UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE ALIMENTATIE SI TURISM

PROIECT

CONSTRUCTII TURISTICE, MODERNIZARI SI

ELEMENTE DE ARHITECTURA

Palatul Mogosoaia

Student: Mocanu Marius Alexandru

Specializarea: IMIT

Grupa: 8LF252

1
 CUPRINS:
Capitolul 1 - Introducere……………………………3
Capitolul 2 - Arhitectura Palatului Mogosoaia…......4
Capitolul 3 - Istoric…………………………………7

Capitolul 4 - Turismul………………………………9
Capitolul 5 - Comuna Mogosoaia…………………10
Capitolul 6 - Loggia Palatului Mogosoaia………...11
Capitolul7 - Clădirile complexului………………...12
Capitolul8 – Constantin Brancoveanu……………..14
Bibliografie………………………………………..15

2
 Palatul Mogosoaia

( Figura 1 – Palatul Mogosoaia)

Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia sau, simplu, Palatul Mogoșoaia (fig.1), situat

în apropiere de București, pe malul lacului Mogoșoaia, este un complex construit în stil
arhitectural brâncovenesc, ce include clădirea principală, o curte vastă, cuhnia
(bucătărie), cavoul familiei Bibescu, precum și biserica "Sfântul Gheorghe" aflată în
apropiere.

3
 Capitolul 2 - Arhitectura Palatului Mogosoaia

Palatul construit la 1702, de o arhitectură zvealtă şi semeţă, punctul culminant al

stilului brâncovenesc ajuns în pragul barocului, are ca părţi arhitecturale componente
foişorul mare, loggia şi foişoarele mici ce încadrează loggia.Centrul compoziţional al
faţadei de vest este loggia încadrată de 2 mici foişoare.Loggia este preluată din
arhitectura italiană dar este în perfectă consonanţă cu tradiţia arhitecturii autohtone. În
acelaşi timp este asemănătoare ca expresie cu prispele, foişoarele şi pridvoarele
româneşti. Faţada de apus cu cele doă mici foişoare şi loggia este construită spre malul
lacului Mogoşoaia. Pisania de la Mogoşoaia este prinsă în zid în foişorul mare, încadrat
de 2 ferestre cu cadrul de piatră traforat.

Zid din cărămidă cu un foişor în acelaşi stil, întregind in mod fericit complexul.
Echilibrul formelor şi volumelor ca şi subtilitatea decoraţiunii şi alura monumentală cu
delicateţea spaţiilor construite relevă concepţia stilizată în alte dimensiuni a vechii
arhitecturi româneşti a caselor din ţară. Pivniţa (fig.2) înaltă este formată din patru calote
sferice dispuse în jurul unui stâlp central. Parterul are incăperi modeste. La etaj saloanele
şi camerele domnitorului au mozaicuri aurii din perioada Marthei Bibescu.

La subsol, in pivnita, locul cuhniei (bucatariei) de odinioara este luat de

o expozitie de arta, tablourile de dimensiuni mari beneficiind si de un sistem de iluminat
de accent, ce se incadreaza perfect in decorul realizat din caramida veche si bolti inalte.

( Figura 2 – Pivnita Palatului Mogosoaia)

4
 Asa cum il descria arhitectul G. M. Cantacuzino (care s-a ocupat de renovarea
acestui domeniu), Palatul Mogosoaia este un loc harazit duratei, rupt de efemeritatea
modei, dar si datorita felului in care este privit si administrat in momentul de fata, si
anume in fata de cultura si traditie. De altfel aceasta este si denumirea sa actuala: Centrul
Cultural “Palate Brancovenesti”.

Realizat in stil Brancovenesc si finalizat la inceputul secolului al XVIII-lea, Palatul

Mogosoaia beneficiaza in exterior de un parc (fig.3) englezesc, cu gradini de trandafiri si
irisi in stil englezesc, amenajat sub indrumarea Marthei Bibescu.

