1.1.

Sistemul bancar al RM
Dacă căpătarea independenţei în RM s-a obţinut în 1991 concomitent se formează şi un sistem
bancar după modelul statelor dezvoltate ( Anglia, SUA, Austria ) format din 2 nivele:
I BNM
II Băncile comerciale
Conform „Legii cu privire la BNM” banca centrală îndeplineşte următoarele funcţii:
1. organizarea circulaţiei banilor pe teritoriul RM, emisiunea bancnotelor şi stabilitatea cursului
monetar în raport cu valuta străină
2. creditarea băncilor comerciale şi altor instituţii financiar-creditare
3. organizarea achitărilor între băncile comerciale prin intermediul centrului de procesare al
informaţiei
4. eliberarea autorizaţiilor, reglementarea, supravegherea şi efectuarea controlului activităţii
instituţiei bancare şi financiare
5. dirijarea şi gestionarea rezervelor valutare a statului
6. elaborarea politicii monetar-creditare
7. reprezentarea RM în relaţiile băncilor centrale ale altor state şi organisme financiar
internaţionale.
BNM îşi prezintă dările de seamă numai în faţa Parlamentului şi înfăptuieşte activitatea sa în
conformitate cu legea RM cu privire la BNM.
Băncile comerciale şi alte instituţii financiare realizează nemijlocit operaţiunile bancare.
Creditarea şi decontările sunt funcţiile de bază ale băncilor comerciale însă în afară de acestea
băncile pot efectua alte operaţii care nu contravin legislatiei în vigoare în RM şi care sunt
prevăzute în statutul lor.
1.2. Organizarea lucrului de evidenţă şi operaţional în bănci
Organizarea lucrului de evidenţă şi operaţional în bănci include 3 componente:
I formarea patrimoniului şi a personalului – în componenţa aparatului de evidenţă şi
operaţional între grupe de evidenţă a conturilor omogene, după conţinutul lor economic se
formează următoarele grupe de evidenţă:
- grupe de evidenţă a conturilor curente a clienţilor,
- grupe de evidenţă a conturilor de credit,
- grupe de evidenţă a conturilor de depozit,
- grupe de evidenţă a conturilor valutare.
Numărul de grupe şi componenţa lor depinde de activitatea băncii şi de numărul clienţilor
deserviţi. Lucrătorii grupei de evidenţă a conturilor se numesc executori(contabili).
Fiecare executor reprezintă banca, semnînd documentele de decontare şi băneşti, reflectarea
operaţiunilor în contabilitate, adică este împuternicit de bancă să lucreze. Fiecare executor îşi are
numărul său de conturi curente care sunt repartizate de către contabilul-şef. Executorii sunt
obligaţi să păstreze în taină informaţia cu privire la existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti la
conturi.
 II organizarea zilei de muncă şi circuitul de documente – lucrul de evidenţă
operaţional trebuie să asigure perfectarea în timp util a documentelor de decontare şi de casă
precum şi reflectarea lor în evidenţa contabilă cu întocmirea Balanţei de verificare, de aceea
lucrul de evidenţă trebuie organizat în aşa mod ca să se evite întîrzieri în prelucrarea
documentelor. În aşa fel banca stabileşte ziua operaţională mai scurtă decit ziua de lucru,
deoarece este necesar timp pentru a întocmi Bilanţul contabil ce se îndeplineşte zilnic. Toate
operaţiunile efectuate în zile operative sunt incluse în Bilanţul din ziua curentă, iar cele
operaţiuni care se vor efectua după ziua operativă se vor include în Bilanţul zilei următoare.
 III controlul operaţiilor bancare este înfăptuit de către exectorii responsabili şi
contabilul-şef care şi pune semnătura în jurnalul documentelor zilei.

Pentru îndeplinirea acestor cerinţe în bancă se întocmeşte un grafic de circulaţie a documentelor

şi de deservire a clienţilor.

Sistemul de control reprezintă un complex de măsuri, regulamente şi reglementări, relaţii de

emitere, executare, raportare, control ale dispoziţiilor conducerii băncii adoptate în scopul
gestionării corecte şi eficiente a băncii.
Controlul intern în cadrul contabilităţii urmăreşte respectarea corectitudinii utilizării şi reflectării
mijloacelor financiare şi materiale, respectarea circuitului documentelor în bancă conform
uzanţelor interne şi prevederilor legislaţiei în vigoare, precum şi existenţa, respectarea
procedurilor de control intern pentru asigurarea veridicităţii datelor reflectate în evidenţa
contabilă.
Conducătorul băncii numeşte în baza ordinului sau dispoziţiei persoanele responsabile de
efectuarea controlului intern în cadrul contabilităţii.
Controlul intern se clasifică în control preventiv, curent şi ulterior.
Controlul preventiv include controlul asupra operaţiunilor executate de către bancă din punctul
de vedere al corectitudinii întocmirii şi veridicităţii datelor incluse în dodocumentele
primare care stau la baza efectuării operaţiunilor cuprinse în documentele de plată, contabile şi
de casă.
Controlul curent include controlul ierarhic asupra modului de deservire a titularilor de cont,
circuitul documentelor, modul de verificare a corectitudinii întocmirii documentelor de plată,
contabile şi de casă, modul de reflectare a operaţiunilor bancare în evidenţa contabilă, întocmirea
corectă a extraselor de conturi şi prezenţa anexelor, modul de utilizare a formularelor cu regim
special etc.
Controlul ulterior include controlul sistematic al situaţiei evidenţei şi circuitului documentelor,
legalitatea şi corectitudinea perfectării documentelor de plată, contabile şi de casă, care au
consemnat operaţiunile bancare reflectate în registrele bancare, precum şi corectitudinea
reflectării în evidenţa contabilă a acestor operaţiuni.
Obiectivele controlului sunt:
- concordanţa evidenţii contabilităţii sintetice cu cea analitică;
- decontările reciproce între unităţile băncii;
- modul de executare şi verificare al lucrărilor;
- respectarea terminilor de acordare şi respectare a creditelor şi încasarea dobînzilor
restante.

1.3. Documentaţia bancară, circuitul şi perfectarea documentelor

Documentele bancare se clasifică după următoarele criterii:
I după locul de întocmire a documentelor
1. documente îndeplinite de către bancă ( ordinul de plată, ordinul de încasare, ordin de
eliberare )
2. documentele clienţilor (documente de decontare şi de plată )
II după conţinutul economic al operaţiunilor reflectate
1. documentele memoriale – de decontare
2. documentele de casă – ordin de incasare, ordin de eliberare
3. documentele de memorandum – pentru înregistrarea primirii sau eliberării valorilor care se
păstrează în caserie sau contabilitate

În general documentele folosite în contabilitatea bancară se încadrează în una din următoarele

categorii:
 Documente primare-se completează pentru o singură operaţiune în momentul
desfăşurării procesului economic (ordin de plată, ordin de încasare)
 Documente de sinteză-acestea acumulează mai multe informaţii în formă curentă din
punct de vedere contabil, reflectînd un fenomen mai complex pe baza celorlalte documente
justificative.(jurnale contabile, bilanţul contabil, balanţa de verificare)
 Documente centralizatoare-acestea cumulează mai multă informaţii privind aceleaşi
fenomen sau proces economic, se întocmeşte pe baza unor documente de acelaşi tip.
(Borderou)
 Documente statistice-acestea se utilizează în evidenţa statistică şi apar sub forma unor
liste sau situaţii. (creditele acordate de bancă)

Din cadrul documentelor sinteza băncile sunt obligate să întocmească register, jurnal, cartea
mare.
Circuitul documentelor – reprezintă deplasarea documentului din momentul întocmirii pînă
la clasarea lui. Fiecare tip de document are circuitul său.
Graficul de circulaţie a documentelor se întocmeşte la începutul fiecărui an. Conform acestui
grafic toate documentele sunt îndeplinit, perfectate, apoi alăturate la documentele zilei.
Documentele de decontare şi de casă prezentate de către clientelă se pun în mape speciale care se
deschid pentru fiecare agent economic. La perfectarea documentelor de decontare şi de casă
trebuie respectate regulile:
* toate documentele trebuie să fie îndeplinite pe formulare tip, correct, în limba de stat, sumele
trebuie să fie exprimate în unitatea monetară naţională
* în documentele de decontare şi de plată în mod obligatoriu se indică destinaţia plăţii
* fiecare document şi fiecare foaie trebuie să fie semnate de către persoana responsabilă şi
ştampilate
* în documente rechizitele care nu se îndeplinesc sunt anulate.

1.4. Planul de conturi al evidenţei contabile în instituţiile bancare

Planul de conturi în instituţiile financiare din Republica Moldova a fost elaborat conform
cerinţelor SIC şi pus în viguare la 1 ianuarie 1998. Planul de conturi reprezintă întregul sistem de
conturi în cadrul căruia fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi un simbol cifric încadrat
într-o clasă şi grupă în raport cu un anumit criteriu de clasificare.
Planul de conturi include 7 clase:
1. active;
2. obligaţiuni;
3. capital şi rezerve;
4. venituri;
5. cheltuieli;
6. conturi condiţionale;
7. conturi memorandum.

