Sunteți pe pagina 1din 28

UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT


DEPARTAMENTUL DE SĂNĂTATE ŞI DEZVOLTARE UMANĂ
PROGRAMUL DE STUDIU NUTRIŢIE ŞI DIETETICĂ
Licenţă zi, an II

PROIECT
PRACTICĂ MEDICALĂ DE
SPECIALITATE

DIETOTERAPIA ÎN
DIABETUL ZAHARAT DE TIP 1
(INSULINO-DEPENDENT)

Coordonator: Realizat de:


Prof. as. dr. Ciotău Constantin Anton Simina-Ioana

2017
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………….3

Capitolul I – Generalități………………………………………………………………………5

1. Ce este diabetul zaharat?......................................................................................5


1.1.Definiție. Istoric…………………………………………………………………...5
1.2.Cauzele apariției diabetului zaharat de tip 1………………………………………..6
1.3.Simptome………………………………………………………………………….7
1.4.Profilaxie……………………………………………………………………………8
2. Diabetul zaharat de tip 1………………………………………………………………9
2.1.Modificări ale structurii pancreatice………………………………………………9
2.2.Complicații…………………………………………………………………………11
2.2.1. Cetoacidoza diabetică……………………………………………………..11
2.2.2. Hipoglicemia……………………………………………………………..11
2.2.3. Neuropatia perifierică…………………………………………………….12
2.2.4. Piciorul diabetic……………………………………………………………12
2.2.5. Retinopatia diabetică…………………………………………………………13
2.3.Tratamenul insulinic………………………………………………………………..13

Capitolul II – Dietoterapia în diabetul zaharat de tip 1…………………………………………15

1. Proteinele. Lipidele…………………………………………………………………….16
2. Glucidele………………………………………………………………………………..16
3. Pâinea în alimentația diabeticului……………………………………………………….18
4. Regimul alimentar în relație cu tratamentul cu insulină…………………………………19

Capitolul III – Studiu de caz………………………………………………………………..21

1. Studiu de caz 1……………………………………………………………………..21


1.1.Meniu caz 1……………………………………………………………………21
1.2.Discuția rezultatelor………………………………………………………………22
2. Studiu de caz 2………………………………………………………………………23

2
2.1.Meniu caz 2……………………………………………………………………..23
2.2.Discuția rezultatelor………………………………………………………………25
3. Concluzie…………………………………………………………………………….26

Bibliografie……………………………………………………………………………………27

3
Introducere
Diabetul zaharat este o boală metabolică, a carei frecvență este în continuă creștere. Se
consideră că pe suprafața globului sunt aproximativ 60-80 milioane de diabetic. Numărul mare
de bolnavi de diabet zaharat se datorează, printre altele, creșterii factorilor capabili să ducă la
apariția bolii, cum ar fi mai ales supraalimentația în general, supraalimentația cu alimente dulci
în special, în plus sedentarismul, stresul psihic, etc. Se apreciază că la un diabetic cunoscut există
1-2 diabetici care nu își cunosc această boală, care de multe ori evoluează vreme îndelungată fără
semen alarmante. De aceea, în prezent se organizează depistarea diabetului zaharat în fază
precoce, îndeosebi la rudele de sânge ale diabeticilor, la obezi, la femeile care au născut copii
mai grei de 4000 g, etc.

Cu toate că boala este cunoscută de mii de ani, ea nu este încă vindecabilă, dar, din
fericire, s-au descoperit metode de tratament atât de bune, încât un diabetic căruia i s-au dat
indicații medicale corecte și care le respectă, are asigurate toate condițiile de a duce o viață
foarte apropiată de a unui om sănătos, de a avea o capacitate de muncă și o medie de viață
identică. Nerespectarea indicațiilor de tratament expune diabeticul la o serie de complicații cu
repercusiuni foarte neplăcute. Amintim cele mai grave: orbirea, gangrene diabetic, urmată uneori
de amputarea (deasupra genunchiului) unui membru inferior sau chiar a amândurora.,
insuficiență renală cronică cu uremie, infarc miocardic, accident vascular cerebral, coma
diabetic.

Toate complicațiile pot fi evitate dacă se face tratament corespunzător în fiecare zi. Este
adevărat că acest tratament nu este prea ușor, dar nu este nici greu, totul este să ai voință și
cunoștințele necesare pentru un tratament corect.

Cea mai importantă componentă a tratamentului diabetului zaharat îl reprezintă


respectarea regimului alimentar prescris de medic. Or, chiar regimului alimentar i se acordă cea
mai mică importanță, recurgându-se uneori la medicamente, în speranța că acestea pot compensa
greșelile alimentare de regim, fapt ce constituie o mare eroare. Tratamentul diabetului zaharat,
deci și regimul alimentar trebuie respectat în fiecare zi și nu din când în când. În plus, unii
diabetici nu sunt dispuși să recunoască deschis că nu respectă tratamentul indicat.

4
Un diabetic se consideră că se tratează bine atunci când, pe lângă o stare generală bună,
are o glicemie pe nemâncate de 120-130 mg%, o glicemie în orice moment al zilei care să nu
depășească 160-170 mg%, nu are glicozurie și cetonurie și are o greutate corporală apropiată de
cea ideală (diabeticul obez este un diabetic care nu se tratează corect).