( Figura 3 – Parcul din curtea Palatului Mogosoaia)

Avand un plan dreptunghiular, este organizat pe trei niveluri: pivnita, parter si etaj.
Elementul artistic al interioarelor este, fara indoiala, reprezentat de arcade si bolti (fig.4)
(care se regasesc in zonele de trecere si la nisele din pereti). Acestea dau intr-adevar un
aer nobil, de palat. Rafinamentul din interior este conferit nu numai de ornamentele si
finisajele deosebite (cum este, de exemplu, mozaicul), ci si de colectia de tapiserii si
covoare, donatie a Lianei si a lui Dan Nasta. In afara de tapiserii si covoare orientale,
decorul din salile palatului este completat in mod fericit cu mobilier autohton (jilturi, lazi,
cufere) si occidental (x-uri, console etc.), cu vase ornamentale, tablouri si cartografii cu
importante informatii istorice.

5
( Figura 4 – Arcade din interiorul Palatului Mogosoaia)

6
 Capitolul 3 - Istoric

Palatul a aparținut lui Constantin Brâncoveanu și descendenților săi timp de 120 de

ani. După execuția lui Brâncoveanu, în 1714, 7tudent a fost transformat în han. Ștefan
Cantacuzino a răscumpărat apoi proprietatea de la Mogoșoaia, care a revenit ulterior
marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, ai cărui urmași au stăpânit
complexul de clădiri până la începutul secolului al XIX-lea. Ultimul proprietar în linie
7tuden din familia Brâncoveanu care a stăpânit Palatul de la Mogoșoaia a fost Grigore
Brâncoveanu (1767—1832).

Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia a fost devastat în mai multe rânduri, precum

în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774 și în vremea Revoluției din 1821, dar a
rezistat de-a lungul vremurilor, având ziduri puternice.

Din 1832, a trecut în proprietatea familiei Bibescu, prin căsătoria lui Zoe
Mavrocordat (fiica a lui Grigore Brâncoveanu) cu domnitorul Gheorghe Bibescu. Palatul
va rămâne în proprietatea familiei Bibescu până în 1947, timp în care imobilul a fost
supus mai multor lucrări de renovare, 7tudent7 de Nicolae Bibescu și continuate de
Martha Bibescu.

Martha Bibescu a început în 1912 lucrările de restaurare a palatului, apelând la o

echipă de meșteri italieni, condusă de arhitectul Domenico Rupolo. De la Veneția au fost
aduse și materialele necesare decorării interioarelor palatului.

Lucrările de restaurare au fost întrerupte în timpul Primului Război Mondial, iar în

noiembrie 1916 palatul a fost bombardat de aviația germană.

În 1920, Martha Bibescu (fig.5) a reluat lucrările de restaurare, sub conducerea

aceluiași Domenico Rupolo, apoi sub conducerea arhitectului George M. Cantacuzino.
Lucrările de amenajare a interioarelor au continuat și între 1930-1935, sub conducerea lui
George M. Cantacuzino. Martha Bibescu a strâns în încăperile palatului obiecte de artă
dintre cele mai valoroase legate de familiile Brâncoveanu, Bibescu, Mavrocordat.

Domeniul de la Mogoșoaia a fost naționalizat de comuniști în anul 1949.

Incepand cu anul 2000, Palatul adaposteste Muzeul Traditiei Aulice, o colectie de

arta comparata, ce insumeaza circa 300 de piese, in Sali si anexe fiind prezentate annual
aproximativ 10 expozitii temporare, eseu sau arta contemporana.

Astazi Mogosoaia se imparte, ca majoritatea comunelor limitrofe capitalei, intre sat

si cartier rezidential. Pe malul lacului se fac gratare si copiii se balacesc in apa clocita, iar
langa ele se ridica vile care dezechilibreaza linistea si simplitatea parcului brancovenesc
si parca ii dau cu tifla palatului, ca un tinerel modern si fitos care se uita cu dispret la
strabunicul.

