Sunteți pe pagina 1din 23

Intrarea no iunii de coping în circuitul ştiin ific medical şi psihologic este strâns legat de stres

(Lazarus, 1966; Selye, 1976, 1976 a). Începând cu aceast perioad interesul pentru coping a
înregistrat o continu creştere, astfel încât pe parcursul a şase ani, din 1990 şi pân în 1996, banca de
date PsycLIT a înregistrat un num r de 3392 articole având descriptorul coping (Ionescu, Jacquet,
Lhote, 2002). Interesul pentru strategiile de coping prin care oamenii fac fa stresului a crescut
semnificativ în ultima perioad de timp, majoritatea cercet rilor în acest sens au la baz analiza
conceptual a stresului şi modalit ilor de adaptare la stres elaborate de Lazarus în 1966 (Lazarus și
Folkman, 1984), autorul identificând trei etape în adaptarea subiectului uman la stres: (1)
evaluarea ini ial (primar ), respectiv procesul de percepere a pericolului, (2) evaluarea secundar ,
respectiv procesul prin care apare planul unui poten ial r spuns la pericol şi (3) mecanismul de
coping, respectiv procesul de punere în practic al unui r spuns. Totuşi, în pofida creşterii enorme a
literaturii despre stres şi coping în ultimile dou decenii şi modului diferit de abordare a rela iei
dintre stres şi coping o serie de întreb ri au r mas f r r spuns (Carver, 1997).
Stresul, definit ca orice raspuns al organismului consecutiv oric rei cereri sau solicit ri
exercitate asupra acestui organism (Selye, 1976), este în rela ie direct cu procesul de coping,
considerat ca modalitatea prin care subiectul uman face fa unei situa ii stresante reuşind
gestionarea acesteia. Ca r spuns nespecific la agen i stresori, stresul nu determin cu certitudine o
stare patologic , existând şi posibilitatea unei reac ii normale, aspect precizat chiar de Selye (1976)
sub forma unui stres f r detres prezent în cadrul proceselor normale de adaptare. Reac ia normal
sau patologic a subiectului uman depinde de capacit ile de coping ale subiectului şi de adaptarea la
noua situa ie.

Stresul, definit ca orice raspuns al organismului consecutiv oric rei cereri sau solicit ri
exercitate asupra acestui organism (Selye, 1976), este în rela ie direct cu procesul de coping,
considerat ca modalitatea prin care subiectul uman face fa unei situa ii stresante reuşind
gestionarea acesteia. Ca r spuns nespecific la agen i stresori, stresul nu determin cu certitudine o
stare patologic , existând şi posibilitatea unei reac ii normale, aspect precizat chiar de Selye (1976)
sub forma unui stres f r detres prezent în cadrul proceselor normale de adaptare. Reac ia normal
sau patologic a subiectului uman depinde de capacit ile de coping ale subiectului şi de adaptarea la
noua situa ie

Pagina 17 din 40
În scopul evalu rii modului în care oamenii fac fa stresului Folkman şi Lazarus
(1988) au dezvoltat scala prin care se măsoară modalităţile de coping (Ways of Coping
Questionnaire) şi care const într-o serie de afirma ii, fiecare afirma ie prezentând un gând sau o
ac iune prin care oamenii fac fa a problemelor în situa ia de stres şi prin care s-a f cut distinc ia
simplist între dou modalit i generale de coping, coping focalizat pe problem şi coping focalizat pe
emo ii în pofida faptului c studii ulterioare au demonstrat, în baza r spunsurile la Ways of Coping
Questionnaire, existen a a mai mult de dou modalit i de coping, fie sub forma unor varia iuni a celor
dou modalit i de coping (focalizat pe problem şi focalizat pe emo ii), fie sub forma unor alte
modalit i de coping identificate.
Plecând de la aceste considerente şi de la existen a unor probleme de tipul unei mari
variet i în ceea ce diferite instrumente m soar ori a faptului c niciunul din instrumentele existente
nu a inclus toate domeniile specifice care sunt considerate de interes din punct de vedere teoretic
(McCrae, 1982, 1984) sau a absen ei, într-o m sur variabil , a unui scop clar în cadrul unor itemi şi
având, totodat , ca reper dou modele teoretice, respectiv modelul stresului dup Lazarus şi
modelul de auto-reglare a comportamentului (Carver și Scheier, 1981), al turi de concluziile altor
cercet ri focalizate pe analiza şi evaluarea strategiilor de coping, Carver, Scheier și Weintraub
(1989) au elaborat un inventar multidimensional al strategiilor de coping (COPE Inventory) care
permite evaluarea strategiilor diferite prin care oamenii r spund la stres în func ie de situa ie şi de
timp cât şi pentru evaluarea stilurilor dispozi ionale, având în vedere c tiparul r spunsurilor la
stres ale unui subiect depinde de variabile diferite. De asemenea, COPE evalueaz eforturile active
de coping ale oamenilor, reflectând o serie de func ii de auto-reglare.
Prin analiza factorial exploratorie a scalelor individuale ale chestionarului COPE, Carver,
Scheier și Weintraub (1989) au identificat patru factori: (1) coping focalizat pe problemă
(incluzând urm toarele strategii de coping: abordarea activ , planificarea şi suprimarea activit ilor
concurente); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitiv şi creştere, ab inerea, acceptarea şi
abordarea religioas ); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social (folosirea suportului
social instrumental, folosirea suportului social emo ional şi focalizarea pe exprimarea emo iilor) şi
(4) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mental şi
dezangajarea comportamental ). În acest studiu realizat de Carver nu sunt incluse urm toarele dou
strategii de coping: consumul
de substan e şi umorul
Datorit protocolului prea lung al Chestionarului COPE şi timpului necesar pentru aplicare
Carver (1997) elaboreaz Brief COPE, o variant scurt a COPE Inventory, reducând num rul itemilor
de la 60 la 28 de itemi iar num rul strategiilor de coping a fost redus, cu unele modific ri, de la 15
la 14 strategii, situa ie în care fiec rei strategii de coping îi corespund doi itemi. Reducerea
num rului de itemi s-a realizat inând cont de dou criterii (înc rc tura factorului în analiza
factorial original a Chestionarului COPE şi, al doilea criteriu, claritatea itemului şi uşurin a
comunic rii cu alte popula ii decît cele de studen i) iar în ceea ce priveşte num rul strategiilor de
coping autorul elimin ab inerea şi suprimarea activit ilor concurente şi introduce auto-
culpabilizarea, o strategie care nu este prezent în variant cu 60 de itemi şi, totodat , modific
denumirea altor trei strategii astfel: interpretarea pozitiv şi creşterea devine reîncadrare pozitiv ,
focalizarea pe exprimarea emo iilor devine ,,ventilare emo ional ", dezangajarea mental devine
auto-distragerea (vezi Carver, 1997). Pentru Brief COPE coeficientul alfa Cronbach pentru cele 14
scale este cuprins între .50 (,,ventilarea emo iilor") şi .90 (consumul de substan e) iar valoarea medie a
coeficientului alfa pentru cele 14 subscale este de .68. Ulterior, aşa cum poate fi observat,
majoritatea studiilor raportate având ca obiectiv evaluarea strategiilor de coping, în pofida
existen ei versiunii reduse (Brief COPE), utilizeaz versiunea originala a COPE cu 60 de itemi.

