Biologia si psihologia stresului

Stresul este o problem important în majoritatea rilor. România are una din cele mai
ridicate valoari europeane în ceea ce priveşte num rul persoanelor afectate de stres (52%, fa de
media european de doar 33%), urmat de hipertensiune, problemele cu vederea, colesterolul
crescut, problemele de somn, greutatea obezitatea, depresia, pe ultimul loc fiind cele legate de
mobilitate („Readers Digest", 2006).

Pe lâng faptul c este responsabil pentru numeroase boli, acesta provoac şi mult
suferin . Stresul apare ca reac ie de adaptare a organismului nostru la acei factori din exterior pe
care îi percepem ca fiind agresivi şi care adesea ne induc o stare de alarm resim it atât la nivel
psihic (încordare, team , nervozitate), cât şi fizic (creşterea secre iei de adrenalin , intensificarea
b t ilor inimii, transpira ie).
Prin notiunea de „stres" putem intelege : încordare, presiune, povar , for , efort, solicitare,
tensiune, constrângere etc, raspuns nespecific al organismului la orice solicitare. Potrivit
Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language etimologia cuvântului
„stres" provine par ial din abrevierea cuvântului englezesc „distres", par ial din cuvântul „estrece"
din vechea francez , ce aveau în elesurile de „constrângere, suferin ", derivate la rândul lor din
latinescul „strictus", participiul trecut a lui „stringere", cu în elesul de „a trage (din) greu".
18 Psiholg drd. Cristina ALBU

Geneza conceptului de sindrom general de adaptare (SGA)

este legat de observa ia lui Selye, aceea c boli complet diferite, dincolo de manifestările
specifice, au un corolar de manifestări comune: stare generală alterată, inapetenţă, tulburări
digestive, dureri articulare şi musculare, febră etc. F r a men iona înc termenul de stres, Selye
publica, în 1936, un studiu despre tendin a organismului de a reac iona stereotip la diferi i agen i
chimici, fizici şi biologici, descriind aceast tendin sub denumirea de „sindrom general de
adaptare" (SGA), centrat pe totalitatea mecanismelor nespecifice (considerate astfel tocmai
pentru c ele apar la oricare dintre agen ii declanşan i men iona i), capabile s asigure
mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în fa a agresiunii care-i amenin integritatea
morfologic sau a constantelor sale umorale.
Al turat termenului de stres, Selye introduce şi no iunea de „boal de adaptare". El recunoaşte
c nu exist boal a c rei unic şi exclusiv cauz ar fi stresul, dar un stres prea puternic poate
determina pr buşirea mecanismelor de ap rare ale organismului. Creştere frecventei b t ilor inimii
şi presiunii sangvine datorit stresului prelungit poate duce la îngroşarea arterelor, favorizând astfel
apari ia infarctului. O creştere de acid gastric poate provoca o irita ie a mucoasei stomacului,
cauzând ca şi r spuns direct al situa iilor de stres, ulcerul duodenal sau gastric.

Se definesc factorii de protectie la stres acele variabile (individuale, interpersonale, de mediu)

care au capacitatea de a conduce la o adaptare pozitiva �n pofida circumstantelor
amenintatoare si defavorabile. Astfel, factorii de rezistenta modereaza relatia dintre situatiile
stresante si consecintele lor astfel �nc�t starea de sanatate este protejata si mentinuta.

Definim stresul ca fiind produsul unui tip de interactiune dintre persoana si situatie, care evoca cognitii negative
despre sine, lume si viitor, ce vor conduce la acordarea de semnificatii negative situatiilor si �n consecinta vor
declansa mecanisme de coping dezadaptative.

Distresul este consecinta esuarii neutralizarii informatiei aversive, a discrepantei dintre starea actuala si cea dorita
sau a efortului depus �n acest sens care a excedat resursele personale; implica insatisfactie, nesiguranta, scaderea
performantei, anxietate, pasivitate, sentiment de neajutorare.

Pe lâng aceste efecte mai exist şi alte consecinţe ale stresului care trebuie luate în
considerare. Depresiile grave, un rezultat al stresului prelungit,pot duce la dependenta fata de
medicamente sau alcool. Spre deosebire de Selze, Keiholtz a studiat modalitatea prin care o stare
prelungit de stres duce la depresia de epuizare (exhaustion depression). Depresia de stres se
instaleaz dup o lung durat de convulsii emo ionale, dup traume psihice repetate şi dup o
prelungit tensiune afectiv negativ . Din punct de vedere tipologic, depresia de epuizare apare
mai frecvent la persoanele cu structur introvert şi cu uşoare înclina ii patologice c tre renun area
la responsabilit i.
Denumit şi maladia invizibilă, stresul este, în general, consecin a adecv rii ritmului vie ii
profesionale la cel al vie ii private (Petrescu, 2004). Evenimentele cele mai distructive si
periculoase sunt cele care implic un conflict sau o pierdere. Poate fi pierderea unei persoane sau a
unui lucru important. O suferin fizic poate afecta imaginea propriei persoane şi încrederea în
for ele proprii, dac nu-si poate continua via a normal . Pe acest fond conflictele sunt prezente atât
la munc , dar şi acas .

„PARADIGMA STRESULUI" de la cunoaştere la prevenire 19

Patrick Legeron

Stres si factori de stress

Stresul sau mai exact reactia de stres reprezinta ansamblul de manifestari fizice si psihologice care au loc in
interiorul nostru , ca urmare a actiunii factorilor de stress. Lucrurile se complica atunci cand consecintele
stresului devin la randul lor cauze de stress. pg 120

Mai multe decenii de cercetare ne permit astazi sa intelegem stresul ca pe una dintre marile functii ale
organismului, la fel ca respiratia, digestia, reproducerea sau functia imunitara.pg 121

Hans Selye in 1976 afirma ca stresul este orice raspuns al organismului consecutiv oricarei cereri sau
solicitari exercitate asupra acestui organism Larrouse,pg 1181 Stresul este reactia organismului de
adaptare la solicitarile si constrangerile din mediul inconjurator, reactie indispensabila functionarii noastre.
Exista oameni fara stress? Hans Selye Da , nu departe de aici sunt niste oameni care nu au nici un stres….
La cimitir. Pg 121

The stress of life,new York ,1956.

Exista o reactie a organismului la nivel cardio-vascular, respirator, muscular,cutanat, digestiv,

sanguin.pg124 Toate acestea au loc pentru a pregati organismul aproape instantaneu pentru o actiune
brutala asupra lui. Din momentul in care creierul nostru a perceput o situatie stresanta el ordona corpului
nostru sa se p egateas a……Di e tio eaza o ai a e a titate de sa ge sp e eie du e la o este e a
vigilentei si la dilatarea pupilelor, devenim mai receptivi la toate senzatiile, ne putem organiza mai eficient
modul de actiune) si spre muschi. Noi suntem astfel programati genetic pentru a supravietui.

Este ceea ce fiziologul American Cannon a numit ” fight or flight response”. Este vorba despre
r spunsul pe termen scurt („LUPT SAU FUGI" / FIGHT OR FLIGHT), ceea ce reprezint , de fapt, un instinct
de supravie uire, vehiculat în literatura de specialitate cu ocazia primelor cercet ri asupra stresului, ini iate de
Walter Cannon în 1932. Lucr rile lui Cannon au ar tat c , atunci când un animal tr ieşte un şoc (în cadrul unui
experiment de laborator) sau percepe o amenin are, organismul elibereaz , într-un timp foarte scurt, hormoni care
îl ajut s supravie uiasc , adic îl ajut s alerge mai repede sau s lupte mai mult. Aceşti hormoni duc la
creşterea pulsului şi tensiunii arteriale, în felul acesta furnizând mai mult oxigen şi glicogen grupelor importante
de muşchi, în scopul fortific rii acestora. În pus, se reduce circula ia sangvin la nivelul pielii în favoarea
organelor vitale, limitând astfel pierderile de sânge în caz de r nire. De asemenea, aceşti hormoni determin
concentrarea aten iei exclusiv asupra amenin rii. Acest proces este destinat amelior rii abilit ii de a supravie ui
în situa iile în care este amenin at via a.
Din p cate, aceast mobilizare a corpului în vederea supravie uirii are şi consecin e negative. În aceast
stare, suntem nervoşi, anxioşi, iritabili, ceea ce reduce abilitatea de a lucra al turi de al i oameni; ne este greu s
execut m ac iuni ce necesit control şi precizie; ne este afectat abilitatea de a duce la bun sfârşit ra ionamente
bazate pe informa ii provenite din mai multe surse; suntem mai predispuşi la accidente şi mai pu in capabili de a
lua decizii bune.
Suntem tenta i s credem c r spunsul gen ,,LUPT SAU FUGI" este declanşat doar de situa ii în care
este amenin at în mod evident via a persoanei în cauz ; numai c studii recente au demonstrat c acest gen de
r spuns este determinat chiar şi atunci când se întâmpl ceva într-un mod neaşteptat, când oamenii sunt frustra i
sau întrerup i, în situa ii noi sau, într-un anume fel, provocatoare.
Exist pu ine situa ii de munc în timpurile noastre în care acest gen de r spuns este util. Cele mai multe
sunt rezolvate printr-o abordare tradus prin calm, ra iune, control, sensibilitate fa de ceilal i.

Am mostenit astfel un sistem arhaic , cel mai adesea neadaptat factorilor de stress actuali, care sunt mai
mult psihologici decat fizici. De aceea trebuie sa ne inhibam tot timpul aceasta reactie primara ( anglo-
saxonii spun ca trebuie sa o inghetam-freeze). Pentru Selye , raspunsul la agresiune poate fi sintoxic(
toleranta) sau catatoxic (distrugere a agresorului) . PG 1184.Cand este prea mare , stresul local declanseaza
sindromul general de adaptare.

Cele doua cai biologice ale stresului pg 128

Sistemul hipotalamo- Sistemul hipotalamo

simpatico adrenergic hipofizo cortico
suprarenalian

Cale de actiune Sistem nervos simpatic Hipofiza/cortico-

maduva spinarii/ suprarenalele
medulo suprarenalele
Calea sanguina

Hormoni eliberati Catecolamine Glucocorticoizi

adrenalina si
noradrenalina

Loc de eliberare Partea central a Partea externa a Glandele suprarenale –

glandelor suprarenale glandelor suprarenale glandele stresului

Noradrenalina:
terminatiile nervoase
ale sistemului simpatic

Timp de actiune Imediat progresiv

Finalitate Pregatirea corpului de Cresterea rezistentei

actiune organismului

Strategii adaptative ale Controlarea mediului resemnare

subiectului

Axa Rapida/reactia de Lenta/reactia de Si alte sisteme

urgenta/alerta rezistenta imunitare si hormonale
sunt implicate in reactia
Trebuie sa actionez La ce bun sa actionez la stress

Endomorfina este
eliberata in sange in
timpul confruntarii cu
situatii de stress( subst
cu morfina coexista cu
alti hormoni de stress ,
atat in
medulosuprarenala, cat
si in hipofiza)etc

Pg 128
Originalitatea lui Selye consta in faptul ca a demonstrat alaturi de sistemul neurovegetativ, rolul factorilor
endocrini, hipotalamo-hipofizo-suprarenali , in reactiile de stress. Pg 1181.

Hans Selye s-a concentrat în studiile sale asupra observa iei c diferitele afec iuni de ordin
fizic cauzeaz aceleaşi simptome pacien ilor, astfel c a denumit aceast schem general prin care
organismul reac ioneaz la un stimul major „SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE". Spre
deosebire de r spunsul gen „LUPT SAU FUGI", ce cuprinde un mic interval de timp, „SINDROMUL
GENERAL DE ADAPTARE" se refer la r spunsul fa de expunerea îndelungat la factori stresori.
În cadrul acestei scheme generale de reac ie, Selye,1946 a identificat trei etape:
- faza de alarm (r spunsul gen „LUPT SAU FUGI");
- faza de rezisten , care dureaz atâta vreme cât subiectul este capabil;
- faza de epuizare.
Pg 1181
J.Delay vorbea despre o stare de tensiune acuta a organismului obligate sa-si mobilizeze apararile pentru a
face fata unei situatii amenintatoare

R spunsurile biologice şi emoţionale la stres

Cea mai acceptat definiţie a stresului este urm toarea: „experien a tr it de subiect atunci când
percepe c solicit rile dep şesc resursele personale şi sociale pe care acesta este capabil s le
mobilizeze".

O persoan ajunge s fie stresat astfel: în primul rând, se simte periclitat de situa ie şi, în al
doilea rând, se îndoieşte c abilit ile şi resursele sale sunt suficiente pentru a face fa amenin rii.
Gradul de stres / disconfort resim it depinde de nivelul problemei atribuite situa iei, şi de diferen a
dintre resurse şi solicit rile din partea situa iei, aşa cum este perceput de subiect. Amenin area nu are
ca obiect, de cele mai multe ori, integritatea fizic , ci poate fi vorba despre perceperea pericolului la
adresa statutului social, p rerilor celorlal i despre persoana în cauz , planurilor privind cariera, celor
mai profunde valori personale.
Există două tipuri de răspunsuri instinctuale la stres. ?

Psihologia stresului

In fata stresului reactionam diferit; noi ne confruntam cu informatiile primite, le selectam, de aici o
interpretare subiectiva si deseori variabila a evenimentelor traite . Noi facem o evaluare. Aceasta este un
process mental prin intermediul caruia se apreciaza riscul sau amenintarea pe care le contine situatia
respective- doza de incertitudine si resursele pe care le avem pentru a-I face fata, propriile capacitati de
gestionare/ de a face fata situatiei.

Aceste evaluari(2) sunt automate si rapide. Ele sunt subiective , depind de personalitatea
noastra,de experientele prin care am trecut… Stresul se va manifesta daca am evaluat ca
resursele sunt insuficiente in raport cu amenintarea, daca este perceput un dezechilibru intre
evaluarea noastra primara si cea secundara.Creierul poate face si o reevaluare a factorului de
stress , care va fi perceput de aceasta data ca fiind si mai amenintator. “ Evaluarile noastre intra
atunci intr-o adevarata spirala asendenta care poate duce la niveluri ridicate de stress”pg 135
Cercetarile din ultimii ani asupra consecintelor stresului cronic au impus in literatura conceptul de
sindrom de extenuare (burn- out), caracterizat prin epuizare emotionala, fizica si mentala,
exprimata in aplatizare afectiva, depersonalizare si scaderea realizarilor personale (Pines,
Aronson si Kafry, 1984; Burke, 1992).
 Identificarea surselor de stres oranizational /elevi/ cadre didactice/

personal auxiliar/personal de indrumare si control

Factorii de risc care trebuiesc identifica i sunt urm torii:

cultura organizaţională - cu referire la modul de abordare a problemei stresului în munc ;
solicitările specifice locului de muncă - tipul sarcinii de munc şi expunerea la riscuri fizice
sau psihice din mediul de munc ;
controlul asupra activităţii propria lor munc ;
relaţiile de muncă - pe vertical şi orizontal , dar în
special rela iile şefi-subordona i (intimid rile şi h r uirea la locul de
munc );
schimbările organizaţionale - modul cum sunt
gestionate şi aduse la cunoştin a angaja ilor schimb rile
organiza ionale;
rolul - în elegerea rolului în cadrul organiza iei de c tre
fiecare angajat;
susţinerea sau sprijinul - din partea colegilor şi a
managerilor;
instruirea - în scopul oferirii cunoştin elor şi form rii
deprinderilor practice necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de
munc ;
factorii individuali - luarea în considerare a diferen elor interindividuale.
Este posibil ca una din cauze s fie şi capacitatea relativ
sc zut a poli iştilor de a face fa situa iilor stresante. Afec iunile legate de stres se datoreaz
combina iei dintre factorii externi şi capacitatea sc zut a poli iştilor de a face fa stresului.

Lipsa
reac iei

Eveniment Evaluare
sau cognitiv
stimul
Adoptarea
unei strategii
de protec ie

Coping prin Coping prin

asumare evitare

Comportamental Cognitiv Comportamental Cognitiv

CONŞTIENTIZAREA STRESULUI
Deoarece stresul psihosocial este definit din punct de vedere opera ional ca fiind interac iunea unui
individ cu mediul înconjur tor, acesta nu se poate manifesta în absen a percep iei (Klein, 1996). Deci,
stresul este dat de frecven a cu care evenimentele din jur sunt percepute ca fiind importante comparativ
cu cele filtrate ca fiind nesemnificative. Dac un stimul ori eveniment este ignorat, atunci înc rc tura
stresant este
 Psiholog Georgiana IONESCU 179

inexistent . Obiectivul acestei etape ar trebui s se centreze pe re inerea informa iei cu adev rat
importante şi ignorarea informa iilor considerate ca fiind lipsite de interes şi care ca atare nu necesit
aten ie.
Lu m îns în considerare capacitatea limitat a oric rei fiin e umane de a decela rapid şi eficient
exact c ror stimuli trebuie s le acorde aten ie, s -i analizeze şi s le r spund adecvat. În mod
particular, în profesiile în care situa iile stresante sunt inevitabile, abilitatea de a discrimina între
relevant şi irelevant, semnificativ şi nesemnificativ, reprezint un factor important de prevenire sau
m car de management al stresului.

Necesitatea de a alege intre mai multe variante naşte de asemenea conflicte. Când oamenii
sunt confrunta i cu alegere, ideea deciziei creşte nivelul stresului. Dac varianta pe care o prefer le
este refuzat datorit unor circumstan e pe care nu le pot controla, apare frustrarea şi am r ciunea.
Uneori oamenii evit s ia o decizie pentru c nu doresc s se streseze din acest motiv. Aceast
reac ie nu face decât sa înr ut easc situa ia . La locul de munc , şefii care nu reuşesc s ia decizii
sunt o surs de frustrare pentru subordona i . Stresul poate ap rea şi dac oamenilor nu le este clar ce
au de f cut sau dac simt c nevoile lor nu au fost luate în considerare . Obiectivele nerealiste sunt
o sursa de stres pentru studen i , fie c se refer la p rin i sau la şcoal . în societatea modern
nevoia de realizare este foarte important . Dac aceasta devine o motiva ie obsedant , cu siguran
va determina apari ia stresului.
Nu numai evenimentele nepl cute, dar şi cele pl cute, creeaz situa ii de stres. Studiile pe
acesta tem (Ar d voaice, 1993; Burduş, C pr rescu, 1999; Cole, 2000) au ar tat ca stresul este
declanşat de un eveniment semnificativ, care ne şocheaz sau ne alarmeaz si c ruia trebuie s -i
facem fa . S ne gândim numai la un examen pentru ocuparea unui post. Câte tensiuni ne creeaz
şi cum r sufl m uşura i când s-a terminat! Sau prima întâlnire cu viitoarea soacr : câte lucruri
trebuie sa punem la
punct ca s facem impresia cea mai bun ! Chiar avansarea la locul de munc , oricât satisfac ie
ne-ar da, ne pune o serie de probleme prin noi sarcini şi amplificarea responsabilit ilor. Nu o
singur dat ne întreb m, sub presiunea momentului, cum o s
ieşim la cap t?
S suferi din cauza stresului nu este un semn de sl biciune. Stresul decurge din
responsabilit ile care ne copleşesc, la care se poate ad uga lipsa de sus inere a colegilor şi a
familiei (Petrescu, 2004). Stresul ambiental, având ca factori principali zgomotul, c ldura/frigul,
trepida iile, poluarea aerului, radia iile etc.; stresul gravita ional, având ca factori principali
imponderabilitatea şi accelera ia; stresul urban, având ca factori principali zgomotul, aglomera ia,
poluarea; stresul hiperbar, având ca factor principal presiunea atmosferic ridicat ; tehnostresul,
având ca factor principal excesul informa ional; stresul prenatal şi neonatal, având ca factor
principal hipoxia. Toate aceste forme de manifestare duc la grave disfunc ionalit i ale organismului
nostru, cele mai afectate
fiind organele vitale
În func ie de factorii stresan i putem vorbi despre stresul emoţional, financiar, familial,
decizional şi, nu în ultimul rând, despre stresul legat de activitatea profesională.
Dispus pe dou dimensiuni, stresul poate avea patru varia ii fundamentale: distresul vs. eustresul şi
hiperstresul vs. hipostresul. Termenul de „eustres" desemneaz nivelul unei stimul ri
psihoneuroendocrine moderate, optime, care men ine echilibrul şi tonusul fizic şi psihic al
persoanei, starea de s n tate şi induce o adaptare pozitiv la mediu. Pradoxal sau nu, „eustres", în
componenta sa definitiv , are şi o valoare pozitiv , fiind pentru fiecare dintre noi şi un posibil
factor mobilizator în vederea realiz rii sarcinilor primite, a autodep şirii, antrenând şi stimulând
vitalitatea organismului. Evenimente percepute drept fericite în via a noastr , precum căsătoria,
venirea pe lume a copiilor, avansarea pe scara ierarhică, organizarea concediilor, etc. genereaz
stres, presupunând adaptare şi responsabilit i.
Stresul ce dep şeşte o intensitate critic , a c rei valoare variaz în limite largi, de la individ la
individ, este desemnat prin termenul de „distres". Distresul este provocat de supraînc rc ri,
suprastimul ri intense şi prelungite, care dep şesc resursele fiziologice şi psihologice personale,
rezultând sc derea performan ei, insatisfac ie, tulbur ri psihosomatice şi fizice. Termenul de
„hiperstres" desemneaz un nivel de suprastimulare ce dep şeşte limitele adaptabilit ii, ducând de la
suprasolicitarea mecanismelor adaptative pân la epuizarea lor, în vreme ce termenul de
„hipostres" desemneaz un nivel de substimulare, ce duce la o lips de auto-realizare manifestat
prin imobilitate fizic , plictiseal şi deprivare senzorial .

Japonezii au recunoscut oficial, sub termenul KAROSCHI, moartea datorat stresului din cauza
excesului de munc (Petrescu, 2004).

