ARHICONI-ceata diavolilor rationali

Publicat pe Octombrie 9, 2016 de ortodoxiadreaptacredinta

Diavolii arhiconi ispitesc pe oameni cu iubirea de sine, cu mândria, slava desartă, erezia,
necredinta (ateismul), nebunia, deznădejdea si sinuciderea. Satana este „teologul iadului”
si se ocupă în mod special cu interpretarea gresită a Sfintelor Scripturi, având în ajutor
ceata diavolilor arhiconi. Diavolii rationali sunt foarte puternici si actionează rapid asupra
mintii oamenilor mândri, inspirându-le idei potrivnice învătăturii de credintă ortodoxe, a
revelatiei dumnezeiesti. Acesti diavoli rationali sunt învătătorii sectarilor, ai
schismaticilor, ai ereticilor, ai filozofilor, ai liber cugetătorilor, care prin conlucrare cu
diavolii teologi îsi formează propria lor credintă sectară, eretică, atee. Insusi Domnul si
Dumnezeul nostru Iisus Hristos este ispitit de Satana, cu citate din Sfânta Scriptură,
interpretate gresit de Satana. Dar Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi răspunde tot cu citate
din Sfânta Scriptură, alungându-l(Matei4,3-10). Diavolii rationali au actionat asupra
ierarhiei Bisericii Apusene, care a adăugat astfel în Simbolul Credintei pe Filioque,
învătătura gresită că Duhul Sfânt purcede si de la Fiul lui Dumnezeu. Această adeziune a
Bisericii Apusene la învătătura diavolilor rationali a condus, în anul 1054, la despărtirea
Bisericii Apusene (catolice) de dumnezeiasca Biserică Ortodoxă (Răsăriteană), întemeiată
de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Minunea dumnezeiască a revenirii Bisericii Catolice
la Biserica mamă – dumnezeiasca Biserică Ortodoxă se va petrece atunci când, prin Harul
lui Dumnezeu, mintea catolicilor se va lumina si smeri si vor fi alungati diavolii rationali.
Ca urmare a acestei mari schisme, prin mândrie intelectuală si adeziune la cete de diavoli
arhiconi, au apărut până în zilele noastre mii de religii, ai căror reformatori, sub inspiratie
diavolească, au reinterpretat Sfânta Scriptură după dorintele si păcatele lor, spre a lor
pierzare (II Petru 3,16; 11 Tim. 3-5). Ca dovadă că acesti predicatori sunt condusi de
diavoli este si faptul că ei schimbă interpretarea Sfintelor Scripturi de la o zi la alta. Orice
modificare a învătăturii de credintă ortodoxă, descoperită de Dumnezeu oamenilor, orice
abatere de la adevărul absolut, dumnezeiesc, este datorată diavolilor rationali, care
lucrează asupra mintii oamenilor mândri.

Harul Duhului Sfânt, care vine numai prin ierarhia Bisericii Ortodoxe (episcopi, preoti si
diaconi) luminează prin învătătura de credintă ortodoxă mintile oamenilor si alungă
duhurile diavolesti ale necredintei si ale celorlalte păcate. Duhul lui Antihrist, prezent în
cărtile si Bibliile sectare, întunecă mintea credinciosilor si strecoară în ea îndoiala de
credintă, credinta eretică, credinta schismatică, necredinta (ateismul), neasculatarea si
nesupunerea fată de ierarhia bisericească ortodoxă. Preotii si crestinii ortodocsi primesc
binecuvântare de la arhiereu pentru a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu si astfel
cuvintele lor sunt luminate de Harul Duhului Sfânt. Sectarii, ereticii si schismaticii
primesc putere de a propovădui de la diavolii arhiconi. De aceea, Sfintii Părinti ai
Bisericii Ortodoxe ne spun ca să nu discutăm cu ereticii, pentru a nu primi în mintea
noastră duhurile diavolesti ale lui Antihrist. Cuvântul scris se materializează pe hârtie, dar
se transmite prin duh. De aceea, primind sau citind o carte sau o Biblie sectară vom primi
duhurile lui Antihrist în sufletele noastre si astfel vom avea gânduri de necredintă, erezie
si hulă în mintea noastră. Odată cu cartea eretică primim si duhurile arhiconice, care, prin
citit, pătrund în mintea noastră. Mintea omului, când îsi fixează atentia asupra unui
obiect, intră în interactiune cu acel obiect. Citind, de pildă, o carte, noi stabilim legătura
sufletească cu autorul ei si cu cei care au citit sau citesc în acel moment acea carte. Dacă
autorul cărtii este un crestin cu viată sfântă, care după mutarea sa din această viată a ajuns
la fericirea cea vesnică, sufletul cititorului are parte de bucuriile cele duhovnicesti. Dacă,
dimpotrivă, scriitorul este un om păcătos, iar cărtile lui descriu păcate (desfrânare, betie,
homosexualitate, crime, tâlhării, necredintă, erezii), cititorul are părtăsire cu duhurile
diavolesti, care l-au ajutat pe scriitor să scrie si să răspândească o astfel de carte.

