UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

EFECTELE POLUARII MEDIULUI

ÎNCONJURATOR

DIȘCIPLINA ECOLOGIE

ANDREI CLAUDIU PAUL

ANUL II, ÎD

2017

1
 Cuprins:

o Efectele chimizarii agriculturii..............................................................3

o Bibliografie...........................................................................................6

2
Efectele chimizarii agriculturii.

Problemele chimizarii agriculturii nu pot fi desprinse de

problemele generale privind implicațiile ce le pot avea asupra
ecosistemului.
Chimizarea prezint numeroase avantaje de necontestat, dar
utilizarea nerațională a îngrașămintelor poate avea efecte
nefavorabile.
Poluarea trebuie analizată prin interacțiile agricultură - poluare; sol - plantă și om -
biosfera. Intensificarea factorilor care duc la sporirea producției agricole are implicații
pozitive sau negative asupra mediului inconjurător.
Agricultura pe de o parte, are un rol pozitiv asupra purificarii atmosferei, pe de altă parte
uneori are un rol negativ prin impurificarea ei. Acest fapt nu ramane bineințeles fără
repercursiuni asupra omului și biosferei.
Efectul pozitiv al agriculturii asupra atmosferei se datoreaza plantelor verzi, care prin
absorpția CO2 din atmosfera pentru folosirea lui în procesul de fotosinteză și eliminarea
O2 purifica aerul.
O serie de substanțe volatile care contaminează atmosfera, în urma unor procese
industriale sau de altă natură, ca SO2 si NH3 pot fi absorbite direct de plantele verzi, ceea
ce duce la o purificare a ei.
În relatia om - biosferă agricultură poate provoca la randul său diverse neajunsuri sau
chiar pagube prin poluarea atmosferei.
O altă cauza a poluarii ca urmare a activitații agricole o constitue împrastierea
îngrășămintelor fin pulverizate și a pesticidelor, mai ales pe timp cu vânt puternic.
La poluarea mediului prin activitați agricole mai contribuie crescatoriile de animale de tip
industrial de la care se degaja NH3, care impurifică atmosfera pe o raza foarte mare, ca și
apele sau solul pe care se deverseaza apele de spălare.
În afară de efectul nociv pe care îl are asupra omului, amoniacul este absorbit la suprafața
lacurilor, ceea ce duce la efecte eutrofice, mai ales la ape mai puțin adânci.
Prin favorizarea dezvoltarii algelor la suprafata acestor ape se creeaza condiții de
anaerobioza sub suprafața apei, care au influenta asupra florei si faunei.
Prin acoperirea cu alge se împiedică patrunderea luminii solare, începe descompunerea de
catre bacterii a materiei organice in condiții de anaerobioză, luând naștere procese de
reducere nefavorabile.
Experiența practică a arătat că ecosistemele agricole bine organizate permit obținerea de
producții vegetale mari la hectar, fară sa degradeze sau să polueze solul și apa, cu