5
Capitolul I
Generalități
1. Ce este diabetul zaharat?
1.1. Definiție. Istoric.
Diabetul zaharat este o boală metabolică, de multe ori moștenită (ereditară), deocamdată
nevidencabilă, cu evoluție cronică și stadială și se caracterizează mai ales prin faptul că la un
anumit moment în evoluția sa, din cauza scăderii cantității sau calității insulinei secretate de
pancreas, crește glicemia, poate apărea glicozuria și, dacă nu se face tratament corespunzător,
boala antrenează multe perturbări ale organismului, până la apariția comei diabetic, care,
netratată, duce întotdeauna la moarte.
Insulina este o proteină formată din 51 de aminoacizi. Ea permite organismului să
convertească glucoza în energie și, în același timp, să o stocheze în ficat și in mușchi,
împiedicându-l astfel să-și folosească grăsimile sau proteinele ca sursă de energie. Insulina
contribuie, de asemenea, la stocarea grăsimilor și la regenerarea țesuturilor. Este vitala pentru
sănătate și pentru supraviețuire.
Diabetul zaharat este cunoscut de aproximativ 3000 de ani. Este menționat pentru prima
dată pe papirusurile din teba. Avicenna (980-1037) descrie urini dulci ale bolnavilor. Englezul
Thomas Willis (1621-1675) reconfirmă acest fenomen.
În 1677, Brunner confirmă apariția acestora după prima pancreatectomie sub-totală la
animale. În 1815, francezul Chevreul demonstrează că substanța dulce din urină este glucoza. În
1877, Lancereux descrie natura pancreatică a diabetului. Claude Bernad (1855) susține teoria
existenței în organism a unor glande cu secreție internă. În 1889, von Mehring și Minkowski
obțin experimental diabetul zaharat. prun îndepărtarea chirurgicală a pancreasului. În 1916,
cercetătorul român N. Paulescu descoperă pancreina (prima denumire data insulinei).

6
1.2. Cauzele apariției diabetului zaharat de tip 1

Se cunoaște în prezent că anumite persoane au o predispoziție de a face diabet zaharat.


Această predispoziție este “moștenită”, cu alte cuvinte este transmisă genetic. Fiecare individ a
moștenit de la părinții săi un anumit teren genetic, în virtutea căruia organismul său a fost
construit, posedă anumite caracteristici și este capabil să funcționeze. Susceptibilitatea moștenită
genetic de a face diabet zaharat tip 1 se manifestă printr-o reacție imună anormală, violentă și
îndreptată împotriva propriilor structure celulare, în cazul nostrum, împotriva celuleor beta
pancreatice (reacție autoimună). Acest raspuns autoimun se traduce atât prin forma umorală
(anticorpi anti-celule insulare, anticorpi anti-insulină, etc.), cât și prin forma celulară (insulita).

Acest răspuns violent autoimun, duce, în cazul nostru, la distrugerea populației de celule
beta secretoare și la instalarea diabetului zaharat de tip 1. Reținem că pe fondul unei
predispoziții genetice, anumiți factori de mediu pot duce la declanșarea diabetului zaharat de tip
1:
- Agenți infecțioși virali (coxsackie B (B4), urlian, rubeolic, hepatitis,
encefalomiocarditic, al mononucleozei infecțioase, etc.)
- Factori endocrini (ex. Hiperactivitatea hipofizară din adolescență)
- Substanțe toxice (unele rodendicite)
- Scurtarea perioadei de hrănire la sân a nou-născuților
- Traume, stres.

7
1.3. Simptome

Simptomele diabetului zaharat tip 1 se instalează rapid, în câteva zile sau săptămâni și
sunt determinate de nivelul crescut al glucozei sanguine. Simptomatologia precoce poate trece
ignorată de către pacient, mai ales dacă persoana a avut de curând gripă. Aceste simptome
apărute precoce sunt reprezentate de:

- urinări frecvente, în special nocturne. Unii copii mici care au învățat să folosească
toaleta încep să aibă enurezis (să urineze în pat în timpul nopții)
- sete extremă și gura uscată
- scădere în greutate
- apetit crescut.
Uneori nivelul glicemiei poate atinge valori foarte mari fără ca persoana să sesizeze că
suferă de ceva. Deoarece insulina este inexistentă, celulele organismului nu mai pot
utiliza glucoza pentru obținerea de energie. Datorită acestei deficiențe absolute de insulină
organismul utilizează pentru producerea de energie catabolismul protidic și lipidic. Arderile
lipidelor și ale proteinelor sunt astfel mult crescute producându-se în exces corpi cetonici ce intră
în circulația sanguină. Se produce una dintre cele mai severe complicații ale diabetul zaharat tip
1: cetoacidoza diabetică (CAD), ale cărei simptome sunt:

- piele uscată, roșie, caldă;


- scăderea apetitului alimentar, dureri abdominale, stări de vomă;
- miros puternic caracteristic al respirației de acetonă;
- respirație rapidă, profundă;
- agitație, toropeală, confuzie, comă.

8
1.4. Profilaxie

În prezent, nu există tratament profilactic al diabetului zaharat tip 1, totuși, studiile


încearcă să găsească modalități de prevenție la pacienții cu predispoziție genetică de a face
boala. Cei cu antecedente familiale (frați, surori, părinți) de diabet zaharat insulino-dependent și
care doresc să participe la studii clinice se vor adresa medicului specialist, cerând să fie testați
pentru anticorpii anti-celule beta, deoarece prezența acestora în ser crește riscul de apariție a
bolii.
Persoanele cu diabet zaharat tip 1 pot preveni sau întârzia apariția complicațiilor cronice
ale acestuia:
- nefropatia diabetică, retinopatia, neuropatia sau afecțiunile cardiovasculare, prin
menținerea glicemiei în limite normale. Aceștia vor fi supuși unui control medical
periodic pentru a putea fi depistate precoce semnele și simptomele acestor complicații. În
cazul în care sunt depistate și tratate precoce, leziunile organice produse pot fi stopate,
evoluția lor poate fi incetinită sau chiar aceste leziuni pot fi reversibile
- afecțiunile cronice ca hipertensiunea sau hipercolesterolemia trebuie tratate
medicamentos. Oprirea fumatului scade riscul apariției acestor complicații
- alte probleme de sănătate supraadaugate pot crește riscul dezvoltării complicațiilor
cronice.

9
2. Diabetul zaharat de tip 1
Diabetul de tip 1 (insulin-dependent, juvenil) apare brusc la copii. În Finlanda, țara cu ce
mai mare rată din lume a diabetului la copii si und boala a crescut cu 57% în ultimii 20 de ani,
vârstele la care diabetul apare cel mai des sunt 2, 9 și 14 ani la băieți și 3, 5, 11 ani la fete.
Tot mai multe date arată că diabetul de tip 1 poate apărea și mai târziu de-a lungul vieții
și, deși debutul la adult este rar, boala poate afecta pe oricine și la orice vârstă. Simptomele
clasice sunt: nevoia de a urina frecvent, setea puternică, oboseală și iritabilitate, pierdere în
greutate. Dacă simptomele sunt neglijate, se înrăutățește starea generală, cu scădere masivă în
greutate, vomă și apariția în urină a corpilor cetonici (produși toxici de metabolism rezultați din
arderea grăsimilor) Ii, în cele din urmă, toate acestea duc la coma.
Oamenii de știință consideră că este nevoie de luni sau ani pentru ca boala să se
manifeste. Dar, odată ce au apărut simptomele clasice, nu mai este nimic de făcut decât tratarea
bolii cu insulină.

