Sunteți pe pagina 1din 13

Exercițiu structural

Experiment pe machetă

Realizat de:
Hăprian Alexandru
Neacșu Georgian

Semigrupa 2B AN II
CUPRINS:

A. INTRODUCERE

B. CUPRINS:
1. Designul și structura
2. Mecanica pavilionului
3. Etapele construirii
4. Macheta finală

C. CONCLUZII
INTRODUCERE - PRINCIPIUL STRUCTURII

Tensegritate
Tensegritate este un cuvant prescurtat provenind de la integritate tensională.
Structurile de tensegritate sunt stabile datorita modului în care solicitările mecanice
sunt distribuite pe întreaga suprafață a lor.

Structurile bazate pe tensegritate au la bază câteva principii simple:


 Elmentele aflate doar în compresiune nu vor rezolva eforturile dacă cablurile
cedează sau barele flambează;
 Precomprimarea ajută cablurile să fie rigide în tensiune;
 Stabilitatea permite elementelor constructive să rămână în tensiune,
respectiv compresiune pe măsură ce eforturile acționează asupra, structurii.

Există două tipuri de astfel de structuri:


 Domurile geodezice ale lui Buckminster Fuller. Acestea sunt în principal cadre
alcătuite din bare rigide (rezistențe atât la tensiune cât și la compresiune),
conectate într-o serie de triunghiuri, pentagoane sau hexagoane. Aceste bare
sunt orientate într-o asemenea manieră încât fiecare conexiune este forțată
într-o poziție fixă, asigurând astfel stabilitatea întregii structuri;
 Al doilea tip de astfel de structuri se stabilizează printr-un fenomen numit
prestres. În această stuctură, elementele care suportă tensiunea (fire elastice)
sunt diferite de cele care sunt solictate prin presiune (bare rigide). Astfel,
înainte de a se exercita orice forță externă, structura este pre-tensionată. În
cadrul structurii, elementele rigide întind, sau tesionează firele flexibile, în
timp ce acestea din urmă comprimă barele rigide. Aceste forțe opuse, care se
echilibreaza reciproc de-a lungul întregii structuri, îi permit acesteia să se
stabilizeze.

Structurile de tensegritate de ambele tipuri împărtășesc o caracteristică comună


majoră, aceea că tensiunea este transmisă în mod continuu prin toate
componentele structurale. Cu alte cuvinte, o creștere a tensiunii într-unul din
componente rezultă în creșterea tensiunii în componentele întregii structuri, chiar în
cele de pe partea opusă.
Această creștere globală a tensiunii este echilibrată de o creștere a compresiunii
înăuntrul unor componente dispersate în cadrul structurii. În acest fel, structura se
stabilizeaza printr-un mecanism pe care Fuller l-a descris ca tensiune continuă și
compresiune locală.

Datorită acestor principii pot rezulta structuri foarte rigide pentru masa și
secțiunea redusă a elementelor folosite. Acest concept de tensegritate este astfel
foarte prestabil la arhitectura adaptabilă datorită greutății relativ mici a
elementelor.
CUPRINS:

I. Designul și structura
Pornind de la principiile tensegrității și studierea unor structuri am ales o
formă circulară, cu un diametru de 16 m, care preia câteva din ideile constructive ale
integrității prin tensiune.
Acest pavilion de tip inel are structură centrală de acoperiș de tip roată de
bicicletă și conține o arie de acoperire de 210 m2 iar înălțimea liberă de pe platformă
este de 8 m, intrarea în pavilion se face radial fapt care îmbunătățește fluxul de
circulație.
Această formă a fost obținută din 2 cercuri concentrice, care au la baza un
hexagon.
Structura este formată dintr-un singur inel format din 6 bare legate între ele,
barele fiind legate între ele și tensionate cu fir de nylon.
Barele au fost ancorate în placa de PAL pentru a oferi o mai mare rezistență
structurală la unghiul de 60 grade, aliniate la 90 de grade față de planul orizontal.
Pentru a spori rezistența față de forțele laterale au fost adăugate 6 cârlige de
prindere în placa de PAL care leagă barele între ele și încă 6 cârlige suspendate care
dublează rezistența barelor față de forțele laterale dar care deasemenea susțin
materialul elastic aplicând forța de întindere.
Rigiditatea și totodată flexibilitatea structurală este maximizată de materialul
elastic, care aplică în același timp atât întindere (care se poate observa în fiecare
punct de intersecție, la capătul barelor și la cârligele suspendate), cât și compresiune
care se poate observa din forma arcelor rezultate tensionării corecte.
Materiale folosite:
 Placă PAL 60 x 60 cm – placă de bază
 Placă Mousse 32 cm diametru – placă suport
 Băț lemn 6mm x 6 – bare structură
 Cârlig oțel x 6
 Cârlig metalic x 6
 Material textil elastic alb
PRINCIPIUL STRUCTURII

