarea materialului de susţinere.
Deplasarea încărcăturilor - planificaţi reducerea la minim a deplasării
materialelor şi manipularea materialelor în condiţii de siguranţă. Asiguraţi-vă
că echipamentele sunt montate şi manevrate de către lucrători instruiţi şi cu
experienţă şi că există o persoană competentă care realizează inspecţia
acestora în mod regulat.
„Întreţinerea” generală şi accesul în siguranţă - asiguraţi-vă că accesul
este sigur264 spre şi de la toate locurile de muncă; materialele sunt depozitate
în siguranţă; găurile sunt împrejmuite sau acoperite şi prevăzute cu marcaje

263
Printre cauze se numără: lucrul pe schele sau pe platforme fără balustrade sau fără hamuri de siguranţă
fixate corect, acoperişuri şubrede şi scări mobile prost întreţinute, amplasate şi fixate. Întregul proces de
construcţie trebuie planificat, încă din faza de proiectare, pentru a minimiza riscul căderilor.
264
drumuri, căi de circulaţie, scări mobile sau schele

171
clare; există mijloace corespunzătoare pentru colectarea şi eliminarea
deşeurilor de materiale; şi că există iluminare adecvată.
E. Consultare, informare şi instruire
Angajatorii trebuie să se consulte cu forţa lor de muncă în privinţa
măsurilor de securitate şi sănătate şi înaintea introducerii de noi tehnologii sau
produse. Folosirea cunoştinţelor lucrătorilor ajută la asigurarea depistării
pericolelor şi la implementarea unor soluţii fiabile. Consultarea lucrătorilor
favorizează implicarea lor în respectarea procedurilor şi îmbunătăţirilor
privind sănătatea şi securitatea.
Lucrătorii au dreptul de a primi informaţii în legătură cu riscurile
pentru sănătate şi securitate, măsurile de prevenire, procedurile de acordare a
primului ajutor şi în caz de urgenţă265.
Instruirea trebuie să vizeze:
- principiile sistemului de gestionare a securităţii şi responsabilităţile
angajaţilor
- pericolele şi riscurile de la locul de muncă
- competenţele necesare pentru realizarea sarcinilor
- procedurile de urmat pentru evitarea oricăror riscuri
- măsurile de prevenire care sunt luate înainte, în timpul şi după
realizarea sarcinii
- instrucţiunile specifice privind sănătatea şi securitatea în cazul
lucrului cu echipamente tehnice şi produse periculoase
- informaţiile privind protecţia colectivă şi individuală
- locul din care angajaţii pot obţine informaţii în legătură cu aspectele
de sănătate şi securitate

265
Toţi lucrătorii trebuie să înţeleagă cum să lucreze în siguranţă.
Instruirea trebuie să fie relevantă şi inteligibilă, inclusiv pentru lucrătorii care vorbesc altă limbă. Instruirea
trebuie asigurată în cazul lucrătorilor noi sau a celor existenţi atunci când se schimbă practicile sau
echipamentele de lucru, când se schimbă locul de muncă sau când se introduce o nouă tehnologie.

172
 - persoanele care trebuie contactate în legătură cu riscurile emergente
sau în caz de urgenţă.
F. Angajarea unor lucrători care pot fi expuşi unor riscuri crescute
Lucrători cu dizabilităţi
Lucrătorii cu dizabilităţi trebuie să beneficieze de un tratament egal la
locul de muncă. Aspectele privind sănătatea şi securitatea nu trebuie să fie
folosite ca scuză pentru a nu recruta sau a nu continua angajarea persoanelor
cu dizabilităţi; de exemplu, presupunerea că un lucrător în scaun cu rotile nu
poate scăpa dintr-o clădire în caz de urgenţă, sau că un lucrător cu auzul
limitat nu poate auzi o alarmă de incendiu266.
Evaluarea riscurilor şi măsurile de prevenire a accidentelor trebuie să
ţină cont de diferenţele individuale ale lucrătorilor267.
Măsurile de prevenire a accidentelor pentru persoanele cu dizabilităţi
pot ajuta şi la reducerea accidentelor în cazul tuturor lucrătorilor, cum ar fi:
o iluminare bună a locului de muncă
o cale de acces şi o ieşire sigură pentru locul de muncă
căi de circulaţie şi pentru pietoni bine întreţinute la locul de muncă
comunicare clară şi semnalizarea corectă a pericolelor şi a riscurilor de
la locul de muncă.
Lucrători tineri
Datele naţionale şi cele europene sugerează faptul că lucrătorii tineri
sunt mai expuşi riscului de accidente la locul de muncă. Totuşi, ratele şi
cauzele accidentelor diferă foarte mult între diferite sectoare şi ocupaţii.
Lucrătorii tineri au rate mai mici de accidente mortale, în ansamblu,
însă în unele sectoare acestea pot fi ridicate. Agricultura are cea mai ridicată

266
Acestea trebuiesc demonstrat, de exemplu, prin realizarea unei evaluări corecte a riscurilor şi după
consilierea competentă din partea unei organizaţii specializate în dizabilităţi, că există o adevărată problemă
care nu poate fi rezolvată. Aceasta presupune luarea de măsuri pentru acomodarea persoanei cu dizabilităţi,
cum ar fi transferul la un alt loc de muncă.
267
Este posibil ca pentru lucrătorii cu handicap să fie necesară o evaluare a riscurilor şi o formare separată.

173
incidenţă, urmată de construcţii, transport şi comunicaţii, şi industria
prelucrătoare.
Construcţiile reprezintă sectorul cu cel mai mare număr de cazuri de
pierderi de vieţi omeneşti printre lucrătorii tineri268.
Lucrători în vârstă
Studiile indică faptul că, deşi lucrătorii în vârstă au mai puţine
accidente, vătămările lor sunt deseori mai grave şi vindecarea lor este de o
durată mai mare. Alunecările, împiedicările şi căderile reprezintă cele mai
frecvente cauze ale accidentelor în toate sectoarele, de la producţia grea la
munca de birou. În timp ce lucrătorii mai tineri tind să se rănească mai mult la
ochi şi la mâini, lucrătorii în vârstă raportează mai multe afecţiuni dorso-
lombare.
Este posibil ca lucrătorilor în vârstă să le fie mai greu să vadă sau să se
concentreze vizual asupra anumitor raze de distanţă, să aibă o vizibilitate
periferică redusă, să vadă lucrurile mai puţin clar, să perceapă mai greu
adâncimea sau să fie mai sensibili la lumină orbitoare. De asemenea, aceştia
sunt mai expuşi riscului de apariţie a altor afecţiuni care limitează vederea,
cum ar fi cataracta sau afecţiuni ale retinei. Aceste schimbări în capacitatea
vizuală poate creşte riscul accidentelor. Căderile pot fi provocate de un
echilibru prost, de un timp de reacţie mai lent, probleme cu vederea şi lipsa
concentrării.
Femei
În general, bărbaţii au o rată mai ridicată a accidentelor, chiar şi după
ce s-au făcut modificări privind ore de lucru mai puţine pentru femei. Însă,
femeile tind să se concentreze în anumite meserii şi, prin urmare, să fie
expuse pericolelor specifice meseriilor respective.

268
Cazurile de pierderi de vieţi omeneşti în comercializarea cu amănuntul este de asemenea în creştere în
unele ţări, reprezentând o proporţie mare de pierderi de vieţi omeneşti în rândul femeilor din acest sector.

174
 Trebuie depuse eforturi permanente pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Cu toate acestea, printr-o
abordare „neutră de sex” a evaluării şi prevenirii riscurilor, se poate deduce că
riscurile la care sunt expuse femeile lucrătoare sunt subestimate sau chiar
ignorate cu totul.
Când examinăm pericolele de la locul de muncă, suntem mai înclinaţi
să ne gândim la bărbaţii care lucrează în domeniile cu risc ridicat de
accidentare, cum ar fi construcţiile, decât la femeile care lucrează, de exemplu
în serviciile de sănătate sau cele sociale. O examinare atentă a împrejurărilor
reale ale muncii indică faptul că atât femeile, cât şi bărbaţii pot fi expuşi unor
riscuri semnificative la locul de muncă. Prin urmare, este importantă
includerea aspectelor specifice unui sex în evaluările riscurilor de la locul de
muncă. „Integrarea” aspectelor legate de apartenenţa la un sex în prevenirea
riscurilor reprezintă acum un obiectiv al Comunităţii Europene.
Lucrători migranţi
Deşi există o conştientizare crescută a rolului esenţial pe care îl joacă
lucrătorii migranţi în dezvoltarea economică a ţărilor, trebuie să se acorde mai
multă atenţie angajării lor şi condiţiilor de muncă ale acestora.
Termenul de „lucrători migranţi” acoperă o varietate largă de oameni
care au diferite motive de emigrare şi diferite niveluri de competenţă. Nu toţi
lucrătorii migranţi sunt „expuşi riscului”, însă există trei aspecte presante
privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă:
- rată mare de ocupare în sectoare cu risc ridicat;
- obstacolele lingvistice şi culturale în comunicare şi instruirea privind
sănătatea şi securitatea;
- lucrătorii migranţi deseori lucrează mult peste program şi/sau au o
stare proastă de sănătate, fiind astfel mai predispuşi vătămărilor şi afecţiunilor
profesionale.
Lucrători ocazionali

175
 Lucrătorii ocazionali - cei care nu au munca asigurată - pot fi expuşi
unor riscuri mai mari asupra sănătăţii269.
Studiile au descoperit că forţa de muncă angajată ocazional este
asociată cu o deteriorare a nivelurilor de sănătate şi securitate la locul de
muncă în ceea ce priveşte rata vătămărilor, riscurile de îmbolnăviri şi
expunerea la pericole.
Lucrători din domeniul întreţinerii
Multe accidente, cum ar fi alunecările, împiedicările şi căderile, se
produc din cauza lipsei de întreţinere sau ca urmare a unei proaste întreţineri:
- multiplele acorduri de subcontractare pentru lucrări de întreţinere fac
dificilă gestionarea SSM şi împărtăşirea cunoştinţelor privind gestionarea
riscurilor;
- realizarea lucrărilor de întreţinere în condiţii de termene foarte strânse
poate provoca accidente.

