UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

Centrul de Formare Continuă şi ÎnvăŃământ la DistanŃă

Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Gestiunea Afacerilor

Specializarea: Informatică economică

Disciplina: PROIECTAREA ŞI MANAGEMENTUL
SISTEMELOR INFORMATICE

SUPORT DE CURS

ANUL III

Semestrul 6

CLUJ-NAPOCA
2010
 Cuprins
1. InformaŃii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau
laborator___________________________________________________________3

1.1. InformaŃii despre curs: _____________________________________________ 3

1.2. CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite ______________________________ 3
1.3 Descrierea cursului ________________________________________________ 3
1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului _____________________________ 4
1.5. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs _______________________ 4
1.6. Materiale Bibliografice: ____________________________________________ 4
1.7. Materiale şi instrumente necesare pentru curs _______________________ 5
1.8. Calendar al cursului _______________________________________________ 6
1.9. Politica de evaluare şi notare ______________________________________ 6
1.10. Elemente de deontologie academica _____________________________ 6
1.11. StudenŃi cu dizabilităŃi: ___________________________________________ 6
1.12. Strategii de studiu recomandate:__________________________________ 6

2. Suportul de curs __________________________________________________8

TEMA 1: NOłIUNI DE BAZĂ ALE SISTEMELOR ______________________________ 8

TEMA 2. ANALIZA SISTEMULUI EXISTENT _________________________________ 47

3. Anexe _________________________________________________________ 88

3.1. Bibliografia completă a cursului ___________________________________ 88

3.2. Glosar___________________________________________________________ 90
3.3. Scurtă biografie a titularului de curs _______________________________ 90
 1. InformaŃii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau
laborator

1.1. InformaŃii despre curs:

Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:
Nume/grad dr.: Avornicului Constantin, Profesor dr.
Numele cursului: Proiectarea şi
Birou 453, sediul FacultăŃii de ŞtiinŃe managementul sistemelor informatice de
Economice şi Gestiunea Afacerilor, str. gestiune
Teodor Mihali 58-60 Codul cursului: EBC
Telefon: 0264-418652, int. Anul, Semestrul: anul3, sem.6
Fax: 0264-412570 Tipul cursului: obligatoriu
E-mail: Tutori: Avornicului Mihai
constantin.avornicului@econ.ubbcluj.ro
ConsultaŃii: Conform cu orarul afişat la sala 453

1.2. CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite

Înscrierea la acest curs nu este condiŃionată de parcurgerea altor discipline. Cu toate
acestea, înŃelegerea informaŃiilor ce se încearcă a fi transmise este indisolubil legată de
parcurgerea cu succes a unor obiecte de studiu cum sunt Bazele informaticii, Limbaje de
programare şi utilizarea calculatorului, cunoscându-se şi noŃiunile de bază economice
predate până la zi.
1.3 Descrierea cursului
Obiectivele cursului/disciplinei:
Disciplina are ca obiectiv însuşirea cunoştinŃelor şi dobândirea deprinderilor
privind managementul proiectelor informatice.
CunoştinŃele asimilate la această disciplină, fundamentează aptitudinile dobândite
la disciplinile de informatică predate în anii anteriori.
ConŃinutul disciplinei:
Principalele capitole: NoŃiuni de bază ale sistemelor, Planificarea proiectelor,
Alegerea unui proiect, Analiza sistemului existent, Proiectare, Elemente ale modelării
orientate obiect, Limbajul unificat de modelare orientat obiect UML, Implementarea şi
exploatarea sistemelor informatice.

3
CompetenŃe dobândite prin absolvirea disciplinei:
De întocmire a proiectelor, de planificarea a acestora şi alegerea a acestora pentru a se
trece la analiza şi proiectare a acestora. Aceasta va permite ca studentul să aibă o viziune
clară despre o aplicaŃie informatică.
Metode utilizate în cadrul predării cursului
Clasice prin expunerea unor idei şi apoi folosirea metodelor noi de prezentare a
schemelor şi diverselor exemple cu videoproiectorul sau retroproectorul.

1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului

Disciplina este structurată în cinci module de învăŃare interconectate:
1. Istoricul, evoluŃia şi principiile care stau la baza întocmirii proiectelor;
2. Analiza: lucrări pregătitoare şi necesitatea lor;
3. Structura şi conŃinutul proiectului;
4. Valorificarea informaŃiilor din proiect în firmă.
1.5. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs
Parcurgerea acestei discipline va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă, cât şi muncă individuală.
PrezenŃa la întâlnirile directe (faŃă în faŃă)/consultaŃii este facultativă, dorindu-se a fi în fapt un
sprijin acordat din partea titularului. Astfel, metodele utilizate pe parcursul predării cursului
includ expunerea teoretică, prin mijloace auditive şi vizuale; explicaŃia abordărilor conceptuale;
prezentarea de explicaŃii alternative; se recurge la prezentări ale unor informaŃii esenŃiale aferente
fiecărui modul; răspunsuri directe la întrebările studenŃilor.
În ceea ce priveşte activitatea cursanŃilor, încurajăm participarea activă a studenŃilor prin
problematizarea informaŃiilor prezentate, implicarea în activităŃi de grup, proiecte de cercetare,
rezolvarea unor situaŃii concrete propuse sau rezultate din discuŃii, studii de caz. Activitatea
individuală şi discuŃiile din cadrul întâlnirilor directe vor permite trasarea unui parcurs al învăŃării
echilibrat, ritmic dar nu neaparat intensiv.
Studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără constrângeri, modalitatea şi timpul de
parcurgere a cursului. Este însă recomandată parcurgerea succesivă a modulelor prezentate în
cadrul suportului de curs în ordinea indicată şi rezolvarea sarcinilor sugerate la finalul fiecărui
modul.
1.6. Materiale Bibliografice:
În cadrul fiecărui modul al syllabus-ului sunt precizate referinŃele bibliografice care au
stat la baza elaborării cursului. Parcurgerea acestor referinŃe permit aprofundarea
cunoştinŃelor sau al nivelului de înŃelegere. Dintre materialele recomandate ca
bibliografie generală pentru întregul curs, le-am reŃinut pe următoarele:
1. C-tin Avornicului şi M Avornicului, Sisteme analiză proiectare, Ed. Risoprint,
Cluj, 2006,

4
 2. C-tin Avornicului şi alŃii, Proiectarea obiectuală şi UML, Ed. Risoprint, Cluj,
2004 Biblioteca FacultăŃii.
3. C-tin Avornicului şi alŃii AplicaŃii informatice, Ed. Risoprint, Cluj, 2003
4. Chichernea V. şi alŃii, Proiectarea sistemelor informatice, Ed. SYLVI, Bucureşti,
2001, Biblioteca Universitară
5. Ian Sommerville, Software Engineering, 7th Edition, Addison-Weslez, 2004,
Biblioteca Universitară.
6. D. Oprea Analiza şi proiectarea sistemelor informatice economice, Ed.
POLIROM, Iaşi, 1999, Biblioteca FacultăŃii.
7. C-tin Avornicului, Sisteme informatice şi proiectarea lor, Ed. Risoprint, Cluj,
2001.
8. C-tin Avornicului şi alŃii, AplicaŃie informatică privind gestiunea obiectelor de
inventar la un agent economic, Ed. Risoprint, Cluj, 1998.
9. Avornicului C, Avornicului M, - Managementul şi proiectarea sistemelor
informatice de gestiune, Editura RISOPRINT, Cluj Napoca 2010
10. D. Oprea şi alŃii, Proiectarea sistemelor informatice, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1995.

Lucrările menŃionate dar şi bibliografia facultativă/opŃională pot fi accesate la Biblioteca

facultăŃii, Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”, Biblioteca existentă la Catedra de
Contabilitate, în bazele de date electronice puse la dispoziŃie la Biblioteca Centrală
„Lucian Blaga” (JStor) sau prin intermediul oricărui calculator conectat la internet din
interiorul clădirilor UBB (EBSCO, THOMSON ISI, ScienceDirect, ProQuest 5000,
Springerlink, Emerald, Scopus). Pentru o listă actuală cu bazele de date ce pot fi accesate
online se recomandă accesarea site-urilor BCU:

1.7. Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Pentru o desfăşurare cât mai bună activităŃilor didactice şi a studiului individual, se
recomandă accesul la următoarele resurse:
- abonament la BCU „Lucian Blaga”;
- calculator conectat la internet (accesul studenŃilor la calculator şi internet poate fi
asigurat în cadrul FacultăŃii de ŞtiinŃe Economice şi Gestiunea Afacerilor)
- acces la echipamente de fotocopiere pentru multiplicarea materialelor suplimentare
oferite pentru studiu individual;
imprimantă pentru materialele transmise în format electronic, a redactării şi imprimării
temelor, a studiilor de caz etc.

5
1.8. Calendar al cursului
În vederea eficientizării cursului se recomandă parcurgerea de către student a suportului
de curs pus la dispoziŃie încă de la începutul semestrului, iar ulterior întâlnirii, este
indicată rezolvarea sarcinilor şi exerciŃiilor aferente fiecărui modul parcurs.
1.9. Politica de evaluare şi notare
Evaluarea studenŃilor se va efectua în urma examenului scris (test de minim 20 întrebări)
la examen şi elaborarea unui proiect individual de fiecare student în una din datele
programate pentru examen afişate la avizierul facultăŃii destinat studenŃilor ID.
1.10. Elemente de deontologie academica
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
- Orice material elaborat de către studenŃi pe parcursul activităŃilor va face dovada originalităŃii.
StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la examinarea finală. Dacă
sunt prezentate materiale, idei, texte, grafice ş.a.m.d. care nu aparŃin ca şi concepŃie persoanei
care le prezintă, în mod obligatoriu trebuie prezentată sursa bibliografică, iar dacă elementele
respective sunt preluate fără nici-o modificare, acestea trebuie citate corespunzător.
- Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordarea notei minime sau,
în anumite condiŃii, prin exmatriculare.
- Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studenŃilor prin afişare.
- ContestaŃiile se vor soluŃiona în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor.
1.11. StudenŃi cu dizabilităŃi:
Titularul cursului îşi afirmă disponibilitatea, în limita posibilităŃilor, a constrângerilor tehnice sau
de timp, de a adapta la cerere conŃinutul şi metodele de transmitere a informaŃiilor, precum şi
modalităŃile de evaluare (de exemplu, examen scris) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului.
Vom urmări facilitarea accesului egal al tuturor cursanŃilor la activităŃile didactice.
1.12. Strategii de studiu recomandate:
Dat fiind caracterul particular al învăŃământului la distanŃă, este recomandată planificarea
riguroasă a studiului individual, corelată cu calendarul disciplinei. În acest mod se poate asigura
sincronizarea efortului personal cu întâlnirile programate, maximizându-se efectul util. Pentru
atingerea acestui scop ar fi utilă programarea alocării timpului necesar studiului pe o bază
săptămânală, similar cu varianta care ar presupune prezenŃa săptămânală la cursuri; flexibilitatea
presupusă de sistemul ID prezintă marele avantaj al programării zilei şi intervalului orar a
studiului în funcŃie de posibilităŃile fiecărui participant şi nu legată de un orar impus.
Autoimpunerea programului de studiu ar trebui să urmărească perioade în care studentul se poate
concentra cel mai bine asupra acestei activităŃi. Alocarea a 3-4 ore săptămânal în acest context,
este necesară pentru a reuşi lecturarea fiecărui modul şi rezolvarea temelor propuse în timp util.
În acest mod pot fi garantate nivele optime de înŃelegere a conŃinutului propus, sporind şansele
promovării cu succes a acestei discipline. Rigurozitatea cu care se respectă programul autoimpus
este similară cu pregătirea sportivă; creierul este şi el un muşchi ce trebuie antrenat constant
pentru performanŃă, iar înŃelegerea raportărilor financiare este o disciplină care nu face excepŃie
de la regulă.

6
În cazul în care apar neclarităŃi, noŃiuni dificil de înŃeles, aspecte pentru care nu există siguranŃa
unei depline înŃelegeri sau pur şi simplu este resimŃită nevoia unor detalieri suplimentare, este
foarte utilă notarea de întrebări, observaŃii, remarci, comentarii ş.a.m.d. care să fie ulterior
dezbătute în cadrul întâlnirilor directe şi trecerea mai departe la următorul subiect. Limitările de
timp şi spaŃiu impun la rândul lor sintetizarea pregătirii şi materialelor prezentate, însă întrebările
şi discuŃiile generate de acestea pot plia pregătirea pe arii de interes individuale. Este unul dintre
motivele pentru care titluarul cursului încurajează cu căldură orice intervenŃii personale pe
marginea subiectelor propuse.

7
 2. Suportul de curs

TEMA 1: NOłIUNI DE BAZĂ ALE SISTEMELOR

1.1. Sisteme, sistemul informaŃional şi abordarea sistemică

Deoarece universul este format dintr-o mulŃime de corpuri (obiecte şi fenomene

distincte), ce sunt într-o continuă mişcare, transformare, organizare şi reorganizare, deci
formează un sistem clasic.
Lumea este formată dintr-o infinitate de corpuri şi obiecte, care pare a fi
discontinuă şi neuniformă. Este aceea pe lângă substanŃă şi energie a mai apărut aspectul
de informaŃie.
Aceasta este după V.M. Gluşeav, expresia neuniformităŃii distribuŃiei substanŃei şi
energiei în timp şi spaŃiu, deoarece este ştiut că substanŃa reprezintă masa sau volumul,
energia reprezintă forŃa sau câmpul ce intervine în desfăşurarea fenomenelor. Deci,
informaŃia este modul în care sunt ele distribuite în timp şi spaŃiu.

1.1.1. Teoria sistemelor

Ludowig Van Bertalanffy, este considerat părintele teoriei sistemelor, el defineşte
sistemul ca un ansamblu de elemente aflate în interacŃiune.
Sistemul este caracterizat nu numai prin relaŃiile dintre elemente, ci şi de relaŃiile
dintre părŃi şi întreg şi dintre întreg şi părŃi. Cu cât sistemul este mai puŃin organizat, cu
atât părŃile influenŃează sau controlează mai mult părŃile din care este format.
Sistemele sunt organizate pe mai multe niveluri, deoarece elementele lor sunt şi
ele formate din alte elemente, deci sunt subsisteme. Orice subsistem de ordin superior
este compus dintr-o mulŃime de subsisteme de ordin inferior.
Procesul de superizare, face ca subsistemul de ordin superior Să dobândească
proprietăŃi ce nu aparŃin subsistemelor componente, ci derivă din acŃiunea dintre acestea.
În accepŃiunea teoriei matematice a sistemelor, informaŃia este considerată
expresie a ordinei şi organizării, ce este specifică fiecărui subsistem în parte.
Putem demonstra că formula informaŃiei este identică cu formula entropiei
N
descoperită de L. Baltzmann, adică cu: H = −∑ p k log 2 p k (N >1), unde pk este
k =1

probabilitatea de realizare a unui eveniment k din sistem sau subsistem.

8
 O. Onicescu în 1979 arată că gradul de organizare a unui sistem poate fi măsurat
N
cu ajutorul energiei informaŃionale, astfel: E = ∑ p 2j ( A) , unde pj este probabilitatea de
j =1

apariŃie a evenimentului A.
InformaŃia, copie a revoluŃiei ştiinŃifice şi tehnice contemporane, se poate
considera ca o noŃiune foarte veche, înŃelegerea acesteia depinde de semnificaŃia ce i se
poate atribui: ca suport al cunoştinŃelor umane, ca biŃi şi alte unităŃi de măsură specifice
informaticii.
Teoria sistemelor arată că sistemele au următoarele principii: coordonabilitate,
incompatibilitate, optimalitate şi incertitudine.
Coordonabilitatea ne arată ca reglarea centralizată a unui sistem complex, dacă
ea este posibilă, nu este avantajoasă, datorită proceselor ce trebuie să fie reglate, a
contradicŃiilor şi a neliniarităŃii lor.
Incompatibilitatea, arată căci cu cât complexitatea sistemului este mai mare, cu
atât scade posibilitatea de a-l descrie în mod riguros.
Optimalitatea, arată că dacă un subsistem al uni sistem complex nu este optimal
în relaŃiile sale cu celelalte subsisteme, atunci nici sistemul complex nu mai este optimal.
Incertitudinea ne relevă că într-un sistem complex, starea unui subsistem şi
interacŃiunea sa cu celelalte subsisteme poate fi simultan determinată numai până la un
anumit grad de acurateŃe.

1.1.2. Feluri de sisteme

Fiindcă sistemele nu sunt identice intre ele, atunci diferitele sisteme se deosebesc
între ele.
Teoria sistemelor recunoaşte că după mulŃimea elementelor şi relaŃiile cu mediul,
după factorul timp, după coeficientul de complexitate şi după natura relaŃiilor dintre
mărimile de intrare şi cele de ieşire, sistemele pot să fie: finite sau infinite, închise sau
deschise, statice sau dinamice, simple sau complexe, determinate sau probabilistice,
liniare sau neliniare, etc., această clasificare a fost făcută de Grunberg în 1977.
Teoria sistemelor permite distingerea sistemelor în funcŃie de complexitatea lor.
Oricât de independent ar fi un sistem, în realitate nu poate fi vorba decât de o
independenŃă relativă, fiindcă el este integrat împreună cu celelalte sisteme, cu care este
în interacŃiune.

9
 Fiecare sistem poate fi un subsistem şi fiecare subsistem poate face parte din mai
multe sisteme, devine necesară o abordare mult mai largă, deci una interdisciplinară.
Organizarea sistemelor duce la generarea altor sisteme care sunt din ce în ce mai
complicate şi mai diverse, diversitatea ne fiind provocată de substanŃă şi energia din care
sunt constituite, ci de modul cum sunt organizate. Deci, organizarea este cea care
conduce la diversitatea lumii în care trăim.

1.1.3. Abordarea cibernetică a sistemelor

Autoreglarea, constă în existenŃa unei bucle de reacŃie, deci un mecanism de
reglare în circuit închis sau feed-back.
Deci, orice sistem are o intrare x, o ieşire y, comparată cu o funcŃie obiectiv z.
DiferenŃa ∆y, feed-back-ul, dintre funcŃia obiectiv z şi ieşirea propriu-zisă y acŃionează ca
element reglator asupra intrării x, deci noua intrare devine x + ∆y.
Există cazuri când nu se poate efectua o reglare eficientă prin feed-back, adică se
produc modificări ce nu se mai pot regla. În aceste cazuri, pentru păstrarea stabilităŃii
sistemului, este necesar mecanismul de prevedere a erorilor, prin care să aibă loc reglarea
dinainte a funcŃionării. Acest mecanism este numit feed-forward sau feed-frefare.
Această diferenŃă este clară, feed-back este realizat după ce are loc un fenomen
sau un proces, deci informare retroactivă, iar feed-frefare-ul apare pentru a preveni
erorile din sistem, deci are nevoie de informaŃii înainte de a avea loc fenomenul sau
procesul interior.
Mecanismele feed-back nu pot controla decât starea elementului reglat, deci
acestea se interpătrund, se etajează şi se supraetajează în sisteme tot mai puternic
integrate, deci hipersisteme.
Mecanismul feed-before lucrează probabilistic, deci apare factorul de risc, motiv
pentru care acesta se cuplează cu mecanismul feed-back, ce nu este probabilistic, pentru a
se corecta eventualele neconcordanŃe.

1.1.4. Principiul de integrare

Acesta derivă din principiul ordinii şi organizării, dacă diferitele elemente au
tendinŃa de a se organiza în sisteme, iar sistemele, la rândul lor, au tendinŃa de a se
organiza în alte sisteme din ce în ce mai complexe. Deci, pe lângă organizare,
fenomenele tind şi spre o integrare din ce în ce mai complexă.
Orice sistem este un subsistem al unui sistem mai mare, astfel: S1 < S2 < … < Sn.

10
 Fiecare sistem (S1, … Sn) de la un anumit nivel de organizare, este format dintr-o
reuniune de subsisteme de ordin inferior, astfel: ∪ Si = S1 ∪ S2 … ∪ Sn.
Integrarea este necesară, deoarece unele subsistemele nu pot fi concepute în afara
sistemului.

1.1.5. Feluri de integrări

Integrarea genetică, care se bazează pe capacitatea sistemului, pe lângă ce de
organizare, să aibă şi pe cea de autogenerare. Deci, elementele sistemului fac parte din el,
deoarece au luat naştere în el însuşi.
Integrarea prin constrângere, poate fi întâlnită la toate nivelurile de organizare a
materiei, inclusiv la cele economice. Aceasta este o integrare prin forŃă, deci elementele
sistemului sunt obligate să funcŃioneze într-un anumit cadru.
Integrarea prin dependenŃă, se referă la elementele unui sistem care continuă să
rămână în cadrul lui, pentru că depind, într-un fel sau altul de alte elemente. Ea poate
interveni la toate nivelurile de organizare ale lumii materiale, precum şi la sistemele
economice.
Integrarea la alegerea, constă în posibilitatea elementelor de a alege sistemul
căruia să-i aparŃină. Aici elementele (subsistemele) au posibilitatea de a alege apartenenŃa
la un anumit sistem de organizare. Sistemul trebuie să desfăşoare o succesiune de procese
informaŃional-decizionale, având o mai mare libertate de acŃiune faŃă de integrările
precedente.
Integrarea la întâmplare, se referă la posibilitatea elementelor de a face parte
dintr-un sistem sau altul, pe baza unei întâmplări. Deci, cu cât un sistem este mai
complicat, cu atât întâmplarea joacă un rol mai mare, motiv pentru care trebuie să se
apeleze la cercetarea statistică.

1.1.6. Reglarea prin integrare

La sistemele cibernetice, reglarea reprezintă procesul prin care sistemele fac
eforturi pentru a-şi menŃine o anumită stare, nerealizată în mod spontan. În toate cazurile,
procesele de reglare, pe lângă elementul reglat, dispune de un regulator. Procesul de
reglare presupune din partea sistemului o anumită organizare şi oferirea codului propriu
desfăşurării lui, lucru ce înseamnă existenŃa substanŃei, energiei şi informaŃiei.
Elementele sistemului pot fi organizate în serie, paralel sau în circuit închis.
Organizarea în serie, dacă un element B al sistemului, ce urmează elementului A,
poate fi influenŃat de acesta, atunci elementul B poate fi reglat de elementul A.

11
 Organizarea paralelă, oferă posibilitatea ca elementul A să poată înlocui sau
compensa o eventuală defecŃiune a elementului B.
Organizarea în circuit, constă în facilitatea ca un element B, care a fost influenŃat
de un element A, să influenŃeze la rândul lui elementul A, deci îl poate corecta.
Reglarea presupune cuplarea a cel puŃin două elemente, din care unul, asupra
căruia se exercită cele mai multe perturbaŃii, poate fi elementul reglat, iar celălalt
reglator. La sistemele complexe elementul reglator poate fi un adevărat element de
reglare şi control. Cele mai noi mijloace de reglare sunt: cuplarea şi înlănŃuirea
elementelor, reŃelele, circuitele, redundanŃa, substituirea, compensarea, dependenŃa şi
constrângerea.

1.1.7. Sisteme integrate şi grade de integrare

În sistemul integrat elementele trebuie să fie într-o strânsă interdependenŃă şi cu
cât se specializează mai mult în îndeplinirea unor funcŃii, dependenŃa lor devin tot mai
mare. Pentru sistemele complexe, sunt situaŃii în care apare ca necesară constituirea unor
subsisteme specializate, cu rol de realizare, coordonare şi integrare a tuturor elementelor
într-un subsistem.
Integrarea poate fi după rolul său, astfel:
• prin subsisteme ce realizează integrarea structurală;
• prin subsisteme ce realizează integrarea funcŃională.
Integrarea structurală duce la relaŃii de vecinătate, dar sunt insuficiente, motiv
pentru care trebuie să colaboreze între ele.
Integrarea funcŃională se realizează în trei feluri, anume: substanŃială,
energetică şi informaŃională. Pe lângă relaŃiile de coordonare, între elementele sistemului
apar şi relaŃii de subordonare, deci trebuie să se supună problemelor integrării, sistemelor
integrate.
Putem vorbi de o integrare orizontală, dar şi pe verticală, organizarea fiind pe
niveluri şi paliere. Nivelul cuprinde o mulŃime de sisteme autonome, între care nu sunt
relaŃii de subordonare. O mulŃime de niveluri de organizare formează un palier, situaŃie
în care integrarea realizându-se prin supervizare, palierele neavând formă de coloană, ci
de piramide.
Cunoaştem că în funcŃie de sistem, gradul său de integrare este diferit.

