Sunteți pe pagina 1din 32

INIŢIERE ÎN UTILIZAREA SISTEMULUI DE CALCUL

1. PRELUCRAREA DATELOR DE-A LUNGUL ISTORIEI


3000 î.Hr. - O forma primitiva de abac este folosita în Asia.
876 î.Hr. - Prima utilizare a simbolului pentru cifra zero este atestata în India.
1620 - Edmund GUNTER din Anglia inventeaza rigla de calcul, precursoarea viitoarelor calculatoare electrice (fig
2).
1642 - Blaise PASCAL proiecteaza primul calculator mecanic deplin functional ce putea efectua munca a 6
13113t193n contabili; reactia initiala a fost destul de firava, cu toate acestea însa Pascalina ramânând în uz pâna la
mijlocul secolului XX (fig 3).
1694 - Gottfried LEIBNIZ creeaza o masina de calcul ce folosea reprezentarea binara a numerelor (0 si 1).
1812 - Muncitorul Ned LUDD îsi instiga colegii la a distruge masinile ce, în opinia sa, urmau a le lua locurile de
munca. Numele sau a ramas în istorie pentru a defini pe cineva care se împotriveste tehnologiei.
1832 - Charles BABBAGE (fig 4) proiecteaza primul calculator controlat de instructiuni introduse de utilizator; lipsa
de fonduri a facut ca proiectul sa nu se finalizeze niciodata.
1854 - George BOOLE publica propriile cercetari asupra logicii simbolice, care peste zeci de ani vor sta la baza
stiintei calculatoarelor.
INFORMAŢIA - informatie, date (sub forma de
numere, grafice sau cuvinte) organizate, sistematizate si
prezentate astfel încât sa aiba o semnificatie.

1857 - Sir Charles WHEATSTONE introduce banda continua de hârtie ca suport de stocare si citire a datelor
(informatiei).

1890 - Herman HOLLERITH proiecteaza masina de perforat cartele,


care permite administratiei americane sa reduca timpii de calcul de cinci ori (respectiv de la 10 ani la 2 ani). (fig5)
1896 - Herman HOLLERITH pune bazele Tabulating Machine Company, una din cele trei companii care prin
fuzionare vor forma peste ani IBM.
1918 - este realizata de doi inventatori o masina de calculat bazata pe sistemul binar (cifrele o si 1)
1937 - John ATANASOFF începe lucrul la primul calculator electronic digital, (fig6)
însa neglijeaza patentarea sa. Georges STIBITZ dezvolta, în laboaratoarele Bell, primul circuit binar.
fig 6

1938 - William HEWLETT si David PACKARD fondeaza HP într-un garaj din Paolo Alto, California. Konrad ZUSE
produce primul calculator ce utilizeaza codul binar.

1939 - Georges STIBITZ împreuna cu Samuel WILLIAMS


construieste Complex Number Computer, cu 400 de relee telefonice si conectat la trei masini de
tip teletype (precursoare ale terminatoarelor).
1944 - inginerii de la Harvard construiesc calculatorul Mark I, a carui fiabilitae scazuta il facea aproape inutilizabil.
fig 7

1946 - Inginerii de la Universitatea Pennsylvania, bazându-se pe munca de pionierat a lui Atanasoff, prezintaENIAC,
primul calculator de uz general. (fig7)
1949 - John MAUCHLY dezvolta Short Code, primul limbaj de programare de nivel înalt.
ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Computer)
- primul calculator digital de mare viteza. Dezvoltat în
cadrul universitatii Pennsylvania, masina era compusa din
peste 17.000 tuburi electronice, 70.000 de rezsitoare si
6.000 de întrerupatoare. Pachetul de 3 tone efectua 5.000
de adunari pe secunda.

1951 - John MAUCHLY si John ECKERT construiesc UNIVAC I, primul calculator comercial, ce va fi utilizat de
fiscul american. Grace Murray HOPPER dezvolta AO, ce translateaza programul în cod binar. În 1952 UNIVAC I
"prezice" cu acuratete ca la alegerile prezidentiale candidatul Dwight EISENHOWER va câstiga în fata lui Adlai
STEVENSON, în ciuda estimarilor specialistilor.

1951 - IBM produce modelul 650, primul calculator intrat în productie de masa. Compania a
produs 1.500 de exemplare pâna la scoaterea sa de pe piata.
fig 8

1955 - Narinder KAPANY produce fibra optica. American Airlines instaleaza prima mare retea de calculatoare,
construita de IBM, ce conecteaza 1.200 de terminale teletype-writer.

1956 - IBM dezvolta primul hard disc, denumit RAMAC. Programatorii de la IBM scriu limbajul de
programareFORTRAN.

1958 - Texas Instruments construieste primul circuit integrat. Bell Telephone lanseaza primul modem. Cercetatorii de
la Bell Labs inventeaza LASER-ul.

1958 - Grace Murray HOPPER (fig8) si Charles PHILLIPS inventeaza


limbajul COBOL (Common Busines Oriented Language). Folosindu-se doar de abac, profesorul chinez
LeeKAICHEN efectueaza calcule mai rapid decât calculatoarele din Seattle, New Zork si Taipei.

1960 - Digital Equipment Corporation dezvolta primul calculator comercial (PDP-1) dotat cu tastatura si monitor.

fig 9

1963 - Douglas ENGELBART dezvolta primul mouse la Stanford Research Institute. Doua decenii mai târziu
Macintosh-ul îl va face o componenta standard a calculatoruluiului. (fig9)

1964 - American Standard Association


adopta ASCII ca standard pentru codarea informatiei în vederea transmiterii.

1965 - Digital Equipment Corporation construieste primul minicalculator la un pret de 18.000 USD. Este lansat
limbajul simplificat de programare BASIC; mai târziu al va deveni limbajul standard pentru PC-uri.

1968 - Se fondeaza INTEL.

1969 - Apare ARPAnet, precursoarea Internet-ului (fig10). Apare asa-numita "bubble memory", ce permite
calculatorului sa retina informatia chiar dupa ce a fost oprit din functionare.
Unitatea de masura pentru a
informatiei se
numeste BIT.Trebuie
acceptata aceasta unitate de
masura la fel ca secunda,
kilogramul, metrul. Un bit
este o entitate care poate lua
numai valorile 1 sau/si 0 si
care reprezinta modul prin
care se codifica intern
informatia spre a putea fi
utilizata de calculator. Orice
informatie introdusa pe
calculator este transformata in
siruri de valori 1 si 0, pentru
uzul sistemului de calcul.
Operatorul de calculator nu
vede aceasta transformare.
Prin definitie, un sir de 8
biti formeaza 1 bytesau 1
octet.

1 KB = 1 KO = 1024 O = 1024
B.

Multiplii folositi in exprimarea


cantitatii de informatie sunt:

KB = 1000B

MB = 1000 KB

GB = 1000 MB

TB = 1000 GB.