V.8. Aplicarea Regulamentelor CE 1408/71 şi 574/72 în domeniul

accidente de muncă şi boli profesionale
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale
(CNPAS)270 este organismul de legătură în domeniul accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale între instituţiile competente din statele membre ale
Uniunii Europene (UE) şi casele teritoriale de pensii (CTP) din România.
Pentru stabilirea drepturilor privind acordarea de prestaţii în natură sau
bani, ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională, persoana
îndreptăţită se adresează prin organismul de legătură unei singure instituţii
competente, conform legislaţiei aplicabile.

269
Acest tip de angajare, din ce în ce mai obşnuită în ţările dezvoltate şi des întâlnită în economiile în curs de
dezvoltare - poate fi definită şi prin caracteristicile sale, cum ar fi munca temporară, niveluri scăzute de
control al muncii, lipsa beneficiilor şi venitul redus.
270
prin Direcţia Generală Accidente de Muncă şi Boli Profesionale (DGAMBP).

176
 În caz de accident de muncă sau boală profesională, casele teritoriale de
pensii, în calitate de instituţii competente utilizează următoarele formulare
comunitare:
- Formularul E 001, intitulat “Formular de comunicare între instituţii”;
- Formularul E 107, intitulat “Cerere de atestat privind dreptul la
prestaţiile în natură”;
- Formularul E 115, intitulat “Cerere de prestaţii în bani pentru
incapacitate de muncă”;
- Formularul E 116, intitulat “Raport medical privind incapacitatea de
muncă”;
- Formularul E 117, intitulat “Acordarea de prestaţii în bani în caz de
maternitate şi de incapacitate de muncă”;
- Formularul E 118, intitulat “Notificarea nerecunoaşterii sau a
încheierii incapacităţii de muncă”;
- Formularul E 123, intitulat “Atestat privind dreptul la prestaţiile în
natură pentru asigurarea împotriva accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale”
- Formularul E 124, intitulat “Cerere pentru acordarea ajutorului de
deces“;
- Formularul E 125, intitulat “Extras individual privind cheltuielile
efective”;
- Formularul E 213, intitulat “Raport medical detaliat“
CNPAS în calitate de organism de legătura utilizează următoarele
formulare:
Formularul E 101, intitulat “Certificat privind legislaţia aplicabilă”
Formularul E 102, intitulat “Prelungirea detaşării sau a activităţilor
independente”

177
V.8.1. Acordarea prestaţiilor în caz de accidente de muncă sau boli
profesionale
Se utilizează următoarele formulare comunitare:
- Formularul E 107 - Cerere de atestat privind dreptul la prestaţiile în
natură. Acest formular este emis de către instituţia de la locul de
şedere/reşedinţă din statul membru în care a avut loc accidentul de muncă/s-a
manifestat boala profesională şi transmis către instituţia competentă din statul
membru în care lucrătorul salariat/independent este asigurat, prin organismul
de legătură271.
- Formularul E 115 - Cerere de prestaţii în bani pentru incapacitate de
muncă. Formularul este emis de către instituţia de la locul de şedere/reşedinţă
căreia i-a fost adresată o cerere de acordare de prestaţii în bani ca urmare a
unui accident de muncă sau boală profesională şi transmis către instituţia
competentă din statul membru în care lucrătorul independent este asigurat
prin organismul de legătură;
- Formularul E 116 - Raport medical privind incapacitatea de muncă.
Formularul este un raport medical simplificat, întocmit de medicul expert al
instituţiei de la locul de şedere/reşedinţă din statul membru în care lucrătorul
salariat/independent îşi desfăşoară activitatea şi transmis către instituţia
competentă din statul membru în care lucrătorul salariat/independent este
asigurat prin organismul de legătură.
- Formularul E 117 - Acordarea de prestaţii în bani în caz de
maternitate şi de incapacitate de muncă. E 117 este emis de către instituţia
competentă din statul membru în care lucrătorul independent este asigurat
pentru a confirma acordarea prestaţiilor în bani272.
- Formularul E 118 - Notificarea nerecunoaşterii sau a încheierii
incapacităţii de muncă. Formularul poate fi întocmit atât de către instituţia

271
La primirea acestui formular, casa teritorială de pensii declanşează procedura de verificare a calităţii de
asigurat a lucrătorului salariat/independent pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
272
Acest formular se eliberează ca urmare a primirii formularelor E 115 şi E 116.

178
competentă din statul membru în care lucrătorul salariat/independent este
asigurat273 , cât şi de instituţia de la locul de şedere/reşedinţă din statul
membru în care lucrătorul salariat/independent îşi desfăşoară activitatea (în
caz de notificare a încheierii incapacităţii de muncă).
În funcţie de instituţia care a luat iniţiativa întocmirii formularului E
118, acesta va fi transmis atât lucrătorului salariat/independent, cât şi
celeilalte instituţii.
Decizia din formularul E 118 poate fi atacată în justiţie, specificându-se
termenele şi căile de atac274.
- Formularul E 123 - Atestat privind dreptul la prestaţiile în natură
pentru asigurarea împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
Formularul este emis de către instituţia competentă din statul membru în care
lucrătorul salariat/independent este asigurat. Acest formular se eliberează ca
urmare a primirii formularului E 107.
- Formularul E 124 – Cerere acordarea ajutorului de deces275.
- Formularul E 125 - Extras individual privind cheltuielile efective.
Formularul este întocmit de instituţia de la locul de şedere/reşedinţă care a
acordat prestaţiile în caz de accident de muncă sau boală profesională sau care
a efectuat un control ori expertiză medicală în numele unei instituţii
competente al unui alt stat membru şi transmis instituţiei competente din
statul membru în care lucrătorul salariat/independent este asigurat, însoţit de
facturile şi documentele justificative (desfăşurătorul) privind cheltuielile
efective.
- Formularul E 213 – Raport medical detaliat. E 213 este emis atât de
către instituţia competentă din statul membru unde este asigurat lucrătorul

273
în caz de notificare a nerecunoaşterii incapacităţii de muncă.
274
Asiguratul care doreşte să conteste o decizie a instituţiei competente poate, ca în termen de 60 zile de la
data de primire a notificării acesteia să introducă o acţiune în justiţie.
275
E 124 este completat de către persoana îndreptăţită şi transmis instituţiei competente din statul membru în
care lucrătorul salariat/independent este asigurat, direct sau prin intermediul instituţiei de la locul de
şedere/reşedinţă în care a avut loc evenimentul.

179
salariat/independent cât şi de către instituţia de la locul de şedere/reşedinţă din
statul membru în care acesta îşi desfăşoară activitatea, în vederea expertizării
capacităţii sale de muncă în cazul solicitării unei compensaţii pentru atingerea
integrităţii.
Formularul E 001 este utilizat în completarea altor formulare sau pentru
orice schimb de informaţii care nu este prevăzut în alte formulare,
nesubstituindu-se în nici un caz acestora276.
Formularul E 101 intitulat ”Certificat privind legislaţia aplicabilă”, este
utilizat atunci când angajatorul doreşte să detaşeze unul sau mai mulţi salariaţi
pe teritoriul altui stat membru sau atunci când lucrătorul independent doreşte
să desfăşoare o activitate cu caracter temporar pe teritoriul altui stat membru.
Detaşarea se poate face pentru o perioadă de maxim 12 luni, cu posibilitatea
de prelungire cu încă 12 luni.
Direcţia comunicare şi relaţii internaţionale din cadrul CNPAS se
ocupă de eliberarea acestui formular.
Formularul E 102 intitulat „Prelungirea detaşării sau a activităţilor
independente” este utilizat atunci când angajatorul / lucrătorul independent
doreşte prelungirea perioadei de detaşare/activităţii independente. Prelungirea
detaşării/activităţii independente se face pentru o perioadă de cel mult 12 luni.

V.8.2. Salariatul român detaşat într-un alt stat membru

In caz de accident de muncă sau boală profesională confirmată,
salariatul român se adresează instituţiei de la locul de şedere/reşedinţă din
statul membru în care este detaşat, prezentând formularul E 101 RO / E 102
RO, care atestă calitatea sa de asigurat.

276
Utilizarea formularului E 001 rămâne la iniţiativa instituţiei care doreşte să formuleze o cerere de
informaţii şi/sau de formulare către instituţia unui alt stat membru. Acest formular nu este destinat unei
situaţii particulare, ci serveşte doar în cazul în care nici un formular nu este adaptabil unei situaţii date.

180
 Instituţia de la locul de şedere/reşedinţă din statul membru în care
lucrătorul salariat român este detaşat transmite către CNPAS - DGAMBP
formularul E 107 în 2 exemplare.
CNPAS - DGAMBP, în baza CNP al lucrătorului salariat român,
solicită Direcţiei comunicare şi relaţii internaţionale informaţii scrise cu
privire la statutul său, în raport cu formularele E 101 RO / E 102 RO în
vederea identificării angajatorului.
CNPAS – DGAMBP redirecţionează formularele E 107 şi copia
formularului E 101 RO / E 102 RO către Casa Teritorială de Pensii pe raza
căruia îşi are sediul social angajatorul277.
În cazul persoanei accidentate asigurate Casa Teritorială de Pensii
primeşte de la angajator/ITM, după caz, FIAM şi PV, completând
formularele E 107 partea B şi E 123 RO.
Casa Teritorială de Pensii transmite formularul E 123 RO şi un
exemplar din formularul E 107 către CNPAS – DGAMBP.
CNPAS - DGAMBP transmite formularele primite de la CTP, către
instituţia de la locul de şedere/reşedinţă de la care a primit formularele E 107.
CNPAS - DGAMBP primeşte de la instituţia competentă formularele E
116, E 118 şi E 125 însoţite de facturile aferente serviciilor medicale acordate
asiguratului şi le direcţionează către CTP.
In cazul în care nu se primesc formularele E 116 şi E 118 înaintea sau
simultan cu formularul E 125, CTP întocmeşte formularul E 001 RO prin care
solicită transmiterea formularelor menţionate anterior instituţiei de la locul de
şedere/reşedinţă, prin CNPAS - DGAMBP278.