EVALUAREA COGNITIV

Urm torul pas f cut de o persoan în interpretarea unui

eveniment sau stimul este procesul denumit evaluarea cognitivă. Deşi unele surse de stres sunt des
întâlnite şi chiar inerente muncii de poli ie (de exemplu un accident, arestarea unui infractor periculos
şi/sau violent) receptarea stresului depinde de interpretarea la nivel personal a evenimentului ca fiind
direct sau poten ial vătămător, ameninţător sau provocator. Studiile au ar tat c poli iştii cu experien
tind s considere mai pu in periculoase sau v t m toare unele evenimente comparativ cu cei nou
încadra i. Urmându-se modelul, situa iile evaluate ca fiind irelevante, benigne sau pozitive nu aduc
înc rc tur stresant .
Evaluarea cognitiv influen eaz puternic percep ia
intensit ii stresorului. De aceea, persoanele cu tr s turi dezirabile (optimism, încredere în for ele
proprii) sunt oarecum proteja i de stres ei fiind predispuşi în a evalua evenimentele ca fiind mai
degrab provoc ri c rora trebuie s le fac fa , decât situa ii periculoase sau v t m toare (Larsson,
1988; Lazarus şi Folkman, 1984).
• Ameninţare directă. Interpretarea evenimentului ca fiind
vătămător reflect experien a legat de situa ii similare în care poli istul a fost r nit din punct de vedere
fizic sau psihic, a fost dezam git sau a pierdut ceva valoros. Exemple de situa ii stresoare ce sunt
asociate cu durerea sau pierderea sunt cele în care a sim it suferin , a f cut greşeli care l-au marcat,
a fost admonestat. Dificultatea cu acest tip de evaluare a poten ialei probleme este aceea c indivizii
tind s foloseasc mecanisme de ap rare pasive sau imature (McCrae, 1992), de exemplu: fatalismul,
credin a c este suficient s -şi doreasc ceva pentru ca acel lucru s se întâmple, acceptarea sor ii ca
factor decisiv. Deoarece aceste mecanisme de ap rare sunt de obicei utilizate atunci când cineva
pierde controlul situa iei ele sunt contraindicate în munca de poli ie în care st pânirea de sine
reprezint o necesitate.
• Ameninţare posibilă. Evaluarea evenimentului ca fiind
ameninţătoare reflect expecta ia unei st ri v t m toare situate undeva în viitor, o stare de anxietate ce
este deseori acompaniat de declara ii de tipul: „Ce ar fi dac " sau „Sper c ". O asemenea evaluare
arat o stare de incertitudine, o situa ie frecvent în munca de poli ie în care deseori se pune baz pe
intui ie în prevenirea unui pericol ori a unui conflict poten ial (McCrae, 1992). Aprecierea situa iei ca
amenin toare apare atunci când evolu ia evenimentelor se dezvolt într-o direc ie ce poate pune în
pericol integritatea fizic şi psihic a persoanei implicate. În mod normal aceast evaluare este urmat de
proiectarea celui mai r u scenariu posibil şi luarea de m suri în consecin .
O situa ie ce este deseori evaluat ca amenin toare este aceea în care poli istul este chemat s
intervin în cazul conflictelor domestice (conjugale). Cei afla i în conflict vor recurge la arme? Alcoolul
sau drogurile influen eaz evolu ia conflictului? Exist antecedente ale unei asemenea dispute care,
readuse în lumin , pot escalada conflictul? În mod frecvent, poli iştii afla i în misiune pentru aplanarea
unui conflict domestic au de-a face cu tr iri duse la extrem, chiar ira ionale, ale celor implica i. Deşi
implicarea poli iştilor în situa ii periculoase este normal şi chiar de dorit, acestea sunt puternic
stresante (Lazarus şi Folkman, 1984).
• Situaţie general ameninţătoare fără posibilitate de
particularizare a pericolului. Evaluarea evenimentului ca fiind o provocare caracterizeaz o situa ie
ce poate evolua c tre una stresant . Exemple sunt: abordarea unei persoane ce manifest un
comportament ira ional, patrularea printr-o zon poten ial periculoas , deplasarea la locul unei crime.
Toate aceste situa ii solicit o stare de anticipare, un efort de predic ie şi de control al situa iei. Aceasta
ofer poli istului încredere în for ele sale şi în capacitatea sa de analiz . În cazuri periculoase, de
exemplu urm rirea unei maşini sau arestarea unei persoane violente, evaluarea situa iei ca fiind o
provocare duce la o sc derea nivelului de stres şi un control mai bun decât în cazul celorlalte dou
situa ii.
 Psiholog Georgiana IONESCU 181

Modelul dublei evaluari

Pg 134 legeron

R.S.Lazarus, S.Folkman,Stres,Apraisal and Coping,1984,New-York

SITUATIA

EVALUAREA AMENINTARII

AMENINTARE NICI O AMENINTARE

EVALUAREA CAPACITATII DE A-I FACE FATA

INCAPACITATE CAPACITATE

REACTIE DE STRES MARCANTA REACTIE DE STRES SLABA SAU NULA

Reactia de stress determina o mai mare vigilenta fata de mediul inconjurator si aparitia unui mecanism
psihologic important:la tot ce poate insemna pentru noi o potential amenintare devenim sensibili .Exista o
teorie interesanta pg 136 orice fiinta umana percepe, in mediul sau inconjurator, doua tipuri de semnale:
de siguranta, associate in general cu situatii neamenintatoare si semnale de pericol , situatii
amenintatoare. Cu cat nivelul nostru de stress este mai ridicat, cu atat suntem mai sensibili la semnalele de
pericol si cu atat mai putin la cele de siguranta pg136

I. ABORDARI TEORETICE

Identificarea rolului diferentelor individuale �n studiul stresului subliniaza importanta care trebuie acordata
personalitatii. Se impune firesc �ntrebarea „care este paradigma care surprinde cel mai bine esenta personalitatii ?"
A raspunde la aceasta �ntrebare nu este usor �ntruc�t astazi personalitatea este studiata �n diverse paradigme, cu
diferite semnificatii si la diverse nivele, de la unul foarte concret (cum este raspunsul comportamental) la nivele mai
abstracte (inconstientul) sau greu accesibile (genetic), fiecare paradigma de cercetare a personalitatii prezent�nd
at�t avantaje, c�t si limite.

Teoria social-cognitiva sugereaza ca personalitatea este �ntotdeauna un produs al interactiunii dintre organism si
mediu. Unitatile de analiza �n teoria social- cognitiva sunt structurile si procesele cognitive care genereaza
comportamentele. Variabilele personale sunt derivate din �ntelegerea acestor mecanisme si procese cognitive care
influenteaza functionarea individului �n toate aspectele sale: motivational, emotional si comportamental.

Astfel, teoria social- cognitiva a personalitatii plaseaza pe primul loc cognitiile referitoare la sine, lume si viitor, ele
fiind cele care se interpun si mediaza relatia dintre stocul de cunostinte si actiune.

Schema cognitiva este o organizare la nivel mental, care se constituie ca urmare a modului �n care persoana
selecteaza, pastreaza, interpreteaza si foloseste informatia din si �n experientele traite. Schema cognitiva ghideaza
totodata procesarea noilor informatii obtinute din mediu si punerea �n acord a acestora cu informatiile anterior
stocate. Structurile cognitive opereaza �n sensul furnizarii de semnificatii personale, de motivatie si �ntariri
anterioare, orienteaza spre anumite scopuri si comportamente, anticipeaza efectele actiunii. �nsa, noi nu suntem
constienti �ntotdeauna de cognitiile si modul �n care ele ne influenteaza felul �n care simtim si reactionam; chiar
si scopurile pot uneori sa fie inconstiente. Noi nu putem accesa toate procesele cognitive implicate �n
�nregistrarea, stocarea si transformarea informatiei, dar putem fi constienti de produsul acestor procesari (Baban
1998).

CONVINGERILE DESPRE SINE Si LUME

I. Autoeficacitatea perceputa (Bandura, 1982) se refera la convingerea unei persoane �n capacitatile sale de a-si
mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare pentru �ndeplinirea cu succes a sarcinilor date.
Astfel, autoeficacitatea perceputa poate fi definita ca o anticipare a rezultatelor pozitive �n actiunile �ntreprinse
datorita cunostintelor si abilitatilor posedate. Perceptia propriei competente modifica perceptia performantei reduse
sau a esecului; �n aceste situatii, insuccesul tinde sa fie atribuit efortului redus investit �n sarcina si �n mai mica
masura lipsei competentei necesare �ndeplinirii sarcinii. Deci, autoeficacitatea crescuta se asociaza cu atributii
autoprotectoare ale esecului sau succesului.
Autoeficienta se defineste ca fiind credinta persoanei ca poate organiza si
executa un anumit curs al actiunii sau ca poate obtine anumite rezultate într-o
sarcina specifica.
diferentierii între auto-eficienta globala ( credinta în obtinerea succesului /
esecului în majoritatea situatiilor) si cea specifica unei situatii particulare. Auto-
eficienta poate actiona si ca un factor motivational ce orienteaza persoana spre
atingerea scopurilor propuse, spre delimitarea intereselor.

Individul uman, învatând în urma observarii unui comportament si a efectelor

acestuia, va reproduce comportamentul observat doar daca are expectanta
succesului. Prin notiunea de auto-eficienta se evidentiaza rolul reglator al
expectantelor.

Cercetarile realizate în sfera psihologiei dezvoltarii ( Skinner, 1985; Chapman,

1988) arata ca, în copilarie, se pun bazele dezvoltarii ulterioare a controlului asupra
propriilor actiuni, pornind de la observarea rezultatelor acestora în conditii diferite.

Auto-eficienta perceputa ( Bandura, 1982) se refera la convingerea unei persoane

în capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare
pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date. Astfel, auto-eficienta perceputa
poate fi definita ca o anticipare a rezultatelor pozitive în actiunile întreprinse
datorita cunostintelor si abilitatilor posedate. Perceptia propriei competente
modifica perceptia performantei reduse sau a esecului; în aceste situatii, insuccesul
tinde sa fie atribuit efortului redus investit în sarcina sau în mai mica masura lipsei
competentei necesare îndeplinirii sarcinii. Deci, auto-eficienta crescuta se asociaza
cu atributii autoprotectoare ale esecului sau succesului.
 II. Conceptul de locus de control (LOC Rotter, 1966) defineste modul �n care o persoana �si explica succesul sau
esecul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile. Exista o dihotomizare a acestui concept:
1. Locus de control intern care implica convingerea ca puterea si controlul personal pot influenta evenimentele, ca
succesele proprii se datoreaza aptitudinilor si muncii depuse;
2. Locus de control extern care se refera la convingerea ca puterea personala are un efect minim asupra
evenimentelor, acestea fiind cauzate de destin, sansa sau puterea altora.
Locul controlului pg 144

Studiile arata ca internalistii sunt mai putin sensibili decat externalistii la stress, pentru ca si-au dezvoltat un
asemenea sistem de gandire incat au mai multe resurse in ei insisi pentru a controla evenimentele.S.Cohen,
J.R.Edwards

Fiecare dintre noi reac ioneaz în mod diferit în fa a stresului: crize de angoas şi migrene,
pentru unii, insomnie şi pierderea respectului de sine, pentru al ii. Stresul se manifest diferit la femei
şi la b rba i: femeile se închid în ele şi sufer de depresie, iar b rba ii au tendin a s dezvolte
agresivitate şi dependen .
Oricare dintre noi îşi doreşte o via împlinit , plin de bucurie, de satisfac ie personal şi
profesional . Persoanele pentru care toate acestea nu r mân un simplu deziderat sunt s n toase fizic şi
psihic, cu un bun echilibru interior, au o p rere bun despre ele (stim de sine), nu-şi subestimeaz ,
dar nici nu-şi supraestimeaz capacit ile, pot face fa „din mers" dezam girilor, îşi pot accepta propriile
defecte, pot avea o atitudine tolerant fa de ele şi fa de al ii şi pot face haz cu uşurin de propria lor
persoan , se simt capabile s fac fa în cele mai multe situa ii, nu se las copleşite de propriile emo ii:
team , sup rare, dragoste, gelozie, vinov ie sau griji, se bucur de lucruri simple, de întâmpl ri
cotidiene. Îns , pe cei mai mul i dintre noi, ritmul vie ii moderne i-a angrenat într-un fel de curs contra-
cronometru c reia cu greu îi pot face fa . Ne sim im asalta i, agresa i chiar, de o mul ime de solicit ri,
c rora nu le mai putem face fa cu ajutorul resurselor de care dispunem. Inevitabilul nu întârzie s
apar , sub forma epuiz rii, a bolilor de tot felul, a depresiei, a pierderii interesului fa de via , a
stresului.

Rotter (1966) considera ca dimensiunea fundamentala a personalitatii care

influenteaza comportamentele cotidiene este modul în care persoana percepe sursa
unor recompense (întarire pozitiva) sau sanctiuni (întarire negativa), adica modul în
care stabileste legatura dintre acest sistem si propriul sau comportament. El arata ca
exista doua categorii de indivizi: a. cei care cred ca întaririle pozitive sau negative
decurg direct din ceea ce sunt sau din actiunile proprii, de tot ceea ce li se
întâmpla, dezirabil sau indezirabil, au un locus intern al controlului; (sunt
automotivati, controleaza contextul, manifesta responsabilitate, nu se conformeaza
fara discernamânt, rezista la presiunile externe, atribuie esecul, spre exemplu,
"muncii insuficiente", se automotiveaza dupa înfrângere);

b. cei care cred ca întaririle pozitive sau negative depind de forte exterioare,
independente de ceea ce sunt sau de modul în care au actionat pâna în momentul
aplicarii întaririi; sunt persoane care identifica sursa evenimentelor ca fiind
exterioara lor au un locus extern al controlului ,(sunt motivati extrinsec, nu au
control asupra contextului, sunt însotiti de o responsabilitate diminuata, se supun
natural "celuilalt", cedeaza presiunilor externe, atribuie esecul "destinului nedrept",
"nenorocului" si nu-si schimba nivelul aspiratiilor dupa o înfrângere.

Rotter face din cuplul internalitate / externalitate o dimensiune fundamentala a

personalitatii, o variabila semnificativa a comportamentului unei persoane. Monteil
arata ca dimensiunea internalitate / externalitate a personalitatii va influenta modul
în care subiectul atribuie cauzele succeselor si esecurilor sale fie unor factori interni
(atribuire dispozitionala), fie unor factori externi (atribuire situationala). De
asemenea, cercetarile realizate de Monteil si colaboratorii sai în domeniul educatiei
ajung la concluzia ca: " în cazul în care un individ stabileste o legatura între o
întarire si propriul sau comportament, aceasta va afecta probabilitatea de
reproducere a acestui comportament, într-o situatie asemanatoare". Daca persoana
crede ca întarirea (recompensa sau pedeapsa) tine de actiunea unor factori externi
(persoane exterioare, ghinion, hazard), cercetarile arata ca aceasta probabilitate nu
este afectata.

De exemplu, o persoana care considera ca succcesul sau esecul actiunilor sale, în

diferite planuri sociale, se datoreaza propriei persoane (aptitudini, exercitiu, efort
voluntar sau absenta acestora) dispune de un control intern, asumându-si
responsabilitatea actiunilor si consecintelor acestora, la nivel personal si social. O
astfel de persoana va manifesta tendinta de a repeta acest comportament, în situatii
similare.

Pe de alta parte, o persoana care atribuie cauzele succeselor sau esecurilor sale
unor aspecte exterioare dispune de un control extern, având o responsabilitate mai
scazuta a propriilor actiuni. Cercetarile demonstreaza existenta unor diferente
interpersonale privind dimensiunea controlului extern sau intern al personalitatii,
datorate unor modalitati diferite de atribuire a cauzelor propriului comportament
sau comportamentului altora.

Pe soa ele u u lo us i te al o t olului i te aliştii vo lua ăsu i pe t u a edu e la i i u

șa sele lo de is , u a fi să se efugieze î t -o baie (care a e o p o a ilitate ai a e de a ă â e
i ta tă față de alte zo e ale asei . P i o t ast, pe soa ele u u locus extern al o t olului e te aliştii
au te di ţa de a adopta o atitudi e fatalistă. Astfel de oa e i a putea spu e "Da ă o fi să o , atu i o să
o ; u pot să fa i i u p ivi e la asta." De ulte o i ei u iau i i o ăsu ă de p ote ție. Î a est az, a
fi e te alist este dău ăto .

LePoultier (1986) sustine ca, datorita notelor sale caracteristice (responsabilitate,

asumarea riscului, autonomie decizionala), norma de internalitate trebuie valorizata
în dezvoltarea personalitatii, deoarece este un vector care asigura o mai buna
adaptare la solocitarile mediului decât norma de externalitate.

Numeroase cercetari au demonstrat ca dimensiunea internalitate / externalitate

are numeroase implicatii într-o suita de variabile organizationale. Astfel, internalistii
tind sa fie mai multumiti de munca pe care o fac decât externalistii, îsi percep
superiorii ca initiatori de structuri, relateaza un stres de rol diminuat, se percep mai
autonomi si controlori ai mediului înconjurator, sunt mai stabili pe postul de munca
si profesional.

Totusi, externalistii si internalistii nu pot fi considerati "tipuri" de personalitate

întrucât pe de o parte au mai multe caracteristici comune si putine specifice si pe de
alta parter, credinta în locul controlului extern / intern, constituie doar polii opusi ai
unui continuu pe care în zona mediana se situeaza cele mai multe persoane.

A spune despre o persoana ca are un locus of control intern sau extern fara a ne
referi la contextul situational explicativ în care se fac atribuirile se crede ca este de
asemenea, o caracterizare prea generala. În constructia sa teoretica, J.B.Rotter
considera ca locus of control reprezinta o forma a expectantei generalizate,
constituie o caracteristica a personalitatii si face parte din situatia psihologica.
Abramson (1978) sustine ca indivizii difera în privinta modului habitual de raspuns la
evenimente, fiind de parere ca trebuie facuta distinctia între situatiile în care
evenimentele sunt necontrolabile pentru toti indivizii si situatiile în care
evenimentele sunt necontrolabile doar pentru anumiti indivizi. În primul caz vorbim
de neajutorare universala, iar în al doilea caz vorbim de neajutorare personala.

În alte ocazii, un locus de control extern poate fi benefic. Un internalist se poate blama pe sine
însuşi pentru evenimentele negative și astfel se poate descuraja. Un externalist poate r mâne plin de
speran c se vor schimba circumstanțele. De exemplu, Wilson și Linville (1982, 1985) au realizat
mai multe studii utilizând studenții din anul I de colegiu, afla i în situa ia de risc academic, care
erau marca i de performanțele lor academice s race și foarte îngrijora i cu privire la capacitatea lor
de a face faț facult ii. Pentru jum tate dintre membrii grupului a fost oferit o "terapie a
atribuirii", prin informa ia c astfel de probleme sunt frecvente în timpul primului an, și c notele,
de obicei, cresc în al doilea an. Membrii altui grup au beneficiat de suport emoțional, dar atribuirile
lor au r mas neschimbate. Rezultatele au fost clare. Primul grup care a fost încurajat s fac o
atribuire extern în loc de a se învinui pe sine pentru eșec s-a comportat mai bine la teste dup
terapie, și a ob inut note mai bune în urm torul an.

Teoria atribuirii este o teorie mai veche, care a fost revitalizat în cursul anilor ‘70 și ‘80. Aceasta a
fost propus pentru prima dat într-o carte numit Psihologia relațiilor interpersonale, scris de
Fritz Heider, în 1958. Ce spune aceast teorie?

Heider a spus c noi toți ne comport m ca nişte savanţi amatori în diverse situaţii sociale. Noi
încerc m s -i înțelegem pe ceilal i, inventând teorii pentru a le explica comportamentul. Cel mai
adesea, noi sus inem c o persoan acționeaz în baza predispozițiilor sale interne sau a forțelor
externe... dar nu a ambelor.

O atribuire este o desemnare a responsabilit ii. Este în esenț o analiz cauz -efect a
comportamentului. Dup cum a subliniat Heider , de obicei, vom explica comportamentul într-unul
din cele dou dou moduri. Noi atribuim comportamentul persoanei sau situației.

De exemplu, s presupunem c un prieten a fost eliminat din școal . Heider ar spune c sunteți
susceptibili s construi i o teorie cu privire la ceea ce a cauzat acest eveniment. În construirea
acestei teorii, sunte i susceptibili s face i o alegere: a i putea învinui persoana sau a i putea da vina
pe situație pentru eveniment. Dac da i vina pe persoan , ve i sim i, probabil, c este vina
prietenului vostru pentru eliminarea sa din școal . Dac da i vina pe situație, a i putea simți c
circumstanțele au fost copleșitoare, iar evenimentele nu sunt din vina prietenului vostru. Acest
lucru ilustreaz diferența dintre a atribui un comportament unei persoane sau unei situații.

Evident, atribuirea unui factor sau a altuia pentru un eveniment complex precum eliminarea din
școal este una supra-simplificatoare. Cu siguranț explicația adev rat va implica de multe ori o
interacțiune a persoanei și a situației. În timp ce noi am putea recunoaşte acest punct de vedere
intelectual, perspectiva cheie a lui Heider a fost aceea c oamenii au tendința de a acționa ca şi cum
ar fi sau unul sau altul, nu o interacțiune între cei doi, fapt ce ar modifica comportamentul
oamenilor.

Motto:

“Nu putem admite existenţa unui lucru daca nu-i putem atribui o
semnificaţie”

Cassirer
III. Conceptul de robustete (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) si a fost definit ca o dispozitie de
personalitate, manifestata la nivel cognitiv, emotional si comportamental. Trasatura rezulta din perceptia controlului
personal, al valorii si semnificatiei implicarii si din perceptia evenimentelor si schimbarilor de viata ca stimulante.
Conform autoarei, robustetea implica 3 caracteristici:
1. control - exprima convingerea ca evenimentele pot fi controlate si influentate, aceasta convingere nu implica
expectante naive privind un control total al evenimentelor, ci mai degraba perceperea abilitatilor proprii de a se
raporta activ la mediu, de a-si asuma cu responsabilitate propria soarta.
2. angajarea - exprima tendinta implicarii si persistentei �n scopul propus, convingerea ca evenimentele au sens si
semnificatie, se refera la abilitatea de a crede �n importanta actiunilor �ntreprinse, de a avea un interes real pentru
diversele domenii ale vietii: profesie, familie, relatii interpersonale, institutii sociale.
3. provocarea - deriva din perceptia schimbarilor ca un aspect normal al vietii, care pot oferi sanse de dezvoltare
personala, datorita flexibilitatii cognitive si tolerantei ambiguitatii, experientele noi sunt cautate si interpretate ca
situatii stimulante si benefice.

