Sunteți pe pagina 1din 12

EURO ARCHIVES SERV-CONSULT S.R.L.

C.U.I. RO 24515292
Reg. Com. J40/16367/2008
IDEA BANK 13 Septembrie: RO83ROIN910500077307RO03

Identificăm nevoi, oferim soluții !

CURS DE LEGATOR MANUAL

PROF. IONEL SECAREANU

1
1. GENERALITĂŢI

1.1. Profilul ocupaţional: Legătoria, ca activitate de asamblare manuală a


înscrisurilor (tipăriturilor) în vederea obţinerii unor produse (cărţi) are ca geneză
începuturile erei creştine pe fondul necesităţii de a organiza şi răspândi într-o formă
durabilă şi uşor de folosit materialele scrise ale vremii.
Cu timpul a apărut şi dezvoltat pe lângă rolul de protecţie şi cel estetic, fapt pentru
care legătoria manuală trebuie să asigure cerinţele esenţiale printre care:
- robusteţea (rezistenţa materialelor folosite şi montajul filelor, coperţilor etc.)
- uşurinţa utilizării (deschiderea) tipăriturilor şi a confortului acesteia
- durabilitatea
- estetica, calitatea materialelor utilizate cât şi tehnica execuţiei.
Practicantul unei astfel de ocupaţii (legătorul) realizează activităţi specifice
necesare asamblării manuale a tipăriturilor/documentelor/actelor, de diverse forme în
vederea obţinerii unor produse finale – cărţi, dosare/u.a., agende, caiete, registre etc.
De asemenea legătorul confecţionează şi mijloace de protecţie a documentelor
 dosare
- duplex
- mucava, cu şi/sau fără pânză la cotor
 coperţi
- tip mapă
- pânzate cu şnur
 cutii de păstrare/transport documente, de forme şi dimensiuni diferite
 mape
 casete
 alte mijloace de protecţie
1.2. Ocupaţia de „Legător” este bine definită şi se regăseşte în cadrul ocupaţiilor
din economia naţională fiind clasificată sub codul CAEN 1814 şi de asemenea există şi

2
un standard ocupaţional, dar trebuie precizat că se referă la ocupaţia de legător manual
(activităţi conexe).
Cu siguranţă este necesar şi se impune elaborarea unui standard ocupaţional
numai legătoriei manuale, specific documentelor de arhivă.
1.3. Baza normativă de reglementare în domeniu este oferită de: Legea nr.
16/1996 a Arhivelor Naţionale, republicată, Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la
creatorii şi deţinătorii de documente, aprobate prin Ordinul de zi nr. 217/1996 a
directorului Arhivelor Naţionale, OMAI nr. 137/2013 privind aprobarea Normelor de
aplicare a unor dispoziţii ale Legii nr. 16/1996, (n.b. este vorba de Legea nr. 138/2013
care a modificat şi completat Legea nr. 16/1996).
Până la apariţia acestor modificări prin care legiuitorul a decis recunoaşterea pe
plan naţional a existenţei unor operatori economici prestatori de servicii arhivistice în
domeniile de păstrare, conservare, prelucrare arhivistică, utilizare a documentelor
deţinute, restaurare şi legătorie, activitatea de legătorie revenea numai în sarcina
creatorului şi deţinătorului de documente, persoană juridică de drept public sau privat.
În context trebuie precizat că activitatea de legare a documentelor în dosare/u.a. se
încadrează în logica şi responsabilitatea structurii din cadrul unei organizaţii anterior
predării documentelor la arhiva/compartimentul specializat al creatorului de păstrare şi
gestionare a fondului arhivistic propriu.
1.4. Termeni specifici activităţilor şi operaţiunilor arhivistice
- document
- arhivă
- fond arhivistic
- arhivist
- arhivar
- dosar/unitate arhivistică
- depozit de arhivă
- externalizare activitate
- coperte
- cotar
- falţ

3
- cant
- bloc de file
- cusătură
- capitalbandul
- fălţuire
- spatulă din os
- baterea/egalarea blocurilor de file
- coaserea
- restaurarea
- dezinfecţie
- dezinsecţie