12
1.1.8. Sisteme hiperintegrate
Pe lângă tendinŃa materiei de a se organiza în sisteme tot mai mari, necesită
tendinŃa de integrare. Cu cât creşte gradul de organizare, scade gradul de integrare
naturală şi creşte integrarea prin dependenŃă.

1.1.8.1. Cauzele hiperintegrării

Generarea şi regenerarea elementelor, depind de celelalte elemente, deci se ajunge
la situaŃia totul depinde de totul. În acest caz apare o hiperintgrare prin dependenŃă a
elementelor sistemului.
Sistemele hiperintegrate au peste reŃelele care realizează legăturile substanŃial-
energie şi reŃelele specializate pentru realizarea legăturilor informaŃionale, deci formează
o reŃea de reŃele. Sistemele de integrare sunt reŃele ce coordonează şi mai ales
subordonează pe celelalte, deci totul se desfăşoară în favoarea sistemului
În majoritate sistemelor, ele îşi păstrează identitatea prin intermediul
mecanismelor de reglare, ce le conferă hiperintegrarea.

1.1.8.2. Integratica
Integratica nu este o ştiinŃă universală, capabilă să realizeze orice problemă cu
care ne-am confruntat. Ea studiază legăturile indispensabile dintre diferite obiecte şi
fenomene, încercând să depăşească limitele extrem de rigide ale celorlalte ştiinŃe
particulare, pe care nu le poate înlocui, ne fiind de acord cu o abordare pe bucăŃi, ci
promovează ideea unei viziuni globale.

1.2. Sistemul informaŃional: concept şi structură

Termenul de Sistem informaŃional de gestiune (S.I.G) nu înglobează forŃat

aspectul informatic, dar cea mai mare parte a lucrărilor de cercetare îl foloseşte totuşi
implicit sau explicit, referindu-se la computer-based information system sau sistemul
informaŃional automatizat.
Conceptul de sistem informaŃional şi structura sa este pe deplin justificat prin cel
puŃin argumente ca:
• acest concept a fost definit în funcŃie de specializarea autorilor şi de
contextul determinat de tipul lucrărilor elaborate;
• traducerea nu chiar exactă, a unor concepte din literatura străină şi de
introducerea de neologisme în limba română ce nu corespund conŃinutului
ce-l reprezintă;

13
 •abordarea încă firavă a problematicii complexe referitoare la proiectarea şi
realizarea sistemelor informatice.
V. Marinescu şi I. Faur dau următoarea definiŃie: “ sistemul informaŃional este
un ansamblu organizat şi integrat de date şi informaŃii, precum şi procedurile şi
mijloacele pentru colectarea, prelucrarea şi transmiterea acestora.”
Alquier şi Barthet definesc sistemul informaŃional astfel: “ansamblu de
informaŃii manipulate într-o firmă.”
Lemoigne defineşte sistemul informaŃional astfel: “un sistem de cuplaj între
sistemul operant şi sistemul de pilotaj.”
Sistemul informaŃional este un ansamblu organizat de resurse: materiale, de
personal, date, mijloace şi proceduri de culegere, memorare, prelucrare şi
comunicare a informaŃiilor, precum şi circuitele informaŃionale utilizate.
În acest sens, V. Stancovici în anul 1980, arată că orice sistem tinde să realizeze
maximum de organizare, concomitent cu o cât mai puternică integrare în sistemul
superior.

1.2.1. Sistemul informaŃional

Utilitatea informaticii este apreciată în mod exclusiv după volumul datelor
prelucrate şi numărul aplicaŃiilor ce funcŃionează. FuncŃionarea acestor servicii
informatice se realizează în mod exclusiv în timp definit, iar exploatarea integrată este
timidă, tehnica servind câteodată ca pretext pentru limitele de deschidere a sistemelor.
Prin sistem se înŃelege ansamblul de elemente interdependente care
interacŃionează pentru atingerea unui scop.
Teoria sistemelor este utilă pentru a stabili modul de funcŃionare a firmei şi
pentru a înŃelege ce reprezintă pentru firmă tratarea informaŃiilor.
Un sistem este un ansamblu complex de componente distincte, indentificabile,
legate între ele printr-un număr de relaŃii, componente ce sunt considerate subsisteme.
Legăturile între elementele componente condiŃionează funcŃionarea întregului sistem,
funcŃionare care mai este influenŃată şi de mediul din care face parte sistemul.
Conform teoriei generale a sistemelor, obiectivul unui sistem este întotdeauna
ieşirea sa. În majoritatea cazurilor scopul sistemului este prestabilit, legăturile şi funcŃiile
sale fiind cele care se adaptează scopului.
Dacă avem notaŃiile: XI = intrările sistemului, YI = ieşirile sistemului, atunci se
poate calcula transmitaŃia (T) sistemului, astfel: T = YI / XI

14
 Teoria sistemelor propune o formulare a problemelor, dar tratează mai ales
structuri şi politici generale ale firmei, considerate ca un tot indisociabil.
Elementele interne fiind secundare pentru conducere, sistemul este reprezentat
doar prin contactul cu exteriorul şi relaŃiile sale cu acesta (intrări şi ieşiri). Variabilele de
acŃiune sunt intrările care pot fi manipulate de operatori. Variabilele esenŃiale sunt
ieşirile care informează asupra modului de funcŃionare a sistemului, conform figurii
următoare:

Mediu
Intrări Ieşiri
SISTEM

Variabile de acŃiune Variabile esenŃiale

Figura 1.1 FuncŃionarea sistemului

Analiza sistemică permite modelarea conducerii unui sistem, conducere ce nu

poate fi făcută decât prin exteriorul sistemului, astfel:
• printr-un circuit dinamic care leagă intrările şi ieşirile prin intermendiul
unui conducător extern;
• receptorii sunt plasaŃi pe variabilele esenŃiale de ieşire şi informează
conducătorii asupra stării sistemului;
• conducătorul compară ieşirile propuse cu ieşirile efective şi comandă
variabilele de acŃiune ale sistemului.
O tipologie a sistemelor elaborată de economistul american K. Boulding, propune
o abordare pe nouă nivele:
• primul nivel descrie un sistem pasiv, identificabil şi diferenŃiabil, iar
conŃinutul său poate fi cheia;
• al doilea nivel descrie un sistem activ, prin care se învederează faptul că
este destinat să facă ceva;
• al treilea nivel formalizează un sistem regulat, care dispune de o anumită
formă de regularitate în funcŃionarea sa;
• al patrulea nivel defineşte un sistem informat, capabil să memoreze
informaŃiile şi să le utilizeze pentru a modifica comportamentul său;
• al cincile nivel se referă la sistemul decizional, dotat nu numai cu o
capacitate de testare, dar capabil să interpreteze rezultatele prelucrării şi să
decidă asupra acŃiunii viitoare;
• al şaselea nivel este sistemul memorizator, ce acŃionează şi elaborează
deciziile sale în funcŃie de informaŃiile pe care le stochează de-a lungul

15
 luării în considerare şi tratării evenimentelor provenite din exterior;
• al şaptelea nivel postulează faptul că sistemul coordonează deciziile de
acŃiune în funcŃie de situaŃiile care se prezintă ca nişte activităŃi
diferenŃiate;
• al optulea nivel este sistemul inteligent, ce dispune de o capacitate de
imaginaŃie şi elaborează noi forme de acŃiune, păstrează experienŃa trecută
şi se face înŃeles;
• nivelul nouă arată faptul că este o consecinŃă prin care sistemul se
autofinalizează, apelându-se la factorul uman, singurul care poate
transforma finalităŃile sau identitatea.
Se poate concluziona astfel:
• orice sistem este un subsistem al unui sistem mai cuprinzător;
• un sistem nu se poate găsi izolat, el funcŃionând întotdeauna într-un
mediu;
• descompunerea unui sistem în subsisteme se face pe diferite grade de
detaliere, iar agregarea, compunerea într-un sistem se face din
subsistemele considerate interconectate;
• la un anumit grad de detaliere se poate vorbi despre un sistem sau un
ansamblu de elemente între care există anumite conexiuni.
Un sistem se poate descompune în trei subsisteme diferite, astfel:
• subsistemul operaŃional sau condus, unde se desfăşoară fenomenele şi
procesele ce au rolul de a trata şi transforma nişte elemente;
• subsistemul decizional sau de conducere, cu funcŃia de a coordona
ansamblul activităŃilor în funcŃie de obiectivul general şi de subobiectivele
derivate;
• subsistemul informaŃional sau de măsură, ce are rolul de a evidenŃia
desfăşurarea fenomenelor şi proceselor caracteristice subsistemului condus
cât şi al sistemului de conducere.
Între cele trei subsisteme există conexiuni în ambele sensuri, trebuie remarcată
însă şi existenŃa unei conexiuni între cele trei subsisteme şi mediul exterior.
Sistemul informaŃional face legătura între sistemul de conducere şi sistemul condus
(operaŃional) şi este subordonat sistemului de conducere.
FuncŃionarea unui sistem informaŃional presupune următoarele activităŃi:
• culegerea datelor despre starea sistemului condus;
• transmiterea datelor spre prelucrare;
• prelucrarea datelor şi obŃinerea informaŃiilor necesare procesului
decizional;
• adoptarea deciziilor;
• transmiterea deciziilor spre execuŃie;
• asigurarea controlului şi realizarea deciziilor.
Sistemul informaŃional include două tipuri de informaŃii:

16
 • informaŃii pentru conducere
• fluxuri informaŃionale generale, ce reprezintă fluxurile fizice desfăşurate
în firmă.
Alquier propune o tipologie care permite identificarea părŃii din sistemul
informaŃional ce poate fi automatizată, făcând legăturile cu tehnologiile şi metodele
informatice, astfel:
• sistem informaŃional individual, ce reprezintă suma sistemelor
informaŃionale ale fiecărui individ;
• sistemul informaŃional colectiv, ce regrupează informaŃiile care au un sens
global pentru firmă;
• sistemul informaŃional cooperativ, ce permite comunicarea între indivizi,
asigurând coordonarea între ei prin schimbul de informaŃii.
Fiecare dintre ele corespunde unui tip de informatică şi unei concepŃii particulare
care permite realizarea unui mod concret de repartizare a mijloacelor de integrare.
Aceste teorii pun la dispoziŃie un mod de gândire adaptat sistemelor evolutive şi
complexe, care necesită luarea în considerare a unor aspecte ca:
• considerarea oricărui obiect de studiu ca un sistem;
• reliefarea relaŃiilor între componentele sale;
• favorizarea inovaŃiei;
• acceptarea ca logicele să fie atât contradictorii cât şi complementare.

1.3. Sisteme informaŃionale economice, datele şi informaŃiile

Acesta este un ansamblu de resurse umane şi de capital, investite într-o unitate

(firmă), în vederea corelării şi prelucrării datelor necesare producerii informaŃiilor şi care
se vor utiliza la toate nivelurile decizionale şi controlul activităŃii unităŃii (firmei).

1.3.1. EvoluŃia sistemelor informaŃionale

În literatura de specialitate din ultima perioadă apar concepte ca: exclusiv
information system, ce trebuie să le dea de gândit traducătorilor, ce au tradus
management information system, sub formă de sistem informatic pentru conducere,
doarece şi această noŃiune are aceeaşi semnificaŃie, dar ea se referă la vârful ei.
Se poate folosi în loc de management information system, expresia: management
reporting system, care se apropie de sistemele de raportare a gestiunei unei firme.
Primele noŃiuni apărute prin ani 70, sunt cunoscute ca sistem suport de decizie,
putând fi considerat ca un sistem de sprijinire a procesului decizional.
Anii 80 aduc noŃiunea de sistem expert, prin care se trece la prelucrarea cunoştinŃelor
umane.

17
Sistemele expert diferind de sistemele de automatizare a muncii de birou, cunoscute şi
sub numele de birotică, ce a apărut tot în anii 80.

Componentele mediului de lucru ale sistemelor informaŃionale sunt prezentate în

următoarea figură 1.2.

APLICAłII INFORMATICE Sistemele de sprijinire a experŃilor

Sisteme de sprijinire a conducerii strategice
Sisteme de sprijinire a procesului decizional
Sisteme de informare a conducerii

ARHITECTURA SITEMELOR INFORMAłIONALE Date

Resurse umane
Echipamente
Software

MEDIUL INTERN InformaŃii

Sisteme de funcŃii
Tot felul de resurse
Conducere

MEDIUL EXTERN Furnizori

ClienŃi
ConcurenŃi
Bănci/Creditori

Figura 1.2 Componentele mediului de lucru a sistemelor

1.3.2. Feluri de sisteme informaŃionale

Deoarece sunt o diversitate de sisteme informaŃionale, considerăm ca necesară o
clasificare a lor după anumite criterii, dintre care prezentăm:
a) După scopul urmărit de sistem,
b) După elementul supus analizei,

18
 c) După modul de prelucrare al datelor,
d) După modul de organizare al datelor, avem:
- bazate pe fişiere clasice;
- bazate pe tehnica bazelor de date;
- mixte.
e) După gradul de centralizare, avem:
- centralizate;
- descentralizate.
f) După gradul de dispersie a resurselor sistemului.
g) După utilizatorii activităŃii, avem:
- orientate pe utilizatori finali;
- orientate spre factorii de decizie;
- orientate spre utilizatori informatizaŃi;
- orientate spre manageri informatizaŃi.
h) După gradul de integrare, avem:
- neintegrate;
- parŃial integrate;
- total integrate.
i) După felul calculatorului, avem:
- bazate pe calculatoare foarte mari;
- bazate pe mini calculatoare;
- bazate pe microcalculatoare.
j) După gradul de automatizare a activităŃilor de analiză şi proiectare.
k) După felul relaŃiei pe care se bazează sistemul, avem:
- bazate pe reŃele LAN;
- bazate pe reŃele MAN;
- bazate pe reŃele WAN/IAN.

1.3.3. Ciclul prelucrării datelor

El cuprinde cinci faze, anume: culegerea datelor, pregătirea datelor, prelucrarea datelor,
întreŃinerea fişierelor şi obŃinerea informaŃiilor de ieşire.
Faza de culegere a datelor are două activităŃi fundamentale şi anume:
• observarea mediului;

19
 • înregistrarea datelor.
Pregătirea datelor are operaŃii ce se execută asupra datelor, anume:
• clasificarea datelor prin coduri;
• gruparea datelor;
• verificarea datelor;
• sortarea datelor;
• cuplarea;
• transmiterea datelor;
• transcrierea datelor.
Prelucrarea datelor se referă la activităŃile:
• calculaŃie;
• comparare;
• sintetizarea;
• filtrarea;
• restaurarea.
ÎntreŃinerea fişierelor, cu activităŃile:
• memorarea;
• actualizarea;
• indexarea;
• protecŃia datelor.
Datele sunt simboluri care caracterizează starea la un moment dat a unui
fenomen, proces sau poate defini un obiect, fiind percepute de oameni sau echipamente în
vederea prelucrării şi transformării lor în informaŃii.
Simbolurile foarte mult utilizate sunt sub formă de cifre, imagini, grafice, etc.,
este necesar ca în activitatea de observare a lumii reale şi de reflectare a ei prin simboluri
să efectuăm operaŃii ca:
• denumirea acestora:
• clasamentul sau măsurarea ordinală a acestora;
• măsurarea cardinală prin valori;
Există diferenŃe între date şi informaŃii, anume:
• datele privesc evenimente primare colectate din diverse locuri, nedefinite
şi / sau neorganizate într-o formă care să stea la baza luării deciziilor;
• informaŃiile sunt mesaje obŃinute prin prelucrarea datelor, mesaje ce
trebuie să fie concise, actuale, complete şi clare, astfel ca să răspundă
cerinŃelor informaŃionale în scopul cărora sunt prelucrate datele.
Ca să devină informaŃii, datele trebuie să parcurgă următorul flux: introducerea
lor, prelucrarea şi extragerea rezultatelor.

20
 Introducerea reprezintă procesul de culegere a datelor şi scrierea acestora într-o
formă accesibilă echipamentelor de calcul care vor efectua prelucrarea şi are patru etape,
anume:
• culegerea datelor de la diverse surse;
• efectuarea verificării corectitudinii lor;
• codificarea datelor într-o formă accesibilă interpretării lor;
• transmiterea lor pentru efectuarea operaŃiilor solicitate de de prelucrare.

Prelucrarea datelor este făcută în urma introducerii şi se fac prelucrări ca:

• clasificarea în concordanŃă cu anumite caracteristici;
• sortarea crescătoarea sau descrescătoare;
• calcule aritmetice sau logice;
• rezumarea datelor;
• arhivarea selectivă a datelor şi rezultatelor prelucrărilor.
Extragere informaŃiilor, în urma prelucrării şi are trei etape, anume:
• regăsirea rezultatelor din memorie;
• conversii/decodificarea rezultatelor din forma în care sunt prelucrate, în
formă accesibilă utilizatorului;
• transmiterea informaŃiilor la locul solicitat de utilizator.
InformaŃiile obŃinute pot răspunde cerinŃelor pentru care au fost prelucrate datele
sau pot fi afectate de erori provenite din diversele etape ale prelucrării.
InformaŃia reprezintă datele transformate sub formă semnificativă pentru
persoana receptoare şi are o valoare reală pentru deciziile şi acŃiunile acesteia.
Produs ce are următoarele caracteristici:
• informaŃia este umană;
• noŃiune de informaŃie este relativă pentru destinatari;
• informaŃia înmagazinată este o resursă reutilizabilă;
• informaŃia este substituibilă;
• informaŃia este comunicabilă;
• informaŃia poate fi difuză;
• valoare informaŃiei este legată de timp;
• informaŃia se caracterizează prin probiguitate;
• urmează regulile ciclului de viaŃă clasic a unui produs.
InformaŃia este cea mai importantă pentru performanŃa economică a firmei, din
considerente ca:
• că este un factor de producŃie;
• că este un factor de sinergie;
• este factor determinant al comportamentului indivizilor;
• este sursă de decizii.

21
 Martinet şi Ribault arată că informaŃia are o valoare dacă:
• contribuie la reducerea incertitudinii privind viitorul;
• este susceptibilă la influenŃarea deciziilor adoptate.
W.R. King are trei idei despre satisfacerile informaŃionale ale sistemului
decizional, anume:
• informaŃiile pe care noi le avem nu sunt acelea pe care noi le vrem;
• informaŃiile pe care noi le vrem nu sunt acelea de care avem nevoie;
• informaŃiile de care avem nevoie nu sunt disponibile.
NoŃiunea de pertinenŃă este o interogare asupra valorii informaŃiei pentru
utilizatorul său. Valoare ce depinde de o mulŃime de caracteristici de reprezentare a
utilităŃii.
PersistenŃa depinde de următorii factori:
• precizia şi fineŃe
• exhaustivitate;
• fiabilitate;
• accesibilitate;
• actualitate;
• forme de reprezentare.

1.3.4. Componentele sistemelor economice

Organismul asupra căruia se răsfrâng atribuŃiile sistemelor economice, pot să fie
de orice dimensiune, dar în cele mai multe cazuri, în literatura de specialitate, se înŃelege
economia unei Ńări.
InstituŃia este o formaŃie specială economică complexă, ca exemplu: o mare firmă
sau un minister.
Atunci, societatea trebuie privită ca şi materia în fizică. În acest caz molecula
devine instituŃia, iar în interiorul ei atomul este organizaŃia. Prezentăm în continuare
atomii.
OrganizaŃia este o formaŃie constituită din oamenii unităŃii în vederea îndeplinirii
anumitor funcŃii social-economice determinate.
Unitatea reprezintă un element al sistemului economic ce nu se mai poate
descompune, comportându-se cu regularitate determinată şi răspunde conform unor reguli
la impulsurile primite.
Deosebirile dintre cele două sunt:
• organizaŃia este o formaŃie social reală, compunându-se din persoane vii,
iar sfera ei de activitate este stabilită juridic;

22
 •
unitatea este o pură abstracŃie, având rol în modelarea activităŃilor
desfăşurate în cadrul organizaŃiei.
FuncŃionarea sistemului constă în faptul că în fiecare perioadă primeşte un input şi
emite un output, modificându-şi în timp starea internă. Inputuri-le şi outputuri-le se
numesc fluxuri.
Procesul intern este acela ce are loc în interiorul unităŃii şi care transformă input-
ul în output, modificându-se şi starea internă a sistemului.
Starea unităŃii poate fi caracterizată de stocul din depozit, dar şi de informaŃiile
acumulate în birouri şi servicii.
UnităŃile fiind legate între ele prin fluxuri de input şi output, deci poate fi vorba de
un sistem. Procesele unui sistem economic sunt de două feluri: reale şi de reglare.
Procesele reale sunt procese materiale şi fizice, intrând: producŃia, circulaŃia şi
consumul, fiind notate cu R = real.
Procesele de reglare sunt procese intelectuale, aici intrând: observarea,
transmiterea informaŃiei, prelucrarea acesteia, pregătirea deciziei şi decizia.
Fiind descrise prin intermediul variabilelor de reglare şi sunt notate cu C = centru
de reglare.
În baza celor prezentate se poate vorbi de două subcategorii de procese, anume:
•
procese reale interne, ca: producŃia şi consumul;
•
procese de reglare interne, ca: prelucrarea informaŃiei, pregătirea deciziei
şi decizia.
Pe baza celor de mai sus, unităŃile economice (firmele) se pot încadra în două
categorii:
• unităŃi reale în care au loc exclusiv procesul real intern;
• unităŃi de reglare în care au loc exclusiv procesul de reglare internă.
Transformările ce au loc în sistemul economic şi ansamblul funcŃiilor de reacŃie
ale unităŃilor, legate între ele, sunt descrise prin două sisteme de funcŃii de reacŃie,
anume:
• sisteme funcŃie de reacŃie a sferei de reglare,
• sisteme funcŃie de reacŃie a sferei reale.
Unitatea (firma) este un element al sistemului economic care nu se mai
descompune şi componentele sale se descriu cu funcŃia de reacŃie.
Sistemul economic este compus din organizaŃii ce funcŃionează, respectiv din
unităŃile ce alcătuiesc aceste organizaŃii.
OrganizaŃiile sau unităŃile sunt legate între ele prin flux de produse şi de mesaje,
iar funcŃionarea sistemului economic este determinată de sistemul funcŃiilor de reacŃie.

23
 MulŃimea organizaŃiilor, produselor şi tipurilor de mesaje, sistemul funcŃiilor de
reacŃie al sferei de reglare şi sistemul funcŃiilor de reacŃie al sferei reale reprezintă
caracteristicile sistemului economic.
Totalitatea caracteristicilor alcătuiesc structura sistemului.
Teoria sistemului economic este o ştiinŃă reală şi obiectul ei îl constituie
descrierea, clasificarea şi compararea caracteristicilor sistemelor economice.
Centrul teoriei stă în compartimentarea sistemelor economice pe organizaŃii şi
unităŃi, precum şi fluxurile ce au loc între organizaŃii şi unităŃi.
Sistemul economic este un caz particular al teoriei matematice a sistemelor, deci,
putându-se aplica aceleaşi reguli.
Unitatea (firma) se poate privi ca un automat abstract complex integrat.
Mesajele sistemului economic pot să fie de trei feluri:
• purtătoare de informaŃii privind mişcarea bunurilor şi transmiterea
cerinŃelor, operaŃii de creditare, etc.;
• cu caracter de preŃ, ce arată valoarea numerică a variabilei mesajului cu
ajutorul unităŃilor de măsură băneşti;
• fără caracter de preŃ, acelea care fac: descriere, tehnologice, acŃiuni
economice, etc.
UnităŃile (firmele) mari se pot clasifica astfel:
• conducători direcŃi ai producŃiei
• aparatul de cercetare şi dezvoltare al tehnicii;
• conducătorii şi executorii investiŃiilor;
• valorificare produselor unităŃii (firmei);
• aprovizionarea materialelor consumate;
• personal specializat în alegerea resurselor umane;
• personalul financiar-contabil.