Conturile clasei (1-5) sunt conturi de ACTIV, iar 2,3,4 de PASIV. În conturile clasei (1-5)
se foloseşte înregistrarea dublă, în 6 şi 7 înregistrarea simplă.
Structura conturilor este organizată într-un mod ierarhic: clasa, grupa, contul. Pentru
notarea conturilor se foloseşte număr din patru cifre:
clasa←2 22 4→obiectul de evidenţă
↓
grupa
În limita fiecărei clase conturile sunt unite în grupe după destinaţia lor economică. Conturile
analitice din cadrul conturilor sintetice sunt folosite de fiecare bancă în parte, în cadrul fiecărei
grupe pot fi incluse pînă la 9 conturi.
Conturile clasei a 6 servesc pentru a reflecta anumite angajamente ale băncii cum ar fi: de a
cumpăra, vinde valută din numele clientului şi de a acorda credite. Aceste conturi se divizează în
conturi de debit şi se comportă ca conturile de Activ avînd sold debitor, unde în debit creşte şi în
credit descreşte.
Conturile de credit se comportă ca conturi de Pasiv.
Ex: Contul 6601 „obligaţiuni de acordare a creditului pe viitor” la creditul contului se ia la
evidenţă obligaţiunea băncii de a acorda clientului un credit. La Dt acestui cont se reflectă suma
creditului care a fost acordată.
Conturile clasei a 7 se utilizează pentru a ţine la evidenţă diferite documente, valori
importante în activitatea băncii (contracte de creditare, gaj, de depozite), scrisoarea de garanţie,
formulare tipizate cu regim special, carduri.
Evidenţa se ţine după schema:
Intrare;
Ieşire;
Sold.
Înregistrările în conturile date se efectuează în baza documentelor: Ordinul de intrare; Ordinul de
ieşire.

1.5. Organizarea evidenţei analitice şi sintetice

Contabilitatea bancară este organizată atît cu ajutorul conturilor sintetice cît şi al celor analitice.
Conturile sintetice reflectă generalizat operaţiunile în valoare bănească.
Conturile analitice reflectă detailat mijloacele şi sursele în valoare bănească şi/sau cantitativă.
Contabilitatea sintetică reprezintă înregistrarea datelor pe ansamblul băncii şi reflectă fluxurile
financiar-monetare determinate de activitatea titularilor de conturi ai băncii respective, precum şi
fluxurile generale privind activitatea băncii şi serveşte ca informaţie de bază la întocmirea
rapoartelor financiare. Contabilitatea sintetică este principala sursă de date statistice şi
principalul instrument de verificare a autenticităţii, corectitudinii întocmirii rapoartelor
financiare, a indicatorilor statistici raportaţi de către bancă.
În contabilitatea sintetică toate operaţiunile se reflectă numai în moneda naţională.
Formularele utilizate în contabilitatea sintetică la bănci sînt:
- situaţia zilnică a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de verificare - zilnică);
- situaţia (lunară, trimestrială, anuală) a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de
verificare - lunară, trimestrială, anuală);
- alte registre contabile prevăzute de actele normative;
- alte documente la latitudinea băncii.
Situaţia zilnică a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de verificare) este un
document contabil care serveşte pentru întocmirea bilanţului contabil. Balanţa de verificare
include informaţia privind rulajul zilnic pe debit şi credit, soldurile iniţiale şi finale ale conturilor
sintetice şi alte date la decizia băncii.
Situaţia zilnică a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de verificare) este semnată
de către conducător, contabilul-şef sau de către persoanele împuternicite. Balanţa de verificare se
întocmeşte pentru conturile bilanţiere şi extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum).
Situaţia (lunară, trimestrială, anuală) a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de
verificare - lunară, trimestrială, anuală) este predestinată acumulării operaţiunilor de debit şi
credit pentru o anumită perioadă gestionară. Balanţa de verificare - lunară, trimestrială şi anuală
se întocmeşte la necesitate şi se semnează conform procedurilor interne stabilite de bancă.
Registrele utilizate de bancă pentru evidenţa operaţiunilor cu numerar se întocmesc de bancă de
sine stătător, potrivit reglementărilor interne.
Contabilitatea analitică reprezintă înregistrarea cronologică, în baza documentelor primare
perfectate corespunzător cerinţelor, a operaţiunilor zilnice ale titularilor de conturi, precum şi a
operaţiunilor economice şi financiare privind activitatea băncii.
Evidenţa analitică a operaţiunilor în valută străină se ţine în evaluare dublă: în valută străină la
valoarea ei nominală şi în echivalentul în lei moldoveneşti la cursul oficial al leului moldovenesc
faţă de valutele străine stabilit de către Banca Naţională a Moldovei.
Forma de bază a contabilităţii analitice în bănci o reprezintă conturile analitice deschise în
temeiul conturilor sintetice bilanţiere şi extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum). înscrierile
în conturile analitice se efectuează numai în baza documentelor de plată, contabile şi de casă
perfectate corespunzător prevederilor actelor normative.
Formularele utilizate în contabilitatea analitică la bănci sînt:
- situaţia zilnică şi/sau lunară a rulajelor şi soldurilor conturilor analitice (pe executori);
- extrasul de cont;
- alte documente la latitudinea băncii.
Situaţia zilnică şi/sau lunară a rulajelor şi soldurilor conturilor analitice include informaţia
privind rulajul pe debit şi credit, precum şi soldurile tuturor conturilor analitice, data operaţiunii
precedente, totalul pe fiecare cont sintetic. Acest document se întocmeşte pentru conturile
bilanţiere şi extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum).
Situaţia zilnică şi/sau lunară a rulajelor şi a soldurilor conturilor analitice este semnată de către
executorii responsabili pentru deservirea conturilor analitice şi de către contabilul-şef sau de alte
persoane împuternicite.
Exemplu de cont analitic
2224 K 850 03 01 15800
2224 – cifre obligatorii
K – cifra cheie
850 – codul băncii
03 – codul filialei
01 – numărul de conturi deschise clientului
15800 – numărul de înregistrare a contului

2.1. Caracteristica sistemului decontărilor prin virament

Decontările prin virament se stabilesc pe următoarele norme ale BNM:
1.mijloacele băneşti ale agenţilor economici proprii şi împrumutate trebuie să fie păstrate la
bancă în contul curent,
2.unitatea economică deserveşte şi dirijează cu mijloacele băneşti aflate în cont,
3.plăţile în contul curent se permit numai în limita sumei disponibile,
4.înscrierea mijloacelor băneşti în contul beneficiarului se efectuează numai după ce ele au fost
trecute la scădere de la contul plătitorului.
Conform legislaţiei în vigoare pe teritoriul RM se folosesc mai des următoarele forme de
decontare prin virament
a) ordinul de plată
b) ordin incaso
c) acreditivul documentar
d) nota de transfer
Documentele de plată pe suport de hîrtie se întocmesc pe formular tip şi trebuie să conţină
în mod obligatoriu următoarele rechizite:
1. denumirea, numărul, data, luna, anul emiterii documentului de plată,
2. codul fiscal al plătitorului şi al beneficiarului,
3. suma plăţii înscrise în cifre şi litere,
4. denumirea plătitorului şi beneficiarului,
5. denumirea şi codul băncii plătitoare şi băncii beneficiare,
6. destinaţia plăţii,
7. semnăturile persoanelor responsabile şi ştampila,
8. data primirii spre executareşi data executării de către bancă a operaţiunii.
Pentru deschiderea contului bancar persoane fizice/ juridice rezidente trebuie să prezinte
următoarele documente :
 Cererea de deschidere;
 Copia buletinului de identitate;
 Copia certificatului de înregistrare;
 Extrasul din Registrul de Stat;
 Copia certificatului de atribuire a codului fiscal;
 Fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei;
 Copia buletinului de identitate a persoanei care prezintă documentele;

Pentru evidenţa conturilor curente se utilizează grupele de conturi 2220 ( depozite la vedere
fără dobândă primite de la clienţi) şi 2250 ( depozite la vedere cu dobândă primite de la clienţi).
Persoane fizice ( conturi curente) – 2225, 2252.
Persoane juridice (conturi curente ) – 2224,2251.
Conturile date sunt conturi de pasiv, în creditul acestora se reflectă înscrierea mijloacelor
băneşti, în debit – trecerea la scăderi. Soldul este creditor și ne arată suma disponibilităţilor
băneşti la momentul dat.
Modificare contului se efectuează în următoarele cazuri:
 Modificarea denumirii, forma organizatorico - juridică a titularului;
 Modificarea rezultată din modificarea planului de conturi a evidenţei contabile;
 Modificarea codului numeric al valutei în care a fost deschis contul;

Conturile deschise nu pot fi închise din lipsa operaţiunilor în sau din cont, dar dacă un timp
îndelungat ( 2 ani) nu s-au efectuat operaţiuni în sau din cont, la decizia conducerii băncii, ele
pot fi închise condiţional. Soldurile din aceste conturi se consolidează la un cont centralizat
separat cu perfectarea „Registrului conturilor bancare închise condiţional”.
Contul centralizat se deschide la acelaşi cont sintetic. Numărul conturilor închise
convenţional nu se permite de a fi atribuite altor conturi deschise. La reluarea operaţiunilor la
contul închis convenţional, la solicitarea titularului de cont acestuia i se deschide un cont nou.
Închiderea conturilor poate avea loc în următoarele cazuri:
 În baza cererii titularului de cont;
 În baza hotărârii instanţei de judecată;
 Achitarea creditului;
 Restituirea depozitului;

Nu pot fi închise conturile la care sunt suspendate operaţiunile sau sechestrate mijloacele
băneşti. Numărul conturilor închise nu se atribuie altor conturi.

2.2. Caracteristica conturilor corespondente şi modul de efectuare a plăţilor

intermediare
Plăţile interbancare sunt plăţile efectuate între 2 bănci.
Plăţile intrabancare sunt plăţile efectuate între filialele băncii şi sediul central.
Pe teritoriul Republicii Moldova plăţile interbancare se efectuează prin intermediul BNM, unde
fiecărei bănci comerciale i se deschide un cont corespondent. Pentru evidenţa acestuia se
foloseşte contul 1031 (contul nostro în BNM). La efectuarea operaţiunilor de plată participă 3
părţi:
 Banca X – care iniţiază tranzacţia;
 BNM – care efectuează;
 Banca Y – care finalizează.

