AEROSOLII

Aerosolii reprezinta starea de dispersie foarte fina a unei substante lichide sau solide intr-un
mediu gazos. Mediul gazos este obligatoriu; se mai numeste si mediul dispersant, in care
particulele solide sau lichide alcatuiesc faza „dispersa". Aerosolii pot fi naturali - cei atmosferici
si artificiali sau terapeutici. Aerosolii naturali sunt mai frecventi la mare sau la munte. Aerosolii
marini sunt alcatuiti din microparticule provenite din spuma valurilor ce se sparg in larg sau pe
coasta, particule care sunt antrenate de curentii de aer. Zona cea mai bogata in aerosoli o
constituie o fasie de plaja de 50 - 100 m. Acesti aerosoli contin cloruri de Na, I, bromuri,
alcaline, magneziu etc, fiind puternic ionizati de ultraviolete.
Aerosolii de padure sau munte sunt formati dintr-un centru invelit de o pelicula de apa sau dintr-
o particula de polen, pe care s-a depus substanta volatila (terebentina), care elibereaza ozon in
contact cu oxigenul. Aceeasi actiune au aici si radiatiile ultraviolete. TEHNICA Sl APARATURA
Producerea aerosolilor artificiali se bazeaza tot pe folosirea aerului comprimat, la o presiune mai
mare de 2 - 3 atmosfere, care disperseaza fin, in microparticule, mediul lichid. Aceasta
pulverizare fina are loc in niste tuburi de sticla - pipe.
Proprietati: aerosolii sunt microparticule sub 1 micron, cu sedimentare lenta (viteza de cadere =
1 cm/10 min.). Au miscare browniana, nu condenseaza pe suprafete reci si strabat in mediul
lichid cativa centimetrii, fara sa se dizolve; au sarcina electrica.
Actiunea este in functie de substanta medicamentoasa folosita: vasoconstric-toare (adrenalina,
efedrina); vasodilatatoare (miofilin, nitrit de sodiu); bronhodila-tatoare (miofilin, MgSO4 etc);
antiinflamatorie si antiinfectioasa (antibiotice); antialergica (ACTH); sedativa (bromuri de
calciu, Luminai).

INDICATII
O aerosolizare corecta echivaleaza cu o perfuzie medicamentoasa. Aerosolii sunt indicati in
bolile pulmonare (traheite, bronsite, supuratii pulmonare, astm bronsic) si in afectiunile O.R.L.
(sinuzite, rinofaringite, laringite, amigdalite).
PNEUMOTERAPIA
Este metoda care foloseste aerul comprimat sau rarefiat in scop terapeutic. Aerul rarefiat se
gaseste la inaltimi, alpinistii si aviatorii fiind obligati sa se adapteze. Aerul comprimat exista in
chesoane (la construirea podurilor), fiind intrebuintat si in cazul celor ce lucreaza in clopote
hidraulice etc. Terapeutic, s-au construit camere pneumatice, cu actiune generala asupra
intregului organism, unde exista conditii de aer modificat - comprimat si rarefiat. S-au construit
si aparate individuale, pneumatice, folosite in afectiunile aparatului respirator.
Camerele pneumatice sunt incaperi construite din fier gros sau beton armat, prevazute cu scaune,
fotolii, banci, avand un aspect cat mai estetic; usa este masiva, din otel, si trebuie sa se inchida
perfect. Geamurile, groase, sunt prevazute cu cauciuc, tot pentru acest motiv. in interior se afla
un telefon de legatura cu exteriorul. Asistenta trebuie sa supravegheze extrem de atent tot
Tratamentul, care dureaza 105 minute si anume in 30 de minute se creste presiunea, incet, pina la
03 - 05 atmosfere, 45 de minute este durata stationarii, iar in cele 30 de minute ramase presiunea
scade treptat, revenind la normal. Este recomandabil ca aerul din camera pneumatica sa fie filtrat
si usor incalzit, chiar aromatizat cu extracte eterice de brad. Aerul comprimat intra
prin niste orificii situate in podea si iese printr-un ventil situat in tavan. Existenta unei anticamere
este asolut utila, ea fiind necesara in caz de accident (scoaterea unui bolnav din camera, ceilalti
ramanand sa continue Tratamentul). Sedintele se fac la 2 zile sau zilnic, in total 15 - 20 de
sedinte. Lectura este cea mai recomandabila ocupatie in camera pneumatica.
Aparatele individuale sunt de diferite tipuri (Heyer) etc. Prin doua ventile, care se manevreaza de
catre bolnav, se permit inspirarea aerului comprimat si expirarea in aer rarefiat sau invers. Aerul
comprimat si rarefiat este continut in doi cilindri. in timp ce terapia din camera pneumatica este
pasiva, bolnavii respirand comod aerul modificat din camera, terapia individuala cu aer rarefiat
comprimat este o terapie activa, bolnavii depunand un efort mai mic sau mai mare pentru
aceasta. Mai retinem ca organismul se poate adapta mult mai bine la aer comprimat cu mai multe
atmosfere, dar aerul rarefiat nu se poate suporta sub o presiune negativa de 1/2 atm.
ACTIUNE Sl INDICATII
Aparatul respirator, a) miscarile respiratorii sunt usurate si devin mai ample, in cazul in care
inspiratia se face in aer comprimat, iar expiratia in aer rarefiat. in alte situatii, cand vrem sa
realizam o adevarata gimnastica respiratorie, se impun bolnavului la aparatul individual,
inspiratia in aer rarefiat si expiratia in aer comprimat.
b) capacitatea vitala este marita in aerul comprimat!
c) aerul comprimat produce destinderea alveolara, ingreunand expiratia si usurand inspiratia.
Aparatul circulator, crescand presiunea negativa intratoracica, este influentata presiunea venoasa
si se reduce staza. Ritmul cordului scade in aerul comprimat si creste in aerul rarefiat.
Schimburile gazoase si metabolice: alveolele contin mai mult oxigen decat normal. De
asemenea, arderile din organism sunt accentuate. Scafandrii, care lucreaza in chesoane, slabesc si
simt nevoia de a se alimenta.
Sistemul nervos este foarte sensibil fata de aerul rarefiat. Apar greturi, voma, tremuraturi, stari de
excitatie sau inhibitie, care pot merge pana la exitus. Alpinistii, la ascensiuni mari (Himalaya), au
cazut deseori victime acestor grave tulburari.
Aerul comprimat are o actiune de sedare, bolnavii se simt linistiti, avand un somn bun.
Indicam un asemenea Tratament in: bolile cordului (insuficienta cardiaca, H.T.A., anevrisme,
insuficienta coronariana); nefrite cronice; insuficienta hepatica; graviditate; tuberculoza;
ateroscleroza avansata.