2.1. Modificări ale structurii pancreatice


În diabetul zaharat de tip 1, se întâlnesc modificari cu character degenerative ale celulelor
beta, alături de scăderea lor numerică. Fenomenul de “insulită” este caracteristica diabetuui
zaharat de tip 1 și constă într-un infiltrat limfocitar la nivelul insulelor. Insulita este considerate
consecința agresiunii imunologice îndreptată împotriva structurilor proprii (fenomen autoimun).
În cazul diabetului zaharat tip 1 (mai ales juvenil), autoagresiunea este îndreptată împotriva
celuleor beta insulare.
Biosinteza insulinei (sinteza ei la nivelul celulei beta pancreatice) are loc după un
program codificat genetic, foarte riguros și care are mai multe etape premergătoare. Aceste etape
premergătoare conduc la biosinteza precursorului insulinei și anume a proinsulinei.
Proinsulina are o acțiune biologică mai slabă comparativ cu cea a insulinei. Ruperea
molecule de proinsulină (are loc în interiorul celulei beta) conduce la eliberarea unei molecule de
insulină și a unei molecule de peptid-C. Cu alte cuvinte, nivelul circulant al peptidului C reflectă
activitatea secretorie pancreatică a insulinei. În anumite situții patologice se pot observa creșteri
ale nivelelor circulante ale proinsulinei.
În mod normal, insulin este eliberată în circulație după mese. Rolul ei este să permită
glucozei obținute din alimentele dulci sau din cele care conțin amidon să ajungă la celulele din

10
nervi și din creier, celule incapabile să accepte energie sub altă formă decât glucoză. Insulina
este cheia care deschide ușa celulelor, permițand glucozei să intre. Când nu se mai produce
insulin, glucoza rămâne practice pe afară, nefiind capabilă să intre în celulele organismului. Cand
nivelul de glucoză din sânge crește, depăsind pragul renal, excesul este îndepărtat prin urină.
Rinichii răspund acestei solicitări interne și elimină glucoza prin urină împreună cu o cantitate
mare de apă (de aici și nevoia de a urina frecvent).
Pentru acest process de spălare este folosită apa din alte celule ale corpului; de aici
apariția deshidratării și a unei mari senzații de sete. Aceste simptome sunt, de fapt, strigăte de
ajutor ale unui organism al cărui mecanism de reglare este profund afectat. Pe măsură ce trece
timpul, cantitatea maire de glucoză care circulă în sânge începe să afecteze organele, țesuturile și
vasele de sânge.
Dintre cele mai importante efecte ale insulinei, specificăm:
- stimularea glicogenogenezei,
- stimularea lipogenezei,
- stimularea sintezei proteice și a acizilor nucelici,
- stimularea consumului periferic al glucozei,
- contracararea degradării depozitelor de glicogen (glicogenoliza)
- contracararea degradării depozitelor de lipide (lipoliza) și a formării corpilor cetonici.
Insulina este cel mai important hormone cu acțiune hipoliceminată din organism.
Prezența sa este indispensabilă proceselor anabolice și echilibrului energetic al organismului.
Al doilea hormone secretat de celulele pancreatice insulare este glucagonul. Acțiunile lui
principale sunt:
- Stimularea glicogenolizei și eliberarea glucozei în circulatie
- Stimularea degradării proteinelor musculare
- Stimularea lipolizei
- Stimularea secreției d isnulină.
Glucagonul, alături de epinefrină, cortisol și horonul de creștere, reprezintă hormonii
hiperglicemianți, de contrareglare.

11
2.2. Complicații ale diabetului zaharat de tip 1
2.2.1. Cetoacidoza diabetică
Deși este considerate o complicație acută mai ales a tinerilor, ea se întâlnește și după 40-
45 de ani. Amjoritatea tinerilor diabetic sunt diagnosticați cu ocazia unui prim episode
cetoacidotic. Trebuie să avem în minte, însă, că aproximativ 20% dintre cei care se adresează
cadrelor medicale având deja instalate semnele clinice ale cetoacidozei nu sunt correct
diagnosticați.
Cetoacidoza este o stre patologică caracterizată prin perturbări grave ale metabolismului
glucidic, lipidic, protidic și hidroelectrolitic. Hiperglicemia caracteristică acestei stări este dată
de un exces de producer a glucozei de câtre ficat în paralel cu scăderea consumului glucozei la
nivel periferic, mai ales muscular. Din mometul creșterii glicemiei peste valoarea de 180 mg/dl
(pragul renal), apare glicozuria și eliminarea excesivă a apei prin urină (polyuria). Poliuria
antrenează și eliminarea de săruri, importante în economia organismului.
Pierderile excesive urinare sunt urmate de o scădere importantă a volumului circulant și o
scădere a perfuziei sanguine periferice eficiente, inclusive cea renală. Consecința este scăderea
filtrării renale și agravarea hiperglicemiei. În paralel cu hiperglicemia apare starea de
cetoacidoză indusă de acumularea în sânge a corpilor cetonici produși de către ficat. Pentru a
crește disponibilitatea de glucoză, organismal apelează la surse neglucidice, lipide și proteine,
dar metabolismul normal al acestora este atacat din cauza absenței insulinei și ele rămân în
stadiu de corpi cetonici. Acumularea acestora în sânge, în paralel cu pierderea bicarbonatului,
conduc la instalarea cetoacidozei.