1.3.5. Sisteme economice integrate

Integrat este un cuvânt cheie, el subliniază ideea că toate părŃile componente ale
unui sistem de prelucrare a datelor sunt intercorelate.
Managementul trebuie să considere unitatea (firma) ca pe un sistem complex
format din mai multe subsisteme strâns integrate. Aici informaŃiile fragmentate pot fi
reŃinute, iar apoi recuperate şi utilizate în diverse scopuri.
Sistemul integrat este acela în care activitatea economică e considerată un tot
unitar şi în care informaŃiile de bază provenite de la sectoarele de activitate sunt

24
prelucrate în toate felurile considerate utile şi se folosesc apoi la nivelurile de conducere
în vederea planificării, executării şi a efectuării controlului.
Realizarea sistemului integrat de prelucrare a datelor, trebuie să dispună de un
model ce să reprezinte activitatea economică, drept un sistem integrat unitar.
Modelul tradiŃional se prezintă astfel:

Conducerea firmei AcŃionari

Contabilitate

Desfacere Personal

ProducŃie Aprovizionare Financiar

Figura 1.3 Exemplu de flux al informaŃiilor dintr-o unitate (firmă)

1.4. Fluxul informaŃional

Acesta este cantitatea de date şi de informaŃii care parcurg un anumit circuit

informaŃional.
În cadrul unei firme se disting trei fluxuri informaŃionale:
• fluxul de informaŃii produse de firmă pentru ea însuşi;
• fluxul de informaŃii prelevate din exterior şi utilizate de firmă;
• fluxul de informaŃii produse de firmă cu destinaŃie în exterior.
Fiecare din cele trei fluxuri are două tipuri de informaŃii, anume: informaŃii de
activitate şi informaŃii de convieŃuire.
InformaŃiile de activitate sunt utile firmei pentru exercitarea funcŃiilor sale.
InformaŃiile de convieŃuire sunt cele care permit convieŃuirea împreună şi în
relaŃii cu alŃii şi care pot influenŃa comportamentul acestora.
Atât în interiorul firmei cât şi în exteriorul ei, fluxurile informaŃionale se pot
grupa astfel: fluxuri verticale şi fluxuri orizontale.

25
 În literatura de specialitate se mai menŃionează o a treia grupă, anume: fluxurile
oblice ce se realizează între anumiŃi manageri şi compartimentele ce nu sunt în
subordinea lor

1.5. Circuitul informaŃional

Este un ansamblu de compartimente, locuri de muncă sau circuite logice pe care îl

parcurg datele şi informaŃiile din momentul colectării lor sau intrării lor în firmă şi până
în momentul arhivării lor sau furnizării în exterior.

Orice circuit este format din noduri, în care sunt oameni, între care s-a stabilit
legături informaŃionale directe sau tehnologii informaŃionale care recepŃionează,
stochează sau transmit informaŃii.
Circuitul informaŃional nu Ńine cont întotdeauna de liniile de autoritate a structurii
firmei.
Nu se pot stabili circuite standard pentru o aplicaŃie, deoarece fiecare aplicaŃie
este un caz particular, cel puŃin din punct de vedere al entităŃii unde este implementată.

1.6. FuncŃiile sistemului informaŃional

Sistemul informaŃional trebuie să realizeze patru funcŃii principale, anume:

înregistrarea, memorarea, prelucrarea şi comunicarea.
FuncŃia de înregistrare, arată că o dată sau o informaŃie poate exista, dar atât
timp cât ea nu este percepută, nu se poate spune că este utilizată şi că face parte din
sistemul informaŃional. În cadrul culegeri şi înregistrării datelor se urmăreşte şi
eliminarea unei deficienŃe ce se manifestă în funcŃionarea sistemelor informaŃionale, ca :
distorsiunea şi redundanŃa.
FuncŃia de memorare constă în stocarea datelor pe purtătorii tehnici de mare
capacitate în vederea utilizării lor în cadrul unor procese de prelucrare ulterioară.
FuncŃia de prelucrare, ce se poate face cu muncă manuală, intelectuală sau cu
tehnologiile informaŃionale. Ea constă în: accesul la date şi manipularea datelor.
FuncŃia de comunicaŃie cunoaşte forme extrem de variate situându-se atât la
nivelul de schimb, între funcŃiile deja enumerate cât şi în interfaŃa dintre sistemul
informaŃional însuşi şi sursele sau utilizatorii săi. Cercetările sunt consacrate la
prezentarea schimbului de date informatice. Acesta este o tehnologie informaŃională ce

26
permite transferul automat al datelor structurate între calculatoarele partenerilor
comerciali.

1.7. PerfecŃionarea sistemelor informaŃionale

În mod tradiŃional obiectivele acestui demers sunt în număr de patru, anume:

• adecvarea investiŃiilor în sistemul informaŃional cu obiectivele strategice
ale firmei;
• prelucrarea informaŃiilor pentru obŃinerea de avantaje concurenŃiale;
• atingerea unei gestiuni eficace şi eficiente a sistemului informaŃional;
• ajunge la alegeri coerente în termenii tehnicii şi arhitecturii.
Pentru managementului sistemelor informatice avem cinci tipuri de abordări,
anume:
• adecvată;
• metodologică;
• bugetară;
• tehnică;
• organizaŃională.
Abordarea adecvată, arată că strategia globală a firmei este determinată, în ce
priveşte dezvoltarea sistemelor informaŃionale.
Abordarea metodologică, propune utilizarea unei metode formale pentru a
clasifica strategia de dezvoltare a sistemelor informaŃionale, metodă a cărui promotor este
responsabil cu sistemul informaŃional şi a cărei aplicare este încredinŃată de cele mai
multe ori consultanŃilor externi.
Abordarea bugetară constă în supunerea proiectelor de aplicaŃii aprobării
conducerii, proiecte ce sunt aprobate sau refuzate după studierea bugetului, operaŃie ce se
face utilizând procedurile de control financiar valabile firmei.
Abordarea tehnică se bazează pe metodele de analiză de firmă în care
funcŃionarea acesteia este schematizată cu ajutorul diagramelor ce stau la baza unui
proiect de arhitectură generală a sistemului informaŃional ce trebuie dezvoltat.
Abordarea organizaŃională, construieşte într-o manieră evolutivă, ca urmare a
unui proces continuu de decizii şi alegerii efectuate prin confruntarea permanentă dintre
organizaŃie şi sistemul informaŃional.

27
 1.8. Sistemul informatic
Sistemul informatic este un ansamblu coerent structurat, făcut din echipamente
electronice de calcul şi comunicaŃie, programe, procese, proceduri automate şi manuale,
utilizat ca instrument de prelucrare automată a datelor în cadrul unui domeniu concret de
activitate.
Sistemul informatic economic este conceput şi funcŃionează la nivelul unei unităŃi
economice, în vederea asigurării informaŃiilor necesare conducerii şi desfăşurării în bune
condiŃii a activităŃii.
Un sistem informatic preia şi dezvoltă o parte din baza informaŃională şi operaŃiile
de prelucrare ale sistemului informaŃional al unităŃii şi devine o componentă a acestuia.
Pe baza acestui punct de vedere, sistemul informatic poate fi privit ca un sistem
informaŃional automatizat.
Sistemul informatic asigură conservarea (memorarea) şi prelucrarea automată a
unei părŃi a informaŃiilor din unitatea beneficiară, ce vor îndeplini cerinŃe ca:
- asigurarea, simplificarea şi ameliorarea lucrărilor şi procedurilor
informaŃionale ce propun simpla execuŃie a unor operaŃii şi prelucrări de rutină;
- asistarea şi sprijinirea procesului de conducere şi în mod deosebit a
procesului decizional.
- este un instrument de simulare, ce permite evaluarea rigidă a consecinŃelor
previzibile ale fiecărei decizii şi adoptarea celei mai eficiente.
Informatizarea cuprinde cele mai mari părŃi ale sistemului informaŃional ce sunt
formalizabile, prin definirea unor funcŃii de transformarea intrărilor în ieşiri. Prin
elaborarea de modele adecvate se permite ca unele acte decizionale să fie formalizate şi
să fie transformate calculatorului.
Folosirea calculatorului la rezolvarea unui grup omogen de lucrări sau probleme
ale beneficiarului, constituie o aplicaŃie informatică, cu observaŃia că un sistem
informatic poate cuprinde mai multe aplicaŃii informatice. Sfera de cuprindere a unei
aplicaŃii, este determinată de omogenitatea funcŃională a prelucrărilor realizate şi de
delimitarea dintre procesele formalizabile şi neformalizabile.
Sistemul informatic integrat asigură prelucrarea unică a fiecărei informaŃii şi
difuzarea acesteia tuturor aplicaŃiilor ce o solicită.
Unele căi de realizare a integrării sistemelor:
- memorarea fiecărei informaŃii în aşa fel ca să corespundă integral tuturor
cerinŃelor specifice ale aplicaŃiilor şi să fie disponibilă pentru fiecare din ele;

28
 - transmiterea informaŃiilor între aplicaŃii se face sub formă de fişiere de
interfaŃă ce asigură joncŃiunea acestora.
Fizic integrarea poate fi realizată prin intermediul unei reŃele locale de
calculatoare, ce asigură distribuirea colecŃiilor de date memorate între compartimentele
unităŃii economice, ce sunt în relaŃii ierarhice sau liniare, în vederea furnizării necesarului
de informaŃii pentru fiecare dintre acestea.
La nivelul unei firme sistemul informaŃional asigură legătura între sistemul
decizional şi sistemul operaŃional, în acest scop presupune desfăşurarea următoarelor
activităŃi:
- introducerea datelor referitoare la sistemul operaŃional;
- prelucrarea datelor cu scopul asigurării informaŃiile utile procesului
decizional;
- obŃinerea informaŃiilor solicitate;
- efectuarea controlului şi urmăririi respectării deciziilor.
Dacă pentru desfăşurarea acestor activităŃi se utilizează cu preponderenŃă
calculatorul, sistemul informaŃional devine sistem informatic.
Sistemul informatic nu se poate identifica cu cel informaŃional, fiind inclus în
acesta, deşi tendinŃa actuală este cea de convergenŃă a sistemului informatic către cel
informaŃional, prin creşterea gradului de automatizate, cu toate că există activităŃi
specifice umane care nu vor putea fi automatizate.
Sistemul informatic se interpune între sistemul decizional şi cel operaŃional,
conform următoarei figuri:

SISTEM DECIZIONAL

Date InformaŃii

SISTEM INFORMATIC

Decizii
SISTEM OPERłIONAL
Date Decizii automatizate

Sistemul informatic este un ansamblu structurat şi corelat de proceduri şi

echipamente electronice de calcul, ce permit prelucrarea automată a datelor şi
obŃinerea de informaŃii.

29
 Sistemul informatic are următoarele componente:
- cadrul organizatoric al firmei şi datele vehiculate de sistemul informaŃional;
- resursele umane, dintre care amintim: analiştii proiectanŃi, programatorii,
inginerii de sistem sau administratorii de reŃea, operatorii şi controlorii de
date;
- metodele şi tehnicile de proiectare a sistemelor informatice;
- elementele electronice de calcul cu toate perifericele aferente prelucrării
datelor;
- sistemul de programe utilizat sau softul aferent.
Realizarea oricărui sistem informatic implică asigurarea tuturor elementelor
componente menŃionate anterior, orice omitere generând lipsa de viabilitate a sistemului.
Deci, sistemul informatic este o parte a sistemului informaŃional, adică acea parte
ce cuprinde culegerea, prelucrarea şi transmiterea automată a datelor şi informaŃiilor din
sistemul informaŃional.

1.8.1. Sisteme informatice de gestiune (SIG)

Acestea cuprind patru componente independente: domeniile de gestiune, datele,
modelele şi regulile de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund funcŃiilor agenŃilor economici, adică acŃiunilor
omogene care se desfăşoară în cadrul lor şi anume: de cercetare –dezvoltare, de
producŃie, de comercial, de personal şi financiar-contabil, cu luarea în considerare a
interacŃiunilor dintre ele.
În domenii prelucrările de date sunt structurate pe patru nivele, astfel:
tranzacŃional, operaŃional, tactic şi strategic.
Datele vehiculate şi prelucrate de SIG, indiferent de natura lor, de caracterul lor
formal sau informal sau de suportul pe care se află, reprezintă materia primă a oricărui
sistem de gestiune.
Modelele de gestiune reprezintă procedurile proprii ale unui domeniu, ca de
exemplu: tehnologia de fabricaŃie specifice domeniului producŃie, vânzările specifice
domeniului comercial, contabil specific domeniului financiar-contabil.
Regulile de gestiune ne permit prelucrarea datelor şi utilizarea informaŃiilor în
conformitate cu obiectivele sistemului.
Sistemele informatice de gestiune actuale sunt sisteme integrate.
FuncŃia de bază a SIG constă în prelucrarea datelor disponibile în vederea
obŃinerii informaŃiilor necesare subsitemului decizional. El conŃine trei componente de
bază, anume: intrările, prelucrările şi ieşirile.

30
 1.8.2. Analiştii de sisteme şi utilizatorii acestora
La activitatea de proiectare, realizare, implementare şi exploatare de sisteme
informatice participă un număr mare de categorii socio-profesionale de personal, din care
amintim: conducerea sistemului informatic, furnizorii de tehnologii informaŃionale,
analiştii de sistem, programatorii, administratorul de reŃea, experŃii în proiectarea
interfeŃelor, administratorul bazei de date şi utilizatorii finali ai sistemului.Din categoria
specialiştilor un rol important îl joacă analistul de sistem care desfăşoară activităŃi de
analiză – proiectare – realizare – implementare şi dezvoltare de aplicaŃii şi sisteme
informatice.
Analiza sistemului este în esenŃă un studiu efectuat asupra problemelor economice
existente în domeniul analizat şi specificarea explicită a cerinŃelor informaŃionale ale
soluŃiei propuse.
Proiectarea sistemului reprezintă construirea soluŃiei tehnice bazată pe facilităŃile
oferite de noile tehnologii informatice care furnizează cerinŃele informaŃionale
identificate în etapa de analiză a sistemului.
Analiştii de sistem sunt acei specialişti care înŃeleg atât aspectele legate de
facilităŃile şi limitele oferite de tehnologia informaŃională, cât şi cerinŃele de prelucrare a
datelor necesare procesului de informare şi decizie a agenŃilor economici.
Un analist programator are atât responsabilitatea de realizare de programe cât şi
de analiză de sistem. Ei pot oferi soluŃii la cheie pentru sistemele informatice.
Utilizatorul este o persoană sau un grup de persoane pentru care analistul de
sistem construieşte şi menŃine în exploatare aplicaŃii sau sisteme informatice, adică
aceştia sunt clienŃi ai sistemului informatic.
Proprietarii sistemului asigură resursele financiare ale sistemului informatic, deci
ei plătesc costurile de realizare şi exploatare a sistemului informatic.
Vom reda sintetic în următorul tabel procesele ce se desfăşoară pentru realizarea
unui sistem informatic. Acestea sunt executate de către analistul de sistem.

1.8.3. Tipuri de sisteme informatice

ToŃi agenŃii economici mari au în funcŃiune sisteme informatice.
În activitatea practică se disting patru tipuri de sisteme informatice, anume:
- sistem de prelucrare a tranzacŃiilor, care va înregistra tranzacŃiile zilnice ca:
comenzile clienŃilor, facturile, nivelul stocurilor, consumurile şi obŃinerea

31
 produselor din fabricaŃie;
- sistem informatic de conducere (management), care comprimă datele în
rapoarte standard pentru managerii de nivel mediu;
- sistem suport de decizie, care oferă mijloace eficiente pentru analiza
proceselor şi fenomenelor economice;
- sistemul suport al executivului sau sistem informatic al executivului, care este
uşor de folosit şi prezintă informaŃiile în formular prestabilit, fiind folosit de
managerii de nivel înalt ce supraveghează strategiile de dezvoltare şi bunul
mers al agentului economic;
- alte sisteme informatice.

1.8.3.1. Sisteme de prelucrare a tranzacŃiilor (SPT)

TranzacŃiile sunt evenimente prin care se înregistrează sistematic fenomenele şi
procesele economice sau activităŃile economice a unui agent economic.
SPT-urile sunt aplicaŃii ale sistemului informaŃional care permit culegerea,
stocarea şi prelucrarea zilnică a datelor rezultate din desfăşurarea tranzacŃiilor, asigurând
actualizarea bazei de date. Ele se mai numesc sisteme de prelucrare a datelor. Gestionarea
datelor este o funcŃie de bază a acestuia şi se asigură prin rutine de actualizare şi
memorare a datelor.
Analiza şi proiectarea sa trebuie să se concretizeze în timpul de răspuns, volumul
tranzacŃiilor, precizia şi serviciile oferite. Un SPT ajută agentul economic să Ńină evidenŃa
operaŃiunilor sau acŃiunilor curente şi să le înregistreze în baza de date.
Cel mai semnificativ SPT se referă la sfera contabilităŃii, pe care-l ilustrăm în
continuare:
CONTABILITATE

Prelucrarea Stat de
Cont Stocuri şi Cont
comenzilor plată a
creditor achiziŃionări debitor
de vânzare

CARTEA MARE (REGISTRU MARE)

1.8.3.2 Sisteme informatice de conducere (SIC)

Aceste sistem sunt proiectate pentru realizarea de rapoarte cerute de planificarea,
urmărirea şi controlul activităŃilor economice dintr-o firmă, adică ele satisfac cerinŃele
conducerii operative. Oferă managerului parametrii activităŃii desfăşurate şi permite să ia
decizii cu caracter repetitiv fără implicaŃii majore în viaŃa firmei.

32
 SIC-ul este un sistem de aplicaŃii informatice care se ocupă cu elaborarea de
rapoarte sub formă standard necesare organizării conducerii operative a firmei.
SIC-ul produce informaŃii bazate pe modele matematice sau statistice.
InformaŃiile detaliate pot fi utilizate pentru operaŃiile de conducere sau reglare a
cerinŃelor, informaŃiile agregate rezultate din prelucrarea informaŃiilor detaliate ajută
pentru a vedea tendinŃele şi eventualele probleme ce pot apărea , iar informaŃiile de
excepŃie rezultă din filtrarea datelor care nu se supun unei reguli stabilite.
SIC-ul are nevoie de un sistem de baze de date de management, cu care reuneşte
bazele de date ale diferitor departamente şi produce rapoarte predeterminate. El poate da
în esenŃă trei categorii generale de rapoarte, anume:
- rapoarte periodice întocmite la intervale regulate de timp, exemplu:
săptămânal, decadal, lunar sau trimestrial;
- rapoarte de excepŃie ce atrag atenŃia asupra acŃiunilor sau evenimentelor
neobişnuite;
- rapoarte la cerere, ce se realizează în conformitate cu cerinŃele decidentului.

1.8.3.3. Sistem suport de decizie (SSD)

SSD-ul este un sistem de aplicaŃii informatice ce asigură utilizatorilor informaŃii
orientate pe decizii, adică informaŃii referitoare la diverse situaŃii care apar în luarea
deciziilor.
Dacă sistemul este utilizat direct de conducerea executivă a firmei se mai poate
numi sistem de informare executivă.
SSD-ul nu este decât un instrument în mâna decidentului căreia îi furnizează
informaŃii utile suportului procesului decizional. În particular acestea sunt de regulă
proiectate ca suport al deciziilor nestructurate, adică pentru deciziile ce nu se pot prevede
anticipat.
SSD-ul asigură urătoarele tipuri de suporturi decizionale:
- identificarea problemelor sau oportunităŃilor de luare a deciziilor;
- identificarea soluŃiilor posibile sau a deciziilor adecvate;
- accesul la informaŃiile necesare în rezolvarea unei probleme sau la luarea unei
decizii;
- analiza deciziilor posibile sau a variabilelor care au impact asupra deciziei.
Analiza şi proiectarea unui depozit de date şi a unui SSD utilizează multe
instrumente şi tehnicile informaticii manageriale. SSD-ul ajută pe cei care iau decizii în
analiza situaŃiilor neprevăzute, tot el se poate folosi în munca colectivă din firmă.

33
 SSD-ul este un instrument flexibil pentru analiza datelor în vederea obŃinerii unor
rapoarte ce nu au o formă precisă. Acest sistem este alcătuit din patru părŃi, anume:
- utilizatorul care este persoana ce trebuie să ia decizii şi de obicei este un
manager de nivel mediu;
- softul (produsul program), care este sistemul de operare plus programele ce
lucrează în background pentru a putea manipula procedurile operaŃionale şi de
obicei produsul program asociat acestui SSD are un meniu sau icoane;
- datele sunt stocate într-o bază de date şi sunt de două tipuri: interne şi externe,
unde cele interne sunt din firmă, iar cele externe sunt din afara firmei;
- modelele decizionale care-l conferă capacitatea analitică şi utilizează trei
modele, anume: strategice, tactice şi operaŃionale.

1.8.3.4. Sisteme suport ale executivului (SSE)

Acestea sunt sisteme simplificate, special proiectate pentru decidenŃii de nivel
înalt, iar utilizarea acestora necesită ceva pregătire.

De regulă are ca suport un soft sofisticat care poate extrage date din bazele de
date ale firmei în forme care au o semnificaŃie directă (informaŃii sintetice, grafice, tabele,
etc.). Aici informaŃia este afişată într-o formă foarte condensată şi cu o grafică îngroşată.
El permite decidenŃilor de nivel înalt a firmei să aibă acces direct la informaŃii
despre performanŃele acesteia. Ele au poştă electronică ce permite managerilor să
comunice direct cu decidenŃii.
SSE-ul poate fi proiectat să extragă informaŃii din baze de date exterioare firmei,
ca de exemplu: serviciile ştirilor de afaceri.

1.8.3.5. Sistem informatic standard (SIS)

El este format dintr-un set finit de metode, tehnici, procedee, modele, strategii,
instrumente, sisteme de tehnică de calcul, sisteme de comunicaŃie a datelor, personal
specializat în informatică, sisteme organizatorice, restricŃii şi facilităti legislative în
materie, utilizate pentru generarea, transmiterea, prelucrarea algoritmică, difuzarea şi
interpretarea rezultatelor în vederea îndeplinirii funcŃiilor agentului economic şi a
atributelor sistemului de gestiune.
Toate aceste elemente au rolul de a asigura o funcŃionalitate optimă şi o reglare de
tip conexiune inversă (feed-back) a întregului sistem aferent unui agent economic, în
condiŃii de eficienŃă economică şi rentabilitate financiară acceptabile.
Deci, SIS primeşte datele de la sistemul operant şi prin intermediul unei baze de
proceduri asociative (BP), care asigură prelucrarea multiplă a acestora, în conformitate cu

34
un sistem procedural bazat pe algoritmi de prelucrare şi de calcul, în vederea obŃinerii
unor date de ieşire sub formă de rapoarte, indicatori sintetici, grafice, alte ieşiri sub formă
mixtă şi / sau ieşiri către alte SIS.
Practic, SIS foloseşte colecŃii de date (CD) organizate sub formă de:
- baze de date;
- baze de tabele.
SIS foloseşte în mod preponderent programarea procedurală, care descrie şi
utilizează proprietăŃile specifice algoritmilor de calcul şi prelucrare, reunite practic prin
intermediul conceptului de bază de proceduri.
Intrările SIS sunt asigurate prin tranzacŃii externe generate de operaŃiile
economice desfăşurate la nivelul subsistemului operant, operaŃii care generează un flux
de date care vor determina operaŃii de actualizare asupra bazei de date sau asupra bazei
de tranzacŃii.
Prelucrările SIS sunt de tip procedural şi au la bază algoritmii specifici agentului
economic.
Obligatoriu, aceste prelucrări Ńin seama şi de algoritmii derivaŃi din cadrul
legislativ general în materie şi de particularităŃile aplicării sale la specificul
beneficiarului.
Ieşirile SIS sunt obŃinute în urma aplicării prelucrărilor asupra trazacŃiilor şi sunt
concretizate în următoarele tipuri:
- rapoarte / situaŃii / liste;
- indicatori sintetici;
- grafice;
- ieşiri către alte SIS.