IV. Sentimentul de coerenta (SC) a fost introdus de Antonovski si este definit ca o orientare cognitiva globala, ce
exprima gradul �n care persoana are convingerea ca:
1. stimulii externi si/sau interni �nt�lniti pe parcursul vietii sunt explicabili si predictibili;
2. are resurse de a face fata stimulilor;
3. solicitarile au sens si scop, deci implicarea si investitia de efort este justificata. Este o „caracteristica esentialmente
cognitiva, ce exprima modul persoanei de a percepe, judeca si interpreta lumea si pe sine" (Antonovski, 1987).

V. Stima de sine (SS) este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si este definita �n multiple moduri.

Unii autori o vad ca reprezent�nd o evaluare globala a propriei persoane (Rosenberg, 1965); alti cercetatori
sugereaza ca SS este determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile
dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare; de asemenea, SS este considerata a fi o atitudine care
descrie gradul �n care persoana are tendinta de a se autoevalua pozitiv si de a respinge atributele negative,

Stima de sine reprezinta modul în care ne evaluam pe noi însine în raport cu

propriile asteptari si cu ceilalti, aceasta fiind direct proportionala cu constientizarea
valorii noastre. Fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata.
Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si
potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare. Capacitatea fiintei umane de a se
proiecta în viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin raportarea la
experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie
la întarirea stimei de sine.

Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele în toate activitatile: cei cu

o înalta apreciere de sine au o mai mare încredere, se mobilizeaza mai mult si
reusesc mai bine, ceea ce consolideaza parerea buna despre sine. Dimpotriva, o
joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determinând astfel o viziune si mai
sumbra asupra propriei persoane. S-a constatat ca în timp ce indivizii cu o ridicata
stima de sine îsi interpreteaza succesele în moduri diferite, apelând la o gama larga
de atribuiri, si se comporta mai variat, cei cu o stima de sine scazuta au
comportamente si autoatribuiri mai restrânse si deci mult mai previzibile.

Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput -

conceptul de sine - si sinele ideal (sau dorit), adica modul în care am vrea sa arate,
sub multiple aspecte, persoana noastra. Investigatiile arata ca nivelul stimei de sine
este legat de valoarea sau importanta si semnificatia pe care subiectii o acorda
calitatilor dorite, sau de frecventa perceputa a diferitelor calitati în rândul
populatiei. În acest sens, combinatia care provoaca cea mai joasa stima de sine este
aceea dintre trasaturile dorite, dar foarte comune, si trasaturi nedorite, dar rar
prezente în mediul populational.

Imaginea despre sine îndeplineste un rol important în relatiile unei persoane cu

cei din jur, precum si calitatea si eficienta activitatii pe care o desfasoara. Imaginea
despre sine influenteaza în mare masura chiar modul în care individul îi apreciaza si
îi califica pe semenii lui; mai mult, particularitatile reactiei unui individ în raporturile
interumane reflecta adesea parerea acestuia despre sine. Orice deformare, fie în
sensul exagerarii unor calitati, fie al minimalizarii acestora se rasfrânge negativ
asupra raporturilor cu ceilalti.

Stima de sine este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si a fost

definita în diferite moduri. Unii autori vad stima de sine ca reprezentând o evaluare
globala a propriei persoane, alti cercetatori sugereaza ca stima de sine este
determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge
scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. Robert si
Monroe vad stima de sine din punct de vedere psihanalitic si considera ca sursele
sentimentelor de autoevaluare si autoapreciere se afla în exterior, în sentimentul de
iubire si aprobare din partea celorlalti.

Patru factori (Simons, 1994) par mai importanti în cresterea stimei de sine:
identificarea cauzelor unei scazute stime de sine si definirea domeniilor importante
de competenta; suportul psiho-afectiv si aprobarea sociala; asimilarea motivatiei de
realizare, afirmare; tehnici psihologice de a face fata dificultatilor si stresului.

VI. �n 1992 Scheier si Carver definesc dispozitia spre optimism ca tendinta generala, relativ stabila, de a avea o
conceptie pozitiva asupra viitorului si experientelor de viata. Persoanele care privesc viata cu optimism evalueaza
mediul social si fizic �n mod pozitiv, investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le
transforma, savureaza mai mult viata, se ajusteaza mai eficient la stres si boala (Carver si colab, 1989).

�n contrast cu optimismul este descris stilul pesimist caracterizat prin expectatii negative privind efectul actiunilor
�ntreprinse. Pesimistii reactioneaza la situatii problematice si dezamagiri prin renuntare, evitare si negare.
Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atributional intern (locus de control intern).

Optimismul este interpretat ca fiind o „trasatura magica" �n predictia sanatatii si a starii de bine, a emotiilor pozitive
si a recuperarii din boala (Scheier si Carver, 1986). S-au pus �n evidenta mai multe cai prin care optimismul
influenteaza sanatatea fizica si psihica. �n primul r�nd se sugereaza ca optimismul influenteaza efortul oamenilor
de a evita bolile prin atentia acordata informatiilor despre factorii de risc (Taylor si Aspinwall, 1996); �n al doilea
r�nd se afirma ca optimismul este un predictor pentru copingul activ �n situatiile de stres si pentru utilizarea
redusa a formelor de coping evitativ, prin negare si retragere (Schwarzer, 1994). De asemenea, optimismul poate
influenta starea de sanatate si prin tendinta de a-si mentine dispozitia afectiva pozitiva chiar �n situatii de stres acut
(Taylor si colab, 1992).

CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

ROLUL CONVINGERILOR DESPRE SINE SI LUME �N PROCESUL DE ADAPTARE AL TINERILOR LA MEDIUL
MILITAR
Psiholog Nicoleta BOB*

Controlul situatiilor si stresul perceput

Controlul situatiilor reduce stresul ; nu realitatea controlului, ci sentimentul de control reprezinta factorul
essential al reducerii nivelului de stress. Pg 140 VEZI STOMATOLOG,AVION,SOFER-PASAGER

Control si Sanatate: Reactiile cardio-vasculare , cat si activitatea neuro-endocrina, au fost mai intense in
timpul perioadelor de lucru, cand ritmul era impus, comparative cu acela cand ritmul era ales de individ,
fapt valabil ptr ritmuri identice.- in Norvegia studiu pe gravide.pg141
KarasekRobert intr-un studio pe 4995 persoane a studiat stresul professional pornind de la doua axe
fundamentale: cererea/constrangerea profesionala si posibilitatea de control a individului.

Acest model permite clasificarea situatiilor de munca : foarte constrangatoare,putin

constrangatoare,munca active si munca pasiva.pg 141

Volum de munca Volum de munca

Scazuta mare

Marja de actiune Scazuta Munca putin Munca activa

constrangatoare

Marja de actiune mare Munca pasiva Munca constrangatoare

Cu cat salariatul este mai putin calificat /stress mare/control redus.

Efectele stresului se concretizeaz , pe de o parte, în modul

în care afecteaz s n tatea - cu referire la problemele fiziologice produse, iar pe de alt parte, în
comportamente problem .
Efecte în plan comportamental
Este vorba, în principal, despre consumul excesiv de alcool
şi fumatul, ca modalit i de a ob ine evadarea imediat din starea de stres şi care, evident, se r sfrâng
asupra s n t ii.
Efecte în plan fiziologic
Leg tura dintre stres şi afec iunile cardiace este deja clar
stabilit . Dac stresul este intens şi hormonii elibera i nu sunt folosi i în efort fizic, atunci ritmul cardiac
crescut şi tensiunea arterial ridicat produc un efect de tensiune în artere şi le
afecteaz ca urmare a sechelelor şi a îngroş rii lor, ceea ce reduce fluxul sanguin şi aportul de oxigen
c tre inim . Într-o condi ie de genul acesta, r spunsul de genul „LUPT SAU FUGI" poate deveni fatal:
hormonii elibera i accelereaz ritmul cardiac pentru a creşte fluxul sanguin c tre muşchi, dar din cauza
faptului c vasele sangvine s-au îngustat, nu ajunge suficient sânge la inim pentru a duce la
îndeplinire solicitarea. Efectul cauzat poate fi infarctul miocardic.
Alte efecte ale stresului
Stresul afecteaz sistemul imunitar, ceea ce explic
frecven a r celilor atunci când suntem stresa i; poate intensifica simptomele în afec iuni ce prezint o
component autoimun (artrit reumatoid ); produce migrene. Este cercetat chiar ipoteza leg turii
dintre stres şi cancer.
Stresul este asociat cu anxietatea şi depresia, ca expresie a efectelor gândirii negative.
MODUL DE PERCEPERE A EVENIMENTULUI
A experimenta o anumit emo ie este o chestiune de
alegere. Argumentele pot fi g site în experien a unor alte culturi (altele decât cultura occidental ), în
tehnicile de management al stresului, în actorie, toate acestea dovedind c ipoteza lipsei controlului
asupra emo iei este nul . Numai c re eaua biochimic şi neuronal ce sus ine tr irile emo ionale nu
func ioneaz dup regulile logicii sau, cu alte cuvinte, odat ce resursele conştiente ale individului au
fost epuizate în confruntarea cu stresorul poten ial, este de presupus c , în fapt, sunt mobilizate
resurse inconştiente. R spunsul de genul „LUPT SAU FUGI" este ilustrativ pentru aceast situa ie.
Aşa c , f r nici un dubiu, declanşarea acestui gen de r spuns este obiectul controlului şi alegerii.
Chiar mai mult, tr irile emo ionale ale oric rei persoane sunt apanajul înv rii. Exist numeroase
tehnici care demonstreaz capacitatea uman de a ajunge la robuste e şi maturizare emo ional ,
ceea ce nu înseamn aplatizare şi
indiferen , ci posibilitatea de alegere şi conştiin de sine.
Metodologia cercetarii
Prezentarea metodelor de investigatie

- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; chestionarul de autoeficienta personala ;

- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; chestionarul pentru evaluarea locusului controlului;

- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; scala stimei de sine Rosenberg .

● hestio a ul de autoeficienta personala cuprinde un numar de 30 de itemi prin

care se evalueaza gradul de eficienta personala sau convingerea subiectului în
realizarea cu succes a unui comportament. Fiecare afirmatie este masurata pe o
scala de la 1 (dezacord puternic) la 6 (acord puternic). Rezultatele pun în evidenta
doua categorii de persoane, cu auto-eficienta crescuta si scazuta;

● chestionarul pentru evaluarea locusului controlului ( "Locus of Control

Questionnaire") a fost elaborat de catre Rotter pentru masurarea dimensiunii
fundamentale a personalitatii - controlul intern si extern. Proba contine 29 de itemi,
fiecare item având doua afirmatii, a si b, care surprind varianta internalitatii
controlului si pe cea a externalitatii. Sarcina subiectului este de a alege una dintre
cele doua afirmatii, în functie de acordul sau dezacordul cu continutul acestora. În
urma aplicarii acestei probe, fiecare subiect investigat va apartine unei anumite
clase, cea a internilor sau clasa externilor;
 ● s ala sti ei de si e Rosenberg ( "The Self Esteem Scale" : S.E.S, 1965) cuprinde
un numar de 10 itemi, fiind o scala de tip cumulativ ( Likert) în care variantele de
raspuns se noteaza astfel: absolut de acord, de acord, nu sunt de acord si, categoric
nu. Aceasta scala se doreste o masura globala a valorii si acceptarii proprii,
dispunând de fidelitate (consistenta interna între 72-88) si validitate concurenta
semnificativa.

Interpretarea datelor:

● Va - stima de sine (distributie normala si simetrica);

● Va - auto-eficienta (distributie normala si simetrica);

● Va - L.O.C. (distributie normala si simetrica);

Ipotezele cercetarii

Ipoteza 1:
 persoanele cu un nivel scazut de auto-eficienta personala coreleaza pozitiv cu
L.O.C. - extern, comparativ cu persoanele cu nivel crescut al auto-eficientei la care
predomina un L.O.C. - intern.

Ipoteza 2:

 exista o corelatie pozitiva între L.O.C. si stima de sine

Piramida nivelurilor neurologice (Robert Dilts)

 Mehrabain, un cercet tor din S.U.A. aprecia c interlocutorii
sunt impresiona i de:
 cuvinte în propor ie de 8%;
 intona ie în propor ie de 23%;
 limbajul corpului în propor ie de 69%.

Educatie/capacitate decizionala/decizie

Capitolul V

STRESUL ŞI FRUSTAREA

Psiholog Violeta BOZAI

64 Stresul şi frustrarea

1. Stresul

1.1. Definiţii şi caracterizări

Stresul se refer atât la situa ia, factorul care amenin pe
cineva, cât şi la starea fizic şi psihic ce rezult . Conflictele se nasc atunci când, simultan, apar mai
multe tendin e în rela ie cu diferite alternative şi când intensitatea lor e relativ egal . K. Lewin a
descris trei tipuri de conflicte posibile:
 evitare - evitare, când ambele alternative sunt negative;
 apropiere - evitare;
 apropiere - apropiere.
Când ne afl m în fa a unei situa ii stresante, ar fi în folosul
nostru s facem o autoanaliz sincer şi corect , care s ne ajute s identific m ce anume declanşeaz
sentimentele de frustrare şi de anxietate, prin înregistrarea evenimentelor mici sau mari care ne sup r
pe parcursul zilei, a emo iilor prin care am trecut (cum ar fi furie sau anxietate) şi a gândurilor sugestive.
Ar trebui s gândim diferit: nu întotdeauna exist posibilitatea de a schimba mediul înconjur tor, dar
putem s schimb m modul de a-l vedea, de a-l interpreta. Examinând lista nemul umirilor, vom
constata c unele vor fi uşor de remediat, în schimb, altele vor necesita mai mult efort şi inventivitate
pentru rezolvare.
Printre tehnicile la care putem apela, abordate îns cu ajutorul unui personal specializat, se
num r : conservarea energiei, tehnicile de relaxare şi vizualizare mental , concentrarea şi auto-
hipnoza. Acupunctura şi homeopatia, al turi de medita ie şi exerci iile de respira ie s-au dovedit a fi
foarte eficiente în controlarea stresului. Nu trebuie neglijat distrac ia şi, mai ales, odihna, exerci iile
fizice, plimb rile în aer liber, contactul cu persoanele optimiste, cu cei dragi, lecturile pl cute, muzica,
respectarea zilelor de odihn din weekend şi a concediilor. Este important pentru s n tate s avem o
atitudine optimist . Pozitivismul, în modul de gândire, permite func ionarea corect a sistemului
imunitar, care devine mai rezistent la agresiunile microbiene. De mai mult timp, anumi i cercet tori
încearc s
 Psiholog Violeta BOZAI 65

perceap rela ia dintre corpul uman şi spirit. Astfel, mai multe studii coreleaz gândurile negative cu un
risc mai ridicat la îmboln viri, iar gândurile pozitive cu o mai bun protec ie a sistemului imunitar.
Viaţa sănătoasă înseamnă, de fapt, bucuria de a trăi!

1.2. Metode recomandate de specialişti pentru

combaterea stresului

* s discut m problemele pe care le avem cu al ii şi s le

cerem ajutorul;
* s ne planific m timpul în mod eficient;
* s avem o gândire pozitiv , s cultiv m tr irile şi
sentimentele pozitive fa de noi înşine şi fa de ceilal i;
* s realiz m un echilibru între munc , timp liber şi somn;
* s oferim şi s primim afec iune;
* s ne rezerv m în fiecare zi un moment de linişte;
* s ne armoniz m aspira iile cu posibilit ile pe care le
avem;
* s cultiv m practicile personale care men in s n tatea: alimenta ie echilibrat , bogat în
vitamine, mişcare, somn de 7-8
ore pe noapte, f r „nop i albe", evitarea exceselor de orice fel;
* s nu uit m c amenajarea locului de munc prin personalizarea lui cu fotografii de familie
sau alte obiecte care ne
fac real pl cere este extrem de important ;
* s afl m care imagini (legate de locul copil riei sau dintr- un concediu de neuitat) ne fac s ne
sim im cel mai bine şi, treptat, prin vizualizare, s încerc m s le suprapunem locului în care ne
petrecem cel mai mult timpul.

2. Frustrarea

2.1. Definiţii şi caracterizări

Uneori trecem linişti i prin diferite etape ale vie ii, suntem
mul umi i de noi, ni se pare c totul este cam la locul lui sau pe cale de a deveni astfel. Dar dintr-o dat ,
f r nici un fel de avertizare,
66 Stresul şi frustrarea

aspectul paşnic al lucrurilor se transform şi nemul umirea începe s îşi fac apari ia, o nemul umire
g unoas , c reia nu reuşim s îi g sim o rezolvare. Sim im c am pierdut controlul, c nu mai depindem
de noi, ci de o soart care nu mai lucreaz în favoarea noastr . Şi atunci, apare acest nepl cut sentiment
de frustrare care nu te poate duce nic ieri, care nu te ajut s ajungi la o rezolvare, care, din contr ,
duce inevitabil la starea de stres. Dac am reuşi s îl deconstruim în toate componentele sale l-am
putea combate pentru a ne putea întoarce la savurarea, netulburat de încruntare, a cafelei de
diminea .
Este evident c am avea numai de câştigat dac am face
efortul de a preveni stresul personal şi de a g si solu iile cele mai bune pentru stabilirea echilibrului
interior, pentru a înfrunta via a cotidian prin disciplinarea propriei personalit i.
Frustrarea este legat de un lucru care te aştep i s se întâmple, dar f r a avea o justificare pe
care s o po i în elege, şi astfel linişti, nu are loc. Frustrat devii când i se pare drept, normal, ca
prezentul s evolueze într-o anumit direc ie, îns te înşeli. Prin urmare, frustrat nu po i fi decât prin
combina ia a dou elemente: o speran neîmplinit şi un sentiment de îndrept ire. Dac suntem
frustra i sim im c ni s-a furat ceva, chit c ni s-a furat ceva ce înc nici nu aveam, dar ni s-a furat un
viitor care era atât de sigur încât îl tr iam înc de pe acum.
Frustrarea este o emo ie negativ care apare atunci când un obstacol exterior, eveniment sau
persoan , ne împiedic s ne atingem scopurile. O explica ie original a apari iei frustr rii o ofer Ellen J.
Langer, profesor de psihologie la Universitatea Harvard: «frustrarea provine din decalajul creat între
aştept rile noastre şi rezultatul real al unei ac iuni». Ea intervine atunci când rezultatul real este sub
aştept rile noastre.
Frustrarea desemneaz dou fenomene: fie împiedicarea cuiva s -şi realizeze un drept sau o
dorin , fie starea psihic ce rezult din acest blocaj. Prin blocaj se în elege un obstacol care este
recunoscut şi este tr it ca atare de persoana respectiv . Exist blocaje (bariere) subiective (ce in de
persoana frustrat ) şi obiective. De asemenea, ele pot avea un caracter permanent (de exemplu,
vederea mai slab ) sau temporar.
 Psiholog Violeta BOZAI 67

2.2. Reacţii la frustrare

Exist dou reac ii la frustrare. O prim reac ie este
conştient . Individul frustrat urm reşte cu asiduitate îndeplinirea scopului, în ciuda obstacolelor. Al doilea
tip, de natur inconştient , apare când frustrarea este atât de intens , încât emo ia negativ amenin
integritatea personalit ii. În acest caz intervin mecanismele de ap rare ale eului şi situa ia este re-
evaluat : „e mai bine c n-am reuşit" sau „şeful meu e de vin , nu eu". Reac iile
fa de bariere ar fi:
1. Eliminarea barierei. Când o furtun te împiedic s ajungi la un concert, iei un taxi cu ajutorul
c ruia ajungi la timp. Desigur exist şi solu ii mai complicate.
2. Ocolirea obstacolului. Un func ionar ar vrea s avanseze într-un post mai bine pl tit, îns , în
institu ia sa are un coleg mai bun. Atunci se transfer la alt institu ie, unde nu exist un rival poten ial.
3. Reacţii compensatorii. Sunt, îns , multe cazuri când nu este posibil nici eliminarea, nici
ocolirea barierei. Atunci, uneori,
apare:
a) Substituirea motivului, cum e cazul unui student îndr gostit de o coleg care se m rit cu
altcineva. Aceast frustrare puternic îl face pe tân r s -şi înzeceasc eforturile profesionale şi s
devin o personalitate în domeniul s u. Dac iubirea sa ar fi fost satisf cut , probabil c nu ar fi ajuns
la o asemenea performan .
A. Adler a subliniat acest gen de reac ii: oamenii care au o inferioritate v dit tind s şi-o
compenseze, c utând s -i domine pe ceilal i într-un domeniu sau altul.
b) În alte cazuri se substituie obiectul reacţiei. Şeful de serviciu admonesteaz un func ionar m runt
(f r a fi vinovat). Acesta se înfurie, dar nu îndr zneşte s reac ioneze. Întors acas , pornind de la o vin
imaginar , îşi descarc nervii pe so ie şi pe copii.
4. Reacţii de apărare ale eului (termenul a fost creat de S. Freud).
a) Refularea - este actul prin care neg m complet un conflict şi motivul s u principal. În
practica psihanalizei se cunosc
68 Stresul şi frustrarea

multe asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulbur ri (ticuri, obsesii). Povestindu-şi
via a, rezult c nu a avut nici un fel de via sexual , ea negând existen a unor trebuin e de ordin
senzual, erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuşeşte s o conving s se c s toreasc . Dup aceea,
toate tulbur rile nevrotice au disp rut.
b) Compensarea prin fantezie - când cineva are insuccese repetate sau se loveşte de bariere
insurmontabile, se consoleaz oarecum în visare. Violonistul ratat viseaz c d concerte de mare
succes. Faptul devine periculos când e înso it de consumul de alcool sau de droguri.
c) Identificarea - adultul care a dorit în tinere e s studieze medicina şi nu a reuşit, se identific
cu fiul s u şi face toate eforturile pentru ca acesta s realizeze cariera visat de el.
d) Proiecţia - când e vorba de o barier subiectiv , deficien a este uneori atribuit altuia,
proiectat asupra lui, astfel încât s i-o poat reproşa. Mincinosul, care şi-a îndep rtat prietenii, îi acuz pe
ceilal i de nesinceritate.
e) Raţionalizarea - este un mod de gândire eronat, în sensul atribuirii de motive superioare unei
conduite reprobabile. Un membru al unui partid nazist îşi denun fratele de a fi înlesnit fuga unui evreu. El o
face cu convingerea c a contribuit la triumful cauzei, când, în fond, la baz a stat ura împotriva fratelui
(preferat de p rin i).
f) Atitudinea reacţională - o constat m atunci când cineva, împiedicat s -şi realizeze o dorin ,
ac ioneaz într-un sens contrar ei. Când mama îi interzice b iatului s mearg la cinema, el se înfurie şi
începe s înve e.

