GAZPROM

După dispariţia statului sovietic, singura modalitate de redresare economică

pentru Rusia a fost valorificarea bogatelor sale resurse naturale şi în special a gazului
natural. Situaţia rămâne neschimbată până astăzi, având în vedere că exporturile
predominante ale Rusiei se axează tot pe livrarea de gaz natural.

Având în vedere că multe state europene nu-şi pot asigura necesarul de consum de gaz
natural din producţia proprie, ele sunt nevoite să recurgă la importuri. Statul rus a
speculat dependenţa Europei şi a transformat propria sa companie Gazprom într-un
instrument de politică externă care să ajute la obţinerea de concesii în relaţiile cu
statele europene

Apariţia Gazpromului

Înfiinţat în 1991, Gazpromul a pornit de la început ca fiind cea mai mare

companie de profil din lume, având în vedere că pe teritoriul rus se găseşte o treime
din rezervele mondiale de gaz natural. Compania Gazprom a apărut ca o companie de
stat si continuă să rămână aşa până astăzi. Omul-cheie care a consolidat puterea şi
influenţa Gazprom în rândul cercurilor influente ale oligarhiei ruse şi a guvernului rus
a fost Viktor Cernomârdin. Chiar dacă privatizarea a fost permisă în pachete restrânse
de acţiuni, s-a pus o limită strictă în ceea ce priveşte participarea capitalului străin. În
plus Cernomârdin i-a oferit Gazpromului monopolul asupra reţelei de gazoducte din
Federaţia Rusă. În acest fel concurenţa în sectorul de distribuţie era eliminată.Toate
celelalte companii de gaz din Rusia au fost nevoite într-un final să încheie un acord de
asociere cu Gazprom .Compania se restructurează şi devine o societate pe acţiuni
deschisă, un model de companie întâlnit în spaţiul ex-sovietic în care fiecare acţionar
îşi poate tranzacţiona acţiunile la bursă fără să fie obligat să obţină acordul celorlalti
acţionari fie ei şi majoritari. Fiind o companie controlată de stat, puterea decizională a
managerului general este limitată de strategiile trasate de Ministerul rus al Energiei.

Principalele lecţii învăţate de Gazprom în primele faze ale privatizării din Rusia au
fost să menţină controlul în ceea ce priveşte transportul de gaz şi dezvoltarea reţelei de
gazoducte precum şi evitarea privatizărilor pe scară largă . Principalul obiectiv fixat de
Gazprom pe plan internaţional este să formeze un cartel al gazului asemănător OPEC,
în care să poată fixa preţul. Un cartel format din Rusia şi Iran ar deţine 50% din
rezervele mondiale de gaz . De aici şi interesul diplomaţilor ruşi de a întreţine o relaţie
bilaterala cât mai bună cu guvernul iranian.

Strategia de extindere a conductelor de gaze din Europa

Gazprom declara pe 16 aprilie 2013 prin purtătorul de cuvânt Serghei

Cuprianov că doreşte să extindă reţeaua de gazoducte din Europa. Preşedintele Putin
este cel care conduce politic aceste proiecte, stabilind cadrul economic în care fiecare
stat poate participa la proiect.

Prin finalizarea proiectului de gazoducte Nord Stream până în Germania, Gazprom a

atins o capacitate de export de gaze care depăşeşte actualul volum contractat spre
livrare Europei . În ceea ce priveşte apartenenţa gazoductelor de tranzit , politica
Gazpromului de a avea în proprietate sau co-proprietate gazoductele contravine
legislaţiei Uniunii Europene, pe al cărui teritoriu se află marea majoritate a lor.
Confrom reglementărilor europene, furnizorii de gaz nu au dreptul să deţină
proprietatea asupra gazductelor de tranzit.

Pe lângă Nord Stream, Gazpromul a dezvoltat în Europa proiectul South Stream în

asociere cu compania italiană Eni, pentru a livra gaz pe piaţa italiană . Cu o porţiune
de 900 km de conductă submarină prin Marea Neagră, proiectul este o alternativă la
vechea rută de distribuţie prin Ucraina. Principalul rival al gazoductului South Stream
a fost pentru o perioadă proiectul Nabucco, vazut ca un mijloc de reducere a
dependenţei energetice europene de gazul rusesc . Proiectul a pornit din start cu un
mare dezavantaj având în vedere că nu s-a stabilit foarte clar cine trebuiau să fie
furnizorii de gaz pentru această conductă. S-a negociat în repetate rânduri cu
Azerbaijanul pentru a furniza gaz din câmpul de extracţie a gazului de la Shah Deniz
2, dar fără sa se ajungă la nici o soluţie finală. Nabucco a fost un proiect care a existat
doar pe hârtie, având în vedere că din 2002, atunci când a fost avansat proiectul în
Viena, şi până acum nu s-a construit nici un kilometru de gazoduct.