1.8.3.6.Sistemul expert (SE)

El are la bază conceptul de inteligenŃă artificială (IA) prin care se asigură în
principal simularea proceselor din cadrul unui raŃionament natural uman. SE asigură
declanşarea, utilizarea, interpretarea şi multiplicarea unor raŃionamente artificiale prin
intermediul unui generator de sistem expert, folosind inteligenŃa artificială, care premite
stocarea, utilizarea şi interpretarea cunoştinŃelor experŃilor umani dintr-un domeniu,
utilizate apoi pentru rezolvarea unor probleme specifice acelui domeniu, pentru
înlocuirea raŃionamentului uman cu unul artificial, folosind cunoştinŃele independente în
raport cu mecanismul raŃionamentului.
Conceptul de inteligenŃă naturală este dificil de prezentat, neexistând un acord
asupra criteriilor care o caracterizează şi conŃine următoarele caracteristici:

35
 - ansamblul de cunoştinŃe mentale având drept obiectiv cunoaşterea conceptuală şi
relaŃională care se opune senzaŃiei şi intuiŃiei;
- facultatea de a cunoaşte lucrări, fapte, idei şi de a le înŃelege;
- aptitudini de a se adapta la noi situaŃii;
- capacitatea de a reflecta şi de a comunica cu alŃii.
Sistemele expert întrebuinŃează o parte din raŃionamentul uman apropiindu-se
uneori de el şi uneori îndepărtându-se de acesta. Ele nu pot face în perioada informaticii
inteligenŃei artificiale:
- să creeze la fel ca omul, deşi vor conŃine informaŃii despre toate creaŃiile trecute
ale omului;
- să opereze cu sensuri fenomenologice;
- să intuiască la fel ca omul, deşi vor conŃine intuiŃii vechi ale omului.
Un sistem expert reproduce comportamentul unui expert. Cunoaşterea
domeniului de expertiză este dobândită în vrac, sub forma regulilor de producŃie. El
utilizează aceste reguli, Ńinând cont de situaŃia descrisă de consultant pentru a propune
un diagnostic, pentru a stabili un bilanŃ sau pentru a declanşa un mecanism de alarmă
sau de reglare.
Sitemul expert este un produs informatic care apelează inteligenŃa artificială
pentru rezolavarea problemelor dintr-un domeniu de activitate, folosind în acest scop
cunoştinŃele şi experinŃa experŃilor umani din acel domeniu, captată şi memorată pe un
purtător tehnic informaŃii.
SE sunt dedicate anumitor domenii şi conŃin trei elemente fundamentale pentru
reprezentarea cunoştinŃelor, anume:
- baza de cunoştinŃe;
- baza de fapte;
- generatorul de sistem expert.
Baza de cunoştinŃe (BC), ce conŃine sistemul de cunoştinŃe specifice domeniului,
inclusiv relaŃiile dintre acestea. CunoştinŃele pot fi reprezentate prin mai multe metode,
dintre care cele mai importante sunt regulile de producŃie, cadrele şi reŃelele semantice.
BC este supusă la două procese esenŃiale ca: crearea sa şi validarea sa.
Bazele de cunoştinŃe conŃine ansamblul de informaŃiide dintr-un anumit comeniu,
furnizat de unul sau mai mulŃi experŃi umani. InformaŃiile furnizate de expertul uman
trebuie formalizate de către inginerul de cunoştinŃe sau cognoticianul. Aceasta fiind o
problemă complexă şi e una din greutăŃile sistemului expert. InformaŃiile furnizate de
exepert şi cele furnizate de cognotician sunt introduse în baza de cunoştinŃe, sub forma
unor regului.

36
 Baza de fapte (BF), ce conŃine datele ce fac obiectul unei probleme de rezolvat
din domeniu respectiv, la care se pot adăuga faptele rezultate în urma raŃionamentelor
artificiale efectuate de către motorul de infernŃe (MI) asupra bazei de cunoştinŃe.
Baza de fapte conŃine datele privind starea de fapt a unui fenomen sau proces care
generează o problemă care trebuieşte rezolvată. Mesajele sale, presupun extrase inserate
în momentul elaborării sistemului expert, fie de operatorul ce-l foloseşte, sau deducându-
se din raŃionamentele operate de program.
Motorul de inferenŃă este elementul de prelucrare care pornind de la fapte şi
folosind procedeele numite metareguli, clauze sau scheme, activează baza de cunoştinŃe,
construind raŃionamente ce conduc la noi fapte. Programul apropie în mod judicios
elementele din celelalte componente de ansamblu, precedente, evitând examinarea
sistematică a tuturor faptelor şi regulilor. Separarea între fapte, reguli de judecată care
redau formal intuiŃiile şi convingerile experŃilor umani şi structurile de control care
manipulează cunoaşterea din baza de cunoştinŃe, în funcŃie de starea problemei în scopul
rezolvării acesteia, face ca sistemul expert să fie un program de tip nou. Sistemul expert
apare ca un program care costruieşte programe sau ca un program cu inteligenŃă.
Se poate aprecia că aceste componente sunt importante în craerea efectului de
comportament inteligent.
SE foloseşte programarea declarativă prin intermediul căreia regulile sunt
furnizate independent de înlănŃuirea lor, cea ce se traduce prin definirea regulilor separat
faŃă de metoda care le va folosi. Metoda este implementată într-o componentă soft,
denumită motorul de interfeŃe (MI), care face parte din generatorul de sisteme expert.
Modul de reprezentare al cunoştinŃelor (MRC), care asigură conversia şi
transmiterea informaŃiilor corespunzătoare furnizate de expertul uman din acest domeniu,
acesta le furnizează inginerului de cunoştinŃe şi care la rândul său le aduce într-o formă
compatibilă cu cunoştinŃele interne, fizice, de memorare solicitate de către acest modul;
Precizăm că regulile de producŃie (RP) reprezină modaliatea esenŃială de
reprezentare a cunoştinŃelor folosin logica propoziŃiilor. Aici, faptele şi regulile sunt
reprezentate prin entităŃi constante sau generice, specificate prin intermediul variabilelor,
cu folosirea metodei de reprezentare a cunoştinŃelor prin reguli de producŃie variabile
(RPV).
Regulile de producŃie pot fi declarate în două moduri:
- motorul de inferenŃe, care asigură rezolvarea practică a unei probleme din
domeniul respectiv, pe baza faptelor furnizate, utilizând cunoştinŃele necesare prin
dezvoltarea unu raŃionament artificial, care poate conduce la noi fapte;

37
 - generatorul sistemului expert (GSE), care este un sistem de programe dedicate,
conectat la BC, care foloseşte cunoştinŃele stocate aici pentru a modifica datele
din BF.
Domeniile de aplicare sunt foarte divesificate, ce a dus la apariŃia mai multor
tipuri de asemenea sisteme, anume:
- sisteme expert analiste, care examinează datele cantitative şi calitative, deducând
un profil de situaŃie şi estimând risul asociat acestei situaŃii;
- sisteme expert de consiliere, care au ca scop să determine profilul unui investitor
şi portofoliul acestuia, sau consiliază asupra produselor ce convin bine situaŃiei
respective;
- sistem expert de structurare şi interpretare de texte, care are ca scop prezentarea
textelor sub formă normalizată, iar sistemele de interpretare încearcă să determine
o reprezentare semantică a textelor şi să propună acŃiuni potrivite, cum ar fi:
clasarea acestora în biblioteci pentru o mai buna referire;
- sistem expert pentru operatori, care face munci cu nivel operaŃional aplicând un
anumit număr de reguli de operare cunoscute de un număr limitat de persoane;
- sistem expert previzional, care face simulări în diferite sectoare economice şi
studiază scenariile de variaŃie a conjucturii şi fluctuaŃiei pieŃelor;
- sistem expert organizaŃional, care se foloseşte pentru optimizarea activităŃii unui
serviciu sau compartiment al firmei (agentului economic);
- sistem expert pentru diagnistic şi prescripŃii terapeutice, care stabileşte o relaŃie
între simptome şi relaŃii de un anumit tip, asigurând şi prescrierea tratametului
(mai ales în medicină), etc.
În practică se pot folosi sisteme multiexpert (SME), definite ca un ansamblu
coerent şi cooperant de SE ce pot funcŃiona atât independent, cât şi în interacŃiune,
asigurându-se propietăŃile fundamentale legate de modularitatea şi independenŃa părŃilor
componente ale respectivului SME.
SME asigură sintaxa cunoştinŃelor astfel încât modulele sale componente să
coopereze în mod inteligent prin integrarea fiecărui model, pentru ca pe plan cognitiv să
se asigure sintaxa concluziilor modulelor participante.
SME trebuie să asigure funcŃiile de comunicare dintre module, fie printr-un
control centralizat, fie în mod descentralizat.
a. Controlul centralizat, are particularităŃi ca:
- modelele expert cominică între ele prin mesaje;
- modulele expert conŃin şi un submodul dedicat comunicaŃiei cu alte module
expert;
- permite repartiŃia cognitivă în cazul cunoştinŃelor eterogene.
b. Controlu centralizat asigură:
- prin modulul supervizor armonizarea ansamblului SME;
- primeşte, transmite, colectează informaŃiile de la module;
- unele SME-uri asigură structurarea în module a cunoştinŃelor, a operatorilor de tip
ul procedurilor şi a regulilor, dar cu condiŃia ca baza de fapte să rămână unitară.

38
 1.8.3.7.Sitemele interactive de asistare a deciziilor (SIAD) şi sisteme executive
(EES sau EIS)
SIAD-ul este un sistem interactiv destinat să susŃină factorii decizionali umani în
abordarea unor probleme complexe, semistructurate sau nestructurate întâlnite în spaŃiul
lor de decizie şi pentru rezolvarea acestora îşi utilizează propia lor inteligenŃă.
SIAD-urile sunt în interacŃiune cu sistemele informŃionale ale firmei (agentului
economic) din cauză că cea mai mare parte din informaŃii este stocată şi prelucrată mai
întâi prin sistemele informaŃionale tranzacŃionale îninte de a fi transmis SIAD-ului.
SIAD-urile pot fi considerate ca aplicaŃii ale unui domeniu ştiinŃific aflat la
frontiera unor ştiinŃe cu evoluŃie spectaculoasă cum ar fi: cibernetica, inteligenŃa
artificială, micro-electronica, modelarea, informatica, etc.
Caracteristicile SIAD-ului sunt următoarele:
- datorită unicităŃii cazurilor un SIAD necesită un volum mare de informaŃii şi de
un sistem de gestine a bazelor de date;
- are un alt orizont decât alt sistem automatizat, SIAD-ul fiind direŃionat spre
rezolvarea unei noi probleme apărute;
- SIAD-ul realizează obiectivele prin regăsirea şi generarea informaŃiilor. Regăsirea
informaŃiilor este facilitată de flexibilitatea bazei de date şi a SGBD-ului, care pun
la dispoziŃie capacităŃile de accesare a informaŃiilor în moduri neobişnuite;
- majoritatea SIAD-urilor sunt construite pe modele matematice care permit
analizarea unui număr infinit de soluŃii posibile, schimbarea variabilelor unui
model mai uşor decât manipularea unui sistem real, calcularea riscului, realizarea
de costuri mai mici decât costurile similarea unui sistem real;
- într-un mediu SIAD, problemele analizate sunt în modificare permanentă, fie
pentru un nou set de condiŃii, care prezintă soluŃii unice irepetabile, fie că
problema se modifică pe măsura creşterii experenŃei decidentului;
- SIAD-ul sprijină mai degrabă, decât să înlocuiască judecata managerială.
SIAD-ul este un sistem om-maşină care prin dialog, permite factorului decizional
să-şi sporească capacitatea de raŃionament pentru identificarea şi rezolvarea problemelor
rău structurate. Expresia om-maşină pune accentul pe întietatea noŃiunii de cuplaj între un
sistem artificial şi o persoană care are propiu mod de gândire, căutând să armonizeze ceea
ce apare pe ecran şi imaginile mentale propii. NoŃiune de dialog pune în evidenŃă
caracteristicile ce depăşesc sistemele conversaŃionale, dialogul realizat prin SIAD trebuie
să permită un control împărŃit între sistem şi utilizator.
SGBD-ul trebuie să aibă interfeŃe de încărcare şi de asociere a datelor plecând de
la datele interne ale beneficiarului, ca şi datele privigeliate ale decidentului precum şi de
date externe.

39
 SIAD-ul are două tipuri de bază de date: bază de date a cantităŃii şi bază de date
separată logic cu informaŃii de sinteză.
Sistemul de gestiune a modelelor de decizie, are un ansamblu de operaŃii şi
modele de calcul pentru obŃinerea informaŃiei necesare unei decizii.
InterfaŃa decident, e o componentă ce girează partea vizibilă a decidentului.
Gestionarul de dialog, asigură legătura între date, modele şi interfaŃa decident.
Ele folosesc conceptul de inteligenŃă artificială pentru a asigura rezolvarea unor
probleme din domeniul respectiv prin intermediul modelului teoretic de decizie în
incertitudine, denumite şi modele de maximizare a speranŃei funcŃiei de utilitate,
elaborat de Neuman – Margenstern.
Fundamentarea raŃionamentului limitat foloseşte premisele:
- deciziile se referă întotdeauna la un domeniu limitat;
- viitorul este greu de anticipat;
- cerinŃele unui anuit domeniu sunt întotdeauna în contradicŃie cu cele din alt
domeniu, dacă cele două domenii se analizează separat unul de altul;
- SE este o reprezentare a comportamentului uman, comportament ce se bazează pe
modelul raŃionamentului limitat.
SIAD-urile au o structură specifică şi anume:
a. gestinarea datelor ce se compune din:
- baze de date;
- sisteme de gestiune a bazelor de date;
b. module de management, cu referire la:
- funcŃia de dezvoltare
- funcŃia de servicii;
- funcŃia de relaŃii;
- funcŃia financiar - bancară;
- funcŃia personal – resurse - umane.
c. dialogul de gestionare-decizie, care are în vedere sistemul de comunicaŃie, deci
interfaŃa om-maşină.
Sitemele informaŃionale în funcŃie de specificul lor pot conŃine: subsistemul
modelelor de management (SMM), intrefaŃa om-maşină (IOM) şi subsistemul de
modelare fundamentală (SMF).
Subsistemul modelelor de management (SMM), este format din module
cantitative ce asigură SIAD-ului propietăŃi de analiză şi modele structurate în patru clase:
- model strategice (MS), care asigură responsabilităŃile de planificare şi gestiune
pentru cel mai înalt nivel decizional, fiind de fapt modele pe termen lung;
- modele tactice (MT), care sprijină gestionarea de nivel mediu, pentru alocarea şi
controlul utilizării resurselor agentului economic;
- modelele operaŃionale (MO), care asigură gestionarea operaŃională în scopul

40
 luării deciziilor zilnice pentru activităŃile operative de la respectivul agent
economic;
- modele funcŃional (MF), care sunt modelel asociate funcŃiilor fundamentale ale
agentului economic şi anume:
- funcŃia de dezvoltare;
- funcŃia de servicii;
- funcŃia de relaŃii;
- funcŃia financiar - bancară;
- funcŃia personal – resurse - umane.
InterfaŃa om-maşină (IOM), este compusă din:
- limbajul de activare (LA), care are funcŃiile: opŃiuni de introducerea datelor şi
menŃiuni specifice funcŃiilor utilizate;
- limbajul de afişare (LF), ce este compus din funcŃiile: opŃiuni de ieşire a datelor şi
afişarea multiplă (tabele, grafice, etc.);
- limbajul de cunoştinŃe (BC), care are funcŃia de cunoştinŃe a domeniului necesar
utilizării SIAD-ului.
IOM-ul asigură următoarele funcŃii:
- interacŃiuni în diverse moduri de dialog;
- multitudinea dispozitivelor de intrare – ieşire;
- capacităŃi grafice multiple, multiferestre, etc.;
- instruire prin exemple.
Fizic, un IOM conŃine trei elemente: utilizatorul, sarcina şi aplicŃia SIAD-ului,
care sunt interconectate între ele.
Subsistemul modulelor fundamentale (SMF), care asigură crearea şi validare
bazelor cu care interacŃioneză un SIAD într-un domeniu şi anume:
- modulele de date pentru BD orientate spre obiect, cu baze de date orientate spre
obiect;
- module de cunoştinŃe multiutilizator, cu baze de cunoştinŃe;
- module de cooperare cu baze de date obiectuale şi multimedia, cu baze de dialog.
EIS (Executive Information Sistem)
EIS-urile sunt aplicaŃii destinate să pună la dispoziŃia managerilor toate
informaŃiile de care ei au nevoie pentru a-Ńi duce la bun sfârşit misiunea.
EIS-ul este un mijloc care permite factorilor decizionali să dispună sub o
formă convenabilă şi interactivă de indicaŃii cheie pentru firmă (agent economic),
privind produsele, profitul, cifră de afaceri, etc., indicatori extraşi din bazele de date
operaŃionale ale firmei, oferite diferitelor compartimente (producŃie, desfacere,
marketing, etc.), sau din băncile de date externe (cursul valutar, bursa de mărfuri,
etc,).
Caracteristicile principale ale acestuia sunt:

41
- calitatea prezentării, obŃinută prin utilizarea pictogramei pentru ghidarea în
aplicaŃie, a graficelor pentru analiza tendinŃelor, etc.;
- o ergonomie adaptată, care permite o înşiruire instantaneea modului de utilizare a
aplicaŃiei;
- posibilităŃi de zoom, asupra datelor, care se mai numeşte drill down;
- asigură condiŃii pentru conducerea prin excepŃie;
- conŃine o serie de funcŃii simple de modelare şi simulare precum şi de funcŃii
birotice.
Structura tehnologică a EIS-ului se bazează pe conceptul de hipertext. Acest
concept determină o mutaŃie profundă în modul de acces a informaŃiei.

EIS-ul este structurat pentru a permite managerului să cunoască starea de fapt

a firmei (interne sau externe), în timp se SIAD-ul este cel mai adesea dedicat unui tip
de problemă pentru a permite analize mai complexe.

SIAD-urile servesc la culegerea informaŃiei, la manipularea sub formă

multidimensională, la analiza ei, la modelare şi simulare, iar EIS-urile sunt înainte
de toate produse informatice de prezentare a unei informaŃii filtrate.
EIS-ul este răspunsul la nevoile tuturor responsabilităŃilor care trebuie să
acceadă uşor şi repede la informaŃie pertinentă, fără să fie nevoiŃi să înveŃe utilizarea
unui sistem informatic şi corespunde unui evantai care cuprinde de la managerul
general până la responsabilul de entităŃi operaŃională.

1.8.3.7.1. Sistemul informaŃional contabil

Contabilitatea ca principala sursă de informaŃii privind activitatea oricărei
firme, devine un instrument esenŃial în procesul elaborării deciziilor, în analiza şi
evaluarea performanŃei acesteia.

Contabilitatea este partea integrantă a sistemului informaŃional al firmei, deci,

ea poate deveni la rândul ei un sistem şi anume Sistemul InformaŃional Contabil
(SIC).

Acesta poate fi definit ca un ansamblu organizat de resurse: umane,

materiale, date contabile, mijloace şi proceduri de culegere, memorare, prelucrare
şi comunicare a informaŃiei contabile.
Contabilitatea este deci, un subsistem informaŃional integrat în sistemele de
reglare, care asigură: culegerea, stocarea, prelucrarea şi comunicarea informaŃiilor
privind gestiunea patrimoniului şi a proceselor interne care au loc, precum şi

42
informaŃii privind reglementare raporturilor financiare şi juridice cu alte firme din
cadrul macrosistemului.

În practică avem sisteme de contabilitate cu un singur circuit şi cu două

circuite.

Sistemul cu un singur circuit (monoist, integrat), care organizează conturile

intr-un flux al circuitului economic: capital – aprovizionare – producŃie – desfacere -
încasare, atât pentru operaŃiile ce privesc relaŃiile cu terŃii, cât şi pentru cele ale
gestiuni interne.

Sistemul cu dublu circuit (dualist), care organizează conturile în circuite

distincte, anume: un circuit cuprinde conturile care au ca obiect operaŃiile
patrimoniale legate de schimburile şi relaŃiile cu terŃii, precum şi rezultatele financiare
(contabilitatea financiară) şi altul care conŃine conturile unde se înregistrează
producŃia, costurile şi rentabilitatea produselor (contabilitatea de gestiune).
Primul este în Ńările anglo-saxone, iar al doilea în Ńările ComunităŃii Europene.

Transformările profesie de contabil se pot reliefa cu uşurinŃă dacă se

scindează evoluŃiile previzibile ale contabilităŃii pentru a le studia separat. Sistemul
contabil poate fi descompus în şapte nivele, astfel:
- aplicaŃie;
- prezentare;
- control;
- gestiune; AplicaŃie contabilă
- conformitate;
- logic;
- fizic.
Nivelul fizic, conŃine caracteristicile şi tehnicile înŃelegerii suportului
contabil;
Nivelul logic, asigură descrierea programelor necesare exploatării nivelului
fizic, utilizabile într-o firmă sau companie.
Nivelul conformitate, ce conŃine regulile şi principiile contabile generale.

Nivelul gestiune, care regrupează toate regulile contabile interne ale firmei
sau companiei.

Nivelul de control, care regrupează regulile de control necesare pentru

gestiunea informaŃiilor care intră sau ies din firmă sau companie.

Nivelul de prezentare, care ne prezintă modul de afişare a datelor.

43
 Nivelul aplicaŃie, care conŃine parametrii şi serviciile utilizate în programele
informatice ale firmei sau companiei.

Aceste şapte nivele sunt obligatorii pentru formarea ansamblului numit

contabilitate.

AgenŃii inteligenŃi sunt mici programe prevăzute pentru a îndeplini unele

sarcini ale utilizatorului, asigurând şi anticipând operaŃiile. Ei au patru caracteristici
importante, anume:
- autonomia, care acŃionează fără intervenŃiei exterioară;
- asistă pe utilizator la îndeplinirea sarcinilor curente;
- autoadaptabil, deci se dezvoltă permanent în contact cu utilizatorul;
- inteligenŃă condiŃionată, deci poate lua decizii în anumite condiŃii în locul
utilizatorului.
Avem două tipuri de agenŃi, anume:
- sedentari, care sunt destinaŃi să faciliteze convivalitatea dintre utilizator şi
sistemul să de calcul;
- itineraŃi, care sunt indispensabili în contextul intranetului.
Aceştia pot să-şi găsească un loc foarte convenabil când aplicaŃiile informatice
fac apel la componente de provenienŃă diferă, care este dotat cu anumite capacităŃi,
agentul sesizează un anumit comportament sau acŃiune care se repetă, pe care le
compară cu regulile sale şi baza sa de cunoştinŃe. DotaŃi cu inteligenŃă artificială sau
nu, agenŃii vor modifica sarcinile profesiei de contabilitate.

1.8.3.9. Alte sisteme informatice

Firma mai poate folosi şi alte sisteme informatice destinate activităŃilor de birou şi
cele destinate cercetării dezvoltării. Mai opt exista sisteme informatice ce ajută diferite
persoane şi funcŃii.
Sistemele informatice de birou sunt proiectate să ajute personalul ce lucrează cu
datele din sistemul obiect. Ele se bazează pe procesarea documentelor, pe comunicaŃii şi
pe stabilirea planului de muncă. Documentele sunt procesate folosind un procesor de
texte, tabele de calcul, tehnologii de prelucrare a imaginilor, etc. ComunicaŃiile
realizându-se prin poştă electronică, mesagerie vocală şi video conferinŃă.
Sistemele informatice destinate cercetării dezvoltării, sunt folosite de cercetători
şi personalul ce lucrează în acest domeniu. Tot aceştia pot folosi sisteme bazate
cunoştinŃe pentru a crea informaŃii în domeniul lor.

44
 1.8.4. Ciclul de viaŃă al unui sistem informatic
El este un proces logic prin care analiştii de sistem, inginerii soft, programatorii
de aplicaŃii şi utilizatorii finali construiesc sistemul informatic. Acesta este un instrument
esenŃial pentru managementul proiectului, instrument ce se utilizează pentru planificarea,
execuŃia şi controlul desfăşurării proiectelor de sistem informatic.
Există o gamă largă de modele ale ciclului de viaŃă al sistemului informatic şi
toate au comun următoarele faze:
- definirea cerinŃelor utilizatorilor;
- specificarea cerinŃelor sistemului;
- specificarea cerinŃelor soft;
- proiectarea generală;
- proiectarea de detaliu;
- realizarea componentelor sistemului informatic;
- testarea componentelor;
- integrarea componentelor şi testarea finală;
- instalarea şi testarea produsului la beneficiar;
- exploatarea şi întreŃinerea sistemului;
- dezvoltarea sistemului în vederea perfecŃionării sale.
De regulă aceste faze se regăsesc în marea majoritate a modelelor asociate ciclului
de viaŃă al sistemului informatic şi sunt reunite în cadrul unor etape şi anume:
- analiza sistemului (conŃine fazele 1-3);
- proiectarea generală (conŃine faza 4);
- proiectarea de detaliu (conŃine faza 5);
- realizarea sistemului informatic (conŃine fazele 6-8);
- instalarea sistemului la beneficiar (implementarea sa) conŃine faza 9;
- exploatarea şi întreŃinerea sistemului conŃine faza 10;
- dezvoltarea sistemului conŃine faza 11.
Schematic acestea se pot parcurge conform figurii următoare:

1. Elaborarea temei de realizare

(Strategia de planificare a proiectului)

6. Exploatarea, întreŃinerea şi 2. Studiul şi analiza sistemului existent

dezvoltarea sistemului informatic

3. Proiectarea sistemului informatic

5. Implementarea
sistemului informatic

4. Realizarea sistemului informatic

45
 În dezvoltarea şi perfecŃionarea ştiinŃei conducerii unui suport deosebit l-a
adus informatica, care astăzi a devenit cel mai important instrument de investigare şi
cunoaştere ştiinŃifică a fenomenelor şi proceselor de mare complexitate, ce se
desfăşoară în societate îndeosebi în domeniul economic.