Pagina 18 din 40
Astfel, Litman (2006) identific în dou studii factori similari cu cei din cercet rile
anterioare. Astfel, în primul studiu au fost identifica i patru factori: (1) coping focalizat pe
problemă (incluzând urm toarele strategii de coping autonome: planificarea, abordarea activ şi
suprimarea activit ilor concurente - suprimarea având şi o încărcătură mai slabă în factorul focalizat pe
evitarea problemei sau emoţiilor asociate); (2) coping focalizat pe emoţii (incluzând urm toarele
strategii de coping autonome: ab inerea, interpretare pozitiv şi creştere, acceptarea, umorul şi
abordarea eligioas - religia având o încărcătură dominantă, însă nu proeminentă pentru acest factor);
(3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social (folosirea suportului social instrumental,
folosirea suportului social emo ional şi focalizarea pe exprimarea emo iilor) şi (4) coping evitativ,
de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mental , dezangajarea
comportamental şi consumul de substan e). În al doilea studiu realizat de Litman au fost identifica i
trei factori: (1) coping focalizat pe problemă şi emoţii reunind astfel strategiile autonome
(planificarea, abordarea activ , interpretarea pozitiv şi creştere, suprimarea activit ilor concurente,
acceptarea, ab inerea şi umorul - umorul având o încărcătură mai slabă în factorul focalizat pe evitarea
problemei sau
emoţiilor asociate iar religia are o încărcătură dominantă, însă nu proeminentă în cazul acestui
factor); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (incluzând: negarea,
dezangajarea mental , dezangajarea comportamental şi consumul de substan e) şi (3) coping focalizat
pe căutarea sprijinului social (folosirea suportului social instrumental, folosirea suportului social
emo ional şi focalizarea pe exprimarea emo iilor). Prin aceste dou studii Litman (2006) arat c
instrumentul COPE evaluează stiluri autonome şi sociale de adaptare,
care sunt relativ orientate spre apropiere, alături de un stil negativ de adaptare prin evitare în condiţiile în
care toate cele trei stiluri de adaptare implică o serie de combinaţii de strategii focalizate pe problemă şi emoţii
care nu definesc factori separaţi.
Fontaine, Manstead și Wagner (1993) identific urm torii patru factori: (1) coping focalizat
pe problemă (incluzând urm toarele strategii de coping: abordarea activ , planificarea şi
suprimarea activit ilor concurente); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitiv şi creştere,
ab inerea şi acceptarea); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social (folosirea suportului social
instrumental, folosirea suportului social emo ional şi focalizarea pe exprimarea emo iilor) şi (4)
coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mental ,
dezangajarea comportamental şi umorul). În acest studiu nu sunt raportate date referitoare la
abordarea religioas .
Phelps și Jarvis (1994) eviden iaz patru factori: (1) coping focalizat pe problemă
(abordarea activ , planificarea, suprimarea activit ilor concurente şi utilizarea suportului social
instrumental); (2) coping focalizat pe emoţii (interpretare pozitiv şi creştere, ab inerea, acceptarea şi
dezangajarea mental ); (3) coping focalizat pe căutarea sprijinului social (folosirea suportului
social emo ional şi focalizarea pe exprimarea emo iilor); (4) coping evitativ, de evitare a
problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea comportamental şi consumul de
substan e). Studiul nu raporteaz niciun fel de date referitoare la abordarea religioas şi umor.
Într-un alt studiu Deisinger, Cassisi și Whitaker (1996) identific cinci factori: (1) coping
focalizat pe problemă (abordarea activ - cu înc rc tur pozitiv aproape egal comparativ cu
prezen a acestei scale şi în factorul definit ca şi coping evitativ unde are înc rc tur dominant
negativ , planificarea, suprimarea activit ilor concurente şi ab inerea); (2) coping focalizat pe emoţii
(interpretare pozitiv şi creştere, acceptarea şi abordarea religioas ); (3) coping focalizat pe
căutarea sprijinului social (folosirea suportului social emo ional, folosirea suportului social
instrumental şi focalizarea pe exprimarea emo iilor); (4) coping evitativ, de evitare a problemei sau
emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea comportamental , dezangajarea mental şi abordarea
activ - cu înc rc tur dominant
negativ în acest factor) şi (5) ultimul factor care include consumul de substanţe şi umorul.

Pagina 19 din 40
Un alt studiu realizat de Lyne și Roger (2000) eviden iaz urm torii patru factori: (1)
coping focalizat pe problemă (abordarea activ , planificarea, suprimarea activit ilor concurente,
interpretare pozitiv şi creştere, ab inerea şi acceptarea); (2) coping evitativ, de evitare a problemei
sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea mental şi suportul social emo ional - cu înc rc tur
dominant în aceast scal şi înc rc tur aproape egal în factorul definit coping pe c utarea
suportului social); (3) coping focalizat pe căutarea suportului social (suportul social instrumental
dezangajarea comportamental şi suportul social emo ional - cu înc rc tur aproape egal
comparativ cu prezen a scalei în factorul definit ca coping evitativ) şi (4) coping focalizat pe
abordarea religioasă. Studiul nu include umorul şi consumul de substan e.
Stowell, Kiecolt-Glaser și Glaser (2001) identific trei factori: (1) coping focalizat pe
problemă (abordarea activ , planificarea, suprimarea activit ilor concurente, interpretare pozitiv
şi creştere, ab inerea şi acceptarea); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor
asociate (negarea, dezangajarea mental şi dezangajarea comportamental ); (3) coping focalizat pe
căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social emo ional şi exprimarea
emo iilor). Nu este inclus consumul de substan e şi umorul şi nu sunt raportate date referitoare la
abordarea religioas .
Al i autori (Fortune, Richards, Griffiths și Main, 2002) raporteaz identificarea a patru factori:
(1) coping focalizat pe problemă (abordarea activ , planificarea, suprimarea activit ilor
concurente, interpretare pozitiv şi creştere, ab inerea şi acceptarea); (2) coping evitativ, de evitare a
problemei sau emoţiilor asociate (negarea şi dezangajarea comportamental ); (3) coping
focalizat pe căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social emo ional şi
exprimarea emo iilor) şi ultimul factor (4) ce include abordarea religioas şi umorul. Studiul nu
include dezangajarea mental şi consumul de substan e.
Connor și Connor (2003) identific : (1) coping focalizat pe problemă (abordarea activ ,
planificarea, suprimarea activit ilor concurente şi ab inerea); (2) coping evitativ, de evitare a
problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea comportamental , dezangajarea mental
şi consumul de substan e); (3) coping focalizat pe căutarea suportului social (suportul social
instrumental, suportul social emo ional şi exprimarea emo iilor) şi (4) coping focalizat pe exprimarea
emo iilor (interpretare pozitiv şi creştere, acceptarea). Studiul nu raporteaz date despre abordarea
religioas şi umor.
Urm toarele dou cazuri se refer la traducerea şi adaptarea Chestinarului COPE pe alte
popula ii şi culturi, respectiv italian şi estonian . Astfel, în cazul traducerii în limba italian (Sica,
Novara, Dorz și Sanavio, 1997) autorii eviden iaz cinci factori: (1) coping focalizat pe problemă
(abordarea activ , planificarea şi suprimarea activit ilor concurente); (2) coping evitativ, de evitare a
problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea comportamental , dezangajarea mental ,
consumul de substan e şi umorul); (3) coping focalizat pe căutarea suportului social (suportul social
instrumental, suportul social emo ional şi exprimarea emo iilor); (4) coping focalizat pe emoţii
(interpretare pozitiv şi creştere, ab inerea şi acceptarea) şi (5) abordarea religioas . Traducerea în
limba estonian (Kallasmaa și Pulver, 2000) identific trei factori: (1) coping focalizat pe problemă
(abordarea activ , planificarea, suprimarea activit ilor concurente, interpretare pozitiv şi creştere şi
umorul); (2) coping evitativ, de evitare a problemei sau emoţiilor asociate (negarea, dezangajarea
comportamental , dezangajarea mental , ab inerea şi acceptarea) şi (3) coping focalizat pe
căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social emo ional şi exprimarea
emo iilor). Versiunea în limba estonian nu include abordarea religioas şi nu raporteaz date
referitoare la consumul de substan e.
Prin toate aceste studii autorii men ioneaz ob inerea unei structuri factoriale în mare parte
similare celei originale ob inute de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Totodat ,

Pagina 20 din 40
studiile men ionate arat existen a a doi sau trei factori care sunt relativ orienta i spre
apropiere şi pozitivi, şi care presupun stiluri de coping autonome sau sociale, şi existen a unui singur
factor cu modalit i de adaptare negative şi orientate spre evitare (Litman, 2006).
Referitor la adaptarea şi validarea Chestionarului COPE pe popula ie româneasc , ceea ce
constituie scopul acestui studiu, factorii identifica i ca specifici pentru modelul adecvat pentru
popula ia româneasc sunt prezenta i la sec iunea rezultate.

DESCRIEREA INSTRUMENTULUI
Chestionarul COPE ultima versiune cu 60 de itemi este un instrument cu autoraportare
utilizat pentru evaluarea strategiilor de coping elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989).
Chestionarul integreaz modelul stresului elaborat de Lazarus (Lazarus, Folkman, 1987), dar autorii
chestionarului consider departajarea formelor de coping în cele dou tipuri (focalizat spre problem şi
focalizat spre emo ie) prea simplist . Chestionarul COPE vizeaz 15 forme de coping, care pot avea
preponderent un caracter activ sau pasiv.
Chestionarul cuprinde 60 de itemi (versiunea cu 60 de itemi), fiecare din cele 15 strategii
de coping fiind evaluat prin 4 itemi.
R spunsul poate fi pe o scal de la 1 la 4, în care: 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2 - rareori
fac acest lucru, 3 - fac uneori acest lucru, 4 - fac deseori acest lucru.
Itemii chestionarului au fost astfel fomula i încât exist 3 versiuni. O versiune în care
respondenții s-au raportat la modalitatea în care fac în mod normal/în general lucrurile specificate
în întreb ri când sunt stresa i (versiunea prezent ). A doua versiune, cu limita de timp, în care
responden ii au indicat gradul în care au acordat r spunsul la itemi într-o anumit perioad din
trecut. A treia versiune, de asemenea cu limit de timp, în care subiec ii au indicat gradul în care aceştia
au acordat r spunsurile în perioade pân la momentul prezent. Versiunile difer în ceea ce priveşte
formele verbale: primul este la prezent, al doilea la trecut şi cel de-al treilea este într-un prezent
continuu (eu fac/sunt) sau prezent perfect (fac de atâta timp). Asigura i-v c a i adaptat instruc iunile
pentru completare, cât şi itemii propriu-zişi.
Cotarea. Se însumeaz scorul de la fiecare cei câte 4 itemi ce corespund fiec ruia din cele
15 mecanisme de coping. De exemplu, pentru mecanismul de coping Interpretare pozitiv şi
creştere se însumeaz raspunsurile de la itemii 1,29,38,59, itemi ce corespund acestui mecanism de
coping (nu există itemi cu scorare inversă).
Cele 15 strategii/mecanisme de coping, şi itemii aferen i fiec rei strategii, evaluate prin
chestionarul COPE sunt: (1) interpretare pozitiv şi creştere, itemii: 1,29,38,59; (2) dezangajare
mental : 2,16,31,43; (3) focalizare pe exprimarea emo iilor: 3,17,28,46; (4) folosirea de suport
instrumental social: 4,14,30,45; (5) abordare activa: 5,25,47,58; (6) negare: 6,27,40,57; (7) abordare
religioas : 7,18,48,60; (8) umor: 8,20,36,50; (9) dezangajare comportamental : 9,24,37,51; (10)
ab inere: 10,22,41,49; (11) folosirea suportului social emo ional: 11,23,34,52; (12) consumul de
substanțe: 12,26,35,53; (13) acceptare: 13,21,44,54; (14) suprimarea activit ilor concurente:
15,33,42,55; (15) planificare: 19,32,39,56.
Proprietăţi psihometrice. Coeficientul alfa Cronbach pentru cele 15 scale este cuprins între
.21 (dezangajare mental ) şi .93 (c utarea de suport emo ional). Valoarea medie a coeficientului
alfa pentru cele 15 subscale fiind de .74.
.CE ESTE COPINGUL?