2.2.2. Hipoglicemia
Una din complicațiile acute ce poate aparea în cursul terapiei diabetlui zaharat tip 1 este
hipoglicemia. Aceasta poat apărea atât în cursul tratamentului cu insulină, cât și în cursul
tratamentului cu hipogliceminate orale de tip sulfonilureic. Definim hipoglicemia prin scăderea
glicemiei sub valoarea de 50 mg/dl, asociată de regulă semnelor și simptomelor caracteristice,
care se remit dupa administrearea de glucoză.
În cazul gipoglicemiei este important să cunoaștem: condițiile de apariție, manifestările
clinice și probele de laborator, prevenirea și tratamentul. Episoadele minore sau medii sunt fără

12
efecte negative importante dacă nu se repeat frecent. Episoadele majore, însă, dacă se repeat, pot
fi grave prin ele însele sau prin răsunetul neurologic la distanță.

2.2.3. Neuropatia perifierică


Cel mai adesea, pacienții descriu mai ales la nivelul picioarelor și gambelor, senzații de
furnicătură sau amorțeală, arsură sau dimpotrivă, senzația de picior rece; uneori descriu foarte
plastic senzația de neliniste a picioarelor având tendința de a le misca, masa, dezgoli, schimba
frecvent poziția și toate acestea, mai ales în timpul nopții. De multe ori, simptomele sunt atât de
suparătoare încât odihna devine imposibilă. Uneori, tulburările pot fi doar unilaterale și mai
înalte, adică la nivelul coapsei, având ca substrat iritația nervului sciatic. Alteori, se pot
manifesta la nivelul nervilor antebrațului. În general, manifestările bilaterale și simetrice sunt
orientative către diabetul zaharat, cele unilaterale necesită diagnostic diferențial și cu alte cause.

2.2.4. Piciorul diabetic


Cuprinde totalitatea suferintelor membrului inferior produse de diabet. În literature
medicală, termenul de picior diabetic este înțeles diferit. Unii autori include în el numai suferinta
piciorului, alții și a gambei sau a membrului inferior în întregime. Majoritatea complicațiilor și
totodată cele mai severe se produc la picior și la gambă.
În diabetul zaharat pot suferi toate componentele anatomice ale membrului inferior,
enumerându-le de la suprafață spre profunzime: fanere (pilozitate, unghii). Tegumente,
adipoitate, mușchi, fascii, vase, nervi, oase, articulații. Fiecare dintre aceste elemente anatomice
se poate reîmbolnăvi de mai multe ori. Factorii principali de producere a suferinței membrului
inferior, respective a piciorului diabetic, sunt arteriopatia aterosclerotică, microangiopatia
diabetic, neuropatia diabetică, scăderea rezistenței la infecții.
Gnagrena reprezintă modificarea țesuturilor produsă ca rezultat al distrucției vasculare,
prin tromb, embolie, stenoză. Gangrene se produce deci, prin oprirea locală, de durată, a
circulației, prin lipsa de sânge. Gangrean are două forme: uscată și umedă. În forma uscată, așa
cum spune și numele, țesuturile care nu mai primesc sânge “se usucă”, își pierd viabilitatea își
pierd funcțile. Inițial, suprafața gangrenată piate fi palidă, ea devine apoi violacee, culoarea
schimbându-se în continuare spre negru. Mobilitatea regiunii gangrenate este la început redusă,

13
apoi se pierde. Regiunea gangreanată este rece, in jurul regiunii gangrenate se produce
inflamație, edem de reacție, de apărare a organismului.
Gangrene umedă este și ea delimitată de infalamție, de edem de apărare, de delimitare.
Gangrene uscată, prin infectare cu flora anaerobă poate deveni umedă. Gangrena umedă se poate
produce însă, ca atare de la început, făra să fi fost precedată de cea uscată.
2.2.5. Retinopatia diabetică
Retinopatia diabetic reprezintă o formă de microangiopatie și este cauzacea mai frecventă
de pierdere a vederii dacă nu este tratată.
Apare foarte rar înainte de primii 5 ani de evoluție a diabetului zaharat și este consecința
dezechilibrului metabolic de durată. Se presupune, de asemenea, și o predispoziție genetica. Sunt
descrise diferite stadia ale retionaptiei, al căror tratament oftalmologic este diferit. În mod
progresiv (în lipsa tratamentului adecvat) aceste leziuni retiniene sunt microanevrisem,
hemoragii minuscule, exsudate și hemoragii mai amri, modificări vasculare importante atât
arteriale, cât și venoase. Pot apărea dezlipirea retinei și glaucomul secundar hemoragic.

2.3.Tratamentul insulinic
Insulina este, după cum știm, vitală pentru metabolismul animal. Secretată de celulele
beta ale insulelor Langerhans (component endocrină a pancreasului), insulina acționează în sens
anabolic, în cadrul metabolismelor glucidic, protidic și lipidic. Este singurul hormon
hipoglicemiant major cunoscut. Organismul își procurează energia necesară diferitelor activități
predominant din arderea glucozei.
Rezervele de glucoză ale organismului sunt reprezentae de depozitele de glycogen
hepatic și muscular. În situații special, organismul apelează în scop energetic și la acizii grași și
la corpii cetonici. Fiecare celulă a organismului este capabilă să producă energie prin arderea
glucozei; această producție energetică este utilă atat celulei respective, cât și organismului în
ansamblu.
Absența secreției insulinei, secreția sa defectuoasă sau rezistența la insulină (lipsa de
răspuns a organelor asupra cărora acționează insulina), conduc la dominanța proceselor
catabolice (distrugerea rezervelor energetice și imposibilitatea înlocuirii lor), făcând
supraviețuirea dificilă și chiar imposibilă. Diabetul zaharat de tip 1 și diabetul zaharat de tip 2
insulinonecesitant la care s-a produs eșecul tratamentului oral hipoglicemiant (prin scăderea

14
importantă a numărului celuleor secretante de insulină), necesită pe lângă dietă, administrarea de
insulină.
Prin tratamentul cu insulină se urmărește:
- Menținerea în viață a pacienților
- Anularea tulburărilor metabolice glucidice, protidice, lipidice și hidro-electrolitice
- Dispariția semnelor clinice și biologice ale diabetului zaharat
- Asigurarea confortului vieții de zi cu zi.

