Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stresul este o problem important în majoritatea rilor. România are una din cele mai
ridicate valoari europeane în ceea ce priveşte num rul persoanelor afectate de stres (52%, fa de
media european de doar 33%), urmat de hipertensiune, problemele cu vederea, colesterolul
crescut, problemele de somn, greutatea obezitatea, depresia, pe ultimul loc fiind cele legate de
mobilitate („Readers Digest", 2006).
Pe lâng faptul c este responsabil pentru numeroase boli, acesta provoac şi mult
suferin . Stresul apare ca reac ie de adaptare a organismului nostru la acei factori din exterior pe
care îi percepem ca fiind agresivi şi care adesea ne induc o stare de alarm resim it atât la nivel
psihic (încordare, team , nervozitate), cât şi fizic (creşterea secre iei de adrenalin , intensificarea
b t ilor inimii, transpira ie).
Prin notiunea de „stres" putem intelege : încordare, presiune, povar , for , efort, solicitare,
tensiune, constrângere etc, raspuns nespecific al organismului la orice solicitare. Potrivit
Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language etimologia cuvântului
„stres" provine par ial din abrevierea cuvântului englezesc „distres", par ial din cuvântul „estrece"
din vechea francez , ce aveau în elesurile de „constrângere, suferin ", derivate la rândul lor din
latinescul „strictus", participiul trecut a lui „stringere", cu în elesul de „a trage (din) greu".
18 Psiholg drd. Cristina ALBU
Definim stresul ca fiind produsul unui tip de interactiune dintre persoana si situatie, care evoca cognitii negative
despre sine, lume si viitor, ce vor conduce la acordarea de semnificatii negative situatiilor si �n consecinta vor
declansa mecanisme de coping dezadaptative.
Distresul este consecinta esuarii neutralizarii informatiei aversive, a discrepantei dintre starea actuala si cea dorita
sau a efortului depus �n acest sens care a excedat resursele personale; implica insatisfactie, nesiguranta, scaderea
performantei, anxietate, pasivitate, sentiment de neajutorare.
Pe lâng aceste efecte mai exist şi alte consecinţe ale stresului care trebuie luate în
considerare. Depresiile grave, un rezultat al stresului prelungit,pot duce la dependenta fata de
medicamente sau alcool. Spre deosebire de Selze, Keiholtz a studiat modalitatea prin care o stare
prelungit de stres duce la depresia de epuizare (exhaustion depression). Depresia de stres se
instaleaz dup o lung durat de convulsii emo ionale, dup traume psihice repetate şi dup o
prelungit tensiune afectiv negativ . Din punct de vedere tipologic, depresia de epuizare apare
mai frecvent la persoanele cu structur introvert şi cu uşoare înclina ii patologice c tre renun area
la responsabilit i.
Denumit şi maladia invizibilă, stresul este, în general, consecin a adecv rii ritmului vie ii
profesionale la cel al vie ii private (Petrescu, 2004). Evenimentele cele mai distructive si
periculoase sunt cele care implic un conflict sau o pierdere. Poate fi pierderea unei persoane sau a
unui lucru important. O suferin fizic poate afecta imaginea propriei persoane şi încrederea în
for ele proprii, dac nu-si poate continua via a normal . Pe acest fond conflictele sunt prezente atât
la munc , dar şi acas .
Stresul sau mai exact reactia de stres reprezinta ansamblul de manifestari fizice si psihologice care au loc in
interiorul nostru , ca urmare a actiunii factorilor de stress. Lucrurile se complica atunci cand consecintele
stresului devin la randul lor cauze de stress. pg 120
Mai multe decenii de cercetare ne permit astazi sa intelegem stresul ca pe una dintre marile functii ale
organismului, la fel ca respiratia, digestia, reproducerea sau functia imunitara.pg 121
Hans Selye in 1976 afirma ca stresul este orice raspuns al organismului consecutiv oricarei cereri sau
solicitari exercitate asupra acestui organism Larrouse,pg 1181 Stresul este reactia organismului de
adaptare la solicitarile si constrangerile din mediul inconjurator, reactie indispensabila functionarii noastre.
Exista oameni fara stress? Hans Selye Da , nu departe de aici sunt niste oameni care nu au nici un stres….
La cimitir. Pg 121
Este ceea ce fiziologul American Cannon a numit ” fight or flight response”. Este vorba despre
r spunsul pe termen scurt („LUPT SAU FUGI" / FIGHT OR FLIGHT), ceea ce reprezint , de fapt, un instinct
de supravie uire, vehiculat în literatura de specialitate cu ocazia primelor cercet ri asupra stresului, ini iate de
Walter Cannon în 1932. Lucr rile lui Cannon au ar tat c , atunci când un animal tr ieşte un şoc (în cadrul unui
experiment de laborator) sau percepe o amenin are, organismul elibereaz , într-un timp foarte scurt, hormoni care
îl ajut s supravie uiasc , adic îl ajut s alerge mai repede sau s lupte mai mult. Aceşti hormoni duc la
creşterea pulsului şi tensiunii arteriale, în felul acesta furnizând mai mult oxigen şi glicogen grupelor importante
de muşchi, în scopul fortific rii acestora. În pus, se reduce circula ia sangvin la nivelul pielii în favoarea
organelor vitale, limitând astfel pierderile de sânge în caz de r nire. De asemenea, aceşti hormoni determin
concentrarea aten iei exclusiv asupra amenin rii. Acest proces este destinat amelior rii abilit ii de a supravie ui
în situa iile în care este amenin at via a.
Din p cate, aceast mobilizare a corpului în vederea supravie uirii are şi consecin e negative. În aceast
stare, suntem nervoşi, anxioşi, iritabili, ceea ce reduce abilitatea de a lucra al turi de al i oameni; ne este greu s
execut m ac iuni ce necesit control şi precizie; ne este afectat abilitatea de a duce la bun sfârşit ra ionamente
bazate pe informa ii provenite din mai multe surse; suntem mai predispuşi la accidente şi mai pu in capabili de a
lua decizii bune.
Suntem tenta i s credem c r spunsul gen ,,LUPT SAU FUGI" este declanşat doar de situa ii în care
este amenin at în mod evident via a persoanei în cauz ; numai c studii recente au demonstrat c acest gen de
r spuns este determinat chiar şi atunci când se întâmpl ceva într-un mod neaşteptat, când oamenii sunt frustra i
sau întrerup i, în situa ii noi sau, într-un anume fel, provocatoare.
Exist pu ine situa ii de munc în timpurile noastre în care acest gen de r spuns este util. Cele mai multe
sunt rezolvate printr-o abordare tradus prin calm, ra iune, control, sensibilitate fa de ceilal i.
Am mostenit astfel un sistem arhaic , cel mai adesea neadaptat factorilor de stress actuali, care sunt mai
mult psihologici decat fizici. De aceea trebuie sa ne inhibam tot timpul aceasta reactie primara ( anglo-
saxonii spun ca trebuie sa o inghetam-freeze). Pentru Selye , raspunsul la agresiune poate fi sintoxic(
toleranta) sau catatoxic (distrugere a agresorului) . PG 1184.Cand este prea mare , stresul local declanseaza
sindromul general de adaptare.
Noradrenalina:
terminatiile nervoase
ale sistemului simpatic
Endomorfina este
eliberata in sange in
timpul confruntarii cu
situatii de stress( subst
cu morfina coexista cu
alti hormoni de stress ,
atat in
medulosuprarenala, cat
si in hipofiza)etc
Pg 128
Originalitatea lui Selye consta in faptul ca a demonstrat alaturi de sistemul neurovegetativ, rolul factorilor
endocrini, hipotalamo-hipofizo-suprarenali , in reactiile de stress. Pg 1181.
Hans Selye s-a concentrat în studiile sale asupra observa iei c diferitele afec iuni de ordin
fizic cauzeaz aceleaşi simptome pacien ilor, astfel c a denumit aceast schem general prin care
organismul reac ioneaz la un stimul major „SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE". Spre
deosebire de r spunsul gen „LUPT SAU FUGI", ce cuprinde un mic interval de timp, „SINDROMUL
GENERAL DE ADAPTARE" se refer la r spunsul fa de expunerea îndelungat la factori stresori.
În cadrul acestei scheme generale de reac ie, Selye,1946 a identificat trei etape:
- faza de alarm (r spunsul gen „LUPT SAU FUGI");
- faza de rezisten , care dureaz atâta vreme cât subiectul este capabil;
- faza de epuizare.
Pg 1181
J.Delay vorbea despre o stare de tensiune acuta a organismului obligate sa-si mobilizeze apararile pentru a
face fata unei situatii amenintatoare
Cea mai acceptat definiţie a stresului este urm toarea: „experien a tr it de subiect atunci când
percepe c solicit rile dep şesc resursele personale şi sociale pe care acesta este capabil s le
mobilizeze".
O persoan ajunge s fie stresat astfel: în primul rând, se simte periclitat de situa ie şi, în al
doilea rând, se îndoieşte c abilit ile şi resursele sale sunt suficiente pentru a face fa amenin rii.
Gradul de stres / disconfort resim it depinde de nivelul problemei atribuite situa iei, şi de diferen a
dintre resurse şi solicit rile din partea situa iei, aşa cum este perceput de subiect. Amenin area nu are
ca obiect, de cele mai multe ori, integritatea fizic , ci poate fi vorba despre perceperea pericolului la
adresa statutului social, p rerilor celorlal i despre persoana în cauz , planurilor privind cariera, celor
mai profunde valori personale.
Există două tipuri de răspunsuri instinctuale la stres. ?
Psihologia stresului
In fata stresului reactionam diferit; noi ne confruntam cu informatiile primite, le selectam, de aici o
interpretare subiectiva si deseori variabila a evenimentelor traite . Noi facem o evaluare. Aceasta este un
process mental prin intermediul caruia se apreciaza riscul sau amenintarea pe care le contine situatia
respective- doza de incertitudine si resursele pe care le avem pentru a-I face fata, propriile capacitati de
gestionare/ de a face fata situatiei.
Aceste evaluari(2) sunt automate si rapide. Ele sunt subiective , depind de personalitatea
noastra,de experientele prin care am trecut… Stresul se va manifesta daca am evaluat ca
resursele sunt insuficiente in raport cu amenintarea, daca este perceput un dezechilibru intre
evaluarea noastra primara si cea secundara.Creierul poate face si o reevaluare a factorului de
stress , care va fi perceput de aceasta data ca fiind si mai amenintator. “ Evaluarile noastre intra
atunci intr-o adevarata spirala asendenta care poate duce la niveluri ridicate de stress”pg 135
Cercetarile din ultimii ani asupra consecintelor stresului cronic au impus in literatura conceptul de
sindrom de extenuare (burn- out), caracterizat prin epuizare emotionala, fizica si mentala,
exprimata in aplatizare afectiva, depersonalizare si scaderea realizarilor personale (Pines,
Aronson si Kafry, 1984; Burke, 1992).