Informatica are o producŃie proprie specifică, ce e legată de prelucrarea automată

a datelor, folosind în acest scop mijloace de muncă şi tehnologii adecvate.
Această producŃie se subdivide în:
- proiectarea şi realizarea de sisteme informatice noi sau perfecŃionarea celor
existente;
- prelucrarea automată a datelor, având ca scop obŃinerea informaŃiilor necesare
activităŃii de conducere şi de execuŃie din unităŃile economice.
Principalele mijloace de muncă folosite de informatică sunt:
- calculatoarele electronice de orice tip;
- unităŃile periferice corespunzătoare;
- programele sau pachetelor de programe cu ajutorul cărora se asigură facilitatea
necesară a echipamentelor fizice.
Obiectul muncii în informatică are caracter informaŃional, este înregistrat pe un
suport fizic specific sub formă de date pentru producŃia de prelucrare automată şi
programe, reguli, proceduri de utilizare şi exploatare, pentru lucrările de proiectare şi
realizare de sisteme informatice.
Obiectivele principale ale sistemelor informatice economice constau în creşterea
operativităŃii în informarea conducerii şi luarea deciziilor la toate nivelurile, creşterea
eficienŃei economice în toate domeniile de activitate, reducerea volumului documentelor
şi corespondenŃei scrise, utilizarea eficientă a personaluluui cu înaltă calificare prin
eliberarea sa de activităŃile de rutină.

46
TEMA 2. ANALIZA SISTEMULUI EXISTENT

2.1. Găsirea unor proiecte de dezvoltare

Aici problema esenŃială constă în nominalizarea celor ce pot fi abilitaŃi să facă
propuneri de proiecte. Practica ne arată că aceştia se pot grupa în patru categorii, astfel:
- un reprezentant al TOP-MANAGERILOR, fie directorul general a firmei mici şi
mijlocii sau un director pentru firmele mari;
- un comitet de organizare ce se crează special de şefii unor compartimente
interesate;
- compartimentele beneficiare printr-un şef al grupului beneficiar sau un comitet
de iniŃiativă ce decide proiectele propuse;
- grupul de dezvoltare a sitemului sau reprezentantul compartimentului de
informatică.
EsenŃa variantelor de proiectare propuse de cele patru situaŃii este următoarea:
Propuneri Metodă de alegere proiect Caracteriticile proiectului
De sus în jos Top- managerii Orientată puternic pe strategii
Proiecte de dimensiuni mari
Proiecte de durată
Comitetul de iniŃiativă Orientare mixtă
Schimbări organizatorice mari
Analiza formală a costurilor
Avantajele proiectelor
Proiecte mai mari şi riscante
De jos în sus Departamentul Limitată, neorientat strategic
beneficiarului
Realizare rapidă
CâŃva beneficiari reprezintă niveluri ale
conducerii şi funcŃiile firmei
Grup de dezvoltare Integrarea în sistemul expert
PuŃine întârzâieri în realizarea proiectului
Mai puŃin interesat de analize de cost-avantaje

47
 2.2. Ierarhizarea proiectelor
Scopul acesteia este de a scoate în evidenŃă importanŃa propunerilor şi va fi
sugerată de cei ce fac propuneri, arătând punctele de vedere ale acestora.
La uniformizarea operaŃiilor de evaluare a proiectelor, este recomandabilă
respectarea unor criterii ca:
- alinierea strategică, care ne sugerează măsura în care proiectul atinge
obiectivele strategice ale firmei, precum şi scopurile acesteia pe termen lung;
- câştiguri posibile, care ne arată gradul cu care proiectul contribuie la creşterea
profitului, la îmbunătăŃirea calităŃii serviciilor, precum şi durata de înregistrare a
acesteia;
- disponibilitatea resurselor, care prezintă tipurile şi mărimea resurselor
solicitate, precum şi disponibilitatea lor;
- dimensiunea proiectului sau durata sa, care prezintă numărul de persoane
necesare şi durata de finalizare a acestuia;
- dificultăŃi tehnice sau riscuri, care ne prezintă nivelul acestor dificultăŃi de
realizare cu succes a proiectului într-un anumit timp şi restricŃiile de resurse.
Momentele evaluării proiectelor sunt diferite, dar de regulă, comitetele de
organizare se reunesc lunar sau trimestrial, pentru a face evaluarea noilor propuneri, faŃă
de cele existente şi pentru urmărirea proiectelor în execuŃie.

2.3. Alegerea proiectelor

Se recomandă evidenŃierea distinctă a proiectelor pe termen lung de cele pe
termen scurt, iar de aici se vor alege proiectele ce ating obiectivele firmei. Trebuie să
urmărim modul în care proiectele analizează dinamica firmei
Rezultatele primei etape ale ciclului de viaŃă al dezvoltării sistemelor, este
concretizată în planificarea calendaristică a proiectelor, venite de sus în jos şi de jos în
sus, ca să fie trecute în o a doua etapă a ciclului de viaŃă.
2.4. Organizarea şi planificarea sistemului
În urma experenŃei s-a ajuns la concluzia că planificarea proiectelor nu se
derulează după un proces sistematic care duce la o alocare neadecvată a resurselor
existente.

48
 Avem unele constatări că proiectele cuprind soluŃii ce rezolvă doar probleme
izolate ale firmelor, fără o integrare în strategiile de dezvoltare a întregului sistem.
ÎmbunătăŃirea sistemului de identificare şi alegere a proiectelor, necesită luarea în
considerare a următorilor factori:
- costul sistemelor informatice, care atinge aproximativ 41% din cheltuielile
totale ale firmei;
- sistemele nu pot controla aplicaŃiile ce depăşesc firma;
- sistemele nu rezolvă problemele stringente şi nu au aplicaŃii ce să permită
sprijinirea strategiiei firmei;
- redundanŃa datelor este foarte mare, iar firma nu crede în caliatea ei;
- costul de întreŃinere al sistemului a ieşit de sub control, datorită învechirii lui
şi a proastei planificări, necesitând revizuirea sa;
- părŃile rele ale aplicaŃiilor menŃinute mult timp, determină beneficiarii să-şi
facă propriile sisteme sau să cumpere alte aplicaŃii incompatibile cu sistemul
existent.
Proiectele propuse pentru rezolvarea unor probleme trebuie să fie identificate şi
selectate în strânsă legătură cu cadrul organizatoric existent, care presupune abordarea
concurenŃială a planificării strategice a firmei şi a planificării sistemelor.

2.4.1. Planificarea sistemelor

Aceasta joacă un rol major în realizarea operaŃiunilor de identificare şi alegerea a
proiectelor. Ea fiind un ansamblu ordonat de mijloace de evaluare a cerinŃelor
informaŃionale ale unui agent şi defineşte sistemele, bazele de date şi tehnologia ce
satisface aceste cerinŃe.
IBM-ul are ca concepte cadru ale arhitecturii sistemelor informaŃinale, ce sunt
considerate ca un întreg şi reuneşte următoarele trei elemente: date, procese, reŃea.
Acestea caracterizează toate strategiile şi felul de planificare a firmei, folosind
diverse reprezentări de flux adecvat modelului economic şi tehnologic al sistemului
informaŃional.

2.4.1.1. Prezentarea situŃiei curente

Cea mai răspândită modalitate de prezentare a situaŃiei existente a firmei este
cunoscută cu numele de planificarea top-down. Ea urmăreşte determinarea cerinŃelor
informaŃionale ale firmei, începându-se cu analiza profundă a misiunii firmei, obiectivele
sale şi strategiile sale, precum şi stabilirea cu exactite a informaŃiilor necesare atingerii
obiectivelor.

49
 Opusa acesteia este metoda planificării bottom-up, ce presupune identificarea
problemelor firmei şi a posibilităŃilor oferite la definirea proiectelor. Această metodă este
mai scurtă şi mai ieftină, oferind avantjul de a se şti exact problemele cu care se
confruntă firma. Dezavantajul acesteia fiind că nu dă un punct de vedere de ansamblu la
nivelul firmei.
Prezentarea situaŃiei curente începe cu alegerea echipei de planificare, în care sunt
incluşi executanŃi însărcinaŃi să descrie modelul situaŃiei existente.
Echipa trebuie să:
- revadă toată documentaŃia agentului;
- interviuri pentru manageri, executanŃi şi client;
- analiza situaŃiei concurenŃională a pieŃei şi a produselor.
ObŃinere informaŃiilor concludente despre situaiŃia curentă ce sunt necesare
identificării şi localizării amplasamentului firmei, unităŃile sale componente, funcŃiile,
procesele, datele, sistemele informaŃionale.
După identificarea informaŃiilor de nivel superior, ele se descompun în păŃi
componente pentru a înlesni o planificare detaliată. În urma alcătuirii listelor anteriore, se
constituie seturi de matrici, pentru scoaterea în evidenŃă a legăturilor existente între
diferitele elemente ale firmei. Avem următoarele matrici tipice:
- amplasare – funcŃie, ce identifică funcŃiile firmei executate în diferite locuri de
amplasare a afacerii:
- amplasare – unitate componentă (organizatoric), ce identifică toate
componentele amplasate într-un anumit loc sau care au legătură cu acel loc;
- componentă organizatorică – funcŃie, ce ne identifică relaŃiile existente între
entităŃile organizatorice şi fiecare funcŃie a firmei;
- funcŃie – obiectiv, care ne arată funcŃiile esenŃiale sau cele pe care dorim în
viitor ale atinge pentru obŃinerea fiecărui obiectiv;
- funcŃie – proces , ce ne arată fiecare proces folosit în realizarea fiecărei funcŃii;
- funcŃie – entitate date, ne identifică toate funcŃiile ce folosesc toate tipurile de
date necesare acestora;
- proces – entitate de date, ne identifică datele culese, utilizate, actualizate sau
şterse de fiecare proces;
- proces – sistem informaŃional, ne identifică datele create, actualizate, consultate
sau şterse din fiecare sistem;

50
 - sistem – obiective, ne identifică sistemele după modul în care acestea contribuie
la atingerea obiectivelor.

2.4.1.2. SituaŃiile Ńintă şi restricŃiile lor

Acesta este următorul pas în procesul de planificare a sistemului, reflectând starea
viitoare a firmei.
Ele prezintă starea viitoare dorită a amplansamentelor afacerilor, a componentelor
organizatorice, a funcŃiilor , proceselor, datelor, sistemelor, în strânsă legătură cu
restricŃiile şi tendinŃele firmei, ale mediului unde îşi desfăşoară activitatea, factorii de
timp, resurse, evoluŃie tehnologică, concurenŃă, etc.. Apoi se va actualiza matricile, astfel
ca să existe o corelaŃie strânsă între informaŃiile ce descriu starea viitoare a firmei.
Planificatorii vor scoate în evidenŃă diferenŃele dintre listele şi matricile curente şi
cele viitoare, pentru identificarea proiectelor şi strategiilor de tranziŃie.

2.5. IniŃierea proiectului

După alegerea proiectului se trece la faza de iniŃiere, care presupune desfăşurarea
unei activităŃi laborioase, ce este efectuată de managerul proiectului şi care răspunde de:
- eleborarea unor studii de fezabilitate generale;
- eleborarea planurilor detaliate ale proiectelor;
- găsirea celor mai buni membrii ai echipei de proeictare.
Managerul trebuie să desfăşoare activităŃi ca:
- conducere;
- administrare;
- relaŃii bune cu clienŃii;
- rezolvarea problemelor tehnice;
- managementul conflictelor de interese;
- managementul echipei;
- managementul riscului şi al schimbării.
Un manager trebuie să aibă următoarele calităŃi:
- analitice;
- manageriale;
- tehnice;
- interpersonale.
În această fază se desfăşoară următoarele activităŃi:
- stabilirea echipei de iniŃiere a proiectului;
- stabilirea bunelor relaŃii cu beneficiarul;
- stabilirea procedurilor mangeriale;
- stabilirea cadrului de desfăşurare a proiectului şi a manualului de operare al

51
 acestuia.
Manualul de operare trebuie să conŃină următoarele elemente;
- prezentarea generală a proiectului;
- planurile iniŃiale şi cererile de serviciu ale sistemului;
- aria şi riscurile proiectului;
- proceduri manageriale;
- descrierea datelor;
- corespondenŃa echipei;
- rapoarte de lucru;
- planificarea calendaristică a proiectului.

2.6. Planificarea proiectului

Aceasta este un proces diferit de planificarea generală şi va cuprinde o evaluare a
cerinŃelor informaŃionale ale sistemului la nivelul intregii firme.
Ea cuprinde următoarele activităŃi:
- descrierea ariei de întindere a variantelor şi fezabilităŃile proiectului;
- descompunerea proiectului în activităŃi uşor executabile şi controlabile;
- estimarea resurselor şi crearea unui plan al resurselor;
- realizarea unei prime planificări calendaristice;
- realizarea unui plan al comunicărilor;
- desterminarea standardelor şi procedurilor proiectului;
- identificarea şi evaluarea riscului;
- crarea unui buget preliminar;
- întocmirea rapoartelor de activitate;
- definitivarea planului de bază al proiectului.
După această activitate urmează cea de execuŃie a proiectului, când se pune în
aplicare planul de bază al acestuia.

2.7. Analiza de fezabilitate

Un proiect poate să coaste miliarde de lei şi se poate realiza pe parcursul a 3-6
ani, pentru a fi complect. Atunci este normal ca managerii să demareze proiectare
sistemului după ce se efectuiază studuil de fezabilitate.
Acesta are rolul de asigurare a unor informaŃii obiective necesare cunoaşterii
realităŃii în demararea unui proiect sau nu, sau dacă el mai poate continua sau dacă a fost
întrerupt.
Fezabilitatea proiectului poate fi studiată în orice fază a elaborării sale, dar
studiile se efectuiază de regulă în momente certe.

52
 La alegerea unui proiect, se va efectua un studiu preliminar de fezabilitate, care
va stabili dacă proiectul atinge obiectivele propuse de firmă. Analiza poate fi oricât de
subectivă, fiind-că proiectul ne este prezentat în amănunŃime la demararea sa.
Posibilitatea unor analize de fezabilitate concludente, cere efectuarea studiilor de
fezbilitate în diverse faze ale ciclului de viaŃă a sistemelor.
Acest studiu trebuie să conŃină următoarea documentaŃie:
- definirea problemei;
- descrierea cerinŃelor sistemului;
- descrierea soluŃiilor sistemului propus;
- explicaŃia critică a motivării studiului intreprins;
- cuantificarea tuturor costurilor materiale şi beneficiile aferente;
- lista costurilor şi beneficiilor necuantificate.

2.7.1. Felurile analizei de fezabilitate

Problemele ce se evaluiază cu studiul de fezabilitate include: fezabilitatea tehnică,
economică, de exploatare, a legalităŃii şi a programării.
1. Fezabilitatea tehnică, are ca problemă esenŃială, dacă sistemul poate fi eleborat
şi implementat de beneficiar, prin folosirea tehnologiei existente, fiind-că progresele
tehnologice sunt mult mai rapide decât posibilităŃile financiare ale beneficiarului pentru a
se introduce.
2. Fezabilitatea economică, ce ridică două probleme, una ce justifică sistemul
propus, timpul, banii, alte resurse şi costurile necesare implementării. Cealaltă, existenŃa
fondurilor necesare la beneficiar pentru elaborarea şi implementarea sistemului, deoarece
sunt cerinŃe de fonduri şi pentru alte proiecte.
3. Fezabilitatea exploatări, ce porneşte de la întrebarea: Este posibil ca noul
sistem să fie utilizat de persoanele cărora le este adresat? Deoarece schimbarea implică
şi o doză de risc.
4. Fezabilitatea legalităŃii, ce urmăreşte să stabilească dacă se pot înregistra
conflicte între sistemul propus şi posibilităŃile firmei de a nu avea anumite conflicte faŃă
de obligaŃiile legale.
5. Fezabilitatea programării, ce răspunde la întrebarea: Se poate proiecta şi
implementa sistemul în timpul alocat? Ce din păcate, nici tehnologiile noi nu aduc
reducerea majoră a timpului de proiectare şi implementare, ca motivaŃie ar fi, neadaptarea
personalului la acestea.

53
 2.7.2. Stabilirea costurilor şi beneficiilor proiectului
Cadrul legal de bază îl constiutui modelul bugetelor de capital.
Modelul presupune estimarea cu rigurozitate a costurilor iniŃiale, a celor de

exploatare, precum şi a altor consumaŃii de valori, a economiilor şi a beneficiilor pentru

fiecare an de utilizare a sistemului.

Cheltuielile iniŃiale şi de exploatare au următoarea structură:

- echipamente
- costurile îmbunătăŃirii sistemului;
- software;
- documentaŃie;
- personal;
- pregătirea locului de muncă;
- cheltuieli de instalare;
- testarea sistemului;
- materiale de birou;
- regie;
- siguranŃă şi întreŃinere;
- financiare.
Cheltuielile iniŃiale sunt cele cu echipamentele, cele cu exploatarea dacă sistemul
e închiriat, apoi cheltuielile cu personalul şi cheltuili cu testarea, acestea fiind cele mai
importante.
Unele beneficii aduse de sistem sunt:
- economie din reducerea personalului funcŃionăresc;
- creşterea capitalului circulant prin reducerea stocurilor, a soldurilor, etc.;
- servicii de bună caliatate prestate clienŃilor;
- creşterea productivităŃii muncii în Ńinerea evidenŃei şi efectuarea analizelor;
- îmbunătăŃirea procesului de luare a deciziei;
- control eficient în utilizarea programelor speciale;
- reducerea costurilor de exploatare.

2.8. Moduri de reprezentare a planurilor şi programelor calendaristice

Conducătorul de proiect are la îndemână o mare varietate de tehnici de
reprezentare şi descriere a planurilor de proiect.
DocumentaŃia planificării poate fi alcătuită din:

54
 - rapoarte grafice (Gantt şi PERT);
- rapoarte sub formă de text.
Digrama Gantt este o maodalitate de reprezentare grafică a proiectului cu ajutorul
unor bare orizontale, prin care sunt prezentate activităŃile, iar lungimea lor este
proporŃională cu timpul alocat acelei activităŃi. Putându-se utiliza diferite culori, forme
sau umbre, ce vor scoate în evidenŃă unele activităŃi.
Aceste diagrame nu arată ordinea activităŃilor, ci data începerii şi finalizării lor.
Ele sunt recomandate pentru proiecte simple sau pentru unele componente ale unor
proiecte mari.
Diagrama PERT (Program Evaluation Review Technique) este o altă modaliate
de reprezentare grafică a activităŃilor unui proiect şi a relaŃiilor dintre acestea. EsenŃa sa
constă în faptul că scoate în relief şi ordinea de execuŃie a activităŃilor, prin prezentarea
predecesorilor şi a succesorilor.
PERT prezintă secvenŃele de activităŃi componente ale unui proiect sub formă de
reŃea de săgeŃi şi noduri. SăgeŃile prezintă sarcinile sau activităŃile ce presupun anumite
resurse şi un tip de execuŃie, iar nodurile reŃelei reprezintă evenimentele sau reperele
proiectului.
Evenimentul este un punct în timp, dar pentru el nu se alocă timp de execuŃie.
Primul aspect al tehnicii PERT este de analiză a reŃelei prin prisma timpilor
necesari fiecărei activităŃi şi a proiectului în întregime. Fiecarea activitate are un timp de
realizare în ore, zile, săptămâni, luni. Apoi se va stabili drumul critic al reŃelei, deci,
calea activităŃilor de la începutul şi până la sfârşitul reŃeliei, ce necesită volumul maxim
de timp consumat.
Întârzâerea în execuŃie a unei activităŃi critice duce la influienŃarea întregului
proiect.
Diagrama PERT este prefelabilă celei Gantt sau invers, în funcŃie de următoarele
aspecte:
- Gantt vizualizează durata activităŃii, iar PERT vizualizează dependenŃa unor
activităŃi de altele
- Gantt evidenŃiază suprapunerea activităŃilor în timp, PERT nu, dar poate
prezenta în paralel activităŃile respective;
- unele diagrame Gantt arată şi diferenŃele de timp, PERT arată aceste elemente
prin menŃionarea datelor în interiorul dreptunghiurilor.
Modificările termenilor, activitătilor, etc., pot fi uşor calculate şi corelate imediat
cu celelalte, prin folosirea softului Microsoft Project for Windows.

55
 2.9. Scopul şi fazele de realizare a analizei
2.9.1. Analiza – diagnostic informaŃională
Aceasta constituie o adaptare a tehnicii analizei – diagnostic, care este o tehnică
de analiză economică folosită la studiul sistemului informaŃional-decizional deci, este un
tip de analiză-diagnostic specializată.
Analiza-diagnostic este orientată către probleme de organizare şi conducere ale
unităŃii economice şi constă în controlarea şi evaluarea nivelului de funcŃionare a
sistemului de conducere şi a celui condus, identificarea şi localizarea fenomenelor
negative şi a cauzei apariŃiei lor (diagnosticare), precum şi în elaborarea unor
recomandări menite să permită o funcŃionare eficientă a sistemelor respective.
Studiul sistemului condus nu constituie un scop în sine al analizei - diagnostic, ci
e legat de studiul sistemului de conducere, deoarece un sistem de conducere poate fi
studiat astfel:
- direct, prin analiza activităŃii propiu-zise a organelor de conducere;
- indirect, prin analiza activităŃii şi a rezultatelor sistemului condus, plecând de
la premisa că aceste reprezintă reflectarea activităŃii de conducere.
Deci, analiza - diagnostic este alcătuită din două părŃi:
- stabilirea diagnosticului, a stării sistemului studiat şi a perturbaŃiilor
intervenite, care determină starea;
- elaborarea recomandărilor.
Analiza-diagnostic informaŃională constă în cunoaşterea sistemului informaŃional-
decizional şi evaluarea lui din punct de vedere al eficienŃei şi a utilităŃii sale pentru
sistemul de conducere.
Ea realizează doar partea de diagnostic, în timp ce elaborarea măsurilor de
prevenire / înlăturare a perturbaŃiilor este inclusă implicit în proiectul noului sistem.
Analiza-diagnostic informaŃională se încadrează în metoda mixtă de abordare a
sistemului-obiect cu punctul de plecare de la componenta critică, deoarece:
- poate urma după o analiză-diagnostic tehnico-economică, efectuată în cadrul
acŃiunilor pregătitoare realizării sistemului informatic cu scopul de a delimita
domeniile critice, ea axându-se pe aspectele informaŃionale ale acestor
domenii;
- poate pleca de la premisa că sistemul informaŃional-decizional al unităŃii este
o componentă c e trebuie efectuată, ea având scopul de a delimita
componentele critice ale sistemului informaŃional-decizional, pentru
orientarea analizelor în etapele următoare.
Scopul analizei-diagnostic informaŃională, este:
- de a oferi o imagine completă a organizării şi funcŃionării sistemului existent;
- de a evidenŃia defectele de funcŃionare şi carenŃele de organizare ale acestui

56
 sistem;
- de a stabili cerinŃele pentru realizarea sistemului informatic.
Analiza-diagnostic informaŃională îşi propune stabilirea stări sistemului
informaŃional-decizional şi a perturbaŃiilor care conduc la aspecte negative.
Obiectivele acesteia sunt diferenŃiate în funcŃie de aria de cuprindere a acesteia:
- cea generală urmăreşte să stabilească aspectele informaŃional-decizionale şi
de conducere la nivelul întregii unităŃi şi legat de aceasta: obiectivele şi
orientarea generală a unităŃii, precum şi aspectele de organizare şi conducere
la nivelul unităŃii;
- cea parŃială urmăreşte să stabilească problemele de prelucrare a informaŃiilor
relative la deciziile existente la nivelul domeniului şi legat de aceasta: modul
de organizare şi conducere al activităŃilor din acel domeniu, precum şi modul
de aplicare a metodelor şi tehnicilor de organizare şi cunducere în raport cu
cerinŃele domeniului.
Ea studiază ambele structuri ale unităŃii, funcŃională şi organizatorică, însă doar în
legătură cu structurarea pe criterii organizatorice a activităŃii, deciziilor şi informaŃiilor.
Etapele de realizare a analizei sunt de obicei cele ala analizei-diagnostic în
general, dar o serie de paşi sunt omişi sau au alt conŃinut decât al analizei tehnico-
economice. Ea se încadrează în metoda mixtă de abordare a sistemului-obiect cu punct de
plecare de la componenta critică.
Etapele de realizare sunt:
a. Pregătire analizei, care constă în: formarea echipei şi organizarea analizei şi

elaborarea formularelor speciale de culegere a datelor;

b. Analiza sistemului existent, care constă în: culegerea informaŃiilor,

sistematizarea informaŃiilor culese şi evaluarea sistemului existent. Evaluarea
constă în: evaluarea funcŃionării sistemului existent cu diverse criterii de evaluare
şi stabilirea aspectelor critice ale sistemului analizat (analiza critică a sa), pe baza
diferitelor criterii şi cerinŃe.
Activitatea de analiza-diagnostic informaŃională se încheie practic cu o sinteză sau
raport de analiză, care cuprinde:
- generalităŃi;
- prezentarea sistemului informaŃional-decizional;
- analiza critică a sistemului existent;
- restricŃii şi condiŃii de introducere a noului sistem.
Avantajul acestei analize constă în faptul că, prin evidenŃierea aspectelor negative
şi gruparea lor în puncte critice, facilitează şi orientează analizele din următoarele etape

57
de realizare a sistemului informatic. RestricŃiile în aplicarea aceste tehnici sunt
determinate de:
- necesitatea includerii în echipă a unor specialişti în domeniul analizat, chiar în
condiŃiile când analiştii sunt familiarizaŃi cu acel domeniu;
- necesitatea delimitării prealabile a domeniilor analizate.