7
( Figura 5 – Martha Bibescu)

8
 Capitolul 4 - Turismul:

Transport:

Metrou pana la Parc Bazilescu (M4) apoi linia 460

Autobuzul 331 de la Piata Romana pana la Damaroaia (capat de linie) apoi aceeasi linie
preoraseneasca 460.
Din autogara din piata Chibrit avem transport direct cu autobuzul

Adresa:

Strada Valea Parcului nr.1, Mogosoaia, judetul Ilfov

Program:

Marti-Duminica 10:00 – 20:00 (vara) 09:00 – 17:00 (iarna).

Pret:

Cladirea propriu-zisa a palatului poate fi vizitata de la 1 mai, in intervalul orar 10:00 –

18:00. Biletul de intrare costa 5 lei/persoana si 3 lei/elevi si 9tudent.

9
 Capitolul 5 - Comuna Mogosoaia

Aflam despre Mogosoaia ca este atestata documentar pentru prima data la 24

aprilie 1598 si ca numele ei vine de la nevasta boierului Mogos. Vreun secol mai tarziu
intra in atentia lui Constantin Brancoveanu, care cumpara cateva mosii pe malul lacului si
tranteste frumusete de palat in stilul care avea sa-i poarte numele (brancovenesc), dupa
modelul palatului de la Potlogi.

Faptul ca domnitorul avea resedinta atat de departe de buricul targului avea sa fie
de importanta capitala pentru dezvoltarea timpurie a urbei dambovitene.

Brancoveanu, plictisit probabil sa isi taraie trasura prin noroaie si praf, intre
Mogosoaia si Curtea Domneasca din Bucuresti, plin de initiativa occidentala, pune sa se
construiasca intre Drumul Brasovului (spre Mogosoaia) si Ulita mare spre Sarindar (locul
Cercului Militar National de acum) drum pavat cu scanduri groase. Drumul s-a
numit Podul Mogosoaiei, iar din 1878, dupa Razboiul de Independenta, s-a numit Calea
Victoriei.

Comuna se află în partea de vest a județului, la nord-vest de București, pe malul

stâng al râului Colentina, care formează în dreptul comunei lacurile Chitila și Mogoșoaia.
Este traversată de șoseaua națională DN1A, care leagă Bucureștiul de Ploieștiprin Buftea,
șosea care la limita de sud-est a comunei, cu municipiul București, se intersectează
cu șoseaua de centură a acestui oraș.

Prin comună trece și calea ferată București–Urziceni, pe care este deservită de

stația Mogoșoaia. De asemenea, pe la limita de vest a comunei trece și calea ferată
București-Ploiești, pe teritoriul comunei aflându-se pe ea punctul de oprire Buciumeni,
stație care nu mai este folosită de la renovarea liniei în primul deceniu al secolului al
XXI-lea.

În comuna Mogoșoaia se află ansamblul palatului brâncovenesc Mogoșoaia,

monument istoric de interes național, cuprinzând palatul propriu-zis, biserica „Sfântul
Gheorghe”, turnul de poartă, cuhnia, vila d'Elchingen, serele, zidul de incintă, parcul și
ghețăria. Un alt monument de interes național este situl arheologic de la „Chitila Fermă”,
ce cuprinde două telluri neolitice aparținând culturilor Gumelnița și Boian, precum și
așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei, fazele II–III), perioada Halstatt, epoca geto-
dacică, secolele al II-lea–al III-lea e.n., secolele al V-lea–al VI-lea, secolele al IX-lea–al
XI-lea și secolele al XVII-lea–al XIX-lea (ultima cuprinzând și o necropolă).
În afara acestora, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor
istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Unul este monumentul eroilor
din Primul Război Mondial, aflat în fața ștrandului, și clasificat drept monument de for
public. Celelalte patru sunt situri arheologice. Pe malul sudic al lacului Mogoșoaia, în
punctul „Livadă” s-a descoperit o așezare geto-dacică, iar pe malul nordic, la sud de
pădurea Moțoc, s-a descoperit o așezare din Epoca Bronzului.