2. OPERAŢIUNEA DE LEGĂTORIE

2.1. Operaţiuni preliminare: care constau în scoaterea, eliminarea/îndepărtarea


corpurilor metalice-capse, agrafe etc. dublete, note şi însemnări personale, care au servit
la redactarea referatelor, actelor care au legătură cu problema din dosar, fie că au fost
repartizate/clasate greşit în dosar în timpul anului, sau au fost spre consultare şi nu au mai
fost scoase, îndepărtarea filelor nescrise/ciornelor, îndepărtarea impurităţilor de suprafaţă,
netezirea, consolidarea, repararea filelor, caşerarea pe suport a documentelor de formate
mai mari de tip A4 (n.b. ca dimensiune standard pentru un dosar de arhivă).
Trebuie menţionat că dintre operaţiunile/activităţile menţionate mai sus unele nu
revin legătorului precum eliminarea corpurilor metalice şi a îndepărtării filelor
nescrise/ciornelor, numerotarea şi certificarea dosarului acestea revenind în sarcina
persoanei din partea structurii creatoare a documentelor.
Privitor la operaţiunile preliminare de recondiţionare a filelor, foi volante sau a
celor deja constituite în registre (n.b. documente preconstituite) şi care necesită desfacere,
precizăm următoarele activităţi:
- îndepărtarea cu atenţie a impurităţilor de suprafaţă precum – praf, impurităţi
(n.b. instrumentarul utilizat va fi prezentat la capitolul „Dotările atelierului de legătorie
(mijloace şi instrumentar)”.

4
- despăturirea şi netezirea cutelor şi colţurilor filelor; dacă se impune se poate
utiliza şi fierul de călcat de uz casnic reglat la temperatura „sintetic”, „mătase”.
- consolidarea filelor care prezintă şi/sau degradări fizico-mecanice minore –
sfâşieri, rupturi, tăieturi etc. prin lipirea unor benzi de hârtie subţire pe zone care să nu
acopere textul (n.b. verso).
- aplicarea unor alonje pe marginea de îndosariere în situaţia în care aceasta este
deteriorată sau nu oferă posibilitate de legare în aşa fel încât textul să poată fi citit în
întregime. De regulă se va urmări ca între linia textului şi marginea de fixare a filelor în
cusătură să existe un spaţiu de minim 1,2 – 1,5 mm lăţime.
Filele supradimensionate prin aplicarea alonjei se pliază spre interiorul blocului
de file în aşa fel încât marginea acesteia să fie cu 2-3 mm mai în interiorul blocului de file
de la marginea dosarului pentru a preveni o posibilă secţionare/erodare.
2.2. Operaţiuni preliminare de caşerare a documentelor de format mare
Documentele de format mare (pot fi considerate cele care nu au formatul standard
tip A4) precum schiţe, afişe, hărţi, proiecte, desene tehnice şi alte asemenea se păstrează
în u.a. distincte. În unele situaţii se poate aplica şi operaţiunea de pliere la dimensiunea
dosarului. Soluţia de acest gen se realizează numai şi prin consultarea persoanei/structurii
care la creat/deţinut, arhivar, arhivist, şef ierarhic după caz.
În situaţia unor documente de mici dimensiuni, respectiv A5, A6 (chitanţe, bonuri
de benzină, învoire, delegaţii etc.) se vor lega în aşa fel încât să se respecte ordonarea,
aspectul estetic, echilibrul dosarului, forma şi dimensiunea de la marginea de legare cu
cea de deschidere.

***

ATENŢIE
Documentul de arhivă este un unicat şi orice intervenţie neatentă şi luată fără
consultarea altor specialişti poate să contribuie la degradarea fără posibilitate de refacere
sau distrugere, fapte care vor fi pedepsite în conformitate cu legea penală.

