Scopul educaţiei Montessori, în viziunea celei care a fundamentat-o - dr.

Maria Montessori, este de a

învăţa copilul să gândească şi să acţioneze independent, într-o manieră responsabilă (M. Montessori,
1963, Italia). Sloganul acestei alternative se poate traduce prin ―ajuta-ma sa pot face singur‖. Filosofia
metodei de educaţie Montessori se bazează pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de
a se dezvolta la potenţialul lor maxim şi libertatea de a găsi soluţii pentru propriile lor probleme. Cheia
învăţării complete este considerată automotivarea, de aceea, copilul şi învăţarea sunt situate pe primul
loc, iar predarea şi programa de educaţie pe locul al doilea. Susţinătorii educaţiei Montessori pledează
pentru conceperea unui mediu de instruire bazat pe obiecte mici, uşor de manipulat şi detailate din
punct de vedere vizual. Metoda de educaţie este o metodă ştiinţifică, bazată pe observarea obiectivă a
copilului, pe pregătirea mediului de instruire pe baza observaţiilor realizate şi pe conceperea programei
de educaţie în mod creativ, funcţie de nevoile copilului. Alternativa Montessori are la bază două
principii:  pregătirea unui mediu cât mai natural, care să ajute şi la dezvoltarea copilului;  observarea
copilului care trăieşte în acest mediu, astfel conturându-i-se potenţialul fizic, mental, emoţional şi
spiritual;se optează pentru grupe combinate, unde cei mari îi ajută pe cei mici Finalitatea acestei
alternative este cunoaşterea realităţii, preţuirea valorilor morale, activităţi de întrajutorare, dragoste şi
adeziune faţă de valorile estetice ale vieţii, faţă de ştiinţă şi umanism.

Programul Step by Step Programul Step by Step (SUA) susţine necesitatea creării unui model educaţional
care să facă elevul conştient că tot ce se întâmplă în viaţă este interdependent. De asemenea, el pune
accent pe colaborarea şcolii cu familiile elevilor, pe implicarea părinţilor acestora în conceperea şi
organizarea activităţilor din şcoală. La baza activităţilor didactice se află munca în grupuri, scopurile
acestor activităţi fiind de a-i învăţa pe copii să îşi dezvolte un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, să
coopereze, să se respecte unii pe alţii şi să se integreze în comunitatea elevilor. Modalităţile de lucru pe
grupuri alternează atât datorită modului de dispunere a mobilierului, cât şi metodelor aplicate, care cer
organizarea elevilor în formaţii de lucru de diferite mărimi. Metodologia didactică utilizată este
activizantă în primul rând datorită faptului că vizează abordarea individualizată a elevilor clasei, ţinând
cont de nivelul de dezvoltare al fiecăruia. O modalitate eficientă de individualizare a învăţării este
organizarea centrelor de activitate care să răspundă intereselor şi nevoilor elevilor. Fiecare centru de
activitate include activităţi pe mai multe niveluri şi cu materiale diferite, organizate logic, funcţie de
cerinţele şi stilurile individuale de învăţare. Exemple de centre de activitate: de alfabetizare, de lectură,
de ştiinţe, de matematică, de arte, de teatru şi jocuri etc. Activităţile de învăţare ale elevilor sunt bazate
pe cercetare, pe asocierea informaţiilor noi cu cele asimilate şi a materialelor noi cu cele pe care le
cunosc deja. Cu ocazia activităţilor desfăşurate în centrele de activitate, organizate în conformitate cu
obiective comune prestabilite, elevii au ocazia să-şi dezvolte deprinderi, să împărtăşească din experienţa
celorlalţi, să-şi consolideze cunoştinţele, într-un climat pozitiv şi într-o atmosferă de încredere.
Programul ―Step by step‖ adoptă trei iniţiative majore în ceea ce priveşte educaţia timpurie; 
constructivismul: procesul de învăţare apare pe măsură ce copilul încearcă să înţeleagă lumea
înconjurătoare  adecvarea la stadiul de dezvoltare: respectarea particularităţilor de vârstă;  educaţia
progresivă : privită ca un proces de viaţă şi nu ca o pregătire pentru viaţa