baza

6 puncte de sprijin la bază

6 puncte de sprijin ridicate în cazul în care țesătura exterioară


tensionată v-a fi ancorată.

Forma deformării datorate de forțele de întindere exterioare.

Cabluri cu puncte înalte de tensiune.

Stâlpi de oțel cu puncte înalte de sprijin

6 Puncte de sprijin coborâte în cazul în care țesătura


descendentă tensionată v-a fi ancorată.

Cabluri cu puncte scăzute de tensiune.


II.Mecanica pavilionului

 Acțiunea vântului asupra pavilionului este minimă datorită elasticității întregii


structuri. Aceasta permite o relativă mobilitate a elementelor componente
reducând astfel pericolul distrugerii pavilionului la orice acțiune a vântului.
În cazul în care structura se detensionează îndeajuns de mult, pânza ar
putea fi „umflată” și ruptă de vânt.

 Încărcarea cu apă meteorică nu prezintă un risc pentru cazul de față din cauza
înclinațiilor de pe toată suprafața „acoperișului”,care facilitează scurgerea
fară probleme a apei pluviale.
DANCE PAVILLION- FREI OTTO

 Încărcarea cu zăpadă este un factor de risc pentru majoritatea structurilor


tensionate din cauza stagnării îndelungate a greutății zăpezii pe suprafața
acoperișului. În cazul nostru zăpada poate afecta structura doar în mijlocul pânzei,
acolo unde ea se poate acumula în urma alunecării de pe cele 6 vârfuri ale structurii.
Această situație poate fi evitată dacă acoperișul va fi curățat la timp prin
topirea zăpezii de pe pânza ce acoperă pavilionul.
 Preluarea forțelor

Schemă tensionare structură

Detaliu de prindere a barelor oblice


Detalii de prindere
III. Etapele construirii

1. Am desenat pe placa de PAL un


cerc în care am încadrat un hexagon.

2. În fiecare vârf al hexagonului am


găurit la 60 grade placa suport PAL.

În cele 6 găuri am montat


bețele și apoi am prins fiecare
cârlig pe o perpendiculară
situată pe mijlocul arcului de
cerc dintre două bețe.
4. Am scobit un canal circular in băț
pentru a ancora firul de nylon.

5. Am adăugat platforma de
mousse, am ancorat stâlpii,
i-am tensionat și apoi am
montat materialul textil.
Macheta finală

CONCLUZII

Pe parcursul realizarii acestei machete-experiment am observat urmatoarele :


 Tensiunea trebuie să fie egal distribuită în toată structura, în mod
contrar ea poate duce la ruperea unui element component.
 Cablul si panza trebuie sa aibe un coeficient de elasticitate cat mai
ridicat.
 Pozitia punctelor de ancorare si unghiul acestora trebuie sa fie atent
ales, de acestea depinzand forma finala a machetei.
 Placa suport trebuie sa aiba o densitate si greutate mare pentru a
putea rezista tuturor tensiunilor.
Bibliografie
https://it.pinterest.com/tensegritywiki/tensegrity/
https://en.wikipedia.org/wiki/Tensegrity
http://www.tensegriteit.nl/e-architecture.html
https://www.behance.net/collection/11111277/Tensegrity
Mario Salvadori-Mesajul Structurilor
http://archizoom.epfl.ch/page-16104-fr.html
http://www.nybooks.com/daily/2015/05/06/pritzker-prize-frei-otto-airborne/

S-ar putea să vă placă și