2.3. Consecinţele frustrării

Agresivitatea este o consecin a frustr rii. De câte ori, în
timp ce aşteptai în fa a unui ghişeu nu ai avut impulsul de a brusca func ionara care îşi bea tacticos
cafeaua şi- i ignora mesajele
verbale şi non-verbale?
Un grup de psihologi de la Universitatea Yale a studiat comportamentul agresiv în rela ie cu
frustrarea şi a descoperit c
 Psiholog Violeta BOZAI 69

acesta este de multe ori o consecin a frustr rii. Tipic este exemplul şoferului care, sup rat pe maşina
al c rei motor se stric constant, izbeşte capota, plin de furie. Instigarea la agresivitate creşte
propor ional cu nivelul frustr rii. În plus, frustrarea se asociaz cu creşteri ale ritmului cardiac, la fel
ca şi furia sau comportamentul agresiv.
Frustrarea reprimat duce la depresie. „Ai sim it vreodat c nu mai faci fa sarcinilor de serviciu?
Promovarea aşteptat nu s-a produs, mai mult decât atât, altcineva ocup acum postul mult- visat
Gândeşte-te pu in înainte de a l sa aceste evenimente s te copleşeasc ". Frustrarea, ostilitatea şi furia ne
afecteaz negativ la nivel emo ional, mental, spiritual, dar şi fizic. Pe termen lung, determin instalarea
bolilor coronariene şi a altor afec iuni fizice. Migrenele, tensiunile musculare, afec iunile
gastrointestinale ca ulcerul sau colitele, unele afec iuni dermatologice, tulbur rile circulatorii
(hipertensiunea) sau respiratorii (astmul) îşi au originea în lungi perioade de frustrare, înso ite sau nu
de furie. În completarea acestor manifest ri fizice vin o mul ime de probleme emo ionale ce rezult din
reprimarea frustr rii şi a furiei. Acestea pot varia de la episoade de agresivitate pân la depresie şi
tendin e spre sinucidere.
Paradoxal, frustr rile te pot motiva în ob inerea succesului. Deseori efortul sus inut într-o
ac iune care nu a reuşit de prima dat poate fi determinant pentru succesul nostru. E normal s fii
frustrat când nu- i po i atinge scopul, dar e bine s ştii c e aproape imposibil s faci întotdeauna ce i-ai
propus. Frustrarea, ca şi stresul, face parte din via a noastr . Un factor care duce la eliminarea
stresului şi a frustr rii este visul care se deruleaz în timpul somnului.

2.4. Cum să faci faţă frustrării

Formulează întrebări relevante. Atunci când eşti frustrat,
este foarte simplu s pui întreb ri care nu rezolv situa ia, de genul: „De ce mi s-a întâmplat tocmai
mie?", „De ce via a este atât de nedreapt ?" Este necesar s ne punem întreb ri care, în loc de
70 Stresul şi frustrarea

a ne bloca resursele, ne deschid noi uşi: „Ce este cu adev rat

important pentru mine?"
Păstrează-ţi concentrarea - identifică problema. În mijlocul unei crize este foarte uşor s - i pierzi
concentrarea. Se spune c o problem bine definit este o problem pe jum tate rezolvat . Pe m sur
ce experien a dramatic se desf şoar , cel mai bun lucru
este s urm reşti rezultatele şi s redefineşti continuu problema.
Ia o pauză. Este important s iei o pauz . Nu l sa problema s te obsedeze. Din când în când,
este esen ial s te distan ezi pu in de evenimentele curente. Opreşte-te pentru un timp. O plimbare în
parc ar fi o idee bun . Vei fi surprins s descoperi cât de multe resurse ai.
Priveşte totul în perspectivă. Frustrarea este o reac ie
emo ional . Nu se întâmpl în afar , ci are loc în interiorul t u. Observ cu aten ie momentele când eşti
frustrat. Nu te judeca prea aspru, blamarea nu va rezolva nimic. În schimb, întreab -te: "Peste trei ani va
mai avea sens s fiu sup rat din aceast cauz ?" Mai mult ca sigur c nu.
Fă haz de necaz. Suntem în permanen vulnerabili la stres din cauza faptului c lu m totul mult
prea în serios. Înva s râzi de tine sau de situa ie. Lucrurile care par sup r toare în prezent, vor p rea
pline de umor mai târziu.
Cere ajutor. O situa ie frustrant devine de multe ori suportabil când este împ rt şit unui
prieten. Cere ajutor. Exist vreo regul care spune c trebuie s treci singur prin toate
încerc rile vie ii?
Poate c frustrarea este un proces de maturizare, unul care
ne înva s fim mai maleabili şi mai în eleg tori cu cei din jur, poate trebuie s îi mul umim c din
cauza ei nu ne-am omorât unii pe al ii, dar tot zic c este un mod cam dur de a înv a umilin a. Cu mare
pl cere am renun a la toate sentimentele de frustrare pe care le tr im şi ne-am întoarce la inocen a
judec rii şi ironiei. Sau, de ce nu, la furie, pentru c atunci m car sentimentul ac iunii ne face s credem
c înc mai avem control şi nu trebuie s accept m ceva impus.
 Psiholog Violeta BOZAI 71

Deşi am sperat s g sim un mod de a ocoli frustrarea, se pare c nu prea exist o rezolvare.
Aşa c , dac eşti frustrat, aşteapt ca dorin ele s i se schimbe şi premiaz -te pentru cumin enie cu ce
î i place mai mult.

3. Ştiaţi c ...?

* persoanele cele mai sociabile sunt cele care au cea mai

bun protec ie imunitar ?
* cei care sunt mai optimişti se îmboln vesc mai rar decât
pesimiştii?
* supuse unui stres permanent, mijloacele de ap rare natural nu mai au aceleaşi calit i,
indivizii devenind astfel mai
vulnerabili?
* starea de spirit schimb toare şi nervozitatea accentuat
sunt factori care duc la gestionarea slab a stresului?
* stresul poate provoca comportamente riscante, precum
alcoolismul, care are efecte distrug toare asupra imunit ii?
* stresul poate fi şi un factor de risc în apari ia unor forme
de cancer?
* râsul este una dintre cele mai bune terapii, afirm specialiştii care au demonstrat în
premier rela ia dintre buna
dispozi ie şi prevenirea maladiilor cardiace?
* cei care reuşesc s -şi p streze calmul în situa iile critice la
care sunt supuşi sunt mai avantaja i?
 Cu acea ocazie am realizat c , într-adev r, este nevoie s ne propunem plasarea conceptului
de inteligenţ emoţional în centrul tuturor demersurilor de asisten psihologic a personalului. Ca s
folosim o expresie consacrat în psihologie, mai ales în psihanaliza freudian , inteligen a emo ional
este „calea regal " c tre robusteţe psihic .

Neputinta invatata

Strategii de adaptare

Procese de coping( to cope with- a face fata)

apreciaza ca hiperreactivitatea, ca si trasatura individuala stabila, reprezinta veriga explicativa �n mecanismul

trecerii de la reactii la procese patologice (disfunctii si boli psihosomatice).

Conceptul de coping vizeaza forme ale activitatii interne sau externe, de prelucrare si restructurare a informatiei, de
luare de decizii si actiuni propriu- zise, cu scopul de ajunge la efectul dorit cu un cost minim. Copingul este definit ca
efort cognitiv si comportamental de a reduce, stap�ni sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc
resursele personale (Lazarus si Folkman, 1984).

�n ceea ce priveste clasificarea strategiilor de coping, cea mai utilizata este cea dihotomizata �n: coping focalizat
spre problema si coping focalizat spre emotie si apartine lui Lazarus si colaboratori (1984, 1987). Ajustarile
focalizate spre probleme sunt actiuni orientate direct spre rezolvarea, redefinirea sau minimalizarea situatiei
stresante; mai poarta numele si de coping instrumental (coping activ). Ajustarea focalizata spre emotie, numita si
coping indirect (coping pasiv), este orientata spre persoana �n scopul reducerii sau controlarii raspunsului emotional
la stresori. �n aceasta categorie sunt incluse si asa- numitele strategii paleative, cum sunt: uzul alcoolului,
sedativelor si tranchilizantelor, drogurilor, tehnicilor de relaxare etc.

Preferinta pentru actiunea directa versus activarea mecanismelor defensive este determinata si de caracteristicile
individuale. Convingerea ca nu poti face fata situatiei determina persoana sa-si reprime impulsul spre actiune sau sa
nege necesitatea interventiei directe. Persoanele sociabile, confidente �n abilitatile lor interpersonale s-au dovedit a
folosi mult mai frecvent actiuni directe de coping dec�t mecanisme evitative (Taylor si Aspinwall, 1996).
Mecanismele defensive sunt activate diferit de diverse persoane pentru a face fata situatiilor de stres. Unii se
confrunta cu situatia stresanta prin umor, altii, prin reprimare si negare, iar altii prefera rationalizarea si
intelectualizarea.

Efectul diferentelor interpersonale se manifesta si �n preferinta pentru diversele forme de actiune directa �n
confruntarea cu situatia stresanta. Tipul de coping va depinde de abilitatile intelectuale, de nivelul creativitatii si
ingeniozitatii, al cunostintelor sau al aptitudinilor speciale. Trasaturile dinamico- energetice ale personalitatii
influenteaza de asemenea tipul de coping direct (Strelau, 1989).

Cercetarile lui Lazarus (1993) sugereaza ca oamenii utilizeaza at�t copingul focalizat pe problema, c�t si cel
focalizat pe emotie pentru a face fata situatiei de stres, iar optiunea depinde de tipul de amenintare. Totusi, unii autori
constata diferente �n predominarea utilizarii unei forme sau alta de coping. Persoanele cu scoruri mari la iritabilitate
ca si trasatura au tendinta de a folosi forme de coping de tipul „atacului", �n timp ce persoanele cu scoruri mari la
anxietate opteaza pentru coping emotional.

Watson si Hubbard (1996) au aratat ca persoanele cu scoruri ridicate la neuroticism prezinta mecanisme de coping
pasive si ineficiente, iar persoanele extroverte utilizeaza strategii de suport si reinterpretare pozitiva. Chiar la
persoanele cu preferinte pentru copingul focalizat pe emotie s-au constatat diferente interindividuale. Unele dintre ele
vor alege tehnici de relaxare pentru a face fata situatiei stresante perceputa ca incontrolabila, altii �si vor exprima
verbal emotiile si tensiunea pentru efectul de descarcare, iar o alta categorie va recurge la consum exagerat de alcool
pentru a se „anestezia" si evita confruntarea cu problema.
Rezultatele unor studii longitudinale arata ca utilizarea strategiilor de coping caracterizate prin evitare, distantare fata
de stresor, la fel si descarcarea emotionala si utilizarea raspunsului pasiv cognitiv �n relatie cu evenimentele
negative de viata influenteaza cresterea intensitatii dispozitiei depresive. �n contrast, utilizarea strategiilor de coping
caracterizat prin �ncercari active de relationare cu stresorul este asociata cu nivelul scazut al dispozitiei depresive
(Sherbourne, 1995, Tinko, Storel si Moos, 1992).

Din diferentele individuale poate decurge si paleta utilizarii repertoriului de coping. O persoana flexibila va folosi o
arie larga de strategii de coping, de cele mai multe ori adaptate situatiei concrete, spre deosebire de persoana rigida
care utilizeaza un numar redus de forme de coping.

Caracteristicele personale influenteaza si efectul implementarii unei strategii de coping. Abilitatii cognitive si sociale
nu influenteaza doar alegerea tipului de coping, ci si eficienta si calitatea rezultatului. Daca implementarea
copingului solicita un efort intens si prelungit, efectul cumulativ al utilizarii acelor forme de coping, chiar de succes
pe termen scurt, poate fi sever pe termen lung.

Calver si colaboratorii (1989) au aratat ca strategiile de coping focalizate pe problema se relationeaza cu

comportamentul de tip A si optimism, �n timp ce strategiile focalizate pe emotii au fost relationate cu anxietatea ca
si trasatura. Tot Carver (1989) evidentiaza prin studiile sale o corelatie pozitiva �ntre stima de sine si copingul activ
sau planificare si corelatia negativa cu strategiile de evitare.

Demkley si Blankstein (2000) au �ncercat sa evidentieze prin studiile lor relatia dintre perfectionismul autocritic si
distresul curent (depresie, furie, simptome psihosomatice). Astfel, perfectionismul autocritic a corelat semnificativ cu
copingul dezadaptativ, persoanele cu perfectionism autocritic accentuat tind sa raspunda la situatii stresante prin
coping emotional, autoblamare, angajare �n alte activitati si mai putin prin coping activ, experiment�nd de
asemenea sentimente ca lipsa sperantei si neajutorare (Flett si colab., 1996).

�ntr-un studiu efectuat pe adolescenti, Wills si Hirky (1996) au �ncercat sa stabileasca o relatie �ntre tipul de
coping utilizat si consumul de alcool (si alte substante). Rezultatele studiului au aratat ca adolescentii care �n mod
curent utilizau copingul focalizat pe problema prezentau o probabilitate mai mica de a consuma alcool, �n timp ce
adolescentii care utilizau copingul focalizat pe emotie prezentau o probabilitate ridicata de a consuma alcool.

�n ceea ce priveste relatia anxietate- coping, unele studii au identificat copingul pasiv ca fiind predictor pentru
anxietate (Rodrigue, Boggs, Weiner si Behen, 1993), iar copingul evitativ cognitiv ca fiind asociat cu intensificarea
simptomelor depresive si anxioase �n conditii de stres.

Se �ncearca, de asemenea, realizarea unei dihotomii �ntre stilul de coping stabil �n timp si �n situatii diferite si
copingul situational.

Orice modificare a stilului de viata implica un proces de adaptare. Acest proces se deruleaza si �n cazul trecerii
tinerilor din mediul civil �n cel militar, atunci c�nd se executa �ncorporarea. Astfel, t�narul recrut trebuie sa se
adapteze la spatiul social al c�mpului de lupta sau al cazarmii, la ritmul si rigorile vietii militare, gruparea �n
unitati si subunitati, la ierarhia militara si �n general la maniera de aderare la valorile institutiei militare.

Studiile de specialitate au relevat existenta unor trasaturi de personalitate care favorizeaza sau defavorizeaza
integrarea �n mediul militar, iar acestea coreleaza �n mod specific cu potentialul motivational. "Nucleul adaptativ"
exprima posibilitatile persoanei de a se subordona fata de autoritate, de a suporta anumite privatiuni, constr�ngeri si
conditii mai grele de viata, mentinerea unei reactivitati emotionale adecvate si a unui tonus optim, pe fondul
deschiderii spre grup si spre normele sale, toate acestea sustinute de o inteligenta comportamentala corespunzatoare.
O personalitate structural dizarmonica, cu accentuari si fragilitati care face fata cu greu unor situatii obisnuite de
viata, chiar si �ntr-un mediu familiar, va avea o motivatie scazuta fata de schimbarea existentei cotidiene si
integrarea �ntr-un mediu nou, solicitant �n care va trebui sa faca fata unor dificultati suplimentare si unor exigente
 sporite. Experienta clinica �n mediul militar a relevat ca soldatii inadaptati sunt de fapt "inadaptatii social
anterior"(Rosu, Tanasescu, 1998).

Lucrarile de specialitate si cercetarile sociologice arata faptul ca tulburarile de comportament �si au rareori originea
�ntr-o singura cauza si de regula sunt rezultanta mai multor categorii de factori, cum ar fi: structura de personalitate,
modelele valorice promovate �n procesul de socializare(in familie, scoala, prieteni, profesie), conditii de mediu,
context, etc. S-a evidentiat ca, �n general reactiile dezadaptative si tulburarile de comportament au la baza cauze
care tin de individ si mai putin cauze care tin de mediul militar. Astfel, ele sunt �nt�lnite la tineri insuficient
maturizati psihic si social, cu carente educationale sau cu o personalitate dizarmonica sau deficiente cognitive. Deci,
aceste comportamente dezadaptative sunt la un moment dat "solutii" gasite de persoane cu o anumita fragilitate
psihica la presiunile mediului.

Pornind de la cele trei ipoteze teoretice enuntate, studiul de fata �si propune ca obiectiv general identificarea acelor

scheme cognitive care opereaza ca factori protectori �n stres, iar ca obiective specifice:
1. sa identifice daca intensitatea distresului la soldati este influentata de diferentele individuale de natura cognitiva;
2. sa examineze relatia dintre schemele cognitive si preferinta soldatilor pentru utilizarea anumitor strategii de coping.
Prin modul de verificare a obiectivelor specifice deriva urmatoarele ipoteze specifice:
1. soldatii caracterizati prin cognitii pozitive despre sine si lume vor avea un nivel redus de distres psihologic si
somatic;
2. soldatii care �si percep valoarea proprie, abilitatile de a face fata sarcinilor si evalueaza lumea sociala ca fiind

structurata, anticipabila si controlabila vor utiliza �n proportie mai mare formele de coping activ si �n mai mica
masura copingul pasiv- emotional.

BIBLIOGRAFIE

1. Armasu, V, 2000 "Dimensiunile sociologice ale adaptarii �n mediul militar", Spirit Militar Modern, Bucuresti, nr.
6,
2. Baban, A., (1998), "Stres si personalitate", Edit. Presa Universitara Clujeana", Cluj- Napoca
3. Blalock, I. A., Joiner Jr., Th. E, 2000 "Interaction of cognitive avoidance coping and stress �n predicting
depression/anxiety", Cognitive Therapy and Research, vol. 24, nr. 1
4. Carver, C. S., Scheier, M. F., Weintraunb, J. K., (1989), "Assessing coping strategies; a theoretically based
approach", Jurnal of Personality and Social Psyehology, nr. 56
5. Cioloca, I., Stoianovici, I., (1998), " Comportamentul deviant �n timpul stagiului militar", Spirit Militar Modern,
Bucuresti, nr. 3- 4
6. Derevenco, P., Anghel, I., Balan, A., (1992), "Stressul �n sanatate si boala", Edit. Dacia, Cluj- Napoca
7. Dobre, C., (2000), " Aspecte psihologice ale adaptarii recrutilor la cerintele mediului militar", Revista Fortelor
Terestre, Bucuresti, nr. 4
8. Hobfoll, St. E., Pekrun, R., (1999), "Anxiety, stres, and coping", International Journal, Horwood Academic
Publischers, vol. 12, nr. 2
9. Lazarus, (1967), "Psychological Stress and coping process", Mc. Graw Hill, N. Y.,
Stiinta de a te relaxa

Efect comparativ intre relaxarea recuperare si mini –relaxari

Curba de stres a unui subiect care efectueaza o relaxare complete la sf.zilei

stres

RELAXARE COMPLETA

timp

Stres

Mini-relaxare

Timp

Curba de stres a unui subiect care efectueaza mai multe mini relaxari in timpul unei zile

Pg 257

Conditionare progresiva 5 secunde cand porniti masina de ex.

Maturitatea vocational in clasa a ix a, stabilita cu ajutorulinformatiilor profesionale,orientarea

scolara si profesionala,planificarea si maturitatea intereselor au prezentat relatii semnificative cu succesul
motivational in primii ani de dupa adolescent.pg 438DEZVOLTAREA CARIEREI/EDUCATIA SI LUMEA MUNCII.
78 Stresul în profesia de poliţist

Multe din aceste tehnici au ca puncte de pornire în elegerea

modului în care au loc înv area, memorarea, şi declanşarea comportamentelor şi considerarea
faptului c oamenii se afl într-o continu schimbare, c nivelurile de conştientizare atinse sunt fluide şi
variaz , c nivelurile de activare percepute şi preferate se schimb .
Fundamentul teoretic al celor expuse, aşa cum este prezentat de Apter (2001), const în
existen a unor categorii de st ri / stiluri meta-motivaţionale, care nu sunt altceva decât rezultatul
împletirii valorilor de factur afectiv şi a modalit ilor de a experimenta lumea. Este vorba despre
patru st ri / stiluri bipolare, descrise ca nişte axe, care reprezint continuumuri între
extremele urm toare:
- a te sim i juc uş (a fi într-o form ludic ) / a fi serios;
- conformism / nevoia de schimbare;
- a intra în rol de competitor / sus in tor; - autocentrare / allocentrare.
Chiar dac , teoretic, exist infinite posibilit i de st ri /
stiluri, oamenii prefer şi selecteaz anumite combina ii de st ri, care se reflect în maniera de înv are,
memorare, comportament şi care se împletesc. În orice moment, oamenii se afl într-una din cele dou
extreme ale fiec rei st ri, în orice combina ie posibil . Astfel, se explic cum apreciem o experien ca
fiind pl cut într-o ocazie, dar nepl cut cu alt ocazie.
În general, oamenii îşi manifest preferin a pentru una sau alta din componentele perechii
bipolare, ceea ce se poate reflecta într-un anume pattern, dar exist şi momente în care are loc
comutarea pe cealalt component . Se întâmpl aşa ca urmare a interven iei unuia sau chiar tuturor
dintre urm torii trei factori, cu condi ia s fie suficient de puternici pentru a-i dep şi pe aceia care
ac ioneaz împotriva schimb rii:
 evenimentele sau aştept rile / montajele afective;
 frustrarea (în cazul în care, aflându-ne într-o anumit
stare, nu putem ob ine rezultatul dorit şi, dup un timp,
pur şi simplu, adopt m starea opus );
 Psiholog Cristiana DUMITRU 79

 satura ia, care apare atunci când o persoan s-a aflat

ceva vreme în aceeaşi stare.
În plus, se poate spune chiar c intervine, într-un anume grad, controlul conştient.
Ilustrative sunt, în acest sens, exemplele atle ilor şi performerilor.
În literatura de specialitate, aceste cunoştin e sunt reunite în teoria comut rii. Prin comutare
sau trecerea de la o stare la alta se explic cum de modul de a percepe stresul variaz atât de mult, nu
doar de la un individ la altul, ci chiar când vine vorba despre una şi aceeaşi persoan . Totul depinde
de componen a combina iei active la un moment dat. Astfel, putem în elege de ce performan a este
asociat atât cu niveluri ridicate de activare / mobilizare, cât şi cu niveluri reduse de activare /
mobilizare. Totul depinde de starea / stilul meta-motiva ional în care persoana se afl în acea ocazie.