1970 - Este lansat primul floppy disc (fig11). INTEL pune la punct primul cip de memorie ca putea stoca 1024
deBIŢI de informatie. Este lansata imprimanta cu tambur. Bell Labs dezvolta Unix-ul.

1971 - Texas instruments lanseaza primul calculator de buzunar. Apar imprimantele cu ace. Niklaus WIRTH dezvolta
limbajul de programare PASCAL.

1972 - Ray TOMLINSON inventeaza e-mail-ul. Programatorii de la Bell Labs pun la punct limbajul de programare C.
De aici începe istoria microcalculatoarelor

fig 12

1973 - Apare în Franta primul microcalculator. Construit pe un microprocesor I8008, cu o memorie de 256 de biti,
putând fi extinsa pâna la 2kB.

1975 - În California apare primul sistem de calcul denumit Apple II - care a fost
numit calculator personal (PC)(fig12). IBM lanseaza imprimanta cu laser.

1976 - IBM pune la punct tehnologia de imprimare cu jet de cerneala.

1977 - Bill GATES si Paul ALLEN fondeaza în mod oficial Microsoft.Apple lanseaza Apple II, primul calculator
personal (PC) preasmblat. Apple II va conduce piata de PC-uri pâna la aparitia IBM-PC (fig13).

1978 - Este lansat Wordstar, care devine în scurt timp cel mai popular procesor de texte.

fig 13

1980 - Firma IBM destina o echipa de 14 oameni pentru a realiza primul calculator personal al firmei. Acest calculator
realizat cu elemente externe concernului avea urmatoarele caracteristici: microprocesor de tipul I8088 de 16 biti (care
functiona la o frecventa de 4,77MHz.), o unitate de disc flexibil de 120 KO, o imprimanta de tip Epson, un monitor
monocrom si un sistem de operare realizat de firma Microsoft. Capacitatea de memorare era de 128 KO, care putea fi
extinsa pana la 640 KO.
INTERFAŢA este un dispozitiv carea asigura cuplarea a
doua dispozitive care au semnale diferite. Permite cuplarea
tastaturii, imprimantei, monitorului, mous-lui

1983 - Apple lanseaza Lisa, la un pret de 9.995 USD. Este primul calculator ce foloseste o interfata utilizator graficasi
un mouse. IBM realizeaza PC/XT.
INTERFAŢA GRAFICĂ este un produs software care
permite operatorului sa utilizeze calculatorul cu usurinta,
prin intermediul unor simboluri grafice.

1984 - IBM realizeaza un calculator bazat pe un microprocesor I80286, care functiona la 6Mhz., denumit IBM PC/AT.
Are loc debutul CD-ROM-ului. Apple lanseaza Macintosh. Apar primele modemuri de 2.400 baud-sec. Hewlett-
Packard lanseaza primele imprimante laser personale, LaserJet.
In anii care au urmat s-a actionat preponderent pentru
imbunatatirea tehnologiei: marirea frecventei de lucru (care duce implicit la marirea vitezei de lucru), marirea
capacitatii memoriei, marirea capacitatii discurilor fixe, marirea rezolutiei monitorului color, marirea si diversificarea
interfetelor cuplate la sistem.

1985 - Este fondata America Online(fig14). Microsoft dezvolta Windows 1.0 pentru IBM PC.
Bill GATES (fig15)si John SCULLEY, CEO Apple, semneaza un acord confidential ce da dreptul companiei
Microsoft sa foloseasca elementele grafice ale interfetei grafice Apple în Windows.

1988 - Microsoft lanseaza Windows 2.03, ale carui ferestre suprapuse declanseaza un lung proces (6 ani) cu Apple.

fig 15

1989 - Tim BERNERS-LEE inventeaza World Wide Web-ul

1990 - Intel lanseaza I80486. Este lansat Windows 3.0.

1993 - Intel lanseaza tehnologia Pentium. Marc ANDREESSEN si Eric BINA lanseaza Mosaic,
primul browser Web grafic.

1994 - Iomega lanseaza discurile Zip (fig16). Marc ANDREESSEN colaboreaza la


fondarea Netscape.

1995 - Microsoft lanseaza Windows 95 si Office 95. Este standardizata tehnologia DVD. Jeffrez BEZOS fondeaza
Amazon.com. Netscape devine companie publica.

1997 - Sunt lansate pe piata playerele DVD.


1998 - Are loc explozia comertului electronic si 30 milioane de utilizatori achizitioneaza bunuri online.

1999 - Linux-ul ajunge în prim plan (fig17).

2. GENERAŢII DE SISTEME DE CALCUL

Desi sistemele de calcul au o istorie bogata, majoritatea descoperirilor si facilitatilor care au condus la construirea
PC-ului dateaza din ultimii 50 de ani.

Asa cum am aratat anterior în 1951 John MAUCHLY si John ECKERT construiesc primul calculator comercial -
UNIVAC I. Acesta este prezentat la televiziunea nationala americana în ziua alegerilor din 1952. Pe masura primirii
rezultatelor competitiei prezidentiale americane, salariatii firmei REMINGTON RAND, producatoarea calculatorului
UNIVAC I, le introduceau în acesta, care era programat sa anticipeze cîstigatorul pe baza rezultatelor partiale.
UNIVAC a anticipat corect rezultatele si astfel a cîstigat imediat credibilitatea publicului american.

Începând cu UNIVAC si alte calculatoare similare, dezvoltarea sistemelor de calcul


comerciale a cuprins patru etape distincte, numite generatii. Astazi ne aflam la granita celei de-a cincea.

Prima generatie: Tuburi cu vid (1942-1956)

fig 18

Calculatoarele din prima generatie, cum a fost UNIVAC, prelucrau datele utilizând tehnologiile tuburilor cu
vid (fig18)experimentate pentru sistemele ABC, ENIAC si EDVAC. Aceste calculatoare erau numite
sisteme mainframe (cadru principal) datorita scheletului de metal utilizat pentru sustinerea tuburilor cu vid. Daca s-
ar utiliza si astazi tehnologia tuburilor cu vid, un sistem mainframe modern ar avea dimensiuni comparabile cu ale
unui zgârie-nori.
Stocarea datelor în calculatoarele din prima generatie se realiza pe tamburi magnetici.
Programele stocate erau scrise în limbaj masina, adica în secvente de 0 si 1 care reflectau direct contributie lui George
BOOLE. Fiecare producator crea propriul sau limbaj masina.

Catre sfârsitul anului 1944, John von NEUMANN (fig19), membru al proiectului Manhattan care a creat bomba
atomica si cosultant al multor lucrari stiintifice în timpul razboiului a vizitat proiectul ENIAC. În urma discutiilor
avute von NEUMANN a conceput o tehnica de stocare a programelor si a scris lucrarea "Prima schita raport despre
EDVAC", în care descria structura unui calculator digital.