Citind cu binecuvântarea preotului Sfânta Scriptură si scrierile Sfintilor Părinti, vom avea
părtăsire harică cu Dumnezeu si cu Sfintii Săi. Iar înăltându-ne prin citit la gândurile si
sentimentele sfinte ale sfintilor, ne vom sfinti. In acelasi timp, sfintii care au scris cartea
se roagă în Cer, la Dumnezeu, pentru noi si prin harul lui Dumnezeu ne
binecuvântează. Este dăunător să citim literatură scrisă de oameni păcătosi, pentru că ne
putem molipsi de păcatele lor. De fapt, o carte se alege si se cumpără după poftele
sufletesti. De exemplu, omul desfrânat va fi atras de literatură, muzică si filme desfrânate.
Duhul desfrânării actionează de la producător la distribuitor, la vânzător si apoi la
cumpărător (cititor). Astfel, dacă cititorul care caută să cumpere o carte se uită în vitrină,
iar vânzătorul îi arată sufleteste duhurile necurate pe care le au cărtile. Când dorinta
păcătoasă sau sfântă a omului se acordează cu duhul pe care îl transmite vânzătorul,
atunci cumpărătorul va dori să cumpere cartea, care va fi însotită de duhurile ei. Tot astfel
se petrec lucrurile la alegerea unei cărti eretice, atee, a unei casete eretice, atee, sau a unei
videocasete. Pentru că omul păcătos vrea să pătrundă în tainele lui Dumnezeu,
independent de vointa lui Dumnezeu, adică să devină un dumnezeu (un învătat), dar fără
de Dumnezeu, el va fi inspirat si condus de diavol. Tainele dumnezeiesti se descoperă
omului pe măsura cresterii lui duhovnicesti, a smereniei, a dobândirii darului Duhului
Sfânt. Cu cât omul, prin credintă si fapte bune, se uneste cu Hristos prin Duhul Sfânt, el
cunoaste tainele lui Dumnezeu, dobândeste putere si har, pe care le foloseste numai
pentru fapte bune, potrivit cu vointa lui Dumnezeu. Or, demonii, pentru că au apartinut în
trecut diferitelor ordine ale ierarhiei îngeresti, sunt initiati, într-o măsură sau alta, în
tainele existentei. Prin acestea ei încearcă să-i supună pe oameni, atrăgându-le atentia si
interesul pentru ei, prin dezvăluirea unor taine „ale cunoasterii” si înzestrându-si
discipolii cu capacităti supranaturale. Omul, posedând aceste cunostinte magice, tainice,
ajunge în stare să influenteze oamenii si stihiile naturii, devenind însă astfel un rob al
duhurilor necurate, care l-au înzestrat cu această putere. Fortele demonice, în virtutea
îndepărtării lor de Dumnezeu, nu pot crea nimic, ci numai distrug. Tocmai de aceea,
discipolii diavolilor aduc pe pământ elementul distructiv, pricinuind rău oamenilor care îi
înconjoară, ducând la distrugerea lumii materiale. Acest lucru ni-l mărturiseste si
Scriptura (Facerea 6,5-7).