RESTRUCTURAREA COGNITIV
Restructurarea cognitiv înseamn reorganizarea modului
în care percepem lumea, ceea ce implic o foarte mare doz de subiectivism. Suntem subiectivi atunci
când acord m tot felul de semnifica ii remarcilor din partea celorlal i, fie c sunt prieteni sau doar colegi,
chiar dac nu exist nici o inten ie ascuns în acestea. În acest caz, este foarte clar c ne afl m în fa a
unui exemplu de gândire ira ional .
Alte asemenea „mostre" de gândire ira ional ar fi: - Aceast situa ie este total lipsit de
speran .
- De ce mi se întâmpl mereu probleme dintr-astea?
- N-am nici o şans s termin acest proiect la timp!
Întreb rile care se impun în asemenea momente sunt:
- Ce simt când fac o asemenea remarc ?
- Aş spune c remarca mea este întocmai şi în întregime
adev rat ?
- Aceast remarc m-a f cut s m simt mai bine sau mai
r u, inând cont de faptul c m sim eam deja un pic stresat/ ?
80 Stresul în profesia de poliţist

Sunt doar câteva exemple în care propria gândire

ac ioneaz împotriva noastr în situa ii care pot genera stres, dar nu-l genereaz automat. Majoritatea
reac iilor de stres tr ite rezult din propriul mod de gândire. Tocmai de aceea, orice intervenţie
de management al stresului parcurge urm toarele etape:
 înv area modalit ii de recunoaştere a gândurilor
distorsionate;
 schimbarea gândurilor distorsionate prin achizi ia
modului de combatere a afirma iilor ira ionale;
 managementul mâniei, folosind tehnici cognitive;
 punerea în practic a noilor abilit i înv ate în situa ii din
via a de zi cu zi;
 înv area modalit ii de recunoaştere a gândurilor
distorsionate.
Robert Sapolsky, specialist în tehnicile de management al stresului, este de p rere c sursa
primar / factorul primar al instal rii stresului ine de natura uman , de faptul c putem gândi despre
felul în care gândim ca urmare a posibilit ii noastre de a p stra o imagine / o informa ie în minte atât
timp cât dorim. De aceea, spre deosebire de noi, animalele care nu pot realiza acest lucru nu se
îmboln vesc de ulcer. Deîndat ce pr d torul a ieşit din câmpul s u perceptiv, animalul l-a uitat. Cu alte
cuvinte, sunt alertate de pr d tor exclusiv când acesta este prezent. În schimb, noi, oamenii, putem
p stra vii în minte gândurile despre tot felul de „pr d tori", în orice caz, despre toat gama de
probleme. Din fericire, suntem capabili şi s ne imagin m solu iile la aceste probleme. Avem
incredibila putere de a ne imagina cum s ne
schimb m comportamentul pentru a func iona mai bine în viitor.
Abilitatea de auto-observa ie poate fi atât o binecuvântare, cât şi un blestem. Câteodat ,
folosim aceast abilitate pentru a ne r zgândi, a ne submina şi a critica lucrurile pe care le facem.
Ac ion m şi reac ion m simultan. Auto-observa ia ne poate elibera de stres sau ne poate condamna pe
via la perturb ri emo ionale şi fr mântare.
 Psiholog Cristiana DUMITRU 81

În acest context, Albert Ellis scria: „Cu cât alegem mai mult s ne folosim puterea de
conştientizare pentru a ne analiza scopurile şi dorin ele, cu atât mai mult ne înt rim liberul arbitru şi
capacitatea de a decide singuri. Abilitatea de auto-observa ie se concretizeaz / se materializeaz în
demersul de dialog interior. Prin acest dialog interior, pe de o parte, putem „s ne fur m singuri c ciula",
spunându-ne lucruri de genul „Nu voi reuşi niciodat nimic", iar pe alt parte, ne putem men ine în
direc ia scopurilor noastre în felul urm tor: „Pot ob ine tot ce vreau dac muncesc din greu şi r mân
concentrat asupra scopului meu". Gândurile pozitive, de încurajare şi mobilizare, ra ionale ne pot şlefui /
modela destinul într-o direc ie, iar cele negative, distorsionate, ira ionale, confuze, de descurajare ne
modeleaz destinul într-alt direc ie. Aceasta înseamn c putem alege cum vrem s gândim şi s ne
comport m.
Când trebuie s facem ceva despre care CREDEM c ne
pune într-o situa ie jenant , dialogul interior poate ac iona în sens inhibitor. Convorbirea cu noi înşine
este adesea generat de reguli interioare puternice, despre care cei mai mul i dintre noi nu suntem
conştien i.
„N-o s m fac de râs niciodat în public", „Va fi groaznic dac o s m fac de râs în fa a altora",
sunt exemple de asemenea reguli nescrise. Tocmai din aceast cauz ne este team s facem ceva
pentru prima dat , s ne dezv luim cele mai profunde sentimente.
În situa ia în care facem ceva pentru prima dat , acest gen de dialog interior sun cam aşa: „Nu
pot. Va fi dificil. De ce fac asta? O s m fac de râs. Lumea o s râd de mine. Sunt prea
b trân pentru a face lucruri pe care nu le-am f cut pân acum."
Atunci când facem o greşeal , acelaşi gen de dialog interior
const în urm toarele: „Ce idiot sunt! Este groaznic! Ur sc s fac greşeli! M caracterizeaz asta.
Întotdeauna fac greşeli." Un asemenea dialog interior, dac este puternic, ne poate împiedica s
experiment m ceva nou. Ne poate face s sim im o team atât de mare fa de greşeli încât nu ne mai
asum m nici un fel de risc.
82 Stresul în profesia de poliţist

Re inerea chiar şi-n fa a celor mai mici riscuri ne poate bloca dezvoltarea, ne „ucide" creativitatea şi
spontaneitatea.
Aaron Beck enumer alte câteva reguli nescrise asemenea
celor prezentate deja:
 Pentru a fi fericit trebuie s am succes tot timpul!
 Pentru a fi fericit trebuie s fiu acceptat de toat lumea şi
s fiu pl cut de toat lumea întotdeauna!
 Dac nu sunt în vârf, nu sunt bun de nimic!
 Dac fac o greşeal , sunt un prost!
 Valoarea mea depinde de ceea ce cred ceilal i despre
mine!
 Nu pot tr i f r „marea dragoste"!
 Dac o persoan nu este de acord cu mine, asta
înseamn c nu m place!
Evident c mul i dintre noi sunt tenta i s cread c aceste reguli nu sunt valabile pentru ei, nu li
se aplic . Şi totuşi, cel pu in o dat în via au fost sup ra i din cauz c n-au ob inut ce-au vrut sau
cineva nu i-a pl cut sau au ieşit pe locul doi sau au f cut o greşeal sau cineva nu le-a apreciat p rerea
sau vreun / vreo fost / fost i-a p r sit sau cineva nu a fost de acord cu ei. Au existat anumite momente
în via când probabil c au fost afecta i de fiecare din aceste reguli nescrise. Aceasta deoarece
nimeni nu e perfect. În plus, ceilal i pot fi conduşi de reguli diferite, chiar contradictorii. De aceea,
aceste reguli sunt frecvent înc lcate. În consecin , ne sim im irita i şi sup ra i. Sunt cazuri în care
aceste reguli se dovedesc atât de puternice încât pot distruge prietenii, destr ma c s torii şi ne fac s ne
pierdem încrederea în noi.
Afirmaţiile de genul „Ar trebui" sau „Trebuie"
Regulile interioare adesea includ expresii de genul „Ar
trebui" sau „Trebuie". De aceea, acest tip de gândire este denumit „absolutist" - fiind foarte „dictatorial", cu
atât mai mult cu cât uneori, deşi prezente, nu sunt exprimate ca atare.
Dramatizarea
Se refer la prezen a în vocabularul cuiva a cuvintelor
„extreme" de genul „groaznic", „cumplit". Oamenii care gândesc în
 Psiholog Cristiana DUMITRU 83

felul acesta pleac de la presupozi ia c nu exist „uneori dificil", ci exclusiv „ÎNTOTDEAUNA dificil" şi se
aşteapt ca lucrurile s se întâmple în consecin . Asemenea persoane exagereaz poten iala
gravitate a oric rei probleme.

Un alt exemplu de gândire ira ional este „Nu suport s ".

Albert Ellis a definit secvenţele procesului de apariţie a

stressului ca termeni ai unei ecua ii:
- evenimentul activator / întâmplarea / situa ia (A);
- interpretarea întâmpl rii (B);
- reac ia de stres = consecin a (C), astfel c A+B=C. Cu
alte cuvinte, ceea ce gândim despre o situa ie determin ceea ce sim im în leg tur cu acea situa ie.
Gânduri diferite, asociate
aceleiaşi situa ii, duc la moduri diferite de a tr i acea situa ie.
S ne referim la un exemplu concret: s presupunem c avem o pan de cauciuc în drum spre
locul de munc . Aceasta este situa ia / evenimentul activator. În fa a acestei situa ii putem gândi astfel:
„Este cel mai r u lucru care mi se putea întâmpla. N-o s -mi repar niciodat cauciucul sta. O s întârzii
la serviciu şi probabil c voi fi dat afar ." În consecin , ne sim im sup ra i şi frustra i. Sau, în fa a
aceleiaşi situa ii, putem gândi: „O pan de cauciuc. Nu e mare lucru! Pot s -l schimb şi singur sau pot
chema pe cineva care s m ajute. O s -l sun pe şeful meu şi o s -i explic ce s-a întâmplat. Va în elege.
Oricui i se poate întâmpla s aib o pan de cauciuc, m car o dat ." Ca urmare, ne sim im mai pu in
stresa i şi capabili s facem fa situa iei.
Cei mai mul i oameni, de obicei, nu sunt conştien i de
existen a acestor gânduri şi consider c stresul este rezultatul
inevitabil şi nemijlocit al întâmpl rii / evenimentului activator.

Schimbarea gândurilor distorsionate prin achizi ia modului de combatere a afirma iilor ira ionale.
Orice schimbare începe cu conştientizarea obiectului schimb rii.
84 Stresul în profesia de poliţist

Un prim pas c tre schimbare, la îndemâna oricui, este

„contabilizarea" situaţiilor stresante prin care am trecut, în felul
urm tor:
1) notarea unei scurte descrieri a situa iei;
2) „refacerea" dialogului interior astfel încât s ne amintim
cât mai multe detalii;
3) analiza calit ii dialogului interior, luând drept criteriu, apropierea de unul din cei doi poli: „M-a
f cut s m simt mai bine"/ „M-a f cut s m simt mai r u".
Iat cinci tehnici pe care le putem folosi pentru a ne
men ine gândurile limpezi şi ra ionale:
1) G seşte ceva bun în orice situa ie!
2) Controleaz - i dialogul interior!
3) Evit s cau i vin cuiva!
4) Priveşte înainte! Concentreaz -te pe ce va fi!
5) Nu uita c , dac încalci aceste reguli, po i deveni stresat! Toate acestea sunt tehnici de
restructurare cognitiv tocmai
pentru c ne ajut s reorganiz m modul în care vedem lumea.
Lupta cu gândurile ira ionale presupune evaluarea acestor convingeri ira ionale şi
recunoaşterea a ceea ce sunt ele cu adev rat: expresii ale frustr rii bazate doar pe o brum de adev r
şi exagerarea tuturor propor iilor. De exemplu, obişnuim s ne spunem: „Şefa mea este o tic loas
absolut ! Mereu îmi d de lucru în ultima clip ." Acesta este un exemplu clar de distorsionare a
adev rului. Dac analiz m aceste remarci, vom avea m sura în care ele stau în picioare / sunt valide.
Dac şefa este într-adev r o tic loas absolut , aceasta înseamn c niciodat ea nu a f cut un lucru bun,
indiferent pentru cine. Dac ar fi s examin m atent afirma iile f cute, ne vom aminti cel pu in o ocazie
în care şefa ne-a m rit salariul sau ne-a l sat s plec m mai devreme acas sau chiar ne-a l udat
pentru munca noastr . Aşa c mai corect ar fi s
spunem aşa: „Câteodat e greu s lucrezi cu şefa mea."
În fa a „cuantificatorilor universali" de genul „niciodat " sau „întotdeauna", cea mai adecvat
reac ie este: „De fapt, nu întotdeauna şefa mea îmi d ceva de f cut în ultimul moment. În ultimele
dou s pt mâni n-a f cut deloc aşa ceva".
 Psiholog Cristiana DUMITRU 85

Combaterea gândurilor iraţionale presupune parcurgerea

unui proces marcat de urm toarele întreb ri:
1) Cât de adev rate sunt aceste remarci?
2) Pot fi dovedite?
3) Sunt general valabile sau sunt adev rate doar în anumite
cazuri?
Un alt mod de combatere a remarcilor ira ionale este identificarea prezen ei evidente sau „în
umbr " a afirma iilor de genul „trebuie" şi sanc ionarea lor.
Albert Ellis este de p rere c se disting trei categorii de
afirmaţii gen „trebuie..."
1) având drept int propria persoan (Trebuie s fac
lucrurile perfect! / Trebuie s am succes! / Trebuie s fiu iubit!);
2) îndreptate c tre al ii (Ceilal i trebuie s -şi fac treaba cât de bine pot! / Ceilal i trebuie s se
comporte respectând regulile
mele! Ceilal i trebuie s se poarte frumos cu mine întotdeauna!);
3) orientate împotriva condi iilor de munc , de mediu şi împotriva lumii (rânduielilor lumeşti)
(Via a n-ar trebui s fie aşa de grea!).
Dac suntem aten i, vom constata c în spatele multor
convingeri ira ionale stau, de fapt, afirma ii gen „trebuie". S ne gândim la un exemplu: remarca
„Colegul meu nu e bun de nimic" ascunde urm toarea afirma ie gen „trebuie": „Ceilal i trebuie s -şi fac
treaba cât de bine pot".
Deîndat ce am sesizat leg tura dintre o convingere ira ional şi afirma ia „trebuie", ce se afl
în spatele acesteia, putem schimba afirma ia „trebuie" astfel încât s sune mai pu in dictatorial. Este uşor de
realizat acest lucru, convertind afirma ia „trebuie" într-o preferin . Avantajul acestei transform ri const în
flexibilitatea specific preferin elor. Neîndeplinirea unei preferin e ne sup r mai pu in decât
neîndeplinirea imperativului „trebuie". Întorcându-ne la exemplul prezentat, vom face urm toarea
mutare: „Aş prefera ca oamenii s -şi fac treaba cât de bine pot, dar n-o voi lua în nume personal, dac
nu vor face asta." Prezen a lui „dar" men ine gândirea limpede şi ra ional .
86 Stresul în profesia de poliţist

Managementul mâniei, cea mai periculoas dintre emo ii.

Mânia ia multe forme. Exist mai multe tipuri de mânie:
abuzul, ridiculizarea, violen a fizic , sarcasmul, îmbufnarea, gelozia, furia, ostilitatea, plictiseala,
iritarea sau frustrarea, auto- comp timirea şi învinov irea.
Efectele mâniei
În plan fiziologic, mânia duce la creşterea nivelului de
cortizon şi adrenalin , creşterea tensiunii arteriale şi a glicemiei, concomitent cu reducerea diametrului
vaselor sangvine. Creşte, de asemenea, nivelul colesterolului, ceea ce m reşte riscul de
arterioscleroz .
R spunsul fiziologic al organismului la mânie este acelaşi cu r spunsul la stres.
Exist o foarte strâns leg tur între mânie şi afec iunile
cardiace, infarctul miocardic şi hipertensiunea arterial cronic .
Dr. Redford Williams, cercet tor la Duke University, a ajuns
la concluzia c , mai ales, ostilitatea se asociaz cu afec iunile
cardiace şi poate fi un bun predictor pentru infarctul miocardic.
Mânia poate conduce la insomnie şi oboseal .
Oamenii al c ror comportament este marcat de ostilitate au
o via caracterizat de probleme de cuplu, nivel ridicat de stres, nivel redus de satisfac ie în munc şi
probleme de rela ionare la locul de munc .
Sim im mânie atunci când consider m c întâmpl rile care tocmai se petrec sau sunt deja
petrecute sau care ar putea avea loc se deruleaz altfel decât suntem noi de p rere c ar trebui s se
întâmple. Mânia este o reac ie ce apare atunci când aştept rilor noastre nu li se d curs.
Nu suntem mânioşi în lipsa unei justific ri pentru ceea ce
sim im. De obicei, ne mâniem din cauza altor oameni sau din cauza unor lucruri sau situa ii şi,
uneori, din cauza noastr . Adev rul este c tr im aceast emo ie ca r spuns la nevoia ca
lucrurile s fie f cute aşa cum vrem noi / dup pofta noastr .
Mânia este resim it în cazul în care cineva încalc nişte
reguli.
 Psiholog Cristiana DUMITRU 87

Fiecare dintre noi are asemenea reguli în baza c rora lu m

decizii şi care ne indic cum ar trebui s decurg lucrurile.
O regul este acea convingere, care ne confer asigurarea c aşa trebuie sau ar trebui s fie un
lucru. În general, regulile includ expresii de genul „ar trebui", „trebuie". Ne mâniem când cineva
încalc sau chiar noi înc lc m una din regulile care ne guverneaz .
E de re inut c aceste reguli sunt crea ia noastr . Ele nu sunt echivalentul realit ii. Noi suntem
cei care decidem cum ar trebui s fie lucrurile. Şi atunci când apare ceva ce intr în conflict cu modul
cum credem noi c lucrurile ar trebui s fie, în noi r sare mânia. Întâmplarea în sine nu ne face mânioşi
mai mult decât ne-ar face s ne sim im plictisi i sau altcumva. Felul în care noi reprezent m în mintea
noastr întâmplarea, ceea ce semnific aceasta pentru noi duce, întotdeauna, la tr irea unei anume
emo ii fa de acea situa ie.
Motivul pentru care ne sup r m pe cineva sau pe ceva nu
este comportamentul acelei persoane şi nici circumstan ele situa iei, ci convingerile noastre în leg tur
cu modalitatea în care oamenii ar trebui sau trebuie s se comporte.
În func ie de cum interpret m situa ia şi lu m în considerare regulile pe care le-am creat pentru
aceste tipuri de situa ii, ne vom p stra calmul şi liniştea la un anumit nivel.
Primul pas în controlul mâniei este reexaminarea regulii ce intr -n ac iune şi conştientizarea
faptului c de la aceasta, ci nu de la situa ia propriu-zis , s-a ajuns la alegerea mâniei, ca reac ie la
situa ia respectiv .
Dr. Wayne Dyer recomand câteva modalit i de a p stra
controlul asupra st rii / emo iei de mânie (enervare):
1. S fim foarte aten i la ceea ce gândim în momentele
acelea de mânie şi s ne aducem aminte c nu trebuie s gândim astfel, pur şi simplu pentru c aşa am
f cut în trecut.
2. S încerc m s amân m tr irea mâniei. Dac ştim c ne
mâniem într-o anume situa ie, atunci s amân m declanşarea tr irii cu 15 secunde şi abia apoi „s ne
d m drumul". În urm toarea
88 Stresul în profesia de poliţist

ocazie, s încerc m amânarea cu 30 de secunde şi, în continuare, s tot m rim intervalul. Amânarea
înseamn , de fapt, control. Dup ceva exerci iu, vom fi în stare s elimin m declanşarea mâniei.
3. S avem în minte c putem considera un lucru nepl cut şi, cu toate acestea, putem sim i şi
altceva decât mânie fa de acel lucru.
4. S ne amintim în acele momente de mânie, c fiecare
are dreptul s fie ceea ce alege şi, de fapt, dolean a noastr , ca alte persoane s fie altfel de cum sunt,
ne alimenteaz starea de mânie. S înv m s le permitem celorlal i s aleag , aşa cum şi noi insist m
asupra drepturilor noastre.
5. S inem un jurnal în care s not m timpul, locul şi
situa ia la care am ales s reac ion m cu mânie. Simplul act de a scrie despre fiecare incident ne va
face s alegem mânia din ce în ce mai pu in.
6. S sc p m de toate aştept rile pe care le avem fa de ceilal i.
7. S ne pese de propria persoan . În felul acesta, nu ne vom mai consuma tr ind o emo ie aşa
de auto-distructiv .
8. În loc s fim sclavii, din punct de vedere emo ional, ai oric rei situa ii cu poten ial frustrant, s
folosim aceast situa ie ca pe o provocare la schimbare, nu ca pe o ocazie de a ne enerva.
►Cercetarea rela iei dintre stres şi inteligen a emo ional
Cu scopul de a urm ri leg tura dintre stres şi inteligen a
emo ional , poli iştilor care au participat la atelierele de lucru
organizate li s-au administrat dou chestionare:
►Boston Emotional Intelligence Questionnaire, ce
presupune ca dimensiuni ale inteligen ei emo ionale urm toarele:
- conştiin de sine; - reglarea emo iilor;
- motiva ie intrinsec ;
- rela ionare interpersonal ; - abilit i sociale.
Scopul acestui chestionar este s m soare nivelul de
în elegere a propriilor emo ii şi de tr ire a acestora.
 Psiholog Cristiana DUMITRU 89