3. LEGAREA/COASEREA DOCUMENTELOR

3.1. Legarea dosarelor. Etape

5
Predarea la „atelierul de legătorie/persoana responsabilă cu realizarea legării
dosarelor de arhivă” se face pe bază de proces-verbal, (a se vedea model anexă) şi fişă de
lucru (a se vedea model anexă), în mod eşalonat, în tranşe care să permită în funcţie de
spaţiul avut la dispoziţie pentru efectuarea lucrărilor de legătorie şi în aşa fel încât să se
realizeze un circuit, distinct, cel puţin pe trei etape:
- dosare în aşteptare: care necesită operaţiuni pregătitoare, care nu necesită
operaţiuni pregătitoare, urgenţe, care necesită reluarea operaţiunii (cu defecte, vicii etc.)
etc.
- dosare în lucru: în diverse stadii de realizare
- dosare finalizate şi verificate: în aşteptarea predării la beneficiar.
Circuitele şi dosarele pe diverse stadii nu trebuie să se intersecteze, este
recomandat să existe un circuit care să respecte regula intrării-ieşirii.
Lucrările propriu-zise de legătorie manuală trebuie executate în condiţii de
maximă atenţie asupra documentelor, astfel încât să se asigure condiţii optime pentru
documentele legate precum:
- integritatea – evitarea distrugerilor parţiale la operaţiunea de
găurire/străpungere
- păstrarea autenticităţii – să nu se substituie documente originale cu copii
- lizibilitatea – să ofere acces la toată informaţia conţinută în filele documentelor
pentru citit, multiplicat, scanat etc.
- robusteţea – rezistenţa materialelor utilizate (carton, pânză, sfoară, aţă,
substanţe de încleiere) şi montajul
- uşurinţa deschiderii şi confortul utilizării
- durabilitatea legării propriu-zise
- design/estetica
3.2. Dosarele pregătire de persoana responsabilă cu prelucrarea arhivistică
(gruparea documentelor în dosar, ordonarea filelor, numerotarea şi certificare dosarelor
etc.) se predau în coperţi provizorii la atelierul de legătorie sub forma unui bloc de file.
Fiecare bloc de file se ia în lucru în mod individual şi se aşează pe un dispozitiv
unghiular numit colţar care va asigura alinierea feţelor la cotor în aşa fel încât aţa/sfoara
de coasere să cuprindă fiecare filă.

6
Blocul de file se aşează de jos în sus, respectiv foaia de certificare şi apoi în
ordine filele dosarului de la sfârşit la început.
Blocul de file se organizează la dimensiunile medii ale majorităţii filelor ce îl
alcătuiesc, fiind în aşa fel distribuite ca să „acopere” întinderea formatului A4 (210×297
mm) a dosarului.
În alte situaţii, solicitate de beneficiar, dosarele se leagă în scoarţe (coperte, tavi).
După finalizarea activităţii de aşezare în colţar a tuturor filelor unui dosar se
execută operaţiunea de batere a filelor pentru a se obţine o suprapunere perfectă a
acestora, a nivelelor, a marginilor la aceiaşi dimensiune. Bătutul filelor se realizează
prinzând blocul de filele strâns cu ambele mâini; baterea realizându-se pe cotor prin
introducerea aerului între file şi ulterior prin eliminarea lui.
După batere documentele se fixează în coperta spate şi faţă
(superioară/inferioară) stabilită, de mucava sau duplex, după caz.
În situaţia în care se alege metoda de cotor din carton duplex aceasta se
ordonează în aşa fel încât să facă legătura între cele două coperte pe interiorul acestora.
În situaţia în care se alege metoda de cotor din pânză/piele aceasta se va adăuga
şi fixa la sfârşitul operaţiunii de legare în aşa fel încât să facă legătura dintre coperte dar
pe exteriorul acestora utilizându-se un material de încheiere adecvat.
Coperţile de carton pregătite/tăiate/achiziţionate/confecţionate se taie la
dimensiunea filelor, de fiecare dată pe direcţia de fabricaţie, astfel rezistenţa cartonului
este mult mai mare la pliere decât a celui croit transversal.

***

La finalul constituirii blocului de file acesta are, în special, în zona cotorului un


aspect înfoiat care va crea dificultăţi la coasere. Pentru evitarea acestui neajuns se impune
aducerea sa într-o formă cât mai compactă şi grosimea blocului de file să fie adusă pe
toate laturile la egalitate (egalizarea filelor).
Metode de egalizare a grosimii blocului de file necusut se realizează prin:
- baterea cu un ciocan greu
- ţinerea în presă între planşete (greutăţi, presă de lemn sau fontă).
Blocul de file va fi separat pe grupuri mici (testele) de coli, presarea se va face
simultan asupra întregului bloc format din mai multe testele, care au cotorul poziţionat în