277
Casa Teritorială de Pensii verifică calitatea de asigurat a salariatului român la data producerii accidentului
de muncă sau confirmării bolii profesionale.
278
Formularele E 116, şi E 125 împreună cu facturile aferente serviciilor medicale acordate vor fi verificate
de către medicul expert al CTP, care-şi va da acordul că prestaţiile sunt legate de accident de muncă/boală
profesională confirmată întocmind un referat de avizare, conform anexei nr. 2 din Instrucţiunile nr. 616/2005
privind aplicarea Normelor metodologice ale Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare.
În cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare medicul expert al CTP întocmeşte un formular E 001
RO pe care-l trimite instituţiei de la locul de şedere/reşedinţă, prin intermediul CNPAS – DGAMBP.

181
 Formularul E 116 se primeşte ori de câte ori se prelungeşte perioada de
incapacitate de muncă.
Casa Teritorială de Pensii efectuează plăţile către instituţia de la locul
de şedere/reşedinţă conform documentelor mai sus prezentate.
Atunci când aceasta primeşte formularul E 118 de notificare a
încheierii perioadei de incapacitate de muncă, are obligaţia de a înştiinţa
angajatorul despre încheierea acestei perioade.
In cazul primirii unui formular E 116 din care reiese că incapacitatea de
muncă nu se datorează accidentului de muncă/bolii profesionale confirmate,
Casa Teritorială de Pensii întocmeşte formularul E 118 RO (prin care notifică
nerecunoaşterea incapacităţii de muncă) şi îl transmite către instituţia de la
locul de şedere/reşedinţă şi solicitantului prin intermediul CNPAS -
DGAMBP.
Referitor la cazul boală profesională confirmată, Casa Teritorială de
Pensii verifică în baza de date înregistrarea formularului BP2 pentru
asiguratul respectiv.
În cazul depistării şi confirmării unei boli profesionale în alt stat
membru, I.N.E.M.R.C.M., primeşte de la CNPAS – DGAMBP copia
formularului E 101 RO / E 102 RO şi documentele transmise de la instituţia
de la locul de şedere/reşedinţă din statul membru în care îşi desfăşoară
activitatea lucrătorul salariat român, analizează cazul, întocmeşte fişa de
semnalare BP1 şi le transmite Autorităţii de Sănătate Publică spre soluţionare.
În cazul în care, în urma verificărilor, se constată că lucrătorul român
salariat nu este asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale, CTP
completează formularele E 107 partea B cu motivaţia neacordării atestatului
privind dreptul la prestaţiile în natură pentru asigurarea împotriva accidentelor
de muncă şi bolilor profesionale şi transmite la CNPAS - DGAMBP un
exemplar pentru înştiinţarea instituţiei de la locul de şedere/reşedinţă.

182
 Lucrătorul salariat român nu are dreptul la prestaţii în următoarele
situaţii: a) contractuale: (ex.: salariat cu contract pe perioadă determinată
căruia i-a expirat contractul, expirare perioada de detaşare, reziliere
unilaterală a contractului de muncă în baza căruia a fost detaşat, etc.);
b) accidentul nu are caracter de muncă;
c) formularul BP2 neînregistrat în baza de date.
Prestaţiile în bani ca urmare a unui caz de accident de muncă sau boală
profesională se acordă în următoarele situaţii:
- indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă;
- compensaţia pentru atingerea integrităţii;
- despăgubirea în caz de deces
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
In baza FIAM/BP2 şi a formularelor E 107, E 116 şi E 118, CTP
verifică deducerea indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă din contribuţia
datorată de angajator pentru perioada respectivă.
Compensaţia pentru atingerea integrităţii
Asiguratul care îşi desfăşoară activitatea într-un stat membru şi care e
îndreptăţit să primească o compensaţie pentru atingerea integrităţii ca urmare
a unui accident de muncă sau boală profesională solicită acest lucru prin
cerere scrisă către CNPAS. CNPAS - DGAMBP în baza cererii primite
solicită Direcţiei comunicare şi relaţii internaţionale informaţii scrise cu
privire la statutul persoanei asigurate, în raport cu formularele E 101 RO / E
102 RO în vederea identificării angajatorului.
CNPAS - DGAMBP transmite Casa Teritorială de Pensii cererea
primită279 şi copia formularului E 101 RO / E 102 RO.
Casa Teritorială de Pensii verifică în baza de date existenţa FIAM, PV
şi formularului E 118 care notifică încheierea incapacităţii de muncă pentru

279
Cererea primită de către aceasta se înregistrează în baza de date conform modelului anexei nr. 13 din
Ordinul nr. 450/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare.

183
persoana asigurată şi întocmeşte formularul E 001 prin care solicită instituţiei
de la locul de şedere/reşedinţă din statul membru eliberarea formularului E
213 şi îl transmite CNPAS- DGAMBP.
CNPAS - DGAMBP transmite instituţiei de la locul de şedere/reşedinţă
din statul membru unde asiguratul îşi desfăşoară activitatea formularul E 001
prin care solicită formularul E 213.
CNPAS - DGAMBP primeşte formularul E 213 şi îl direcţionează
către Casa Teritorială de Pensii. Medicul expert al Casa Teritorială de Pensii
verifică formularul E 213 şi evaluează pierderea de capacitate de muncă.
Casa Teritorială de Pensii efectuează plata în RON, prin virarea sumei
într-un cont deschis în România sau prin persoană împuternicită.
În cazul decesului asiguratului ca urmare a unui accident de muncă sau
boală profesională, persoana îndreptăţită să solicite despăgubirea de deces
transmite către CNPAS / Casa Teritorială de Pensii direct, sau prin instituţia
de la locul de şedere/reşedinţă din statul membru formularul E 124 însoţită de
următoarele acte şi documente justificative:
- actul / certificatul de deces (copie legalizată);
- actul de identitate a solicitantului (copie legalizată);
- acte de stare civilă ale solicitantului (copie legalizată) care să ateste
calitatea acestuia;
- acte din care să rezulte că au fost suportate cheltuieli ocazionate de
deces, după caz.
CNPAS - DGAMBP în baza formularului E 124 solicită Direcţiei
comunicare şi relaţii internaţionale informaţii scrise cu privire la statutul
persoanei asigurate decedate, în raport cu formularele E 101 RO / E 102 RO
în vederea identificării angajatorului.
CNPAS - DGAMBP transmite formularul E 124 şi copia formularului
E 101 RO / E 102 RO către CTP unde angajatorul îşi are sediul.

184
 Casa Teritorială de Pensii solicită / primeşte de la angajator/ ITM
FIAM şi PV.
Casa Teritorială de Pensii efectuează plata despăgubirii de deces în
RON, prin virarea sumei într-un cont deschis în România sau prin persoană
împuternicită280.

V.8.3. Lucrător independent român care desfăşoară activităţi

independente în alt stat membru din UE
Pentru a putea beneficia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale lucrătorul independent trebuie să deţină un contract individual de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi să desfăşoare pe
teritoriul unui alt stat membru aceeaşi activitate cu cea pentru care a obţinut
autorizaţie în România.
În vederea încheierii contractului individual de asigurare lucrătorul
independent trebuie să prezinte la Casa Teritorială de Pensii următoarele
documente:
a) copia contractului / contractelor din care să reiasă activitatea pe care
o va desfăşura în statul de ocupare.
b) copie după autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii respective
(conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi
asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod
independent).
c) copia fişei de aptitudine281 eliberată cu cel mult 30 zile înainte de
solicitarea formularului E 101.

280
În cazul în care persoana îndreptăţită solicită despăgubirea de deces direct la CTP, plata se face conform
normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare.
281
conform HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor

185
 3) De asemenea, lucrătorul independent trebuie să comunice la CTP un
cont în lei deschis la o bancă din România pentru plata indemnizaţiei de
incapacitate de muncă.
Pentru lucrătorii independenţi, eliberarea formularului E 101 RO / E
102 RO nu este condiţionată de asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale282.
Instituţia de la locul de şedere/reşedinţă din statul membru în care îşi
desfăşoară activitatea accidentatul transmite către CNPAS – DGAMBP
formularul E 107 în 2 exemplare însoţit de FIAM sau alte documente care să
ateste caracterul de muncă al accidentului.
CNPAS - DGAMBP, în baza CNP al lucrătorului independent solicită
Direcţiei comunicare şi relaţii internaţionale informaţii scrise cu privire la
statutul acestuia/său, în raport cu formularele E 101 RO şi E 102 RO în
vederea identificării domiciliului.
CNPAS – DGAMBP transmite către CTP unde lucrătorul independent
îşi are domiciliul documentele primite.
Casa Teritorială de Pensii verifică următoarele:
- existenţa contractului individual de asigurare;
- valabilitatea contractului individual de asigurare283;
- dacă accidentul s-a produs în timpul desfăşurării activităţilor din
contractele încheiate de accidentat în statul de ocupare pentru care este
asigurat;
- dacă activitatea pe care o executa în momentul producerii accidentului
este cea pentru care a primit autorizaţia de desfăşurare a activităţii
independente.

282
Accidentatul prezintă formularul E 101 RO / E 102 RO instituţiei de la locul de şedere/reşedinţă din statul
membru în care îşi desfăşoară activitatea în vederea întocmiri formularului E 107.
283
plata la zi a contribuţiei.

