Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LATIN–ROMÂN
GH. GUÞU
DICÞIONAR
LATIN–ROMÂN
Ediþie revãzutã
Ó
H U MAN I TAS
BUCUREªTI
Redactor: Sándor Skultéty
Coperta: Ionuţ Broştianu
Tehnoredactor: Doina Elena Podaru
DTP: Emilia Ionaşcu
Corector: Angela Ştefănescu
EDITURA HUMANITAS
Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
esse facinus a tãgãduit cã a fost co- dinþã, ∼ fas a încãlca legea zeilor.
misã de el crima. 2. a tãia, a întrerupe: ∼ pontem post
abntš, Ÿre vt. a refuza. tergum a tãia podul în spate, ∼ ser-
aboleš, ±re, ±v, itum vt. a ºterge, a monem a întrerupe discuþia.
înlãtura, a desfiinþa. abrupt± adv. brusc.
abol±scš, ere, ±v vi. a dispãrea, a abruptum, n. prãpastie.
pieri. abruptus (3) p.pf. v. abrumpš. // adj.
abolitiš, šnis f. suprimare, înlãturare, 1. prãpãstios, abrupt. 2. (fig.) a) (de-
desfiinþare. spre stil) abruptum sermonis genus
abšminor, Ÿr, Ÿtus sum vt. dep. 1. a stil abrupt; b) (despre caracter) ∼
dori sã nu se întâmple: quod abo- homo om neînduplecat (violent).
minor de care sã mã fereascã zeii. abs v. a2.
2. a respinge cu groazã (fiind de rãu absc±dš, ere, cess, cessum vi. 1. a se
augur): quod nos abominamur, vos retrage, a se depãrta: legiones abs-
optatis ceea ce noi respingem cu cesserunt legiunile s-au retras, ab-
groazã voi doriþi. scessit somnus somnul a pierit. 2.
Aborgin±s, um m.pl. aborigeni (bãº- a renunþa la: ∼ obsidione a renun-
tinaºi). þa la asediu.
abortvus (3) adj. nãscut înainte de abscessus, s m. retragere, îndepãr-
termen. tare.
abortus, s m. naºtere prematurã. abscdš, ere, d, csum vt. 1. a tãia
abrŸdš, ere, rŸs, rŸsum vt. 1. a rade. (îndepãrtând), a îndepãrta: ∼ ramos
2. (fig.) a suprima. a tãia ramuri. 2. (fig.) a tãia (des-
abripiš, ere, ripu, reptum vt. a smul- pãrþind): abscisus in duas partes
ge; a duce cu forþa, a rãpi; se abri- exercitus armata tãiatã în douã.
pere a se refugia. 3. (fig.) a lua, a rãpi: ∼ spem a rãpi
abrogŸtiš, šnis f. abrogare (a unei speranþa.
legi), anulare. abscindš, ere, scid, scissum vt. 1. a
abrogš (I) vt. 1. a abroga (o lege), smulge (despicând), a sfâºia: ~ tu-
a anula. 2. (fig.) a retrage, a lua nicam a sfâºia tunica. 2. (fig.) a des-
(cuiva) o funcþie. pãrþi: ∼ caelo terras a despãrþi pã-
abrotonum, n. (-us, m.) (bot.) pe- mântul de cer. 3. (poet.) a tãia, a
liniþã. împiedica: ~ reditus dulces a îm-
abrumpš, ere, rp, ruptum vt. 1. a piedica dulcea revenire.
rupe (smulgând), a smulge; (fig.) abscsus (3) p.pf. v. abscdš. // adj.
∼ fidem a viola legãmântul de cre- abrupt; (fig.) aspru, dur.