Complexele

Generalităţi
Auzim frecvent cu titlul de "jignire elevate" Esti un complexat/ă! şi astfel, cel care etichetează simte că a
făcut o evaluare globală a celuilalt, extrem de dureroasă şi profundă. Însă, dacă ne-am propune sa aflăm ce ştiu
oamenii cu adevărat despre complexe am descoperi că noţiunea este vag definită, greu de localizat şi
interpretat. Cei mai mulţi răspund: e ceva legat de copilărie?, e ceva sexual? sau mai frecvent complexele sunt
reduse la unul singur ? cel de inferioritate.

Ce sunt şi când se formează complexele

Tendinţe inconştiente care guvernează atitudinile, comportamentele, visele etc oamenilor. Psihanaliştii
clarifică cel mai bine noţiunea de complex, considerându-l drept o combinaţie de trăsături personale, de dorinţe,
emoţii, sentimente, de atitudini afective contradictorii, întotdeauna inconştiente, care face parte integrantă din
personalitate.

Când se formeaza?

Majoritatea psihologilor susţin că acestea se cristalizează în primii ani de viaţă şi nu înseamnă boală, ci
fac parte din viaţa noastră de la primul contact cu părinţii noştri. E adevărat că există cazuri în care ele nu se
rezolvă de la sine, normal şi, atunci, pot determina tulburari caracteriale şi nu numai la copil şi se prelungesc în
dezordinele nervoase ale adultului. Orice eveniment semnificativ din viaţa copilului este susceptibil de
declanşarea formării unui complex. Ex: apariţia celui de-al doilea bebeluş în familie creeaza un uragan în viaţa
copilului, care se simţea pînă atunci cel mai important, devine gelos, agresiv, frustrat. Animat de sentimente
contradictorii, dragoste şi ură, de dorinţa de reconciliere şi de agresiune, el este angoasat, însă ceea ce se vede
sunt manifestări comportamentale: refuză să meargă la grădiniţă, nu mai manâncă cu linguriţa, face chiar pipi în
pat, reîncepe să se exprime ca un bebe.
Deci, trăind, resimţind acest eveniment (naşterea fratelui/sorei) ca o experienţă dureroasă, traumatizantă
şi poate duce la conturarea complexului de intruziune.

Efectele complexului

Odată format, complexul se fixează în mintea, sufletului omului şi în orice situatie asemănătoare se
reactivează reacţiile distructive, chiar dacă părea ca s-a stins în intregime. Ex: Poate fi sensibil la nedreptate,
revoltat, autoritar sau docil, egoist sau altruist, direcţia fiind ghidată de temperament sau educaţie. Atitudinile
caracteriale se formează în funcţie de situaţia frustrantă în personalitate, infiltrându-se motivaţia şi conduitele
complexuale, deci de la acel eveniment ajungem, după ani şi ani, la reacţii exagerate faţă de ceilalţi oameni
resimţiţi ca rivali.
Cum îl pot identifica?
Întâlnirea dintre oameni este un adevărat câmp de luptă pentru a-l domina, supune pe celălalt, pentru a
cuceri teritoriile pierdute cu mulţi ani în urmă. Elementul esenţial este acela că nici nu ne dăm seama când, cum
şi de ce am intrat în jocul puterii, fiind guvernaţi de pulsiunile noastre inconştiente. Învingătorul este de obicei cel
puternic, cel echilibrat, cel care nu s-a întâlnit cu evenimente traumatizante sau nu s-a simtit frustrat, angoasat,
devalorizat, dar sunt şi situaţii în care agresivitatea sperie, inhibă şi îngenunchează adversarul. Satisfăcut de
marea victorie dar speriat de reactiile emotionale puternice se trezeste între două extreme ale structurii
complexuale aflate în conflict. Dorinţa puternică de a face un lucru amestecată cu frica de acelasi obiect, reacţia
defensivă şi paralizantă în anumite situaţii sunt tot atâtea semne ale prezenţei unui complex. Faptul că nu ne
putem explica, argumenta logic ceea ce facem la un anumit moment dat, este un alt indicator al complexului.

Indicatorii complexului

Indicatorii unui complex:

 când suntem copleşiţi de emoţie
 când ne reprimăm anumite emoţii şi astfel ele sunt mai putin resimţite
 când avem un puternic sentiment de inadecvare (nu sunt prezent, aparţin unei situaţii)
 când ne simţim copleşiţi de un impuls de nestăvilit
 când nu acceptam încurajările altora
 când vorbim sau acţionăm în grabă
 când autocritica este la cote înalte, dar şi criticăm excesiv alte persoane
 când suntem extrem de refractari la alte puncte de vedere
Complexul blocheaza acţiunea firească, distorsioneaza percepţia despre propria persoană şi despre realitate, ne
complică relaţiile şi interferează cu atingerea scopurilor noastre, creează discomfort şi durere.

Tratamentul complexelor

Suntem egali în faţa complexelor, dar un şoc emoţional poate aduce un anumit complex în constiinţă şi, cu mult
noroc, aceasta să le modifice. Complexele nu sunt întotdeauna negative, nu ne distrug viaţa, atunci când le
identificăm şi acceptăm nu ne mai pot perturba şi dezorganiza. Însă, reacţia noastră în faţa identificării unui
complex este de a-l ascunde şi de a scăpa de el, dar, dacă vrem să ne cunoaştem mai bine, să fim o fiinţă
completă trebuie să descoperim scopul acelui complex chiar dacă acest travaliu este întortochiat şi duce la
suferinţă. Întrezărim la final: sensul vieţii noastre şi o conştientizare parţială a complexului astfel încât să depăşim
suferinţa, durerea ce a stat la baza formării lui.
Complexele ne definesc ca persoană, fac parte din identitatea noastră şi în special din vulnerabilitatea noastră,
fără de care nu am fi fiinţe umane.

Cum să integrezi un complex pentru a nu te mai perturba:

 să-ţi permiţi să trăieşti emoţii foarte puternice indiferent cât de incomfortabil ar fi acest lucru
 să-ţi analizezi gândurile şi emoţiile până când ele reuşesc să aducă alte şi alte gânduri, emoţii.
 să te întrebi în mod repetat: "Despre ce este vorba?, Ce legătură are aceasta cu mine?"
 să "vezi" imaginile din mintea ta şi să te întrebi dacă ele descriu cel mai bine starea ta emoţională
 imaginează-ţi cum ar fi să dispară emoţiile perturbatoare? "Cum ar fi viaţa ta, ai pierdut sau ai câştigat
ceva"?