2.9.2. Analiza celulară

Tehnica analizei celulare este una de analiză complexă, utilizată în cadrul metodei
de abordare descendentă a sistemului-obiect, atât pe componente cât şi pe activităŃi şi
care oferă informaŃiile necesare:
- proiectarea sistemelor informatice complexe pentru unităŃi economico-sociale;
- raŃionalizarea sistemului existent, respectiv reordonări fluxului de informaŃii şi
standardizării evidenŃelor;
- simulării unor posibile reorganizări ale unităŃii, precum şi îndeplinirii
sarcinilor de serviciu, pentru lucrătorii unităŃii după efectuarea acestor
reorganizări.
Această tehnică este de abordare top-down a sistemului obiect şi utilizează
conceptele de structurarea, orientat pe organism şi cel orientat pe activitate, iar analiza se
va face în trei etape:
- prima, tratează structura organizatorică a întregului sistem studiat;
- a doua, tratează structura funcŃonală a sistemului şi/sau a subsistemelor;
- a treia, efectuiază analiza informaŃiilor vehiculate în sistem, informaŃii care
constituie legătura între cele două structuri.
Scopul aceste tehnici este obŃinerea unor imagini analitice descriptive, detaliate,
despre sistemul obiect, în general şi al sistemului informaŃional-decizional în special, atât
ca organizare cât şi ca funcŃionare. Ea se poate folosi astfel:
-la realizarea sistemelor informatice complexe pentru unităŃi economico-
sociale;
- la realizarea bazei de date a sistemului informatic, datorită faptului că
foloseşte, la determinarea cerinŃelor, o abordare pornind de la analiza datelor.
Elementele de bază a unei astfel de structuri este celula, adică elementul
component de pe ultimul nivel de agregare, ce nu se mai poate divide.
O celulă este descrisă prin: intrările (X), ieşirile (Y) şi operatorul (T), astfel:
X T Y
t

Intrările celulei suferă o serie de transformări devenind ieşirile celulei.

Fiecare celulă se leagă de alte celule doar prin intrări şi ieşiri, formând structuri
de celule, de tip:

58
 - lanŃuri de celule (deci legate în serie);
- arbori de celule (deci legate în paralel);
- structuri complexe (agregări ale primelor două).
Descrierea sistemului este făcută iterativ pe principiul descompunerii top-down,
în următoarele etape:
- delimitarea sistemului analizat;
- stabilirea structurii sistemului studiat;
- stabilirea intrărilor şi transformărilor succesive ale intrărilor şi ieşirilor la
nivelul subsistemelor.
Paşii de realizarea a aceste analize sunt:
- culegerea datelor;
- sistematizarea informaŃiilor;
- evaluarea sistemului informaŃional-decizional cu diagnosticarea acestuia;
Rezultatul aplicării aceste tehnici constă în imaginile analitic-descriptive ale
sistemului obiect.
Tehnica analizei celulare oferă o imagine completă şi foarte detaliată a sistemului
obiect, se foloseşte pentru sistemele complexe. Ea este o tehnică foarte laborioasă şi
necesită multă răbdare pentru completarea corectă şi completă de culegere specifice.

2.9.3. Tehnici de analiză ce pot fi utilizate şi în etapa de proiectare

Procesul de analiză poate fi sistematizat astfel:
- stabilirea funcŃiei de analizat;
- detalierea funcŃiei prin analiză, iar funcŃiile obŃinute sunt toate părŃi ale
funcŃiei iniŃiale;
- reprezentarea rezultatului analizei într-o formă grafică adecvată.
Procesul de proiectare se realizează prin luarea în considerarea a unui set de
principii, ce are ca rezultat o ierahie funcŃională reprezentată printr-o schemă de structură
arborescentă.
Tehnica în principiu se aseamănă cu procesul de analiză generală a unei faze.
Relativ la această tehnică de analiză se pun două întrebări:
- De unde vin funcŃiile care urmează să fie analizate?
- Ce şi care sunt principiile de analiză?
Principiile de analiză sunt:
a. Analiza trebuie să conducă la reflectarea caracteristicilor externe ale funcŃiilor
în caracteristicile interne ale sistemului.
b. Analiza trebuie să conducă la identificarea unei secvenŃe liniare de execuŃie a
funcŃiilor.
c. Analiza trebuie să conducă la selectarea funcŃiilor alternative.

59
 d. Analiza trebuie să conducă la identificarea funcŃiilor interactive.
e. Analiza trebuie să conducă la o delimitarea precisă a intrărilor, transformărilor
şi ieşirilor.
f. Analiza trebuie să conducă la plasarea funcŃiilor de acŃiune într-o poziŃie
subordonată funcŃiilor de decizie care le afectează.
g. Analiza trebuie să conducă la izolarea, cu subfuncŃii, a celor subfuncŃii a căror
realizare este condiŃionată de o decizie ulterioară de proiectare.
h. Analiza trebuie să conducă la minimalizarea transferului de date dintre funcŃii
prin prevederea de funcŃii specifice pentru modificarea distanŃei datelor.
i. Analiza trebuie să conducă la prevederea unui singur punct de intrare şi a unui
singur punct de ieşire pentru fiecare funcŃiei.
j. Analiza trebuie să se desfăşoare în mod exhaustiv numai după considerente
funcŃionale, astfel ca nivel cu nivel să se definească subfuncŃii omogene din punct
de vedere al gradului de abstractizare şi nu al datelor sau al resurselor utilizate.
În concluzie, analiza unei funcŃii date în contextul acestei tehnici este un proces
de decompoziŃie funcŃională, în care trecerea de la un anumit nivel la cel inferior lui se
face prin utilizarea principiilor prezentate anterior.
Analiza prin decompoziŃie funcŃională presupune multă inventivitate şi se bazează
pe o experienŃă acumulată în timp.
Proiectantul construieşte o tabelă de intrări/ieşiri pentru un anumit modul, numai
după ce au fost analizate toate funcŃiile subordonate funcŃiei reprezentate prin acel modul.
În construirea tabelei corespunzătoare unei scheme de structură funcŃională se aplică atât
metoda top-down cât şi metoda bottom-up, iar pentru proiectarea structurată e preferabilă
metoda top-down.
Tabela de intrări/ieşiri are forma literei T, în partea stângă se reprezintă intrările în
modul, iar în dreapta ieşirile din modul. Numărul de intrări poate fi mai mare, mai mic
sau egal cu numărul de ieşiri, sau poate fi chiar zero.
Datele, ca mijloc de realizare a legăturilor dintre modulele schemei de structură,
pot avea unul din următoarele roluri în raport cu un anumit modul analizat, astfel:
- control, care realizează selectarea funcŃiilor care se execută;
- prelucrarea, care participă la prelucrări sau crearea unei date de ieşire dorită;
- transfer, ce arată datele ce trec prin modul fără a-şi schimba identitatea şi
valoarea;
- modificată, ce este rezultatul funcŃiilor de prelucrare din modul.
Forma şi conŃinutul tabelului este redată mai jos:

60
 Modulul ---------------
FuncŃia -----------------
Intrări Ieşiri
Identificare Tip Sursă Identificare Tip DestinaŃie
Intrare Ieşire

Pentru obŃinerea unor tabele consistente, o atenŃie deosebită trebuie acordată

modului de identificare a datelor şi a rolului pe care-l joacă fiecare dată în modulele unde
este utilizată.
Tehnica are limite legate de faptul că nu dă nici o indicaŃie relativă la modul de
structurare a datelor, ea punând accent numai pe fluxul datelor.
Această metodă de stabilire a informaŃiilor de intrare pe baza celor de ieşire este
foarte utilă îndeosebi la sistemele complexe, care vehiculează multe informaŃii. Ea este
uşor de aplicat şi permite nu numai identificare informaŃiilor de intrare ci şi a
procedurilor sau operaŃiilor din aceste proceduri.
Abordarea ei este făcută plecând de la intrări şi ajungând la ieşirile sistemului
informatic, permiŃând identificarea tuturor informaŃiilor primare din sistem şi legăturilor
logice dintre acestea.
Are dezavantajul că nu este posibilă punerea în evidenŃă a tuturor legăturilor
dintre datele primare existente în sistem, fapt ce la un moment dat generează neajunsul că
nu se pot obŃine anumite date de ieşire.
Ea are ca scop efectuarea unei analize complexe asupra activităŃilor şi fluxurilor
informaŃionale existente, a ariei de cuprindere a sistemului informatic şi al dotării cu
tehnică de calcul, pentru evidenŃierea calităŃii, limitelor şi deficienŃelor actualului sistem
în vederea stabilirii cerinŃelor generale ce vor fi asigurate prin intermediul unui nou
sistem informatic ce se va proiecta pe baza unor variante de realizare.
Această etapă a proiectării sistemelor informatice grupează un ansamblu de faze
ce trebuie să răspundă unei cerinŃe ca:
- stabilirea ariei de cuprindere a sistemului informatic existent, ce va deveni
sistem obiect, pentru conceperea şi realizarea unui nou sistem informatic;

61
 - reflectarea activităŃilor şi operaŃiilor economice specifice sistemului informatic
actual;
- surprinderea modificărilor ce se impun în organizarea şi funcŃionarea sistemului
informatic în viziunea conceperii şi realizării unui nou sistem informatic;
- evidenŃierea dotării actuale cu tehnică de calcul prin prisma concordanŃei dintre
sistemele electronice de calcul şi viitorul sistem proiectat, inclusiv identificarea
problemelor ce urmează a fi rezolvate de noul sistem informatic cu ajutorul
calculatorului;
- stabilirea unei soluŃii de principiu care să precizeze activităŃile şi operaŃiile ce
urmează a fi informatizate în plus faŃă de actualul sistem, costul anticalculat al
sistemului, tipul de calculator utilizat, sistemul de operare aferent, inclusiv soluŃia
de gestiune a datelor pe care se bazează conceperea şi realizarea noului sistem,
implicaŃiile de organizare internă a unităŃii, precum şi planificarea realizării
noului sistem informatic.
Analiza sistemului existent este necesară la fundamentarea direcŃiilor de
perfecŃionare a sistemului informatic existent şi înlocuirea acestuia cu un sistem nou ce
va satisface toate cerinŃele informaŃionale ale conducerii unităŃii şi a compartimentelor
funcŃionale.
Ea se poate realiza cu ajutorul unor faze ca:
1. Conducerea şi organizarea analizei, ce se realizează prin:
- pregătirea condiŃiilor necesare analizei sistemului informatic existent;
- constituirea colectivului de analiză a sistemului informatic existent;
- elaborarea planului de realizare a analizei.
2. Realizarea analizei sistemului existent, ce se realizează prin:
- documentarea pentru analiza sistemului existent;
- alegerea procedeelor de analiză a sistemului existent;
- studiul componentelor sistemului existent;
- evaluarea critică a sistemului informatic existent;
- elaborarea variantelor de realizare a noului sistem informatic.
3. Finalizarea analizei sistemului existent, se realizează prin:
- definitivarea documentaŃiei necesare;
- avizarea etapei de către conducerea unităŃii economice beneficiare.

2.10. Faza de organizare şi conducere a analizei sistemului existent

62
 Deoarece această fază se subdivide în trei subfaze, acestea vor fi prezentate în
detaliu.

2.10.1. Pregătirea condiŃiilor necesare analizei sistemului existent

În declanşarea analizei sistemului existent, iniŃiativa este de partea conducerii
unităŃii beneficiare ce specifică tema şi obiectivele analizei în “Nota de comandă”.
Aceasta va conŃine denumirea temei şi a sferei de cuprindere precum şi consideraŃiile
generale ce impun perfecŃionarea sistemului existent şi eventual proiectarea unui nou
sistem informatic ce se foloseşte de facilităŃile bazelor de date.
Pe baza acestei note se încheie “Contractul de execuŃie” pentru analiza sistemului
informatic existent, între unitatea beneficiară şi unitatea de proiectare a noului sistem. La
stabilirea valorii contractului se vor avea în vedere: orele planificate pentru analiză,
personalul implicat, tarifele de realizare, termene de execuŃie, inclusiv obligaŃiile părŃilor
contractante şi modul de decontare a execuŃiei.

2.10.2. Constituirea colectivului de analiză a sistemului existent

Acest colectiv poate fi alcătuit din personalul propriu al unităŃii beneficiare sau
din personalul unei unităŃi specializate în proiectarea sistemelor informatice cu baze de
date, sau mixt (o parte din personal propriu şi o altă parte din personal al unităŃilor
specializate).

Varianta cu personalul propriu are avantajul cunoaşterii tematicii sistemului

informatic existent, ce asigură realizarea unei analize de calitate într-un termen foarte
scurt. Ea are dezavantajul că membrii săi nu pot sesiza toate deficienŃele şi limitele reale
ale sistemului existent deoarece sunt obişnuiŃi cu structura şi funcŃionarea sistemului.
Varianta cu personal de specialitate are avantajul că aceştia cunosc deficienŃele şi
limitele altor sisteme similare cu cel analizat, dar are dezavantajul realizării acestei
analize într-un timp mai mare, deoarece este impusă cunoaşterea detaliată a unor anumite
părŃi cu caracter specific, de foarte multe ori de unicat, ale sistemului informatic existent.
Varianta mixtă este cel mai des utilizată datorită maximizării avantajelor şi
minimizării dezavantajelor celor două variante menŃionate anterior.
Indiferent de componenŃa colectivului, din el trebuie să facă parte conducătorii
compartimentelor funcŃionale supuse analizei şi specialiştii ce cunosc activităŃile
desfăşurate în sistemul informatic existent. Conducătorii compartimentelor sunt necesari
pentru identificarea informaŃiilor utile, eliminarea celor de prisos, inclusiv pentru

63
formularea cerinŃelor informaŃionale pentru noul sistem informatic. Specialiştii sunt
necesari deoarece cunosc detailat activităŃile şi operaŃiile desfăşurate în actualul sistem şi
ajută la sesizarea neajunsurilor segmentului din sistemul informatic de care răspunde.
Mărimea colectivului este în funcŃie de obiectivele analizei, sfera de cuprindere,
complexitatea sistemului existent şi particularităŃile sale, inclusiv termenele de realizare.
Urmărirea realizării analizei este făcută la finalizarea fiecărei faze parcurse, cu ajutorul
unui colectiv tehnic de avizare ce este format din reprezentanŃii unităŃii beneficiare şi a
celei de proiectare în concordanŃă cu condiŃiile contractuale dintre părŃi.

2.10.3. Elaborarea planului de realizare a analizei

Activitatea de analiză se desfăşoară pe baza unui plan de muncă, prin care se
urmăreşte folosirea cât mai raŃională a personalului, termenilor intermediare şi finale
precum şi a procedurilor de control şi avizarea realizării analizei sistemului informatic
existent. Această planificare se poate face cu ajutorul graficului de tip PERT, iar
urmărirea sa operativă cu ajutorul graficelor de tip GANTT.

2.11. Faza realizării analizei sistemului existent

Deoarece această fază se împarte în subfaze, se vor prezenta detailat părŃile
componente.

2.11.1. Documentarea pentru analiza sistemului existent

Aceasta presupune studiul unor probleme de organizare a unităŃii, a
particularităŃilor procesului tehnologic, a fluxurilor informaŃionale şi a activităŃilor
desfăşurate, precum şi cadrul legislativ - normativ care reglementează funcŃionarea
sistemului informatic. Conform acestei, se va studia modul de organizare şi conducere a
unităŃii, activităŃii de bază, particularităŃile procesului tehnologic, strategia şi tactica
conducerii în realizarea sarcinilor de producŃie, principalele opŃiuni pentru dezvoltarea
unităŃii, activităŃilor desfăşurate, documentele folosite, compartimentele implicate,
frecvenŃele şi termenele de realizare a activităŃilor, studiul volumului documentelor
utilizate şi a sistemului de codificare a datelor etc. Paralel se va studia dotarea cu tehnică
de calcul şi posibilităŃile de extindere a acesteia pentru asimilarea unui nou sistem
informatic. Mai trebuie studiate legile, hotărârile, decretele, normativele, instrucŃiunile ce
reglementează activitatea fiecărui compartiment al unităŃii şi modul de respectare a
cadrului legislativ de compartimentele funcŃionale ale unităŃii beneficiare. În

64
documentare trebuie să avem în vedere cele mai noi realizări ale organizării şi
funcŃionării sistemelor informaŃionale, precum şi diversele sisteme informatice aplicate în
unităŃi economice similare.

2.11.2. Alegerea procedeelor de analiză a sistemului existent

Aceasta se face în funcŃie de complexitatea şi particularităŃile sistemului
informaŃional existent, aria de cuprindere a acestuia, condiŃiile concrete de lucru şi
experienŃa personalului care realizează analiza. În literatura de specialitate, procedeele de
analiză a sistemului existent, sunt foarte diversificate şi urmează a fi utilizate în raport cu
condiŃiile concrete de desfăşurare a analizei, dintre care unele le vom menŃiona în cele ce
urmează.

2.11.2.1. Interviul
El este procesul comunicării diadice, de stabilire a unei relaŃii cu o finalitate
precisă, predeterminată, proces conceput pe alternanŃa rolurilor şi care implică formulări
de întrebări şi orientări de răspunsuri.
Cuvântul proces arată dinamismul, interacŃiune continuă, cu multe variabile de
lucru, cu acŃiune înlănŃuită după un anumit sistem de derulare.
Cuvântul diadic, pornind de la diadă se scoate în relief faptul că interviul este o
interacŃiune personă cu persoană, între două părŃi sau două componente, deoarece pot fi
mai multe persoane, dar niciodată mai mult de două păŃi, ceea ce ia interviul şi ce
intervievată.
Cuvântul relaŃii sugerează o relaŃie interpersonală între părŃile interviului.
Finalitatea precisă, predeterminată, înseamnă că cel puŃin o persoană vine la
interviu cu un anumit scop şi vrea să abordeze un anumit subiect.
AlternanŃa rolurilor, are conotaŃia împărtăşirii gândurilor, a simŃămintelor şi
informaŃiilor, printr-o schimbare continuă a rolurilor. Dacă o parte vorbeşte şi cealaltă
ascultă, se poate vorbi de un discurs (speech) şi nu despre un interviu.
a) Feluri de interviuri
Interviurile sunt utilizate variat, în domenii diverse şi cu interese diferite, ceea ce
conduce la o structură tipologică a acestora, astfel:
- oferire informaŃiilor;
- colectarea informaŃiei;

65
 - selecŃia;
- probleme referitoare la comportament;
- rezolvarea de probleme;
- vânzări sau prestări de servicii.
b) Folosirea intrviului
Acesta se foloseşte pentru următoarele situaŃii:
- dacă este nevoie să motivăm o persoană să răspundă liber, dechis şi sincer;
- dacă dorim să cunoaştem detalii despre unele răspunsuri sau să clarificăm o
anumită chestiune;
- dacă intenŃionăm să adaptăm întrebările şi răspunsurile la fiecare interviat sau
anchetator;
- dacă dorim să justificăm sau să explicăm întrebările şi răspunsurile;
- dacă vrem să obŃinem răspunsuri mai amănunŃite la unele întrebări;
- dacă intenŃionăm să avem controlul asupra întrebărilor, răspunsurilor
participanŃilor la interviu, precum şi asupra unei situaŃii;
- dacă dorim să adaptăm interviul la condiŃiile specifice;
- dacă considerăm că este necesară cunoaşterea aparenŃei, manierelor, a modului
de a se îmbrăca sau comunica neverbal unele persoane;
- dacă suntem preocupaŃi de aflarea detaliilor despre unele trăiri interne, etc., ce
nu se observă în scris.
- dacă trebuie să verificăm ca intervievatul este cel ce se pretinde a fi.
Întotdeauna interviul urmează chestionarului, cererilor de angajare sau
răspunsurilor scrise. Rezultatele depinzând de instruirea celui ce-l iniŃiază, dar şi de
credibilitatea părŃilor.
c) Metode de intervievare
În literatura de specialitate sunt cunoscute două metode şi anume: interviul dirijat
şi cel nedirijat.
Intervilu dirijat, aici cel ce ia interviul stabileşte obiectivul interviului şi cel puŃin
la început controlează modul său de derulare. Pot fi situaŃii de preluare a controlului de
către cel intervievat, dar startul aparŃine celui ce ia interviul.
Interviul nedirijat, ce presupune oferirea unor libertăti intrevievatului de către cel
ce ia interviul. Aici sunt reprezentative intreviurile pentru consiliere, evaluarea
performanŃelor şi rezolvarea problemelor.

66
 d) Procesul intervievării
Acesta are elemente relievante şi oameni. În timpul intervievării se obŃin rezultate
bune dacă părŃile dialoghează în cunoştinŃă de cauză a unor elemente comune ce-i leagă.
RelaŃia dintre cele două părŃi este caracterizează prin trei dimensiuni, implicare,
control, afecŃiune.
Implicarea, exprimă gradul în care cele două părŃi doresc să se implice în interviu.
Controlul, ce se referă la puterea fiecărei dintre părŃi, cel ce ia interviul şi
intervievatul, de a influienŃa rezultatul final al acestuia.
AfecŃiunea exprimă gradul de cardinalitate sau prietenia dintre cele două părŃi.
e) InteracŃiunea comunicării
Aici avem trei nivele de interacŃiune şi anume:
Nivelul-1, se referă la interogări protocolare, lejere, fără să nască nici cele mai
mici ameninŃări asupra părŃilor;
Nivelul-2 surprinde aspecte mai intime, cu suficient loc pentru contraverse, cum
ar fi comportamente, mentalităŃi, atitudini, credinŃe, sentimente.
Nivelul-3 scoate în evidenŃă cele mai intime şi contraversate aspecte, prin modul
de formulare a întrebărilor, însă şi prin răspunsurile ce vor dezvălui total sentimentele,
credinŃe, atitudini, percepŃii.
InteracŃiunile comunicării pot fi verbale sau neverbale, intenŃionate sau
neintenŃionate, iar separarea acestora este dificil de realizat, aproape imposibil.
f) Fedd-back-ul
La întreviu, acesta este continuu, atât pentru anchetator cât şi pentru intervievat.
Avem trei variante ale acestuia şi anume:
- confirmarea mesajului primit;
- îndreptarea mesajului;
- refuzarea mesajului şi reluarea procesului de interogare ca să realizăm un feed-
back performant, este foarte important să ştim să ascultăm.
În acest scop avem trei modalităŃi de ascultare:
- ascultarea pentru înŃelegere;
- ascultarea cu simpatie;
- ascultare pentru evaluare.
g) Structurarea intreviului

67
 El este structurat în trei părŃi majore şi anume: deschiderea, partea principală şi
închiderea
Deschiderea interviului, aici avem două activităŃi distincte;
- stabilirea raportului dintre părŃi, ce constă în crearea sistemului de încredere
dintre participanŃi;
- orientarea interviului, ce se referă la explicarea scopului, timpului necesar,
natura intreviului, etc.
Partea principală a interviului, ce prezintă structura pe teme şi subteme care
urmează a fi acoperite. SecvenŃele structurii pot fi definite după criterile alese de
realizator astfel:
- secvenŃa tematică, urmează o impărŃire naturală a temei abordate;
- secvenŃa temporală tratează tema sau părŃile ei în ordine strict cronologică;
- secvenŃa spaŃială ordonează tematica în funcŃie de dispunerea în spaŃiu;
- secvenŃa cauză-efect se realizează la prezentarea cauzelor şi efectelor unor
evenimente, probleme, defecŃiuni, etc.;
- secvenŃa problemă-soluŃie constă în descrierea fazelor problemei şi a fazelor
soluŃiei rezolvate.
SchiŃa domeniilor şi întrebărilor de formulat constituie programul interviului.
Intreviurile se pot grupa astfel:

- moderat programat;
- puternic programat;
- puternic programat standardizat.
Închiderea intreviului, trebuie să fie scurtă, dar să fie importantă, deoarece şansele
următoarelor interviuri depind de modul cum sau încheiat precedentele.
h) Modul de folosire a întrebărilor
Întrebarea trebuie definită ca orice enunŃ care invită la formularea unui răspuns,
deci întrebările pot să fie:
- deschise sau închise;
- principale sau secundare;
- neutre sau dirijate.
Formularea întrebărilor, poate convinge intervievatul să răspundă liber şi acesta
trebuie să Ńină seama de următorii factori;

68
 - limbaj;
- reverantă;
- nivel de informare;
- complexitate;
- accesibilitate.
SecvenŃele de formulare a întrebărilor sunt de următorul fel:
- secvenŃe pâlnie, ce încep cu întrebări vagi şi continuă cu cele mult mai retrictive
- secvenŃe pâlnie întoarsă, ce vor începe invers decât cele precedente;
- secvenŃa reprezentării în cinci paşi, se foloseşte la a determina intensitatea
opiniilor şi atitudinilor. Ea are următorii paşi:
- testarea cunoştinŃelor problemei de intervievat;
- aflarea atitudinii lui fără a fi influienŃat;
- formularea precisă a atitudinii;
- motive pentru atitudinea avută;
- intensitatea atitudinii.
i) Planificarea interviului
Un interviu trebuie să fie realizat în concordanŃă cu orientări cadru, cum ar fi:
- planificarea interviului, care se face prin:
- pregătirea intervievaŃilor;
- pregătirea unei liste de control;
- ascultarea cu atenŃie şi consemnarea lucrurilor interesante;
- revizuirea consemnărilor făcute în cel mult 48 de ore de la interviu;
- menŃinerea stării neutralitate;
- căutarea mai multor puncte de vedere.