Conceptul de „coping" a fost elaborat de Lazarus şi Launtier,


în 1978, acesta „desemnând un ansamblu de mecanisme şi conduite pe care individul le interpune între el şi
evenimentul perceput ca ameninţător, pentru a stăpâni, a ţine sub control, pentru a tolera sau diminua impactul
acestuia asupra stării sale de confort fizic si psihic". Copingul reprezint o strategie multidimensional de control, fiind mai
mult decât o simpl reac ie la stres, având ca finalitate schimbarea, fie a situa iei, fie a aprecierii subiective. Din perspectiva
teoriei cognitive, stresul este considerat ca un proces dinamic, mediatizat de dou procese: evaluarea cognitiv a
evenimentului (controlabilitatea) şi strategiile de coping (de control efectiv), acestea fiind în interac iune, iar atât factorii
personalit ii cât şi cei situa ionali influen eaz r spunsul coping. Studiile referitoare la procesele de coping au adus o
schimbare fundamental în modul în care concepem stresul, de la descrierea reac iilor la stres, la descrierea şi
cercetarea modalit ilor prin care individul controleaz factorii şi situa ia stresant .
Conform acestui nou mod de abordare a problemelor, M. Seracin (2004) sus ine, c stresul nu trebuie c utat
doar în raport cu individul şi nici numai la nivelul evenimentului, ci în rela ia individ-mediu.
CLASIFICAREA STRATEGIILOR DE ADAPTARE LA STRES Iamandescu (2002) clasific strategiile
adaptative în conştiente şi inconştiente. În cazul celor inconştiente, avem de-a face cu mecanismele de ap rare ale eu-lui,
numite de Lazarus (1968) strategii indirecte de a face fa stresului. Acestea au fost definite de Freud (1943), ca ac iuni
psihologice de natur inconştient , prin intermediul c rora o persoan caut s se autoînşele în leg tur cu prezen a unor
impulsuri amenin toare, aceasta nerealizând pe plan conştient acest lucru, astfel c mecanismele psihologice declanşate nu
au ca efect reducerea stresului, ci doar de a proteja persoana de amenin are (Holdevici, 1995).
V prezent m mai jos mecanismele de ap rare ale eu-lui, ce func ioneaz ca mecanisme de ap rare inconştient
(dup Tomşa I.R., 2002): Comutarea TABELUL 1 – Mecanismele apărare a eu-lui
Mecanismul Modalitatea de interven ie
Reprimarea Blocarea impulsurilor, ideilor şi sentimentelor
Regresia neacceptabile la nivelul conştiin ei
Proiec ia Reîntoarcerea la un nivel inferior de
Ra ionalizarea adaptare
Sublimarea Atribuirea propriilor idei neacceptabile de conştient
Intelectualizarea altora
Negarea Justificarea unor idei ira ionale, ilogice sau
Identificarea inconsistente
Deplasarea trebuin elor, impulsurilor sau motivelor c tre
o alt persoan sau obiect
Dirijarea impulsurilor neacceptabile în activit i
sociale
Izolarea gândurilor de înc rc tur afectiv
asociat
Respingerea sau distorsionarea unor pericole
exterioare
Încorporarea gândurilor şi ac iunilor altor persoane
pentru a creşte propria valoare
Analiza strategiilor adaptative cognitive conştiente pe care le adopt m în func ie de factorul de stres, conform
teoriei cognitive a stresului, s-a axat asupra a dou modalit i fundamentale şi anume coping centrat pe
problem şi coping centrat pe emo ie, aceasta fiind cea mai utilizat clasificare, care apar ine lui Lazarus şi
colaboratorii (1984, 1987). Care sunt mecanismele instictive de apărare împotriva stresului? 213

Coping centrat pe problemă - presupune ac iuni orientate


direct spre rezolvarea, redefinirea sau minimalizarea situa iei stresante. Este o strategie activ , utilizat în cazul
situa iilor poten ial reversibile. Persoana face o evaluare în plan mental a unor posibilit i avute la îndemân , evocând
eventuale succese avute în aceleaşi situa ii, conteaz pe suportul social, solicitând informa ii şi c utând mijloace, iar în
cele din urm elaboreaz un plan de ac iune.
Ex: Am ştiut ce trebuia s fie f cut, astfel c mi-am dublat eforturile pentru a face lucrurile s mearg şi mi-am
f cut un plan de ac iune pe care l-am urmat.
Coping centrat pe emo ie - are ca obiectiv reducerea tensiunii emo ionale, f r a schimba situa ia. Este o
strategie pasiv , evitând confruntarea cu gravitatea situa iei, subiectul încercând s abandoneze tentativele de
rezolvare a problemei, adoptând unele strategii constând în negare, evitare, resemnare, fatalism, agresivitate; în acest
caz avem de-a face cu situa ii f r ieşire, ireparabile (decese, pierderea unor slujbe etc.).
Ex: Am încercat s uit complet, am evitat s fiu cu oamenii în general, am încercat s uit, consumând alcool mai
mult, fumând.
Din cele dou tipuri de coping rezult reevaluarea problemei (reinterpretarea pozitivă), care „const în
reducerea
diferen ei - percepute ini ial de subiect - între gradul de
amenin are şi propriile resurse, fapt ce ajut la perceperea situa iei ca fiind mai tolerabil "(Iamandescu,2002).
Al i autori nu sunt total de acord cu aceasta clasificare. Suls si Fletcher (1985) utilizeaz clasificarea care
împarte strategiile în dou grupe mari: de evitare şi de vigilen .
Strategiile de evitare presupun orientarea individului c tre activit i de substituire comportamental sau
cognitiv , tinzând spre eliminarea tensiunii emo ionale (activit i sportive, jocuri, relaxare etc.). Aceste strategii sunt
mai eficace, când sunt asociate cu cele de confruntare cu evenimentul.

Printre strategiile de evitare, se enum r şi strategiile de


fugă - individul consider c se elibereaz de stres, dac bea, fumeaz sau foloseşte
medicamente; în realitate, acestea sunt 214 Mirela TURC

pu in eficace şi cu efecte secundare, pe termen mai mult sau mai


pu in lung, nedorite, nocive pentru organism, atunci când situa ia stresant dureaz mai mult.
Cercet rile arat c utilizarea preponderent a strategiilor
de fug duce la anxietate, depresie şi tulbur ri psihosomatice.
Strategiile de vigilen ă direc ioneaz aten ia individului spre situa ia stresant , pentru a o controla şi a
preveni efectele stresului.
Acest tip de strategii conduc la sc derea tensiunii emo ionale, faci-litând controlul asupra situa iei, îns pot
provoca si intensificarea st rii emo ionale, atunci când informa iile suplimentare indic o mai mare gravitate a
situa iei decât cea apreciat ini ial şi/sau imposibilitatea de a o rezolva.
Tot aici avem de-a face cu:
- recurgerea la activit i cognitive, aparent de sfidare:
exagerarea aspectelor si implica iilor pozitive ale situa iei, eviden ierea aspectelor umoristice ale acesteia,
subevaluarea implica iilor negative, reevaluarea pozitiv etc. Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt şi când nu
există o rezolvare momentană, pentru că reduc tensiunea emoţională.
- recurgerea la eforturi comportamentale active de înfruntare a situa iei-problem , în scopul rezolv rii
acesteia prin confruntare (spirit combativ) şi/sau elaborarea şi realizarea unor planuri de ac iune. Asemenea strategii
determină atât modificarea situaţiei, cât şi reducerea tensiunii emoţionale.
3. EFICIEN A DIFERITELOR FORME DE COPING