Calculatorul conceput de von NEUMANN continea cinci parti (fig20):

- o unitate de intrare asemanatoare unei tastaturi ce permitea introducerea informatiilor în calculator;

- o zona de memorie pentru stocarea programelor si a datelor;

fig 19

o unitate aritmetica pentru efectuarea calculelor;

- o unitate de control care realiza transferul instructiunilor programului si a datelor între memorie si unitatea
aritmetica;

- un dispozitiv de iesire cum ar fi o imprimanta.

Lucrarea lui von NEUMANN a fost publicata pe scara larga


si a schimbat semnificativ modul de proiectare al calculatoarelor. (Aproape toate calculatoarele construite dupa
ENIAC au fost calculatoare von Neumann).
fig 20

Grace HOPPER, care a lucrat în anii 40 la calculatorul MARK, a realizat în 1952 primul compilator - un program
care traduce limbajul de programare în limbaj masina. Compilatoarele au schimbat modul de programare, permitând
programatorilor sa introduca numere si litere în locul secventelor de 0 si 1.

A doua generatie: Tranzistoare (1956-1963)

În 1948, trei fizicieni ai laboratoarelor BELL au descoperit un nou tip de cristal numit germaniu. Germaniul nefiind
un conducator de electricitate atât de bun ca otelul sau cuprul, dar mai bun decât alte materiale cum ar fi sticla sau
cauciucul a fost denumit material semiconductor.

A urmat descoperirea altor materiale semiconductoare, inclusiv siliciul, care erau confectionate din
materii brute usor de procurat - pietre sau nisip. Cercetatorii au descoperit ca, prin adaugarea altor materiale unui
semiconductor (adica prin dopare), rezulta un material capabil sa actioneze ca un redresor sau amplificator electric.
Acest material a primit numele de tranzistor (fig21): si era în masura sa înlocuiasca tuburile cu vid.

fig 22

Dimensiunile tranzistoarelor erau mult mai mici (cam a cincizecea parte din dimensiunea unui tub cu vid), furnizau
mai multa energie si erau mai rezistente decât fragilele tuburi cu vid produse din sticla. Catre sfârsitul deceniului,
tranzistoarele au luat locul tuburilor cu vid din sistemele de calcul, televizoare, aparate de radio. Astfel aplicatiile care
utilizau tranzistoarele erau numite "în stare solida", întrucât tranzistoarele erau mai rezistente. Tehnologia "în stare
solida" a fost utilizata pentru construirea primelor supercalculatoare, destinate gestionarii unor cantitati mari de date
si efectuarii unor calcule rapide. În anul 1959, DIGITAL EQUIPMENT CORPORATION (DEC) a creat
minicalculatorul PDP-1 (fig22). În anii '60, calculatoarele mainframe din a doua generatie erau fabricate de companii
cum ar fi IBM, HONEYWELL si SPERRY-RAND (în prezent componenta UNISYS) fiind utilizate pe scara larga în
afaceri importante.

În cea de-a doua generatie de calculatoare, îmbinarea între limbajele de programare de nivel înalt cum ar fi COBOL si
FORTRAN si conceptul de program stocat inventat de von NEUMANN a dus la crearea unor sisteme de calcul de uz general,
foarte flexibile. Un astfel de program putea fi încarcat rapid în memoria calculatorului (construit pe tranzistori), putea fi rulat
usor si apoi înlocuit cu un alt program.

A treia generatie: Circuite integrate (1964-1971)

Tranzistoarele erau deja utilizate de aproximativ 12 ani, devenind mai compacte si mai fialbile pe masura
perfectionarii procesului de fabricatie. La sfârsitul anilor '50, tranzistoarele ajunsesera de dimensiuni foarte mici încât
a aparut ideea combinarii acestora într-un singur dispozitiv. Astfel în 1958, inginerul Jack KILBY a proiectat primul
circuit integrat, care continea trei componente într-un singur modul din siliciu de cuart.

fig 23

În acelasi timp inginerul Jack HOERNI descopera un mod de a fabrica tranzistoare plate, care
au permis construirea unor modele de circuite integrate plate - cipuri pentru calculatoare. Perfectionarea tehnologiilor
a determinat includerea unui numar din ce în ce mai mare de componente într-un cip. Astfel dimensiunile
calculatoarelor erau în continua scadere, dar pretul componentelor - în special al cipurilor ramânea destul de ridicat.

Un alt proces major al celei de-a treia generatii a fost crearea sistemelor de operare.
Acestea permiteau controlul instructiunilor de baza ale unui calculator, inclusiv deplasarea instructiunilor si datelor
între unitatea de prelucrare si memorie, tiparirea si citirea informatiilor de pe disc.

Cu toate progresele înregistrate de tehnologia sistemelor de calcul, pâna la calculatoarele personale moderne mai era
înca un drum lung de strabatut.

fig 24
NOTĂ

Trecerea de
la o
generatie la
alta nu are
loc peste
noapte.
Când a fost
inventat
tranzistorul,
existau înca
stocuri
întregi cu
tuburi cu vid
care asteptau
sa fie
utilizate.
Multe
calculatoare
din generatia
adoua
contineau
atât tuburi cu
vid, cât si
tranzistoare,
iar
tranzistoarel
e au fost
folosite
împreuna cu
circuitele
integrate la
construirea
calculatoarel
or din a treia
generatie.

Expresia magica a anilor '60 a fost time-sharing-ul. Datorita acestei tehnici, utilizatorii nu mai trebuiau sa "stea la
coada" ca sa lucreze la un calculator; calculatorul "trecea" de la un utilizator la altul, acordându-i fiecaruia câte un
scurt interval de timp. Întrucât calculatoarele lucreaza mai rapid decât oamenii, utilizatorii puteau lucra într-un ritm
constant fara sa observe ca sistemul "lucrase cu altcineva" în ultima zecime de secunda.

Un pas important al generatiei a treia a fost facut de inginerul Douglas ENGELBART (fig23), care a avut ideea ca
sistemele de calcul sa furnizeze datele de iesire prin intermediul unor dispozitive cu tuburi catodice similare
televizoarelor (nu la imprimanta) si care sa permita în acelasi timp utilizatorului sa manipuleze imagini si sa introduca
texte. În anul 1968, ENGELBART si-a sustinut proiectul într-o conferinta despre calculatoare, prezentând schema
unui sistem care continea o tastatura si un dispozitiv de indicare denumit mouse - confectionat din lemn (fig24)
În 1970, ENGELBART a proiectat mai multe interfete utilizator prevazute
cu mai multe ferestre (predecesoarele sistemului Windows), si a implementat un sistem de posta electronica bazat pe
un sistem mainframe.

Cu toate acestea marile companii de pe piata sistemelor de calcul - IBM, DEC, SPERRY - nu credeau înca în existenta
unei piete de desfacere pentru sistemele de calcul usor de utilizat si orientate pe imagini.