10
 Capitolul 6 – Loggia Palatului Mogosoaia

La etaj se află și splendida loggie de pe fațada dinspre lac, inspirată după modelele
venețiene.

Loggia de la Mogoșoaia, cu cele șase coloane din piatră care sprijină cinci arcade
în acoladă, este încadrată de două foișoare (adăugate la renovarea din 1860-1880), care se
remarcă prin coloanele lor cu bogate capiteluri sculptate în piatră. Fațada de răsărit a
palatului are și ea un element particular, anume foișorul, sprijinit pe opt coloane de piatră
și cu o balustradă bogat decorată, la care se accede din exterior printr-o scară
monumentală. Curtea vastă era destinată petrecerilor fastuoase

( Figura 6 – Loggia)

11
 Capitolul 7 - Clădirile complexului

Principala clădire a complexului de la Mogoșoaia este Palatul (fig.1) construit de

Constantin Brâncoveanu, având apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se
ajunge direct din curte pe o scară exterioară ce dă într-un balcon amplasat pe fațadă.
Parterul palatului conține camerele servitorilor, iar la subsol se află o pivniță cu un tavan
format din patru domuri. Fațada dinspre lac este și ea una aparte cu o logie de inspirație
venețiană, cu trei arcade.
La Palatul de la Mogoșoaia au fost executate în timpul lui Brâncoveanu și
numeroase picturi. Spre exemplu, bolta foișorului de pe latura de răsărit a palatului a fost
acoperită cu pictură murală cu motive geometrice și vegetale, din care se mai păstrează
câteva fragmente. De asemenea, în anul 1703 Constantin Brâncoveanu a poruncit să se
picteze pe bolțile salonului scene din călătoria lui la Constantinopol.
Cuhnia (fig.7) (bucătăria brâncovenească) se află în curtea palatului, având patru
turnuri de aerisire. Turnul porții străjuiește intrarea în curte. În el se poate urca pe o scară
exterioară. Atât turnul porții, cât și cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu între 1922
și 1930.

(Figura 7 – Cuhnia)
Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880 adăpostește mormintele familiei
Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în
timpul celui de-al doilea război mondial.
Serele Mogoșoaia (fig.8) au fost construite după 1890, de arhitecți francezi și sunt
încă folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii.

12
 (Figura 8 – Serele Mogosoaia)
Ghețăria servea la stocarea pe timpul verii a gheții aduse din lacul Mogoșoaia,
aflat în apropiere.
Biserica „Sfântul Gheorghe” se află în afara zidurilor palatului, lângă turnul porții.
Ctitorită de Constantin Brâncoveanu și terminată în 1688, cu puțin timp înainte ca ctitorul
ei să devină domnitor, ea adăpostește mormântul lui George-Valentin Bibescu, precum și
tabloul votiv ce-i reprezintă pe Constantin Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi.

13
 Capitolul 8 – Constantin Brancoveanu

Stilul Brancovenesc

In arhitectura cladirilor vechi din Romania, unul dintre stilurile cele mai impozante
si mai usor de recunoscut este stilul brancovenesc. Acesta este considerat a fi primul stil
romanesc. Stilul brancovenesc este in arhitectura un stil eclectic, in care sunt preluate
elemente orientale, baroce, renascentiste, bizantine, valahe etc.

Numele stilului provine de la cel al domnitorului Constantin Brancoveanu (fig.10).

Acest stil acopera perioada de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al
XVIII-lea (1678-1725), in arta romaneasca. In secolul al XVIII-lea stilul brancovenesc
devine stil national si se extinde in Tara Romaneasca si in Transilvania. Stilul
brancovenesc este considerat “primul stil romanesc” si mai este cunoscut sub numele de
“stil romanesc renascentist”.

Elemente de arhitectura in stilul brancovenesc

In arhitectura, o trasatura de baza a stilului brancovenesc o reprezinta atentia pentru

ornament, care are rolul de a oferi expresivitate si eleganta baroca.