Legeron (2003) afirm c fiecare dintre formele de coping


are avantajele şi dezavantajele sale şi se va dovedi mai mult sau mai pu in adaptat în func ie de factorii de stres, de
momentul apari iei lor şi de durata evolu iei lor.
Mai multe studii aduc argumente c strategiile de adaptare focalizate spre problem sunt asociate pozitiv cu
starea de bine, iar tendin a de a folosi strategii de adaptare focalizate spre emo ie tind s fie asociate cu o s n tate
mental precar (Folkman şi colab., 1986).
Care sunt mecanismele instictive de apărare împotriva stresului? 215
Moss şi Bilings (1984), dar şi Headey şi Wearing (1992) sus in c strategiile centrate pe emo ie sunt
neadaptative, în timp ce cele centrate pe problem sunt adaptative, afirmându-se c adaptarea la stres centrat de
problem duce la experien e de munc pozitive, în timp ce cea centrat pe emo ie contribuie la experien e negative în
munc .
Adriana B ban (1998) explic apari ia şi gestionarea stresului prin strategii de adaptare (de coping),
dependente de „modul în care persoana selecteaz , p streaz , interpreteaz şi foloseşte informa iile". Astfel c
persoanele cu gândire pozitiv vor evalua situa iile ambigue ca nefiind "obligatoriu" (Iamandescu, 2002) amenin toare,
adoptând, deci, forme de coping preventiv şi activ, men inându-le distresul la un nivel redus. Indivizii cu un sistem de
cogni ii negative vor evalua aceste situa ii ambigue ca fiind nocive, sugerând importan a form rii unei gândiri pozitive
chiar şi la aceştia din urm .
Unii autori constat diferen e în predominarea utiliz rii unei forme sau alta de coping, tr s turile de
personalitate influen ând, de asemenea, tipul de coping. Adriana B ban afirm faptul c stilul coping nu este identic şi
exclusiv legat doar de diferen ele de personalitate, oamenii tinzând s dezvolte un stil de coping care mobilizeaz
preferen ial anumite strategii în confruntarea cu situa ii amenin toare. Deci, atât factorii personali, cât şi cei situa ionali
influen eaz r spunsul coping.
Iamandescu (2002) sus ine c în cazul unui stres generat de evenimente ireparabile (concedieri, eşec la examen,
deces etc.), persoanele respective sunt centrate pe emo ie, încercând fie s uite, fie s se relaxeze. În aceast situa ie, o
persoan extravert va fi copleşit de emo ie, iar una introvert se va interioriza, dar nu va verbaliza şi nu va apela la
suportul social în aceeaşi m sur ca persoana extravert (Strelan, apud Iamandescu, 2002). În aceste situa ii, este
recomandat centrarea pe emo ie, şi anume verbalizarea, relaxarea, g sirea unor preocup ri, dar de durat cât mai
scurt . Nu este recomandat centrarea pe emo ie în cazul unei amenin ri sau al unor probleme unde se pot g si solu ii,
dar sunt subiec i care renun la centrarea pe problem şi în astfel de cazuri
Centrarea pe emo ie nu este indicat pentru situa iile
ireversibile pe termen scurt (ex.: ratarea unei întâlniri importante în cursul unei zile), fiind recomandabile reac ii
verbale sau nonverbale. Exist persoane care recurg la alcool în cantit i mici pentru a-şi reveni dintr-un şoc, dar este
recomandat întotdeauna în aceste situa ii apelul la suportul social şi desc rcarea tensiunii psihice. O alt form de
centrare pe emo ie este dat de utilizarea umorului în situa ii dificile.
Adriana B ban (2002) confirm :
• rolul negativ al copingului centrat pe emo ie, atunci când
este utilizat abuziv, generând tulbur ri psihosomatice şi
favorizând apari ia bolii;
• de asemenea, confirm rolul protector al neg rii,
concluzie rezultat în urma unor cercet ri mai vechi la bolnavii de cancer (supravie uiau mai mult cei care
ignorau diagnosticul);
• rolul benefic pentru p strarea s n t ii pe care îl are
centrarea pe problem şi reinterpretarea pozitiv , la fel şi acceptarea situa iei prin aprecierea realist dup
epuizarea mijloacelor disponibile;
• planificarea, eliminarea activit ilor concurente, re inerea
de la ac iune nu influen eaz somatizarea şi contractarea
bolilor; recurgerea la suportului social instrumental,
implic tulbur ri psihosomatice;
• rolul negativ al consumului de alcool şi\sau tranchilizante
care amplific distresul şi somatizarea reversibil ;
• apelul la religie nu are urm ri negative.

4. CONCLUZII

I.B. Iamandescu (2002) sus ine faptul c studierea


mecanismelor de coping este foarte important , deoarece „în orice tentativă pe care dorim să o facem spre a reduce
efectele nocive ale distresului este obligatoriu să se ţină seama de adecvarea sau inadecvarea acestei strategii
adaptative la situaţiile stresante

Care sunt mecanismele instictive de apărare împotriva stresului? 217

elective pentru subiectul respectiv(decelate de el însuşi sau de psiholog)".


Este, de asemenea, important s se cunoasc strategiile de adaptare la stres, pentru informarea si formarea
personalului confruntat cu diferite tipuri de stres profesional şi cu diferite caracteristici de personalitate. Formarea în
vederea gestion rii stresului are ca obiectiv s -l înve e pe individ unele strategii pe care le va utiliza pentru a-şi
controla reac iile de stres în diferite domenii: fizic, psihologic, emo ional sau comportamental.
M. Seracin (2004) sus ine, c este îns absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul biopsihosocial pe
care îl reprezint individul uman şi de a aborda problema form rii unor conduite adaptative multidimensional, aşa cum
este activitatea profesional ,
aşa cum este individul şi aşa cum sunt rela iile individ-activitate.

Rezumând, am putea spune c :


1. Strategiile active, centrate pe rezolvarea problemei, sunt mai eficace decât cele pasive, centrate pe emo ie;
2. În func ie de caracteristicile situa iei, de durata şi controlabilitatea ei:
- evitarea este eficace la un stres pe termen scurt;
- strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung;
- strategiile active nu sunt recomandate în cazul unor situa ii necontrolabile.
2. Băban, A. (1998). Stres şi personalitate, Ed. Dacia.
Eficien a personală
Oamenii au tendin a de a se angaja în comportamente despre care cred c le vor aduce ce-şi
doresc şi pe care cred c le pot face. Alegem acele ac iuni şi acele strategii despre care credem c le
vom putea duce la bun sfârşit, şi nu acele ac iuni care ne dep şesc posibilit ile. Câteva teorii
psihologice importante s-au aplecat asupra problemelor competen ei percepute, a eficien ei personale şi
a controlului. Teoria eficien ei personale (Bandura 1977; 1982) se aşeaz în aceast tradi ie a teoriilor
asupra competen ei personale. Ea a generat în ultimii 20 de ani mai multe cercet ri în domeniile
psihologiei sociale, clinice şi a personalit ii decât alte teorii similare. Esen a acestei teorii poate fi
exprimat astfel: ini ierea şi persisten a în comportamente este determinat de: 1. Valoarea rezultatelor
(importan a anumitor rezultate, consecin e sau scopuri); 2. Expectan a cu privire la rezultate
(expectan ele privind eficien a anumitor mijloace comportamentale în a produce aceste rezultate); 3.
Expectan a cu privire la auto-eficien (judec ile şi expectan ele privind abilit ile comportamentale şi
probabilitatea de a fi capabil s implementeze cu succes cursul ac iunii ales). Teoria eficien ei
personale men ioneaz , de asemenea, c aceşti factori joac un rol important în adaptarea şi disfunc iile
psihologice precum şi în interven iile terapeutice eficiente în problemele emo ionale şi de conduit .

Modele ale eficein ei personale


Mai mul i cercet tori au explorat natura sentimentelor şi credin elor noastre cu privire la
competen şi efectele acestor sentimente şi credin e asupra comportamentului şi adapt rii psihologice.
Dat fiind c în elegerea teoriei care ne intereseaz depinde de capacitatea de a o plasa într-un context
teoretic mai larg, în rândurile care urmeaz vom trece succint în revist alte modele preocupate de
competen a personal .
Motivaţia de efectanţă. Încercând s explice comportamentul uman care nu este direc ionat
c tre satisfacerea nevoilor biologice precum foamea, setea şi dorin a sexual , White (1959) a sugerat c
oamenii pot fi motiva i de altfel de scopuri. El a avut în vedere mai cu seam scopul de a explora,
manipula şi st pâni mediul. White a numit aceast motiva ie motiva ia de efectan (effectance
motivation) şi a sus inut c satisfacerea ei duce la “sentimente de eficien ”. Potrivit acestui autor,
suntem programa i din punct de vedere biologic s st pânim şi s explor m mediul şi ne sim im bine
atunci când explor m situa ii noi, când le cunoaştem şi le facem fa cu succes.
Motiva ia de împlinire. Motiva ia de a tinde c tre împlinire, succes şi excelen se numeşte în
literatura psihologic motiva ie de împlinire. Ea este similar no iunii lui White de motiva ie de
efectan în m sura în care ambele sunt tendin e cu baz biologic de a stabili scopuri, a înainta spre ele
şi a culege satisfac ie din atingerea lor. Cercet rile asupra motiva iei de împlinire s-au ocupat mai
curând de ceea ce oamenii au nevoie sau vor s realizeze şi mai pu in de ceea ce se aşteapt s
realizeze.
Nivelul de aspira ie. Teoria asupra nivelului de aspira ie (în special, Festinger, 1942) se
intereseaz cu prec dere de ceea ce indivizilor le-ar place s realizeze şi de felul în care aspira iile lor le
infuen eaz comportamentul. Aşadar, conceptul de nivel de aspira ie se refer la scopurile pe care
indivizii le stabilesc pentru ei înşişi în situa ii relevante pentru îndeplinire, şi nu la nivelurile de
performan pe care indivizii se aşteapt s le ating . Studiile care şi-au propus s clarifice aceast
distinc ie au ar tat c nivelul de aspira ie al indivizilor este mai mare decât expectan ele lor de succes.
Locul controlului. Locul controlului (Rotter, 1966) se refer la credin a general potrivit c reia
comportamentul individului poate avea impact asupra mediului şi c individul este capabil s
controleze rezultatele prin propriul comportament. Indivizii care cred c propriul comportament
controleaz rezultatele şi c mediul r spunde în general la comportamentul lor au un loc al controlului
intern. Dimpotriv , indivizii care cred c rezultatele sunt determinate de şans (bun sau rea) sau de
fiin e supranaturale puternice (Dumnezeu) şi c mediul nu r spunde în general la eforturile lor au un
11
loc al controlului extern. Locul controlului se refer mai mult la ceea ce indivizii cred sau nu c pot
controla decât la nevoia lor de control sau la ceea ce ei vor s controleze. Locul controlului e mai
aproape de expectan a cu privire la rezultate decât de expectan a de eficien personal deoarece locul
controlului se refer la credin e despre efectul comportamentului asupra mediului şi mult mai pu in la
credin ele despre capacitatea de a efectua anumite comportamente.
Conceptul de sine şi stima de sine. Conceptul de sine este totalitatea atitudinilor şi credin elor
cu privire la eu – ce fel de persoan este individul, care sunt preferin ele şi antipatiile lui, ce este
capabil s fac , etc. Stima de sine este evaluarea individului asupra acestor credin e, sau ceea ce simte
individul depre aceste credin e. Credin ele despre eficien a personal sunt aspecte importante ale
conceptului de sine şi stimei de sine. Dac individul crede c are capacitatea de a realiza un anumit
lucru, credin a aceasta va face s aib o stim de sine ridicat . Judec ile de ineficacitate în domenii de
competen evaluate de individ ca fiind lipsite de importan nu influen eaz în mod semnificativ stima
de sine şi conceptul de sine. Stima de sine este apropiat de conceptul lui White de motiva ie de
efectan , fiind mândou constructe de esen afectiv ; expectan ele cu privire la succes şi la valoarea
rezultatelor au o esen cognitiv . Teoria eficien ei personale se centreaz pe aspectele cogitive ale
eficien ei (expectan e şi valori) şi mai pu in pe constructe ca nevoi, motive sau sentimente de eficien .
Motivele şi nevoile pot fi utile în prezicerea pe perioade relativ îndelungate a tendin elor generale în
comportamentul orientat spre st pânirea mediului. Dimpotriv , prezicerea comportamentelor specifice
în situa ii specifice se face mai uşor luându-se în considera ie expectan ele specifice.