15
Capitolul II
Dietoterapia în diabetul zaharat de tip 1

Diabetul zaharat, fiind o boală de nutriție, la baza tratamentului stă o dietă bine condusă.
Regimul alimentar dirijat competent poate preveni evoluția nefavorabilă a diabetului zaharat,
precum și apariția gravă a complicațiilor. Dieta este de o importanță capital în prevenirea sau
menținerea într-un echilibru a diabetului zaharat.
Întrucât există suficiente mijloace și la îndemâna oricui de a menține într-un echilibru
stabil boala odată apărută, este de neîngăduit ca diabeticul să nu respecte cu strictețe măsurile
diebetice indicate, în special regimul alimentar. Este bine de știut că, odată apărute, complicațiile
sunt de o gravitate deosebită și sunt mult mai greu de combătut decât de prevenit.
Ideea greșită că suprimarea zahărului din alimentație duce la dispariția diabetului trebuie
sever combătută. Numai un regim bine echilibrat, individualizat și condus de medicul de
specialitate poate duce la un bilanț poxitiv. Înlocuirea zahărului industrial cu cel adus prin
alimente (legume, cereale, fructe), precum și îndulcirea preparatelor cu edulcolant satfisface pe
deplin gustul consumatorului.
Diabetul zaharat este o boală care, odată instalată, durează toată viața. Bolnavul care are
diabet zaharat fără complicații și care ține cu strictețe o dietă adecvată poate trai la adăpost de
apariția complicațiilor. Acest lucru este condiționat de un singur fapt – menținerea glicemiei la
normal și pentru aceasta, alimentele trebuie să fie consumate literalmente “cu cantarul”. Regimul
alimentar are o însemnătate deosebită, menținând echilibrul proceselor ce au loc în corpul uman.
De subliniat este faptul că regimul alimentar nu poate fi înlocuit de niciun tratament
medicamentos ci, cel mult, completat de acesta acolo unde este cazul și numai la indicațiile
medicului.
Pentru a avea o alimentație corectă, trebuie avut în vedere un echilibru între toți factorii
nutritivi (proteine, lipide, glucide), precum și un aport corespunzător de vitamine și minerale.

16
1. Proteinele. Lipidele
Proteinele sunt indicate a fi în cantitate de circa 1,5-2 g/kg corp/zi, de exemplu, un
diabetic cu greutatea de 70 kg are nevoie de aproximativ 100-140 g proteine pe zi. Din totalul
lor, 50% vor fi în special cu mare valoare biologică, respective de origine animal, provenite din
carne, lapte, ouă, brânză, iar restul proteinelor vor fi luate din produsele vegetale (pâine, legume,
fructe).
Lipidele sunt limitate la o cantitate de 1 g/kg corp/zi. Ele se vor consuma astfel: 50% din
produsele de origine animal (unt, frișcă, smântână, gălbenș de ou), iar restul din alimente de
origine vegetală (ulei de floarea-soarelui, de soia, porumb, etc.). în prevenirea complicațiilor
arteriale ale diabeticului, rația de lipide vegetale poate, la indicația medicului, crește cu 70%.
2. Glucidele
Glucidele se consumă limitat, în funcție de toleranța la glucide. Este indicat să provină
din consumul de legume, fructe, cereale, lapte. Cantitatea de glucide primită pe această cale va fi
apropiată de cea consumată de un om normal și este de circa 4-6 g/kg corp/zi. Obligatoriu,
acestea trebuie calculate cu atenție în rația zilnică, în funcție de toleranța bolnavului. Glucidele
se impart în trei clase de care trebuie să se țină cont în alcătuirea meniurilor: total excluse,
obligatoriu cântărite și consumate fără restricții.
În prima categorie intră preparatele cu zahăr. De reținut este faptul că astfel de dulciuri
concentrate, fiind foarte repede absorbite de organism trebuie total excluse din alimentația
diabeticului. Din această categorie fac parte: gemul, dulceața, șerbetul, pelteaua, rahatul,
halvaua, bomboanele, fructele zaharisite, marmelada, mierea, precum și înghețatele sau
prăjiturile preparate cu zahăr. În aceeași categorie intră și următoarele fructe: prune, caise,
stafide, smochine, curmale, precum și cele care sunt bogate în glucide solubile și sunt rapid
absorbite din tubul digestive, cum ar fi perele bergamote, strugurii, castanele, bananele. Se mai
exclude, de asemenea, băuturile dulci, siropurile, sucurile de fructele menționate anterior și
băuturile alcoolice dulci, cum ar fi vinul dulce, berea, mustul, lichiorul, cidrul etc. În paralel, mai
sunt interzise și preparatele cu făină în care aceasta nu poate fi exact cântărită: aluaturile, unele
sosuri, rântașul, preparatele pane etc.

17
Din a doua categorie fac parte alimentele care trebuie să se consume cântărite. Acestea
sunt cele care intră în rația alimentară zilnică și se referă la: pâine, legume și zarzavaturi care au
peste 5% glucide, lapte (iaurt sau lapte bătut), fructe care conțin peste 5% glucide.
Laptele este un aliment complex care conține toți factorii de nutriție, de aceea nu trebuie
să lipsească din alcătuirea zilnică a meniurilor. Laptele se poate consuma sub diferite fome, ca
lapte dulce sau bătut, iaurt, cafea (surogat) sau cacao cu lapte, ca și în diverse preparate.
Se recomandă, de asemenea, consumul frecvent de cartof (calculat în rație) deoarece
contine o cantitate crescuta de de potasiu atât de util unei bune funcționări a mușchiului inimii
căruia îi fortifică forța de contracție. Cartoful poate fi consumat fiert sau copt, sub diferite forme
ca salate, supe, piureuri, budinci, mâncăruri, musaca etc.
Dintre fructe este indicat în special mărul. Calitățile nutritive ale acestui fruct se
datorează conținutului bogat în săruri minerale pe bază de potasiu, fosfor, calciu, sulf, magneziu,
fier și în special, cantităților reduse de sodiu. Deoarece mărul conține cantități reduse de proteine
și glucide, valoarea caloric este mica, de aceea este indicat și in combaterea obezității. Glucidele
care se gasesc în măr sunt ușor asimilabile, sub formă de glucoză și fructoză. De aceea, merele
sunt bine tolerate în colita de fermentație și indicate în rația zilnică a diabeticului.
A treia categorie de alimente care se pot consuma în diabetul zaharat este aceea fără
restrciții. Din această categorie fac parte următoarele alimente: carnea de orice fel (vită, pui,
porc, pește, etc.), șunca, mezelurile, conservele de carne sau pește, brânzeturile fermentate, ouăle
(maxim unul pe zi), grăsimile de orice fel, bauturile nealcoolice (fără zahăr), preparatele cu
zaharină și anumite legume și fructe ce conțin până la 5% glucide (varză, dovlecei, conopidă,
vinete etc.). Trebuie subliniat faptul că spanacul, urzica și fasolea verde au in plus calitatea de a
stimula secreția pancreatică datorită cromului trivalent pe care îl conțin.
La întocmirea meniului zilnic trebuie ținut cont de anumite reguli, astfel încât regimul să
fie variat în componența sa, respectând anumite proporții ale glucidelor repartizate de-a lungu
întregii zile:
- Dimineața se consumă aproximativ 20% din totalul de glucide;
- Gustările trebuie să conțină aproximativ 10% din glucide. Adăugarea celor două
gustări are rațiunea de a împiedca producerea de variații glicemice mari între mese;
- Prânzul este indicat să contină aproximativ 45% din totalul de glucide;