7
mod alternativ într-o parte şi alta, astfel încât inegalitatea/grosimea să fie distribuită cât
mai uniform.
3.3. Coaserea. Tehnici de coasere
Peste blocul de file aşezat în colţar se fixează un liniar (şablon de lemn care are 3,
4, 5 găuri, după caz şi care serveşte pentru găurirea/perforarea filelor.
Perforarea/găurirea filelor se poate realiza:
- mecanic – prin utilizarea unei bormaşini, fixă pe suport sau montată sau/şi prin
utilizarea unui perforator universal
- manual.
În cazul utilizării bormaşinii electrice/acumulator se foloseşte un burghiu de 3/4
max. 5/6 mm, în funcţie de grosimea dosarului şi de calitatea hârtiei.
Perforarea se realizează în 3-5 puncte, la distanţe egale, pe nervura cartonului
orificiu prin care se va trece sfoara de cânepă/iută sau aţa de in/bumbac de cusut, după
caz.
Coaserea se face prin folosirea unui ac de cusut special pentru legătorie.
Această operaţiune este o lucrare de montaj prin care firele dosarului sunt fixate
împreună în blocul de file printr-un sistem de compactare pe una din laturi respectiv pe
cea care începe scrierea.
Operaţiunea de coasere este una din cele mai importante lucrări din fluxul de
execuţie tehnică şi are rolul de a menţine poziţia corectă a filelor în dosar.
Un capăt al firului de sfoară/aţă (lanţul de coasere) se introduce în acul de cusut
care este introdus alternativ de sus în jos şi invers prin străpungerile (puncte de coasere)
exterioare, parcurgându-se distanţa între puncte (pasul de coasere).
Bucla de coasere (lungimea lanţului de coasere) se închide prin înnodarea
capetelor de sfoară/aţă pe partea interioară a coperţii spate (coperta inferioară) şi capetele
rămase după nod la cca. 5 mm şi se fixează prin lipirea unui triunghi/dreptunghi/pătrat de
hârtie de 30-50 mm peste care se aplică o parafă cu numele, prenumele celui care a
efectuat operaţiunea de legare/coasere şi data.
Alte metode de legare a dosarelor de arhivă
- prin capsare – fixarea filelor prin aplicarea a 3-5 capse metalice
- prin aplicare simplă de adeziv (cusătură americană)

8
- spirală plastic
3.4. Dosarele legate se supun verificării pentru a constata calitatea executării,
eventuale vicii după care se introduc in mijloace de protecţie (cutii) avute la dispoziţie,
după caz sau se ordonează în secţiunea lucrărilor finalizate.
Verificarea calităţii lucrărilor de legătorie se face pe dosare, ca piese individuale.
În situaţia unor comenzi mai mari sau la care au lucrat mai multe persoane, verificarea se
poate face şi prin sondaj care să acopere cel puţin 5% din totalul lucrărilor/dosarelor.
Se va avea în vedere:
- formatul şi aspectul general
- calitatea materialelor utilizate
- respectarea cerinţelor beneficiarului.
Se întocmesc documentele de restituire către beneficiar.

4. „ATELIERUL DE LEGĂTORIE”. INVENTARUL ATELIERULUI DE


LEGĂTORIE. MATERIALE NECESARE

Atelierul de legătorie, dimensionarea acestuia şi organizarea spaţiului de lucru


trebuie să fie în aşa fel planificat încât să asigure:
- spaţiu de depozitare pentru materiale şi inventarul de lucru
- spaţiu pentru depozitarea materialelor care urmează a fi prelucrate (primiri, în
lucru, finalizate)
- spaţiu pentru mobilier specific.
4.1. Inventarul pentru atelierul de legătorie
- aspirator
- aparat de încălzit apa
- ace de cusut
- burghiu
- dispozitiv de găurit cu şi/sau planşetă suport
- dulap
- fălţuială
- fier de călcat de uz casnic
- foarfece
- papşed (foarfece de mucava)

9
- instrumente de măsură şi control a microclimatului
- masă de legători
- pensule
- presă de legătorie din metal
- presă de legătorie din lemn
4.2. Materiale necesare în atelierul de legătorie
- aracet pentru hârtie
- aţă de in, bumbac, pentru cusut
- bandă specială tip firmoplast de 20 mm
- cămaşă pentru documente
- carton duplex 70×100 mm
- carton special pentru legătorie 70×100 mm şi grosime de 1,5 – 2,5 mm
- copertă dosar
- foaie de folosire
- hârtie pelur 70×100 mm
- hârtie offset velină mată 70×100 mm
- hârtie A4
- pânză legătorie simplă, diverse culori
- pânză legătorie specială diverse culori
- sfoară cânepă diverse grosimi
Legătoria modernă nu exclude legătoria manuală, cu operaţiunile ei tradiţionale,
datând de câteva sute de ani şi va continua să se dezvolte ca o artă şi ca o necesitate.
Mobilierul utilizat este de importanţă majoră mai ales în atelierele cu mai multă
forţă de muncă. De aceea, modul de organizare a locului de muncă, dispunerea meselor,
dulapurilor, rastelurilor, scaunelor, precum şi dimensionarea creează condiţii pentru
realizarea cu eficienţă şi eficacitate a lucrărilor de legătorie.
- propriu-zisă
- confecţii de mijloace de protecţie (mape, casete, cutii)
Dispunerea accesoriilor din atelierul de legătorie trebuie să fie de natură să
permită fiecărui lucrător să se organizeze repede şi în condiţii bune, de la începerea până
la sfârşitul zilei.