Identificarea surselor de stres oranizational /elevi/ cadre didactice/
Lipsa
reac iei
Eveniment Evaluare
sau cognitiv
stimul
Adoptarea
unei strategii
de protec ie
CONŞTIENTIZAREA STRESULUI
Deoarece stresul psihosocial este definit din punct de vedere opera ional ca fiind interac iunea unui
individ cu mediul înconjur tor, acesta nu se poate manifesta în absen a percep iei (Klein, 1996). Deci,
stresul este dat de frecven a cu care evenimentele din jur sunt percepute ca fiind importante comparativ
cu cele filtrate ca fiind nesemnificative. Dac un stimul ori eveniment este ignorat, atunci înc rc tura
stresant este
Psiholog Georgiana IONESCU 179
inexistent . Obiectivul acestei etape ar trebui s se centreze pe re inerea informa iei cu adev rat
importante şi ignorarea informa iilor considerate ca fiind lipsite de interes şi care ca atare nu necesit
aten ie.
Lu m îns în considerare capacitatea limitat a oric rei fiin e umane de a decela rapid şi eficient
exact c ror stimuli trebuie s le acorde aten ie, s -i analizeze şi s le r spund adecvat. În mod
particular, în profesiile în care situa iile stresante sunt inevitabile, abilitatea de a discrimina între
relevant şi irelevant, semnificativ şi nesemnificativ, reprezint un factor important de prevenire sau
m car de management al stresului.
Necesitatea de a alege intre mai multe variante naşte de asemenea conflicte. Când oamenii
sunt confrunta i cu alegere, ideea deciziei creşte nivelul stresului. Dac varianta pe care o prefer le
este refuzat datorit unor circumstan e pe care nu le pot controla, apare frustrarea şi am r ciunea.
Uneori oamenii evit s ia o decizie pentru c nu doresc s se streseze din acest motiv. Aceast
reac ie nu face decât sa înr ut easc situa ia . La locul de munc , şefii care nu reuşesc s ia decizii
sunt o surs de frustrare pentru subordona i . Stresul poate ap rea şi dac oamenilor nu le este clar ce
au de f cut sau dac simt c nevoile lor nu au fost luate în considerare . Obiectivele nerealiste sunt
o sursa de stres pentru studen i , fie c se refer la p rin i sau la şcoal . în societatea modern
nevoia de realizare este foarte important . Dac aceasta devine o motiva ie obsedant , cu siguran
va determina apari ia stresului.
Nu numai evenimentele nepl cute, dar şi cele pl cute, creeaz situa ii de stres. Studiile pe
acesta tem (Ar d voaice, 1993; Burduş, C pr rescu, 1999; Cole, 2000) au ar tat ca stresul este
declanşat de un eveniment semnificativ, care ne şocheaz sau ne alarmeaz si c ruia trebuie s -i
facem fa . S ne gândim numai la un examen pentru ocuparea unui post. Câte tensiuni ne creeaz
şi cum r sufl m uşura i când s-a terminat! Sau prima întâlnire cu viitoarea soacr : câte lucruri
trebuie sa punem la
punct ca s facem impresia cea mai bun ! Chiar avansarea la locul de munc , oricât satisfac ie
ne-ar da, ne pune o serie de probleme prin noi sarcini şi amplificarea responsabilit ilor. Nu o
singur dat ne întreb m, sub presiunea momentului, cum o s
ieşim la cap t?
S suferi din cauza stresului nu este un semn de sl biciune. Stresul decurge din
responsabilit ile care ne copleşesc, la care se poate ad uga lipsa de sus inere a colegilor şi a
familiei (Petrescu, 2004). Stresul ambiental, având ca factori principali zgomotul, c ldura/frigul,
trepida iile, poluarea aerului, radia iile etc.; stresul gravita ional, având ca factori principali
imponderabilitatea şi accelera ia; stresul urban, având ca factori principali zgomotul, aglomera ia,
poluarea; stresul hiperbar, având ca factor principal presiunea atmosferic ridicat ; tehnostresul,
având ca factor principal excesul informa ional; stresul prenatal şi neonatal, având ca factor
principal hipoxia. Toate aceste forme de manifestare duc la grave disfunc ionalit i ale organismului
nostru, cele mai afectate
fiind organele vitale
În func ie de factorii stresan i putem vorbi despre stresul emoţional, financiar, familial,
decizional şi, nu în ultimul rând, despre stresul legat de activitatea profesională.
Dispus pe dou dimensiuni, stresul poate avea patru varia ii fundamentale: distresul vs. eustresul şi
hiperstresul vs. hipostresul. Termenul de „eustres" desemneaz nivelul unei stimul ri
psihoneuroendocrine moderate, optime, care men ine echilibrul şi tonusul fizic şi psihic al
persoanei, starea de s n tate şi induce o adaptare pozitiv la mediu. Pradoxal sau nu, „eustres", în
componenta sa definitiv , are şi o valoare pozitiv , fiind pentru fiecare dintre noi şi un posibil
factor mobilizator în vederea realiz rii sarcinilor primite, a autodep şirii, antrenând şi stimulând
vitalitatea organismului. Evenimente percepute drept fericite în via a noastr , precum căsătoria,
venirea pe lume a copiilor, avansarea pe scara ierarhică, organizarea concediilor, etc. genereaz
stres, presupunând adaptare şi responsabilit i.
Stresul ce dep şeşte o intensitate critic , a c rei valoare variaz în limite largi, de la individ la
individ, este desemnat prin termenul de „distres". Distresul este provocat de supraînc rc ri,
suprastimul ri intense şi prelungite, care dep şesc resursele fiziologice şi psihologice personale,
rezultând sc derea performan ei, insatisfac ie, tulbur ri psihosomatice şi fizice. Termenul de
„hiperstres" desemneaz un nivel de suprastimulare ce dep şeşte limitele adaptabilit ii, ducând de la
suprasolicitarea mecanismelor adaptative pân la epuizarea lor, în vreme ce termenul de
„hipostres" desemneaz un nivel de substimulare, ce duce la o lips de auto-realizare manifestat
prin imobilitate fizic , plictiseal şi deprivare senzorial .
Japonezii au recunoscut oficial, sub termenul KAROSCHI, moartea datorat stresului din cauza
excesului de munc (Petrescu, 2004).
EVALUAREA COGNITIV
Pg 134 legeron
SITUATIA
EVALUAREA AMENINTARII
INCAPACITATE CAPACITATE
Reactia de stress determina o mai mare vigilenta fata de mediul inconjurator si aparitia unui mecanism
psihologic important:la tot ce poate insemna pentru noi o potential amenintare devenim sensibili .Exista o
teorie interesanta pg 136 orice fiinta umana percepe, in mediul sau inconjurator, doua tipuri de semnale:
de siguranta, associate in general cu situatii neamenintatoare si semnale de pericol , situatii
amenintatoare. Cu cat nivelul nostru de stress este mai ridicat, cu atat suntem mai sensibili la semnalele de
pericol si cu atat mai putin la cele de siguranta pg136
I. ABORDARI TEORETICE
Identificarea rolului diferentelor individuale �n studiul stresului subliniaza importanta care trebuie acordata
personalitatii. Se impune firesc �ntrebarea „care este paradigma care surprinde cel mai bine esenta personalitatii ?"
A raspunde la aceasta �ntrebare nu este usor �ntruc�t astazi personalitatea este studiata �n diverse paradigme, cu
diferite semnificatii si la diverse nivele, de la unul foarte concret (cum este raspunsul comportamental) la nivele mai
abstracte (inconstientul) sau greu accesibile (genetic), fiecare paradigma de cercetare a personalitatii prezent�nd
at�t avantaje, c�t si limite.
Teoria social-cognitiva sugereaza ca personalitatea este �ntotdeauna un produs al interactiunii dintre organism si
mediu. Unitatile de analiza �n teoria social- cognitiva sunt structurile si procesele cognitive care genereaza
comportamentele. Variabilele personale sunt derivate din �ntelegerea acestor mecanisme si procese cognitive care
influenteaza functionarea individului �n toate aspectele sale: motivational, emotional si comportamental.
Astfel, teoria social- cognitiva a personalitatii plaseaza pe primul loc cognitiile referitoare la sine, lume si viitor, ele
fiind cele care se interpun si mediaza relatia dintre stocul de cunostinte si actiune.
Schema cognitiva este o organizare la nivel mental, care se constituie ca urmare a modului �n care persoana
selecteaza, pastreaza, interpreteaza si foloseste informatia din si �n experientele traite. Schema cognitiva ghideaza
totodata procesarea noilor informatii obtinute din mediu si punerea �n acord a acestora cu informatiile anterior
stocate. Structurile cognitive opereaza �n sensul furnizarii de semnificatii personale, de motivatie si �ntariri
anterioare, orienteaza spre anumite scopuri si comportamente, anticipeaza efectele actiunii. �nsa, noi nu suntem
constienti �ntotdeauna de cognitiile si modul �n care ele ne influenteaza felul �n care simtim si reactionam; chiar
si scopurile pot uneori sa fie inconstiente. Noi nu putem accesa toate procesele cognitive implicate �n
�nregistrarea, stocarea si transformarea informatiei, dar putem fi constienti de produsul acestor procesari (Baban
1998).
Studiile arata ca internalistii sunt mai putin sensibili decat externalistii la stress, pentru ca si-au dezvoltat un
asemenea sistem de gandire incat au mai multe resurse in ei insisi pentru a controla evenimentele.S.Cohen,
J.R.Edwards
Fiecare dintre noi reac ioneaz în mod diferit în fa a stresului: crize de angoas şi migrene,
pentru unii, insomnie şi pierderea respectului de sine, pentru al ii. Stresul se manifest diferit la femei
şi la b rba i: femeile se închid în ele şi sufer de depresie, iar b rba ii au tendin a s dezvolte
agresivitate şi dependen .
Oricare dintre noi îşi doreşte o via împlinit , plin de bucurie, de satisfac ie personal şi
profesional . Persoanele pentru care toate acestea nu r mân un simplu deziderat sunt s n toase fizic şi
psihic, cu un bun echilibru interior, au o p rere bun despre ele (stim de sine), nu-şi subestimeaz ,
dar nici nu-şi supraestimeaz capacit ile, pot face fa „din mers" dezam girilor, îşi pot accepta propriile
defecte, pot avea o atitudine tolerant fa de ele şi fa de al ii şi pot face haz cu uşurin de propria lor
persoan , se simt capabile s fac fa în cele mai multe situa ii, nu se las copleşite de propriile emo ii:
team , sup rare, dragoste, gelozie, vinov ie sau griji, se bucur de lucruri simple, de întâmpl ri
cotidiene. Îns , pe cei mai mul i dintre noi, ritmul vie ii moderne i-a angrenat într-un fel de curs contra-
cronometru c reia cu greu îi pot face fa . Ne sim im asalta i, agresa i chiar, de o mul ime de solicit ri,
c rora nu le mai putem face fa cu ajutorul resurselor de care dispunem. Inevitabilul nu întârzie s
apar , sub forma epuiz rii, a bolilor de tot felul, a depresiei, a pierderii interesului fa de via , a
stresului.
b. cei care cred ca întaririle pozitive sau negative depind de forte exterioare,
independente de ceea ce sunt sau de modul în care au actionat pâna în momentul
aplicarii întaririi; sunt persoane care identifica sursa evenimentelor ca fiind
exterioara lor au un locus extern al controlului ,(sunt motivati extrinsec, nu au
control asupra contextului, sunt însotiti de o responsabilitate diminuata, se supun
natural "celuilalt", cedeaza presiunilor externe, atribuie esecul "destinului nedrept",
"nenorocului" si nu-si schimba nivelul aspiratiilor dupa o înfrângere.