Cele cinci dimensiuni ale inteligen ei emo ionale sunt

descrise astfel:
conştiin a de sine - se traduce (când înregistreaz un
nivel ridicat) în capacitatea de a-şi recunoaşte şi în elege dispozi iile afective, emo iile, nevoile şi, de
asemenea, efectele acestora asupra celorlal i.
Caracteristicile ce exprim conştiin a de sine a cuiva sunt:
- încrederea în sine şi
- auto-evaluarea realist .
autoreglarea / reglarea emo iilor
Nivelul ridicat al autoregl rii este un indicator al capacit ii
de a controla sau redirec iona impulsurile şi dispozi iile afective explozive, de asemenea, al capacit ii
de a gândi înainte de a ac iona.
Tr s turile ce reflect aceast component a inteligen ei
emo ionale sunt:
- demn de încredere;
- toleran a fa de incertitudine; - deschiderea c tre schimbare.
motiva ia intrinsec , ale c rei valori ridicate certific
pasiune pentru munc din motive ce trec dincolo de bani sau statut şi, în plus, capacitatea de a-şi urm ri
elurile cu perseveren şi energie.
Indicatorii motiva iei intrinseci sunt:
- nevoia puternic de realizare;
- optimismul, chiar şi în fa a eşecului;
- asumarea angajamentului în cadrul sarcinilor de munc .
empatia / rela ionare interpersonal - se traduce, în cazul
în care înregistreaz valori ridicate, prin capacitatea de a în elege configura ia emo ional a altor
oameni, fiind în stare s se comporte cu oamenii în acord cu / conform cu reac iile /reac iilor acestora.
Tr s tura marcant a empatiei este sensibilitatea fa de
ceilal i indiferent de barierele culturale.
90 Stresul în profesia de poliţist

abilit i sociale
Gradul ridicat de dezvoltare a abilit ilor sociale const în eficien în rela iile sociale şi ini iativ
în rela ionare şi, în plus, abilitatea de a g si „lungimea de und " comun .
Tr s turile ce atest abilit ile sociale ale cuiva sunt:
- reuşita în orice demers de schimbare; - lejeritate în a elabora şi conduce.
►Un chestionar ce surprinde STILUL DE VIA şi care
urm reşte nivelul actual de stres perceput şi m sura în care stilul de via rezultat din r spunsurile
subiec ilor indic riscul de îmboln vire provocat de stres. Stilul de via , aşa cum este definit
în acest context, este rezultanta urm torilor indicatori:
- nivelul actual de stres;
- gradul de anxietate;
- nivelul perceput al succesului în via / în munc ;
- regimul alimentar zilnic;
- înc rcarea cu sarcini;
- experien a;
- simptome fizice aflate în rela ie cu stresul;
- folosirea de stimulente;
- grijile / provoc rile tr ite.
Studiul prezentat a relevat c , indiferent de vârst , sex,
statut sau vechimea în profesie, exist o puternic rela ie între fiecare din dimensiunile ce compun
inteligen a emo ional şi nivelul sc zut de stres, reglarea / coordonarea emo iilor ar tând cea mai
puternic leg tur . Studiul a demonstrat c acei poli işti care îşi în eleg şi regleaz tr irile emo ionale
declar niveluri mai reduse de stres şi sunt expuşi, conform stilului de via declarat, la un risc mai mic
de îmboln vire din cauza stresului, în viitor.
În consecin , ceea ce se sugereaz este c aplicarea unor interven ii de dezvoltare a inteligen ei
emo ionale duce la un anume mod de a tr i stresul.
►Obiectivele şi premisa oric rei interven ii de
managementul stresului
Obiectivele unei intervenţii de managementul stresului,
recomandate în literatura de specialitate sunt:
- creşterea nivelului de conştientizare a propriilor tr iri;
 Psiholog Cristiana DUMITRU 91

- sporirea bagajului de cunoştin e;

- schimbarea atitudinii şi comportamentului;
- reducerea riscului de îmboln vire şi ameliorarea productivit ii.
Sunt posibile asemenea obiective întrucât premisa oric rei strategii de interven ie const în
admiterea faptului c reac ioneaz prin stres oamenii care au înv at s fac acest lucru. Tocmai de
aceea, Max Wertheimer definea adultul ca fiind „un copil deteriorat".
Reac ia de stres este o cale înv at şi, dup cum sus ine un proverb românesc, „înv ul are şi
dezv ". Poate fi uşor sau dificil s schimbi un model înv at.
Cu cât fixarea a fost mai puternic şi cu cât înv area
modelului s-a realizat la un nivel mai profund, cu atât este mai probabil ca schimbarea s fie dificil ,
dar nu este chiar întotdeauna aşa.
Unul din factorii de care depinde aceast schimbare este
autenticitatea nevoii unei persoane de a face acest lucru.
Oamenii se schimb atunci când ştiu CUM s fac acest lucru, când au OPORTUNITATEA şi
când sunt MOTIVA I
suficient. În consecin , managementul stresului înseamn :
- sporirea / ameliorarea abilit ilor şi bagajului de
cunoştin e,
- furnizarea oportunit ii,
- g sirea motiva iei corespunz toare şi a resurselor care s
constituie un catalizator pentru schimbarea acelei persoane.
Îns şi descrierea mecanismului prin care se produce stresul
are valen e motiva ionale în managementul stresului în cazul anumitor oameni, îns în mod
diferen iat. Se contureaz dou
situa ii:
Este vorba despre acel gen de persoane ce poate fi denumit „centrifug". În cazul lor,
sublinierea consecin elor, care pot fi foarte grave, accentuarea faptului c stresul poate îmboln vi, şi înc
cum, şi „lovitura emo ional " primit sunt suficiente, uneori, ca baz motiva ional a schimb rii
comportamentului, deoarece
92 Stresul în profesia de poliţist

furnizeaz convingerea c riscul este mare, c „terenul" este

vulnerabil şi duce la instalarea st rii de fric fa de consecin e.
Este cazul persoanelor al c ror comportament ar fi etichetat
ca fiind „centripet", atrase de starea de mai bine, de o s n tate mai bun , motivate de beneficii.
Apartenen a la una sau alta din cele dou categorii este doar unul din factorii care influen eaz
starea motiva ional a cuiva.
Realitatea este c nu po i absolut deloc motiva direct oamenii, dar în schimb, ceea ce po i
face este s conectezi eforturile întreprinse la structura motiva ional proprie diverselor persoane.
Pentru ca schimbarea s func ioneze, este nevoie fie s schimb m credin ele / convingerile
cuiva, fie s apel m la o convingere deja existent . Nu po i produce o schimbare pe termen lung la
nivel comportamental dac nu schimbi mai întâi credin a care sus ine acel comportament.
A educa pe cineva în problematica stresului nu duce la
efectele dorite decât dac nu exist deja un sistem de credin e / convingeri care s asimileze bagajul
nou de cunoştin e. Altfel, orice nou informa ie este „ştears ", pur şi simplu, din cauza faptului c nu are
nici o semnifica ie pentru persoana respectiv . Se întâmpl aşa întrucât nu exist un r spuns specific
la stres, la nivelul organismului, ci un sistem informa ional complex, care codific şi încapsuleaz
experien a, poate chiar o creeaz .
Organizarea unor asemenea ateliere de lucru sau seminarii în cadrul Poli iei Române îşi poate
dovedi eficien a în condi iile în care, ca prim pas, se ob in informa ii asupra configur rii emo ionale a
oamenilor din institu ie şi „se culeg" cât mai multe defini ii personale ale stresului.
Urmeaz ca, în func ie de aceasta, s fie alc tuite grupe de
lucru omogene, c rora, cel pu in, s li se ofere bagajul de cunoştin e şi, eventual, de deprinderi
referitor la problematica stresului.
Aceasta întrucât, dup cum am men ionat în partea introductiv , munca de poli ie este
„stresant " şi este de aşteptat
 Psiholog Cristiana DUMITRU 93

s fie aşa, luând în considerare genul de evenimente care fac obiectul muncii de poli ie. Tocmai de
aceea este nevoie de personal care prezint cote maxime de robuste e psihic .
Cum se poate ajunge la asta? Prin înv area recunoaşterii acelor itemi disfunc ionali ce apar in
felului în care proces m informa iile din mediu şi restructurarea lor.
Maniera de prezentare a problematicii stresului pe parcursul paginilor anterioare nu şi-a propus
decât s conştientizeze atributul de „rezolvabile" a oric ror „probleme" generate de stres şi s sublinieze
c tot ce avem de f cut este s ne mobiliz m s c ut m, în mod organizat şi sistematic, solu iile. Pentru
c , dup cum am v zut, solu iile exist .

Identificarea surselor de stres

Factorii de risc care trebuiesc identifica i sunt urm torii:

cultura organizaţională - cu referire la modul de
abordare a problemei stresului în munc ;
solicitările specifice locului de muncă - tipul sarcinii de
munc şi expunerea la riscuri fizice sau psihice din mediul de
munc ;
controlul asupra activităţii propria lor munc ;
relaţiile de muncă - pe vertical şi orizontal , dar în
special rela iile şefi-subordona i (intimid rile şi h r uirea la locul de
munc );
schimbările organizaţionale - modul cum sunt
gestionate şi aduse la cunoştin a angaja ilor schimb rile
organiza ionale;
rolul - în elegerea rolului în cadrul organiza iei de c tre
fiecare angajat;
susţinerea sau sprijinul - din partea colegilor şi a
managerilor;
instruirea - în scopul oferirii cunoştin elor şi form rii
deprinderilor practice necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de
munc ;
factorii individuali - luarea în considerare a diferen elor interindividuale.
Este posibil ca una din cauze s fie şi capacitatea relativ
sc zut a poli iştilor de a face fa situa iilor stresante. Afec iunile legate de stres se datoreaz
combina iei dintre factorii externi şi capacitatea sc zut a poli iştilor de a face fa stresului.

Lipsa
reac iei

Eveniment Evaluare
sau cognitiv
stimul
Adoptarea
unei strategii
de protec ie

Coping prin Coping prin

asumare evitare

Comportamental Cognitiv Comportamental Cognitiv

 CONŞTIENTIZAREA STRESULUI
Modelul începe cu momentul în care poli istul recepteaz
un eveniment (stimul). Deoarece stresul psihosocial este definit din punct de vedere opera ional ca fiind
interac iunea unui individ cu mediul înconjur tor, acesta nu se poate manifesta în absen a percep iei
(Klein, 1996). Deci, stresul este dat de frecven a cu care evenimentele din jur sunt percepute ca fiind
importante comparativ cu cele filtrate ca fiind nesemnificative. Dac un stimul ori eveniment este
ignorat, atunci înc rc tura stresant este
 Psiholog Georgiana IONESCU 179

inexistent . Obiectivul acestei etape ar trebui s se centreze pe re inerea informa iei cu adev rat
importante şi ignorarea informa iilor considerate ca fiind lipsite de interes şi care ca atare nu necesit
aten ie.
Lu m îns în considerare capacitatea limitat a oric rei fiin e umane de a decela rapid şi eficient
exact c ror stimuli trebuie s le acorde aten ie, s -i analizeze şi s le r spund adecvat. În mod
particular, în profesiile în care situa iile stresante sunt inevitabile, abilitatea de a discrimina între
relevant şi irelevant, semnificativ şi nesemnificativ, reprezint un factor important de prevenire sau
m car de management al stresului.
Deci, stresul apare numai dac poli istul înregistreaz , ia în seam un anumit fapt (dac remarca
injurioas a unui spectator nu este perceput , atunci nu este stresant ); de aceea este important ca
poli iştii s se concentreze pe evenimentele importante ce se petrec în jurul lor ignorând stimulii
nerelevan i.

EVALUAREA COGNITIV

Urm torul pas f cut de o persoan în interpretarea unui

eveniment sau stimul este procesul denumit evaluarea cognitivă. Deşi unele surse de stres sunt des
întâlnite şi chiar inerente muncii de poli ie (de exemplu un accident, arestarea unui infractor periculos
şi/sau violent) receptarea stresului depinde de interpretarea la nivel personal a evenimentului ca fiind
direct sau poten ial vătămător, ameninţător sau provocator. Studiile au ar tat c poli iştii cu experien
tind s considere mai pu in periculoase sau v t m toare unele evenimente comparativ cu cei nou
încadra i. Urmându-se modelul, situa iile evaluate ca fiind
irelevante, benigne sau pozitive nu aduc înc rc tur stresant .
Evaluarea cognitiv influen eaz puternic percep ia
intensit ii stresorului. De aceea, persoanele cu tr s turi dezirabile (optimism, încredere în for ele
proprii) sunt oarecum proteja i de stres ei fiind predispuşi în a evalua evenimentele ca fiind mai
degrab provoc ri c rora trebuie s le fac fa , decât situa ii
180 Model conceptual privind copingul în munca de poliţie

periculoase sau v t m toare (Larsson, 1988; Lazarus şi Folkman, 1984).

• Ameninţare directă. Interpretarea evenimentului ca fiind
vătămător reflect experien a legat de situa ii similare în care poli istul a fost r nit din punct de vedere
fizic sau psihic, a fost dezam git sau a pierdut ceva valoros. Exemple de situa ii stresoare ce sunt
asociate cu durerea sau pierderea sunt cele în care a sim it suferin , a f cut greşeli care l-au marcat,
a fost admonestat. Dificultatea cu acest tip de evaluare a poten ialei probleme este aceea c indivizii
tind s foloseasc mecanisme de ap rare pasive sau imature (McCrae, 1992), de exemplu: fatalismul,
credin a c este suficient s -şi doreasc ceva pentru ca acel lucru s se întâmple, acceptarea sor ii ca
factor decisiv. Deoarece aceste mecanisme de ap rare sunt de obicei utilizate atunci când cineva
pierde controlul situa iei ele sunt contraindicate în munca de poli ie în care st pânirea de sine
reprezint o necesitate.
• Ameninţare posibilă. Evaluarea evenimentului ca fiind
ameninţătoare reflect expecta ia unei st ri v t m toare situate undeva în viitor, o stare de anxietate ce
este deseori acompaniat de declara ii de tipul: „Ce ar fi dac " sau „Sper c ". O asemenea evaluare
arat o stare de incertitudine, o situa ie frecvent în munca de poli ie în care deseori se pune baz pe
intui ie în prevenirea unui pericol ori a unui conflict poten ial (McCrae, 1992). Aprecierea situa iei ca
amenin toare apare atunci când evolu ia evenimentelor se dezvolt într-o direc ie ce poate pune în
pericol integritatea fizic şi psihic a persoanei implicate. În mod normal aceast evaluare este urmat de
proiectarea celui mai r u scenariu posibil şi luarea de m suri în consecin .
O situa ie ce este deseori evaluat ca amenin toare este aceea în care poli istul este chemat s
intervin în cazul conflictelor domestice (conjugale). Cei afla i în conflict vor recurge la arme? Alcoolul
sau drogurile influen eaz evolu ia conflictului? Exist antecedente ale unei asemenea dispute care,
readuse în lumin , pot escalada conflictul? În mod frecvent, poli iştii afla i în misiune pentru aplanarea
unui conflict domestic au de-a face cu tr iri duse
 Psiholog Georgiana IONESCU 181

la extrem, chiar ira ionale, ale celor implica i. Deşi implicarea poli iştilor în situa ii periculoase este
normal şi chiar de dorit, acestea sunt puternic stresante (Lazarus şi Folkman, 1984).
• Situaţie general ameninţătoare fără posibilitate de
particularizare a pericolului. Evaluarea evenimentului ca fiind o provocare caracterizeaz o situa ie
ce poate evolua c tre una stresant . Exemple sunt: abordarea unei persoane ce manifest un
comportament ira ional, patrularea printr-o zon poten ial periculoas , deplasarea la locul unei crime.
Toate aceste situa ii solicit o stare de anticipare, un efort de predic ie şi de control al situa iei. Aceasta
ofer poli istului încredere în for ele sale şi în capacitatea sa de analiz . În cazuri periculoase, de
exemplu urm rirea unei maşini sau arestarea unei persoane violente, evaluarea situa iei ca fiind o
provocare duce la o sc derea nivelului de stres şi un control mai bun decât în cazul celorlalte dou
situa ii.
În timpul preg tirii specifice, poli iştii înva s evalueze
corect situa iile ce pot s apar . Interpretarea corect a semnalelor ce vin din mediul înconjur tor este
deosebit de important . Dac evaluarea duce la concluzia c situa ia este direct amenin toare poli istul
consum un efort deosebit de concentrare a for elor pentru a face fa . În cazul unui pericol real, acest
lucru este bun, dar dac pericolul este prea des supraevaluat, în timp, apare anxietatea cronic ,
epuizarea, reducerea aten iei, ce duc la o performan sc zut . Pe de alt parte, evaluarea situa iei ca
fiind o provocare, lucru des întâlnit la poli iştii cu experien , duce la p strarea concentr rii, a orient rii
spre îndeplinirea sarcinii, creşterea încrederii în for ele proprii, utilizarea corect a resurselor fizice şi
psihice.

COPING

Urm toarea faz a modelului, dup evaluarea situa iei, este

folosirea strategiilor de coping cum ar fi asumarea sau negarea, fiecare cu mecanisme specifice.
Evenimentele percepute ca stresante sunt urmate sau nu de strategii de coping. Deşi dup unii
182 Model conceptual privind copingul în munca de poliţie

autori (Fredberg, 1997) lipsa unui r spuns poate fi considerat el însuşi ca o strategie, dup al ii (Hart,
1995; Hurell 1995; Lazarus şi Folkman,1991), numai o reac ie conştient folosind strategii cognitive
sau comportamentale în scopul reducerii stresului sau îmbun t irii nivelului de r spuns la stres al
respectivei persoane poate fi considerat coping. Lazarus şi Folkman precizeaz c mecanismul de
coping const într-o serie „de ac iuni şi tr iri reprezentând un r spuns realistic şi flexibil pentru
rezolvarea problemelor şi implicit reducerea stresului". Având în vedere acestea, în modelul ce îl
prezent m, dezvoltarea sau nu a unui mecanism de ap rare sunt tratate diferen iat. Poli iştii care nu
dezvolt strategii de coping r mân stresa i (Lazarus şi Folkman,1991).
Deşi copingul poate duce la reducerea intensit ii stresului,
eficien a cu care o persoan face fa situa iilor stresante nu este în mod implicit o defini ie a
copingului. Copingul poate fi eficient (adaptativ) sau ineficient (maladaptativ). Evans, Coman, Stanley şi
Burrows (1993) definesc copingul prin prisma:
 eficien ei cu care indivizii fac fa r spunsurilor lor
emo ionale la stresori şi ac ioneaz pentru a rezolva
stresorii;
 costurilor implicate de aceast ac iune.
De exemplu, o strategie de coping dezadaptativ , deseori
folosit de poli işti, este consumul de alcool (Dietrich şi Smith, 1984). Consumul de alcool ca mijloc de
a face fa stresului este asociat cu alcoolismul, obezitatea, rela ii maritale proaste, depresie,
inconsecven emo ional , insomnie, epuizare, performan e sc zute în munc (Peele, 1991; Roskies,
1991). De aceea, deşi consumul de alcool (medicamente, droguri) poate servi scopului de reducere a
stresului, în exces, nu este eficient.
Copingul prin asumare are drept obiectiv controlul, buna
în elegere a situa iei ori aducerea la lumin a resurselor necesare dep şirii momentului stresant la nivel
psihic (coping cognitiv) sau al ac iunilor (coping comportamental).
 Psiholog Georgiana IONESCU 183

Roth şi Cohen apreciaz c asumarea este un mecanism

preferabil în cazul:
 situa iilor ce pot fi controlate (efectuarea unei arest ri,
desf şurarea unui interogatoriu);
 în care sursa de stres este cunoscut (amendarea unei
persoane ce a înc lcat regulile de circula ie);
 sursa stresului (ca persoan ) este receptiv la discu ie;
 poli istul manifest abilit i de comunicare;
 exist timpul material necesar pentru rezolvarea disputei
sau m car clarificarea termenilor în care se desf şoar
aceasta;
 eşecul poate duce la o situa ie puternic nepl cut sau
chiar periculoas ;
 obligatoriu este nevoie de a se ac iona;
 poli istul manifest încredere în for ele proprii.
Copingul prin asumare comportamental. Const în
reducerea stresului prin interac iunea cu sau f r confruntare cu sursa de stres în scopul punerii sub
control a situa iei. Exemple ar fi ob inerea de informa ii directe sau prin punerea de întreb ri,
dezv luirea tr irilor c tre cei din jur, c utarea de sprijin social, stabilirea unui contact vizual (deseori
pentru ob inerea de control, de autoritate sau pentru intimidare), transmiterea de instruc iuni sau
comenzi, confruntarea la nivel fizic, imobilizarea suspectului, utilizarea armei. C utarea de sprijin în
biseric este tot o form de coping comportamental.
Copingul prin asumare cognitiv. Analiza, planificarea,
jocul unui rol sau automotivarea sunt încerc ri de a g si resursele necesare, de a-şi mobiliza resursele,
pentru a face fa stresului perceput. O alt strategie este de a-şi recunoaşte greşeala f cut . Exemple
ar fi: „Am înv at ceva din aceast experien ", „Conduc torul auto are tot dreptul s fie nemul umit c
a luat o amend ", „Aceasta este munca de poli ie", „Controlez situa ia", „Sunt capabil s fac asta", „Am
f cut ceea ce trebuia", „Doamne, d -mi puterea s ", „Poate c era bine s nu fi fost aşa de aspru cu puştiul
acela ".
184 Model conceptual privind copingul în munca de poliţie

Copingul prin evitare reprezint o încercare conştient de

îndep rtare de sursa stresului. Obiectivul este înlocuirea gândurilor nepl cute, non-constructive sau
distructive cu gânduri pozitive ori g sirea r gazului necesar pentru înt rirea resurselor mentale şi fizice,
pentru a face loc unei abord ri logice, ra ionale şi eficiente ca reac ie la situa ia stresant . (Krohne,
1996; Roth şi Cohen, 1986; Suls şi Fletcher, 1985).
Copingul prin evitare ofer poli istului posibilitatea de a face
fa situa iilor în care nu de ine controlul, pentru a-şi men ine aten ia focalizat şi s se preg teasc
pentru urm toarea ac iune. Poli istul care încearc s reac ioneze în cazul fiec rei situa ii nepl cute
poate folosi ceea ce McCrae numea „copingul neurotic" ca reflec ie a vulnerabilit ii personale şi nu ca
r spuns ra ional la problem , de unde şi ineficien a acestuia.
Dup Roth şi Cohen (1986) copingul prin evitare este
preferat în anumite cazuri:
 atunci când situa ia este incontrolabil (admonestarea din
partea unui şef, o remarc jignitoare din partea unui coleg, încercarea ineficient de a
convinge o victim s depun plângere împotriva agresorului, manifestarea agresiv sau
puternic emo ional a unei persoane ce este informat despre o tragedie întâmplat unui
membru al
familiei);
 resursele emo ionale ale poli istului sunt limitate (lips de
încredere în for ele proprii, epuizare fizic şi psihic ,
neîn elegerea corect a tensiunii situa iei);
 ignorarea unor informa ii considerate ca nerelevante
(regulile de circula ie în timpul urm ririi unui infractor
periculos);
 sursa de stres este neclar sau necunoscut
(necunoaşterea motivului pentru care o persoan este
agresiv );
 ignorarea unor surse de stres în favoarea rezolv rii pe
termen scurt sau foarte scurt a unor pericole iminente
 Psiholog Georgiana IONESCU 185

(ignorarea unor r ni în timpul imobiliz rii unei persoane

foarte violente);
 este nevoie de timp pentru asimilarea unor informa ii noi,
dar acesta nu este disponibil;
 şansele de succes în rezolvarea crizei sunt minime
(aducerea sub control a comportamentului unei persoane aflate sub influen a alcoolului sau a
drogurilor).
Copingul prin evitare cognitiv const în recurgerea la gânduri în scopul distragerii aten iei,
filtr rii sau ignor rii, distan rii psihice a cuiva de sursa de stres. Ca r spuns la sursa de stres, McCrae
sugereaz utilizarea unor strategii cum ar fi negarea, ra ionalizarea excesiv sau umorul. Exemple
sunt „Aceast persoan este prea furioas pentru a m putea în elege cu ea", „Este numai un copil...",
„Este prea beat pentru a-şi da seama de ce face", „Şeful are o zi proast ast zi", „Habar nu au despre
ce vorbesc", „Ce mi se spune este o minciun " , şi chiar ca autoironie „Nu pot s cred c am spus asta".
Copingul prin evitare comportamentală const în ac iunea
poli istului de a se îndep rta din punct de vedere fizic de factorul stresor ceea ce duce la reducerea
sau eliminarea gândurilor şi tr irilor legate de acesta. Poate fi de tip adaptativ sau dezadaptativ
incluzând: dedicarea complet numai c tre ac iuni considerate ca pl cute, evitarea unui individ sau a
unei situa ii, abandonarea sarcinii şi trecerea la sarcina urm toare. De exemplu, poli istul se poate
implica într-un program de fitness pe care s îl g seasc pl cut şi care s -i ofere satisfac ii, în plus
beneficiind şi de cel pu in
dou avantaje din punct de vedere al reducerii stresului:
 distragerea individului de la rememorarea experien elor
stresante - teoria time-out;
 prevenirea tr irilor stresante prin îmbun t irea toleran ei
psihofiziologice - teoria buffer-ului.
Exemplu de comportament dezadaptativ este consumul de alcool, droguri şi tutun, ceea ce
are drept scop distragerea individului de la a se gândi sau de a se confrunta cu evenimentele
stresante.
186 Model conceptual privind copingul în munca de poliţie

Deşi copingul prin confruntare sau cel prin evitare au

fiecare în parte puncte pozitive şi puncte negative, în general, se consider c este mai bine s se
adopte o politic de adaptare decât una de evitare (deşi rezultatele se manifest mai lent). De
remarcat, c strategia de evitare poate fi folositoare imediat dup momentul apari iei factorului stresor
(3-7 zile).
Deci, pe termen scurt strategia de evitare ajut poli istul s scape de efectele negative ale
evenimentului stresant, dar pe termen lung aceast strategie este mai pu in eficient din punct de
vedere psihic sau fizic. De asemenea este indicat ca cele dou strategii s fie alese raportat la situa ia
particular . De exemplu,
poli istul poate folosi urm toarea succesiune:
• strategia de asumare (discutarea evenimentului stresant); • strategia de evitare
comportamental (trecerea la o
sarcin nou );
• şi strategia de evitare cognitiv (încercarea de a uita
evenimentul nepl cut).