10
Scaunele se recomandă să fie mai înalte cu cca. 50 cm şi fără spătar pentru ca
lucrătorul să aibă o poziţie corectă şi comodă stând aplecat peste masă. În schimb
scaunele pentru mesele pe care sunt fixate maşinile electrice trebuie să fie cu spătar,
pentru a permite lucrătorilor să se relaxeze prin sprijinirea spatelui şi să le confere mai
multă forţă în utilizarea acestora.
Pentru a executa un complex de activităţi, legătorul dispune şi trebuie să aibă
cunoştinţe şi abilităţi personale în utilizarea aparaturii electrice, substanţe chimice, unelte
care pot produce accidentări, respectiv unelte de tăiat, presat, fălţuit, ştanţat, măsurat.
De asemenea, trebuie să-şi însuşească normele şi procedurile de securitate şi
sănătate în muncă, de prevenire şi stingere a posibilelor explozii şi incendii.
4.3. Legătorul manual are un profil ocupaţional complex care provine din:
- sarcinile principale
- mediul fizic şi socio-profesional în care îşi desfăşoară activitatea
- riscuri profesionale prin expunerea la noxe, praf, zgomot, substanţe chimice
- libertate de decizie mică, dar interacţiunile interpersonale sunt frecvente
(comunicare colegi, clienţi, cunoştinţe cu privire la însuşirile şi caracteristicile unor
materiale utilizate, planificarea şi aprovizionarea ritmică cu materiale şi instrumentar de
lucru etc.)
- aptitudini psihomotorii, senzoriale şi fizice (dexteritate manuală, a degetelor,
viteza mişcării mâinii, acuitate auditivă, vizuală, rezistenţă fizică, coordonarea mişcării
membrelor).
- orientat spre acţiune, riguros, ordonat, amabil cu clienţii.

5. RECUPERAREA ARHIVELOR/DOCUMENTELOR INUNDATE

În funcţie de cauza care o produce, inundaţia poate avea trei forme diferite:
- inundaţia cu ape pluviale
- inundaţia cu ape de avarie tehnică
- inundaţia cu ape de viitură
iar tipul de inundaţie este important de cunoscut având în vedere fundamentarea
măsurilor tehnice şi organizatorice privitoare la recuperarea şi salvarea arhivelor.
Prima măsură este cea de oprire a cauzei prin:
- închiderea robinetelor/distribuţiei generale

11
- blocarea căilor de pătrundere
- oprirea naturală urmată de: - evacuarea apei de inundaţie; - scoaterea
documentelor de sub efectul apei care trebuie să se realizeze fără deschiderea
dosarelor/registrelor până când acestea nu sunt scurse complet.
Scoaterea dosarelor din apă se face cu mare grijă ţinând dosarul în poziţie închisă
şi agitându-l uşor din apa de inundaţie, cât mai aproape de suprafaţă pentru a nu agita
sedimentele. Această operaţiune de decolmatare este foarte importantă pentru că poate
afecta în mod grav recuperarea materialului documentar.
Scurgerea apei din dosare se realizează prin aşezarea acestora pe planuri înclinate
unde rămân până la cel puţin 24 de ore.
Dosarele/registrele, bine scurse, se aşează pe suprafeţe de uscare în aer liber,
nesuprapuse. Este necesar ca dosarele puse la uscat să fie foiletate uşor în fiecare zi.
Arhiva recuperată după inundaţie este în mare măsură dezorganizată, sens în care
operaţiunile de intervenţie şi recuperare se vor realiza după următoarele priorităţi.
- identificarea dosarelor cu regim de păstrare permanent,
- documentele cu termen de păstrare temporar
- instrumentele de evidenţă.
ATENŢIE: Operaţiunile de intervenţie pot constitui însă şi un factor de degradare
suplimentară a documentelor dacă metodele respective nu sunt aplicate în mod corect.

6. DEZINFECŢIA ŞI DEZINSECŢIA ARHIVELOR

Pentru prevenirea şi combaterea agenţilor care degradează documentele de arhivă


se folosesc o serie de tratamente fizice şi chimice, care după scopul lor pot fi:
- preventive – a preveni apariţia dăunătorilor
- curative – a opri şi eradica un atac biologic (insecte, mucegaiuri etc.)
Dintre tratamentele curative amintim pe cele:
- fizice – raze ultraviolete etc.
- chimice – pensularea cu un solvent, interfoliajul prin introducerea unor foi
volante absorbante îmbibate în solvenţi între filele dosarului etc.

7. ANEXE

12