A patra generatie: Circuite microminiaturizate (1971 - )

fig 25

La începutul anilor '70, dimensiunile circuitelor integrate erau în continua scadere. Tehnica integrarii pe scara larga
(LSI - large scale integration) a permis producatorilor sa includa sute de componente într-un singur cip. Aceasta
tehnica a fost înlocuita curând cu VLSI (integrare pe scara foarte larga - very large scale integartion), care permitea
includerea a sute de mii de componente într-un cip. Numarul componentelor dintr-un cip a ajuns de ordinul
milioanelor, prin utilizarea ULSI (integrarii pe scara ultra larga).

În anul 1970, o companie mica numita INTEL (în prezent cel mai mare
producator de cipuri din lume) a instalat toate componentele esentiale ale unui sistem de calcul într-un singur
cip: microprocesorul. În fig 25 este prezentat un microprocesor INTEL pe o pastila de aspirina.

Crearea microprocesorului a transformat în realitate viziunea lui ENGELBART privind calculatoarele personale.
Primul microprocesor comercial a devenit disponibil în 1971. Cu toate acestea primul calculator personal comercial
de succes - APPLE II - a fost produs abia în 1976. (fig26)

A cincea generatie (a viitorului)


fig 26

Peste câtiva ani, se va învata despre cea de-a cincea (si poate a sasea si a saptea) generatie de sisteme de calcul. În
acest moment, în lumea întreaga sunt testate tehnologiile necesare celei de-a cincea generatii. Oamenii de stiinta
lucreaza la proiecte de inteligenta artificiala - programe de calculator capabile sa gândeasca similar unei fiinte umane.
Acest proces poate dura ani multi; întrucât numeni nu stie cu exactitate cum functioneaza inteligenta umana, iar
programele de acest gen sunt dificil de creat.

Unele descoperiri preliminare sunt aplicate în sisteme expert (destinate


bibliotecilor, luptei împotriva criminalitatii, îmbunatatirii sanatatii) si într-un domeniu numit logica fuzzy(fuzzy =
vag).

Un alt domeniu de cercetare implica modul de construire a calculatoarelor: arhitectura sistemelor de calcul.
Calculatorul von NEUMANN continea un singur procesor, dar foarte multi ingineri sunt de parere ca urmatoarea
generatie va fi aceea a calculatoarelor cu prelucrare paralela care utilizeaza mai multe microprocesoare, permitând
astfel cresterea vitezei si a eficientei.

Este foarte posibil ca procesoarele viitorului sa fie fabricate folosind noi materiale. În acest sens, atât în domeniul
ingineriei electrice cât si în cel al sistemelor de calcul se desfasoara o competitie strânsa privind crearea unui
supraconductor viabil. Materialele supraconductoare reprezinta semiconductori care opun mult mai putina rezistenta
la trecerea curentului electric. O rezistenta mai mica înseamna mai putina caldura degajata, o viteza sporita si o
eficienta superioara.

O alta componenta a tehnologiei din generatia a cincea este dispozitivul de stocare optic. Stocarea optica utilizeaza
tehnologia laser pentru scrierea si citirea informatiilor. Dispozitivele cu laser au doua avantaje: capacitatea si
durabilitatea. Compact-discurile utilizate pentru stocare au o capacitate incredibila si pot contine o cantitate de
informatii de mii de ori mai mare decât discurle magnetice de aceeasi dimensiune. Laserul nu atinge defapt suprafata
discului, deci discurile optice sunt mai putin fragile decât alte forme de stocare a datelor. De fapt discurile optice
reprezinta numai începutul: deja a fost construit prototipul unui cub de stocare optica. Acesta poate contine un volum
de informatii de sute de ori mai mare decât discurile optice.

Echipamente HARDWARE: unitatea centrala,


magistralele, memoria interna, sistemele de intrare-iesire

Resurse SOFTWARE: limbaje de programare, programe


utilitare, sisteme de gestiune a informatiei, programe de
grafica, editoare de text, calcul matemetic, proiectare
asistata, programe de contabilitate, antivirus, comunicatii

3. NOTIUNI GENERALE. ARHITECTURA SISTEMULUI DE CALCUL

Sistemul de calcul - poate fi definit ca un ansamblu de echipamente (hardware sau hard) puse in functiune si
exploatate prin intermediul unui set de programe (software sau soft - fig 27) in vederea prelucrarii informatiilor.

Prelucrarea informatiilor prin intermediul unui sistem de


calcul consta in efectuarea de catre acesta a unei succesiuni de operatii ce descriu algoritmul de rezolvare al
problemelor respective.

Operatiile in cadrul sistemului de calcul sunt realizate prin intermediul procesorului.

Schema bloc generala a unui sistem de calcul

Pentru a executa o anumita


operatie procesorul (fig28) trebuie sa cunoasca tipul operatiei si datele de prelucrare (operanzi). Aceste informatii
sunt transmise prin intermediul unor comenzi elementare numite instructiuni.

Succesiunea de instructiuni care descrie algoritmul de prelucrare formeaza un program.

Din punct de vedere functional procesorul trebuie sa fie format dintr-o unitate de comanda (care are rolul de
a dirija si coordona activitatea intregului sistem) si unitatea de prelucrare (care realizeaza operatiile aritmetice si
logice).

Datorita rolului procesorului intr-un sistem de calcul, in foarte multe situatii acesta mai este numit si unitate
centrala.
Microprocesorul (fig29)este un circuit integrat care
implementeaza cea mai mare parte a functiilor unui procesor traditional, adica este capabil sa efectueze operatii
aritmetice si logice sub controlul unui program. Este deci un procesor microprogramat.

Indiferent de tip microprocesorul trebuie sa contina:

- unitatea aritmetica si logica (UAL) sau operator binar este destinata pentru efectuarea operatiilor aritmetice si
logice;

- memoria temporara sau registre (o succesiune de circuite electronice care permit memorarea) are rolul de a
pastra anumite informatii pe timpul executiei unui program;

- unitatea de comanda si control genereaza


semnalele adecvate fiecarei operatii de codificare.

In general microprocesorul executa un program prin repetarea urmatorilor pasi:

- incarcarea instructiunilor de memorare;

- citirea unui operand, daca este necesar;

- executarea instructiunilor (operatiilor);

- scrierea rezultatului daca este necesar.


Coprocesorul matematic: acesta este un procesor care are ca scop calculul matematic ultra-rapid. Coprocesorul preia
din sarcina microprocesorului calculele matematice solicitate de anumite activitati, crescand astfel viteza de ansamblu
a sistemului de calcul. Situatii ca: realizarea reclamelor, proiectarea asistata, realizarea efectelor speciale etc. necesita
obligatoriu existenta coprocesorului matematic. Altfel, respectivele activitati sunt fie imposibil de indeplinit, fie mult
prea lente.