Teoria eficien ei personale


Teoria eficien ei personale sus ine c toate procesele de schimbare psihologic şi
compotamental opereaz prin modificarea credin elor individului despre st pânirea mediului şi
eficien a personal . Potrivit lui Bandura (1977), “Indivizii proceseaz , cânt resc şi integreaz diverse
surse de informa ie cu privire la capacitatea lor şi îşi regleaz comportamentul ales şi efortul în
consecin ” (p. 212). Expectan ele privind eficien a determin alegerea ac iunilor, efortul pe care-l
depudem, persisten a noastr în fa a dificult ilor şi experien ele noastre afective. Potrivit modelului
eficien ei personale, trei procese cognitive de baz sunt fundamentale în explicarea şi prezicerea
comportamentelor pe care indivizii le ini iaz şi a gradului în care ei persist în ac iunile care întâmpin
dificult i şi obstacole. Aceeaşi mediatori cognitivi pot fi v zu i ca nişte componenete importante ale
problemelor psihologice şi ale interven iilor clinice eficiente: 1. Expectan ele de eficien personal ,
credin ele privind propria capacitate de a executa un comportament; 2. Expectan ele cu privire la
rezultate, credin ele privind probabilitatea ca acest comportament s duc la anumite consecin e sau
rezultate; 3. Valoarea rezultatelor, valoarea subiectiv pe care individul o atribuie unor rezultate sau
seturi de rezultate. Trebuie men ionat c contribu ia principal a teoriei eficien ei personale la corpusul
cunoştin elor asupra eficien ei persoanale şi controlului const tocmai în distinc ia dintre cele trei
procese mediatoare.
Expectan a de eficien personal
Expectan a de eficien personal are cea mai puternic influen asupra comportamentului.
Judec ile de auto-eficien se refer la ceea ce individul poate s fac cu abilit ile pe care le are sau la
abilitatea individului de a executa ac iuni ce fac fa în mod eficeint situa iilor problematice şi în urma
c rora sunt atinse scopurile dorite. Exist extrem de multe studii care au ar tat c expectan ele de
eficien personal sunt predictori satisf c tori pentru comportament. În cercet rile experimentale s-a
demonstrat importan a expectan elor de eficien personal în influen area inten iilor comportamentale,
a comportamentelor şi a st rilor afective.
Expectan ele de eficien personal nu sunt tr s turi de personalitate. Ele sunt cogni ii specifice
ce pot fi în elese şi definite numai în raport cu comportamente specifice în situa ii specifice. Deşi
eficien a personal este folosit pentru a ne referi la credin ele despre competen şi eficien ale
individului, termenul este mai util atunci când este definit, opera ionalizat şi m surat ca o expectan cu
12
privire la un comportament specific sau la un set de comportamente într-un context specific. De pild ,
cea mai bun modalitate de a prezice succesul unui individ în a se l sa de fumat este de a m sura
expectan a sa de eficien personal cu privire la abandonarea fumatului, şi nu nivelul general al
încrederii în sine sau al stimei de sine. În plus, vom fi mai precişi dac vom m sura expectan ele
fum torului cu privire la ab inerea de la fumat în condi ii specifice (la o petrecere, dup ce a luat masa,
când se afl în compania altora care fumeaz , etc.)
Exectan a cu privire la rezultate
Rela ia dintre eficien a personal şi expectan a cu privire la rezultat a fost subiect de
controvers . În concep ia lui Bandura, expectan ele cu privire la rezultate sunt v zute ca mai pu in
importante şi ca dependente de expectan ele de auto-eficien . Bandura a sugerat de la început c cele
dou tipuri de expectan e sunt complet independente. În 1984, el a ad ugat c cele dou sunt distincte
din punct de vedere conceptual, dar c rezultatele pe care le anticipeaz indivizii sunt influen ate de
expectan ele de eficien personal (expectan ele mele cu privire la consecin e sau rezultate depind de
expectan ele mele privind capacitatea mea de a executa comportamentul în cauz ).
Valoarea rezulatelor
Valoarea rezultatelor sau importan a lor a fost pu in studiat . Cei mai mul i cercet tori asum ,
în mod logic, c valoarea rezultatelor trebuie sa fie mare pentru ca expectan a de eficien personal şi
expectan a privind rezultatele s influen eze comportamentul. Ast zi exist totuşi studii care atest c
expectan a privind valoarea rezultatelor este un predictor independent al turi de expectan a c
comportamentul va duce la anumite rezultate şi expectan a de eficien personal .

Dimensiuni ale eficien ei personale


Expectan ele de eficien personal variaz de-a lungul a trei dimensiuni: magnitudine, t rie şi
generalitate. Magnitudinea eficien ei personale se refer la num rul de paşi de dificultate crescând pe
care persoana se crede capabil s -i fac . De exemplu, o persoan care încearc s se lase de fumat
poate s cread c se poate ab ine atunci când se simte relaxat şi când nu sunt prezen i al ii în jur care
fumeaz . Ea se poate îndoi de capacitatea ei de a se ab ine în condi ii de stress sau în prezen a altor
fum tori.
T ria expectan ei de eficien personal se refer la hot rârea cu care o persoan crede ca ea
poate s efectueze comportamentul în cauz . De pild , din doi fum tori care cred c sunt capabili s se
ab in de la fumat la o petrecere, unul are o convingere mai ferm decât cel lalt în aceast privin .
T ria expectan elor de eficien personal se afl în leg tur cu persisten a în fa a frustr rii, durerii şi a
altor bariere în calea performan ei.
Generalitatea expectan elor de eficien personal se refer la gradul în care succesul sau eşecul
influen eaz expectan ele într-un domeniu limitat, specific, sau dac schimb rile în expectan ele de
eficien personal se extind la alte comportamente şi contexte. De pild , fum torul a c rui expectan
de eficien personal în abstinen a fost amplificat de un comportament de abstinen într-o situa ie
cu multe tenta ii (într-un bar, cu al i fum tori) poate s -şi extind credin ele de eficien personal c tre
alte contexte în care n-a avut înc succes. În plus, succesul în abstinen se poate generaliza c tre alte
contexte de auto-conmtrol, ca men inerea unui regim alimentar şi men inerea programului de exerci ii
fizice diminea a.
Deşi Bandura (1977) a ar tat c o analiz riguraos a expectan elor de eficien personal
implic o examinare detaliat a magnitudinii, t riei şi generalit ii, cele mai multe sttudii se bazeaz pe
m suri unidimensionale ale eficien ei personale, apropiate de dimesniunea “t rie” a lui Bandura
(încrederea în capacitatea proprie de a efectua un comportament în anumite condi ii).