18
- Masa de seară este bine să conțină aproximativ 25% din totalul de glucide. Trebuie
reținut faptul că cina este preferabil de luat cu 2 ore înainte de culcare, pentru a nu
încărca tubul digestive și a nu influența în mod negativ somnul;
- Înaintea culcării este binevenit un măr sau un pahar de lapte, calculate din rația
zilnică de glucide.
În concluzie, glucidele trebuie să fie repartizate pe toată ziua, nefiind recomandată
consumarea integrală a alimentelor bogate în glucide la 1-2 mese.

3. Pâinea în alimentația diabeticului


În cazul diabeticilor, pâinea este preferabil să fie cântărită dimineața o dată pentru toată
ziua. Dacă se consuma pâine prăjită, se cântarește înainte de prăjire deoarece, prin pierderea
apei, crește cantitatea de glucide. S-a constatat că bucățile de pâine, dacă sunt tăiate mai groase,
tendința este să se consume în plus pe lângă rația zilnică prescrisă. Prin urmare, pâinea trebuie în
felii foarte subțiri, lăsând impresia că se consumă mai multă pâine. Se insistă asupra acestui
alimet nelipsit de la orce masă, dată fiind tendința binecunoscută a diabeticului de a mânca o
felie de pâine mai mult, pe lângă mâncarea oferită, depășind astfel cu ușurință rația glucidică ș,
totodată, și cea caloric. Deci se poate consuma o felie de pâine “în plus”, însă, din rație, dacă
feliile sunt tăiate foarte subțiri.

19
4. Regimul alimentar în relație cu tratamentul cu insulină
Acești pacienți supraviețuiesc datorită rigurozității modului de viață și a tratamentului
insulinic. Acesta este efectuat prin administrarea zilnică a diferitelor tipuri de insulină, într-o
singură priză, in două, trei sau patru prize. Menținerea unui program regulat de alimentație,
coordonat cu cel insulinic are drept scop evitarea oscilațiilor mari glicemice (evitarea hipo- și
hiperglicemilor).
La copii, adolescenți și adulții tineri cu diabet zaharat insulinodependent, necesarul
caloric va fi obținut din 50-55% glucide, 30-35% lipide și din 15% proteine. Rația calorică va fi
adecvată proceselor de creștere, exercițiului fizic, stărilor fiziologice sau patologice survenite. În
general, sunt necesare trei mese principale și două gustări (sau mai multe dacă intervine
exercițiul fizic). În anumite situații, sedentarism, tulburări de absorbție glucidică), se poate
renunța temporar la una sai alta dintre gustări. Întotdeauna astfel de decizii sunt luate de medicul
specialist și de asistenta dieteticiană.
Este foarte important ca mesele să fie luate în fiecare zi la aceeași oră, din moment ce și
tratamentul insulinic a fost administrat conform aceluiași orar.
Mesele sunt compuse în general din carbohidrați rapid absorbabili și intermediar și lent
absorbabili, existând o deplină concordanță între aceștia și tipul de insulină folosite; combinațiile
dintre insulinele rapide și intermediare sau lente, ca și administrările multiple de insulină obligă
la o bună cunoaștere a calităților carbohidraților incluși în fiecare masă.
Alimente ce se pot consuma făra restricție, întrucât nu conțin cantități mari de glucide.
Aici intră carnea, peștele, mezelurile de orice fel, conservele de carne și pește, organele,
brânzeturile fermentate de orice fel (telemeaua, cașcavalul, brânza de burduf, brânzeturile
topite), ouăle, grăsimile (unt, frișcă, smântână, untură, slănină, uleiuri vegetale), legume cu
conținut sub 5% de glucide atunci când nu sunt în cantitate prea mare, băuturile nealcoolice,
preparatele cu zaharină. Consumarea acestor alimente se va face în conformitate cu normele
alimentației raționale, pentru realizarea unui echilibru optim între factorii nutritive.
Alimente interzise în diabetul zaharat: zahăr și toate produsele zaharoase, prăjiturile
preparate cu zahăr, bomboanele, ciocolata, rahatul, halvaua, siropurile, biscuiții preparați cu
zahăr; dintre fructe, cele bogate în zahăr, strugurii, perele, curmalele, stafidele, smochinele,
castanele, mustul, înghețata, toate băuturile alcoolice.