3
condiția să se respecte anumite limite de toleranță. Concentrația peste limitele acceptabile
de toleranță are efecte negative asupra mediului și a vieții umane.
Prea multe îngrășăminte, prea multe pesticide, ca și concetrțiile prea mari de animale intr-
o crescatorie afectează calitatea mediului. Intensificarea agriculturii a avut ca efect și
cresterea consumului de îngrășăminte, care a adus numeroase foloase omului.
Excesul îngrășămintelor însă și in primul rand al celor cu azot are efecte dăunatoare
asupra mediului, prin plantele care le consuma.
Cresterea conținutului în proteine la plante sub influenta îngrășămintelor cu azot are loc
în limita potențialului genetic al speciei și soiului. De aceea, excesul de azot duce la o
serie de deranjamente și la acumularea de azot nitric in plante.
Acumularea ionului nitric în plantele furajere sau alimentare provoacă intoxicații grave,
ce pot duce chiar la moartea individului.
Intoxicațiile au repercursiuni foarte grave, mai ales la copii mici.
Nitrații sunt reduși in intestin in nitriți, care fiind absorbiți în sange reduc capacitatea
acestuia de a transporta oxigenul, prin formarea metahemoglobinei.
La adulți, nitrații sunt convertiți în nitrosamină care de asemenea este otravitoare.
Folosirea în doze excesive a azotului duce la spalarea acestuia și la îmbogatirea in nitrați
a panzei de apă freatică, care poate fi utilizata ca apă potabilă sau la adăpatul animalelor.
La randul lor, îngrășămintele fosfatice prin percolare pot ajunge în apele freatice sau în
apele raurilor. Cresterea conținutul apelor în fosfor stimuleaza cresterea algelor ca și a
altor organisme vegetale acvatice. Conținutul apelor freatice și a raurilor în fosfor este în
stransa legatură cu fosforul conținut în rocile și solurile ce le străbat.
Folosirea intensivă a îngrășămintelor cu azot, fosfor și potasiu sa constatat ca duce la
creșterea conținutului solului în unele elemente ca Zn, Pb, Ni, Cr, etc., care anterior se
găseau în forme solubile doar ca urme.
Uneori creșterea concentrației acestor microelemente peste o anumita limita poate avea
efecte toxice asupra plantelor și a microorganismelor din sol.
Ca urmare a organizarii teritoriului, sursele de contaminare a apei freatice sau a râurilor
cu azot și fosfor, ca și cu alte elemente, sunt mult mai numeroase (ape menajere, ape
industriale, scurgerile din activitați agricole, irigație neraționala, dejecțiile animalelor,
apele de canalizare ale orașelor, apele de scurgeri din precipitații).
Amenajarea teritoriului cauzează o intensificare a factorilor de chimizare și prin utilizarea
pesticidelor, care atat în prezent, cat și în viitor, constituie un factor de nedesparțit al
producției agricole.
Pesticidele după aplicare sufera o serie de transformari care duc la produși inferiori sau la
unii ce acționeaza asupra biocenezei solului sau a altor insușiri fizico - chimice ale
solului. În primul rând ele acționeaza asupra microorganismelor, a caror activitate o pot
inhiba. Un alt efect deloc neglijabil, ce îl pot avea pesticidele asupra organismelor
animale din sol este cel biologic, mai ales derivații organici clorurați și esterii fosforici.
Micile nevertrebrate se hranesc cu materia organica din sol ingerand odata cu acesta și

4
pesticidele, care ulterior pot ajunge prin ingerare în pasarile și animalele ce le vânează.
Trebuie menționat că a fost pus în evidența faptul că unele plante cultivate concentrează
în semințe cantitați de pesticide.
Multe din pesticide fie sub forma produsului comercial fie sub formă reziduală pot trece
în alimentele ce sunt date în consumul uman sau in rațiile furajere.
Toate acestea nu pot ramane fară repercursiuni asupra biocenozei, a animalelor, a
păsărilor salbatice, a peștilor și a mamiferelor în general.

Prin faptul ca pesticidele sunt de neânlocuit în agricultura modernă intensiva și de

precizie rezulta în permanență pericolul de contaminare a mediului înconjurator, ceea ce
poate avea efecte asupra modificarii biocenozei.
Se consideră că utilizarea pesticidelor, ca și rezidurile radioactive, creeaza probleme
grave de o mare complexitate, motiv pentru care sunt necesare masuri de protecție atât
pentru om, cat și pentru biocenoza în care omul traieste.

Obiectivele industriale contribuie la randul lor la impurificarea solului și atmosferei și au

influență nu numai asupra omului ci și asupra biosferei și agriculturii.
Prezența fumului și prafului industrial reduce transparența aerului și micsorează
fotosinteza.
Industria chimică, inclusiv cea producatoare de îngrășăminte participă la poluarea
atmosferei prin impurificarea cu bioxid de sulf (SO2) și acid sulfuric (H2SO4 - fabricile
de superfosfat), oxizii de azot și compușii nitroși (fabricile de îngrășăminte cu azot) care
toate au o influență nefavorabilă asupra vegetației agricole din imprejurimi.
Când aerul este încărcat cu bioxid de sulf frunzele capătă de regula o culoare brună-
violacee, apar leziuni între nervuri și apoi cad.
Fluorul la rândul său provoacă leziuni pe toate organele plantelor.
Fabricile de pesticide și erbicide la rândul lor eliberează în atmosferă o serie de produși
cu efect nociv asupra solului și a vegetației din împrejurimi.
La poluarea atmosferei prin praf contribuie și agricultura prin solul suflat de vant ca
rezultat al unor metode agrotehnice improprii (ca rezultat al eroziunii eoliene).

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Chimizarea Agriculturii - D. David, D. Velicica, Editura Didactică Și Pedagocică,

București 1974.