Surse ale informa iilor privind eficien a personal


Exist patru surse de informa ie care pot influen a expectan ele de auto-eficien : situa iile de
performan , experien ele vicariante, persuasiunea verbal şi excitarea fiziologic şi emo ional .
13
Situa iile de performan , mai ales cele de succes clar sau de eşec clar, sunt cele mai puternice
surse de informa ie privind eficien a personal . Succesul într-o sarcin sau comportament, abilitatea
evident înt resc expectan ele de eficien personal pentru acea sarcin , abilitate sau comportament.
Percep iile de eşec diminueaz expectan ele de eficien personal . O persoan care a încercat s
abandoneze practica fumatului pentru o zi dar n-a reuşit, se va îndoi probabil de capacitatea sa de a l sa
fumatul pentru o zi în viitor.
Experien ele vicariante (înv are observa ional , modelare, imitare) influen eaz astfel
expectan ele de eficien personal : observ m comportamentul altora, constat m ce sunt ei capabili s
fac , not m consecin ele comportamentului lor, apoi folosim aceast informa ie pentru a ne forma
expectan e asupra propriului comportament. Efectele experien elor vicariante depind de similaritatea
dintre subiect şi model, puterea perceput a modelului, num rul şi varietatea modelelor, etc.
Experien ele vicariante au efecte mai slabe asupra expectan elor de auto-eficien decât experien ele
personale directe.
Persuasiunea verbal (sau persuasiunea social ) constituie o surs mai pu in puternic de
schimbare durabil în expectan ele de eficien personal decât experien ele de performan sau
experien ele vicariante. Impactul persuasiunii verbale este stabilit de gradul de expertiz al sursei,
atractivitatea şi m sura în care ea este demn de încredere.
Excitarea fiziologic influen eaz expectan ele de eficien personal atunci când indivizii
asociaz st ri emo ionale nepl cute cu performan a sc zut , cu incompeten a şi eşecul perceput. Ca
atare, când o persoan devine conştient de excitarea fiziologic nepl cut , ea se va îndoi de
competen a ei într-o mai mare m sur decât atunci când starea ei fiziologic este pl cut ori neutr .
Senza iile fiziologice comfortabile (sentimente de relaxare) îl fac pe individ s se simt încrez tor în
capacitatea sa.

Eficien a personal şi problemele de adaptare


Abordarea din perspectiva eficien ei personale a problemelor psihologice şi a tratamentului lor,
pleac de la premisa c indivizii devin stresa i, neferici i sau anxioşi, intr în conflict cu al ii, au diverse
probleme emo ionale şi de adaptare atunci când au expectan e nerealiste privind propriul comportament
şi comportamentul celorlal i, atunci când nu extimeaz corect anumite rezultate sau consecin e, atunci
când cred c nu poate fi f cut nimic pentru a controla evenimentele importante din via sau se cred
incapabili s fac ceva pentru a controla evenimentele şi a-şi atinge scopurile (scopuri pe care al ii par
capabili s le îndeplineasc ). Teoria eficien ei personale a inspirat numeroase cercet ri asupra etiologiei
şi tratamentului unor probleme psihologice şi emo ionale. De exemplu, expectan ele de eficien
personal sc zute se afl în leg tur cu depresia. Indivizii depresivi cred în general c ei sunt mai pu in
capabili decât al ii s realizeze anumite sarcini şi au un control perceput foarte slab asupra mediului.
Eficien a personal sc zut este un aspcet însemnat al anxiet ii şi al fricilor specifice. Multe din
cercet rile lui Bandura s-au focalizat pe în elegerea şi tratamentul fobiilor. Eficien a personal e
important în anxietatea social , în fumat, alcool, obezitate, orientarea profesional (alegerea carierei),
realizarea în cercetare şi mediul universitar, performan ele sportive, etc.
Anxietatea
Chestiunile ce implic frica şi anxietatea au constituit un teren foarte fertil pentru dezvoltarea
cercet rilor asupra eficien ei personale. În primele studii în acest domeniu, Bandura şi colaboratorii s i
au f cut apel la subiec i cu frici specifice sau fobii pentru a testa ipotezele de baz ale teoriei şi pentru
a-i proba utilitatea practic clinic . Modelul anxiet ii din perspectiva eficien ei personale include dou
propozi ii de baz : 1. Persoana anticipeaz (sau are expectan e) un pericol sau un r u ca fiind iminent ;
2. Persoana nu se crede în stare s previn sau s fac fa cu succes acestui eveniment.
Potrivit lui Bandura (1986), anxietatea este rezultatul direct al expectan elor de eficien
personal foarte sc zute. Indivizii care au încredere în capacitatea lor de a face fa în mod eficient unei
situa ii amenin toare vor aborda situa ia calmi, siguri pe ei ; dimpotriv , cei ce au îndoieli cu privire la
14
capacit ile lor de a o duce cu bine la cap t vor anticipa catastrofe şi vor genera o stare de excitare
afectiv care îi va împiedica s ac ioneze cu eficien . Un studiu al lui Tilley şi Maddux (1989) a pus în
eviden leg tura cauzal dintre expectan ele de eficien personal şi anxietate. Acest studiu a indus
diferite niveluri de eficien personal în a face fa unor evenimente imaginare (un examen dificil). S-a
constatat c subiec ii cu expectan e de eficien personal sc zute anticipau anxietate. Teoria eficien ei
personale afirm c elementul cheie comun tuturor interven iilor clinice de succes în anxietate îl
reprezint amplificarea expectan elor de eficien personal ale clientului în ceea ce priveşte st pânirea
situa iei care provoac anxietate.
Fobiile
Primele aplica ii ale teoriei eficien ei personale la problemele clinice au avut în vedere diverse
fobii. Aceste cercet ri au demonstrat c expectan ele de eficien personal sunt buni predictori ai
capacit ii indivizilor cu fobii de a se apropia de stimulii fobici. Astfel de efecte au fost raportate pentru
indivizi cu fobii de şerpi şi p ianjeni, de în l ime, de întuneric, ca şi pentru subiec i agorafobi (deşi
exist o disput cu privire la clasificarea agorafobiei ca o fobie).
Rela ia dintre expectan ele de eficien personal şi apropierea de obiectul fobiei a fost raportat
în urma unor tratamente diverse. M surile asupra expectan elor de eficien personal dup tratament s-
au dovedit predictori mai buni ai abord rii de c tre subiect a obiectului fobiei decât pericolul perceput
sau m surile asupra anxiet ii.
Anxietatea social
Anxietatea sau discomfortul în situa iile interpersonale sau sociale este una din cele mai
r spândite probleme de adaptare emo ional şi comportamental . Potrivit modelului lui Schlenker şi
Leary (1982) asupra auto-prezent rii, anxietatea social apare din preocuparea indivizilor în leg tur cu
felul în care sunt percepu i şi evalua i de al ii. În acest model, anxietatea social apare când individul e
motivat s fac o anume impresie asupra celorlal i dar apreciaz c probabilitatea de a reuşi este foarte
redus .
Maddux et al. (1988) au ar tat c probabilitatea subbiectiv de a face impresia pe care o doreşte
individul poate fi în eleas ca o combina ie între expectan a cu privire la rezultat (credin a c anumite
comportamente interpersonale, dac sunt f cute cum trebuie, vor duce la impresia dorit ) şi expectan a
de eficien personal în auto-prezentare (credin a c individul este sau nu capabil s efectueze
comportamentul interpersonal cerut). Aceast dinstinc ie are implica ii pentru antecedentele
situa ionale şi dispozi ionale ale anxiet ii sociale, pentru alte reac ii afective ce pot înso i anxietatea
social , pentru atribuirile pe care indivizii le fac cu privire la cauzele dificult ilor lor interpersonale, ca
şi pentru tratamentul anxiet ii sociale. De pild , analiza din punctul de vedere al eficien ei personale
sugereaz c antrenamentul abilit ii sociale trebuie s includ eforturi pentru a face ca clien ii s
perceap o îmbun t ire a abilit ilor lor sociale (focalizare asupra expectan ei de auto-eficien ), dar s
în eleag , de asemenea, c alegerea scopurilor interpersonale realiste poate fi crucial (focalizare
asupra expectan elor cu privire la rezultate). Din aceeaşi analiz se deprinde şi ideea c experien ele
sociale încununate cu succes vor fi o cea mai bun surs de informa ie cu privire la eficien pentru
clientul anxios social, probabil mai important decât antrenamentul sistematic al abilit ilor sociale
specifice.

Depresia
Depresia reprezint , probabil, cel mai r spândit diagnostic în psihologia clinic şi psihiatrie. În
ultimele dou decenii, abord rile cognitive au dominat studierea şi tratamentul depresiei. Modelele ce
s-au bucurat de aten ie şi de suport empiric, modelul neajutor rii înv ate şi teoria cognitiv a lui Beck
au pus accentul pe percep iile de control ale individului asupra propriului comportament şi asupra
mediului. Ambele modelele trateaz despre credin ele sau expectan ele cu privire la leg tura dintre
comportamentul personal şi evenimentele de via pozitive sau negative. Teoria eficien ei personale