2.11.2.2. Chestionarul
Acesta este mai puŃin costisitor şi mai redus în timp, el poate oferi un volum mare
de informaŃii necesare analizei sistemului.
a) Proiectarea chestionarului

69
 Conceperea chestionarului este o artă nu numai o ştiinŃă, de accea sunt unele
reguli recomandabile şi care se pot utiliza drept elemente de comparaŃie pentru a-şi
evalua paşii întregii proceduri. Sunt recomandabili următorii paşi:
- Ce informaŃii vor fi căutate
- Stabilirea tipului de chiestionar şi a metodei de administrare
- Determinarea conŃinutului întrebărilor
- Stabilirea modului de redare a răspunsului pentru fiecare întrebare
- Formularea întrebărilor
- Stabilirea secvenŃei întrebărilor
- Validarea caracteristicilor tehnice ale chestionarului
- Reevaluarea paşilor 1-7 şi revizuirea lor
- Efectuarea pretestului şi revizuirea finală
b) Întocmirea chestionarului
Chestionarele sunt date pe hârtie, ele putându-se face cu sau fără operator uman,
direct, prin telefon sau chiar pe dischetă sau prin intermediul servicilor oferite de
calculator. Acestea se bazează pe întrebări cu schemă fixă de răspuns, iar atunci când
conŃin întrebări cu formulare vagă au ca scop aflarea părerilor celor chestionaŃi, pentru a
putea fi surprinse cât mai multe cazuri.
În literatura de specialitate se arată că se pot folosi întrebări închise, deschise şi cu
trepte de atitudini.
Cele deschise, unde persoana intervievată nu are nici o restricŃie în ce priveşte
posibilităŃile de a răspunde.
Cele deschise, unde răspunsurile sunt prestabilite şi persoana trebuie să aleagă din
cele propuse, unul sau mai multe.
Cele cu trepte, unde avem un ansamblu de trepte ce permit să se analizeze
conŃinutul şi intensitatea atitudinii celui intervievat faŃă de un concept, un produs, un
serviciu, etc.. Aici atitudinile se impart în trei feluri, anume: evaluate, forŃă şi acŃiune.
c) Eşantionarea
Deoarece colectivităŃile studiate depăşesc numărul celor ce sunt chestionaŃi,
necesită stabilirea eşantionului chestionat. În acest scop se folosesc următoarele patru
metode:
- cei adecvaŃi eşantionului – sunt oameni care-şi desfăşoară activitatea într-un loc;

70
 - grup aleator în cazul că este o listă a tuturor utilizatorilor unui sistem simplu, se
selectează fiecare a n-a persoană , în care n este raŃia de selecŃie;
- eşantionul precizat, adică numai persoanele ce îndeplinesc anumite criterii şi cu
o vechime adecvată;
- eşantion stratificat, atunci când sunt mai multe categorii de persoane, din care se
aleg după criterii aleatoare, se vor alege doar cei eşantionaŃi.

2.11.2.3. Intervievarea grupurilor

Inconvientul aplicării interviurilor şi chestionarelor pentru colectarea cerinŃelor
sistemelor, este apariŃia unor contradicŃii aparente între datele colectate şi reconciilierea
lor, lucru ce impune intrevenŃia analiştilor. Aceasta determină intrevievarea grupurilor,
unde are loc interviervarea concomitentă a unui grup de persoane-cheie. Acest lucru este
făcut de unul sau mai mulŃi analişti, realizându-se împărŃirea sarcinilor, unul va avea rolul
de operator al intreviului, altul consemnează răspunsurile, iar altul va urmări doar
problemele bine definite.
Avantajele intreviului în grup sunt:
- folosirea mai eficientă a timpului alocat interviului;
- permite intervievaŃilor să-şi asculte reciproc declaraŃiile, ca să le susŃină
sau să le combată, sau să formuleze noi păreri;
- permite delimitări clare între punctele de vedere acceptate de toŃi şi cele
ce stârnesc divergenŃe.
Dezavantajul pricipal este în palnificarea calandaristică a desfăşurării sale,
datorită participării mai multor persoane ce trebuie să fie concomitent prezente la acest
proces.
Grupurile au caracteristici ca:
- un mod simplu de gândire, ceva mai lent decât cel individual;
- sensibilitatea sa este instabilă, fără critici colective;
- atenŃia sa este mobilă;
- o slabă rezistenŃă la oboseală;
- este mai xenofob decât fiecare individ în parte.
O concluzie generală este căci lucru cu grupul este mult mai dificil.

2.11.2.4. Observarea directă a utilizatorului

71
 Acesta anulează subectivismul şi se poate realiza prin urmărirea a ceea ce execută
personalul sau prin evaluări obiective ale efectului activităŃii sale. Desfăşurarea ei
depinde de acceptul sau bunele intenŃii ale beneficiarului, avem cazuri când chiar dacă
este acceptat, prezenŃa analiştilor printre anagajaŃi în determină pe aceştia să se manifeste
anormal, cu scopul de a crea o impresie anume. Deci, pot fi emoŃionaŃi, stresaŃi, se
forŃează să termine lucrările mai repede, să simuleze ocuparea completă a timpului, sau
alte ori pot lucra mai încet bruind sistemul. Aici apare problema imposibilităŃii observării
pe termen lung a sistemului sau chiar excitarea în mod continuu a acestora, ce presupune
alegerea de către analişti a unei palete largi de probleme.

2.11.2.5. Analiza modului de lucru şi a documentelor

Documentele studiate sunt de o mare diversitate, deci în urma analizei
documentelor putem obŃine informaŃii despre:
- problemele existente în sistemul curent, cum sunt informaŃiile redundante sau
puncte de ştrangulare;
- posibilitatea obŃinerii condiŃionată a unor informaŃii;
- preocupări pe linia schimbării politicii privind tratarea unor categorii de
informaŃii;
- numele şi funcŃiile persoanelor direct interesate de soarta sistemului existent;
- obiectivele cheie ale beneficiarului şi/sau ale persoanelor sau grupurilor de
persoane pe termen scurt şi lung;
- proceduri speciale de prelucrare a unor informaŃii;
- motivele proiectării sistemului curent;
- datele, regulile de prelucrare a lor, principiile pe care funcŃionează sistemul
informaŃional.
În urma acestei analize pot să apară următoarele elemnte:
- repetarea activităŃiilor la două sau mai multe locuri de muncă declarate cu
sarcini diferite;
- absenŃa procedurilor de lucru pentru unele activităŃi;
- depăşirea valabilităŃii în timp a procedurii;
- procedurile formale contrazise de realitatea constantată prin interviuri,
chestionare şi alte metode folosite.

72
 Alt tip de documente studiate de analişti îl constituie formularele folosite de
beneficiar pentru toate tranzacŃiile interne şi externe ce au loc. Un alt tip de documente îl
constituie rapoartele generate de actualul sistem. Ultimul tip de documente sunt doar
în sistemele de prelucare automată a datelor şi se referă la documentaŃia folosită în
sistemul informatic. În alegerea procedeelor de analiză a sistemului existent, se au în
vedere obiectivele echipei de analiză şi asigurarea scopului propus de acestea.
2.11.3. Studierea componentelor sistemului existent
Aceasta presupune o cunoaştere detailată a structurii organizatorice a unităŃii
beneficiare, a activităŃilor, a proceselor economice şi mijloacelor de calcul folosite, a
fluxului informaŃional rezultat din circulaŃia documentelor între compartimente,
determinarea volumului datelor din sistemul informaŃional, inclusiv identificarea
cheltuielilor de funcŃionare a sistemului existent.
1. Studierea structurii organizatorice. Aceasta vizează obiective ca:
- cunoaşterea scopului activităŃilor de bază;
- descrierea fluxurilor de producŃie şi a tipului de fabricaŃie;
- urmărirea dinamicii unor indicatori tehnico-economici;
- determinarea modului de ierarhizare a sectoarelor de producŃie şi a
compartimentelor funcŃionale, cu ajutorul organigramei structurii organizatorice a
unităŃii studiate;
- referirea la metoda de raportare şi planificare utilizată, forma de contabilitate,
metoda de evidenŃă a valorii materialelor şi cea de calculare a costurilor;
- determinarea relaŃiilor informaŃionale dintre unitatea studiată şi organele
ierarhice superioare şi inferioare.
ParticularităŃile structurii organizatorice vor fi utilizate de echipa de analiză ca
element de referinŃă în studiul celorlalte probleme specifice întregului sistem existent, la
fundamentarea de soluŃii în proiectarea şi realizarea viitorului sistem informatic.
2.Studierea activităŃilor şi a dotării cu tehnică de calcul. Ea vizează natura şi
specificul activităŃilor desfăşurate, documentele utilizate în cadrul fiecărei activităŃi şi
compartimente funcŃionale implicate în funcŃionarea sistemului informaŃional existent.
Studierea este concretizată în activităŃi ca:
- planificare;
- cercetare ştiinŃifică şi dezvoltare tehnologică;
- introducerea progresului tehnic;
- investiŃii;

73
 - programarea, lansarea şi urmărirea producŃiei;
- întreŃinerea şi repararea fondurilor fixe;
- controlul tehnic de calitate;
- gospodărirea fondurilor fixe, a resurselor materiale şi organizarea tehnico-
materială;
- comerŃ interior şi exterior;
- transport intern;
- financiar-contabil;
- personal.
Aceste activităŃi sunt studiate prin prisma documentelor utilizate de fiecare
compartiment în parte. Evenimentele neconcordante dintre numărul şi conŃinutul
documentelor utilizate şi prevederile legale, trebuie semnalate de echipa de analiză care
va solicita utilizarea doar a documentelor prevăzute în normele legale şi va determina
conducerea unităŃii să ia măsuri de eliminare imediată a documentelor utilizate, dar
neprevăzute în cadrul legislativ. Odată cu studierea activităŃilor se va analiza şi dotarea cu
tehnică de calcul a unităŃii şi gradul de utilizare a ei, precum şi faptul de a putea fi
utilizată în noul sistem informaŃional preconizat de echipa de proiectare.
3.Studierea fluxurilor informaŃionale. Cu ajutorul lui, se identifică circuitul
documentelor în cadrul compartimentelor şi între acestea, în scopul realizării practice a
obiectivelor activităŃilor care fac obiectul prelucrării actualului sistem. Această studiere
are ca scop realizarea unor deziderate ca:
- descrierea fluxurilor informaŃionale cu ajutorul unei organigrame ce va preciza
activităŃile desfăşurate, compartimentele implicate, operaŃiile şi circuitele
documentelor în cadrul fiecărui compartiment şi între compartimente, cu ajutorul
următoarelor simboluri din figura 2.3.
- prezentarea fluxurilor informaŃionale paralele, inutile şi neraŃionale ce trebuie
eliminate din sistemul informaŃional;
- stabilirea documentelor ce circulă în mod inutil şi sunt în contradicŃie cu cadrul
legal normativ sau sunt completate într-un număr de exemplare
necorespunzătoare cerinŃelor reale ale sistemului;
- calcularea gradului de utilizare a documentelor tipizate cu scopul identificării
documentelor netipizate şi a eliminării totale a lor din fluxurile informaŃionale;

74
 - stabilirea oportunităŃii datelor din documentele utilizate pentru precizarea
datelor neutilizabile, nevalorificate în totalitate sau neincluse în conŃinutul
documentelor;
- calcularea gradului de încărcare şi solicitare a fiecărui compartiment implicit în
cadrul funcŃionării sistemului actual;
- integrarea sistemului informaŃional specific unităŃii cu alte sisteme
informaŃionale existente.
4.Studiul volumului datelor din sistemul informaŃional.
Aceasta urmăreşte consemnarea numărului de documente utilizate în actualul
sistem informaŃional şi estimarea evoluŃiei numărului mediu de documente, pentru a
reflecta cât mai veridic în noul sistem cantitatea relativă de date ce va fi prelucrată prin
intermediul calculatorului. Acest studiu urmăreşte şi cuantifică elemente ca:
- simbolul şi denumirea documentelor utilizate;
- frecvenŃa de utilizare a documentelor, pentru exprimarea volumului de date;
- numărul maxim şi mediu de documente corespunzător frecvenŃei unitare de
utilizare;
- numărul mediu de rânduri completate şi numărul total de rânduri pe document;
- numărul de exemplare în care se completează documentul;
- stabilirea numărului mediu de documente pentru o perioadă viitoare de minim 5
ani.
Pe baza calculelor făcute prin studiul volumului datelor din sistemul
informaŃional, echipa de analiză poate stabili recomandări privind configuraŃia
calculatorului. Elementele prezentate vor constitui surse ale evaluării critice pentru
actualul sistem.
5.Studiul costurilor de funcŃionare ale actualului sistem.
Acestea permit determinarea categoriilor de cheltuieli efectuate de unitatea
beneficiară, pentru stabilirea efortului financiar al unităŃii de întreŃinere a sistemului
existent.
Avem următoarele cheltuieli cu actualul sistem:
- cheltuieli cu salariile personalului implicat în funcŃionarea actualului sistem;
- cheltuieli cu amortizarea şi întreŃinerea echipamentului de calcul;
- cheltuieli cu amortizarea clădirilor în care are loc procesul informaŃional;
- cheltuieli cu materialele;

75
 - alte cheltuieli necesare funcŃionării actualului sistem.
Acest studiu va fi folosit în evaluarea critică a sistemului existent precum şi la
calcularea indicatorilor de eficienŃă stabilită în etapa de implementare prin care se
compară cheltuielile de funcŃionare ale vechiului sistem în raport cu cele ale sistemului
informatic proiectat.

2.11.4. Metode de stabilirea cerinŃelor sistemului exitent

Au apărut mai multe metode, cum ar fi: JAD (Joint Application Design),
sistemele se prijinire a grupurilor, instrumentele CASE, prototipizarea şi stabilirea
cerinŃelor sistemului şi RAD (Rapid Application Development)

2.11.4.1. JAD
Ideea principală JAD o constituie punerea împreună a tuturor forŃelor interesate în
dezvoltarea sistemelor utilizator-cheie, managerii şi analiştii de sistem implicaŃi în
analiza sistemului. În JAD se urmăreşte o anumită secvenŃa de derulare a activităŃiilor,
având la bază roluri bine definite.
Sesiunile JAD se desfăşoară în locuri diferite de cele unde lucrează persoanele
antrenate aici. Scopul ar fi de a-i Ńine departe de grijile locului de muncă şi de a-i folosi
intens în şedinŃele de lucru. Acestea pot dura de la 4(patru) ore la o săptămână, sunt
cazuri că ele se pot repeta de mai multe ori, iar costul este de sute milioane de lei
La sesiunile JAD participă următorii:
- conducătorul sesiunii JAD;
- beneficiarii;
- managerii;
- susŃinătorul/sponsorul;
- secretarul ce notează tot pe calculator;
- informaticieni.
Sesiunile se Ńin de regulă în săli speciale sub formă de potcoavă. La închiderea
sesiunii se obŃine ca rezultat un set de documente referitoare la activităŃile din sistemul
actual şi care au legătură cu noul sistem.
Analişti obŃinând o imagine asupra a ceea ce intenŃionează să realizeze şi ce are
beneficiarul.

76
 2.11.4.2. Sistemul de sprijinire a grupurilor
Dezavantajul sesiunii JAD, îl constituie numărul mare de participanŃi şi deci
diversitatea părerilor afişate într-un timp limitat, deci timpul persoanei este limitat în a
lua cuvântul la câteva minute.
SoluŃia este sistemele de sprijinire a grupurilor, care vor rezolva problemele
întâlnite de grup. Aici fiecare membru al grupului are şansa de a-şi exprima părerea fără a
fi nevoit să o spună verbal, întroducând în calculator tot ce crede despre acea problemă.
Deci în timpul alocat fiecărui membru, el poate beneficia din plin de şansa de a scrie
orice pe calculator, cu cât autorii afirmaŃiilor îşi păstrează anonimatul. În acest fel
sesiunile JAD vor câştiga în eficienŃă.
Aici avem posibilitatea de achiziŃie a cunoştinŃelor de la grupuri de experŃi, iar
rezultatele vor fi excelente.
2.11.4.4. RAD
Metoda câştigă teren datorită simplităŃii cu care sunt abordate sistemele, iar din
ciclul de viaŃă al sistemelor se folosesc doar patru etape.
Ea este o metodologie de realizare a sistemelor infomatice ce permite sisteme mai
bune, mai ieftine şi realizate mai rapid. Aici sunt aleşi cei mai buni proiectanŃi de sistem
şi cei mai reprezentivi beneficiari, care împreună, în timp real lucrează la realizarea
sistemului.
RAD se bazează pe doi factori substanŃiali, cum ar fi:
- sporirea vitezei de derulare a operaŃiilor economice şi odată cu aceasta,
diminuarea posibilităŃilor de control asupra lor;
- apariŃia multor instrumente puternice bazate pe folosirea calculatorului în
domeniul realizaării sistemelor, ca: CASE şi prototipizarea.
DiferenŃa dintre RAD şi JAD constă în faptul că prototipul devine elementul
fundamental al noului sistem, ecranele afişate în timpul prototipizării devin ecrane ale
sistemului şi nu modele ale unui posibil sistem
Suportul central este oferit de instrumentele integrate în CASE, în care sunt
incluse şi generatoarele de coduri ale programării.
Reuşita sa depinde de următoarele elemente:
- instrumentele folosite;
- personalul exitent;
- managementul existent;

77
 - metodologia utilizată.
Etapele ciclului de viaŃă sunt: planificarea, analiza, proiectarea şi implementarea,
iar pentru RAD avem: planificarea cerinŃelor, proiectul utilizatorului, construirea şi
fasonarea sa.
Planificarea cerinŃelor RAD, reprezintă tradiŃionalele activităŃi de identificare şi
alegere a proiectelor precun şi activităŃii de tip analiză.
Proiectul utilizatorului, unde beneficiarul final şi informaticienii vor participa la
ateliere de lucru JAD, unde cei implicaŃi apelează la mijloace de lucru CASE pentru
obŃinerea rapidă a prototipului proiectului sistemului.
La construcŃie, specialiştii în informatică, autorii proiectului vor genera codurile
produsului, folosind instrumentele CASE de acest gen, precum şi manualele de
codificare, în cazul că este necesar. Aici se face asamblarea unor componente realizate
anterior, prin interfeŃe interne care să efectuieze legăturile dintre ele. La sistemele mici
etapa de construcŃie poate fi cumulată cu proiectul utiliztorului.
Fasonarea (implementarea), înseamnă distribuirea produsului spre beneficiarul
final. Dearece RAD este rapid, planificarea fasonării trebuie începută mai devreme.
RAD-ul poate avea avantaje dintre care amintim unele în continuare.
Ca un prim avantaj ar fi că, sistemele informaŃionale pot fi realizate într-un timp
de patru ori mai scurt decât metodele tradiŃionale, deci sunt mult mai ieftine.
Implicarea personală a beneficiarului duce ca riscul nereuşitei să se diminuieze,
iar caliatatea sistemului sporeşte datorită numeroaselor teste ce se fac pe parcurs.
Reducerea timpului de definitivare a proiectului şi punerea lui în lucru, duce la
răspunderea mai rapidă şi mai bună la cerinŃele beneficiarului.
ConsistenŃa, care apare datorită rapidităŃii analiştilor RAD, ce neglijează existenŃa
unor ecrane interne ale aplicaŃiei, dar şi cele din alte aplicaŃii.
Standardele de programe, ce sunt realizate în fazele timpurii ale RAD şi face
dificilă implementarea mai târziu.
Refolosirea modulelor, în unele cazuri analiştii omit sau nu au timp să cerceteze
dacă aceleaşi ecran sau rapoarte mai există în alte aplicaŃii.
Scalabilitatea, arată că sistemul proiectat de RAD este util, folosirea sa conduce
la extinderea ariei beneficiarilor iniŃiali ce au participat la construirea sistemului. Deci
realizatorii trebuie să aibă în obiectiv o astfel de extensie, care se referă la: echipamente,
aria de intindere a sistemului, numărul, tipurile şi utilizatorii rapoartelor, creşterea echipei
de dezvoltare şi întreŃinere a sistemului, instruirea beneficiarilor, securitatea datelor.

78
 Administrarea sitemului este aproape neglijată în timpul RAD. Apar probleme ca:
întreŃinerea şi reorganizarea bazelor de date, constituirea copiilor de siguranŃă şi
reconstruirea sistemului după avarii, etc., toate fiind relevante pentru asigurarea protecŃiei
şi securităŃii sistemului.
Succesul RAD înseamnă succesul tuturor tehnicilor moderne folosite în analiza şi
proiectarea sistemelor.

2.11.5. Evaluarea critică a actualului sistem

Ea urmăreşte evidenŃierea performanŃelor şi limitele acesteia în raporturi cu
cerinŃele sistemului de conducere, pentru a stabili principalele direcŃii de ameliorare a
calităŃii sistemului şi de a defini una sau mai multe variante de utilizare globală.
Stabilirea unor aprecieri critice asupra sistemului informaŃional are la bază
ansamblu criteriilor de calitate impuse acestuia prin prisma informaŃiilor economice
prelucrate şi difuzate diverşilor utilizatori din unitatea economică.

Aprecierea calităŃii informaŃiei se face prin precizie, operativitate, frecvenŃă de

difuzare, etc.
Precizia se referă la fidelitatea cu care este reflectată activitatea desfăşurată la
unitate şi este determinată de ansamblul de caracteristici folosite pentru reprezentarea
mijloacelor, fenomenelor şi proceselor tehnico-economice şi sociale.
Operativitatea se referă la executarea procesului de culegere, transmitere, stocare,
prelucrare şi difuzare a informaŃiilor privitoare la procesele şi fenomenele economice din
unitate.
FrecvenŃa de difuzare ce precizează ritmul de transmitere a documentelor şi
informaŃiilor către utilizatori într-un interval de timp unitar (zilnic, decadal, lunar,
trimestrial, etc.).
Evaluarea critică a sistemului informaŃional existent cuprinde obiectivele
sistemului, mijloacele şi metodele folosite pentru culegerea, transmiterea, stocarea,
prelucrarea şi difuzarea informaŃiilor, personalul şi costurile de funcŃionare.
1.Evaluarea critică a obiectivelor. Aceasta umăreşte să determine modul cum
sunt rezolvate cerinŃele în prezenŃa realizării perogativelor acesteia prin intermediul unui
sistem de informaŃii ce asigură compararea cerinŃelor impuse de cadrul legal cu modul
cum se aplică în practică de unitatea studiată, metodologiile unitare de planificare,
contabilitate, statistică, analiză, etc.