186
 Casa Teritorială de Pensii completează în baza de date un FIAM pe
baza FIAM extern sau a documentelor care atestă caracterul de muncă al
accidentului.
CTP transmite către CNPAS - DGAMBP un exemplar de formular E
107 completat partea B şi formularul E 123 RO.
CNPAS - DGAMBP transmite instituţiei de la locul de şedere/reşedinţă
din statul membru în care îşi desfăşoară activitatea lucrătorul independent un
exemplar de formular E 107 şi formularul E 123 RO.
CNPAS - DGAMBP primeşte de la instituţia de la locul de
şedere/reşedinţă din statul membru în care îşi desfăşoară activitatea lucrătorul
independent formularele E 115, E 116, E 118, E 125 şi facturile aferente
serviciilor medicale acordate.
CNPAS - DGAMBP transmite către CTP formularele E 115, E 116, E
118, E 125 şi facturile aferente serviciilor medicale acordate.
Formularele E 115 şi E 116 se primesc ori de câte ori se prelungeşte
perioada de incapacitate de muncă.
În cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare CTP întocmeşte
un formular E 001 RO pe care-l trimite instituţiei de la locul de
şedere/reşedinţă prin intermediul CNPAS – DGAMBP.
In cazul primirii unui formular E 116 din care reiese că incapacitatea de
muncă nu se datorează accidentului de muncă, CTP întocmeşte formularul E
118 RO (prin care notifică nerecunoaşterea incapacităţii de muncă) şi îl
transmite către instituţia de la locul de şedere/reşedinţă, prin intermediul
CNPAS - DGAMBP.
Formularele E 116, şi E 125 împreună cu facturile aferente serviciilor
medicale acordate vor fi verificate de către medicul expert al CTP284.

284
care-şi va da acordul că prestaţiile sunt legate de accident întocmind un referat de avizare, conform anexei
nr. 2 din Instrucţiunile nr. 616/2005 privind aplicarea Normelor metodologice ale Legii nr. 346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare.

187
 CTP efectuează plăţile către instituţia de la locul de şedere/reşedinţă
conform documentelor mai sus prezentate.
CTP calculează şi virează în contul comunicat de asigurat indemnizaţia
pentru incapacitate de muncă solicitată prin formularul E 115 şi transmite E
117 la CNPAS - DGAMBP cu pct. 5.1. bifat (căsuţa care menţionează că
plata indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă se acordă „prin grija
noastră”).
CNPAS - DGAMBP transmite formularul E 117 instituţiei de la locul
de şedere/reşedinţă. În cazul în care accidentatul nu este asigurat pentru
accidente de muncă şi boli profesionale sau accidentul nu are caracter de
muncă CTP completează formularul E 107 partea B şi transmite un exemplar
la CNPAS- DGAMBP. CNPAS - DGAMBP notifică instituţia de la locul de
şedere/reşedinţă prin formularul E 107 că accidentatul nu este asigurat pentru
accidente de muncă şi boli profesionale.

V.8.4 Salariatul străin detaşat în România

Casa Teritorială de Pensii primeşte de la angajatorul la care s-a produs
evenimentul FIAM-ul şi PV întocmit pentru lucrătorul salariat străin detaşat
în România. Aceasta solicită de la angajatorul la care s-a produs evenimentul
copia formularului E 101 sau E 102 după caz, care atestă calitatea de asigurat
a accidentatului. Casa Teritorială de Pensii întocmeşte formularul E 107 RO,
partea A în 2 exemplare şi îl transmite la CNPAS – DGAMBP. CNPAS –
DGAMBP transmite aceste formulare instituţiei competente din statul
membru în care lucrătorul salariat străin este asigurat, în vederea eliberării
către aceasta a formularului E 123. În cazul accidentatului neasigurat nu se
întocmeşte formularul E 123. CNPAS – DGAMBP reprimeşte de la instituţia
competentă 1 exemplar din formularul E 107 RO cu motivaţia neacordării
atestatului privind dreptul la prestaţiile în natură pentru asigurarea împotriva
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi îl direcţionează către Casa

188
Teritorială de Pensii. Aceasta informează lucrătorul salariat accidentat despre
acest lucru. În cazul accidentatului asigurat CNPAS – DGAMBP primeşte de
la instituţia competentă 1 exemplar din formularul E 107 RO şi formularul E
123 şi le transmite Casei Teritoriale de Pensii. Medicul expert al CTP
completează formularul E 116 RO. Casa Teritorială de Pensii transmite către
CNPAS – DGAMBP formularul E 116 RO. Formularul E 116 RO se
întocmeşte şi transmite în mod regulat, cu ocazia fiecărei prelungiri a
perioadei de incapacitate de muncă şi ori de câte ori este solicitat. La
încheierea perioadei de incapacitate de muncă, Casa Teritorială de Pensii
completează formularele E 118 RO şi E 125 RO285 şi le transmite către
CNPAS – DGAMBP. CNPAS – DGAMBP transmite formularele E 116 RO,
E 118 RO, E 125 RO către instituţia competentă286.

V.8.5 Lucrător independent străin în România

Pentru lucrătorul independent străin în România va fi utilizat acelaşi
circuit al formularelor ca şi în cazul lucrătorului salariat străin detaşat în
România. Pentru orice lucrător salariat/independent străin/român care are
rezidenţa în România, instituţia competentă din orice stat membru în care
acesta este asigurat se poate adresa CNPAS prin transmiterea unei copii a
formularului E 101 şi a formularul E 213 / unei cereri solicitând expertizarea
capacităţii de muncă a acestuia, în urma unui accident de muncă sau boală
profesională. CNPAS identifică Casa Teritorială de Pensii către care vor fi
transmise formularele E 101 şi E 213 / cererea. Casa Teritorială de Pensii
transmite formularul E 213 / cererea către INEMRCM în vederea programării
şi efectuării expertizei capacităţii de muncă şi completării / întocmirii
formularului E 213 RO. INEMRCM întocmeşte formularul E 125 RO pe care
îl transmite, împreună cu facturile aferente serviciilor medicale acordate şi

285
însoţite de facturile aferente prestaţiilor acordate.
286
în vederea decontării costului prestaţiilor acordate.

189
formularul E 213 RO către instituţia competentă solicitantă. Pentru lucrătorii
salariaţi/independenţi străini detaşaţi/care desfăşoară activităţi independente
în România, CNPAS nu acordă prestaţii în bani pentru incapacitate de muncă,
compensaţia pentru atingerea integrităţii sau despăgubirea în caz de deces, în
caz de accident de muncă/boală profesională. Pentru lucrătorii
salariaţi/independenţi români detaşaţi care desfăşoară activităţi independente
într-un stat membru, Casa Teritorială de Pensii nu efectuează plăţi pentru
prestaţii în natură şi în bani, fără existenţa PV, FIAM / BP2, după caz287.

287
Decontările între instituţii se efectuează pentru fiecare semestru calendaristic, în cursul semestrului
calendaristic următor prin virarea sumei prevăzute în formularul E 125 la pct. 6.11. „cheltuieli totale” din
contul instituţiei competente debitoare. Casa Teritorială de Pensii întocmeşte un formular E 001 prin care
comunică instituţiei debitoare contul bancar în care va fi virată suma din formularul E 125.

190
Anexa 1
VÂRSTE STANDARD de pensionare, stagii complete şi stagii
minime de cotizare
1.Femei
Vârsta asiguratului la ieşirea
Stagiul complet de cotizare Stagiul minim de cotizare
Luna şi anul naşterii Luna şi anul pensionării la pensie
(ani/luni) (ani/luni)
(ani/luni)
Aprilie 1944 Aprilie 2001 57/0 25/0 10/0
Mai 1944 Mai 2001 57/0 25/0 10/0
Iunie 1944 Iunie 2001 57/0 25/0 10/0
Iulie 1944 Iulie 2001 57/0 25/0 10/0
August 1944 August 2001 57/0 25/0 10/0
Septembrie 1944 Septembrie 2001 57/0 25/0 10/0
Octombrie 1944 Octombrie 2001 57/0 25/0 10/0
Noiembrie 1944 Noiembrie 2001 57/0 25/0 10/0
Decembrie 1944 Decembrie 2001 57/0 25/0 10/0
Ianuarie 1945 Ianuarie 2002 57/0 25/0 10/0
Februarie 1945 Februarie 2002 57/0 25/0 10/0
Martie 1945 Martie 2002 57/0 25/0 10/0
Aprilie 1945 Mai 2002 57/1 25/1 10/1
Mai 1945 Iunie 2002 57/1 25/1 10/1
Iunie 1945 Iulie 2002 57/1 25/1 10/1
Iulie 1945 August 2002 57/1 25/1 10/1
August 1945 Septembrie 2002 57/1 25/1 10/1
Septembrie 1945 Noiembrie 2002 57/2 25/2 10/2
Octombrie 1945 Decembrie 2002 57/2 25/2 10/2
Noiembrie 1945 Ianuarie 2003 57/2 25/2 10/2
Decembrie 1945 Februarie 2003 57/2 25/2 10/2
Ianuarie 1946 Martie 2003 57/2 25/2 10/2
Februarie 1946 Mai 2003 57/3 25/3 10/3
Martie 1946 Iunie 2003 57/3 25/3 10/3
Aprilie 1946 Iulie 2003 57/3 25/3 10/3
Mai 1946 August 2003 57/3 25/3 10/3
Iunie 1946 Septembrie 2003 57/3 25/3 10/3
Iulie 1946 Noiembrie 2003 57/4 25/4 10/4
August 1946 Decembrie 2003 57/4 25/4 10/4
Septembrie 1946 Ianuarie 2004 57/4 25/4 10/4
Octombrie 1946 Februarie 2004 57/4 25/4 10/4
Noiembrie 1946 Martie 2004 57/4 25/4 10/4
Decembrie 1946 Mai 2004 57/5 25/5 10/5
Ianuarie 1947 Iunie 2004 57/5 25/5 10/5
Februarie 1947 Iulie 2004 57/5 25/5 10/5
Martie 1947 August 2004 57/5 25/5 10/5
Aprilie 1947 Septembrie 2004 57/5 25/5 10/5
Mai 1947 Noiembrie 2004 57/6 25/6 10/6
Iunie 1947 Decembrie 2004 57/6 25/6 10/6
Iulie 1947 Ianuarie 2005 57/6 25/6 10/6
August 1947 Februarie 2005 57/6 25/6 10/6
Septembrie 1947 Martie 2005 57/6 25/6 10/6
Octombrie 1947 Mai 2005 57/7 25/7 10/7
Noiembrie 1947 Iunie 2005 57/7 25/7 10/7
Decembrie 1947 Iulie 2005 57/7 25/7 10/7
Ianuarie 1948 Septembrie 2005 57/8 25/8 10/8
Februarie 1948 Octombrie 2005 57/8 25/8 10/8
Martie 1948 Noiembrie 2005 57/8 25/8 10/8
Aprilie 1948 Ianuarie 2006 57/9 25/9 10/9