Rezolvând problema concurenţei pe coridorul de sud, Rusia a continuat cu proiectele

pe coridorul nordic unde a apărut şi proiectul Yamal cu un gazoduct către Polonia şi
mai departe înspre Germania .În urma explorărilor s-a constatat că în peninsula Yamal
din Siberia de Nord există cel mai mare zăcământ de gaze naturale descoperit până
acum de Rusia. Ca urmare, ruşii intenţionează ca până în 2030 pe gazoductul nou
construit sa fie pompate 310-360 mld. m.c. de gaz. La ora actuală, Gazprom nu îşi
foloseşte pe deplin capacităţile de transport luând în considerare faptul că nu au
cantitatea de gaz necesară. Strategia Moscovei prin construcţia rapidă de noi şi noi
gazoducte cu direcţia Europa este să descurajeze orice tentativă din partea altor
competitori de a oferi rute de transport alternative.

Dependenţa energetică a Europei de gazul rusesc

Exportând gaz natural în 28 de state europene, Gazpromul a ajuns sa controleze 25%

din importul european de gaze. Dacă Germania cumpără 40 % din necesarul său de
gaz de la ruşi sunt şi state care depind integral sau aproape integral de importul de gaz
rusesc(Lituania, Estonia, Letonia şi Finlanda, neavând producţie proprie, depind în
procent de 100% de gazul livrat de Gazprom).

Rusia este portretizată atât în media occidentală cât şi în dezbaterile pe probleme de

securitate occidentale ca fiind „agresor” în relaţiile energetice cu Europa, unde a fost
din ce în ce mai capabilă în a-şi converti influenţa economică în capital politic. În plan
privat unii dintre oficialii NATO au venit chiar cu opinia de a invoca Art.5 al
Tratatului de apărare colectivă care să permită o ripostă militară în cazul în care Rusia
ar stopa nejustificat alimentarea cu gaz natural.Bineînteles că orice om politic raţional
nu poate avansa astfel de amenintări militare împotriva Rusiei şi pe plan oficial.

Rusia îşi urmăreşte interesele economice în Europa fără să fie deranjată, o politică ce
este proclamată de preşedintele Putin ca fiind de supremaţie energetică .Tactica
Gazprom de a fixa preţuri preferenţiale pe state, întreruperile periodice de gaze care
tranzitează Ucraina către Europa, precum şi tendinţa de a şi instaura un monopol
absolut în ceea ce priveşte variantele de tranzit a energiei în Europa provoacă o mare
îngrijorare în rândul cercurilor decizionale europene. În timp ce vrea acces liber pe
piaţa energetică europeană, Gazprom face exact invers când vine vorba ca firmele de
energie din Europa să participe nerestricţionat pe piaţa energetică din Rusia.

Chiar dacă pe termen apropiat Europa va rămâne dependentă energetic de Rusia,

nevoia de gaz natural al Europei va scădea o dată cu timpul. Dezvoltarea surselor
regenerabile de energie precum cea solară şi eoliană precum şi a altor forme de energie
alternativă durabilă va reduce dependenţa Europei de gazul natural venit din Rusia. O
altă variantă de rezervă pentru umplerea necesităţilor suplimentare de energie este şi
exportul de gaz lichefiat din Africa. Pentru Moscova comertul cu Uniunea
Europeană este indispensabil pentru bugetul său, având în vedere că numai în 2005,
56% din volumul comertului realizat de firmele ruseşti a fost făcut cu Europa. Rusia
este de fapt conştientă că se află într-o relaţie de interdependenţă cu Europa, dar
forţează obţinerea unor avantaje în relaţie cu statele europene tocmai din faptul că
europenii nu au acţionat încă hotărât in trasarea unei strategii energetice clare pentru
viitorul Europei . Dovada eşecului proiectului Nabucco, a demonstrat încă o dată lipsa
de voinţă politică a şefilor de stat europeni. Oricum cele mai puternice economii din
Uniunea Europeană, aşa cum e Germania, beneficiază de o altfel de abordare mult mai
binevoitoare din partea Moscovei.

Politica energetică rusă şi influenţa ei în politica externă a statelor europene

Politica energetică rusă a apărut şi s-a dezvoltat în decursul celor două mandate
succesive ale lui Putin . Încă de când era premier în perioada lui Elţîn, Putin a
prioretizat legături economice cu Comunitatea Economică European de atunci şi cu
statele CSI, sustinând faptul că legatura istorică este cea care apropie Rusia de ambele
organizaţii .

Diplomaţia energetică a Rusiei are 3 elemente constitutive

· Protectoratul statului asupra companiilor din complexul energetic naţional.

· Dimensiunea energetică a interesului strategic al Rusiei mai ales pe parte

regională
· Utilizarea superiorităţii energetice ruse pentru obţinerea de avantaje la nivel
economic şi politic

Putin era conştient că în situaţia în care se afla Rusia după colapsul URSS,
energia era singurul sector în care Rusia îşi putea afirma supremaţia. În schimbul
accesului în piaţa internă a UE, preşedintele Barosso a cerut Rusiei să elimine
restricţiile în piaţa de energie rusă a firmelor europene de energie, să de-monopolizeze
Gazpromul şi să egalizeze tarifele practicate în piaţa internă şi internaţională. Toate 3
cerinţele au fost respinse de guvernul rus.