Pe de alta parte, o persoana care atribuie cauzele succeselor sau esecurilor sale
unor aspecte exterioare dispune de un control extern, având o responsabilitate mai
scazuta a propriilor actiuni. Cercetarile demonstreaza existenta unor diferente
interpersonale privind dimensiunea controlului extern sau intern al personalitatii,
datorate unor modalitati diferite de atribuire a cauzelor propriului comportament
sau comportamentului altora.
A spune despre o persoana ca are un locus of control intern sau extern fara a ne
referi la contextul situational explicativ în care se fac atribuirile se crede ca este de
asemenea, o caracterizare prea generala. În constructia sa teoretica, J.B.Rotter
considera ca locus of control reprezinta o forma a expectantei generalizate,
constituie o caracteristica a personalitatii si face parte din situatia psihologica.
Abramson (1978) sustine ca indivizii difera în privinta modului habitual de raspuns la
evenimente, fiind de parere ca trebuie facuta distinctia între situatiile în care
evenimentele sunt necontrolabile pentru toti indivizii si situatiile în care
evenimentele sunt necontrolabile doar pentru anumiti indivizi. În primul caz vorbim
de neajutorare universala, iar în al doilea caz vorbim de neajutorare personala.
În alte ocazii, un locus de control extern poate fi benefic. Un internalist se poate blama pe sine
însuşi pentru evenimentele negative și astfel se poate descuraja. Un externalist poate r mâne plin de
speran c se vor schimba circumstanțele. De exemplu, Wilson și Linville (1982, 1985) au realizat
mai multe studii utilizând studenții din anul I de colegiu, afla i în situa ia de risc academic, care
erau marca i de performanțele lor academice s race și foarte îngrijora i cu privire la capacitatea lor
de a face faț facult ii. Pentru jum tate dintre membrii grupului a fost oferit o "terapie a
atribuirii", prin informa ia c astfel de probleme sunt frecvente în timpul primului an, și c notele,
de obicei, cresc în al doilea an. Membrii altui grup au beneficiat de suport emoțional, dar atribuirile
lor au r mas neschimbate. Rezultatele au fost clare. Primul grup care a fost încurajat s fac o
atribuire extern în loc de a se învinui pe sine pentru eșec s-a comportat mai bine la teste dup
terapie, și a ob inut note mai bune în urm torul an.
Teoria atribuirii este o teorie mai veche, care a fost revitalizat în cursul anilor ‘70 și ‘80. Aceasta a
fost propus pentru prima dat într-o carte numit Psihologia relațiilor interpersonale, scris de
Fritz Heider, în 1958. Ce spune aceast teorie?
Heider a spus c noi toți ne comport m ca nişte savanţi amatori în diverse situaţii sociale. Noi
încerc m s -i înțelegem pe ceilal i, inventând teorii pentru a le explica comportamentul. Cel mai
adesea, noi sus inem c o persoan acționeaz în baza predispozițiilor sale interne sau a forțelor
externe... dar nu a ambelor.
O atribuire este o desemnare a responsabilit ii. Este în esenț o analiz cauz -efect a
comportamentului. Dup cum a subliniat Heider , de obicei, vom explica comportamentul într-unul
din cele dou dou moduri. Noi atribuim comportamentul persoanei sau situației.
De exemplu, s presupunem c un prieten a fost eliminat din școal . Heider ar spune c sunteți
susceptibili s construi i o teorie cu privire la ceea ce a cauzat acest eveniment. În construirea
acestei teorii, sunte i susceptibili s face i o alegere: a i putea învinui persoana sau a i putea da vina
pe situație pentru eveniment. Dac da i vina pe persoan , ve i sim i, probabil, c este vina
prietenului vostru pentru eliminarea sa din școal . Dac da i vina pe situație, a i putea simți c
circumstanțele au fost copleșitoare, iar evenimentele nu sunt din vina prietenului vostru. Acest
lucru ilustreaz diferența dintre a atribui un comportament unei persoane sau unei situații.
Evident, atribuirea unui factor sau a altuia pentru un eveniment complex precum eliminarea din
școal este una supra-simplificatoare. Cu siguranț explicația adev rat va implica de multe ori o
interacțiune a persoanei și a situației. În timp ce noi am putea recunoaşte acest punct de vedere
intelectual, perspectiva cheie a lui Heider a fost aceea c oamenii au tendința de a acționa ca şi cum
ar fi sau unul sau altul, nu o interacțiune între cei doi, fapt ce ar modifica comportamentul
oamenilor.
Motto:
“Nu putem admite existenţa unui lucru daca nu-i putem atribui o
semnificaţie”
Cassirer
III. Conceptul de robustete (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) si a fost definit ca o dispozitie de
personalitate, manifestata la nivel cognitiv, emotional si comportamental. Trasatura rezulta din perceptia controlului
personal, al valorii si semnificatiei implicarii si din perceptia evenimentelor si schimbarilor de viata ca stimulante.
Conform autoarei, robustetea implica 3 caracteristici:
1. control - exprima convingerea ca evenimentele pot fi controlate si influentate, aceasta convingere nu implica
expectante naive privind un control total al evenimentelor, ci mai degraba perceperea abilitatilor proprii de a se
raporta activ la mediu, de a-si asuma cu responsabilitate propria soarta.
2. angajarea - exprima tendinta implicarii si persistentei �n scopul propus, convingerea ca evenimentele au sens si
semnificatie, se refera la abilitatea de a crede �n importanta actiunilor �ntreprinse, de a avea un interes real pentru
diversele domenii ale vietii: profesie, familie, relatii interpersonale, institutii sociale.
3. provocarea - deriva din perceptia schimbarilor ca un aspect normal al vietii, care pot oferi sanse de dezvoltare
personala, datorita flexibilitatii cognitive si tolerantei ambiguitatii, experientele noi sunt cautate si interpretate ca
situatii stimulante si benefice.
IV. Sentimentul de coerenta (SC) a fost introdus de Antonovski si este definit ca o orientare cognitiva globala, ce
exprima gradul �n care persoana are convingerea ca:
1. stimulii externi si/sau interni �nt�lniti pe parcursul vietii sunt explicabili si predictibili;
2. are resurse de a face fata stimulilor;
3. solicitarile au sens si scop, deci implicarea si investitia de efort este justificata. Este o „caracteristica esentialmente
cognitiva, ce exprima modul persoanei de a percepe, judeca si interpreta lumea si pe sine" (Antonovski, 1987).
V. Stima de sine (SS) este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si este definita �n multiple moduri.
Unii autori o vad ca reprezent�nd o evaluare globala a propriei persoane (Rosenberg, 1965); alti cercetatori
sugereaza ca SS este determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile
dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare; de asemenea, SS este considerata a fi o atitudine care
descrie gradul �n care persoana are tendinta de a se autoevalua pozitiv si de a respinge atributele negative,
Patru factori (Simons, 1994) par mai importanti în cresterea stimei de sine:
identificarea cauzelor unei scazute stime de sine si definirea domeniilor importante
de competenta; suportul psiho-afectiv si aprobarea sociala; asimilarea motivatiei de
realizare, afirmare; tehnici psihologice de a face fata dificultatilor si stresului.
VI. �n 1992 Scheier si Carver definesc dispozitia spre optimism ca tendinta generala, relativ stabila, de a avea o
conceptie pozitiva asupra viitorului si experientelor de viata. Persoanele care privesc viata cu optimism evalueaza
mediul social si fizic �n mod pozitiv, investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le
transforma, savureaza mai mult viata, se ajusteaza mai eficient la stres si boala (Carver si colab, 1989).
�n contrast cu optimismul este descris stilul pesimist caracterizat prin expectatii negative privind efectul actiunilor
�ntreprinse. Pesimistii reactioneaza la situatii problematice si dezamagiri prin renuntare, evitare si negare.
Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atributional intern (locus de control intern).
Optimismul este interpretat ca fiind o „trasatura magica" �n predictia sanatatii si a starii de bine, a emotiilor pozitive
si a recuperarii din boala (Scheier si Carver, 1986). S-au pus �n evidenta mai multe cai prin care optimismul
influenteaza sanatatea fizica si psihica. �n primul r�nd se sugereaza ca optimismul influenteaza efortul oamenilor
de a evita bolile prin atentia acordata informatiilor despre factorii de risc (Taylor si Aspinwall, 1996); �n al doilea
r�nd se afirma ca optimismul este un predictor pentru copingul activ �n situatiile de stres si pentru utilizarea
redusa a formelor de coping evitativ, prin negare si retragere (Schwarzer, 1994). De asemenea, optimismul poate
influenta starea de sanatate si prin tendinta de a-si mentine dispozitia afectiva pozitiva chiar �n situatii de stres acut
(Taylor si colab, 1992).
Controlul situatiilor reduce stresul ; nu realitatea controlului, ci sentimentul de control reprezinta factorul
essential al reducerii nivelului de stress. Pg 140 VEZI STOMATOLOG,AVION,SOFER-PASAGER
Control si Sanatate: Reactiile cardio-vasculare , cat si activitatea neuro-endocrina, au fost mai intense in
timpul perioadelor de lucru, cand ritmul era impus, comparative cu acela cand ritmul era ales de individ,
fapt valabil ptr ritmuri identice.- in Norvegia studiu pe gravide.pg141
KarasekRobert intr-un studio pe 4995 persoane a studiat stresul professional pornind de la doua axe
fundamentale: cererea/constrangerea profesionala si posibilitatea de control a individului.
Scazuta mare
- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; chestionarul pentru evaluarea locusului controlului;
- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; scala stimei de sine Rosenberg .
Interpretarea datelor:
Ipotezele cercetarii
Ipoteza 1:
persoanele cu un nivel scazut de auto-eficienta personala coreleaza pozitiv cu
L.O.C. - extern, comparativ cu persoanele cu nivel crescut al auto-eficientei la care
predomina un L.O.C. - intern.
Ipoteza 2:
Educatie/capacitate decizionala/decizie
Capitolul V
STRESUL ŞI FRUSTAREA
1. Stresul
perceap rela ia dintre corpul uman şi spirit. Astfel, mai multe studii coreleaz gândurile negative cu un
risc mai ridicat la îmboln viri, iar gândurile pozitive cu o mai bun protec ie a sistemului imunitar.
Viaţa sănătoasă înseamnă, de fapt, bucuria de a trăi!