Fiecare bancă este obligată să-şi alimenteze contul sau (contul Nostro) în aşa fel ca să fie
permanent mijloace băneşti, disponibile pentru achitarea plăţilor.
La banca X documentele primare de decontare, primite sunt introduse în SAPI (Sistemul
Automatizat de Plăţi Interbancare) şi transmit la centrul de procesare al BNM. În baza
documentelor primare suma va fi trecută din contul plătitorului prin formula:
Dt 2224 ( contul curent persoana juridică)
Ct 1031
La BNM se trece la scăderi suma din contul „ Loro” al băncii plătitoare şi se înscrie în contul
corespondent al băncii beneficiare. La banca beneficiară suma contului se va înscrie în contul
beneficiarului prin formula:
Dt 1031 ( Nostro la BNM)
Ct 2224
În practica bancară deseori se întâlnesc cazuri când în documentele primare sunt indicate
greşit : numărul contului, denumirea beneficiarului, contul indicat poate fi închis, suspendat. În
aşa caz sumele respecite se i-au la evidenţă la un cont de tranzit 2793 (sume cu caracter
neidentificate):
Dt 1031
Ct 2793
Timp de o zi banca este obligată să clarifice destinaţia sumei, în cazul în care s-a identificat
destinatarul avem formula:
Dt 2793
Ct 2224 ( este destinatarul)
În cazul în care nu s-a stabilit destinatarul avem formula:
Dt 2793
Plăţile intrabancare se efectuează prin intermediul sediului central al băncii, unde filialelor
băncii i se deschid conturi „Loro” şi anume 2861 pentru filiale aceste conturi sunt considerate
conturile Nostro 1861.
Pentru filială – activ
Pentru sediul central – pasiv
Înregistrarea conturilor sunt următoarele:
1. Cînd plătitorul este deservit de filiala unei bănci iar destinatarul de filială altei bănci:

a) Filiala plătitoare
Dt 2224
Ct 1861

Banca plătitoare
Dt 2861
Ct 1031

b) Banca beneficiarului
Dt 1031
Ct 2861

Filiala băncii beneficiarului

Dt 1861
Ct 2224
2. Dacă plătitorul este deservit de o filială iar beneficiarul de altă filială ale aceeaşi bănci:
 · Filiala numărul 1

Dt 2224
Ct 1861
 · Centrala băncii

Dt 2861 ( filiala nr.1)

Ct 2861 ( filiala nr.2)

 · Filiala numărul 2

Dt 1861
Ct 2224
3. Cînd plătitorul şi beneficiarul sunt deserviţi de aceeaşi filială:
Dt 2224 ( plătitorul)
Ct 2224 (beneficiarul)
4. Dacă plătitorul este deservit de filiala băncii iar beneficiarul de bancă:
 · Filiala băncii

Dt 2224
Ct 1861

 · Centrala băncii
Dt 2861
Ct 2224
5. Cînd plătitorul este deservit de bancă, iar beneficiarul de filială:
 · Filiala băncii

Dt 1861
Ct 2224
 · Centrala băncii

Dt 2224
Ct 2861

2.3. Contabilitatea operaţiunilor de decontare prin transfer de credit ( prin

ordinul de plată)
Transferul de credit – o serie de operaţiuni care încep prin iniţierea de către plătitor a unui ordin
de plată şi transmiterea acestuia prestatorului de servicii de plată în scopul punerii la dispoziţia
unui beneficiar unei anumite sume de bani. Transferul de credit poate fi iniţiat atît în numele
clientului prestatorului de servicii de plată, cît şi nemijlocit de către prestatorul de servicii de
plată în nume şi pe cont propriu.
Transferul de credit poate fi efectuat în lei moldoveneşti şi în valută străină. Ordinul de plată se
înregistrează în limba de stat. Responsabilitatea privind corectitudinea informaţiei indicate în
ordinul de plată îi revine emitentului.
Prestatorul plătitor acceptă spre executare ordinul de plată dacă sînt respectate următoarele
condiţii:
a) plătitorul are deschis cont de plăţi la prestatorul plătitor în conformitate cu prevederile actelor
legislative şi normative în vigoare;
b) mijloacele băneşti din contul de plăţi al plătitorului sînt suficiente pentru efectuarea
transferului (cu excepţia cazului în care părţile au convenit altfel, în conformitate cu
aranjamentele contractuale şi prevederile legislaţiei în vigoare);
c) asupra mijloacelor băneşti din contul de plăţi al plătitorului nu sînt aplicate restricţii privind
utilizarea acestora din partea organelor abilitate prin lege;
d) ordinul de plată este întocmit în conformitate cu prevederile prezentului Regulament şi alte
acte normative aplicabile;
e) sînt prezentate şi verificate de către prestatorul de servicii de plată documentele justificative,
autorizaţii, notificaţii şi alte documente (în continuare - documente relevante), în cazul în care
prezentarea acestora este prevăzută de actele normative în vigoare.
Ordinul de plată pe suport hîrtie se prezintă la prestatorul plătitor în numărul de exemplare
necesar părţilor.
Ordinul de plată se emite in cele mai dese cazuri în 2 exemplare.
Ordinul de plată se prezintă spre executare la banca plătitoare de către emitent.
Primul exemplar al ordinului de plată se legalizează cu semnătura persoanelor respective şi cu
amprenta ştampilei emitentului. Banca plătitoare acceptă spre execuţie ordinul de plată şi trece
la scăderi suma înscrisă în ordinul de plată şi transmite în aceeaşi zi prin intermediul SAPI în
adresa băncii beneficiare.
Primul exemplar al ordinului de plată se include de către banca plătitoare în dosare. Al 2
exemplar se remit plătitorului cu menţiunile băncii alăturat de extrasul din cont bancar drept
confirmare a efectuării transferului. Banca beneficiară verifică corectitudinea indicării contului
bancar şi codului fiscal al beneficiarului şi dacă totul este în ordine :
 · Înregistrează mijloacele băneşti în contul beneficiarului;
 · Tipăreşte 2 exemplare de ordin de plată, primul exemplar remite beneficiarului, al
doilea exemplar include în dosar;

2.4. Contabilitatea şi documentarea perceperii în mod incontestabil a

mijloacelor băneşti din conturile bancare

Organele abilitate prin lege cu dreptul de suspendare a operaţiunilor din conturile bancare emit
documente de suspendare (dispoziţii, ordonanţe etc.) pe care le prezintă prin intermediul
reprezentanţilor lor sau prin intermediul oficiilor poştale băncilor în care contribuabilii şi alte
persoane asupra cărora poate fi aplicată procedura de suspendare au deschise conturi bancare.
La primirea spre executare a documentului de suspendare banca este obligată:
a) să înregistreze documentul de suspendare în conformitate cu procedurile interne ale băncii;
b) să sisteze operaţiunile în conturile bancare în conformitate cu prevederile documentului de
suspendare, cu excepţia operaţiunilor care pot fi efectuate în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
c) să informeze organul care a emis documentul de suspendare privind disponibilul de mijloace
băneşti în conturi, în cazul în care astfel de informaţie a fost solicitată.
Perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare ale debitorului,
se efectuează de către bancă în baza ordinului incaso emis de către persoana abilitată prin lege cu
acest drept, cu excepţia perceperii în mod incontestabil a mijloacelor băneşti. Ordinul incaso se
emite în limba de stat.
Ordinul incaso se emite:
 În 2 exemplare – în cazul în care emitentul ordinului incaso este în calitate de beneficiar;
 În 3 exemplare – în trei exemplare - în cazul în care emitentul este împuternicit prin lege
cu dreptul de a emite ordin incaso în numele unei terţe persoane.;

Ordinul incaso se prezintă de către emitent la banca în care se deserveşte emitentul nu mai
târziu de o zi lucrătoare după ziua emiterii.
Banca emitentului aplică pe primul exemplar al ordinului incaso necesare şi îl remite băncii
plătitoare.
Ordinul incaso se remite de către banca care deserveşte emitentul în aceeaşi zi spre executare
băncii plătitoare cu documentul executoriu prin intermediul poştei .
Banca plătitoare acceptă executarea ordinului incaso. Pe ordinul incaso acceptat spre
execuţie, banca plătitoare aplică menţiunile necesare şi îl execută în conformitate cu procedurile
interne ale băncii. Banca plătitoare trece la scăderi suma totală sau parţială înscrisă în ordinul
incaso în ziua primirii acestuia spre executare. Ordinul incaso cu suma înscrisă se transmite:
 Prin intermediul SAPI în adresa băncii beneficiarului
 Prin intermediul sistemului intern al bănci în adresa beneficiarului, în cazul în care
Plătitorul şi Beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă.

Primul exemplar al ordinului incaso împreună cu copia documentului executoriu se includ

de către banca plătitoare în dosar.
Al doilea exemplar al ordinului incaso se remite băncii şi copia documentului executoriu se remit
Plătitorului alăturat la extrasul de cont bancar.
Al treilea exemplar al ordinului incaso se remite băncii în care se deserveşte emitentul
împuternicit cu dreptul de a emite ordinul incaso în numele unei terţe persoane.
Banca beneficiară, după recepţionarea ordinului incaso de la Banca plătitoare prin SAPI,
efectuează în aceeaşi zi lucrătoare controlul corectitudinii indicării contului bancar şi codul fiscal
al beneficiarului.
Banca beneficiară efectuează următoarele:
 Înregistrează în aceeaşi zi lucrătoare mijloacele băneşti în contul bancar al beneficiarului;
 Tipăreşte 2 exemplare ale ordinului incaso:

Primul exemplar – îl remite beneficiarului aplicând menţiunile necesare;

Al doilea exemplar – îl include în dosar;

3.1. Contabilitatea operaţiunelor de încasare a numerarului

Desfăşurarea operaţiunilor cu numerar implică necesitatea disponibilităţii compartimentului
casierie, care include următoarele:
tezaur – încăpere special amenajată destinată păstrării numerarului şi a altor valori gestionate de
Bancă;
casă de circulaţie – încăpere destinată efectuării operaţiunilor de retragere sau depunere a
numerarului şi a altor valori din/în tezaur;
casă operaţională – încăpere destinată efectuării operaţiunilor de încasări/plăţi, în relaţia cu
clienţii Băncii;
birou pentru verificarea numerarului – încăpere adiacentă casei operaţionale, destinată
verificării numerarului de către clienţii Băncii;
birou pentru procesarea numerarului – încăpere destinată trierii, verificării şi ambalării
numerarului gestionat de Bancă.
Stabilirea amplasării, proiectarea, construcţia şi organizarea compartimentelor casieriei se
efectuează avînd în vedere necesitatea:
a) asigurării integrităţii numerarului şi a altor valori gestionate de Bancă, a încăperilor/spaţiilor
pentru păstrarea acestora;
b) asigurării securităţii fizice a salariaţilor şi a clienţilor Băncii;
c) creării condiţiilor necesare pentru efectuarea operaţiunilor cu numerar, precum şi pentru
deservirea sigură şi comodă a clienţilor Băncii.