FACTORI DE NATUR PERSONAL CE INFLUEN EAZ

COPINGUL

O discu ie despre procesul de coping este incomplet f r examinarea factorilor de natur

personal ce influen eaz alegerea strategiei cât şi eficien a acesteia.
B rba ii şi femeile apreciaz în mod diferit sursele de stres şi în consecin aleg alte strategii ca
r spuns pentru acelaşi tip de eveniment. Acest lucru este evident mai ales în ceea ce priveşte h r uirea
sexual şi abuzul sexual legat de locul de munc . B rba ii sunt de acord, în general cu o atitudine
sexist considerând-o normal într-un serviciu preponderent masculin în care poli iştii- femei nu sunt
indica i pentru munca operativ . Strategiile folosite de personalul feminin includ detaşarea
(minimalizarea situa iei, neluarea în serios), negarea, interpretarea în mod eronat a mesajelor
(considerarea comportamentului sexist ca fiind un compliment). În acest context se sugereaz ca
strategie evitarea atât în form cognitiv , cât şi comportamental .
 Psiholog Georgiana IONESCU 187

To i indivizii aduc cu ei la serviciu caracteristicile personale ce influen eaz susceptibilitatea la

stres, maniera în care interpreteaz şi reac ioneaz la stimuli şi gradul în care evenimentele
stresante au consecin e pe termen lung sau cronice. Caracteristicile personale sunt legate în principal
de experien e anterioare cu privire la stres şi caracteristicile fiec rui individ: strategie de coping
preferat , încredere în for ele proprii, optimism, putere psihic , extraversie şi perfec ionism.
Identificarea mecanismului preferat de coping poate ajuta la
conceperea unei strategii eficiente de direc ionare a acestuia în scopul reducerii stresului. Se crede c
eficien a copingului este în mod par ial func ie a compatibilit ii dintre caracteristicile individului şi
caracteristicile situa iei stresante. De exemplu, folosirea strategiilor de asumare (confruntare), cum
ar fi: c utarea de informa ii despre factorul stresor, ob inerea de suport social sau discutarea
evenimentului cu al ii; va duce, în mod sigur, la reducerea nivelului de anxietate şi stres comparativ
cu situa ia în care s-ar fi ales strategia de evitare. Pe de alt parte, copingul de evitare va fi mult mai
eficient în situa iile în care se ignor sau nu se ia în seam un eveniment ce oricum nu poate fi controlat.
Încrederea în for ele proprii arat cât de bine se simte o
persoan cu ea îns şi şi reflect un grad ridicat şi realistic de apreciere a capacit ii de a face fa cu
succes unei situa ii. Un poli ist cu stim de sine ridicat şi cu încredere în for ele proprii este de aşteptat
s nu fie stresat, s aib mai multe resurse de a face fa evenimentelor, s simt c de ine controlul
atât asupra sa, cât şi asupra mediului în care-şi desf şoar activitatea şi în consecin s fie mai
mul umit de slujba sa. Cu alte cuvinte, stima de sine şi încrederea în for ele proprii contribuie la
îmbun t irea performan elor în munc . Este necesar, deci, ca şefii s transmit mesaje pozitive c tre
subordona i, s creeze o cultur organiza ional şi social s n toas şi s acorde, la nevoie, suport
emo ional.
Optimismul este definit ca tendin a unei persoane de a avea
expecta ii favorabile în ceea ce priveşte viitorul. Aceasta duce la un
188 Model conceptual privind copingul în munca de poliţie

sentiment de control asupra situa iei prezente şi viitoare, o

orientare c tre realizarea sarcinilor şi o lips de anxietate.
Optimiştii sunt mai pu in susceptibili la sursele de stres
cauzate de schimb rile institu ionale, de tranzi ia societ ii,
predispuşi la un coping de tip adaptativ în situa ii stresante.
Optimismul a fost asociat cu aspectele pozitive legate de sprijinul social, de ob inerea
suportului celor din jur comparativ cu pesimismul ce este legat de distan are, dezangajarea din
urm rirea scopului şi negarea situa iei reale.
Puterea psihic este o predispozi ie de a rezista la factorii stresori, aceştia fiind percepu i ca fiind
controlabili, abordabili şi mai pu in d un tori. Este deseori asociat cu optimismul, stima de sine şi este
un predictiv al unei bune st ri de s n tate. Puterea psihic este un moderator al percep iei stresului şi
un poten ator al copingului adaptativ.
Extraversia, comparativ cu introversia, reflect o predilec ie c tre adoptarea unor modele de
dominare şi este legat de
c utarea suportului social şi abordarea unei strategii adaptative.
Perfec ioniştii sunt orienta i în mod excesiv c tre îndeplinirea scopurilor propuse (de cele mai
multe ori, la un nivel foarte înalt) atingerea sau nu a acestora putând determina un nivel de stim de
sine foarte ridicat sau o autoevaluare extrem de critic . Perfec ioniştii pot fi v zu i pozitiv la locul de
munc şi pot avea satisfac ii deosebite. Oricum, o situa ie numit perfecţionism neurotic duce la un stres
accentuat, reac ii dispropor ionate la greşeli, dificult i sau probleme şi rela ii conflictuale cu cei din jur datorate
unor expecta ii nerealiste. Perfec ioniştii pot, de asemenea, manifesta o anxietate crescut şi o sc dere a
stimei de sine.
În concluzie, disponibilit ile personale influen eaz reac ia la stres şi implicit procesele de
coping folosite. Este plauzibil ipoteza conform c reia poli iştii ce adopt strategii de confruntare s
manifeste un cinism ridicat, pesimism, neuroticism, tensiune crescut şi s fie susceptibili la un nivel
mai crescut de stres. Lipsa suportului organiza ional sau a şefilor exacerbeaz efectele acestei situa ii
(de aceea, psihologii din poli ie trebuie s includ şi evaluarea caracteristicilor psihice personale ce
pot explica nivelul
 Psiholog Georgiana IONESCU 189

ridicat de stres sau folosirea greşit a strategiilor de coping în scopul îmbun t irii politicilor destinate
combaterii stresului).

CONCLUZII

Munca de poli ie este printre cele mai interesante, dar şi

printre cele mai stresante profesii. A fi în serviciul comunit ii este, f r îndoial , principalul motiv pentru
care poli iştii îşi aleg aceast meserie. De ce atunci mul i abandoneaz munca sau se pensioneaz
prematur şi de ce stresul şi epuizarea sunt atât de întâlnite în unit ile de poli ie? Sunt, aşa cum
spunea Maslach (1976), poli iştii nişte „buni samariteni" suprasolicita i? Pot fi controlate percep iile şi
reac iile unui poli ist prin înv area unor strategii de coping adecvate şi prin crearea unui mediu de
munc constructiv şi a unei culturi organiza ionale orientat spre acordarea sprijinului necesar? Pentru
ca poli ia s poat juca un rol important în societate şi pentru a-şi îndeplini sarcinile cu succes trebuie ca
angaja ii acesteia s fie eficien i, iar stresul diminueaz eficien a serviciului poli ienesc. În plus, poli iştii
stresa i pot constitui un pericol atât pentru ei, pentru colegii lor de munc , cât şi pentru comunitate.
Deci, este necesar ca procesul de coping s fie în eles ca oferind fiec rui poli ist posibilitatea unei
satisfac ii sporite fa de munca depus , performan crescut şi s n tate fizic şi psihic .

Capitolul XVIII

SINDROMUL DE „BURNOUT"

Psiholog Mirela TURC

1. Ce este „burnout"?

Epuizarea sau „sindromul de burnout" reprezint o combina ie de „stare avansat de

oboseal emo ional , depersonalizare şi reducere a sentimentului de realizare personal ", ce poate
ap rea la persoanele care desf şoar activit i profesionale ce impun rela ionarea intens cu oamenii.
(dup C. Maslach şi S. Jackson).
Epuizarea se caracterizeaz printr-o apatie total şi incapacitate de mobilizare a resurselor
interioare, pentru a r spunde exigen elor exterioare.

2. Cine poate fi afectat?

Printre personalul care poate fi afectat de acest sindrom se

num r profesorii, asistentele medicale, medicii, func ionarii publici şi în special poli iştii de la ordine
public , judiciar, paşapoarte, eviden a popula iei, poli ia rutier etc.
„Burnout" este un fenomen destul de grav, datorit dorin ei de lucru la „extrem", în special a celor
cu func ii de r spundere, care în cele din urm ajung la epuizare.
Situa iile cu risc sunt cele unde exist un dezechilibru între
obliga iile şi mijloacele puse la dispozi ie de profesionişti pentru a le
228 Sindromul de „burnout"

realiza (supraînc rcare) sau acolo unde exist o ambiguitate şi/sau un conflict de roluri. În aceast
situa ie, persoana poate fi nemul umit sau se îndoieşte de valoarea lucrului pe care-l execut pentru
c ea compar rezultatul cu o norm ideal , sau pentru c realiz rile sale nu corespund deloc identit ii
sale profesionale.
Unele persoane sunt mai mult supuse riscului de „burnout" decât altele, spre exemplu cele care,
animate de un mare ideal de performan şi de reuşit , cele care se supraestimeaz datorit realiz rilor
profesionale, cele care nu au alt surs de satisfac ie decât lucrul în sine sau cele care se îndep rteaz
de alte sfere ale vie ii înconjur toare, refugiindu-se în munc .

3. Cum diferenţiem sindromul de „burnout" de stresul

ocupaţional?

Acest sindrom poate fi considerat un tip special de stres ocupa ional (Schaufeli şi Buunk,
1996). Sindromul de epuizare se diferen iaz îns de stresul ocupa ional (dup Florin Sava, 2004)
prin:
 Stres ocupaţional
Apare când sarcinile de munc
dep şesc resursele de adaptare ale angaja ilor.
Nu conduce întotdeauna
comportamente negative.
Afecteaz pe toat lumea.
Sindromul de burnout
Constituie faza final a
dezadapt rii, datorat unui
dezechilibru îndelungat între cerin e şi resurse.
la atitudini şi Este asociat tot timpul cu tr iri
negative.
Apare doar la persoanele care
şi-au început cariera într-un mod foarte
entuziast, având
aştept ri şi obiective ridicate, dar neîmplinite
ulterior.
 Psiholog Mirela TURC 229

4. Stadiile şi simptomele sindromului de „burnout"

4.1. Principalele semne şi simptome de manifestare la

nivel individual, sunt:
4.1.1. extenuare (epuizare) fizică caracterizat prin:
 inactivitate;
 lips de dinamism;  oboseal cronic ;
 sl biciune;  plictiseal ;
 dureri de cap;
 dureri de spate;  guturai frecvent;
 tulbur ri intestinale;
 somn agitat;  inapeten ;
 tensiuni musculare;
 suspiciune fa de îmboln vire.
În aceste situa ii, mul i recurg la consumul de alcool, ig ri,
barbiturice pentru a înl tura disconfortul.
4.1.2. depersonalizare, ce implic :
 stare depresiv ;
 neajutorare;
 lipsa speran ei;
 disperare;
 singur tate;  descurajare;
 trecerea din faza de entuziasm la atitudinea de cinism.
4.1.3. sentiment de nerealizare ce presupune:
 dezvoltarea unei atitudini negative vizavi de propria
persoan , de via şi munc , care se repercuteaz negativ şi duc la insatisfac ia
profesional şi
incompeten ;
230 Sindromul de „burnout"

 exacerbarea sentimentelor vizavi de al ii;

 sentimentul de depersonalizare;
 sentimentul de nerealizare;
 sentimentul de eşec.

Sintetizând, prezent m stadiile epuiz rii şi simptomele lor (dup Jackson, S. E. (1984).
Handbook of stress coping
strategies, p. 92):
Oboseal
emo ional avansat .
Individul se simte
sec tuit de munc .
Se simte obosit diminea a.
Se simte epuizat.
Se simte frustrat.
Nu vrea s lucreze cu oamenii.
Depersonalizare Realiz ri
personale reduse.
A devenit insensibil Nu poate face
profesional. fa eficient problemelor.
Consider c nu
Îi trateaz pe oameni are o influen
ca pe obiecte. bun asupra altora.
Nu poate în elege
sau comp timi pe al ii.
Nu îi pas ce se
întâmpl cu oamenii.
Simte c al ii îl Nu se mai simte atras de munca
blameaz pe el pentru sa.
problemele lor.
 3.2. Consecinţe ale sindromului de burnout în plan
organizaţional:
 insatisfac ia profesional , persoana respectiv renun ând
sau neimplicându-se, atât în munca în sine, cât şi în
raporturile cu organiza ia;
 reac ii nepotrivite fa de colegi sau membri din familie;
 Psiholog Mirela TURC 231

 deteriorarea randamentului şi a productivit ii;

 m rirea num rului de concedii de boal ;
 sc derea ini iativei;
 accentuarea lipsei de apreciere din partea celorlal i.
 Toate acestea apar mai ales pe fondul unui suport social sc zut, în situa ii de ambiguitate a
rolului şi în prezen a unor conflicte la locul de munc (Florin Sava, 2004).

5. Strategii de intervenţie:

Conştientizarea problemei:
 consiliere psihologic în vederea accept rii realit ii;
 creşterea suportului social prin discu ii de grup;  consiliere în vederea accept rii status - rolului.

Asumarea responsabilităţii:
 introducerea unor pauze în func ie de specificul activit ii;
 încurajarea ini iativei personale;
 redistribuirea sarcinilor;
 educarea conducerii pentru un stil de munc
recompensator.

Claritatea cognitivă:
 oferirea unor informa ii referitoare la specificul muncii;  stabilirea unor obiective realiste.

Dezvoltarea unor mecanisme de coping

Înv area unor noi abilit i şi deprinderi realiste în func ie de:
 context şi situa ie;
 înt rirea suportului social;
 comunicarea pe tipul de gândire pozitiv ;
 crearea de cursuri;
 îmbun t iri ergonomice;
 modific ri în mediu (plante, aparat cafea etc.);
232 Sindromul de „burnout"

 înv area unor tehnici de relaxare;

 activit i extraprofesionale (sport, cursuri de limbi
str ine);
 cursuri care s aduc noi informa ii din domeniul
activit ii respective;
 rotirea în cadrul activit ilor de munc ;
 program de lucru mai flexibil (unde este posibil).
Coordonator: Prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU

MANAGEMENTUL
STRESULUI
PROFESIONAL
Volumul II
GHID
pentru personalul din domeniul
ordinii şi siguranţei publice

Editura Ministerului Administra iei şi Internelor

2006
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
Managementul stresului profesional: ghid pentru personalul din
domeniul ordinii şi siguranţei publice / coord.: Anghel Andreescu,
Bucureşti: Editura Ministerului Administra iei şi Internelor,
2006 vol. II
Vol. 2. - 2006. - Bibliogr. - ISBN (10) 973-745-033-7;
ISBN (13) 978-973-745-033-3

I. Andreescu, Anghel (coord.)

616-057:616.89-008.441:351.75+351.74
159.9:331

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative

- 2007 -
 Geneza conceptului de „sindrom general de adaptare" porneşte de la observa iile lui Selye
asupra pacien ilor care sufereau de afec iuni medicale uşoare, ce manifestau multe simptome
similare cu subiec ii care fuseser supuşi efortului de a r spunde la diferi i factori stresori. Aceasta
l-a condus la ideea de a studia în laborator, pe cobai, efectul fizic al expunerii la stres. Ipotezele
sale au fost confirmate de experimentele efectuate pe cobaii supuşi unor condi ii generatoare de
stres, precum oboseala intens sau injectarea cu substan e toxice.

Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii 50, concept ce ocup un loc important
mai întâi în medicin , apoi în psihiatrie şi psihologie.
El încearc s defineasc stresul, la început, ca fiind o agresiune, apoi ca o reac ie a
subiectului la o agresiune, aceasta reprezentând stresorul.
Conform concep iei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din via a cotidian .
Stresul caracterizeaz o reac ie psihologic complex , extrem de intens şi relativ durabil a
individului confruntat cu noi şi dificile situa ii existen iale.

Cercet torul face distinc ia fundamental între reac iile adaptative specifice şi cele
nespecifice, definind în cele din urm stresul ca suma r spunsurilor nespecifice la orice solicitare şi
care se eviden iaz în sindromul general de adaptare.
Deşi multe dintre datele prezentate ini ial de Selye au fost considerate ulterior ca dep şite
sau incomplete, termenul de stres s- a p strat ca un concept opera ional cu o valoare
interdisciplinar , în sensul unui ansamblu de reac ii ale organismului pentru o mai bun rela ionare a
individului la mediul s u fizic şi psihosocial.
Complet rile aduse în timp defini iei date de Selye stresului au avut în vedere faptul c
acesta reprezint o reac ie general a întregului organism, cu participare neuroendocrin -
vegetativ şi
c el este declanşat atât de agen ii endogeni, cât şi de cei exogeni.
Conceptul a p truns în limbajul curent, cunoscând o anumit diversificare a sensurilor, dar
p strând o not comun a defini iei, şi anume valoarea sa nociv pentru fiin a uman amenin at
cu
perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice şi biologice.

Stresul este o problem important în majoritatea rilor. Pe lâng faptul c este responsabil
pentru numeroase boli, acesta provoac şi mult suferin . Stresul apare ca reac ie de adaptare a
organismului nostru la acei factori din exterior pe care îi percepem ca fiind agresivi şi care adesea
ne induc o stare de alarm resim it atât la nivel psihic (încordare, team , nervozitate), cât şi fizic
(creşterea secre iei de adrenalin , intensificarea b t ilor inimii, transpira ie). El nu este propriu-zis
o boal , dar poate duce în timp la îmboln vire. De aceea este bine s ştim ce anume ne streseaz si
cum ne putem elibera de stres.
Termenul de „stres" desemneaz o serie de substantive cu nuan e ce pot diversifica sensul:
încordare, presiune, povar , for , efort, solicitare, tensiune, constrângere etc, raspuns nespecific al
organismuluila orice solicitare. Potrivit Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the
English Language etimologia cuvântului „stres" provine par ial din abrevierea cuvântului
englezesc „distres", par ial din cuvântul „estrece" din vechea francez , ce aveau în elesurile de
„constrângere, suferin ", derivate la rândul lor din latinescul „strictus", participiul trecut a lui
„stringere", cu în elesul de „a trage (din) greu".
18 Psiholg drd. Cristina ALBU

Geneza conceptului de sindrom general de adaptare (SGA)

este legat de observa ia lui Selye, aceea c boli complet diferite, dincolo de manifestările
specifice, au un corolar de manifestări comune: stare generală alterată, inapetenţă, tulburări
digestive, dureri articulare şi musculare, febră etc. F r a men iona înc termenul de stres, Selye
publica, în 1936, un studiu despre tendin a organismului de a reac iona stereotip la diferi i agen i
chimici, fizici şi biologici, descriind aceast tendin sub denumirea de „sindrom general de
adaptare" (SGA), centrat pe totalitatea mecanismelor nespecifice (considerate astfel tocmai
pentru c ele apar la oricare dintre agen ii declanşan i men iona i), capabile s asigure
mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în fa a agresiunii care-i amenin integritatea
morfologic sau a constantelor sale umorale.
Al turat termenului de stres, Selye introduce şi no iunea de „boal de adaptare". El recunoaşte
c nu exist boal a c rei unic şi exclusiv cauz ar fi stresul, dar un stres prea puternic poate
determina pr buşirea mecanismelor de ap rare ale organismului. Creştere frecventei b t ilor inimii
şi presiunii sangvine datorit stresului prelungit poate duce la îngroşarea arterelor, favorizând astfel
apari ia infarctului. O creştere de acid gastric poate provoca o irita ie a mucoasei stomacului,
cauzând ca şi r spuns direct al situa iilor de stres, ulcerul duodenal sau gastric.
Pe lâng aceste efecte mai exist şi alte consecinţe ale stresului care trebuie luate în
considerare. Depresiile grave, un rezultat al stresului prelungit,pot duce la dependenta fata de
medicamente sau alcool. Spre deosebire de Selze, Keiholtz a studiat modalitatea prin care o stare
prelungit de stres duce la depresia de epuizare (exhaustion depression). Depresia de stres se
instaleaz dup o lung durat de convulsii emo ionale, dup traume psihice repetate şi dup o
prelungit tensiune afectiv negativ . Din punct de vedere tipologic, depresia de epuizare apare
mai frecvent la
 „PARADIGMA STRESULUI" de la cunoaştere la prevenire 19

persoanele cu structur introvert şi cu uşoare înclina ii patologice c tre renun area la

responsabilit i.
Denumit şi maladia invizibilă, stresul este, în general, consecin a adecv rii ritmului vie ii
profesionale la cel al vie ii private (Petrescu, 2004). Evenimentele cele mai distructive si
periculoase sunt cele care implic un conflict sau o pierdere. Poate fi pierderea unei persoane sau a
unui lucru important. O suferin fizic poate afecta imaginea propriei persoane şi încrederea în
for ele proprii, dac nu-si poate continua via a normal . Pe acest fond conflictele sunt prezente atât
la munc , dar şi acas .