2. Frustrarea
aspectul paşnic al lucrurilor se transform şi nemul umirea începe s îşi fac apari ia, o nemul umire
g unoas , c reia nu reuşim s îi g sim o rezolvare. Sim im c am pierdut controlul, c nu mai depindem
de noi, ci de o soart care nu mai lucreaz în favoarea noastr . Şi atunci, apare acest nepl cut sentiment
de frustrare care nu te poate duce nic ieri, care nu te ajut s ajungi la o rezolvare, care, din contr ,
duce inevitabil la starea de stres. Dac am reuşi s îl deconstruim în toate componentele sale l-am
putea combate pentru a ne putea întoarce la savurarea, netulburat de încruntare, a cafelei de
diminea .
Este evident c am avea numai de câştigat dac am face
efortul de a preveni stresul personal şi de a g si solu iile cele mai bune pentru stabilirea echilibrului
interior, pentru a înfrunta via a cotidian prin disciplinarea propriei personalit i.
Frustrarea este legat de un lucru care te aştep i s se întâmple, dar f r a avea o justificare pe
care s o po i în elege, şi astfel linişti, nu are loc. Frustrat devii când i se pare drept, normal, ca
prezentul s evolueze într-o anumit direc ie, îns te înşeli. Prin urmare, frustrat nu po i fi decât prin
combina ia a dou elemente: o speran neîmplinit şi un sentiment de îndrept ire. Dac suntem
frustra i sim im c ni s-a furat ceva, chit c ni s-a furat ceva ce înc nici nu aveam, dar ni s-a furat un
viitor care era atât de sigur încât îl tr iam înc de pe acum.
Frustrarea este o emo ie negativ care apare atunci când un obstacol exterior, eveniment sau
persoan , ne împiedic s ne atingem scopurile. O explica ie original a apari iei frustr rii o ofer Ellen J.
Langer, profesor de psihologie la Universitatea Harvard: «frustrarea provine din decalajul creat între
aştept rile noastre şi rezultatul real al unei ac iuni». Ea intervine atunci când rezultatul real este sub
aştept rile noastre.
Frustrarea desemneaz dou fenomene: fie împiedicarea cuiva s -şi realizeze un drept sau o
dorin , fie starea psihic ce rezult din acest blocaj. Prin blocaj se în elege un obstacol care este
recunoscut şi este tr it ca atare de persoana respectiv . Exist blocaje (bariere) subiective (ce in de
persoana frustrat ) şi obiective. De asemenea, ele pot avea un caracter permanent (de exemplu,
vederea mai slab ) sau temporar.
Psiholog Violeta BOZAI 67
multe asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulbur ri (ticuri, obsesii). Povestindu-şi
via a, rezult c nu a avut nici un fel de via sexual , ea negând existen a unor trebuin e de ordin
senzual, erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuşeşte s o conving s se c s toreasc . Dup aceea,
toate tulbur rile nevrotice au disp rut.
b) Compensarea prin fantezie - când cineva are insuccese repetate sau se loveşte de bariere
insurmontabile, se consoleaz oarecum în visare. Violonistul ratat viseaz c d concerte de mare
succes. Faptul devine periculos când e înso it de consumul de alcool sau de droguri.
c) Identificarea - adultul care a dorit în tinere e s studieze medicina şi nu a reuşit, se identific
cu fiul s u şi face toate eforturile pentru ca acesta s realizeze cariera visat de el.
d) Proiecţia - când e vorba de o barier subiectiv , deficien a este uneori atribuit altuia,
proiectat asupra lui, astfel încât s i-o poat reproşa. Mincinosul, care şi-a îndep rtat prietenii, îi acuz pe
ceilal i de nesinceritate.
e) Raţionalizarea - este un mod de gândire eronat, în sensul atribuirii de motive superioare unei
conduite reprobabile. Un membru al unui partid nazist îşi denun fratele de a fi înlesnit fuga unui evreu. El o
face cu convingerea c a contribuit la triumful cauzei, când, în fond, la baz a stat ura împotriva fratelui
(preferat de p rin i).
f) Atitudinea reacţională - o constat m atunci când cineva, împiedicat s -şi realizeze o dorin ,
ac ioneaz într-un sens contrar ei. Când mama îi interzice b iatului s mearg la cinema, el se înfurie şi
începe s înve e.
acesta este de multe ori o consecin a frustr rii. Tipic este exemplul şoferului care, sup rat pe maşina
al c rei motor se stric constant, izbeşte capota, plin de furie. Instigarea la agresivitate creşte
propor ional cu nivelul frustr rii. În plus, frustrarea se asociaz cu creşteri ale ritmului cardiac, la fel
ca şi furia sau comportamentul agresiv.
Frustrarea reprimat duce la depresie. „Ai sim it vreodat c nu mai faci fa sarcinilor de serviciu?
Promovarea aşteptat nu s-a produs, mai mult decât atât, altcineva ocup acum postul mult- visat
Gândeşte-te pu in înainte de a l sa aceste evenimente s te copleşeasc ". Frustrarea, ostilitatea şi furia ne
afecteaz negativ la nivel emo ional, mental, spiritual, dar şi fizic. Pe termen lung, determin instalarea
bolilor coronariene şi a altor afec iuni fizice. Migrenele, tensiunile musculare, afec iunile
gastrointestinale ca ulcerul sau colitele, unele afec iuni dermatologice, tulbur rile circulatorii
(hipertensiunea) sau respiratorii (astmul) îşi au originea în lungi perioade de frustrare, înso ite sau nu
de furie. În completarea acestor manifest ri fizice vin o mul ime de probleme emo ionale ce rezult din
reprimarea frustr rii şi a furiei. Acestea pot varia de la episoade de agresivitate pân la depresie şi
tendin e spre sinucidere.
Paradoxal, frustr rile te pot motiva în ob inerea succesului. Deseori efortul sus inut într-o
ac iune care nu a reuşit de prima dat poate fi determinant pentru succesul nostru. E normal s fii
frustrat când nu- i po i atinge scopul, dar e bine s ştii c e aproape imposibil s faci întotdeauna ce i-ai
propus. Frustrarea, ca şi stresul, face parte din via a noastr . Un factor care duce la eliminarea
stresului şi a frustr rii este visul care se deruleaz în timpul somnului.
Deşi am sperat s g sim un mod de a ocoli frustrarea, se pare c nu prea exist o rezolvare.
Aşa c , dac eşti frustrat, aşteapt ca dorin ele s i se schimbe şi premiaz -te pentru cumin enie cu ce
î i place mai mult.
3. Ştiaţi c ...?
Neputinta invatata
Strategii de adaptare
Conceptul de coping vizeaza forme ale activitatii interne sau externe, de prelucrare si restructurare a informatiei, de
luare de decizii si actiuni propriu- zise, cu scopul de ajunge la efectul dorit cu un cost minim. Copingul este definit ca
efort cognitiv si comportamental de a reduce, stap�ni sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc
resursele personale (Lazarus si Folkman, 1984).
�n ceea ce priveste clasificarea strategiilor de coping, cea mai utilizata este cea dihotomizata �n: coping focalizat
spre problema si coping focalizat spre emotie si apartine lui Lazarus si colaboratori (1984, 1987). Ajustarile
focalizate spre probleme sunt actiuni orientate direct spre rezolvarea, redefinirea sau minimalizarea situatiei
stresante; mai poarta numele si de coping instrumental (coping activ). Ajustarea focalizata spre emotie, numita si
coping indirect (coping pasiv), este orientata spre persoana �n scopul reducerii sau controlarii raspunsului emotional
la stresori. �n aceasta categorie sunt incluse si asa- numitele strategii paleative, cum sunt: uzul alcoolului,
sedativelor si tranchilizantelor, drogurilor, tehnicilor de relaxare etc.
Preferinta pentru actiunea directa versus activarea mecanismelor defensive este determinata si de caracteristicile
individuale. Convingerea ca nu poti face fata situatiei determina persoana sa-si reprime impulsul spre actiune sau sa
nege necesitatea interventiei directe. Persoanele sociabile, confidente �n abilitatile lor interpersonale s-au dovedit a
folosi mult mai frecvent actiuni directe de coping dec�t mecanisme evitative (Taylor si Aspinwall, 1996).
Mecanismele defensive sunt activate diferit de diverse persoane pentru a face fata situatiilor de stres. Unii se
confrunta cu situatia stresanta prin umor, altii, prin reprimare si negare, iar altii prefera rationalizarea si
intelectualizarea.
Efectul diferentelor interpersonale se manifesta si �n preferinta pentru diversele forme de actiune directa �n
confruntarea cu situatia stresanta. Tipul de coping va depinde de abilitatile intelectuale, de nivelul creativitatii si
ingeniozitatii, al cunostintelor sau al aptitudinilor speciale. Trasaturile dinamico- energetice ale personalitatii
influenteaza de asemenea tipul de coping direct (Strelau, 1989).
Cercetarile lui Lazarus (1993) sugereaza ca oamenii utilizeaza at�t copingul focalizat pe problema, c�t si cel
focalizat pe emotie pentru a face fata situatiei de stres, iar optiunea depinde de tipul de amenintare. Totusi, unii autori
constata diferente �n predominarea utilizarii unei forme sau alta de coping. Persoanele cu scoruri mari la iritabilitate
ca si trasatura au tendinta de a folosi forme de coping de tipul „atacului", �n timp ce persoanele cu scoruri mari la
anxietate opteaza pentru coping emotional.
Watson si Hubbard (1996) au aratat ca persoanele cu scoruri ridicate la neuroticism prezinta mecanisme de coping
pasive si ineficiente, iar persoanele extroverte utilizeaza strategii de suport si reinterpretare pozitiva. Chiar la
persoanele cu preferinte pentru copingul focalizat pe emotie s-au constatat diferente interindividuale. Unele dintre ele
vor alege tehnici de relaxare pentru a face fata situatiei stresante perceputa ca incontrolabila, altii �si vor exprima
verbal emotiile si tensiunea pentru efectul de descarcare, iar o alta categorie va recurge la consum exagerat de alcool
pentru a se „anestezia" si evita confruntarea cu problema.
Rezultatele unor studii longitudinale arata ca utilizarea strategiilor de coping caracterizate prin evitare, distantare fata
de stresor, la fel si descarcarea emotionala si utilizarea raspunsului pasiv cognitiv �n relatie cu evenimentele
negative de viata influenteaza cresterea intensitatii dispozitiei depresive. �n contrast, utilizarea strategiilor de coping
caracterizat prin �ncercari active de relationare cu stresorul este asociata cu nivelul scazut al dispozitiei depresive
(Sherbourne, 1995, Tinko, Storel si Moos, 1992).
Din diferentele individuale poate decurge si paleta utilizarii repertoriului de coping. O persoana flexibila va folosi o
arie larga de strategii de coping, de cele mai multe ori adaptate situatiei concrete, spre deosebire de persoana rigida
care utilizeaza un numar redus de forme de coping.
Caracteristicele personale influenteaza si efectul implementarii unei strategii de coping. Abilitatii cognitive si sociale
nu influenteaza doar alegerea tipului de coping, ci si eficienta si calitatea rezultatului. Daca implementarea
copingului solicita un efort intens si prelungit, efectul cumulativ al utilizarii acelor forme de coping, chiar de succes
pe termen scurt, poate fi sever pe termen lung.