-1-
Toate sumele încasate şi plătite în timpul de funcţionare a casieriei se înregistrează în „Casa
operațională”. Încasările şi alte operaţiuni care se efectuează în program prelungit se reflectă în
conturile persoanelor fizice cu data zilei în care au loc operaţiunile, iar în contul persoanelor
juridice cu data zilei de lucru următoare.
Pentru asigurarea eliberării în timp util al numerarului din contul agenţilor economici, precum şi
din conturile de depozit ale persoanelor fizice, băncile stabilesc de sine stătător suma minimă a
soldului din numerar în casele operaţionale la sfirşitul zilei. Soldul se stabileşte din volumul
operaţiunilor cu numerar ce trece prin casierie. Evidenţa numerarului existent în casa de
operaţiuni se ţine zilnic pe categorii şi bancnote în registrul *Situaţia casei operaționale*.
Alimentarea cu numerar a băncilor se efectuează la BNM în baza contractelor.
Banca cu o zi înainte de data alimentării inițiază o cerere pentru retragere de numerar prin
intermediul componentei de transport a SAPI cu indicarea sumei solicitate și data ridicării
numerarului.
Numerarul casei operaţionale se ţine la evidenţă la contul 1001 „numerar în casierie”
În Dt – încasarea numerarului
În Ct – eliberarea numerarului
După confirmarea sumei primite prin intermediul componentei de transport a SAPI de către
BNM, banca perfectează ordinul de plată în adresa BNM, care înregistrează în felul următor:
Dt 1036
Ct 1031
La eliberarea numerarului de către BNM
Dt 1002
Ct 1036
Preluarea numerarului, Banca perfectează ordinul de încasare
 Dt 1001

Ct 1002
Perceperea de către BNM a comisionului
Dt 1815 (achitarea anticipată)
Ct 1031
Reflectarea la cheltuielile Băncii a comisioanelor
Dt 5919
Ct 1815
Primirea numerarului în casa operațională se face numai după înregistrarea sumei în jurnal de
casă de către contabil (casier) şi operaţiunea de înregistrare în contul clientului se face în
aceeaşi zi după verificarea numerarului de către casieri.
Operaţiunea de primire a numerarului se efectuează în baza următoarelor documente:
 ordinul de încasare a numerarului;
 borderoul însoţitor.

Ordinul de încasări se utilizează la :

 depunerea numerarului la conturi curente ale clienţilor
 depunerea numerarului la capitalul social
 depunerea numerarului în mod silit de la o terţă persoană de către executori-judecătoreşti
în bugetul public naţional
 pentru achitarea la buget a impozitelor şi taxelor de către persoanelor fizice ( juridice,
precum şi perceptori fiscali care primesc plăţile de la persoanele fizice)
 depunerea numerarului aferent operaţiunilor interne ale băncii ( restituirea avansului
neutilizat)
 pentru înregistrarea numerarului primit de la BNM
 Ordinul de încasare se întocmeşte în 2 exemplare de către executorul contabil care verifică
corectitudinea şi aplică semnătura pe ordin, după aceasta, executorul contabil înregistrează suma
din ordin în jurnalul de casă, pe care ulterior îl transmite pentru verificare controlorului cu drept
de semnătură.
Controlorul este obligat să verifice ordinul de încasare precum şi înregistrarea sumei în jurnalul
de casă, după care îl semnează şi îl transmite casierului pe cale internă.
Casierul verifică corectitudinea acestuia şi primeşte numerarul de la depunător. După
verificarea numerarului, casierul compară suma indicată în ordinul , aplică ştampila, semnează şi
eliberează un exemplar.
1 exemplar – rămîne la casierie la documentele de casă şi se arhivează .

Este interzis casierilor să elibereze ordinul de încasare sub rezerva enumerării anterioare a
numerarului.
Înregistrarea în conturile curente ale clienţilor ale sumelor depuse se efectuează în baza
înscrierilor din jurnalul de casă. În cazul constatării diferenţei dintre suma încasată din ordin de
încasare, ordinul va fi anulat de către casier şi restituit executorului, care va întocmi un nou
ordin reieşind din suma depusă de depunător.
Clientul nu a mai depus numerar şi documentul a fost anulat şi predat casieriei şi acesta se
transmite executorului contabil pentru a lămuri situaţia după ce contabilul cercetează şi
lămureşte cauza neefectuării depunerii numerarului. Înregistrarea făcută în jurnalului de casă se
anulează de către contabilul – şef iar ordinul de încasare se anulează.

La încasarea numerarului se întocmeşte următoarea înregistrare contabilă

Dt 1001 Numerar în casierie
Ct 2224, 2225 .. (conturile curente ale depunătorilor)

Depunerea numerarului cu borderoul însoţitor

Băncile pot organiza depunerile numerarului cu genţi sigilate de către clienţii cu un volum
mare de încasări.
Depunerea încasărilor la bancă prin genţi sigilate se poate face în cele mai dese cazuri prin
colectare cu serviciul de încasare valorii al băncii. Pentru depunerea numerarului prin genţi
sigilate banca încheie cu clienţii respectivi un contract. Ca document de depunere se foloseşte
borderoul însoţitor întocmit în trei exemplare, dactilografiat sau completat de mînă cu pix.
Totodată, clientul care depune numerarul prin genţi sigilate prezintă băncii cîte două specimene
ale sigiliului, imprimate pe plumb (cu care urmează să sigileze genţile cu numerar), pe care
trebuie imprimate clar denumirea prescurtată a unităţii depunătoare sau sigla acesteia. Casierul-
şef verifică specimenele prezentate băncii de clienţii săi şi le certifică prin sigilare cu cleştele de
sigilat al băncii pe suportul cu sfoară pe care se află aplicat specimenul sigiliului unităţii
depunătoare. Un specimen se reţine de bancă în vederea efectuării controlului cu ocazia primirii
genţilor cu numerar, iar un exemplar se restituie clientului.
Dacă numerarul care urmează a fi depus nu încape într-o singură geantă acesta va fi depus în
mai multe genţi cu întocmirea pentru fiecare geantă cîte un borderou însoţitor.
Pe baza contractelor încheiate cu unităţile care urmează să depună încasările la bancă prin
genţi sigilate casierul-şef va întocmi cîte un tabel formă liberă pentru fiecare formă de depunere
a încasărilor prin genţi sigilate (organizate la unitatea bancară), care va cuprinde:
- numărul curent;
- denumirea unităţii;
- numărul contului;
- sediul;
- numărul de telefon.
Tabelul va fi întocmit în două exemplare, iar după aprobarea de către
conducătorul băncii un exemplar se va preda contabilităţii şi unul casieriei.

Contabilul verifică dacă borderoul însoţitor exemplarul nr. 2 și 3ce sunt prezentate de încasator,
îndeplineşte elementele prevăzute de formular, după care înregistrează în jurnalul de casă suma
respectivă, semnează şi ştampilează exemplarul nr.2 al borderoului însoţitor şi trimite
exemplarele nr.2 şi nr.3 pe cale internă la casierie. După primirea borderoului însoţitor de la
contabilitate (exemplarele nr.2 şi nr.3), casierul încasator ia în primire de la încasator geanta cu
numerar sigilată, în care se află exemplarul nr.1 al borderoului însoţitor şi verifică integritatea
acesteia şi a sigiliului. De asemenea, verifică dacă sigiliul corespunde cu specimenul aflat la
bancă. După aceea înregistrează în Registrul de predare-primire a genţilor cu numerar şi goale
numărul genţilor şi valoarea din acestea prevăzută în borderoul însoţitor. În cazul în care se
constată nereguli, geanta nu se primeşte. În continuare casierul aplică ştampila casierului şi
semnează de primirea genţii cu numerar sigilată, fără verificarea conţinutului acesteia pe
exemplarul nr.3 al borderoului însoţitor (recipisă), pe care îl predă apoi clientului împreună cu
genţile goale ale unităţii respective prin intermediul incasatorului.
Încasarea numerarului prin intermediul încasatorilor se întocmeşte înregistrarea :
Dt 1001
Ct 2792
După verificarea numerarului din geantă se înregistrează numerarul în contul clientului:
Dt 2792
Ct 2224

3.2. Contabilitatea operaţiunelor de eliberare a numerarului

Eliberările de numerar includ:
a) retrageri de numerar de către clienţii Băncii;
b) plăţi generate de activitatea Băncii;
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi Bănci sau către orice altă Bancă sau
filialele acesteia;
d) depuneri de numerar la BNM.