15
ofer o perspectiv foarte potrivit asupra rolului cogni iilor, în special expectan ele de control, în
depresie.
În modelul eficien ei personale, depresia poate fi prezis în condi ii de valoare mare a
rezultatelor, expectan a rezultatelor mare şi expectan de eficien personal sc zut (Bandura,
1982). Mai precis, când individul crede c rezultate foarte valorizate pot fi ob inute prin realizarea unor
comportamente anumite (expectan cu privire la rezultate înalt ) şi crede c este incapabil s realizeze
comportamentele cerute (expectan de eficien personal sc zut ), el va avea deficituri de
performan (lipsa ini iativei comportamentale şi a persisten ei), se va evalua negativ pe sine şi va fi
afectat de depresie. Aceast perspectiv este compatibil cu celelalte modele ale depresiei. Teoria
eficien ei personale pune accentul atât pe percep ia lipsei de leg tur dintre r spunsuri şi rezultate,
percep ie care este important în modelul neajutor rii înv ate, cât şi pe percep iile de incompeten
personal , care sunt importante în modelul cognitiv al lui Beck.
Alegerea carierei
Deşi luarea deciziei cu privire la carier nu intereseaz în general psihologia clinic sau
patologic , pu ine decizii pe care le ia individul au efecte atât de puternice asupra fericirii şi adapt rii
sale psihologice ca alegerea domeniului în care va lucra. Cercet rile asupra alegerii carierei au fost
dominate de abord rile din psihologia personalit ii şi de cele din psihologia developmental . În ultimii
15 ani îns , modelele socio-cognitive au fost aplicate în explicarea, predic ia şi modificarea
comportamentului voca ional. Printre aceste modele, cel mai însemnat este cel propus din perspectiva
conceptului de eficien personal . Conceptul de eficien personal ne ajut s în elegem dou
chestiuni cu privire la dezvoltarea carierelor femeilor : 1. Reprezentarea foarte slab a femeilor în
domenii dominate de b rba i, ca matematica, ingineria de orice fel, etc. 2. Subutilizarea talentelor şi
abilit ilor femeilor. Betz şi Hackett (1986) au ar tat c diferen ele dintre sexe în ceea ce priveşte
expectan ele de eficien personal influen eaz decisiv op iunile profesionale ale tinerelor femei.
Aceste expectan e de auto-eficien deriv din experien ele de socializare diferite ale b ie ilor şi fetelor.
*

De la publicarea celebrului articol al lui Albert Bandura în Psychological Review în 1977,


eficien a personal a devenit unul din cei mai folosi i termeni în domenii foarte diverse ale psihologiei :
social , clinic , psihologia personalit ii, psihologia s n t ii, etc. Sunt şanse mari ca acest concept s
se afle în continuare în aten ia psihologilor interesa i în medierea cognitiv a comportamentului şi a
emo iilor. Cercet torii din câmpul eficien ei personale îşi pun, în principal urm toarele întreb ri : 1.
Care este rolul abilit ii percepute în luarea de c tre individ a deciziei de a se angaja în anumite
comportamente şi de a insista în fa a obstacolelor sau eşecului ? 2. Cum sunt legate între ele percep iile
asupra competen ei şi consecin ele aşteptate ale comportamentului ? 3. Cât de exact pot aceşti factori s
prezic afectele şi comportamentul ? 4. Care este leg tura dintre aceste cogni ii şi dezvoltarea şi
tratamentul neadapt rilor psihologice, comportamentale şi emo ionale?

Actiuni de formare a strategiilor de adaptare la stres

autor: psiholog Mihaela SERACIN, INCDPM

Conceptul de "coping" a fost elaborat de Lazarus si Launtier în 1978, acesta desemnând un


ansamblu de mecanisme si conduite pe care individul le interpune între el si evenimentul

16
perceput ca amenintator, pentru a stapâni, a tine sub control, pentru a tolera sau diminua
impactul acestuia asupra starii sale de confort fizic si psihic

Lazarus si Folkman (1984) l-au definit ca reprezentând ansamblul eforturilor cognitive si


comportamentale destinate controlarii, reducerii sau tolerarii exigentelor, cerintelor externe si/sau
interne care ameninta sau depasesc resursele unui individ.

Termenul "coping strategy" sau "coping ability" este utilizat în special în literatura anglosaxona în timp
ce "stratégie d'ajustement" (Dantchev, 1989; Dantzer, 1989) se utilizeaza în cea de limba franceza.

Raspunsurile individului la factori de stres, raspunsuri necesare acestuia pentru a putea face fata
situatiilor respective pot fi de natura cognitiva sau afectiva (exemplu: transformarea în plan imaginar a
unei situatii periculoase într-o ocazie favorabila de profit personal), dar si forme de comportament
(înfruntarea deschisa a problemelor, adoptarea unei conduite de evitare etc.).

Studiile referitoare la strategiile de adaptare (de "coping") au adus o schimbare fundamentala în


cercetarile referitoare la stres, prin schimbarea orientarii acestora de la descrierea reactiilor la stres la
descrierea si cercetarea modalitatilor prin care individul controleaza factorii si situatia stresanta.

Conform acestui nou mod de abordare a problemelor, stresul nu trebuie cautat nici doar în raport cu
individul, nici numai la nivelul evenimentului, ci în relatia individ-mediu. Caracteristicile cantitative
si calitative ale unui factor stresor nu influenteaza singure intensitatea starii de stres; reactia negativa la
stres este rezultatul dezechilibrului între exigente (interne sau externe) si resursele individului de a face
fata acestora. Factorii agresori parcurg mai multe filtre individuale care conduc la amplificarea sau
diminuarea reactiilor, în functie de modul în care sunt perceputi (apreciati, evaluati) factorii respectivi.

Principalii mediatori ai relatiei factor de stres-tulburare a echilibrului individual (în principal


emotional) sunt reprezentati de:
-perceperea stresului sub influenta: experientei anterioare cu acelasi tip de stres, sustinerii sociale si
religioase;
-mecanismele individuale de aparare a Eului, care actioneaza inconstient;
-eforturile constiente: punerea în functiune a unui plan de actiune, recurgerea la diferite tehnici
(relaxare, exercitii fizice etc.).

Acesti mediatori sunt antrenati în doua procese de mediere a relatiei: autoevaluarea propriilor
posibilitati în raport cu situatia respectiva si strategiile individuale de ajustare în raport cu aceasta.

Evaluarea reprezinta un dublu proces cognitiv de apreciere a gradului de pericol pe care îl prezinta o
situatie anumita si care poate afecta individul si a resurselor personale de "coping". Este vorba de o
evaluare primara a potentialului stresant si una secundara a resurselor individuale de adaptare.

Evaluarea primara conduce la stabilirea semnificatiei pentru individ a factorului sau situatiei stresante
si, în functie de aceasta, la emotii de o anumita calitate si intensitate:
•pierdere - emotii negative: frica, mânie, rusine etc.
•amenintare
•beneficiu - emotii pozitive: pasiune, euforie

Evaluarea secundara pornind de la întrebarea ce poate face individul pentru a preveni o pierdere, o
amenintare sau pentru a obtine beneficiul ajunge la a raspunde prin: schimbarea situatiei, acceptarea ei,
17
fuga, evitare, cautarea unui plus de informatii, a unui suport social, actiune impulsiva etc. Strategiile
alese sunt de doua tipuri:

-centrate pe emotii: au ca obiectiv reducerea tensiunii emotionale fara a schimba situatia;


-centrate pe problema: au ca obiectiv modificarea situatiei, actionând indirect asupra emotiilor.

Procesul de evaluare a relatiilor individ-eveniment este influentat de:

a. caracteristici individuale (resurse personale)


•credinte
- religioase (evenimente stresante sunt considerate ca încercari din partea lui Dumnezeu, încercari pe
care trebuie sa le acceptam);
- în propria capacitate de control asupra stresului;
•rezistenta la exigentele exterioare (capacitatea de a tine sub control factorii si evenimentele
stresante);
•trasaturi de anxietate, care determina tendinte de a percepe situatiile de viata ca amenintatoare, cu
atât mai mult când sunt noi si ambigue.

b. variabile ambientale, care influenteaza atât perceperea situatiei stresante, cât si alegerea strategiei:

•caracteristicile situatiei - natura pericolului, durata, iminenta etc.; daca situatia este evaluata ca
susceptibila la schimbare, sunt utilizate mai frecvent strategiile centrale pe rezolvarea problemei; daca
situatia este considerata ca putând fi transformata sau, din contra, ca nefiind controlabila - se utilizeaza
strategii centrate pe reducerea tensiunii emotionale;

•resursele sociale (suportul social) - reteaua de sustinere sociala a individului, reprezentând


ansamblul relatiilor interpersonale ale individului, care-i furnizeaza o legatura afectiva pozitiva
(prietenii, dragoste etc.), un ajutor practic (material, financiar), informatii si aprecieri referitoare la
situatie; este foarte important modul în care apreciaza individul gradul de sustinere sociala - cu cât îl
apreciaza ca fiind mai mare, cu atât îi creste sentimentul capacitatii proprii de control a situatiei si se
reduce efectul negativ al stresului.

Modalitati de "coping"

Aceste strategii de relationare cu stresul pot modela conduita afectiva a individului în diferite feluri:

a. Modificând sensul orientarii atentiei - deturnând-o de la sursa stresului (strategii de evitare) sau,
dimpotriva, dirijând-o catre aceasta (strategii de vigilenta).

a.1. Strategiile de evitare conduc la orientarea individului catre activitati de substituire


comportamentala sau cognitiva tinzând spre eliminarea tensiunii emotionale (activitati sportive, jocuri,
relaxare, loazir etc.). Aceste strategii sunt totusi mai eficace când sunt asociate cu cele de confruntare
cu evenimentul.