Demkley si Blankstein (2000) au �ncercat sa evidentieze prin studiile lor relatia dintre perfectionismul autocritic si
distresul curent (depresie, furie, simptome psihosomatice). Astfel, perfectionismul autocritic a corelat semnificativ cu
copingul dezadaptativ, persoanele cu perfectionism autocritic accentuat tind sa raspunda la situatii stresante prin
coping emotional, autoblamare, angajare �n alte activitati si mai putin prin coping activ, experiment�nd de
asemenea sentimente ca lipsa sperantei si neajutorare (Flett si colab., 1996).
�ntr-un studiu efectuat pe adolescenti, Wills si Hirky (1996) au �ncercat sa stabileasca o relatie �ntre tipul de
coping utilizat si consumul de alcool (si alte substante). Rezultatele studiului au aratat ca adolescentii care �n mod
curent utilizau copingul focalizat pe problema prezentau o probabilitate mai mica de a consuma alcool, �n timp ce
adolescentii care utilizau copingul focalizat pe emotie prezentau o probabilitate ridicata de a consuma alcool.
�n ceea ce priveste relatia anxietate- coping, unele studii au identificat copingul pasiv ca fiind predictor pentru
anxietate (Rodrigue, Boggs, Weiner si Behen, 1993), iar copingul evitativ cognitiv ca fiind asociat cu intensificarea
simptomelor depresive si anxioase �n conditii de stres.
Se �ncearca, de asemenea, realizarea unei dihotomii �ntre stilul de coping stabil �n timp si �n situatii diferite si
copingul situational.
Orice modificare a stilului de viata implica un proces de adaptare. Acest proces se deruleaza si �n cazul trecerii
tinerilor din mediul civil �n cel militar, atunci c�nd se executa �ncorporarea. Astfel, t�narul recrut trebuie sa se
adapteze la spatiul social al c�mpului de lupta sau al cazarmii, la ritmul si rigorile vietii militare, gruparea �n
unitati si subunitati, la ierarhia militara si �n general la maniera de aderare la valorile institutiei militare.
Studiile de specialitate au relevat existenta unor trasaturi de personalitate care favorizeaza sau defavorizeaza
integrarea �n mediul militar, iar acestea coreleaza �n mod specific cu potentialul motivational. "Nucleul adaptativ"
exprima posibilitatile persoanei de a se subordona fata de autoritate, de a suporta anumite privatiuni, constr�ngeri si
conditii mai grele de viata, mentinerea unei reactivitati emotionale adecvate si a unui tonus optim, pe fondul
deschiderii spre grup si spre normele sale, toate acestea sustinute de o inteligenta comportamentala corespunzatoare.
O personalitate structural dizarmonica, cu accentuari si fragilitati care face fata cu greu unor situatii obisnuite de
viata, chiar si �ntr-un mediu familiar, va avea o motivatie scazuta fata de schimbarea existentei cotidiene si
integrarea �ntr-un mediu nou, solicitant �n care va trebui sa faca fata unor dificultati suplimentare si unor exigente
sporite. Experienta clinica �n mediul militar a relevat ca soldatii inadaptati sunt de fapt "inadaptatii social
anterior"(Rosu, Tanasescu, 1998).
Lucrarile de specialitate si cercetarile sociologice arata faptul ca tulburarile de comportament �si au rareori originea
�ntr-o singura cauza si de regula sunt rezultanta mai multor categorii de factori, cum ar fi: structura de personalitate,
modelele valorice promovate �n procesul de socializare(in familie, scoala, prieteni, profesie), conditii de mediu,
context, etc. S-a evidentiat ca, �n general reactiile dezadaptative si tulburarile de comportament au la baza cauze
care tin de individ si mai putin cauze care tin de mediul militar. Astfel, ele sunt �nt�lnite la tineri insuficient
maturizati psihic si social, cu carente educationale sau cu o personalitate dizarmonica sau deficiente cognitive. Deci,
aceste comportamente dezadaptative sunt la un moment dat "solutii" gasite de persoane cu o anumita fragilitate
psihica la presiunile mediului.
Pornind de la cele trei ipoteze teoretice enuntate, studiul de fata �si propune ca obiectiv general identificarea acelor
scheme cognitive care opereaza ca factori protectori �n stres, iar ca obiective specifice:
1. sa identifice daca intensitatea distresului la soldati este influentata de diferentele individuale de natura cognitiva;
2. sa examineze relatia dintre schemele cognitive si preferinta soldatilor pentru utilizarea anumitor strategii de coping.
Prin modul de verificare a obiectivelor specifice deriva urmatoarele ipoteze specifice:
1. soldatii caracterizati prin cognitii pozitive despre sine si lume vor avea un nivel redus de distres psihologic si
somatic;
2. soldatii care �si percep valoarea proprie, abilitatile de a face fata sarcinilor si evalueaza lumea sociala ca fiind
structurata, anticipabila si controlabila vor utiliza �n proportie mai mare formele de coping activ si �n mai mica
masura copingul pasiv- emotional.
BIBLIOGRAFIE
1. Armasu, V, 2000 "Dimensiunile sociologice ale adaptarii �n mediul militar", Spirit Militar Modern, Bucuresti, nr.
6,
2. Baban, A., (1998), "Stres si personalitate", Edit. Presa Universitara Clujeana", Cluj- Napoca
3. Blalock, I. A., Joiner Jr., Th. E, 2000 "Interaction of cognitive avoidance coping and stress �n predicting
depression/anxiety", Cognitive Therapy and Research, vol. 24, nr. 1
4. Carver, C. S., Scheier, M. F., Weintraunb, J. K., (1989), "Assessing coping strategies; a theoretically based
approach", Jurnal of Personality and Social Psyehology, nr. 56
5. Cioloca, I., Stoianovici, I., (1998), " Comportamentul deviant �n timpul stagiului militar", Spirit Militar Modern,
Bucuresti, nr. 3- 4
6. Derevenco, P., Anghel, I., Balan, A., (1992), "Stressul �n sanatate si boala", Edit. Dacia, Cluj- Napoca
7. Dobre, C., (2000), " Aspecte psihologice ale adaptarii recrutilor la cerintele mediului militar", Revista Fortelor
Terestre, Bucuresti, nr. 4
8. Hobfoll, St. E., Pekrun, R., (1999), "Anxiety, stres, and coping", International Journal, Horwood Academic
Publischers, vol. 12, nr. 2
9. Lazarus, (1967), "Psychological Stress and coping process", Mc. Graw Hill, N. Y.,
Stiinta de a te relaxa
stres
RELAXARE COMPLETA
timp
Stres
Mini-relaxare
Timp
Curba de stres a unui subiect care efectueaza mai multe mini relaxari in timpul unei zile
Pg 257
RESTRUCTURAREA COGNITIV
Restructurarea cognitiv înseamn reorganizarea modului
în care percepem lumea, ceea ce implic o foarte mare doz de subiectivism. Suntem subiectivi atunci
când acord m tot felul de semnifica ii remarcilor din partea celorlal i, fie c sunt prieteni sau doar colegi,
chiar dac nu exist nici o inten ie ascuns în acestea. În acest caz, este foarte clar c ne afl m în fa a
unui exemplu de gândire ira ional .
Alte asemenea „mostre" de gândire ira ional ar fi: - Aceast situa ie este total lipsit de
speran .
- De ce mi se întâmpl mereu probleme dintr-astea?
- N-am nici o şans s termin acest proiect la timp!
Întreb rile care se impun în asemenea momente sunt:
- Ce simt când fac o asemenea remarc ?
- Aş spune c remarca mea este întocmai şi în întregime
adev rat ?
- Aceast remarc m-a f cut s m simt mai bine sau mai
r u, inând cont de faptul c m sim eam deja un pic stresat/ ?
80 Stresul în profesia de poliţist
În acest context, Albert Ellis scria: „Cu cât alegem mai mult s ne folosim puterea de
conştientizare pentru a ne analiza scopurile şi dorin ele, cu atât mai mult ne înt rim liberul arbitru şi
capacitatea de a decide singuri. Abilitatea de auto-observa ie se concretizeaz / se materializeaz în
demersul de dialog interior. Prin acest dialog interior, pe de o parte, putem „s ne fur m singuri c ciula",
spunându-ne lucruri de genul „Nu voi reuşi niciodat nimic", iar pe alt parte, ne putem men ine în
direc ia scopurilor noastre în felul urm tor: „Pot ob ine tot ce vreau dac muncesc din greu şi r mân
concentrat asupra scopului meu". Gândurile pozitive, de încurajare şi mobilizare, ra ionale ne pot şlefui /
modela destinul într-o direc ie, iar cele negative, distorsionate, ira ionale, confuze, de descurajare ne
modeleaz destinul într-alt direc ie. Aceasta înseamn c putem alege cum vrem s gândim şi s ne
comport m.
Când trebuie s facem ceva despre care CREDEM c ne
pune într-o situa ie jenant , dialogul interior poate ac iona în sens inhibitor. Convorbirea cu noi înşine
este adesea generat de reguli interioare puternice, despre care cei mai mul i dintre noi nu suntem
conştien i.
„N-o s m fac de râs niciodat în public", „Va fi groaznic dac o s m fac de râs în fa a altora",
sunt exemple de asemenea reguli nescrise. Tocmai din aceast cauz ne este team s facem ceva
pentru prima dat , s ne dezv luim cele mai profunde sentimente.
În situa ia în care facem ceva pentru prima dat , acest gen de dialog interior sun cam aşa: „Nu
pot. Va fi dificil. De ce fac asta? O s m fac de râs. Lumea o s râd de mine. Sunt prea
b trân pentru a face lucruri pe care nu le-am f cut pân acum."
Atunci când facem o greşeal , acelaşi gen de dialog interior
const în urm toarele: „Ce idiot sunt! Este groaznic! Ur sc s fac greşeli! M caracterizeaz asta.
Întotdeauna fac greşeli." Un asemenea dialog interior, dac este puternic, ne poate împiedica s
experiment m ceva nou. Ne poate face s sim im o team atât de mare fa de greşeli încât nu ne mai
asum m nici un fel de risc.
82 Stresul în profesia de poliţist
Re inerea chiar şi-n fa a celor mai mici riscuri ne poate bloca dezvoltarea, ne „ucide" creativitatea şi
spontaneitatea.
Aaron Beck enumer alte câteva reguli nescrise asemenea
celor prezentate deja:
Pentru a fi fericit trebuie s am succes tot timpul!
Pentru a fi fericit trebuie s fiu acceptat de toat lumea şi
s fiu pl cut de toat lumea întotdeauna!
Dac nu sunt în vârf, nu sunt bun de nimic!
Dac fac o greşeal , sunt un prost!
Valoarea mea depinde de ceea ce cred ceilal i despre
mine!
Nu pot tr i f r „marea dragoste"!
Dac o persoan nu este de acord cu mine, asta
înseamn c nu m place!