Ordin de eliberare a numerarului este un document de casă care se utilizează la eliberarea

numerarului de către Bancă.
Ordinul de eliberare a numerarului se perfectează în 2 exemplare la calculator de către
executorul contabil, care ulterior verifică corectitudinea completării formularului, corespunderea
sumei în cifre cu cea în litere şi aplică semnătura pe ordin. După aceasta executorul contabil
înregistrează suma din ordin în jurnalul de casă, pe care ulterior îl transmite pentru verificare
controlorului împuternicit cu drept de semnătură.
Controlorul împuternicit cu drept de semnătură este obligat să verifice ordinul de eliberare a
numerarului din punctul de vedere al întocmirii corecte a acestuia, precum şi înregistrarea în
jurnalul de casă, după care semnează ordinul şi îl transmite la casierie pe cale internă.
Casierul verifică corectitudinea acestuia. Aplică ştampila, semnează, eliberează un exemplar
și numerarul.
1 exemplar – rămîne la casierie la documentele de casă şi se arhivează .

Retragerea numerarului de către entităţi, cu excepţia cazurilor în care sînt utilizate cardurile
de afaceri, se efectuează în baza unei delegaţii, forma şi procedurile de utilizare a căreia se
elaborează de sine stătător de către bancă şi va conţine în mod obligatoriu, dar nu se va limita la
următoarele elemente:
- denumirea Băncii;
- codul Băncii;
- codul fiscal al Băncii;
- denumirea entităţii;
- codul fiscal al entităţii;
- numărul contului entităţii;
- data retragerii numerarului;
- numele persoanei responsabile de retragere a numerarului;
- suma în cifre şi suma în litere;
- semnăturile persoanelor responsabile pentru emiterea delegaţiei;
- ştampila entităţii;
- numărul, data, luna şi anul emiterii documentului.

La eliberarea numerarului se întocmeşte:

Dt 2224
Ct 1001

3.3. Contabilitatea operaţiunelor de eliberare a numerarului prin bancomate

Eliberarea numerarului prin bancomat se face cu ajutorul unui card bancar. Pentru a extrage
numerar introducem codul pin al cardului după care efectuăm operaţiunile indicate de bancomat.
Contabilitatea operaţiunilor privind retragerea de numerar prin automatul bancar se ţine la
contul ”1005” este un cont de activ, se debitează cu alimentarea cu numerar a bancomatului, se
creditează cu retragerile de numerar prin bancomat. Soldul debitor reflectă numerarul existent în
bancomat.
La alimentarea bancomatului în baza ordinului de plată se întocmeşte
Dt 1005
Ct 1001
La restituierea în caserie a numerarului rămas în casetele neutilizate în baza ordinului de încasare
 Dt 1001
Ct 1005
Trecerea la scăderi a numerarului eliberat de bancomat în baza cardurilor debitare
Dt 2258 persoană juridică, 2259 persoană fizică
Ct 1005
Eliberarea numerarului de bancomat în baza cardurilor de credit
Dt 1492
Ct 1005
Deţinătorii de carduri ale unor bănci pot primi numerar în automatele bancare ale altor bănci. În
banca deţinătoare a bancomatului
Dt 1031
Ct 1005
În banca emitentă de card
Dt 2258, 2259
Ct 1031
3.4. Inventarierea numerarului şi a valorilor păstrate în casierie
Salariaţii casieriei răspund pentru integritatea numerarului şi a valorilor ce le sunt încredinţate
conform prevederilor normelor privind operaţiile de casă în bănci şi dispoziţiilor legale privind
încadrarea gestionarilor, încheierea contractelor şi răspunderea în legătură cu gestionarea
bunurilor materiale. Este interzis personalului caseriei:
*să încredinţeze altor persoane sarcinile primite privind operaţiunile cu valori
*să execute direct dispoziţiile altor bănci sau ale clienţilor băncii privind eliberarea sau primirea
de numerar fără efectuarea prealabilă a controlorului contabilităţii. Persoanele care au verificat şi
clasat bancnotele, inclusiv cei care ajută în mod temporar la numărarea banilor răspund de
conţinutul pachetelor.
Recuperarea pagubelor cauzate băncii se face în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare
privind încadrarea gestionarilor, răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor materiale,
precum şi ale normelor privind operaţiunile de casă în bănci.
Pagubele rezultate în urma săvîrşirii unor infracţiuni în activitatea desfăşurată de salariaţii
caseriei constatate prin verificarea bucată cu bucată a numerarului vor fi recuperate prin decizia
de impunere în condiţiile legii.
La lipsurile depistate
1)Dt 5916 sau 5941 2)Dt 1804(creanța)
Ct 1001 Ct 4901sau 4941
La restituirea lipsurilor de către persoana gestionară
Dt 1001
Ct 1804
La reţinerea lipsei din salariul gestionarului
Dt 2804
 Ct 1804
La suma veniturilor depistate cu ocazia inventarierei
Dt 1001
Ct 4901sau 4941

4.1. Definiţia şi clasificarea creditelor. Etapele procesului de acordare a lor

Creditul este operaţiunea prin care se ia în stăpînire imediată de către debitor a resurselor, în
schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobînzi ce
remunerează pe împrumutător.
Clasificarea creditelor
I în funcţie de scopul creditelor acordate
credit bugetar
credit industrial
credit comercial
credit de consum
credit agricol
credit investiţional
II în funcţie de termenul creditului
termen scurt - < 1 an
termen mediu - 1-5 ani
termen lung - > 5 ani
III în dependenţă de mărime
credite mici
credite medii
credit mari
IV în dependenţă de modalitatea de acordare
de o singură dată
în linii creditare
V în dependenţă de modalitatea de achitare
achitate integral
achitate în rate
VI în dependenţă de tipul dobînzii
fixă
flotantă
VII în dependenţă de valută
naţională
 străină
Creditul se acordă la cererea solicitantului în baza negocierilor cu banca, în funcţie de situaţia
economico-financiară şi a garanţiilor materiale.
Etapele procesului de acordare a creditului bancar:
1. Etapa premergătoare de acordarea creditului (solicitarea creditului, prezentarea
documentelor, evaluarea performanţelor finaciare şi nefinanciare).
2. Aprobarea şi acordarea creditului (negocierea condiţiilor contractuale, aprobarea hotărîrii
privind acordarea creditului, aprobarea contractului şi acordarea creditului).
3. Rambursarea, controlul şi supravegherea creditului ( rambursarea creditului, plata
dobînzii, controlul rambursării, achitării creditului, controlul folosirii creditului după
destinaţie, lucrul cu creditele problematice).

Documentele cerute de către bancă la solicitarea unui credit:

Persoane juridice Persoane fizice
Cere de credit Cere de credit
Buletin de indentitate Buletin de indentitate
Certicertificat de înregistrare a Î Adeverinţă priv. veniturile
Licenţe pe genuri de activitate Documente de proprietate
Dări de seamă anuale pe ultimii 2-3 ani Contractul de muncă
Informaţii despre creditele anterioare
Business-planul pe urmatorii 5 ani

4.2. Documentarea şi contabilitatea operaţiunilor de creditare

Creditele bancare se ţin la evidenţă pe grupele de conturi conform sferei creditării, iar în cazul
grupelor conform termenului de creditare. Pentru fiecare debitor în cadrul contului sintetic se
deschide un cont analitic personal. Conform planului de conturi creditele acordate se reflectă la
următoarele grupe de conturi
1230 ” Creditele acordate agriculturii ”
1240 ” Creditele acordate industriei alimentare”
1260 ” Creditele acordate în domeniul construcţiilor”
1290 ” Credite de consum ”
1320 ” Credite acordate industriei energetice”
1350 ” Credite acordate băncilor ”
1380 ” Credite acordate guvernului ”
1410 ” Credite acordate industriei productive”
1420 “ Credite acordate comerţului”
1440 ” Credite acordate pentru procurarea/construcţia imobilului ”
1490 ” Alte credite acordate clienţilor ”, etc.
Conturile din grupele sus enumerate sunt conturi de activ, cu excepţia contra-conturilor. În Dt se
reflectă acordarea creditului, iar în Ct se reflectă rambursarea creditului. Soldul este debitor şi ne
arată suma creditelor nerambursate.
În grupele de conturi respective sunt şi conturi de pasiv. Conturile ce ţin evidenţa sumelor care
ajustează valoarea nominală a creditului acordat la costul amortizat şi reducerilor pentru pierderi
din deprecierea creditelor acordate.
În cadrul tuturor grupelor * cu excepţia ultimei* conturile sunt clasificate în dependenţă de
termen :
 Conturile cu terminaţia 1 sunt pe termen scurt < 1 an
 Conturil cu terminaţia 2 sunt pe termen mediu 2-5 an
 Conturile cu terminaţia 3 sunt pe termen lung >5 ani.

Conform prevederilor IAS 39 evidenta creditelor în bilanţ se tine la cost amortizat.

Cost amortizat=Credit+Dobînda calculată+Comisioane calculate +/- Ajustarea creditelor la
cost amortizat- Depreciere (daca vaoarea prezentă este mai mare ca costul amortizat,
atunci nu se calculează )
Diferenţa dintre venituri din dobînzi la credit şi dobînda calculată reprezintă mărimea
amortizării ajustării creditului.
Veniturile din dobînzi se calculează reeşind din costul amortizat al creditului şi rata dobînzii
efective.

Cost amortizat la
Venituri din dobînzi = x Rata dobînzii efective
începutul perioadei (2)

Mărimea dobînzii calculate pentru client se determină reeşind din soldul creditului şi rata
contractuală a dobînzii.

