Behind the image – Research in Photography

Anna Fox, Natasha Caruana

Introducere:
Ce înseamnă cercetarea în fotografie?
Cercetarea și experimentarea sunt părți esențiale ale realizării proiectelor
fotografice. Acestea se pot realiza prin acumularea cunoașterii prin explorarea
mediului fotografic:
- Investigarea istoriilor și teoriilor din fotografie
- Observarea lumii
- Lectură și participare în discuții tematice
- Elaborarea de reflecții critice
Dezvoltarea unui proiect artistic sau a unui corp de lucrări în fotografie pe
baza unui proces de cercetare artistică este influențată de modul în care a evoluat
proiectul, de influențele socio-culturale, de modul în care a fost documentat procesul
în ideea unei analize critice ulterioare.

Planificarea unui proiect de cercetare artistică

Înainte de toate trebuie definită ideea principală a proiectului și motivațiile
alegerii acesteia. Ulterior se poate face un plan preliminar de cercetare, alături de un
titlu preliminar. În această fază de început, artistul trebuie să aibă o idee clară despre
ceea ce dorește să facă, despre subiectul cercetării, finalitatea proiectului (serie de
lucrări foto pentru o expoziție, carte de artist, proiect online, fotojurnalism, etc…).
Propunerea de proiect trebuie să includă și metodele de lucru, inclusiv
aspectele tehnice ale realizării fotografiilor, un calendar preliminar și un buget
estimativ, strategia de fundraising, referințe artistice și teoretice, surse de informare
în realizarea cercetării (cărți, reviste, website-uri, muzee, galerii, proiecte
curatoriale…).
Structura proiectului, ideile și metodele de lucru pot fi menționate în formatul
un caiet de notițe sau al unei diagrame de gândire (mind map).

1
 Dezvoltarea ideilor pe baza cercetării
O primă etapă a cercetării este documentarea în domeniul subiectului
proiectului de cercetare artistică ce poate fi făcută în biblioteci, arhive, muzee, galerii
de artă și pe Internet. Această platformă a revoluționat în ultimele două decenii
accesul la informații, importante fiind metodele de căutare a informațiilor relevante.
Organizarea website-urilor și blog-urilor importante precum și utilizarea platformelor
social media (Facebook, Twitter,…) sunt metode extrem de utile în documentare.
Cunoașterea acumulată prin documentare-cercetare va nuanța și aprofunda
practica fotografică prin asocierea unor idei mai complexe și mai sofisticate
subiectului tratat. Pe măsură ce ideile și cercetarea evoluează, artistul poate ajunge
la un punct unde va realiza că a creat un model de lucru pentru viitoarele proiecte,
un cadru de cercetare.