Oamenii mândri sunt atrasi de duhul diavolesc al mândriei la secte, eretici, schismatici si
atei. Sufletul lor mândru nu poate primi darul smereniei si al dragostei dumnezeiesti, ci
duhul mândriei, al slavei desarte, al desfrânării, al iubirii de bani, al mâniei… Tot diavolii
rationali sunt cei care insuflă printre crestini si monahi duhul neascultării, al cârtirii si al
nesupunerii fată de ierarhia bisericească.

Conducătorul necredincios al unei tări se află sub dominatia unei căpetenii de diavoli
arhiconi si este un luptător împotriva dumnezeiestii Biserici Ortodoxe, a crestinilor
ortodocsiajutând pe cei care răspândesc în tară învătăturile diavolilor arhiconi (atei,
eretici, yoghini, masoni, vrăjitori). El dă libertate păcatelor (avorturile, homosexualitatea,
desfrânarea, vrăjitoriile…). Atacurile diavolilor rationali sunt puternice si rapide. Mintea
crestinilor, dacă va fi prinsă de acesti diavoli cu greu se poate smeri, ca să facă voia lui
Dumnezeu cea sfântă. Acesti diavoli ispitesc în special pe intelectuali. Diavolii arhiconi
se îndepărtează numai atunci când ne smerim cu ajutorul Duhului Sfânt. Cele trei mari
puteri sufletesti ale omului (puterea poftitoare, puterea mânioasă si puterea ratională),
dacă sunt desfigurate prin păcate, devin slujitoare demonilor. Dar tot prin aceste trei
puteri sufletesti, sfintite si întărite de darul Duhului Sfânt, putem să luptăm si să biruim
pe demoni. Avva Severin ne spune că diavolii nu pun în mintile oamenilor toate patimile
deodată, ci fiecare patimă îsi are duhurile ei deosebite, pe care diavolii le seamănă în
gândurile oamenilor. Ceata diavolilor poftitori se veseleste în necurătii si în dulceata
întinăciunilor. Ceata diavolilor mâniosi se bucură în defăimări, mânie, tulburare si necaz,
iar ceata diavolilor rationali se desfătează cu mândria, slava desartă, erezia, filozofia.
Deci, cele trei cete diavolesti nu-i luptă pe toti oamenii la fel, ci în functie de vremuri,
locuri si după om.

Diavolii se ajută si se schimbă între ei, pentru că nu păzesc o anumită rânduială între ei.
Oamenii care se luptă de exemplu să stăpânească puterea lor poftitoare si reusesc să
biruiască cu ajutorul lui Dumnezeu pe diavolii poftitori, vor fi luptati apoi de ceata
diavolilor mâniosi, adică vor trece de la pofte la mânie, ură, zavistie. Cei care se luptă cu
puterea mânioasă si cu diavolii mâniosi si biruiesc cu ajutorul harului dumnezeiesc, vor fi
luati în primire de diavolii rationali, având semănate în mintea lor tot felul de gânduri
eretice, filozofii si vedenii. De asemenea, trebuie să stim că nu toti dracii sunt la fel de
sălbatici si că nu toti au aceeasi putere. Puterea cu care luptă diavolii pe crestini creste de
la ceata duhurilor poftitoare la ceata duhurilor mânioase si apoi la ceata duhurilor
rationale, care au puterea asupra maselor de oameni prin conducători eretici, învătători
eretici, vrăjitori si masoni. Vrăjitorii, astrologii si bioenergeticienii, ajutati de căpeteniile
de diavoli arhiconi, au putere asupra maselor de oameni prin televiziune, radio, presă,
muzică, filme, cărti… Insă trebuie să ne aducem aminte că în lupta noastră cu fiecare
ceată diavolească si cu slujitorii ei umani primim putere corespunzătoare de la
Dumnezeu, ca să biruim.