Dobînda calculată = Valoarea creditului x Rata dobînzii conform contractului (3)

Operaţiunile de eliberare a creditului se înregistrează de către banca comercială prin

următoarele formule contabile:
Eliberarea creditului prin transfer:
Debit contul respectiv din grupele 1230 -1530;
Credit 2224,2225,2251,2252
Eliberării creditului în numerar (numai pentru persoanele fizice):
Debit contul respective din grupele 1290 sau 1440,1510 “Alte credite acordate
persoanelor fizice”;
Credit contul 1001 “Numerar în casierie ”.
După întocmirea contractelor aferente tranzacţiei creditare, obligaţiunile rezultate se
înregistrează la intrare în următoarele conturi memorandum:
Intrare contul 7101 ”Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite”- la suma şi valuta indicată în
contractul de credit respective şi se reflectă în contul memorandum;
Intrare contul 7102 “Obligaţiuni sub formă de acorduri de gaj”;
Intrare contul 7103 “Amanetul primit”;
Intrare contul 7121 “Garanţii, cauţiuni şi cesiuni primite”- la sumele indicate în contractele
corespunzătoare de credit în conturile memorandum.

Concomitent în contabilitate se va înregistra şi comisioanele încasate la eliberarea creditelor şi

comisioanele de gestiune (trimestriale, anuale) nu se reflectă la venituri dar se înregistrează în
contul Ajustarea valorii creditului la cost amortizat şi se amortizează pe toată perioada de viaţă a
creditului prin aplicarea ratei efective.
Valoarea iniţiala a creditului este micşorată cu suma comisionului de eliberare, care sunt incluse
în costul amortizat al creditului.
Operaţiunile de calculare, achitare şi amortuzarea comisioanelor aferente contractelor de credit
se înregistrează de către banca comercială prin următoarele formule contabile:
1. Calcularea comisionulu:

Debit contul 1753 “Comisioanele calculate neaferente dobînzilor”;

Credit contul 1236 „Ajustarea valorii creditelor la cost amortizat acordate agriculturii”; 1246
„Ajustarea valorii creditelor la cost amortizat acordate industriei alimentare”; 1268 „Ajustarea
valorii creditelor la cost amortizat acordate în domeniul construcţiilor”; 1296 „Ajustarea
valorii creditelor de consum la cost amortizat”; 1326 „Ajustarea valorii creditelor la cost
amortizat acordate industriei energetice”; 1343 „Ajustarea valorii overdraftelor băncilor la cost
amortizat” etc.
1. Achitarea comisionului:

a) de către persoanele juridice:

Debit contul din grupele 2224 sau 2251;
Credit contul 1753 “Comisioanele calculate neaferente dobînzilor”.
b) de către persoanele fizice:
Debit contul 2225 sau 2252 sau 1001 “Numerar în casierie”;
Credit contul 1753 “Comisioanele calculate neaferente dobînzilor”.
1. Amortizarea comisionului:

Debit contul 1236 „Ajustarea valorii creditelor la cost amortizat acordate agriculturii”; 1246
„Ajustarea valorii creditelor la cost amortizat acordate industriei alimentare”; 1268 „Ajustarea
valorii creditelor la cost amortizat acordate în domeniul construcţiilor”; 1296 „Ajustarea
valorii creditelor de consum la cost amortizat”; 1326 „Ajustarea valorii creditelor la cost
amortizat acordate industriei energetice”; 1343 „Ajustarea valorii overdraftelor băncilor la cost
amortizat”; etc.
Credit contul respectiv din grupele 4230 ” Venituri din dobînzi la creditele acordate
agriculturii”- 4530 “Venituri din dobînzi privind leasingul financiar”.
Calcularea dobînzilor la creditele acordate se efectuează zilnic şi sunt cerute spre plată conform
termenelor prevăzute în contractele corespunzătoare de credit.
Dobînda calculată se înregistrează prin următoarea formulă contabilă:
Debit contul respectiv din grupa 1700 “Dobîndă calculată şi alte venituri ce urmează să fie
primate”;
Credit contul respectiv din grupele 4230 “Venituri din dobînzi la creditele acordate
agriculturii” - 4530 “Venituri din dobînzi privind leasingul financiar”.
Achitarea dobînzilor aferente creditelor de către debitor se înregistrează în banca comercială în
felul următor:
Debit contul grupelor grupele 2220 “Depozite la vedere fără dobîndă ale clienţilor” sau 2250
“Depozite la vedere cu dobîndă ale clienţiloral” sau 1001”Numerar în casierie”;
Credit contul respectiv din grupa 1700 “Dobîndă calculată şi alte venituri ce urmează să fie
primate”.
Achitarea dobînzii se efectuează în baza ordinului de plată al debitorului emis de bancă.
La achitarea anticipată de către debitor a sumelor dobînzilor se înregistrează:
Debit contul respectiv din grupele 2220 “Depozite la vedere fără dobîndă ale clienţilor” sau
2250 “Depozite la vedere cu dobîndă ale clienţiloral” sau 1001”Numerar în casierie”;
Credit contul 2761 “Dobînda necîştigată primită”.
Dobînda plătită anticipat se reflectă la peroada gestionară respectivă prin următoarea înregistrare:
Debit contul 2761 “Dobînda necîştigată primită”;
Credit contul respectiv din grupa 1700 “Dobîndă calculată şi alte venituri ce urmează să fie
primate”.

Achitarea dobînzilor aferente creditelor poate avea loc de către garant sau fidejusor (în baza
contractelor încheiate) prin următoarele înregistrări contabile:
Debit contul respectiv din grupele 2220 “Depozite la vedere fără dobîndă ale clienţilor” sau
2250 “Depozite la vedere cu dobîndă ale clienţiloral” al garantului, fidejusorului sau
1001”Numerar în casierie”;
Credit contul respectiv din grupa 1700 “Dobîndă calculată şi alte venituri ce urmează să fie
primate”.
Operaţiunile de rambursare a creditului se înregistrează de către banca comercială prin
următoarele formule contabile:
a) Rambursarea creditului prin transfer de către persoana juridică:
Debit contul respectiv din grupa 2220 “Depozite la vedere fără dobîndă ale clienţilor” sau
2250 “Depozite la vedere cu dobîndă ale clienţiloral”;
Credit contul respectiv din grupele 1230 “Credite acordate agriculturii” -1530 “Leasingul
financiar”.
b) Rambursarea creditului în numerar:
Debit contul 1001 “Numerar în casierie ”;
Credit contul respectiv din grupele 1230 “Credite acordate agriculturii” -1530 “Leasingul
financiar”.
La rambursarea completă a creditului, achitarea dobînzelor aferente şi altor plăţi prevăzute de
contractul de credit, obligaţiunile debitorului sunt considerate îndeplinite.
Obligaţiunile respective se trec la ieşire din conturi memorandum:
Ieşire contul 7101 ”Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite”- la suma contractului de
credit;
Ieşire contul 7102 “Obligaţiuni sub formă de acorduri de gaj ”;
Ieşire contul 7103 “Amanetul primit;”
Ieşire contul 7121 “Garanţii, cauţiuni şi cesiuni primite”- la sumele corespunzătoare ale
gajurilor şi altor garanţii primate conform contractului.

videnţa operaţiunilor de depreciere a creditelor şi utilizare a reducerilor pentru pierderi la

credite
Potrivit IAS 39 „Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare”, active financiar sau un
grup de active financiare este depreciate şi sunt suportate pierderi din depreciere dacă şi numai
dacă există dovezi obiective ale deprecierii ca rezultat al unuia sau al mai multor evenimente
care au apărut după recunoaşterea iniţială a activului care au apărut după recunoaşterea iniţială a
activului, şi dacă acel eveniment care ocazionează pierderi are un impact asupra viitoarelor
fluxuiri de trezorerie estimate ale activului financiar sau ale grupului de active financiare care
pot fi estimate fiabil. Deci, banca comercială evaluează mai întîi măsura în care există dovezi
obiective ale deprecierii, individual, pentru activele financiare care sunt în mod individual
semnificative, şi apoi individual sau colectiv pentru activele financiare care nu sunt în mod
individual semnificative.
Dacă există o dovadă obiectivă că banca nu va putea recupera toate sumele cuvenite (suma
creditului şi dobînda) conform termenelor contractuale iniţiale ale creditului, aceste credite sunt
considerate depreciate. Valoarea pierderii din depreciere reprezintă diferenţa între valoarea
contabilă a creditului şi valoarea prezentă a fluxurilor de trezorerie viitoare actualizate cu rata
efectivă iniţială a dobînzii sau este diferenţa între valoarea contabilă a creditului şi valoarea justă
a gajului, dacă creditul are gaj şi executarea acestuia este probabilă.
Cauzele deprecierii unui credit sunt: -situaţia financiară dificilă a debitorului; -încălcarea
obligaţiilor contractuale; - probabilitatea iniţierii procesului lichidăriide către debitor; - efecte
vizibile de diminuare a fluxurilor băneşti a perioadelor viitoare, etc.
Modul de calculare a deprecierii se determină în funcţie de: limita de materialitate (de
semnificaţie) şi indicii de depreciere.
Limita de materialitate este limita valorică (stabilită de către fiecare bancă în mod invidual) care
delimitează portofoliul de credite în credite individual semnificative şi nesemnificative,
determinînd modul de calculare a deprecierii. Valoarea acestei limite se stabileşte prin
reglementări interne specifice băncii comerciale.
Indici de depreciere a creditelor pot fi: clienţi pentru care serviciul datoriei depăşeşte 90 zile;
clienţi aflaţi în procedure de insolvabilitate sau procedure judiciare similar (faliment,
reorganizare financiară et.); credite problematice; clienţi aflaţi în incapacitate de plată în raport
cu alte instituţii financiare etc.
Reieşind din cele expuse mai sus, portofoliul de credite poate fi împărțit în:
1. Credite semnificative cu indicii de depreciere (fiecare credit se evaluează în mod
individual şi deprecierea se calculează pe baza valorii prezente a fluxurilor de numerar
viitoare).
 2. Credite nesemnificative cu indicii de depreciere (evaluarea se face pe bază de portofoliul,
adică în grup).
3. Credite semnificative fără indicii de depreciere (fiecare credit se evaluează individual şi
se ia în consideraţie numai pierderile din depreciere).
4. Credite nesemnificative fără indicii de depreciere (evaluarea se face pe bază de
portofoliu, se ia în considerare nuami pierderile din depreciere).