România are cea mai ridicat valoare european în ceea ce

priveşte num rul persoanelor afectate de stres (52%, fa de media european de doar 33%), urmat
de hipertensiune, problemele cu vederea, colesterolul crescut, problemele de somn, greutatea
obezitatea, depresia, pe ultimul loc fiind cele legate de mobilitate („Readers Digest", 2006).
C ile de reducere a stresului cotidian sunt la îndemâna noastr şi uneori le folosim pentru
a ne detensiona, în mod inconştient. Petrecerea unei perioade de timp în singur tate şi linişte,
consacrarea a 20 minute zilnic pentru calm si contemplare, relaxarea si redobândirea
echilibrului interior prin tehnici de respira ie, toate acestea ne ajut sa men inem controlul real
asupra circumstan elor, sporind confortul psihic şi reducându-ne stresul.
• Relaxarea ne ajuta sa sc pam de încordarea produs de
stres, mai ales dac am avut o zi sau o s pt mân grea. Ca să ne putem relaxa in familie, este bine
sa nu aducem cu noi problemele de la serviciu. Şi invers, când suntem la munc , s ne detaş m de
problemele de acas , pentru a ne concentra mai bine asupra sarcinilor de serviciu. Chiar daca nu
ştim mai nimic despre tehnicile de relaxare, nu practic m yoga sau sofrologia, putem pur si simplu
s ne aşez m comod în pat sau în fotoliu şi s ascult m muzica
 „PARADIGMA STRESULUI" de la cunoaştere la prevenire 23

inând ochii închişi. Sau ne putem uita la televizor, la emisiuni care nu ne încarc şi mai mult
nervos ( de tipul unor meciuri, ştiri şocante, emisiuni care ne plictisesc sau ne deprim ). Putem
alege s urm rim o comedie, spre exemplu. Terapia prin râs este eficientă şi ne asigură mai mult
decât o stare de bine.
• Somnul suficient, de 7-8 ore, f r practicarea „nop ilor
albe", este o alt condi ie esen ial pentru o via lipsit de stres. Ob inerea unui somn eliberat de
stres se poate realiza numai prin înv area unor tehnici de relaxare a respir rii calme si practicarea de
metode corecte de vizualizare.
• O baie cald şi un masaj sunt iar şi benefice, ajutându-ne
s avem somn mai liniştitor. Automasajul, folosirea esen elor de tipul eucalipt respectiv a
aromoterapiei, ungerea corpului cu ulei sau crema, frecarea pielii cu un burete cu săpun sau cu un
prosop aspru în timpul băii, mişc ri uşoare de gimnastic atunci când am stat prea mult încorda i la
birou sau calculator, sunt binevenite.
• Terapia prin mişcare este cu atât mai util cu cât ducem o
via mai sedentar , f r prea mult mişcare. Dansul, sportul, artele marţiale, mersul la
cumpărături, fitness-ul, plimbarea in aer liber, sunt tot atâtea c i de desc rcare a tensiunilor
acumulate în corpul, dar şi în psihicul nostru.
• Rela iile sociale amicale, armonioase, cu cei din jurul
nostru, sunt cele mai importante c i de gestiune a stresului cotidian. Dependenţa de conversaţie sau
simpla flecăreală la telefon sau pe
messenger, este dat de nevoia schimbului de idei şi impresii şi, nu în ultimul rând, de a oferi, dar şi
de a primi afec iune.
• Asociat acupuncturii şi homeopatiei, pozitivismul, în
modul de gândire, puterea de a face haz de necaz în faţa unor dificultăţi ale vieţii, toate acestea ne
ajut s p str m nealterat relaţia dintre corp şi spirit şi s mergem mai departe, înfruntând
„vicisitudinile" existen ei.

Pri i trodu erea elor de e a is e de apărare î DSM IV APA, / s-a

,,oficializat" utilizarea teh i ii a alizei e a is elor de apărare psihi ă î li i a o te pora ă şi s-a

re u os ut i porta ţa e a is elor de apărare psihi ă Th gese și colaboratorii, 2008), DSM IV
utilizâ d u i stru e t propriu de a aliză a apărării psihi e - S ala de Fu țio are a Apărării Defensive
Functioning Scale/DFS) prin care sunt operaţio alizate şi ăsurate de e a is e defe sive
(acuzarea refuzului ajutorului, afilierea, agresiu ea pasivă, altruis ul, a ti iparea, a ularea,
autoafirmarea, autoobservaţia, deplasarea, devalorizarea, diso ierea, fa tezia autistă, for area
rea ţiei, idealizarea, ide tifi area proie tivă, i tele tualizarea, izolarea afe tului, o ipote ța,
proie ția, rațio alizarea, refuzul, repri area, s i darea, su li area, supri area, tre erea la a țiu e şi
u orul î părțite o eptual şi e piri î ur ătoarele grupe orelate defi ite nivele de apărare: (1)
nivelul adaptativ ridicat pri are se realizează o adaptare opti ă î do i area stresorilor per iţâ d
frecvent o maximalizare a gratifi ației, o ştie tizarea i te țio ală a se ti e telor, ideilor şi
o se i țelor lor, susți â d e hili rul di tre otive opuse; de exemplu: anticiparea, afilierea, altruismul,
u orul, autoafir area, autoo servarea, su li area şi supri area , ivelul i hi ițiilor
mentale/formarea compromisului per ite e ţi erea î afara o ştii ței a ideilor, se ti e telor,
a i tirilor, dori țelor sau a fri ilor posi il a e i țătoare; de e e plu: deplasearea, diso ierea,
intelectualizarea, izolarea afectului, for area rea ției, represiu ea şi a ularea ; ivelul minor de
distorsionare a imaginii deter i ă distorsiu i î i agi ea de si e, i agi ea orporală ori i agi ea altora,
aspecte ce permit reglarea stimei de sine a subiectului; de exemplu: devalorizarea, idealizarea şi
o ipote ța ; ivelul de dezavuare ivel are per ite su ie tului u a ți erea stresorilor,
i pulsurilor, ideilor, afe telor sau respo sa ilităților eplă ute şi i a epta ile î afara o ştii ței u sau
fără o atri uire ero ată a a estora unor cauze externe; de exemplu: egarea, proie ția şi rațio alizarea ;
(5) nivelul major de distorsionare a imaginii (având ca spe ifi distorsio area grosieră sau atri uirea
ero ată a i agi ii de si e sau de alții; de e e plu: fa tezie autistă, ide tifi area proie tivă şi s i darea
imaginii de sine ori a imaginii altora); (6) nivelul de a țiu e o fu țio are a apărării psihi e a su ie tului pri
care stresorii i ter i sau e ter i su t trataţi pri a țiu e sau a ți ere; de e e plu: tre erea la a țiu e,
retragerea apati ă, a uzarea refuzării ajutorului şi agresiu e pasivă ; si ivelul de dereglarea a
apărării este ara terizat pri i apa itatea adaptării/reglării apărării de a restrâ ge rea ția i dividului
la stresorii interni sau externi ceea ce deter i ă o ruptură pro u țată u realitatea o ie tivă; de
e e plu: proie ția delira tă, egarea psihoti ă şi distorsiu ea psihoti ă .

P i ela o a ea ve siu ii DSQ 6 Th gese și ola o ato ii, s-a dorit, dintr-un punct de
vedere, realizarea unei ve siu i a i st u e tului o pati ilă u e a is ele de apă a e i luse î DSM IV
(APA, 1994/2000/2003) iar, din alt punct de vedere, optimizarea alităţilo psiho et i e ale i st u e tului
a fidelităţii şi validităţii , a est ulti pu t de vede e a fost şi fa to ul dete i a t al u e oaselo
ve siu i ale DSQ, u , , , şi, p i a eastă ulti ă ve siu e, u 6 de ite i pe t u a e s-a raportat
alităţi psiho et i e supe ioa e faţă de ve su ile a te ioa e T ijs u g, Bo d, D apeau, Th gese , de Roten
și Duivenvoorden, 2003).

Co eptul ,,a aliza apărării psihi e" i pli ă o serie de dispute referitoare la alte două concepte ce
stau la aza o eptului de ,,a aliză a apărării psihi e", respe tiv o eptele de e a is e de apărare
psihi ă şi e a is e de opi g, se surile a estora fii d î o ti uă dez atere datorită evoluţiei teh i ii de
a aliză a apărării psihi e şi, pe de altă parte, utilizării acestei tehnici în toate domeniile psihologiei. Din
pu t de vedere al larifi ării o eptuale Manualul de diag osti şi statisti ă a tul urărilor e tale, DSM
IV R (APA, 1994/2003), nu difere ţiază ele două odalităţi de apărare i trapsihi ă - e a is ele de apărare
psihi ă şi mecanismele de coping -, ele două odalităţi defe sive avâ d o defi iţie o u ă, fiind

Pagina 9 din 40
considerate pro ese psihologi e auto ate, i o ştie te pri are su ie tul u a se

protejează o tra a xietăţii şi o tra o ştie tizării peri olelor sau stresorilor i ter i sau externi" (APA,
2003, pagina 807), deşi î t e ele două odalităţi e istă dife e ţe semnificative atât la nivel conceptual cât
şi la ivelul fi alităţii la a e aju ge su ie tul u a p i utiliza ea u eia sau alteia di ele două odalităţi
defe sive î pofida faptului ă s opul ambelor mecanisme este adapta ea glo ală a su ie tului u a .
Di olo de defi iţiile elo două odalităţi defe sive vezi: Io es u, Ja uet, Lhote, ; Bla k a , ;
APA / e istă o pă e e o u ă p ivi d depa taja ea a esto două odalităţi defe sive. Astfel,
mecanismele de apărare, o siderate ,,pro ese psihi e i o ştie te, are vizează redu erea sau a ularea
efe telor eplă ute ale peri olelor reale sau i agi are, re a ii d realitatea i ter ă şi/sau exter ă, şi ale
ăror a ifestări - o porta e te, idei şi afe te pot fi o ştie te sau i o ştie te" Io es u și ola oratorii,
2002, pagina 35), sau pot fi definite ca operaţii e tale pri are su t î lăturate di o ştii ţă
o po e te ale afe telor eplă ute Bla k a , au a şi ara teristi ă defi itorie faptul ă sunt
imature, retroactive, în mare ăsură i o ştie te şi u ivel adaptativ s ăzut sau a se t. Spre deosebire de
mecanismele de apă a e psihi ă mecanismele de coping [definite ca: (1) „a sa lul eforturilor og itive şi
o porta e tale desti ate o trolării, redu erii sau tolerării exige ţelor i ter e şi exter e are a e i ţă
sau depăşes resursele u ui i divid" Lazarus şi Folk a , apud Io es u și colaboratorii, 2002, pagina
116) ori (2) „pro esul a tiv pri are i dividul, graţie autoaprecierii propriilor a tivităţi, a otivaţiilor
sale, fa e faţă u ei situaţii stresa te şi reuşeşte să o o troleze" (Bloch, Chemana, Depret, Gallo, Leconte,
Le N , Postel, Reu hli , , pagi a ] su t ature, î are ăsură o ştie tiza ile şi u ivel
adaptativ ridicat, proactive.

După u a fost de o st at de dife iţi auto i Io es u și ola o ato ii, ; Blackman, 2009),
ide tifi a ea apă ă ilo utilizate atât de su ie ţii u a i fă ă afe ţiu i psihi e sau t e ut psihiat i , ât şi
pe t u su ie ţii u afe ţiu i psihi e este de isivă u eo i pe t u evoluţia ulte ioa ă a su ie tului o al sau
a afe ţiu ii, pe t u alege ea odului de a o da e a su ie tului şi a etodei de i te ve ţie psihote apie
sau edi aţie , ât şi pe t u p eve ţia e ăde ii după a elio a e sau după t ata e t şi e upe a ea i teg ală.

Astfel, Lit a ide tifi ă î două studii fa tori si ilari u ei di er etările

a terioare. Astfel, î pri ul studiu au fost ide tifi aţi patru fa tori: coping focalizat pe pro le ă
i luzâ d ur ătoarele strategii de opi g auto o e: pla ifi area, a ordarea a tivă şi supri area
a tivităţilor o ure te - supri area avâ d şi o î ăr ătură ai sla ă î fa torul focalizat pe evitarea
pro le ei sau e oţiilor aso iate); (2) opi g fo alizat pe e oţii (incluzând ur ătoarele strategii de
opi g auto o e: a ţi erea, i terpretare pozitivă şi reştere, a eptarea, u orul şi a ordarea
eligioasă - religia avâ d o î ăr ătură do i a tă, î să u proe i e tă pe tru a est fa tor); (3) coping
fo alizat pe ăutarea sprijinului social (folosirea suportului social instrumental, folosirea suportului
so ial e oţio al şi fo alizarea pe e pri area e oţiilor şi coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea e tală, deza gajarea o porta e tală şi o su ul de
su sta ţe .

În al doilea studiu realizat de Lit a au fost ide tifi aţi trei fa tori: coping focalizat pe pro le ă şi
e oţii reu i d astfel strategiile auto o e pla ifi area, a ordarea a tivă, i terpretarea pozitivă şi
creştere, supri area a tivităţilor o ure te, a eptarea, a ţi erea şi umorul - u orul avâ d o î ăr ătură
ai sla ă î fa torul fo alizat pe evitarea pro le ei sau

e oţiilor aso iate iar religia are o î ăr ătură do i a tă, î să u proe i e tă î azul acestui

factor); (2) opi g evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate (incluzând: negarea, dezangajarea
e tală, deza gajarea o porta e tală şi o su ul de su sta ţe şi coping fo alizat pe ăutarea
sprijinului social (folosirea suportului so ial i stru e tal, folosirea suportului so ial e oţio al şi
fo alizarea pe e pri area e oţiilor . Pri a este două studii Lit a arată ă i stru e tul COPE
evaluează stiluri auto o e şi so iale de adaptare,

care sunt relativ orientate spre apropiere, alături de u stil egativ de adaptare pri evitare î o diţiile
î are toate ele trei stiluri de adaptare i pli ă o serie de o i aţii de strategii fo alizate pe pro le ă şi
e oţii are u defi es fa tori separaţi.

Fo tai e, Ma stead și Wag er ide tifi ă ur ătorii patru fa tori: coping focalizat pe
pro le ă i luzâ d ur ătoarele strategii de opi g: a ordarea a tivă, pla ifi area şi supri area
a tivităţilor o ure te ; opi g fo alizat pe e oţii (interpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea şi
acceptarea); (3) opi g fo alizat pe ăutarea spriji ului so ial (folosirea suportului social instrumental,
folosirea suportului so ial e oţio al şi fo alizarea pe e pri area e oţiilor şi coping evitativ, de
evitare a problemei sau e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea e tală, deza gajarea
o porta e tală şi u orul . Î a est studiu u su t raportate date referitoare la a ordarea religioasă.

Phelps și Jarvis evide ţiază patru fa tori: opi g fo alizat pe pro le ă (abordarea
a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor o ure te şi utilizarea suportului social instrumental); (2)
opi g fo alizat pe e oţii i terpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea, a eptarea şi deza gajarea
e tală ; opi g fo alizat pe ăutarea sprijinului social folosirea suportului so ial e oţio al şi
fo alizarea pe e pri area e oţiilor ; coping evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate
(negarea, dezangajarea o porta e tală şi o su ul de su sta ţe . Studiul u raportează i iu fel
de date referitoare la a ordarea religioasă şi u or.

Într-u alt studiu Deisi ger, Cassisi și Whitaker ide tifi ă i i fa tori: coping focalizat
pe pro le ă a ordarea a tivă - u î ăr ătură pozitivă aproape egală o parativ u preze ţa a estei
s ale şi î fa torul defi it a şi opi g evitativ u de are î ăr ătură do i a tă egativă, pla ifi area,
supri area a tivităţilor o ure te şi a ţi erea ; (2) opi g fo alizat pe e oţii i terpretare pozitivă şi
reştere, a eptarea şi abordarea religioasă ; opi g fo alizat pe ăutarea spriji ului so ial (folosirea
suportului social e oţio al, folosirea suportului so ial i stru e tal şi fo alizarea pe e pri area
e oţiilor ; opi g evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor asociate (negarea, dezangajarea
o porta e tală, deza gajarea e tală şi a ordarea a tivă - u î ăr ătură do i a tă

egativă î a est fa tor şi ulti ul fa tor are i lude o su ul de su sta ţe şi u orul.

Pagina 19 din 40
 Un alt studiu realizat de L e și Roger evide ţiază ur ătorii patru fa tori:

opi g fo alizat pe pro le ă a ordarea a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor concurente,
i terpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea şi a eptarea ; coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea e tală şi suportul so ial e oţio al - u î ăr ătură do i a tă
î a eastă s ală şi î ăr ătură aproape egală î fa torul defi it opi g pe ăutarea suportului so ial ;
opi g fo alizat pe ăutarea suportului social (suportul social instrumental dezangajarea
o porta e tală şi suportul so ial e oţio al - u î ăr ătură aproape egală o parativ u preze ţa
scalei în factorul definit ca opi g evitativ şi coping focalizat pe abordarea religioasă. Studiul nu
i lude u orul şi o su ul de su sta ţe.

Stowell, Kiecolt-Glaser și Glaser ide tifi ă trei fa tori: coping focalizat pe pro le ă
a ordarea a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor o ure te, i terpretare pozitivă şi reştere,
a ţi erea şi a eptarea ; opi g evitativ, de evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate (negarea,
deza gajarea e tală şi deza gajarea o porta e tală ; opi g fo alizat pe ăutarea suportului
social (suportul social instrumental, suportul social e oţio al şi e pri area e oţiilor . Nu este i lus
o su ul de su sta ţe şi u orul şi u su t raportate date referitoare la a ordarea religioasă.

Alţi autori Fortu e, Ri hards, Griffiths și Mai , raportează ide tifi area a patru factori: (1)
opi g fo alizat pe pro le ă a ordarea a tivă, pla ifi area, supri area a tivităţilor o ure te,
i terpretare pozitivă şi reştere, a ţi erea şi a eptarea ; coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea şi deza gajarea comporta e tală ; opi g fo alizat pe ăutarea
suportului social suportul so ial i stru e tal, suportul so ial e oţio al şi e pri area e oţiilor şi
ultimul factor (4) ce i lude a ordarea religioasă şi u orul. Studiul u i lude deza gajarea e tală şi
consumul de su sta ţe.

Co or și Co or ide tifi ă: opi g fo alizat pe pro le ă (abordarea a tivă,

pla ifi area, supri area a tivităţilor o ure te şi a ţi erea ; coping evitativ, de evitare a problemei
sau e oţiilor aso iate (negarea, deza gajarea o porta e tală, deza gajarea e tală şi o su ul de
su sta ţe ; opi g fo alizat pe ăutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social
e oţio al şi e pri area e oţiilor şi opi g fo alizat pe e pri area e oţiilor i terpretare pozitivă şi
reştere, a eptarea . Studiul u raportează date despre a ordarea religioasă şi u or.

Ur ătoarele două azuri se referă la tradu erea şi adaptarea Chesti arului COPE pe alte populaţii
şi ulturi, respe tiv italia ă şi esto ia ă. Astfel, î azul tradu erii î li a italia ă Si a, Novara, Dorz și
Sa avio, autorii evide ţiază i i fa tori: coping fo alizat pe pro le ă a ordarea a tivă,
pla ifi area şi supri area a tivităţilor o ure te ; (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau
e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea o porta e tală, deza gajarea e tală, o su ul de
su sta ţe şi u orul ; coping fo alizat pe ăutarea suportului so ial (suportul social instrumental,
suportul so ial e oţio al şi e pri area e oţiilor ; opi g fo alizat pe e oţii i terpretare pozitivă şi
reştere, a ţi erea şi a eptarea şi a ordarea religioasă. Tradu erea î li a esto ia ă Kallas aa și
Pulver, ide tifi ă trei fa tori: opi g fo alizat pe pro le ă (abordarea a tivă, planificarea,
supri area a tivităţilor o ure te, i terpretare pozitivă şi reştere şi u orul ; (2) coping evitativ, de
evitare a pro le ei sau e oţiilor aso iate egarea, deza gajarea o porta e tală, deza gajarea
e tală, a ţi erea şi a eptarea şi coping focalizat pe ăutarea suportului so ial (suportul social
i stru e tal, suportul so ial e oţio al şi e pri area e oţiilor . Versiu ea î li a esto ia ă u
i lude a ordarea religioasă şi u raportează date referitoare la o su ul de su sta ţe.

Pri toate a este studii autorii e ţio ează o ţi erea u ei stru turi fa toriale î are parte
si ilare elei origi ale o ţi ute de Carver, S heier și Wei trau . Totodată,

Pagina 20 din 40
studiile e ţio ate arată e iste ţa a doi sau trei fa tori are su t relativ orie taţi spre

apropiere şi pozitivi, şi are presupu stiluri de opi g auto o e sau so iale, şi e iste ţa u ui singur factor cu
odalităţi de adaptare egative şi orie tate spre evitare Lit a , .

Referitor la adaptarea şi validarea Chestio arului COPE pe populaţie ro â eas ă, eea ce constituie
s opul a estui studiu, fa torii ide tifi aţi a spe ifi i pe tru odelul ade vat pe tru populaţia ro â eas ă
su t preze taţi la se ţiu ea rezultate.