191
Mai 1948 Februarie 2006 57/9 25/9 10/9
Iunie 1948 Martie 2006 57/9 25/9 10/9
Iulie 1948 Mai 2006 57/10 25/10 10/10
August 1948 Iunie 2006 57/10 25/10 10/10
Septembrie 1948 Iulie 2006 57/10 25/10 10/10
Octombrie 1948 Septembrie 2006 57/11 25/11 10/11
Noiembrie 1948 Octombrie 2006 57/11 25/11 10/11
Decembrie 1948 Noiembrie 2006 57/11 25/11 10/11
Ianuarie 1949 Ianuarie 2007 58/0 26/0 11/0
Februarie 1949 Februarie 2007 58/0 26/0 11/0
Martie 1949 Martie 2007 58/0 26/0 11/0
Aprilie 1949 Mai 2007 58/1 26/2 11/2
Mai 1949 Iunie 2007 58/1 26/2 11/2
Iunie 1949 Iulie 2007 58/1 26/2 11/2
Iulie 1949 Septembrie 2007 58/2 26/4 11/4
August 1949 Octombrie 2007 58/2 26/4 11/4
Septembrie 1949 Noiembrie 2007 58/2 26/4 11/4
Octombrie 1949 Ianuarie 2008 58/3 26/6 11/6
Noiembrie 1949 Februarie 2008 58/3 26/6 11/6
Decembrie 1949 Martie 2008 58/3 26/6 11/6
Ianuarie 1950 Mai 2008 58/4 26/8 11/8
Februarie 1950 Iunie 2008 58/4 26/8 11/8
Martie 1950 Iulie 2008 58/4 26/8 11/8
Aprilie 1950 Septembrie 2008 58/5 26/10 11/10
Mai 1950 Octombrie 2008 58/5 26/10 11/10
Iunie 1950 Noiembrie 2008 58/5 26/10 11/10
Iulie 1950 Ianuarie 2009 58/6 27/0 12/0
August 1950 Februarie 2009 58/6 27/0 12/0
Septembrie 1950 Martie 2009 58/6 27/0 12/0
Octombrie 1950 Mai 2009 58/7 27/2 12/2
Noiembrie 1950 Iunie 2009 58/7 27/2 12/2
Decembrie 1950 Iulie 2009 58/7 27/2 12/2
Ianuarie 1951 Septembrie 2009 58/8 27/4 12/4
Februarie 1951 Octombrie 2009 58/8 27/4 12/4
Martie 1951 Noiembrie 2009 58/8 27/4 12/4
Aprilie 1951 Ianuarie 2010 58/9 27/6 12/6
Mai 1951 Februarie 2010 58/9 27/6 12/6
Iunie 1951 Martie 2010 58/9 27/6 12/6
Iulie 1951 Mai 2010 58/10 27/8 12/8
August 1951 Iunie 2010 58/10 27/8 12/8
Septembrie 1951 Iulie 2010 58/10 27/8 12/8
Octombrie 1951 Septembrie 2010 58/11 27/10 12/10
Noiembrie 1951 Octombrie 2010 58/11 27/10 12/10
Decembrie 1951 Noiembrie 2010 58/11 27/10 12/10
Ianuarie 1952 Ianuarie 2011 59/0 28/0 13/0
Februarie 1952 Februarie 2011 59/0 28/0 13/0
Martie 1952 Martie 2011 59/0 28/0 13/0
Aprilie 1952 Mai 2011 59/1 28/2 13/2
Mai 1952 Iunie 2011 59/1 28/2 13/2
Iunie 1952 Iulie 2011 59/1 28/2 13/2
Iulie 1952 Septembrie 2011 59/2 28/4 13/4
August 1952 Octombrie 2011 59/2 28/4 13/4
Septembrie 1952 Noiembrie 2011 59/2 28/4 13/4
Octombrie 1952 Ianuarie 2012 59/3 28/6 13/6
Noiembrie 1952 Februarie 2012 59/3 28/6 13/6
Decembrie 1952 Martie 2012 59/3 28/6 13/6
Ianuarie 1953 Mai 2012 59/4 28/8 13/8

192
Februarie 1953 Iunie 2012 59/4 28/8 13/8
Martie 1953 Iulie 2012 59/4 28/8 13/8
Aprilie 1953 Septembrie 2012 59/5 28/10 13/10
Mai 1953 Octombrie 2012 59/5 28/10 13/10
Iunie 1953 Noiembrie 2012 59/5 28/10 13/10
Iulie 1953 Ianuarie 2013 59/6 29/0 14/0
August 1953 Februarie 2013 59/6 29/0 14/0
Septembrie 1953 Martie 2013 59/6 29/0 14/0
Octombrie 1953 Mai 2013 59/7 29/2 14/2
Noiembrie 1953 Iunie 2013 59/7 29/2 14/2
Decembrie 1953 Iulie 2013 59/7 29/2 14/2
Ianuarie 1954 Septembrie 2013 59/8 29/4 14/4
Februarie 1954 Octombrie 2013 59/8 29/4 14/4
Martie 1954 Noiembrie 2013 59/8 29/4 14/4
Aprilie 1954 Ianuarie 2014 59/9 29/6 14/6
Mai 1954 Februarie 2014 59/9 29/6 14/6
Iunie 1954 Martie 2014 59/9 29/6 14/6
Iulie 1954 Mai 2014 59/10 29/8 14/8
August 1954 Iunie 2014 59/10 29/8 14/8
Septembrie 1954 Iulie 2014 59/10 29/8 14/8
Octombrie 1954 Septembrie 2014 59/11 29/10 14/10
Noiembrie 1954 Octombrie 2014 59/11 29/10 14/10
Decembrie 1954 Noiembrie 2014 59/11 29/10 14/10
Ianuarie 1955 Ianuarie 2015 60/0 30/0 15/0
Februarie 1955 Februarie 2015 60/0 30/0 15/0
Martie 1955 Martie 2015 60/0 30/0 15/0
Aprilie 1955 Mai 2015 60/1 30/1 15/0
Mai 1955 Iunie 2015 60/1 30/1 15/0
Iunie 1955 Iulie 2015 60/1 30/1 15/0
Iulie 1955 Septembrie 2015 60/2 30/2 15/0
August 1955 Octombrie 2015 60/2 30/2 15/0
Septembrie 1955 Noiembrie 2015 60/2 30/2 15/0
Octombrie 1955 Ianuarie 2016 60/3 30/3 15/0
Noiembrie 1955 Februarie 2016 60/3 30/3 15/0
Decembrie 1955 Martie 2016 60/3 30/3 15/0
Ianuarie 1956 Mai 2016 60/4 30/4 15/0
Februarie 1956 Iunie 2016 60/4 30/4 15/0
Martie 1956 Iulie 2016 60/4 30/4 15/0
Aprilie 1956 Septembrie 2016 60/5 30/5 15/0
Mai 1956 Octombrie 2016 60/5 30/5 15/0
Iunie 1956 Noiembrie 2016 60/5 30/5 15/0
Iulie 1956 Ianuarie 2017 60/6 30/6 15/0
August 1956 Februarie 2017 60/6 30/6 15/0
Septembrie 1956 Martie 2017 60/6 30/6 15/0
Octombrie 1956 Mai 2017 60/7 30/7 15/0
Noiembrie 1956 Iunie 2017 60/7 30/7 15/0
Decembrie 1956 Iulie 2017 60/7 30/7 15/0
Ianuarie 1957 Septembrie 2017 60/8 30/8 15/0
Februarie 1957 Octombrie 2017 60/8 30/8 15/0
Martie 1957 Noiembrie 2017 60/8 30/8 15/0
Aprilie 1957 Ianuarie 2018 60/9 30/9 15/0
Mai 1957 Februarie 2018 60/9 30/9 15/0
Iunie 1957 Martie 2018 60/9 30/9 15/0
Iulie 1957 Mai 2018 60/10 30/10 15/0
August 1957 Iunie 2018 60/10 30/10 15/0
Septembrie 1957 Iulie 2018 60/10 30/10 15/0
Octombrie 1957 Septembrie 2018 60/11 30/11 15/0