După determinarea mărimii pierderii din deprecierea creditului are loc calcularea
provizionului.
Potrivit Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi
formarea reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la angajamente
condiţionale, aprobat prin hotărârea BNM nr. 224 din 30.08.2007 băncile sînt obligate să
formeze şi să menţină reducerile/ provizioanele pentru pierderi la active/ angajamente
condiţionale. Până la 31 decembrie 2011 evidenţa reducerilor pentru pierderi la credite se ţine în
contul 1501 „Contra-cont: Reduceri pentru pierderi la credite”. Începând cu 01 ianuarie 2012
acest cont va fi înlocuit cu contra-conturile: 1237 „Contra-cont pentru deprecierea creditelor
acordate agriculturii şi plăţilor aferente lor”; 1247 „Contra-cont pentru deprecierea creditelor
acordate industriei alimentare şi plăţilor aferente lor”; 1269 „Contra-cont pentru deprecierea
creditelor acordate în domeniul construcţiilor şi plăţilor aferente lor”; 1297......etc
La calcularea provizionului pentru deprecierea creditului se debitează contul respectiv din grupa
5860 „Cheltuieli pentru deprecierea altor active” în contrapartidă cu creditul conturilor din
şirul: 1237; 1247; 1269; 1297; 1327; 1344; 1344; 1359; 1367; 1379; 1387; 1399; 1417; 1427;
1437; 1447; 1457; 1467; 1477; 1499; 1517.
La rambursarea creditului se efectuează micşorarea provizionului pentru deprecierea creditului,
operaţiune contabilizată prin debitarea conturilor din şirul: 1237; 1247; 1269; 1297; 1327;
1344; 1344; 1359; 1367; 1379; 1387; 1399; 1417; 1427; 1437; 1447; 1457; 1467; 1477; 1499;
1517 în contrapartidă cu creditul conturilor din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea altor
active”.
Trecerea la scăderi a creditului compromis din contul provizionului pentru deprecierea creditului
se contabilizează prin debitarea conturilor din şirul: 1237; 1247; 1269; 1297; 1327; 1344;
1344; 1359; 1367; 1379; 1387; 1399; 1417; 1427; 1437; 1447; 1457; 1467; 1477; 1499;
1517 în contrapartidă cu creditul conturilor ce reflectă creditele acordate din grupele 1230-
1530. Concomitent, suma acestui credit se înregistrează în contul 7201 „Credite achitate din
contul deprecierii creditelor şi plăţilor aferente lor”.
Analiza şi clasificarea portofoliului de credite se face avînd în vedere şi evaluarea performanţelor
financiare ale împrumutatului, respectiv a capacităţii sale de a-şi onora datoriile la scadenţă. De
aceea pe parcursul existenţei vieţii unui credit băncile comerciale mai formează şi provizioane
pentru pierderi la angajamente condiţionale supuse riscului de credit în mod obligatoriu confor
cerinţelor Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor
condiţionale intrat în vigoare din 01 ianuarie 2012 cu modificările ulteroare. Pentru a calcula
corect mărimea provizionului băncile comerciale lunar evaluează portofoliul de credite şi după
evaluare se includ în una din cele cinci categorii:
1) Standard, dacă:
a) nu are plăţi expirate;
b) sînt respectate toate condiţiile contractuale, inclusiv cerinţele de constituire a garanţiei;
c) nu a fost renegociat;
d) situaţia financiară a contrapărţii şi fluxurile mijloacelor băneşti viitoare estimate atestă o
înaltă capacitate de executare a angajamentelor acesteia şi executarea obligaţiunilor curente şi
viitoare;
e) banca dispune de informaţii actualizate privind situaţia financiară a contrapărţii (cel puţin
trimestrial) şi privind sursele de rambursare a datoriilor, precum şi alte documente aferente
activităţii contrapărţii;
f) nu este nici un motiv de a considera că banca în prezent sau pe viitor va fi expusă riscului
pierderii.
2) Supravegheat, în cazul în care capacitatea de plată a contrapărţii este una bună, gradul de
lichiditate a obiectului gajului (constituit) are caracteristici stabile, banca a primit toate
informaţiile şi datele necesare evaluării situaţiei financiare, dar persistă, cel puţin, unul din
următoriifactori :
a) există probleme potenţiale legate de situaţia financiară a contrapărţii, iar în cazul creditului
şi de garantarea acestuia;
b) există probleme potenţiale privind executarea obligaţiunilor contrapărţii din cauza
fluxurilor mijloacelor băneşti neregulate (cu excepţia celor cu caracter sezonier) şi dificil de
controlat, deşi bonitatea lor nu s-a deteriorat;
c) activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevăzute în contract;
d) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 31 pînă la 90 de zile;
e) a avut loc cel puţin o modificare ale termenelor de achitare a plăţilor prestabilite conform
contractului;
f) nu se respectă îndeplinirea business-planului sau a argumentării tehnico-economice .
3) Substandard, în cazul în care, banca are certitudinea privind deservirea şi rambursarea
activului, dar există riscul pierderilor mai înalt decît cel obişnuit şi persistă, cel puţin, unul din
următorii factori:
a) situaţia financiară a contrapărţii se înrăutăţeşte;
b) garanţia (dacă aceasta există) este insuficientă sau se înrăutăţeşte;
c) banca nu a primit informaţii actualizate suficiente privind situaţia financiară a contrapărţii
(cel puţin trimestrial), sursele de rambursare a datoriilor, precum şi alte documente aferente
activităţii contrapărţii;
d) fluxurile mijloacelor băneşti ale contrapărţii sînt estimate a fi insuficiente pentru executarea
regulată a obligaţiunilor;
e) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 91 pînă la 180 de zile.
4) Dubios (îndoielnic), se consideră dubios (îndoielnic) în cazul în care există un risc înalt al
pierderilor provocat de, cel puţin, unul din următorii factori:
a) există probleme, inclusiv legate de situaţia financiară şi mediul de afaceri al contrapărţii,
precum şi de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor, care pun la îndoială şi scad
probabilitatea satisfacerii creanţelor actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului
condiţional în volum deplin în baza circumstanţelor, condiţiilor create;
b) probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există anumiţi factori importanţi,
concreţi şi bine argumentaţi care în curînd se vor realiza şi care pot contribui la satisfacerea
totală sau parţială a creanţelor actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului
condiţional;
c) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 181 pînă la 360 de zile;
d) a fost intentat proces de insolvabilitate a contrapărţii pe parcursul relaţiilor contractuale
aferente acestui activ/angajament condiţional;
e) activul face obiectul unui litigiu în instanţa de judecată.
5) Compromis (pierderi), în cazul în care la momentul clasificării nu pot fi satisfăcute
creanţele actuale/viitoare ale băncii aferente acestuia, nu există argumente în favoarea faptului că
activul poate fi recuperat sau persistă, cel puţin, unul din următorii factori:
a) contrapartea se află în proces de lichidare (cu excepţia băncilor în proces de lichidare din
Republica Moldova şi a contrapărţilor a căror datorii sînt garantate cu imobil);
b) obiectul gajului lipseşte;
c) recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de 361 de zile şi mai mult;
d) alţi factori care constituie motive pentru a considera ferm că recuperarea activului nu este
posibilă.
Provizionul se calculează în următoarele mărimi de la suma creditului din fiecare categorie
de clasificare:
1) Standard 2%. 2) Supravegheate 5%.
3) Substandard 30%. 4) Dubioase (îndoielnice) 60%.
5) Compromise (pierderi) 100% .
Evidenţa reducerilor calculate în scop prudenţial pentru pierderi la credite se ţine la contul
7211 „Reduceri calculate în scop prudenţial pentru pierderi la credite” şi se deschide la fiecare
contract separat. După atribuirea creditului şi a dobînzilor calculate neachitate la una din cele
cinci categorii de risc, sumele accumulate pentru compensarea pierderilor eventuale la credite se
reflectă prin următoarea înregistrare contabilă:
Intrare contul 7211 „Reduceri calculate în scop prudenţial pentru pierderi la credite” .
La efectuarea defalcărilor în contul provizionului pentru deprecierea creditelor se debitează
contul respectiv din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea creditelor şi plăţilor aferente lor”
în contrapartidă cu creditul contra- conturilor ce ţin evidenţa reducerilor pentru pierderi din
deprecierea creditelor acordate. Dar în situaţia în care creditul este rambursat se efectuează
diminuarea provizionului pentru deprecierea creditului şi înregistrarea contabilă va fi inversă .