Practica artistică ca metodă de cercetare

Fotografierea este prima etapă a unui proces de cercetare artistică. Ulterior,
analiza semnificației modului de fotografiere devine o parte integrată a procesului de
cercetare, de explorare a mediului fotografic.
Fotografiile sunt realizate printr-un proces de explorare a unor soluții practice
(alegerea aparatului, a iluminării, a momentului de fotografiere, a modului de
procesare a imaginii, a modului de tipărire sau afișare a imaginii finale). Experimentul
și analiza imaginilor în primele etape ale proiectului sunt esențiale pentru dezvoltarea
acestuia. Practica devine astfel un motor de dezvoltare a cercetării.
Folosind propriile imagini ca cercetare, artistul fotograf iși cartografiază
procesul practic cu scopul de a găsi soluții pentru dezvoltarea proiectului, văzut ca un
proces etapizat, asemenea traseului de ascensiune montană a unui alpinist.
Studioul fotografic este un cadru pentru experimentări deoarece artistul poate
controla în detaliu construcția unei imagini foto (compoziție, iluminare, etc…) și poate
reflecta asupra imaginii obținute. În opoziție cu fotografia de studio, avem fotografia
de stradă unde spontaneitatea și spiritul de observație primează. Fotografia
documentară presupune un angajament de lungă durată al fotografului în raport cu
subiectul ales, pe când cea de peisaj presupune o analiză atentă din punct de vedere
vizual și al semnificației al tuturor detaliilor subiectului.
Stilul vizual al fotografiilor este controlat de alegerea camerei foto și a metodei
de lucru (analogic, digital sau mixt), care trebuie să fie justificate inclusiv la nivel
conceptual. Stilul vizual al imaginilor e construit prin folosirea creativă a încadrării, a
profunzimii de câmp, a planului de focalizare, a timpului de expunere și a metodelor
de prelucrare a imaginii din post-producție, fie ea analogică sau digitală (contrast,
luminozitate, cromatică, gamă dinamică, …). Este important ca la începutul unui
proiect de cercetare, artistul fotograf să testeze diferite camere și filme foto, metode
de lucru. Documentarea procesului de fotografiere ajută la analiza ulterioară ce duce
la opțiunile finale pentru proiect.
Iată un exemplu de întrebări dintr-un proces de evaluare a proiectului:
Proiectul evoluează conform așteptărilor?
Care sunt îmbunătățirile făcute pe parcurs?

2
 Ce s-a schimbat față de propunerea inițială?
Care sunt punctele forte ale proiectului?
Ce mă motivează să continui proiectul?

Un model de auto-evaluare a unui proiect de cercetare fotografic:

1. TITLUL PROIECTULUI (Cum s-a dezvoltat titlul pornind de la varianta de

lucru și care factor a dus la modificări)
2. SUBIECT (Reflectare asupra alegerii subiectului și asupra contextului de
cercetare documentară pe subiect)
3. SCOPURI / OBIECTIVE / CONCEPTE (În ce măsură au fost atinse
obiectivele și scopurile? Descrie conceptul principal al proiectului.)
4. PUBLIC (Definiți publicul care va vedea proiectul)
5. CONTEXT (Unde va fi vizionat proiectul? Galerie de artă? Revistă? Carte
de artist? Internet?)
6. FORMAT / MEDIU / PREZENTARE (Definiți forma finală de prezentare a
proiectului și cum ați ajuns la aceasta?)
7. METODE DE CERCETARE (Enumerați metodele de cercetare folosite în
proiect și cum au influențat practica artistică)
8. REFERINȚE (Enumerați referințele studiate și explicați cât de utile au fost
acestea. Încercați să vă imaginați cum ar funcționa proiectul în alte
câmpuri de producție, exemplu: film, teatru, etc…)

Legătura dintre cercetare și practică. Finalizarea proiectului.

Toate informațiile din procesul de documentare trebuie organizate într-un
jurnal (pe hârtie sau digital, eventual un blog) iar imaginile, negativele trebuie
arhivate profesional.
Odată ce legătura dintre cercetare și practică devine organică, cele două
activități devin inseparabile. Important e procesul continuu de analiză critică a
proiectului care începe din prima etapă a proiectului.
Importantă este testarea relevanței proiectului în raport cu altele similare din
prezent sau din istoria artei. De asemenea, imaginile cele mai importante, pot fi
printate la dimensiuni relativ mici și expuse o perioadă pe un perete de studiu pentru
a fi analizate de mai multe ori. În acest fel, raporturile dintre imagini, de la cele de
dimensiuni până la cele conceptuale, pot fi analizate mai ușor și se pot astfel selecta
imaginile relevante. Astfel se pot lua decizii pentru următoarea etapă a proiectului
sau pentru forma finală de prezentare. Uneori, urmare a procesului de analiză se pot
face modificări de substanță a proiectului, inclusiv adăugarea unor concepte sau
metode noi.
Alegerea formatului final și a contextului de prezentare a lucrării, inclusiv
definirea publicului, sunt decizii capitale ale proiectului de cercetare.