20
Alimente ce trebuie consummate numai cântărite: pâinea, făinoasele, toate deriatele
din cereale, fructele și legumele cu continut peste 5% glucide, laptele, brânza de vaci, urda,
iaurtul:
- Laptele dulce sau bătut, iaurtul brânza de vaci: în medie 4% glucide;
- Pâinea: 50% glucide;
- Pastele făinoase și derivatele de cereale (fidea, tăiței, macaroane, spaghete, orez, griș
etc), în stare crudă contin în jur de 70% glucide;
- Cartofii conțin în jur de 20% glucide;
- Fructe și legume, clasificate astfel:
o Cu conținut de până la 5% glucide: andive, ardei grasi, castraveți, ciuperci,
conopidă, dovlecei, fasole verde, lbodă, roșii, vinete, ridichii, salata verde,
spanac, varză, pepne galben și verde, nuci, grapefruit, lămâi.
o Cu conținut de până la 10% glucide: ceapa, morcovul, pătrunjel rădăcină,
praz, țelină, sfeclă, căpșuni, cireșe, coacăze le roșii, corcodușele, portocalele,
mandarine, alune, mere, fragi;
o Cu conținut de 15% glucide: mazărea verde, boabe, păstârnac, affine, cireșe
de iunie, dudele, gutuile, merele ionatan, murele, piersici, zmeură, vișine,
caise;
o Cu conținut de 20% glucide: cartofi, hrean, usturoi, leguminoase uscate
cântărite fierte (fasole, mazăre, linte), strugurii, prunele, perele, bananele.

21
Capitolul III

Studiu de caz
Studiul de investigație a fost realizat prin supravegherea a doi pacienți bolnavi de diabet
zaharat de tip 1 adulți, cel de-al doilea având obiceiul de a fuma un pachet de țigări pe zi. Vom
monitoriza stilul de viață al acestora și regimul lor alimentar în concordanță cu afecțiunile
diagnosticate. Meniurile din cazul nr. 1 și nr. 2 contin alimente cu un scăzut cât mai mic de
glucoză, orice cantitate de zahăr fiind înlocuită cu îndulcitori. Mneționăm faptul că ambii
pacienți se află sub tratament insulinic adecvat încă de la aflarea diagnosticului, tratament
respectat în ambele cazuri.
Meniurile recomandate vor fi cât mai apropiate posibil de cel al unui om sănătos, cât mai
variate și vor conține toți nutrienții necesari menținerii unei vieți sănătoase. Monitorizarea
pacienților s-a desfășurat pe perioada a 6 luni.

1. Studiul de caz nr. 1

Cazul nr 1 este reprezentat de un pacient de sex masculin, cu vârsta de 25 de ani,


înălțimea de 1,82 cm și greutatea de 75 kg. Pacientul a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 1
de 15 ani, aflându-se sub tratament cu insulină de tot atât timp.

1.1. Meniu cazul 1

Meniul s-a calculat cu un total glucidic de 180,9 g și un total caloric de 1521,7 kcal,
structurat astfel pe 5 mese:

- Micul dejun: 373 kcal


- Prima gustare: 110 kcal
- Prânz:517,8 kcal
- A doua gustare: 240,5 kcal
- Cina:280,4 kcal

1.1.1. Micul dejun


- Lapte (300 ml)
- Pâine (20 g)
- Unt (10 g)
- Brânză de vaci (50 g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Lapte 201 14,4 10,8 10,5 330 0
Pâine albă 56,4 10,8 0,4 2,06 0 0
Unt 80,6 0,25 8 0,8 0,03 0
Brânză de 35 2 0,6 8 0 0

22
vaci
TOTAL 373 27,5 19,8 21,3 330,03 0

1.1.2. Prima gustare


- Iaurt (200 g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Iaurt 110 6 6,4 6,4 200 0

1.1.3. Prânz
- Borș de legume (200 ml)
- Carne de vită (100g) cu sos tomat și cartofi (50g)
- Salată de varză alba (100 g)
- Măr (200 g)
- Pâine (40g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Borș 28 2,4 1,6 1,6 0 0
Carne vită 156 0 8 20 125 0
Cartofi 40 8,7 0,1 0,85 1,5 0
Salată de 33 5,8 0,2 1,8 0 1,1
varză
Măr 148 33,8 0,8 0,6 0 2
Pâine 112,8 21,6 0,8 4,1 0 0
TOTAL 517,8 72,3 11,5 29 126,5 3,1

1.1.4. A doua gustare


- Suc de portocale (200ml)
- Biscuiți cu îndulcitori (50 g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Suc 72 17,4 0 6 0 2
Biscuiți 168,5 21 4,8 4,1 0 0
TOTAL 240,5 38,4 4,8 10,1 0 2

1.1.5. Cina:
- Salată de legume și cartofi fierți (100 g)
- Omletă cu verdeață (100 g)
- Pâine (40 g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Salata de 47 6,1 0,3 3,2 0 0
legume
Cartofi 40 8,7 0,1 0,85 1,5 0
Omleta 80,6 0,25 8 10 0,03 0

23
Paine 112,8 21,6 0,8 4,1 0 0
TOTAL 280,4 36,7 9,2 18,2 1,5 0

1.2. Discuția rezultatelor cazului 1

Obiectivul studiului de cercetare pe o perioadă de 6 luni a fost realizat, lucru evidențiat


prin meniul personalizat recomandat, dar mai ales prin respectarea acestuia de către pacient. În
aceste 6 luni, starea pacientului suferind de diabet zaharat de tip 1 s-a îmbunătățit, reușind să își
mențină glicemia la un nivel acceptabil pentru condiția sa. De asemenea, pacientul nu a prezentat
nicio complicație de-a lungul acestei perioade de timp, precum nici la sfârșitul acestui termen,
fapt din care rezultă corectitudinea întocmirii meniului și eficiența acestuia.
Prin respectarea acestui regim alimentar, pacientul a reușit să țină sub control glicemia.
Menționăm faptul că pacientul și-a luat in mod regulat tratamentul cu insulină, 3 doze zilnic, câte
una la fiecare masă principal, la ore fixe și a respectat toate recomandările medicului în ceea ce
privește stilul său de viață, neconsumând alcool, nefumând și practicând regulat sport.

2. Studiu de caz nr. 2

Cazul nr 1 este reprezentat de un pacient de sex masculin, cu vârsta de 28 de ani,


înălțimea de 1,80 cm și greutatea de 83 kg. Pacientul a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 1
de 20 de ani, aflându-se sub tratament cu insulină de tot atât timp.