Pentru realizarea unui sistem de calcul cu ajutorul unui microprocesor este necesar ca acestuia sa i se aduge o
memorie si niste circuite de interfata pentru conectarea dispozitivelor periferice.

PLACA DE BAZĂ este principala placa de circuite din


unitatea centrala. Pe aceasta se gasesc principalele
componente electronice. Toate celelalte componebte, ca
unitatile de disc (flexibil, fix) CD-ROM, CD-RW, sunt
atasate placii de baza.

Placa de baza are socluri (fante de extensie), unde se pot


conecta placile de extensie.

Legatura dintre aceste componente: microprocesor - memorie - interfete se realizeaza prin


intermediul magistralei(BUS).

Magistrala reprezinta multimea conductorilor folositi in comun de mai multe unitati functionale pentru transmiterea
unor semnale binare.

In functie de semnificatia semnalelor magistralele pot fi:

- magistrale de adrese - pe care circula informatiile care se refera

MAGISTRALA

Exista diferite tipuri de magistrale, deci exista diferite tipuri


de fante de magistrale de extensie. Diferenta între
magistrale este data de factorii marime si viteza, care sunt
determinati de numarul de fire utilizate la conectarea
componetelor electronice ale sistemului de calcul. De
exemplu, în fiecare fanta de extensie exista fire care
conecteaza placa de de extensie la firele de pe placa de
baza. Cu cât numarul firelor este mai mare cu atât creste
viteza de transmitere a datelor.

Tipuri de magistrale existente pe sistemele de calcul:

- fante de magistrale ISA (Industry Standard


Architecture)

- fante de magistrala EISA (Enhanced ISA)

- fante de magistrala PCI (Peripheral Component


Interconnect)
- fante de magistrala MCA (Micro Channel
Architecture)

- fante de magistrala AGP (Accelerated Graphics


Port)

- fante de magistrala AMR (Audio Modem Riser)

la adrese de memorie;

- magistrale de date - pe care circula numai semnale care

reprezinta date si instructiuni;

- magistrale de control - pe care circula semnale de comanda si

control.

Circuitele auxiliare intregesc functiile microprocesorului pentru ca acesta sa-si poata indeplini rolul de unitate centrala
a sistemului. Acestea asigura printre altele: generarea semnalelor de tact de sincronizare, amplifica semnalele,
gestioneaza intreruperile.

Memoria interna (unitatea de memorie) pastreaza pe timpul executiei unui program instructiunile acestuia si datele ce
se vor prelucra. Deci este "locul" in care se tin informatiile utilizate.

CUM FOLOSEsTE SISTEMUL DE CALCUL


MEMORIA

Modul de folosire a memoriei de pinde de tipul


microprocesorului, sistemul de operare si de programul
executat. Toate sistemele de calcul care ruleaza DOS
utilizeaza primii 640K pentru rularea sistemului de operare,
a programelor de aplicatii si pentru stocarea datelor,
indiferent câta memorie este instalata sau cât de rapid este
procesorul utilizat.

Multe programe sunt prea mari pentru a încapea dintr-o


data în 640K. Astfel a devenit necesara utilizarea memoriei
ce depaseste primii 640K pentru stocarea temporara a
informatiilor.

Fiecare sistem de calcul are unitatea de memorie compusa din:

1) Memorie tip ROM (Read Only Memory) - este incarcata "din fabrica" cu date necesare sistemului de calcul la
pornire. Aceste date pot fi doar vizualizate de catre utilizatorul PC-ului, el neavand la dispozitie metode de modificare.
Este folosita pentru pastrarea unor programe speciale care asigura finctionarea sistemului de calcul. Continutul acestor
memorii nu poate fi distrus. La decuplarea tensiunii de alimentare continutul acestor memorii nu se pierde, de aceea
se mai spune ca este memorie nevolatila.
3) Memorie CMOS - face parte din unitatea de
memorie, fiind o memorie de tip RAM (citire/scriere),
volatila, Memoreaza informatiile necesare BIOS.

2) Memorie tip RAM (Random Access Memory) (fig16)- este numita si memorie cu acces aleator si contine programele
si datele utilizate la un moment dat al lucrului. Permite citirea si scrierea informatiilor in orice locatie a lor. Continutul
memoriei RAM este in continua schimbare, pe masura ce se lucreaza. ATENTIE: la intreruperea accidentala sau voita
a alimentarii calculatorului, continutul memoriei RAM se pierde ireversibil! Pentru a evita pierderea datelor, se
executa operatia de salvare a datelor pe suporturi (dispozitive) de stocare. Principalele caractersitici ale memoriei de
acest tip sunt: capacitatea de memorare (care trebuie sa fie cat mai mare) si timpul de acces (care trebuie sa fie cat
mai mic).

Sitemul de intrare - iesire asigura dialogul dintre utilizator si sistemul de calcul, adica prin intermediul lui se asigura
transmiterea informatiilor în unitatea de memorie si transmiterea rezultatelor prelucrarii din memorie pe suporturile
externe de informatie. Principalele componente ale acestui sistem sunt: circuitele de interfata (interfete)
sidispozitivele (echipamente) periferice.

Circuitele de interfata (fig30)permit conectarea dispozitivelor


periferice la magistralele sistemului si controlul acestor dispozitive

Rolul fiecarei interfete depinde in final de tipul dispozitivului periferic conectat.

Principalel interfete care pot exista intr-un sistem de calcul sunt:

- interfete pentru ecran (fig31)- care asigura afisarea informatiei pe ecran ;

- interfete de disc flexibil - asigura conectarea uneia sau a doua unitati de disc flexibil;
- interfata seriala - permite comunicatii seriale asincrone. De regula este folosita pentru conectarea mouse-lui;

- interfata paralela - de regula ste folosita pentru conectarea imprimantei;

- interfata cu tastatura - are rolul de a asigura transmiterea codurilor tastelor apasate.

Echipamentele periferice.

Din punct de vedere al tipului de operatie de intrare-iesire pe care dispozitivul


periferic il poate realiza, acestea se pot grupa astfel:

- dispozitive periferice de intrare - care asigura introducerea informatiei in sistemul de calcull

· tastatura (fig 32)

· planseta grafica (fig 33)

· scaner-ul (fig 34)

· cititorul de cartele magnetica

· CD-ROM

- dispozitive periferice de iesire - care asigura transmiterea informatiilor prelucrate din


sistemul de calcul

· imprimanta (fig 35)

· monitorul (display)
- cu tub catodic (fig 36a)

- cu cristale lichide (LCD) (fig 36b)

· ploterul (fig 37) - deseneaza cu ajutorul creioanelor grafice

- dispozitive periferice de intrare-iesire - care permit introducerea cat si scoaterea datelor


in/din memorie

· unitatea de disc flexibil

· unitatea de disc fix (fig 38)

· unitatea de caseta magnetica

· CD INSCRIPTIBIL

· unitatea de ZIP disc (fig 39)

Dintre acestea, unitatile de hard disc si discheta intra in dotarea


oricarui PC, iar unitatile de CD-ROM sunt si ele prezente din ce in ce mai des in compunerea PC-urilor.