193
Noiembrie 1957 Octombrie 2018 60/11 30/11 15/0
Decembrie 1957 Noiembrie 2018 60/11 30/11 15/0
Ianuarie 1958 Ianuarie 2019 61/0 31/0 15/0
Februarie 1958 Februarie 2019 61/0 31/0 15/0
Martie 1958 Martie 2019 61/0 31/0 15/0
Aprilie 1958 Mai 2019 61/1 31/1 15/0
Mai 1958 Iunie 2019 61/1 31/1 15/0
Iunie 1958 Iulie 2019 61/1 31/1 15/0
Iulie 1958 Septembrie 2019 61/2 31/2 15/0
August 1958 Octombrie 2019 61/2 31/2 15/0
Septembrie 1958 Noiembrie 2019 61/2 31/2 15/0
Octombrie 1958 Ianuarie 2020 61/3 31/3 15/0
Noiembrie 1958 Februarie 2020 61/3 31/3 15/0
Decembrie 1958 Martie 2020 61/3 31/3 15/0
Ianuarie 1959 Mai 2020 61/4 31/4 15/0
Februarie 1959 Iunie 2020 61/4 31/4 15/0
Martie 1959 Iulie 2020 61/4 31/4 15/0
Aprilie 1959 Septembrie 2020 61/5 31/5 15/0
Mai 1959 Octombrie 2020 61/5 31/5 15/0
Iunie 1959 Noiembrie 2020 61/5 31/5 15/0
Iulie 1959 Ianuarie 2021 61/6 31/6 15/0
August 1959 Februarie 2021 61/6 31/6 15/0
Septembrie 1959 Martie 2021 61/6 31/6 15/0
Octombrie 1959 Mai 2021 61/7 31/7 15/0
Noiembrie 1959 Iunie 2021 61/7 31/7 15/0
Decembrie 1959 Iulie 2021 61/7 31/7 15/0
Ianuarie 1960 Septembrie 2021 61/8 31/8 15/0
Februarie 1960 Octombrie 2021 61/8 31/8 15/0
Martie 1960 Noiembrie 2021 61/8 31/8 15/0
Aprilie 1960 Ianuarie 2022 61/9 31/9 15/0
Mai 1960 Februarie 2022 61/9 31/9 15/0
Iunie 1960 Martie 2022 61/9 31/9 15/0
Iulie 1960 Mai 2022 61/10 31/10 15/0
August 1960 Iunie 2022 61/10 31/10 15/0
Septembrie 1960 Iulie 2022 61/10 31/10 15/0
Octombrie 1960 Septembrie 2022 61/11 31/11 15/0
Noiembrie 1960 Octombrie 2022 61/11 31/11 15/0
Decembrie 1960 Noiembrie 2022 61/11 31/11 15/0
Ianuarie 1961 Ianuarie 2023 62/0 32/0 15/0
Februarie 1961 Februarie 2023 62/0 32/0 15/0
Martie 1961 Martie 2023 62/0 32/1 15/0
Aprilie 1961 Aprilie 2023 62/0 32/1 15/0
Mai 1961 Mai 2023 62/0 32/2 15/0
Iunie 1961 Iulie 2023 62/1 32/2 15/0
Iulie 1961 August 2023 62/1 32/3 15/0
August 1961 Septembrie 2023 62/1 32/3 15/0
Septembrie 1961 Octombrie 2023 62/1 32/4 15/0
Octombrie 1961 Noiembrie 2023 62/1 32/4 15/0
Noiembrie 1961 Ianuarie 2024 62/2 32/5 15/0
Decembrie 1961 Februarie 2024 62/2 32/5 15/0
Ianuarie 1962 Martie 2024 62/2 32/6 15/0
Februarie 1962 Aprilie 2024 62/2 32/6 15/0
Martie 1962 Mai 2024 62/2 32/7 15/0
Aprilie 1962 Iulie 2024 62/3 32/7 15/0
Mai 1962 August 2024 62/3 32/8 15/0
Iunie 1962 Septembrie 2024 62/3 32/8 15/0
Iulie 1962 Octombrie 2024 62/3 32/9 15/0

194
August 1962 Noiembrie 2024 62/3 32/9 15/0
Septembrie 1962 Ianuarie 2025 62/4 32/10 15/0
Octombrie 1962 Februarie 2025 62/4 32/10 15/0
Noiembrie 1962 Martie 2025 62/4 32/11 15/0
Decembrie 1962 Aprilie 2025 62/4 32/11 15/0
Ianuarie 1963 Mai 2025 62/4 33/0 15/0
Februarie 1963 Iulie 2025 62/5 33/0 15/0
Martie 1963 August 2025 62/5 33/1 15/0
Aprilie 1963 Septembrie 2025 62/5 33/1 15/0
Mai 1963 Octombrie 2025 62/5 33/2 15/0
Iunie 1963 Noiembrie 2025 62/5 33/2 15/0
Iulie 1963 Ianuarie 2026 62/6 33/3 15/0
August 1963 Februarie 2026 62/6 33/3 15/0
Septembrie 1963 Martie 2026 62/6 33/4 15/0
Octombrie 1963 Aprilie 2026 62/6 33/4 15/0
Noiembrie 1963 Mai 2026 62/6 33/5 15/0
Decembrie 1963 Iulie 2026 62/7 33/5 15/0
Ianuarie 1964 August 2026 62/7 33/6 15/0
Februarie 1964 Septembrie 2026 62/7 33/6 15/0
Martie 1964 Octombrie 2026 62/7 33/7 15/0
Aprilie 1964 Noiembrie 2026 62/7 33/7 15/0
Mai 1964 Ianuarie 2027 62/8 33/8 15/0
Iunie 1964 Februarie 2027 62/8 33/8 15/0
Iulie 1964 Martie 2027 62/8 33/9 15/0
August 1964 Aprilie 2027 62/8 33/9 15/0
Septembrie 1964 Mai 2027 62/8 33/10 15/0
Octombrie 1964 Iulie 2027 62/9 33/10 15/0
Noiembrie 1964 August 2027 62/9 33/11 15/0
Decembrie 1964 Septembrie 2027 62/9 33/11 15/0
Ianuarie 1965 Octombrie 2027 62/9 34/0 15/0
Februarie 1965 Noiembrie 2027 62/9 34/0 15/0
Martie 1965 Ianuarie 2028 62/10 34/1 15/0
Aprilie 1965 Februarie 2028 62/10 34/1 15/0
Mai 1965 Martie 2028 62/10 34/2 15/0
Iunie 1965 Aprilie 2028 62/10 34/2 15/0
Iulie 1965 Mai 2028 62/10 34/3 15/0
August 1965 Iunie 2028 62/10 34/3 15/0
Septembrie 1965 Iulie 2028 62/10 34/4 15/0
Octombrie 1965 August 2028 62/10 34/4 15/0
Noiembrie 1965 Septembrie 2028 62/10 34/5 15/0
Decembrie 1965 Octombrie 2028 62/10 34/5 15/0
Ianuarie 1966 Noiembrie 2028 62/10 34/6 15/0
Februarie 1966 Ianuarie 2029 62/11 34/6 15/0
Martie 1966 Februarie 2029 62/11 34/7 15/0
Aprilie 1966 Martie 2029 62/11 34/7 15/0
Mai 1966 Aprilie 2029 62/11 34/8 15/0
Iunie 1966 Mai 2029 62/11 34/8 15/0
Iulie 1966 Iunie 2029 62/11 34/9 15/0
August 1966 Iulie 2029 62/11 34/9 15/0
Septembrie 1966 August 2029 62/11 34/10 15/0
Octombrie 1966 Septembrie 2029 62/11 34/10 15/0
Noiembrie 1966 Octombrie 2029 62/11 34/11 15/0
Decembrie 1966 Noiembrie 2029 62/11 34/11 15/0
Ianuarie 1967 Ianuarie 2030 63/0 35/0 15/0
2.Bărbaţi
Vârsta asiguratului la ieşirea Stagiul complet de cotizare Stagiul minim de cotizare
Luna şi anul naşterii Luna şi anul pensionării
la pensie (ani/luni) (ani/luni) (ani/luni)

195
Ianuarie 1939 Ianuarie 2001 62/0 30/0 10/0
Februarie 1939 Februarie 2001 62/0 30/0 10/0
Martie 1939 Martie 2001 62/0 30/0 10/0
Aprilie 1939 Aprilie 2001 62/0 30/0 10/0
Mai 1939 Mai 2001 62/0 30/0 10/0
Iunie 1939 Iunie 2001 62/0 30/0 10/0
Iulie 1939 Iulie 2001 62/0 30/0 10/0
August 1939 August 2001 62/0 30/0 10/0
Septembrie 1939 Septembrie 2001 62/0 30/0 10/0
Octombrie 1939 Octombrie 2001 62/0 30/0 10/0
Noiembrie 1939 Noiembrie 2001 62/0 30/0 10/0
Decembrie 1939 Decembrie 2001 62/0 30/0 10/0
Ianuarie 1940 Ianuarie 2002 62/0 30/0 10/0
Februarie 1940 Februarie 2002 62/0 30/0 10/0
Martie 1940 Martie 2002 62/0 30/0 10/0
Aprilie 1940 Mai 2002 62/1 30/1 10/1
Mai 1940 Iunie 2002 62/1 30/1 10/1
Iunie 1940 Iulie 2002 62/1 30/1 10/1
Iulie 1940 August 2002 62/1 30/1 10/1
August 1940 Septembrie 2002 62/1 30/1 10/1
Septembrie 1940 Noiembrie 2002 62/2 30/2 10/2
Octombrie 1940 Decembrie 2002 62/2 30/2 10/2
Noiembrie 1940 Ianuarie 2003 62/2 30/2 10/2
Decembrie 1940 Februarie 2003 62/2 30/2 10/2
Ianuarie 1941 Martie 2003 62/2 30/2 10/2
Februarie 1941 Mai 2003 62/3 30/3 10/3
Martie 1941 Iunie 2003 62/3 30/3 10/3
Aprilie 1941 Iulie 2003 62/3 30/3 10/3
Mai 1941 August 2003 62/3 30/3 10/3
Iunie 1941 Septembrie 2003 62/3 30/3 10/3
Iulie 1941 Noiembrie 2003 62/4 30/4 10/4
August 1941 Decembrie 2003 62/4 30/4 10/4
Septembrie 1941 Ianuarie 2004 62/4 30/4 10/4
Octombrie 1941 Februarie 2004 62/4 30/4 10/4
Noiembrie 1941 Martie 2004 62/4 30/4 10/4
Decembrie 1941 Mai 2004 62/5 30/5 10/5
Ianuarie 1942 Iunie 2004 62/5 30/5 10/5
Februarie 1942 Iulie 2004 62/5 30/5 10/5
Martie 1942 August 2004 62/5 30/5 10/5
Aprilie 1942 Septembrie 2004 62/5 30/5 10/5
Mai 1942 Noiembrie 2004 62/6 30/6 10/6
Iunie 1942 Decembrie 2004 62/6 30/6 10/6
Iulie 1942 Ianuarie 2005 62/6 30/6 10/6
August 1942 Februarie 2005 62/6 30/6 10/6
Septembrie 1942 Martie 2005 62/6 30/6 10/6
Octombrie 1942 Mai 2005 62/7 30/7 10/7
Noiembrie 1942 Iunie 2005 62/7 30/7 10/7
Decembrie 1942 Iulie 2005 62/7 30/7 10/7
Ianuarie 1943 Septembrie 2005 62/8 30/8 10/8
Februarie 1943 Octombrie 2005 62/8 30/8 10/8
Martie 1943 Noiembrie 2005 62/8 30/8 10/8
Aprilie 1943 Ianuarie 2006 62/9 30/9 10/9
Mai 1943 Februarie 2006 62/9 30/9 10/9
Iunie 1943 Martie 2006 62/9 30/9 10/9
Iulie 1943 Mai 2006 62/10 30/10 10/10
August 1943 Iunie 2006 62/10 30/10 10/10
Septembrie 1943 Iulie 2006 62/10 30/10 10/10