Evident c mul i dintre noi sunt tenta i s cread c aceste reguli nu sunt valabile pentru ei, nu li
se aplic . Şi totuşi, cel pu in o dat în via au fost sup ra i din cauz c n-au ob inut ce-au vrut sau
cineva nu i-a pl cut sau au ieşit pe locul doi sau au f cut o greşeal sau cineva nu le-a apreciat p rerea
sau vreun / vreo fost / fost i-a p r sit sau cineva nu a fost de acord cu ei. Au existat anumite momente
în via când probabil c au fost afecta i de fiecare din aceste reguli nescrise. Aceasta deoarece
nimeni nu e perfect. În plus, ceilal i pot fi conduşi de reguli diferite, chiar contradictorii. De aceea,
aceste reguli sunt frecvent înc lcate. În consecin , ne sim im irita i şi sup ra i. Sunt cazuri în care
aceste reguli se dovedesc atât de puternice încât pot distruge prietenii, destr ma c s torii şi ne fac s ne
pierdem încrederea în noi.
Afirmaţiile de genul „Ar trebui" sau „Trebuie"
Regulile interioare adesea includ expresii de genul „Ar
trebui" sau „Trebuie". De aceea, acest tip de gândire este denumit „absolutist" - fiind foarte „dictatorial", cu
atât mai mult cu cât uneori, deşi prezente, nu sunt exprimate ca atare.
Dramatizarea
Se refer la prezen a în vocabularul cuiva a cuvintelor
„extreme" de genul „groaznic", „cumplit". Oamenii care gândesc în
Psiholog Cristiana DUMITRU 83
felul acesta pleac de la presupozi ia c nu exist „uneori dificil", ci exclusiv „ÎNTOTDEAUNA dificil" şi se
aşteapt ca lucrurile s se întâmple în consecin . Asemenea persoane exagereaz poten iala
gravitate a oric rei probleme.
Schimbarea gândurilor distorsionate prin achizi ia modului de combatere a afirma iilor ira ionale.
Orice schimbare începe cu conştientizarea obiectului schimb rii.
84 Stresul în profesia de poliţist
ocazie, s încerc m amânarea cu 30 de secunde şi, în continuare, s tot m rim intervalul. Amânarea
înseamn , de fapt, control. Dup ceva exerci iu, vom fi în stare s elimin m declanşarea mâniei.
3. S avem în minte c putem considera un lucru nepl cut şi, cu toate acestea, putem sim i şi
altceva decât mânie fa de acel lucru.
4. S ne amintim în acele momente de mânie, c fiecare
are dreptul s fie ceea ce alege şi, de fapt, dolean a noastr , ca alte persoane s fie altfel de cum sunt,
ne alimenteaz starea de mânie. S înv m s le permitem celorlal i s aleag , aşa cum şi noi insist m
asupra drepturilor noastre.
5. S inem un jurnal în care s not m timpul, locul şi
situa ia la care am ales s reac ion m cu mânie. Simplul act de a scrie despre fiecare incident ne va
face s alegem mânia din ce în ce mai pu in.
6. S sc p m de toate aştept rile pe care le avem fa de ceilal i.
7. S ne pese de propria persoan . În felul acesta, nu ne vom mai consuma tr ind o emo ie aşa
de auto-distructiv .
8. În loc s fim sclavii, din punct de vedere emo ional, ai oric rei situa ii cu poten ial frustrant, s
folosim aceast situa ie ca pe o provocare la schimbare, nu ca pe o ocazie de a ne enerva.
►Cercetarea rela iei dintre stres şi inteligen a emo ional
Cu scopul de a urm ri leg tura dintre stres şi inteligen a
emo ional , poli iştilor care au participat la atelierele de lucru
organizate li s-au administrat dou chestionare:
►Boston Emotional Intelligence Questionnaire, ce
presupune ca dimensiuni ale inteligen ei emo ionale urm toarele:
- conştiin de sine; - reglarea emo iilor;
- motiva ie intrinsec ;
- rela ionare interpersonal ; - abilit i sociale.
Scopul acestui chestionar este s m soare nivelul de
în elegere a propriilor emo ii şi de tr ire a acestora.
Psiholog Cristiana DUMITRU 89
abilit i sociale
Gradul ridicat de dezvoltare a abilit ilor sociale const în eficien în rela iile sociale şi ini iativ
în rela ionare şi, în plus, abilitatea de a g si „lungimea de und " comun .
Tr s turile ce atest abilit ile sociale ale cuiva sunt:
- reuşita în orice demers de schimbare; - lejeritate în a elabora şi conduce.
►Un chestionar ce surprinde STILUL DE VIA şi care
urm reşte nivelul actual de stres perceput şi m sura în care stilul de via rezultat din r spunsurile
subiec ilor indic riscul de îmboln vire provocat de stres. Stilul de via , aşa cum este definit
în acest context, este rezultanta urm torilor indicatori:
- nivelul actual de stres;
- gradul de anxietate;
- nivelul perceput al succesului în via / în munc ;
- regimul alimentar zilnic;
- înc rcarea cu sarcini;
- experien a;
- simptome fizice aflate în rela ie cu stresul;
- folosirea de stimulente;
- grijile / provoc rile tr ite.
Studiul prezentat a relevat c , indiferent de vârst , sex,
statut sau vechimea în profesie, exist o puternic rela ie între fiecare din dimensiunile ce compun
inteligen a emo ional şi nivelul sc zut de stres, reglarea / coordonarea emo iilor ar tând cea mai
puternic leg tur . Studiul a demonstrat c acei poli işti care îşi în eleg şi regleaz tr irile emo ionale
declar niveluri mai reduse de stres şi sunt expuşi, conform stilului de via declarat, la un risc mai mic
de îmboln vire din cauza stresului, în viitor.
În consecin , ceea ce se sugereaz este c aplicarea unor interven ii de dezvoltare a inteligen ei
emo ionale duce la un anume mod de a tr i stresul.
►Obiectivele şi premisa oric rei interven ii de
managementul stresului
Obiectivele unei intervenţii de managementul stresului,
recomandate în literatura de specialitate sunt:
- creşterea nivelului de conştientizare a propriilor tr iri;
Psiholog Cristiana DUMITRU 91
s fie aşa, luând în considerare genul de evenimente care fac obiectul muncii de poli ie. Tocmai de
aceea este nevoie de personal care prezint cote maxime de robuste e psihic .
Cum se poate ajunge la asta? Prin înv area recunoaşterii acelor itemi disfunc ionali ce apar in
felului în care proces m informa iile din mediu şi restructurarea lor.
Maniera de prezentare a problematicii stresului pe parcursul paginilor anterioare nu şi-a propus
decât s conştientizeze atributul de „rezolvabile" a oric ror „probleme" generate de stres şi s sublinieze
c tot ce avem de f cut este s ne mobiliz m s c ut m, în mod organizat şi sistematic, solu iile. Pentru
c , dup cum am v zut, solu iile exist .
Lipsa
reac iei
Eveniment Evaluare
sau cognitiv
stimul
Adoptarea
unei strategii
de protec ie
inexistent . Obiectivul acestei etape ar trebui s se centreze pe re inerea informa iei cu adev rat
importante şi ignorarea informa iilor considerate ca fiind lipsite de interes şi care ca atare nu necesit
aten ie.
Lu m îns în considerare capacitatea limitat a oric rei fiin e umane de a decela rapid şi eficient
exact c ror stimuli trebuie s le acorde aten ie, s -i analizeze şi s le r spund adecvat. În mod
particular, în profesiile în care situa iile stresante sunt inevitabile, abilitatea de a discrimina între
relevant şi irelevant, semnificativ şi nesemnificativ, reprezint un factor important de prevenire sau
m car de management al stresului.
Deci, stresul apare numai dac poli istul înregistreaz , ia în seam un anumit fapt (dac remarca
injurioas a unui spectator nu este perceput , atunci nu este stresant ); de aceea este important ca
poli iştii s se concentreze pe evenimentele importante ce se petrec în jurul lor ignorând stimulii
nerelevan i.
EVALUAREA COGNITIV
la extrem, chiar ira ionale, ale celor implica i. Deşi implicarea poli iştilor în situa ii periculoase este
normal şi chiar de dorit, acestea sunt puternic stresante (Lazarus şi Folkman, 1984).
• Situaţie general ameninţătoare fără posibilitate de
particularizare a pericolului. Evaluarea evenimentului ca fiind o provocare caracterizeaz o situa ie
ce poate evolua c tre una stresant . Exemple sunt: abordarea unei persoane ce manifest un
comportament ira ional, patrularea printr-o zon poten ial periculoas , deplasarea la locul unei crime.
Toate aceste situa ii solicit o stare de anticipare, un efort de predic ie şi de control al situa iei. Aceasta
ofer poli istului încredere în for ele sale şi în capacitatea sa de analiz . În cazuri periculoase, de
exemplu urm rirea unei maşini sau arestarea unei persoane violente, evaluarea situa iei ca fiind o
provocare duce la o sc derea nivelului de stres şi un control mai bun decât în cazul celorlalte dou
situa ii.
În timpul preg tirii specifice, poli iştii înva s evalueze
corect situa iile ce pot s apar . Interpretarea corect a semnalelor ce vin din mediul înconjur tor este
deosebit de important . Dac evaluarea duce la concluzia c situa ia este direct amenin toare poli istul
consum un efort deosebit de concentrare a for elor pentru a face fa . În cazul unui pericol real, acest
lucru este bun, dar dac pericolul este prea des supraevaluat, în timp, apare anxietatea cronic ,
epuizarea, reducerea aten iei, ce duc la o performan sc zut . Pe de alt parte, evaluarea situa iei ca
fiind o provocare, lucru des întâlnit la poli iştii cu experien , duce la p strarea concentr rii, a orient rii
spre îndeplinirea sarcinii, creşterea încrederii în for ele proprii, utilizarea corect a resurselor fizice şi
psihice.
COPING
autori (Fredberg, 1997) lipsa unui r spuns poate fi considerat el însuşi ca o strategie, dup al ii (Hart,
1995; Hurell 1995; Lazarus şi Folkman,1991), numai o reac ie conştient folosind strategii cognitive
sau comportamentale în scopul reducerii stresului sau îmbun t irii nivelului de r spuns la stres al
respectivei persoane poate fi considerat coping. Lazarus şi Folkman precizeaz c mecanismul de
coping const într-o serie „de ac iuni şi tr iri reprezentând un r spuns realistic şi flexibil pentru
rezolvarea problemelor şi implicit reducerea stresului". Având în vedere acestea, în modelul ce îl
prezent m, dezvoltarea sau nu a unui mecanism de ap rare sunt tratate diferen iat. Poli iştii care nu
dezvolt strategii de coping r mân stresa i (Lazarus şi Folkman,1991).
Deşi copingul poate duce la reducerea intensit ii stresului,
eficien a cu care o persoan face fa situa iilor stresante nu este în mod implicit o defini ie a
copingului. Copingul poate fi eficient (adaptativ) sau ineficient (maladaptativ). Evans, Coman, Stanley şi
Burrows (1993) definesc copingul prin prisma:
eficien ei cu care indivizii fac fa r spunsurilor lor
emo ionale la stresori şi ac ioneaz pentru a rezolva
stresorii;
costurilor implicate de aceast ac iune.