5.1. Organizarea şi evidenţa operaţiunilor de schimb valutar

Pentru operaţiunile de schimb valutar băncile organizează casa de schimb valutar.
Pentru evidenţa numerarului casei de schimb valutar se reflectă în contul 1003 ”Numerar în
punctul de schimb valutar al băncii licenţiate”,este un cont de activ.
Dt – alimentarea, încasarea valutei
Ct – vînzarea valutei. Soldul este debitor şi ne reflectă numerarul existent în punctul de
schimb valutar al băncii licenţiate.
Alimentarea caselor de schimb valutar se efectuează zilnic din clasele operaţionale ale băncilor.
Alimentarea
Dt 1003
Ct 1001
La contul „1003” se deschid conturi personale pentru fiecare tip de valută. Pentru casele de
schimb valutar băncile stabilesc un curs aparte de vînzare/cumpărare a valutei, de aceea în
rezultatul comercializării valutei apare diferenţa de curs, care se reflectă la contul „4654”. Deci
la operaţiile de schimb valutar băncile obţin venituri sau pierderi de la diferenţele de curs a
valutei.
La procurarea valutei de către casele de schimb valutar se înregistrează formula contabilă:
Dt 1003 – suma în valută la cursul oficial şi echivalentul în lei la cursul oficial
Ct 1003 – suma în lei la cursul de cumpărare
Diferenţa se înregistrează astfel:
Dt 4654 – cînd cursul de cumpărare > cursul oficial
Ct 4654 – cînd cursul de cumpărare < cursul oficial
La vînzarea valutei
Dt 1003 – suma în lei la cursul de vînzare
Ct 1003 – suma în lei la cursul oficial
Diferenţa se înregistrează astfel:
 Dt 4654 – în dependenţă de curs
Ct 4654 – în dependenţă de curs
Identificarea valutelor are loc în baza codurilor valutare :
USD – 840
EUR – 978
MDL – 498
RUR – 643
UAH – 980
RON – 642
Comisioanele la operaţiile de comercializare a valutei străine se reflectă la contul 4674.
Dt 1003
Ct 4674

5.2. Contabilitatea operaţiunilor de vînzare/cumpărare a valutei străine prin virament

Banca prestează servicii de comercializarea valutei străine la cerea clientului. În acest scop
solicitantul prezintă băncii cererea de cumpărare sau de vînzare a valutei străine. În cerere se
indică :
- denumirea titularului de cont;
- contul în lei şi cel valutar;
- suma tranzacţiei;
- cursul valutar;
- data.
În baza cererii de cumpărare a valutei străine se întocmesc înregistrările:
Dt 2224 suma în lei la cursul de vînzare
Ct 2224 suma în lei la cursul oficial

În baza cererii de vînzare a valutei străine se întocmesc înregistrările:

Dt 2224 suma în lei la cursul oficial
Ct 2224 suma în lei la cursul de cumpărare
Diferenţa de curs în urma comercializării valutei se reflectă la „4654”.
La perceperea comisionului:
Dt 2224
Ct 4674
Operaţiunile se reflectă în baza notei de contabilitate şi clintului i se eliberează extrasul de cont.

5.3. Evidenţa decontărilor internaţionale în valută străină

Decontările internaţionale se efectuează în baza transferurilor bancare, acreditivelor bancare,
incassoului documentar.
Toate operaţiunile bancare se efectuează în baza operaţiunilor deimport -export. La
operaţiunile de import se întocmeşte ordinul de plată în valută la valoarea de import şi cartela de
plată care conţine toată informaţia referitoare la import. La operaţiunile de export se întocmeşte
declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti provenite din export.
Pentru efectuarea decontărilor la operţiunile de export-import băncile rezidente RM deschide
conturi NOSTRO în băncile peste hotare.
Pentru evidenţa contului NOSTRO se utilizează contul 1032”Contul nostro în bănci” în valuta
ţării respective.
De la contul nostro băncile pot efectua plasări în băncile străine. Pentru evidenţa acestora se
utilizează grupele de conturi:
Gr. 1060, 1070, 1090
La efectuarea plasărilor:
Dt 106, 107, 109
Ct 1032
La restiturea plasărilor:
Dt 1032
Ct 106, 107, 109
La soldul contului NOSTRO şi la suma plasărilor banca poate primi dobînzi.
La calculul dobînzii:
Dt 1701, 1704, 1706, 1707
Ct 403, 406, 407, 409
La încasarea dobînzilor;
Dt 1032
Ct 1701, 1704, 1706, 1707
În cazul cînd banca nu dispune de mijloace suficiente pentru achitarea plăţilor ea poate primi
împrumuturi de la alte bănci sau de la organizaţii financiare internaţionale.
Împrumuturile se ţin la evidenţă în următoarele grupe de conturi:
203, 206, 209, 211, 212.
La primirea împrumuturilor:
Dt 1032
Ct 203, 206, 209, 211, 212
Dobînda sporită la aceste împrumuturi se reflectă:
Dt 503, 506, 509, 511, 512
Ct 2704, 2707, 2711, 2712

Achitarea dobînzii:
Dt 2704, 2707, 2711, 2712
Ct 1032
Băncile nerezidente pot deschide conturi în băncile rezidente în băncile RM se numesc LORO.
Pentru evidenţa lor este destinat contul 2032.
La dobînda calculată aferentă conturilor loro se întocmesc:
Dt 5032
Ct 2701
Achitarea dobînzii:
Dt 2701
Ct 2032
Decontările la operţiunile deexport -import se efctuează în baza formelor internaţionale de
virament.(transferul , acreditivul, incassoul documentar)
În cazul transferului în baza ordinului de plată:
-la export Dt 1032
Ct 2224

-laimport Dt 2224
Ct 1032
Transferurile bancare la sumele de bani primite din străinătate pe numele unor persoane fizice
care nu dispun de cont bancar, în contabilitate au loc înregistrările
Dt 1032, 1861
Ct 2805
Banca îi deschide un cont persoanei fizice, apoi îl înştiinţează despre suma primită la eliberarea
sumei primite
Dt 2805
Ct 1001
Ct 4679 – încasarea comisionului pentru deschiderea contului clientului
La transferarea sumelor peste hoatre din numele persoanei fizice conform documentelor primare
şi a declaraţiilor în contabilitate se înregistrează
Dt 1001 – pe numele persoanei care primeşte
Ct 2805
La efectuarea transferurilor
Dt 2805
Ct 1032
Ct 4679
În practica internaţională se utilizează acreditivul documentar de import-export
Acreditivul documentar – este un angajament în baza căruia banca acţionează la cererea unui
client sau din partea băncii pentru a efectua o plată pentru o persoană terţă sau autorizează o altă
bancă să negocieze contra documentelor stipulate în contractul de acreditiv.
Suma acreditivului în valută se i-a la evidenţă la contul „6501” „Acreditivul” și 2807
”Creditori privind decontări documentare”.
BP
1.Emiterea acreditivului:
Dt 2224
Ct 2807
Intrare sau Dt 6501
1. Executarea acreditivului

Dt 2807
Ct 1032-la suma acreditivului transferat
După sf. transf

Ieșire 6501-la suma utilizata

BB
1. Primirea acreditivului

Dt 1032
Ct 2807
Intrare 6501

1. Executarea

Dt 2807
Ct 2224-
Ieșire 6501
Soldul neutilizat al acreditivului se transferă ordonatorului

6.1.Noţiunea şi clasificarea depozitelor

Depozit bancar reprezintă mijloacele băneşti încredinţate pentru păstrare unei bănci cu sau fără
dobîndă stabilită.
În practică bancară depozitele se clasifică după următoarele criterii :
I după timpul depozitării pînă la momentul retragerii resurselor
Depozite la vedere – sunt mijloacele băneşti depuse în cont fără a indica termenul de păstrare
cu sau fără dobîndă
 Depozite la termen – sunt mijloacele băneşti depuse pe un termen fixat cu o dobîndă fixată în
contracont ( termen scurt, termen mediu, termen lung ).
Depozite de economii – sunt mijloacele băneşti depuse de populaţie cu scopul păstrării sau
economisirii
II în dependenţă de categoriile de depunător
Depozite ale persoanelor fizice/juridice
Depozite ale băncilor comerciale
III în funcţie de valută
Depozite în valută naţională
Depozite în valută străină
IV conform modului de calculare şi achitare a dobînzii
Depozite la vedere şi conturi curente
Depozite fără dobîndă
Depozite cu dobîndă
Mai convinabil pentru bănci sunt depozitele la termen deoarece banca ştie cît timp poate să
folosească aceste resurse. Rata dobînzii pentru depozitele la vedere este mai mică decît cea a
dobînzii la depozitele la termen. Pentru a deschide un cont de depozit se prezintă cererea, iar
persoanele juridice care nu se deservesc în banca dată prezintă pachetul cu documente necesare.
Contractul încheiat între bancă şi client reflectă drepturile şi obligaţiile părţilor, suma
depozitului, rata dobînzii.
6.2. Contabilitatea operaţiunilor de depozit
În contabilitatea bancară evidenţa depunerilor persoanelor fizice/juridice se efectuează în baza
planului de conturi pe următoarele grupuri :
„2220” – depozite la vedere fără dobîndă ale clienţilor
„2250” – depozite la vedere cu dobîndă ale clienţilor
„2310” – depozite de economii
„2330” – depozite overnight ale băncilor
„2340” – depozite pe termen ale băncilor
„2360” – depozite pe termen aferente bugetului de stat
„2370” – depozite pe termen ale clienţilor
„2430”- depozite pe termen ale persoanelor fizice care practică activitate
Concomitent cu întocmirea contractelor de depozit, contractul se i-a la evidenţă la contul
memorandum „7502” „diferite valori şi documente”.
Băncile comerciale primesc depozite de la clienţi
În numerar
Dt 1001
Ct 2220-2430
Prin transfer
Dt 2224, 1031
 Ct 2220-2430
Dobînda sporită ce urmează a fi plătită se calculează zilnic, dar se plăteşte lunar, trimestrial sau
la anularea contractului şi se înregistrează în conturile de cheltuieli ale băncii.
Dobînda sporită se calculează după formula
SxTxRd unde, S – suma iniţială a depozitului
D=————— T – timp pentru care se calculează dobînda
360x100%
Dobînda sporită se calculează înregistrîndu-se formula contabilă
Dt 5220-5430
Ct 2700
Achitarea în numerar
Dt 2700
Ct 1001
Prin transfer
Dt 2700
Ct 2224, 1031
În caz de anulare a contractului înainte de termen suma dobînzii nu se plateşte, iar suma dobînzii
plătite pînă la anulare se reţine din suma depunerii de bază.
În cazul depozitelor la termen pentru rezilierea contractului banca percepe amenzi sau penalizări:
Dt 2722, 2725, 2728
Ct 4951
Băncile comerciale pentru a atrage clientul propun depozite cu dobînzi capitalizate, adică
dobînda calculată lunar se adună la soldul contului de depozit.
Dt 2700
Ct 2220-2430
Rambursarea depozitului:
Dt 2220-2430
Ct 1001, 2224, 1031