Printre strategiile de evitare se enumera si o alta subgrupa mai putin adaptativa - cea a strategiilor de
fuga - individul crede, de exemplu, ca scapa, se elibereaza de stres, daca bea, fumeaza sau foloseste
medicamente; în realitate este vorba doar de un ragaz temporar, putin eficace si cu efecte secundare, pe
termen mai mult sau mai putin lung, nedorite, nocive pentru organism, atunci când situatia stresanta

18
dureaza mai mult. Cercetarile arata ca aceste strategii de fuga sunt asociate cu anxietate, depresiune si
tulburari psihosomatice.

a.2. Strategiile de vigilenta directioneaza atentia individului spre situatia stresanta pentru a o
controla si preveni efectele stresului. Aceste strategii prezinta doua forme: de cautare a unui plus de
informatii si de punere în actiune a unor solutii de rezolvare a situatiilor. Acest tip de strategii conduc
la scaderea tensiunii emotionale facilitând controlul asupra situatiei. Pot provoca însa si intensificarea
starii emotionale, atunci când informatiile suplimentare indica o mai mare gravitate a situatiei decât cea
apreciata initial si/sau imposibilitatea de a o rezolva.

b. Modificând semnificatia subiectiva a evenimentului - recurgând la activitati cognitive, apparent


de sfidare: exagerarea aspectelor si implicatiilor pozitive ale situatiei, evidentierea aspectelor
umoristice ale acesteia (facând "haz de necaz"), subevaluarea implicatiilor negative, reevaluarea
pozitiva etc. Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt si când nu exista o rezolvare momentana,
pentru ca reduc tensiunea emotionala.

c. Modificând direct termenii actuali ai relatiei individ-eveniment - prin punerea în functiune a


unor eforturi comportamentale active de înfruntare a situatiei-problema în scopul rezolvarii acesteia
prin confruntare (spirit combativ) si/sau elaborarea si realizarea unor planuri de actiune. Asemenea
strategii determina atât modificarea situatiei, cât si reducerea tensiunii emotionale.

Aceste trei modalitati de orientare a conduitei de adaptare la stres determina modificarea modului de
percepere a situatiei, la reevaluarea potentialului stresant:

Clasificarea strategiilor "coping" si metoda de evaluare a acestora

19
Plecând de la aceste diferite posibilitati de a face fata evenimentelor stresante se evidentiaza doua
functii ale strategiilor de tip coping: influenta asupra starii emotionale si controlul asupra situatiei,
asupra problemei care genereaza starea de stres.

Metodologia pentru inventarierea diferitelor strategii se bazeaza pe identificarea modalitatilor de


reactie în diferite situatii stresante, având la baza marea variabilitate inter si intraindividuala precum si
utilizarea analizei factoriale pe un numar suficient de subiecti.

În scopul evaluarii strategiilor în functie de cele doua dimensiuni principale amintite au fost construite
diferite scari-chestionare.

Dintre cele mai utilizate se pot cita cea a lui Lazarus si Folkman (1984) - "The Ways of Coping Check-
List" cu 67 itemi repartizati în 8 subscari: primele doua vizeaza strategiile centrate pe probleme, iar
celelalte sase, pe cele centrate pe starea emotionala:
1. rezolvarea problemei - cautarea de informatii ("am stabilit un plan de actiune si m-am tinut de el")
2. spirit combativ sau acceptarea confruntarii
3. îndepartarea sau minimalizarea amenintarii
4. reevaluarea pozitiva
5. autoacuzare
6. fuga de evitare (mâncând, bând etc.)
7. cautarea unui suport social
8. stapânirea de sine.

Alti autori nu sunt total de acord cu aceasta clasificare. Suls si Fletcher (1985) utilizeaza clasificarea
care împarte strategiile în doua grupe mari de evitare si de vigilenta, care opun strategiilor pasive
(evitare, fuga, negare, acceptare stoica) - strategiile active (cautare de informatii, sustinere sociala,
planuri de rezolvare).

Copingul, mai mult decât o simpla reactie la stres, reprezinta o strategie multidimensionala de control,
a carei finalitate este schimbarea, fie a situatiei, fie a aprecierii subiective.

Criteriile de eficacitate a copingului sunt si ele multidimensionale:


-controlul sau reducerea impactului agresiunii asupra starii de confort fizic si psihic conducând la
reducerea excitatiei si depresiunii;
-stilul activ centrat pe rezolvarea problemei este mai eficace decât cel pasiv, centrat pe emotie;
-în functie de caracteristicile situatiei, de durata si controlabilitatea ei:
•evitarea este eficace la un stres pe termen scurt;
•strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung;
•strategiile active nu sunt eficace în cazul unor situatii necontrolabile.

Copingul poate influenta si starea de sanatate fizica, influenta însa dificil de evaluat (prin studii
prospective, de exemplu, biomedicale costisitoare).

Totusi, exista influente care pot fi identificate:


-influente asupra: frecventei, intensitatii si duratei unor parametri fiziologici (tensiune arteriala,
frecventa cardiaca, frecventa respiratorie) si neurochimici de stres (catecholaminele urinare, cortizol
sanguin etc.);
-poate afecta direct si negativ sanatatea (risc de morbiditate si mortalitate) când îi corespunde
20
utilizarea excesiva de substante nocive sau activitati cu risc (viteza excesiva);
-strategiile centrate pe emotii pot ameninta sanatatea pentru ca împiedica punerea în functiune a unor
comportamente adaptative (de exemplu, negarea unei boli determina consultarea tardiva a medicului).

Teoria cognitiva a stresului prezinta aspecte pozitive pentru ca nu mai considera stresul doar ca un
stimul obiectiv amenintator, nici ca un raspuns emotional linear, dependent de gravitatea acestuia, ci ca
un proces dinamic mediatizat de alte doua procese - evaluarea cognitiva a evenimentului
(controlabilitatea) si strategiile de coping (de control efectiv) - ambele fiind în interactiune.

Aceasta noua conceptie depaseste modelul fiziologic al lui Selye (1956) care ignora complexitatea
relatiilor între fiziologic si psihologic si mecanismele implicate în starile de stres-distres-eustres.

Este, de asemenea, importanta prin utilizarea ei în informarea si formarea personalului confruntat cu


diferite tipuri de stresuri profesionale si prezentând diferite caracteristici individuale de rezistenta sau,
din contra, de vulnerabilitate la stres.

Este însa absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul biopsihosocial pe care îl reprezinta
individul uman si de a aborda problema formarii unor conduite adaptative multidimensional, asa cum
este activitatea profesionala, asa cum este individul si asa cum sunt relatiile individ-activitate.

4. Cadrul conceptual al cercet rii.


Pentru evitarea abaterii de la tema studiat , şi totodat in vederea derul rii sistemice a cercet rii
este necesar fixarea unor repere din care s rezulte un plan de lucru cu ajutorul c ruia s se stabileasc
o serie de obiective ce au in vedere scopul intregii cercet ri. Prin fixarea acestor obiective se poate
surprinde seria variabilelor ce pot fi m surate, cuantificate, prelucrate statistic şi analizate,
transformându-se astfel, prin intermediul interpret rii, în argumente pentru confirmarea sau infirmarea
ipotezei generale şi a ipotezelor secundare.( apud. Magher, E. S., 2005, p. 66).
Pentru o viziune mai ampl a dimensiunilor, variabilelor şi indicatorilor, prezentarea acestora se
va face în form tabelar :

Tabelul nr.3. Cadrul conceptual al cercet rii.


DIMENSIUNI INDICATORI VARIABILE INSTRUMENTE
DE M SUR
- coping proactiv REC ( 1, .....14 )
- coping reflexiv REC ( 15, .....25 )
- organizarea REC ( 26, .... 29 )
strategiei
- coping preventiv REC ( 30, .....39 )
1.stilul de coping - c utare de sprijin REC ( 40, .....47 )

21
instrumental
-c utare de sprijin REC ( 48 ....52 )
emo ional
- coping de evitare REC ( 53, ..... 55 )
STRES - stres fiziologic CRS ( 1, ....6 )
- stres CRS ( 7, ....12 )
comportamental
2. reactivitatea la - stres emo ional CRS ( 13,... 18 )
stres - stres intelectual CRS (19, ....24 )
- stres CRS ( 25,....30 )
organiza ional

- odihna suicient ,
- activit i
recreative CpA (1, .... 25)
3. gradul de - fumatul,
adaptare în munc - consumul de
alcool,
-cafeaua,
-calmantele,
-consumul excesiv
de dulciuri şi
mâncare
- pl cere de a înv a C.M.A.(1, 8,15, 22,
1. motiva ie 29 )
intrinsec - provocare C.M.A. ( 2, 9, 16,
MOTIVATIE 23, 30 )
PENTRU - autonomie C.M.A. ( 5, 12, 19,
INV ARE 26, 33)
- utilitatea perceput C.M.A ( 7, 14, 21,
28, 35 )
- recunoaştere C.M.A ( 3, 10, 17,

22
2. motiva ie 24, 31 )
extrinsec - recompens C.M.A ( 4, 11, 18,
25, 32 )
- suport social C.M.A ( 6, 13, 20,
27, 34 )
- adaptarea la C.S.Ş.M.( 1, 13, 16
1. solicit rile munc )
datorate muncii - implicarea în C.S.Ş.M ( 2, 3, 17)
SOLICIT RI munc
ŞCOAL - - gradul importan ei C.S.Ş.M ( 5.a.)
MUNC acordat muncii
- adaptarea la şcoal C.S.Ş.M ( 12, 17 )
2. solicit rile - implicarea în acti- C.S.Ş.M ( 8, 9, 10,
datorate şcolii vit ile şcolare 11 )

- gradul importan ei C.S.Ş.M ( 5.b.)


acordat şcolii

23