De exemplu, o strategie de coping dezadaptativ , deseori
folosit de poli işti, este consumul de alcool (Dietrich şi Smith, 1984). Consumul de alcool ca mijloc de
a face fa stresului este asociat cu alcoolismul, obezitatea, rela ii maritale proaste, depresie,
inconsecven emo ional , insomnie, epuizare, performan e sc zute în munc (Peele, 1991; Roskies,
1991). De aceea, deşi consumul de alcool (medicamente, droguri) poate servi scopului de reducere a
stresului, în exces, nu este eficient.
Copingul prin asumare are drept obiectiv controlul, buna
în elegere a situa iei ori aducerea la lumin a resurselor necesare dep şirii momentului stresant la nivel
psihic (coping cognitiv) sau al ac iunilor (coping comportamental).
Psiholog Georgiana IONESCU 183
ridicat de stres sau folosirea greşit a strategiilor de coping în scopul îmbun t irii politicilor destinate
combaterii stresului).
CONCLUZII
Capitolul XVIII
SINDROMUL DE „BURNOUT"
1. Ce este „burnout"?
realiza (supraînc rcare) sau acolo unde exist o ambiguitate şi/sau un conflict de roluri. În aceast
situa ie, persoana poate fi nemul umit sau se îndoieşte de valoarea lucrului pe care-l execut pentru
c ea compar rezultatul cu o norm ideal , sau pentru c realiz rile sale nu corespund deloc identit ii
sale profesionale.
Unele persoane sunt mai mult supuse riscului de „burnout" decât altele, spre exemplu cele care,
animate de un mare ideal de performan şi de reuşit , cele care se supraestimeaz datorit realiz rilor
profesionale, cele care nu au alt surs de satisfac ie decât lucrul în sine sau cele care se îndep rteaz
de alte sfere ale vie ii înconjur toare, refugiindu-se în munc .
Acest sindrom poate fi considerat un tip special de stres ocupa ional (Schaufeli şi Buunk,
1996). Sindromul de epuizare se diferen iaz îns de stresul ocupa ional (dup Florin Sava, 2004)
prin:
Stres ocupaţional Sindromul de burnout
Sintetizând, prezent m stadiile epuiz rii şi simptomele lor (dup Jackson, S. E. (1984).
Handbook of stress coping
strategies, p. 92):
Oboseal Depersonalizare Realiz ri
emo ional avansat . personale reduse.
Individul se simte
sec tuit de munc . A devenit insensibil Nu poate face
profesional. fa eficient problemelor.
Se simte obosit diminea a. Consider c nu
Îi trateaz pe oameni are o influen
ca pe obiecte. bun asupra altora.
Se simte epuizat. Nu poate în elege
sau comp timi pe al ii.
Nu îi pas ce se
Se simte frustrat. întâmpl cu oamenii.
5. Strategii de intervenţie:
Conştientizarea problemei:
consiliere psihologic în vederea accept rii realit ii;
creşterea suportului social prin discu ii de grup; consiliere în vederea accept rii status - rolului.
Asumarea responsabilităţii:
introducerea unor pauze în func ie de specificul activit ii;
încurajarea ini iativei personale;
redistribuirea sarcinilor;
educarea conducerii pentru un stil de munc
recompensator.
Claritatea cognitivă:
oferirea unor informa ii referitoare la specificul muncii; stabilirea unor obiective realiste.
MANAGEMENTUL
STRESULUI
PROFESIONAL
Volumul II
GHID
pentru personalul din domeniul
ordinii şi siguranţei publice
616-057:616.89-008.441:351.75+351.74
159.9:331
Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii 50, concept ce ocup un loc important
mai întâi în medicin , apoi în psihiatrie şi psihologie.
El încearc s defineasc stresul, la început, ca fiind o agresiune, apoi ca o reac ie a
subiectului la o agresiune, aceasta reprezentând stresorul.
Conform concep iei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din via a cotidian .
Stresul caracterizeaz o reac ie psihologic complex , extrem de intens şi relativ durabil a
individului confruntat cu noi şi dificile situa ii existen iale.
Cercet torul face distinc ia fundamental între reac iile adaptative specifice şi cele
nespecifice, definind în cele din urm stresul ca suma r spunsurilor nespecifice la orice solicitare şi
care se eviden iaz în sindromul general de adaptare.
Deşi multe dintre datele prezentate ini ial de Selye au fost considerate ulterior ca dep şite
sau incomplete, termenul de stres s- a p strat ca un concept opera ional cu o valoare
interdisciplinar , în sensul unui ansamblu de reac ii ale organismului pentru o mai bun rela ionare a
individului la mediul s u fizic şi psihosocial.
Complet rile aduse în timp defini iei date de Selye stresului au avut în vedere faptul c
acesta reprezint o reac ie general a întregului organism, cu participare neuroendocrin -
vegetativ şi
c el este declanşat atât de agen ii endogeni, cât şi de cei exogeni.
Conceptul a p truns în limbajul curent, cunoscând o anumit diversificare a sensurilor, dar
p strând o not comun a defini iei, şi anume valoarea sa nociv pentru fiin a uman amenin at
cu
perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice şi biologice.
Stresul este o problem important în majoritatea rilor. Pe lâng faptul c este responsabil
pentru numeroase boli, acesta provoac şi mult suferin . Stresul apare ca reac ie de adaptare a
organismului nostru la acei factori din exterior pe care îi percepem ca fiind agresivi şi care adesea
ne induc o stare de alarm resim it atât la nivel psihic (încordare, team , nervozitate), cât şi fizic
(creşterea secre iei de adrenalin , intensificarea b t ilor inimii, transpira ie). El nu este propriu-zis
o boal , dar poate duce în timp la îmboln vire. De aceea este bine s ştim ce anume ne streseaz si
cum ne putem elibera de stres.
Termenul de „stres" desemneaz o serie de substantive cu nuan e ce pot diversifica sensul:
încordare, presiune, povar , for , efort, solicitare, tensiune, constrângere etc, raspuns nespecific al
organismuluila orice solicitare. Potrivit Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the
English Language etimologia cuvântului „stres" provine par ial din abrevierea cuvântului
englezesc „distres", par ial din cuvântul „estrece" din vechea francez , ce aveau în elesurile de
„constrângere, suferin ", derivate la rândul lor din latinescul „strictus", participiul trecut a lui
„stringere", cu în elesul de „a trage (din) greu".
18 Psiholg drd. Cristina ALBU
inând ochii închişi. Sau ne putem uita la televizor, la emisiuni care nu ne încarc şi mai mult
nervos ( de tipul unor meciuri, ştiri şocante, emisiuni care ne plictisesc sau ne deprim ). Putem
alege s urm rim o comedie, spre exemplu. Terapia prin râs este eficientă şi ne asigură mai mult
decât o stare de bine.
• Somnul suficient, de 7-8 ore, f r practicarea „nop ilor
albe", este o alt condi ie esen ial pentru o via lipsit de stres. Ob inerea unui somn eliberat de
stres se poate realiza numai prin înv area unor tehnici de relaxare a respir rii calme si practicarea de
metode corecte de vizualizare.
• O baie cald şi un masaj sunt iar şi benefice, ajutându-ne
s avem somn mai liniştitor. Automasajul, folosirea esen elor de tipul eucalipt respectiv a
aromoterapiei, ungerea corpului cu ulei sau crema, frecarea pielii cu un burete cu săpun sau cu un
prosop aspru în timpul băii, mişc ri uşoare de gimnastic atunci când am stat prea mult încorda i la
birou sau calculator, sunt binevenite.
• Terapia prin mişcare este cu atât mai util cu cât ducem o
via mai sedentar , f r prea mult mişcare. Dansul, sportul, artele marţiale, mersul la
cumpărături, fitness-ul, plimbarea in aer liber, sunt tot atâtea c i de desc rcare a tensiunilor
acumulate în corpul, dar şi în psihicul nostru.
• Rela iile sociale amicale, armonioase, cu cei din jurul
nostru, sunt cele mai importante c i de gestiune a stresului cotidian. Dependenţa de conversaţie sau
simpla flecăreală la telefon sau pe
messenger, este dat de nevoia schimbului de idei şi impresii şi, nu în ultimul rând, de a oferi, dar şi
de a primi afec iune.
• Asociat acupuncturii şi homeopatiei, pozitivismul, în
modul de gândire, puterea de a face haz de necaz în faţa unor dificultăţi ale vieţii, toate acestea ne
ajut s p str m nealterat relaţia dintre corp şi spirit şi s mergem mai departe, înfruntând
„vicisitudinile" existen ei.
P i ela o a ea ve siu ii DSQ 6 Th gese și ola o ato ii, s-a dorit, dintr-un punct de
vedere, realizarea unei ve siu i a i st u e tului o pati ilă u e a is ele de apă a e i luse î DSM IV
(APA, 1994/2000/2003) iar, din alt punct de vedere, optimizarea alităţilo psiho et i e ale i st u e tului
a fidelităţii şi validităţii , a est ulti pu t de vede e a fost şi fa to ul dete i a t al u e oaselo
ve siu i ale DSQ, u , , , şi, p i a eastă ulti ă ve siu e, u 6 de ite i pe t u a e s-a raportat
alităţi psiho et i e supe ioa e faţă de ve su ile a te ioa e T ijs u g, Bo d, D apeau, Th gese , de Roten
și Duivenvoorden, 2003).
Co eptul ,,a aliza apărării psihi e" i pli ă o serie de dispute referitoare la alte două concepte ce
stau la aza o eptului de ,,a aliză a apărării psihi e", respe tiv o eptele de e a is e de apărare
psihi ă şi e a is e de opi g, se surile a estora fii d î o ti uă dez atere datorită evoluţiei teh i ii de
a aliză a apărării psihi e şi, pe de altă parte, utilizării acestei tehnici în toate domeniile psihologiei. Din
pu t de vedere al larifi ării o eptuale Manualul de diag osti şi statisti ă a tul urărilor e tale, DSM
IV R (APA, 1994/2003), nu difere ţiază ele două odalităţi de apărare i trapsihi ă - e a is ele de apărare
psihi ă şi mecanismele de coping -, ele două odalităţi defe sive avâ d o defi iţie o u ă, fiind
Pagina 9 din 40
considerate pro ese psihologi e auto ate, i o ştie te pri are su ie tul u a se
protejează o tra a xietăţii şi o tra o ştie tizării peri olelor sau stresorilor i ter i sau externi" (APA,
2003, pagina 807), deşi î t e ele două odalităţi e istă dife e ţe semnificative atât la nivel conceptual cât
şi la ivelul fi alităţii la a e aju ge su ie tul u a p i utiliza ea u eia sau alteia di ele două odalităţi
defe sive î pofida faptului ă s opul ambelor mecanisme este adapta ea glo ală a su ie tului u a .