Extinderea NATO mai aproape de graniţele Rusiei şi implicarea UE în

comerţul cu vechii parteneri economici exclusivi ai Moscovei îi induce
Rusiei sentimentul de izolare. În contrapondere Rusia îşi maximalizează prezenţa sa
covârşitoare şi gradul de influenţă asupra statelor europene prin mânuirea resurselor
sale naturale şi a puterii sale disponibile.

Asta nu a împiedicat însă Gazprom-ul să încheie contracte cu companii private

din Europa, având în vedere că piaţa este deschisă tranzacţiilor şi fiecare firmă este
mai mult interesată de profitul pe care îl obţine şi mai puţin de directivele politice
fixate de guvernanţi.

Chiar dacă Războiul Rece s-a încheiat, Rusia cu Gazpromul vor rămâne privite
cu o oarecare rezervă faţă de partenerii occidentali tocmai datorită faptului că statul rus
vrea să-şi recâştige sfera de influenţă în statele europene învecinate. Gazprom ca şi
companie este interesat în păstrarea propriei pieţe şi extindere în alte pieţi încă
nevalorificate. Rusia vrea sa menţină în continuare o Europă dependentă de resursele
sale şi este dispusă să apere rutele strategice de transport a energiei cu absolut orice
mijloace pe care le are la dispoziţie.

Conform viziunii ruse, dacă un stat european vrea un tarif mai convenabil la
gaz sau dacă doreşte să participe în proiectele demarate de Gazprom, el trebuie să
afişeze şi o atitudine mai binevoitoare la iniţiativele de poltică externă ale Moscovei .
Negocierile cu Gazprom sunt echivalente cu discuţiile avute cu preşedintele Rusiei.
Energia este motorul oricărei economii, iar ea are nevoie de strategii clare şi precise.
 SWOT Analysis

Strengths

1. Dominant market share globally in the natural gas business as a result of having
large natural gas and hydrocarbon reserves in Russia, which gives it a huge platform of
growth
2. Its strong Gas transportation network, the UGSS that also happens to be the world’s
largest gas transportation system allows it direct control over its transport activities
and helps it in trade
3. Excellent R&D initiatives (technologies of helium extraction in field conditions of
East Siberia and Far East; technologies of distributed compressing to increase
operational efficiency of fields in their closing stage; using gas as a motor fuel;
harmonization of gas industry national standards and norms) help it reinforce its
competitive edgeand enhance its technological progress
4. Its strategic partnerships with GDF SUEZ(for comprehensive electrometric
corrosion inspection of five km of the Center-Vostok underground gas pipeline
without pipeline pigs) and with BASF/Wintershall Holding facilities (for tests of
BIOROS biopreparation for treatment of environmental areas contaminated with
hydrocarbon pollutants) have helped it retain a technological advantage and thereby
helped its trade
5. Its vertically integrated operations coupled with its operational infrastructure boosts
its businesses and leads to high profits
6. Sponsorship of sports teams and events gives good visibility to the brand
7. Nearly 400,000 people are employed with the company worldwide

Weaknesses

1.Maturing Gas fields in western Siberia (Urengoyskoye, Yamburgskaya, and

Medvezhye) whose production is declining over time will adversely impact its gas
production in the near future
2.Old deteriorating pipeline systems which are still in use can lead to operational
accidents and other leakages etc., which can impact its finances and revenue

Opportunities
1.Its strategic acquisitions and joint ventures (with companies as Wintershall, WINZ,
WINGAS, WIEH, WIEE,Novatek, Rozneftgas, Enel, ArmRozgasProm) will allow it
to strengthen its existing business and enable it to gain a foothold in newer sectors
2.Science and Technology agreements (with United Metallurgical company, Severstal,
Chelyabinsk Pipe Rolling Plant, PetroVietnam, VNG, Gasunie) will help it develop
newer technologies to reduce operating costs and increae efficiency
3.Strategic memorandums (with CNPC, Europol GAZ, Shell, Petrovietnam,
Caterpillar, Gasunie, and even the Russian railways) will help it increase its presence
as well as revenues
4. Its Investment program which will see a major focus on the following gas
production projects: pre-development of the Bovanenkovskoye, Medvezhye,
Urengoyskoye, Yamburgskoye, and other fields and projects will improve its
competitive advantage and increase its revenues

Threats

1.Governmental Regulation leading to unfavorable pricing policies can result in losses

for the company and hamper its growth plans
2.Weather sensitivity in the Siberian region where it mainly operates can lead to
production/transportation problems and increase operational costs
3.Fluctuation in crude oil and natural gas prices due to gro-politics and other reasons
can cause heavy losses to the company