Unitatea de disc flexibil (FLOPY DISCUL sau DISCHETA)


Este un disc mic, portabil in afara calculatorului, utilizat in scopul
de a pastra informatia precum si pentru transferul de date de la un calculator la altul. Capacitatea de stocare uzuala a
unei dischete este de 1.44 Mbytes. Dupa dimensiune, dischetele se clasifica astfel: dischete de 5.25 inch (notat 5.25")
si dischete de 3.5". În prezent se utilizeaza dischetele de 3.5".

Unitatea de disc fix (HARD DISCUL) (fig40)

Este acel dispozitiv utilizat pentru stocarea datelor in cantitati foarte mari si pe termen nedeterminat de lung.

Hard discul foloseste ca suport de informatie - discurile de tip Winchester, care din punct de vedere fizic, tehnologic
sunt realizate dintr-un ansamblu de cel putin 2 discuri conectate rigid pe un ax. Acest ansamblu este încasetat si este
realizat pe discuri de 5,25 inch sau în cele mai multe cazuri pe discuri de 3,25 inch.

FUNCŢIONAREA UNITĂŢILOR DE DISC

Unitatile de disc fix si unitatile de discheta functioneaza în


acelasi mod. Discul si discheta sunt acoperite cu un
material magnetic. În interiorul unitatii, capetele se
deplaseaza deasupra discului în rotatie, citind si scriind
datele magnetice pe anumite piste de informatii. Înainte ca
o unitate sa poata citi sau scrie informatiile pe un disc sau
discheta, acestea trebuie sa fie formatate. Formatarea
înseamna împartirea electronica a discului în piste
(circulare) si sectoare (unghiulare).

La salvarea datelor, unitatea le copiaza pe disc pe o anumita


pista si un anumit sector, apoi înregistreaza pozitia într-
un tabel de alocare a fisierelor, sau FAT (File Alocation
Table) (fig41), pe disc. Când se introduce o comanda de
rechemare a anumitor date, unitatea consula FAT pentru a
afla pozitia exacta, apoi alege pista si sectorul corect.

Uzual, veti intalni calculatoare cu hard discuri de capacitate 1.2 Gbytes, 2.1 Gbytes, 4 Gbytes si mai mult.

In afara de capacitatea de stocare, este de dorit ca unitatea de hard disc sa permita o scriere si o citire a informatiilor
cat mai rapida.

Unitatea de CD (CD-ROM)

Permite stocarea unei cantitati de informatie de aproximativ 600 - 700 Mbytes, pe termen nedeterminat de lung.
Accesul la date se face foarte rapid. Datele NU pot fi modificate de catre utilizator. Pentru a putea inscrie date pe un
CD, acesta trebuie sa fie de tipul CD INSCRIPTIBIL.
In afara de aceste suporturi de stocare a datelor, se mai utilizeaza de exemplu BANDA MAGNETICA si DISCUL
ZIP. Acestea sunt dispozitive cu capacitati de stocare mari, care se pot atasa in exteriorul unitatii centrale a
calculatorului, prin cuple speciale.

In dotarea unui sistem de calcul mai pot intra si alte echipamente ca de exemplu:

- MOUSE (fig42)

Acesta este un dispozitiv atasat la sistemul de calcul, utilizat


pentru indicarea pe ecran si declansare a diferitelor actiuni. Se utilizeaza pentru lucrul cu programele ce dispun de
interfata grafica cu utilizatorul.

- PLACA DE SUNET, BOXE, ACCELERATOR GRAFIC (fig43)

Aceste echipamente constituie dotarea multimedia a unui calculator. Cu ajutorul lor calculatorul poate sa ruleze
muzica la fel ca un aparat destinat special acestui scop, si permite actiuni care necesita o grafica pe calculator foarte
performanta.

- PLACA DE RETEA

Este utilizata pentru a putea conecta un calculator intr-o retea de


calculatoare. (fig44 - placa de retea externa pentru laptop; fig45 - placa interna pentru PC)

- PLACA DE FAX-MODEM (sau FAX-MODEM extern) (fig 46)

Se utilizeaza pentru conectarea calculatorului la linia telefonica. Aceasta conectare


ofera posibilitatea accesului de la calculatorul propriu la reteaua Internet, sau a transmiterii de faxuri cu calculatorul,
evident utilizand software specializat.

- IMPRIMANTA
Este dispozitivul care se se ataseaza la sistemul de calcul si serveste la tiparirea
pe hartie a continutului fisierelor. Acestea pot fi LaserJet, InkJet (cu jet de cerneala), matriciale (cu ace), cu
sublimarea cernealii (foto digitala) si alte tipuri.

- SCANNER (fig 47)

Acesta este un echipament destinat obtinerii de fisiere utilizabile din punctul de vedere a sistemului de calcul,
pornind de la informatia tiparita pe hartie, de la fotografii. Pagina tiparita sau fotografia sunt introduse in scanner,
"vazute" si analizate de un software specializat, ceea ce determina obtinerea de fisiere de tip imagine (sau chiar de tip
text - functie de tipul scanerului si softul folosit) utilizabile prin diverse programe.

4. CONECTAREA PLĂCILOR DE EXTENSIE sI A PERIFERICELOR

Extensibilitatea reprezinta marimea spatiului disponibil într-un calculator pentru adaugarea de dispozitive de sitem
hard - periferice sau memorie.

Extensibilitatea unui calculator depinde de 3 elemente:

- numarul si tipul fantelor de extensie interna

- numarul si tipul porturilor de extensie externa

- numarul de fante de memorie disponibile

Majoritatea utilizatorilor doresc sa achzitioneze sisteme de calcul cu posibilitati mari de extensie, deoarece aproape
sigur în viitor va fi necesara o putere de calcul mai mare decât în prezent.

Fante de extensie (fig48)si placi de extensie (fig49)


Fantele de extensie sunt socluri pe placa de baza, unde se pot conecta placi de
extensie.

Placile de extensie sunt placi cu circuite, care contin electronica ce comanda perifericele sau adauga memoria
suplimentara.

Unele fante sunt ocupate de placi care comanda componentele de baza ale sistemului, cum ar fi placa adaptor
video pentru monitor.

Dupa ce au fost instalate placile de baza, ramân fante libere, care sunt folosite pentru extensibilitatea sistemului
de calcul.

Porturi (fig 50)

Porturile sunt socluri ce sunt conectate la placa de baza sau


la placile de extensie. Se folosesc cabluri pentru conectarea
dispozitivelor periferice la porturi. În acest mod, perifericele si
sistemul de calcul pot comunica.