196
Octombrie 1943 Septembrie 2006 62/11 30/11 10/11
Noiembrie 1943 Octombrie 2006 62/11 30/11 10/11
Decembrie 1943 Noiembrie 2006 62/11 30/11 10/11
Ianuarie 1944 Ianuarie 2007 63/0 31/0 11/0
Februarie 1944 Februarie 2007 63/0 31/0 11/0
Martie 1944 Martie 2007 63/0 31/0 11/0
Aprilie 1944 Mai 2007 63/1 31/2 11/2
Mai 1944 Iunie 2007 63/1 31/2 11/2
Iunie 1944 Iulie 2007 63/1 31/2 11/2
Iulie 1944 Septembrie 2007 63/2 31/4 11/4
August 1944 Octombrie 2007 63/2 31/4 11/4
Septembrie 1944 Noiembrie 2007 63/2 31/4 11/4
Octombrie 1944 Ianuarie 2008 63/3 31/6 11/6
Noiembrie 1944 Februarie 2008 63/3 31/6 11/6
Decembrie 1944 Martie 2008 63/3 31/6 11/6
Ianuarie 1945 Mai 2008 63/4 31/8 11/8
Februarie 1945 Iunie 2008 63/4 31/8 11/8
Martie 1945 Iulie 2008 63/4 31/8 11/8
Aprilie 1945 Septembrie 2008 63/5 31/10 11/10
Mai 1945 Octombrie 2008 63/5 31/10 11/10
Iunie 1945 Noiembrie 2008 63/5 31/10 11/10
Iulie 1945 Ianuarie 2009 63/6 32/0 12/0
August 1945 Februarie 2009 63/6 32/0 12/0
Septembrie 1945 Martie 2009 63/6 32/0 12/0
Octombrie 1945 Mai 2009 63/7 32/2 12/2
Noiembrie 1945 Iunie 2009 63/7 32/2 12/2
Decembrie 1945 Iulie 2009 63/7 32/2 12/2
Ianuarie 1946 Septembrie 2009 63/8 32/4 12/4
Februarie 1946 Octombrie 2009 63/8 32/4 12/4
Martie 1946 Noiembrie 2009 63/8 32/4 12/4
Aprilie 1946 Ianuarie 2010 63/9 32/6 12/6
Mai 1946 Februarie 2010 63/9 32/6 12/6
Iunie 1946 Martie 2010 63/9 32/6 12/6
Iulie 1946 Mai 2010 63/10 32/8 12/8
August 1946 Iunie 2010 63/10 32/8 12/8
Septembrie 1946 Iulie 2010 63/10 32/8 12/8
Octombrie 1946 Septembrie 2010 63/11 32/10 12/10
Noiembrie 1946 Octombrie 2010 63/11 32/10 12/10
Decembrie 1946 Noiembrie 2010 63/11 32/10 12/10
Ianuarie 1947 Ianuarie 2011 64/0 33/0 13/0
Februarie 1947 Februarie 2011 64/0 33/0 13/0
Martie 1947 Martie 2011 64/0 33/0 13/0
Aprilie 1947 Mai 2011 64/1 33/2 13/2
Mai 1947 Iunie 2011 64/1 33/2 13/2
Iunie 1947 Iulie 2011 64/1 33/2 13/2
Iulie 1947 Septembrie 2011 64/2 33/4 13/4
August 1947 Octombrie 2011 64/2 33/4 13/4
Septembrie 1947 Noiembrie 2011 64/2 33/4 13/4
Octombrie 1947 Ianuarie 2012 64/3 33/6 13/6
Noiembrie 1947 Februarie 2012 64/3 33/6 13/6
Decembrie 1947 Martie 2012 64/3 33/6 13/6
Ianuarie 1948 Mai 2012 64/4 33/8 13/8
Februarie 1948 Iunie 2012 64/4 33/8 13/8
Martie 1948 Iulie 2012 64/4 33/8 13/8
Aprilie 1948 Septembrie 2012 64/5 33/10 13/10
Mai 1948 Octombrie 2012 64/5 33/10 13/10
Iunie 1948 Noiembrie 2012 64/5 33/10 13/10

197
Iulie 1948 Ianuarie 2013 64/6 34/0 14/0
August 1948 Februarie 2013 64/6 34/0 14/0
Septembrie 1948 Martie 2013 64/6 34/0 14/0
Octombrie 1948 Mai 2013 64/7 34/2 14/2
Noiembrie 1948 Iunie 2013 64/7 34/2 14/2
Decembrie 1948 Iulie 2013 64/7 34/2 14/2
Ianuarie 1949 Septembrie 2013 64/8 34/4 14/4
Februarie 1949 Octombrie 2013 64/8 34/4 14/4
Martie 1949 Noiembrie 2013 64/8 34/4 14/4
Aprilie 1949 Ianuarie 2014 64/9 34/6 14/6
Mai 1949 Februarie 2014 64/9 34/6 14/6
Iunie 1949 Martie 2014 64/9 34/6 14/6
Iulie 1949 Mai 2014 64/10 34/8 14/8
August 1949 Iunie 2014 64/10 34/8 14/8
Septembrie 1949 Iulie 2014 64/10 34/8 14/8
Octombrie 1949 Septembrie 2014 64/11 34/10 14/10
Noiembrie 1949 Octombrie 2014 64/11 34/10 14/10
Decembrie 1949 Noiembrie 2014 64/11 34/10 14/10
Ianuarie 1950 Ianuarie 2015 65/0 35/0 15/0
Februarie 1950 Februarie 2015 65/0 35/0 15/0
Martie 1950 Martie 2015 65/0 35/0 15/0

Anexa 2

ANEXA Nr. 6: VÂRSTE STANDARD de pensionare, stagii

complete şi stagii minime de cotizare în specialitate, pentru
cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari,
poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, din domeniul apărării
naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale
Bărbaţi - Femei
Vârsta asiguratului la ieşirea
Stagiul complet de cotizare Stagiul minim de cotizare
Luna şi anul naşterii Luna şi anul pensionării la pensie
(ani/luni) (ani/luni)
(ani/luni)
Până în ianuarie 1956 Ianuarie 2011 55/0 20/0 15/0
inclusiv
Februarie 1956 Februarie 2011 55/0 20/1 15/0
Martie 1956 Martie 2011 55/0 20/2 15/0
Aprilie 1956 Mai 2011 55/1 20/3 15/1
Mai 1956 Iunie 2011 55/1 20/3 15/1
Iunie 1956 Iulie 2011 55/1 20/4 15/1
Iulie 1956 Septembrie 2011 55/2 20/4 15/2
August 1956 Octombrie 2011 55/2 20/5 15/2
Septembrie 1956 Noiembrie 2011 55/2 20/5 15/2
Octombrie 1956 Ianuarie 2012 55/3 20/6 15/3
Noiembrie 1956 Februarie 2012 55/3 20/7 15/3
Decembrie 1956 Martie 2012 55/3 20/8 15/3
Ianuarie 1957 Mai 2012 55/4 20/9 15/4
Februarie 1957 Iunie 2012 55/4 20/9 15/4
Martie 1957 Iulie 2012 55/4 20/10 15/4
Aprilie 1957 Septembrie 2012 55/5 20/10 15/5
Mai 1957 Octombrie 2012 55/5 20/11 15/5
Iunie 1957 Noiembrie 2012 55/5 20/11 15/5
Iulie 1957 Ianuarie 2013 55/6 21/0 15/6