79
 Tot această evaluare trebuie să arate în ce măsură informaŃiile solicitate lipsesc
sau sunt necorespunzătoare sub aspectul preciziei operativităŃii sau frecvenŃei de difuzare.
Evaluarea critică a obiectivelor evidenŃiază concordanŃa dintre nivelele structurii
organizatorice şi categoriile de informaŃii necesare fiecărui compartiment. Cu această
fază de evaluare, sunt comparate obiectivele concrete asigurate de sistemul existent în
unitatea beneficiară cu obiectivele general valabile pentru toate sistemele din unităŃile
economice ce aparŃin aceluiaşi domeniu de activitate prin raportarea permanentă la
cerintele şi restricŃiile cadrului legislativ-normativ. CalităŃile şi deficienŃele sistemului
existent pot fi influenŃate de stilul şi metodele de muncă ale conducerii unităŃii şi ale
compartimentelor funcŃionale implicate. Se pot stabili măsuri prin care unitatea
beneficiară să asigure cadrul legislativ şi organizatoric necesar perfecŃionării sistemului
existent.
Evaluarea critică poate urmări în ce măsură suprasolicitarea canalelor
informaŃionale este determinată de aşezarea pe o nouă bază calitativ superioară a
proceselor de autoconducere şi autogestiune. Deci creşterea autonomiei unităŃii
beneficiare trebuie însoŃită şi de lărgirea limitelor şi a delegărilor de atribuŃii pe toate
treptele de conducere din unitatea analizată. Acest element implică activităŃi suplimentare
de analiză şi decizie ce pot conduce la modificarea sensului unor fluxuri informaŃionale.
In final, echipa de analiză poate propune crearea în nomenclatorul de funcŃiuni a unităŃii
beneficiare, de nuclee sau posturi de metodologi specializaŃi în raŃionalizarea,
modificarea şi întreŃinerea în exclusivitate a sistemului propriu.
Propunerilor formulate trebuie însoŃite de modificări în fişele posturilor pentru
funcŃiile implicate în executarea sistemului existent pentru instaurarea unei discipline
ferme a muncii care să asigure trecerea pe o treptă superioară calitativ a sistemului
proiectat.
2.Evaluarea critică a tehnicii de calcul existente.
Prin ea se evidenŃiază gradul de dotare a unităŃii beneficiare în tehnica necesară la
culegerea, transmiterea şi prelucrarea datelor. Echipa de analiză va trebui să discearnă
asupra oportunităŃii tehnicii de calcul existente, pentru prelucrarea necesară noului
sistem. Se va verifica şi concordanŃa între dimensiunea volumului de informaŃii
vehiculate în actualul sistem şi capacitatea maximă de prelucrare a calculatorului existent.
Această evaluare critică poate indica gradul de fiabilitate a calculatorului şi măsura în
care aceasta este compatibil cu exigenŃele informaŃionale prezentate şi previzibile ale
sistemului existent.

80
 Se va verifica şi gradul de integrare informatică a unităŃii beneficiare în cadrul
forului tutelar sau cu alte unităŃi de acelaşi fel.
3.Evaluarea critică a personalului. Ea este folosită în sistemul existent cu
scopul de a determina gradul de utilizare a timpului de lucru pe compartimente şi gradul
de încărcare a fiecărei persoane. Prin ea se pot indica dacă structura pe profesii a
personalului şi specializarea este în concordanŃă cu exigenŃele impuse de funcŃionarea
actualului sistem. Se mai pot face aprecieri asupra gradului de perfecŃionare profesională
a personalului din sistemul existent.
Sintactic evaluările echipei de analiză, vizează următoarele aspecte:
- numărul total de documente şi informaŃii vehiculate de sistem, raportat la
total persoană;
- volumul total de ore muncă necesare desfăşurării activităŃilor din sistemul
existent şi calculul ponderii acestuia în fondul de timp maxim disponibil;
- numărul mediu de informaŃii prezente în documentele utilizate, corelat cu
gradul de complexitate a acestora;
- numărul mediu de ore necesar pentru completarea şi utilizarea unui
document;
- numărul mediu de ore necesar pentru vehicularea a 1000 informaŃii;
- productivitatea muncii calculată pe o persoană ocupată în funcŃionarea
actualului sistem;
- ponderea salariilor aferente personalului ocupat în actualul sistem, în fondul
total de salarii al unităŃii studiate, inclusiv dinamica acestor indicatori.
În final echipa de proiectare poate face aprecieri asupra gradului de pregătire a
personalului din unitatea de informatică în viziunea conceperii şi realizării unui sistem
informatic pe bază de contract sau cu efect propriu.
4. Evaluarea critică a costurilor. Ea presupune evidenŃierea măsurilor de
reducere a tuturor cheltuielilor de funcŃionare a sistemului existent, ce trebuie să asigure
valorificarea intensivă a informaŃiilor necesare şi suficiente. Prin această evaluare se pot
formulariza unele propuneri concrete pentru organizarea unei evidenŃe complete şi exacte
a tuturor cheltuielilor aferente sistemului existent. Se pot preciza şi efectele negative care
ar putea apare, inclusiv estimarea lor valorică, ca urmare a lipsei de informaŃii.
Echipa de proiectare poate determina o multitudine de indicatori cu privire la
informaŃiile totale, tipizate, netipizate şi suplimentare, vehiculate de sistemul existent,
dintre care menŃionăm:

81
 - cheltuieli totale cu informaŃii tipizate, netipizate şi suplimentare;
- cheltuieli necesare pentru utilizarea a 1000 informaŃii;
- cheltuieli cu informaŃiile interne sau externe la 1.000 mil. lei producŃie
marfă;
- costuri medii de utilizare pe un anumit tip de document.
Această evaluare poate furniza conducerii unităŃii beneficiare elementele necesare
direcŃiei de perfecŃionare a actualului sistem şi operativitatea proiectării unui sistem
informatic;

2.11.6. Evaluarea variantelor de proiectare şi realizare a sistemului

informatic
Ea se realizează prin parcurgerea următoarelor faze:
- stabilirea funcŃiilor, cerinŃelor şi restricŃiilor viitorului sistem;
- definirea soluŃiei globale de prelucrare automată a datelor;
- evaluarea variantelor de realizare.
1. Definirea funcŃiilor, cerintelor şi restricŃiilor viitorului sistem.
Ea se realizează pe evaluarea critică a sistemului ce a rezultat din fazele anterioare
şi pe obiectivele generale, cerinŃele şi condiŃiile formulate de conducerea unităŃii
economice beneficiare.
Pentru stabilirea funcŃiilor sistemului informatic este necesar a se determina aria
şi principalele activităŃi pe care trebuie să le scape sistemul informatic, inclusiv relaŃiile
cu subsistemele sau aplicaŃiile aflate deja în exploatare efectivă sau prevăzute a se realiza
în viitor. În urma stabilirii funcŃiilor globale ale viitorului sistem informatic, este nevoie a
se preciza cerinŃele generale ale viitorului sistem în raport de concluziile analizei
sistemului informaŃional existent. Pentru viitorul sistem informatic restricŃiile sunt
deprinse de legislaŃia economică şi reglementările interne aplicate de unitatea economică
beneficiară, la care se pot adăuga şi nivelul resurselor materiale şi financiare şi unitare de
care dispune unitatea analizată.
2. Stabilirea soluŃiei globale şi de principiu a sistemului informatic.
Ea are în vedere funcŃiile, cerinŃele şi restricŃiile anterior definite, prin stabilirea
unora sau mai multor soluŃii generale de organizare a prelucrării datelor de viitorul sistem
informaŃional. Fiecărei varinate de utilizare i se stabileşte numărul activităŃilor şi gradul
de informatizare a acesteia prin delimitarea prelucrărilor ce se mai face automat, de cele

82
ce se vor face şi în continuare normal. Se vor preciza modificările previzibile cu structura
şi atribuŃiile preluate de către noul sistem informatic în raport cu cele ce vor rămâne în
exclusivitate în sarcina compartimentelor funcŃionale.
Având în vedere aceste opŃiuni cu caracter funcŃional se vor studia:
- soluŃiile tehnice de principiu cu referire la tipul de prelucrare (pe loturi sau
interactiv);
- tipul calculatorului (ce va fi în strânsă legătură cu dotarea existentă sau cea
prevăzută a se achiziŃiona);
- corelaŃia dintre volumul estimat al datelor de prelucrat şi capacitatea de
stocare a suporturilor de memorie externă disponibile;
- posibilităŃile de utilizare a produselor program generalizabile sau
reutilizabile şi viteza de prelucrare a calculatorului.
Aceste variante de realizare pot fi definite sub o formă globală prin identificarea
posibilităŃilor existente de proiectare a noului sistem în raport cu performanŃele şi limitele
caracteristice calculatorului ce urmează a fi folosit. Prin caracterul lor de anticipaŃie,
aceste variante demonstrează soluŃii de principii pentru proiectarea generală cu estimări
sintetice şi globale ale viziunii de ansamblu asupra modului de concepere şi proiectare a
noului sistem.
3.Stabilirea variantelor de proiectare a noului sistem. Aceasta urmăreşte să
completeze funcŃionalitatea fiecărei variante cu o serie de informaŃii referitoare la
costurile implicate şi la efectele economice scontate, compararea permite conducerii
unităŃii beneficiare să evalueze varianta cea mai eficientă pe care se va baza proiectarea
generală, proiectarea de detaliu şi se va implementa sistemul informatic.
Variantele propuse vor fi estimate sub aspectul costurilor, efectelor economice,
modificările organizatorice în unitatea economică beneficiară, posibilităŃile de realizare
inclusiv termenele şi aspectele tehnice de introducere în exploatare efectivă a viitorului
sistem. Evaluarea costurilor, cuprinde cheltuielile prevăzute pentru proiectarea şi
realizarea sistemului informatic la care se adaugă cheltuielile necesare pentru exploatarea
curentă. Costurile permanente de funcŃionare se determină pe baza cheltuielilor cu
amortizarea calculatorului şi de comunicaŃie, amortizarea localului, cheltuieli cu
întreŃinerea calculatorului, salariile personalului, inclusiv CAS, cheltuielile cu materialele
(hârtia de imprimantă, etc.), cheltuieli cu energia electrică, etc.

Evaluarea efectelor economice este regăsită în urma aplicării fiecărei variante şi

ea poate fi cuantificabilă şi necuantificabilă.

83
 Cele cunatificabile, sunt economiile realizate prin redistribuirea personalului,
reducerea costurilor de producŃie, creşterea gradului de utilizare a capacităŃilor de
producŃie reducerea stocurior de valori materiale, optimizarea fabricaŃiei, etc.
Cele necuantificabile reprezintă avantajeze obŃinute prin reducerea timpului de
răspuns, obŃinerea mai rapidă a rezultatelor, simplificarea circuitelor şi procedurilor
informaŃionale, asistarea procesului decizional, etc.
Stabilirea modificărilor organizatorice ale unităŃii, se referă la unele schimbări ce
vor interveni în compartimentele funcŃionale ce urmează instalării terminalelor şi
imprimantelor, ce vor asigura introducerea datelor din documentele de intrare pentru
constituirea bazei de date a sistemului informatic, eliminarea unor erori de prelucrare prin
transpunerea pe diferite alte suporturi, obŃinerea şi interpretarea situaŃiilor de ieşire
obŃinute la imprimantă. Stabilirea posibilităŃilor de realizare cuprinde unele elemente
legate de preocuparea şi asigurarea echipamentului tehnic de prelucrare şi transmitere a
datelor, produsele program utile şi posibilitatea obŃinerii lor precum şi personalul de
specialitate necesar. Stabilirea termenelor de realizare are ca scop elaborarea etapelor de
proiectare a noului sistem program şi a momentului de achiziŃionare a sistemelor
electronice de calcul necesare pentru conceperea şi implementarea unui sistem
informatic. Ea trebuie să precizeze termenele şi intervalele de perfecŃionare profesională
a membrilor din compartimentele implicate şi a personalului din unitatea proprie.
Colectivul de conducere al unităŃii beneficiare va evalua şi selecta varianta cea
mai eficientă a noului sistem pe baza concluziilor desprinse din evoluarea critică a
întregului sistem informaŃional analizat, prin luarea în considerare a tuturor variantelor de
realizare propuse şi prin consultarea unor specialişti în analiza şi realizarea sistemelor
informatice cu baze de date.

2.12. Modelarea logică şi digramele fluxurilor de date

Logica poate avea două semnificaŃii şi anume: prima ne trimite la faptul că
acŃiunea se bazează pe anumite reguli de judecată, adică anumite concepte, iar a doua se
referă la descrierea unui fenomen, proces, obiect, etc., astfel ca el să fie înŃeles.
Toate metodologiile exitente apelează la operaŃia de modelare logică a datelor şi a
prelucrărilor sub formă de diagrame, iar diferenŃele constau în folosirea pronunŃată a
diagramelor pentru descrierea sistemului, putându-l încadra în diagrame de context,
diagrame pentru fluxurile de date fizice şi diagrame ale fluxurilor de date logice, iar
altele apelează la combinaŃii de diagrame, tabele şi forme descriptive.

84
 Diagramele de context ne relifează aria de întindere a sistemului analizat, prin
specifiacrea elementelor din interiorul firmei şi a celor externe sub numele de entităŃi
externe, fată de sistemul analizat.
Diagramele fuluxurilor de date ale sistemului fizic curent specifică persoanele şi
tehnologiile folosite de fiecare proces de transfer şi transferare a datelor, acceptându-se
unele intrări şi descrie ieşirile din procesele amintite.
Diagramele fluxurilor de date ale sistemului logic curent sunt independent de
tehnologie, reliefând funcŃiile de prelucrarea datelor executate de sistemul curent.
Diagramele fluxurilor de date ale sistemului logic nou prezintă circuitul datelor,
structura lor şi cerinŃele funcŃionale ale noului sistem.
Descrieri ale obiectelor diagramelor fluxurilor de date se găsesc în dicŃionarele
proiectate sau depozite CASE (repository). Acestea în literatura de specialitate sunt
denumite generic ca diagrame ale fuluxurilor de date (DFD).
DFD-ul are ca obiectiv urmărirea modului de transferare a datelor între procesele
de prelucare, aceste diagrame se mai numesc modele ale proceselor de prelucrare, iar
operaŃia se numeşte modelarea proceselor. DFD-ul este una din tehnicile analizei
structurate şi au un puternic impact asupra proceselor de dezvoltare a sitemelor. Redarea
proceselor de prelucrare cu diagramele fluxurilor de date primeşte noi accepŃiuni prin
încorporarea ei în instrumentele de analiză şi proiectare cu ajutorul calculatorului, adică
folosirea produselor CASE, ce duce la complicarea unor probleme. PiaŃa are zeci de
produse CASE şi toate pun în practică rezultatelele cercetării fundamentale, de aceea
utilizatorii CASE sunt puşi într-o mare dificultate, fiind-că ei apelează la metode diferite,
cel puŃin ca nume.
Important este să nu uităm scopul DFD pentru a produce linişte potenŃialilor
beneficiari, că produsele CASE care se respectă oferă posibilitatea de alegere a tehnicilor
(metodelor) utilizate pentru prezentarea DFD.
Majoritatea produselor apelează tehnici de redare a DFD, ca: Gane&Sarson şi
Yourdon&DeMarco. Acestea sunt asemănătoare, iar diferenŃele dintre ele le vom
prezenta.

2.12.1. Tehnica Gane&Sarson

Scopul DFD la o anumită componentă organizatorică sau funcŃională la care se
referă este de a arăta următoarele aspecte: sursa datelor prelucrate, operaŃiile de

85
prelucrare prin care trec datele, dastinaŃia datelor prelucrate, legătura existentă între
prelucrări şi activitatea de stocare a datelor.
Tehinca DFD apelează la patru simboluri de bază pentru reprezentarea sistemelor
informatice logice cât şi sistemele fizice înlocuind “clasicele” scheme logice. Se folosesc
următoarele simboluri:

Entitate externă:

Flux de date:
sau

Loc de stocare:

Proces de prelucrare:

Schemele de sistem ce prezintă configuraŃia fizică a sistemului informatic sunt

mai sugestive decât o diagramă, dar pentru alte cazuri sunt mai sugestive DFD-urile, mai
ales pentru reprezentarea logicii sistemelor informationale.

2.12.1.2. Sintaxa DFD-ului şi produsele CASE

Produsele CASE oferă beneficiarului un sistem iterativ de lucru, cu mesaje
ajutătoare în cazul că se încearcă introducerea unei construcŃii eronate într-un DFD sau
sistemul refuză acceptarea introducerii obectului.
Reguli sintatctice de verificare cu ajutorul softului:
- au toate obiectele câte un identificator?
- au toate obiectele şi fluxurile de date câte un nume?
- au toate procesele cel puŃin câte un flux de intrare şi cel puŃin un flux de
date ieşire?
- fiecare flux de date are legătură cu un proces?
- au toate fluxurile de date sensul marcat prin săgeată?
Reguli sisntactice ce nu pot fi verificate uşor cu softul:
- au fluxurile de date un nume semnificativ?

86
 - au toate procesele din diagramă un descriptor de forma “verb +
substantiv-obiect-al-prelucrării”?
- locurile de stocare reprezintă obiecte, fenomene sau evenimente de
inetres?
- există locuri de stocare ce să aibă o singură intrare şi o ieşire ce sunt
fişiere intermediare fizice temporare?
- se menŃine un control minim de multiplicare al simbolurilor, astfel ca
numărul lor să ducă la intersectări ce să creeze neâŃelegeri.

2.12.2. Tehnica Yourdon & DeMarco

Aceasta utilizează următoarele simboluri:

Entitate externă

Flux de date ( poate avea şi alte forme)

Loc de stocare

Proces de prelucrare
Această tehnică sugerează că demersul de creare a diagramelor unui sistem
trebuie să înceapă cu o diagramă de context, prin care să fie prezentate entităŃile externe,
intrări şi ieşiri în/din sistemul analizat.
Literatura de specialitate ne recomandă că nici o diagramă să nu cuprindă mai
mult de 7 (şapte) procese de prelucare. Un sistem mare trebuie să fie reprezentat printr-un
set de diagrame, care pot să fie:
- o diagramă de context;
- o diagramă de nivel 0 ce arată subsistemele sistemului;
- până la 7 (şapte) diagrame nivelul 1 ce prezintă principalele aplicaŃii ale
fiecărui subsistem;
- până la 49 diagrame de nivel 2 ce arată detaliile fiecărei aplicaŃii;

87
 Este recomandabil ca aplicaŃiile să fie exploatate pe această cale până la detaliile
logice ale procesului.

3. Anexe

3.1. Bibliografia completă a cursului

1. Avornicului C. – NoŃiuni de bază ale informaticii, Editura InterferenŃe , Cluj-Napoca
1992
2. Avornicului C. – Proiectarea sistemelor informatice cu baze de date, Editura
InterferenŃe, Cluj-Naopoca, 1994
3. Avornicului C. şi alŃii – AplicaŃie informatică privind gestiune obiectelor de inventar
la un agent economic, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 1998
4. Avornicului C., Tomai N. – Proiectarea sistemelor informatice economice şi
utilizarea internetului în diverse domenii, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 1999
5. Avornicului C. – Sisteme informatice şi proiectarea lor, Editura RISOPRINT, Cluj-
Napoca, 2001
6. Avornicului C. şi alŃii – AplicaŃii informatice, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca,
2003
7. Avornicului C. Tomai N, Avornicului M – Proiectarea obiectualǎ şi UML, Editura
RISIPRINP, Cluj_Napoca, 2004
8. Avornicului C, Avornicului M, - Managementul şi proiectarea sistemelor informatice
de gestiune, Editura RISOPRINT, Cluj Napoca 2010
9. Batini C. şi alŃii – Conceptual Database Design, Redwood City, CA:
Benjamin/Cummings Publishing, 1992
10. Bouzeghoub M. şi alŃii – Object Technology – Concepts and Methods, International
Thomson Computer Press, Boston, 1997
11. Brown D. An Introduction to Object-Oriented Analysis: Objects in Plain English,
John Wiley&Sons, Inc., New York, 1997
12. Chen P.P. – Entity-Relationship Approach to System Analisys and Design,
Amsterdam, North Holland, 1980
13. Chichernea v. şi alŃii – Proiectarea sistemelor informatice, Editura SYLVI, Bucureşti,
2001.
14. Cutts G. – Structured Systems Analysis and Design Methodology, Second Edition,
Alfred Waller Limited, Henley-on-Thames, 1991
15. DeMarco T. – Structured Analysis and System Specification, Printice Hall,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1979
16. Dima G., Dima M. – FoxPro, Editura Teora, Bucureşti, 1993
17. Gane C. - Computer Aided Software Engineering, Rapid System Development Inc.,
Engglewood Cliffs, Prentice Hall, New Jersey, 1990
18. Gane C., Sarson T. – Structured System Analysis: Tools and Techniques, Printice
Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1979
19. Gigson M.L., Hughes C.T. – System Analysis and Design: A Comprehesive
Methodology with CASE, Danvers, MA: Boyd&Fraser Publishing Company, 1994
20. Hicks Jr J.O. – Management Information System: A User Perspective, Second
Edition, West Publshing Company, St. Paul, MN, 1987

88
21. Hutt A.T.S. – Object Analysis and Design: Foundation of Methods, John
Wiley&Sons, Inc., New York, 1994
22. Lungu I. şi alŃii – Baze de date, organizare proiectare şi implementare, Editura ALL
EDUCATION, Bucureşti, 1995
23. Martin J. – Rapid Applicatin Development, Macmillan Publishing Company, New
York, 1991
24. Martin J., Odell J.J. – Object-Oriented Methods: A Fundation, PTR Prentice Hall,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1995
25. Meyer B. Object-Oriented Software Construction, Prentice Hall, New York, 1988
26. Oprea D. – Analiza şi proiectrea sistemelor informatice economice, Editura
POLIROM, Iaşi, 1999
27. Oprea D. şi alŃii – CASE – proiectarea asistată de calculator a sistemelor informatice,
Editura UniversităŃii “A.I. Cuza”, Iaşi, 1998
28. Page J., Hooper P. – Accouting and Information Systems, Fourth Edition, Prentice
Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1992
29. Priestley M. – Practical Object-Oriented Design, The McGraw-Hill Companies,
London, 1996
30. Restian A. – Homo ciberneticus, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981
31. Rex R. – L’analyse en informatique de gestion, Ed. Dunond, Paris, 1990
32. Roşca I. şi alŃii – Proiectarea sistemelor informatice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1990
33. Ross R.G. – Entity Modeling: Techniques and Application, Boston, MA: Database
Research Group, 1987
34. Skidmore S. – Introduction Systems Analysis, Second Edition, Macmillan, London,
1997
35. Skidmore S. – Introduction Systems Design, Ncc Blackwel, Oxford, UK, 1996
36. Sudman S., Blair E. – Marketing Research. A Problem-Solving Approach,
Irwin/McGraw-Hill, Boston, 1998
37. Văduva I. şi alŃii – Ingineria programării, Volumele I şi II, Editura Academiei,
Bucureşti, 1985
38. Waserman T. – Interactive Development Environments, in DCI CASE-World,
Boston, Octombrie, 1992
39. Yourdon E., Argila C. – Case Studies in Object Oriented Analysis & Design,
Yourdon Press, Prentice Hall Building, Upper Saddle River, NJ 07458, 1996
40. Zwass V. – Management Information Systems, ECB-Wm, C. Brown Publishers,
Dubuque, IA, 1992
41. *** - IndicaŃii metodologice pentru realizarea sistemelor informatice şi a procedurilor
program, Volumele I-II, Bucureşti, 1987
42. *** - Indrumar pentru proiectarea sistemelor informatice cu baze de date realŃionale,
Bucureşti, 1989

89
3.2. Glosar
Nu am folosit în acest curs

3.3. Scurtă biografie a titularului de curs

Prof. Univ. Dr. Avornicului Constantin, sunt absolventul acestei FacultîŃi din anul 1972,
unde am lucrart fără întrerupere, sunt membrul catedrei de Informatică econnomică şi
faca această disciplină de la începutul carierei mele, bineînŃeles că am evoluat confom
cerinŃelor actuale. Pentru consultaŃii mă găsiŃi la biroul meu 453 din clădirea facultăŃii.
Alte informaŃii despre mine le puteteŃi afal de pe site-ul facultăŃii.

90