La majoritatea sistemelor de calcul exista porturi pentru


cuplarea imprimantei, monitorului, tastaturii, mouse-lui.

Pot exista însa si porturi în plus fata de existenta perifericelor.

fig 50

Perifericele nu se pot conecta în orice port disponibil. De exemplu, monitorul se conecteaza la portul adaptor
video. Nu se poate conecta o imprimanta în portul adaptorului video.
fig 51

Conectorul portului si conectorul cablului dispozitivului periferic trebuie sa fie


compatibili, adica tipurile si dimensiunile trebuie sa îsi corespunda.

Un mod de a determina cu care port se potriveste conectorul este de a numara


pinii (contactele) acestuia. Se cauta un port de pe placa de baza sau placa de extensie care sa corespunda ca marime
cu conectorul (mufa) de pe cablu. De asemenea, se observa daca pinii ies în afara (conector tata - fig 51) sau sunt
înauntru (conector mama). Daca pinii pe conector (mufa) ies în afara, portul trebuie sa aiba socluri corespunzatoare,
si invers.

fig 52

Conexiunile sunt întotdeauna între conectori mama si conectori tata. Nu se poate cupla un cablu cu conector
tata (mama) cu un port cu conector tata (mama).

Tipuri de porturi existente la sistemele de calcul PC

Mufe( mama, tata) cuplare


imprimanta, scaner (port paralel)

porturile paralele (fig52)trimit simultan toate datele, un octet o data, prin opt fire separate ale unui cablu. Porturile
paralele sunt de obicei denumite LPT (abreviere de la line printer). Daca exista un port paralel, acesta este numitLPT1,
al doilea va fi LPT2 etc. Porturile paralele sunt utilizate, în principal, în conectarea împrimantelor si nu pot transmite
datele în mod eficient pe distante lungi. Majoritatea porturilor paralele au 25 de pini.

fig 53

fi
g
5
5
porturile seriale trimit datele printr-un singur fir. Aceste porturi transfera datele mai încet decât porturile paralele, dar
mai eficient pe distante lungi. Exista porturi seriale cu 9 pini, dar si cu 25. De obicei aceste porturi sunt
denumite COM(prescurtarea de la cominications). Daca exista un port COM, acesta se va numi COM1, daca exista
doua, al doilea se va numi COM2 etc. Porturile seriale sunt folosite, de obicei, pentru conectarea imprimantelor seriale
(imprimante care folosesc o conexiune seriala), modemurilor si mouse-lui (fig53).

Mufe (tata) cuplare monitor la


portul adaptor video

portul de adaptor video este folosit pentru conectarea monitorului la placa


adaptorului video. Porturile de adaptor video sunt destinate unui anumit tip de placa adaptor video. Unele porturi au
conectoare cu 9 pini, altele cu 15 pini. Adaptorul VGA (SVGA) utilizeaza conectori cu 15 pini, pe trei rânduri (fig54),
în timp ce EGA si CGA - tipuri de adaptori mai vechi - folosesc un conector cu 9 pini pe doua rânduri (fig55).

- portul SCSI permite transferul datelor la viteze mari. Porturile SCSI sunt
utilizate pentru conectarea dispozitivelor compatibile SCSI, cum ar fi unitati de disc fix externe, unitati de banda
magnetica, pentru copii de siguranta sau unitati CD-ROM Se pot conecta pâna la 8 dispozitive SCSI la un port SCSI
(desi controlerul este deseori considerat ca un dispozitiv, astfel ramânând 7 disponibile). Porturile SCSI nu sunt atât de
folosite ca celelalte tipuri de porturi, în parte pentru ca dispozitivele SCSI sunt scumpe.

- portul USB (Universal Serial Bus) permite conectare diferitelor periferice (camera WebCam, scaner,
imprimanta). Este un port care duce la standardizarea cuplarii cât mai multor periferice.

fig 56
NOTĂ: Problema transmiterii datelor ramâne înca de actualitate. O tehnologie interesanta, dar deocamdata costisitoare,
este cea laser. În loc de raze laser, oamenii de stiinta încearca sa foloseasca raze infrarosii (IR). Utilizarea IR este o
solutie "curata", dar prezinta un dezavantaj fata de conexiunile radio: obstacolele bruiaza transferul. (fig 56)

5. PREZENTAREA FUNCŢIILOR TASTATURII

Una din modalitatile de dispunere a tastelor pe


tastatura unui PC este standardul QWERTZ, pe care l-
au folosit timp de un secol masinile de scris. Exista
însa trei standarde diferite pentru dispunerea tastelor
speciale ale sistemului de calcul, cum sunt Ctrl si Alt:
la tastatura cu 83 de taste, utilizata la primul sistem de
calcul IBM PC; tastatura cu 84 de taste la sistemele de
calcul IBM PC AT si standardul actual, tastatura
extinsa cu 101 taste.

Pentru întelegerea dispozitivului periferic voi prezenta în


detaliu tipurile de taste.

Dupa cum se poate observa exista mai multe tipuri de


taste (fig57):

a. Taste caracter (A,B,C, ..., 0, 1, 2, ..., (, %, @ etc)

b. Taste sageti (sus, jos, stânga, dreapta)

c. Taste functie (F1, F2, ..., F12)

d. Taste cu actiune bine definita (Enter, Backspace,, Esc, Tab, Print Screen, Scroll Lock, Pause, Insert, Home,
Delete, End, Page Up, Page Down)

e. Taste de "alternare" a tastaturii (Shift, Ctrl, Alt)

f. Taste de setare a modului de lucru (Caps Lock, Num Lock)

g. Blocul numeric
a. Tastele caracter au un scop usor de intuit. Apasarea unei taste determina receptionarea si afisarea pe ecran a
caracterului înscris pe tasta (litera, cifra, semn de punctuatie, caracter special). Denumirile caracterelor mai putin
cunoscutesunt prezentate alaturat.

Se observa ca unele taste au înscrise doua astfel de caractere.

Pentru obtinerea fiecaruia vezi tasta SHIFT

b. Tastele "sageti" determina deplasarea în directia


specificata a cursorului sau a selectiei curente. Folosirea
lor este posibila (în special) într-o aplicatie de tip mediu.

c. Tastele "functie" determina lansarea imediata a


unei comenzi. Fiecare tasta functie poate avea asociata
o comanda. Spre exemplu, în cazul sistemului de
operare, apasarea tastei F3 determina afisarea ultimei
comenzi tastate.

Fiecare program interpreteaza diferit tastele functiei, dar


evolutia programelor tinde catre o standardizare a
comenzilor asociate tastelor functie.