198
August 1957 Februarie 2013 55/6 21/1 15/6
Septembrie 1957 Martie 2013 55/6 21/2 15/6
Octombrie 1957 Mai 2013 55/7 21/3 15/7
Noiembrie 1957 Iunie 2013 55/7 21/3 15/7
Decembrie 1957 Iulie 2013 55/7 21/4 15/7
Ianuarie 1958 Septembrie 2013 55/8 21/4 15/8
Februarie 1958 Octombrie 2013 55/8 21/5 15/8
Martie 1958 Noiembrie 2013 55/8 21/5 15/8
Aprilie 1958 Ianuarie 2014 55/9 21/6 15/9
Mai 1958 Februarie 2014 55/9 21/7 15/9
Iunie 1958 Martie 2014 55/9 21/8 15/9
Iulie 1958 Mai 2014 55/10 21/9 15/10
August 1958 Iunie 2014 55/10 21/9 15/10
Septembrie 1958 Iulie 2014 55/10 21/10 15/10
Octombrie 1958 Septembrie 2014 55/11 21/10 15/11
Noiembrie 1958 Octombrie 2014 55/11 21/11 15/11
Decembrie 1958 Noiembrie 2014 55/11 21/11 15/11
Ianuarie 1959 Ianuarie 2015 56/0 22/0 16/0
Februarie 1959 Februarie 2015 56/0 22/1 16/0
Martie 1959 Martie 2015 56/0 22/2 16/0
Aprilie 1959 Mai 2015 56/1 22/3 16/1
Mai 1959 Iunie 2015 56/1 22/3 16/1
Iunie 1959 Iulie 2015 56/1 22/4 16/1
Iulie 1959 Septembrie 2015 56/2 22/4 16/2
August 1959 Octombrie 2015 56/2 22/5 16/2
Septembrie 1959 Noiembrie 2015 56/2 22/5 16/2
Octombrie 1959 Ianuarie 2016 56/3 22/6 16/3
Noiembrie 1959 Februarie 2016 56/3 22/7 16/3
Decembrie 1959 Martie 2016 56/3 22/8 16/3
Ianuarie 1960 Mai 2016 56/4 22/9 16/4
Februarie 1960 Iunie 2016 56/4 22/9 16/4
Martie 1960 Iulie 2016 56/4 22/10 16/4
Aprilie 1960 Septembrie 2016 56/5 22/10 16/5
Mai 1960 Octombrie 2016 56/5 22/11 16/5
Iunie 1960 Noiembrie 2016 56/5 22/11 16/5
Iulie 1960 Ianuarie 2017 56/6 23/0 16/6
August 1960 Februarie 2017 56/6 23/1 16/6
Septembrie 1960 Martie 2017 56/6 23/2 16/6
Octombrie 1960 Mai 2017 56/7 23/3 16/7
Noiembrie 1960 Iunie 2017 56/7 23/3 16/7
Decembrie 1960 Iulie 2017 56/7 23/4 16/7
Ianuarie 1961 Septembrie 2017 56/8 23/4 16/8
Februarie 1961 Octombrie 2017 56/8 23/5 16/8
Martie 1961 Noiembrie 2017 56/8 23/5 16/8
Aprilie 1961 Ianuarie 2018 56/9 23/6 16/9
Mai 1961 Februarie 2018 56/9 23/7 16/9
Iunie 1961 Martie 2018 56/9 23/8 16/9
Iulie 1961 Mai 2018 56/10 23/9 16/10
August 1961 Iunie 2018 56/10 23/9 16/10
Septembrie 1961 Iulie 2018 56/10 23/10 16/10
Octombrie 1961 Septembrie 2018 56/11 23/10 16/11
Noiembrie 1961 Octombrie 2018 56/11 23/11 16/11
Decembrie 1961 Noiembrie 2018 56/11 23/11 16/11
Ianuarie 1962 Ianuarie 2019 57/0 24/0 17/0
Februarie 1962 Februarie 2019 57/0 24/1 17/0
Martie 1962 Martie 2019 57/0 24/2 17/0
Aprilie 1962 Mai 2019 57/1 24/3 17/1

199
Mai 1962 Iunie 2019 57/1 24/3 17/1
Iunie 1962 Iulie 2019 57/1 24/4 17/1
Iulie 1962 Septembrie 2019 57/2 24/4 17/2
August 1962 Octombrie 2019 57/2 24/5 17/2
Septembrie 1962 Noiembrie 2019 57/2 24/5 17/2
Octombrie 1962 Ianuarie 2020 57/3 24/6 17/3
Noiembrie 1962 Februarie 2020 57/3 24/7 17/3
Decembrie 1962 Martie 2020 57/3 24/8 17/3
Ianuarie 1963 Mai 2020 57/4 24/9 17/4
Februarie 1963 Iunie 2020 57/4 24/9 17/4
Martie 1963 Iulie 2020 57/4 24/10 17/4
Aprilie 1963 Septembrie 2020 57/5 24/10 17/5
Mai 1963 Octombrie 2020 57/5 24/11 17/5
Iunie 1963 Noiembrie 2020 57/5 24/11 17/5
Iulie 1963 Ianuarie 2021 57/6 25/0 17/6
August 1963 Februarie 2021 57/6 25/1 17/6
Septembrie 1963 Martie 2021 57/6 25/2 17/6
Octombrie 1963 Mai 2021 57/7 25/3 17/7
Noiembrie 1963 Iunie 2021 57/7 25/3 17/7
Decembrie 1963 Iulie 2021 57/7 25/4 17/7
Ianuarie 1964 Septembrie 2021 57/8 25/4 17/8
Februarie 1964 Octombrie 2021 57/8 25/5 17/8
Martie 1964 Noiembrie 2021 57/8 25/5 17/8
Aprilie 1964 Ianuarie 2022 57/9 25/6 17/9
Mai 1964 Februarie 2022 57/9 25/7 17/9
Iunie 1964 Martie 2022 57/9 25/8 17/9
Iulie 1964 Mai 2022 57/10 25/9 17/10
August 1964 Iunie 2022 57/10 25/9 17/10
Septembrie 1964 Iulie 2022 57/10 25/10 17/10
Octombrie 1964 Septembrie 2022 57/11 25/10 17/11
Noiembrie 1964 Octombrie 2022 57/11 25/11 17/11
Decembrie 1964 Noiembrie 2022 57/11 25/11 17/11
Ianuarie 1965 Ianuarie 2023 58/0 26/0 18/0
Februarie 1965 Februarie 2023 58/0 26/1 18/0
Martie 1965 Martie 2023 58/0 26/2 18/0
Aprilie 1965 Mai 2023 58/1 26/3 18/1
Mai 1965 Iunie 2023 58/1 26/3 18/1
Iunie 1965 Iulie 2023 58/1 26/4 18/1
Iulie 1965 Septembrie 2023 58/2 26/4 18/2
August 1965 Octombrie 2023 58/2 26/5 18/2
Septembrie 1965 Noiembrie 2023 58/2 26/5 18/2
Octombrie 1965 Ianuarie 2024 58/3 26/6 18/3
Noiembrie 1965 Februarie 2024 58/3 26/7 18/3
Decembrie 1965 Martie 2024 58/3 26/8 18/3
Ianuarie 1966 Mai 2024 58/4 26/9 18/4
Februarie 1966 Iunie 2024 58/4 26/9 18/4
Martie 1966 Iulie 2024 58/4 26/10 18/4
Aprilie 1966 Septembrie 2024 58/5 26/10 18/5
Mai 1966 Octombrie 2024 58/5 26/11 18/5
Iunie 1966 Noiembrie 2024 58/5 26/11 18/5
Iulie 1966 Ianuarie 2025 58/6 27/0 18/6
August 1966 Februarie 2025 58/6 27/1 18/6
Septembrie 1966 Martie 2025 58/6 27/2 18/6
Octombrie 1966 Mai 2025 58/7 27/3 18/7
Noiembrie 1966 Iunie 2025 58/7 27/3 18/7
Decembrie 1966 Iulie 2025 58/7 27/4 18/7
Ianuarie 1967 Septembrie 2025 58/8 27/4 18/8

200
Februarie 1967 Octombrie 2025 58/8 27/5 18/8
Martie 1967 Noiembrie 2025 58/8 27/5 18/8
Aprilie 1967 Ianuarie 2026 58/9 27/6 18/9
Mai 1967 Februarie 2026 58/9 27/7 18/9
Iunie 1967 Martie 2026 58/9 27/8 18/9
Iulie 1967 Mai 2026 58/10 27/9 18/10
August 1967 Iunie 2026 58/10 27/9 18/10
Septembrie 1967 Iulie 2026 58/10 27/10 18/10
Octombrie 1967 Septembrie 2026 58/11 27/10 18/11
Noiembrie 1967 Octombrie 2026 58/11 27/11 18/11
Decembrie 1967 Noiembrie 2026 58/11 27/11 18/11
Ianuarie 1968 Ianuarie 2027 59/0 28/0 19/0
Februarie 1968 Februarie 2027 59/0 28/1 19/0
Martie 1968 Aprilie 2027 59/1 28/2 19/1
Aprilie 1968 Mai 2027 59/1 28/3 19/1
Mai 1968 Iulie 2027 59/2 28/4 19/2
Iunie 1968 August 2027 59/2 28/5 19/2
Iulie 1968 Octombrie 2027 59/3 28/6 19/3
August 1968 Noiembrie 2027 59/3 28/7 19/3
Septembrie 1968 Ianuarie 2028 59/4 28/8 19/4
Octombrie 1968 Februarie 2028 59/4 28/9 19/4
Noiembrie 1968 Aprilie 2028 59/5 28/10 19/5
Decembrie 1968 Mai 2028 59/5 28/11 19/5
Ianuarie 1969 Iulie 2028 59/6 29/0 19/6
Februarie 1969 August 2028 59/6 29/1 19/6
Martie 1969 Octombrie 2028 59/7 29/2 19/7
Aprilie 1969 Noiembrie 2028 59/7 29/3 19/7
Mai 1969 Ianuarie 2029 59/8 29/4 19/8
Iunie 1969 Februarie 2029 59/8 29/5 19/8
Iulie 1969 Aprilie 2029 59/9 29/6 19/9
August 1969 Mai 2029 59/9 29/7 19/9
Septembrie 1969 Iulie 2029 59/10 29/8 19/10
Octombrie 1969 August 2029 59/10 29/9 19/10
Noiembrie 1969 Octombrie 2029 59/11 29/10 19/11
Decembrie 1969 Noiembrie 2029 59/11 29/11 19/11
Ianuarie 1970 Ianuarie 2030 60/0 30/0 20/0

201