Di olo de defi iţiile elo două odalităţi defe sive vezi: Io es u, Ja uet, Lhote, ; Bla k a , ;
APA / e istă o pă e e o u ă p ivi d depa taja ea a esto două odalităţi defe sive. Astfel,
mecanismele de apărare, o siderate ,,pro ese psihi e i o ştie te, are vizează redu erea sau a ularea
efe telor eplă ute ale peri olelor reale sau i agi are, re a ii d realitatea i ter ă şi/sau exter ă, şi ale
ăror a ifestări - o porta e te, idei şi afe te pot fi o ştie te sau i o ştie te" Io es u și ola oratorii,
2002, pagina 35), sau pot fi definite ca operaţii e tale pri are su t î lăturate di o ştii ţă
o po e te ale afe telor eplă ute Bla k a , au a şi ara teristi ă defi itorie faptul ă sunt
imature, retroactive, în mare ăsură i o ştie te şi u ivel adaptativ s ăzut sau a se t. Spre deosebire de
mecanismele de apă a e psihi ă mecanismele de coping [definite ca: (1) „a sa lul eforturilor og itive şi
o porta e tale desti ate o trolării, redu erii sau tolerării exige ţelor i ter e şi exter e are a e i ţă
sau depăşes resursele u ui i divid" Lazarus şi Folk a , apud Io es u și colaboratorii, 2002, pagina
116) ori (2) „pro esul a tiv pri are i dividul, graţie autoaprecierii propriilor a tivităţi, a otivaţiilor
sale, fa e faţă u ei situaţii stresa te şi reuşeşte să o o troleze" (Bloch, Chemana, Depret, Gallo, Leconte,
Le N , Postel, Reu hli , , pagi a ] su t ature, î are ăsură o ştie tiza ile şi u ivel
adaptativ ridicat, proactive.
După u a fost de o st at de dife iţi auto i Io es u și ola o ato ii, ; Blackman, 2009),
ide tifi a ea apă ă ilo utilizate atât de su ie ţii u a i fă ă afe ţiu i psihi e sau t e ut psihiat i , ât şi
pe t u su ie ţii u afe ţiu i psihi e este de isivă u eo i pe t u evoluţia ulte ioa ă a su ie tului o al sau
a afe ţiu ii, pe t u alege ea odului de a o da e a su ie tului şi a etodei de i te ve ţie psihote apie
sau edi aţie , ât şi pe t u p eve ţia e ăde ii după a elio a e sau după t ata e t şi e upe a ea i teg ală.
a terioare. Astfel, î pri ul studiu au fost ide tifi aţi patru fa tori: coping focalizat pe pro le ă
i luzâ d ur ătoarele strategii de opi g auto o e: pla ifi area, a ordarea a tivă şi supri area
a tivităţilor o ure te - supri area avâ d şi o î ăr ătură ai sla ă î fa torul focalizat pe evitarea
pro le ei sau e oţiilor aso iate); (2) opi g fo alizat pe e oţii (incluzând ur ătoarele strategii de
opi g auto o e: a ţi erea, i terpretare pozitivă şi reştere, a eptarea, u orul şi a ordarea
eligioasă - religia avâ d o î ăr ătură do i a tă, î să u proe i e tă pe tru a est fa tor); (3) coping
fo alizat pe ăutarea sprijinului social (folosirea suportului social instrumental, folosirea suportului
so ial e oţio al şi fo alizarea pe e pri area e oţiilor şi coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea e tală, deza gajarea o porta e tală şi o su ul de
su sta ţe .
În al doilea studiu realizat de Lit a au fost ide tifi aţi trei fa tori: coping focalizat pe pro le ă şi
e oţii reu i d astfel strategiile auto o e pla ifi area, a ordarea a tivă, i terpretarea pozitivă şi
creştere, supri area a tivităţilor o ure te, a eptarea, a ţi erea şi umorul - u orul avâ d o î ăr ătură
ai sla ă î fa torul fo alizat pe evitarea pro le ei sau
e oţiilor aso iate iar religia are o î ăr ătură do i a tă, î să u proe i e tă î azul acestui
factor); (2) opi g evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate (incluzând: negarea, dezangajarea
e tală, deza gajarea o porta e tală şi o su ul de su sta ţe şi coping fo alizat pe ăutarea
sprijinului social (folosirea suportului so ial i stru e tal, folosirea suportului so ial e oţio al şi
fo alizarea pe e pri area e oţiilor . Pri a este două studii Lit a arată ă i stru e tul COPE
evaluează stiluri auto o e şi so iale de adaptare,
care sunt relativ orientate spre apropiere, alături de u stil egativ de adaptare pri evitare î o diţiile
î are toate ele trei stiluri de adaptare i pli ă o serie de o i aţii de strategii fo alizate pe pro le ă şi
e oţii are u defi es fa tori separaţi.
Fo tai e, Ma stead și Wag er ide tifi ă ur ătorii patru fa tori: coping focalizat pe
pro le ă i luzâ d ur ătoarele strategii de opi g: a ordarea a tivă, pla ifi area şi supri area
a tivităţilor o ure te ; opi g fo alizat pe e oţii (interpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea şi
acceptarea); (3) opi g fo alizat pe ăutarea spriji ului so ial (folosirea suportului social instrumental,
folosirea suportului so ial e oţio al şi fo alizarea pe e pri area e oţiilor şi coping evitativ, de
evitare a problemei sau e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea e tală, deza gajarea
o porta e tală şi u orul . Î a est studiu u su t raportate date referitoare la a ordarea religioasă.
Phelps și Jarvis evide ţiază patru fa tori: opi g fo alizat pe pro le ă (abordarea
a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor o ure te şi utilizarea suportului social instrumental); (2)
opi g fo alizat pe e oţii i terpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea, a eptarea şi deza gajarea
e tală ; opi g fo alizat pe ăutarea sprijinului social folosirea suportului so ial e oţio al şi
fo alizarea pe e pri area e oţiilor ; coping evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate
(negarea, dezangajarea o porta e tală şi o su ul de su sta ţe . Studiul u raportează i iu fel
de date referitoare la a ordarea religioasă şi u or.
Într-u alt studiu Deisi ger, Cassisi și Whitaker ide tifi ă i i fa tori: coping focalizat
pe pro le ă a ordarea a tivă - u î ăr ătură pozitivă aproape egală o parativ u preze ţa a estei
s ale şi î fa torul defi it a şi opi g evitativ u de are î ăr ătură do i a tă egativă, pla ifi area,
supri area a tivităţilor o ure te şi a ţi erea ; (2) opi g fo alizat pe e oţii i terpretare pozitivă şi
reştere, a eptarea şi abordarea religioasă ; opi g fo alizat pe ăutarea spriji ului so ial (folosirea
suportului social e oţio al, folosirea suportului so ial i stru e tal şi fo alizarea pe e pri area
e oţiilor ; opi g evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor asociate (negarea, dezangajarea
o porta e tală, deza gajarea e tală şi a ordarea a tivă - u î ăr ătură do i a tă
Pagina 19 din 40
Un alt studiu realizat de L e și Roger evide ţiază ur ătorii patru fa tori:
opi g fo alizat pe pro le ă a ordarea a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor concurente,
i terpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea şi a eptarea ; coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea e tală şi suportul so ial e oţio al - u î ăr ătură do i a tă
î a eastă s ală şi î ăr ătură aproape egală î fa torul defi it opi g pe ăutarea suportului so ial ;
opi g fo alizat pe ăutarea suportului social (suportul social instrumental dezangajarea
o porta e tală şi suportul so ial e oţio al - u î ăr ătură aproape egală o parativ u preze ţa
scalei în factorul definit ca opi g evitativ şi coping focalizat pe abordarea religioasă. Studiul nu
i lude u orul şi o su ul de su sta ţe.
Stowell, Kiecolt-Glaser și Glaser ide tifi ă trei fa tori: coping focalizat pe pro le ă
a ordarea a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor o ure te, i terpretare pozitivă şi reştere,
a ţi erea şi a eptarea ; opi g evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate (negarea,
deza gajarea e tală şi deza gajarea o porta e tală ; opi g fo alizat pe ăutarea suportului
social (suportul social instrumental, suportul social e oţio al şi e pri area e oţiilor . Nu este i lus
o su ul de su sta ţe şi u orul şi u su t raportate date referitoare la a ordarea religioasă.
Alţi autori Fortu e, Ri hards, Griffiths și Mai , raportează ide tifi area a patru factori: (1)
opi g fo alizat pe pro le ă a ordarea a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor o ure te,
i terpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea şi a eptarea ; coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea şi deza gajarea comporta e tală ; opi g fo alizat pe ăutarea
suportului social suportul so ial i stru e tal, suportul so ial e oţio al şi e pri area e oţiilor şi
ultimul factor (4) ce i lude a ordarea religioasă şi u orul. Studiul u i lude deza gajarea e tală şi
consumul de su sta ţe.
Ur ătoarele două azuri se referă la tradu erea şi adaptarea Chesti arului COPE pe alte populaţii
şi ulturi, respe tiv italia ă şi esto ia ă. Astfel, î azul tradu erii î li a italia ă Si a, Novara, Dorz și
Sa avio, autorii evide ţiază i i fa tori: coping fo alizat pe pro le ă a ordarea a tivă,
pla ifi area şi supri area a tivităţilor o ure te ; (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea o porta e tală, deza gajarea e tală, o su ul de
su sta ţe şi u orul ; coping fo alizat pe ăutarea suportului so ial (suportul social instrumental,
suportul so ial e oţio al şi e pri area e oţiilor ; opi g fo alizat pe e oţii i terpretare pozitivă şi
reştere, a ţi erea şi a eptarea şi a ordarea religioasă. Tradu erea î li a esto ia ă Kallas aa și
Pulver, ide tifi ă trei fa tori: opi g fo alizat pe pro le ă (abordarea a tivă, planificarea,
supri area a tivităţilor o ure te, i terpretare pozitivă şi reştere şi u orul ; (2) coping evitativ, de
evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea o porta e tală, deza gajarea
e tală, a ţi erea şi a eptarea şi coping focalizat pe ăutarea suportului so ial (suportul social
i stru e tal, suportul so ial e oţio al şi e pri area e oţiilor . Versiu ea î li a esto ia ă u
i lude a ordarea religioasă şi u raportează date referitoare la o su ul de su sta ţe.
Pri toate a este studii autorii e ţio ează o ţi erea u ei stru turi fa toriale î are parte
si ilare elei origi ale o ţi ute de Carver, S heier și Wei trau . Totodată,
Pagina 20 din 40
studiile e ţio ate arată e iste ţa a doi sau trei fa tori are su t relativ orie taţi spre
apropiere şi pozitivi, şi are presupu stiluri de opi g auto o e sau so iale, şi e iste ţa u ui singur factor cu
odalităţi de adaptare egative şi orie tate spre evitare Lit a , .
Referitor la adaptarea şi validarea Chestio arului COPE pe populaţie ro â eas ă, eea ce constituie
s opul a estui studiu, fa torii ide tifi aţi a spe ifi i pe tru odelul ade vat pe tru populaţia ro â eas ă
su t preze taţi la se ţiu ea rezultate.