Cel mai raspândit standard de interpretare a tastelor


functie este CUA - Common User Access - folosit de
firma Microsoft pentru realizarea pachetului Windows.

d. Tastele cu actiune bine definita sunt taste pentru care gradul de standardizare a interpretarii lor este foarte
pronuntat. De exemplu tasta Backspace este interpretata de 99% din programe ca stergere a caracterului aflat în stânga
cursorului.

Iata alaturat semnificatiile impuse.

Acestea sunt semnificatiile cele mai des întâlnite ale tastelor prezentate. Totusi pot exista si programe ce le acorda un
alt înteles special.

e. Tastele de "alternare" a tastaturii reprezinta o inventie extrem de ingenioasa: în loc de a dubla numarul de taste
se adauga o tasta! Ele se folosesc astfel:

- apasare a tastei de "alternare" si mentinerea ei apasata

- apasare a tastei propriu-zise

- eliberare a testei de "alternare"


În loc de a se obtine caracterul "8", s-a detectat faptul ca
tasta SHIFT era mentinuta apasata si s-a generat celalalt
caracter înscris pe tasta. Deci, cu ajutorul tastei SHIFT,
fiecare din celelalte taste poate genera doua caractere:

- în cazul cifrelor sau al semnelor speciale, mentinerea


apasata a tastei SHIFT determina obtinerea caracterului
înscris în partea de sus a tastei

- în cazul literelor, mentinerea apasata a tastei SHIFT determina:

- obtinerea literei mari corespunzatoare caracterului, daca nu


este activ Caps Lock

- obtinerea literei mici corespunzatoare caracterului, daca este


activ Caps Lock

Celelalte doua taste de "alternare": Ctrl siAlt sunt folosite


pentru a genera comenzi si nu caractere suplimentare.

Dupa cum se poate observa alaturat, operatia a fost notata Ctrl-C, iar tasta "C" nu genereaza caracterul "C", ci o
comanda.

Comenzile obtinute similar cu ajutorul tastei Alt se


noateaza Alt-tasta.

f. Tastele de setare a modului de lucru se refera la modul


în care reactioneaza tastatura.

Caps Lock. Activeaza sau dezactiveaza generarea caracterelor


mari.

Vezi explicatia alaturata.

Num Lock. Determina comportamentul tastelor din blocul numeric.

Vezi explicatia alaturata.

OBSERVAŢIE

Acesta este comportamentul majoritatii tastaturilor.Este, însa, posibil ca Num Lock sa reactioneze invers.

6. PREZENTAREA FUNCŢIILOR MOUSE-lui


fig 58

Mouse-ul, asemenea tastaturii, este un dispozitiv de intrare utilizat pentru "furnizarea de informatii" sistemului de calcul.
Acesta poate fi mai usor de utilizat decât tastatura, deoarece nu trebuie memorate comenzi sau combinatii de taste, se indica
un obiect sau o comanda pe ecran si se apasa butonul de mouse pentru selectie.

Majoritatea programelor sunt proiectate, acum, pentru a accepta mouse-ul. Desi se poate lucra numai cu tastatura, este mai
usor si mai atractiv daca exista mouse.

fig 59

Anatomia unui mouse

Desi mouse-ul poate avea marimi si forme diferite, acesta poate fi bine manevrat.

Pozitia corecta de manevrare a unui mouse este cu degetul aratator pe butonul


din stânga al mouse-lui (fig58). Celelalte degete se pot aseza pe celelalte butoane sau pot dirija mouse-ul pe suprafata
biroului.

fig 60

Mouse-ul poate avea doua sau trei butoane (fig59). Majoritatea programelor utilizeaza butonul din stânga
pentru a executa functii uzuale si butonul din dreapta sau din mijloc în scopuri speciale. În interior mouse-ul are o
bila de urmarire, care prin intermediul unui sistem electro-optic transforma miscarile mouse-lui în semnale pe care
sistemul de calcul le poate întelege. Unul dintre cele mai noi dispozitive tip mouse este conceput special pentru
navigarea prin Internet. Dispozitivul GyroPoint utilizeaza tehnologia giroscopului (fig60).
Programele proiectatate sa utilizeze un mouse afiseaza
pe ecran un indicator de mouse. Indicatorul poate fi o sageata sau alta forma, care au devenit din ce în ce mai
diversificate, care se misca pe ecran când se deplaseaza mouse-ul. În unele programe indicatorul îsi poate schimba
forma pentru a arata actiunea curenta (redimensionare a ferestrei, salvare etc.)
fig 61

Utilizatorii de laptop considera mouse-ul un dispozitiv incomod, deoarece necesita spatiu pe birou. Acestia prefera în
general dispozitivele trackball, care în esenta reprezinta un mouse rasturnat (utilizatorul roteste bila) (fig61).
Instrumentele trackball sunt încorporate în unele tastaturi si calculatoare laptop.
Terminologie mouse
Termen Definitie
Punctare Se depalaseaza indicatorul în pozitia
(indicare) dorita pe ecran
Clic Se apasa si se elibereaza butonul de
executie al functiilor curente
Dublu-clic Se apasa si se elibereaza butonul de
executie al functiilor curente de doua
ori, cat mai repede posibil.
Nota: viteza de actionare prin dublu-clic a mouse-lui se
poate configura, pentru a fi aleasa cea mai convenabila
optiune.
Deplasare Se apasa butonul de executie al
(drag) functiilor curente si se mentine apasat
cât timp se deplaseaza indicatorul într-
o alta pozitie
Eliberare Eliberarea butonului dupa deplasare
(drop)

fig
62

Producatorii de sisteme laptop experimenteaza si alte tipuri de dispozitive de indicare. Unele sunt prevazute cu
un trackpoint sau cu un buton GBH (se numeste astfel deaoarece este amplasat la intersectia literelor G, B si H de pe
tastatura). Un trackpoint se mai numeste si cap de stergere deoarece seamana cu o guma de creion. În ceea ce priveste
alte calculatoare portabile (laptop), dispozitivul de indicare este degetul aratator al utilizatorului. Pentru a deplasa un
cursor pe ecran, degetul se deplaseaza pe o mica suprafata de atingere (fig62).

OBSERVAŢIE

Oricare din dispozitivele de indicare prezentate necesita un timp minim de familiarizare.

Deplasarii într-un anumit sens a mouse-lui îi corespunde o deplasare a indicatorului de mouse pe ecranul
calculatorului, care poate fi configurata în scopul miscarii cu o anumita amplitudine a acestuia. Uneori este necesara
deplasarea mouse-lui fara a deplasa indicatorul (în situatia când acesta ajunge prea aproape de marginea birului sau de
una din marginile suportului de mouse); este suficient sa se ridice mouse-ul, sa se deplaseze în directia necesara si sa se
puna înapoi pe birou pentru a continua lucrul. Deasemenea se pot schimba configurarile mouse-lui pentru lucrul cu mâna
stânga. în sensul ca butonul de executie al functiilor uzuale devine cel din dreapta.

S-ar putea să vă placă și