2.1.Meniul pentru cazul 2

Meniul s-a calculat cu un total glucidic de 228,4 g și un total caloric de 1719,8 kcal,
structurat astfel pe 5 mese:

- Micul dejun: 311,6 kcal


- Prima gustare: 369, 5 kcal
- Prânz: 517,8 kcal
- A doua gustare: 240, 5 kcal
- Cina: 280,4 kcal

2.1.1. Micul dejun


- Omletă cu verdeață (100 g)
- Pâine (40 g)
- Suc de portocale (200ml)
- Iaurt (140 g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Omleta 80,6 0,25 8 10 0,03 0
Paine 112,8 21,6 0,8 4,1 0 0

24
Suc 72 17,4 0 6 0 2
Iaurt 46,2 6,3 0,1 4,8 0 0
TOTAL 311,6 45,6 8,9 24,9 0,03 2

2.1.2. Prima gustare


- Biscuiți (50 g)
- Lapte (300 ml)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Biscuiți 168,5 21 4,8 4,1 0 0
Lapte 201 14,4 10,8 10,5 330 0
TOTAL 369,5 35,4 15,6 14,6 330 0

2.1.3. Prânz
- Pulpe de pui (100g)
- Cartofi (50g)
- Salata de varza (100g)
- Măr (200g)
- Pâine (40g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Pulpe de 184 56,4 0,6 5,4 0 0,8
pui
Cartofi 40 8,7 0,1 0,85 1,5 0
Salată de 33 5,8 0,2 1,8 0 1,1
varză
Pâine 112,8 21,6 0,8 4,1 0 0
Măr 148 33,8 0,8 0,6 0 2
TOTAL 517,8 126,3 2,5 12,8 1,5 3,9

2.1.4. A doua gustare


- unt (10 g)
- pâine (20g)
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Pâine albă 56,4 10,8 0,4 2,06 0 0
Unt 80,6 0,25 8 0,8 0,03 0
TOTAL 137 11,05 8,4 2,9 0.03 0

2.1.5. Cina
- Brânza de vaci (50g)
- Pește (200g)
- Mamaliga (100g)

25
Aliment Kcal Glucide Lipide Proteine Colesterol Fibre
Peste 214 0 2 48 0 0
Mamaliga 88 18 0 22 0 0
Brânză de 35 2 0,6 8 0 0
vaci
TOTAL 335 20 2,6 78 0 0

2.2. Discuția rezultatelor cazului 2

Obiectivul studiului de cercetare pe o perioadă de 6 luni a fost realizat, lucru evidențiat


prin meniul personalizat recomandat, dar mai ales prin respectarea acestuia de către pacient. În
aceste 6 luni, starea pacientului suferind de diabet zaharat de tip 1 s-a îmbunătățit, reușind să își
mențină glicemia la un nivel acceptabil pentru condiția sa.

Din alt punct de vedere, însă, din cauza obiceiului său nesănătos și nerecomandat de
medic, anume fumatul, pacientul cazului 2 este predispus unor complicații mai grave, inclusiv
afecțiuni din zona piciorului diabetic, ajungându-se până la gangrena piciorului, ceea ce poate
duce la amputarea membrului inferior. Pacientul trebuie să ia în considerare foarte serios sfaturile
mediului și ale nutriționistului de a renunța cât mai curând la fumat și la sedentarism, începând
prin a practica orice tip de sport, pentru a eficientiza rezultatele meniului recomandat combinat
cu dozele regulate de insulină.

26
3. Concluzie
Obiectivele propuse în cele două cazuri s-au realizat, lucru evidențiat prin meniurile
recomandate și rezultatele avute de cei doi pacienți ca urmare a respectării meniurilor și a
tratamentului cu insulină pe care cei doi pacienți sunt nevoiți să îl urmeze toată viața pentru a-și
menține sănatatea.
Spre deosebire de primul caz, in care pacientul duce un stil de viață sănătos, practicând
sport, neconsumând alcool și nefumând, în cel de-al doilea caz, pacientul nr. 2, care are obiceiul
fumatului și este sedentar, este predispus la complicații grave, gangrene diabetic ce îl poate duce
în starea unui handicap locomotor prin amputare. Dieta recomandată, împreună cu tratamentul
medicamentos îl va ajuta pe pacientul nr.2 să ducă o viață normal dacă reușește să renunte la
acest viciu.
Odată boala diagnosticată, pacienții cu diabet tip 1 se confrunta cu o medicație pe viață
care sa suplinească insulin pe care nu mai sunt capabili să o producă. Necesarul de insulină
depinde cât de bine este încurajată absorbția la nivelul organismului, iar terapiile natural po
stimula acest lucru.
Toți bolnavii de diabet ar trebui sa duca o viata linistita, lunga si normala, fara durere si
suferinta. Dar pentru acest lucru, este nevoie de contro regulat si disciplina. Complicatiile
ulterioare ale bolii pot fi prevenite daca se intelege ca boala trebuie tinuta sub control.

27
Bibliografie
1. Băcanu, Gh. – Diabetul zaharat. Întrebări, răspunsuri, rețete, Ed. Facla, Timișoara, 1990
2. Chiriac, D. D. – Alimentația bolnavilor de diabet, Ed. Național, Bucuresti, 2013
3. Dumitrescu C., Perciun R. – Caietul asistentelor medicale, Ed. Saeculum I.O, București,
2002
4. Dumitrescu C., Perciun R. – Diabetul zaharat. Ghid practic, Ed. Saeculum I.O.,
București, 2003
5. Mincu, I. – Alimentația omului bolnav (Dietoterapie), Ed. Medicală, București, 1990
6. Mosora N. – Piciorul diabetic, Ed. Medicală, București, 1990
7. Steven, C. – Ce putem face singuri impotriva diabetului?, Ed. Nemira, București, 1998
8. Șerbănescu-Berar, I. – Alimentația în diabetul zaharat, Ed. Tehnică, Chișinău, 1992
9. Șerbănescu-Berar, I. – Cu sau fără zahăr, Ed. Tehnică, București, 1986
10. *** - http://www.sfatulmedicului.ro/Diabet-Zaharat-tip-1/diabetul-zaharat-tip-1-insulino-
dependent_862
11. *** - http://favio.ro/diabet-zaharat-de-tip-1-cauze-simptome-tratament-regim/

28