În Monitorul Oficial al României, partea I, nr.

1013 din data de 21 decembrie

2017 a fost publicată Decizia nr. 554/2017 referitoare la admiterea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură
penală.

Art. 282 Codul de procedură penală

(1) Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281
determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus
o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu
poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.
(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat,
celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes
procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate.

Susținerile excepției:
– se susține în esență că dispozițiile legale nu permit judecătorului de cameră
preliminară să invoce – din oficiu – nulități relative cu privire, pe de o parte, la
actul de sesizare a instanței, iar, pe de altă parte, la legalitatea administrării
probelor și a efectuării actelor de urmărire penală;
– se încalcă principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție și
dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Constatările Curții Constituționale

Curtea observă că normele privind reglementarea administrării probelor au cea

mai mare importanță în desfășurarea laturii materiale a procesului penal, adică
aceea care conduce nemijlocit la aplicarea legii penale.

Legea procesual penală delimitează conceptual trei noțiuni: probă, mijloc de

probă și procedeu probatoriu.

Excluderea probelor nu este o sancțiune de sine-stătătoare, ci este un efect al

constatării nulității mijlocului de probă/procedeului probatoriu prin care este
transpusă în dosar.

O probă nu poate fi obținută nelegal decât dacă mijlocul de probă și/sau

procedeul probatoriu prin care este obținută este nelegal, aceasta presupunând
nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei. Or, nelegalitatea
acestora este sancționată de prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură
penală, prin aplicarea regimului nulității absolute sau relative.

Având în vedere importanța fazei procesuale a camerei preliminare și a rolului pe

care judecătorul de cameră preliminară îl ocupă în cadrul procesului penal, în
condițiile în care rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea
legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către
organele de urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății
pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției
inculpatului, Curtea reține că nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă a
împiedicării judecătorului de cameră preliminară de a lua în considerare din
oficiu încălcările care atrag nulitatea relativă.

Pentru cele expuse mai sus, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și

constată că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 282 alin. (2) din Codul
de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulității relative, este
neconstituțională.

Avocat Alexandru Matei

SĂVESCU & ASOCIAŢII