Ornamentul este folosit in zonele exterioare, de vizibilitate maxima, dar si in

zonele cu mai putina vizibilitate, in interior. Ornamentele sunt sculptate in piatra
(ornamentele florale) sau sunt aplicate, sub forma de reliefuri in stuc. Acestea din urma
au influente orientale. Sculptura nu se face doar in piatra, dar si in lemn, asa cum sunt
jilturile domnesti din lemn prelucrat artistic.

Ornamentele florale fac parte din motivele vegetale generale, in care se intalnesc
flori precum floarea-soarelui, fructe precum strugurii sau tulpini precum vrejurii.

Din punct de vedere arhitectonic, in stilul brancovenesc se pastreaza un echilibru

intre ornamentarea excesiva si simplitate.(fig.9)

Alte elemente des intalnite in arhitectura brancoveneasca sunt logiile, galeriile,

pridvoarele. Acestea sunt folosite in arhitectura ca forme monumentale, care trebuie sa se
impuna de la distanta. Pridvorul deschis este un element specific al stilului brancovenesc.

14
 (Figura 9 – Opera Brancoveneasca)

Cladiri si monumente cu arhitectura in stil brancovenesc

Unul dintre cele mai reprezentative monumente il reprezinta Palatul Mogosoaia,

care dateaza din 1702. Mitropolia Romanie si biserica Sfantul Spiridon din Bucuresti,
precum si manastirile din tara Govora si Hurezu sunt exemple de arhitectura
brancoveneasca. Palatul de la Mogosoaia si cel de la Potlogi sunt singurele palate
brancovenesti ramase in Romania.

Denumirea de Stil brâncovenesc sau de artă brâncovenească caracterizează in

istoriografia română de artă arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul
domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influențat în
mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a
descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730.
Arhitectura

Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele

arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod
pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai
este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a
balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă.
Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a
planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea
formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ
al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul
poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din
piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental.

15
 Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze
de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. Poarta și anexele gospodărești sunt îndeobște
situate pe latura opusă reședinței, care este organizată pe două niveluri, deasupra unor
pivnițe înalte. Soclul clădirilor include de obicei și parterul. Palatele au pe latura dinspre
curte un foișor cu scară, pe latura dinspre lac o loggie. Dotate cu aducții de apă, cu băi și
grupuri sanitare, reședințele domnești ofereau un comfort nemaiîntâlnit până atunci.

 Reședința de vară a domnitorului Constantin Brâncoveanu în Potlogi (1698)

 Palatul Mogoșoaia (1702) în București
 Vechiul Palat Mitropolitan (1654-1708), în București
Exteriorul lăcașelor de cult corespunde prin decorul bogat iconostaselor din interior,
împodobite dens cu reliefuri.
Mănăstirile Horezu și Văcărești, tipice pentru ansamblurile brâncovenești, sunt orientate
pe axa est-vest

In pictura epocii pătrund pentru prima oară subiecte laice, portretul de exemplu,
reprezentat în serie în vaste galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice
precum Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol din Palatul Mogoșoaia, în timp ce
subiectele religioase tradiționale sunt îmbogățite de noi teme iconografice, preluate
datorită răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din literatura patristică. Nouă
este și tendința spre un stil narativ, în pofida caracterului monumental-reprezentativ al
picturilor. Aceasta se făcuse pentru prima oară simțită în pictura moldovenească, la
Sucevița. Elementele decorative care abundă în ornamentica monumentală se întâlnesc și
în mediul picturii. Școala principală de pictură brâncovenească este cea de la Hurez,
reprezentanți de seamă ai stilului sunt Pârvu Mutu și zugravul Constantinos.

Capodopere ale stilului brâncovenesc în pictură sunt:

 Decorul bisericii Doamnei din București (1688-1689, executat de zugravul grec
Constantinos în colaborare cu Ioan)
 Picturile murale ale Mănăstirii Horezu (1692-1694) reprezintă capodopera picturii
brâncovenești. Deși se pot distinge atât documentar cât și stilistic mai multe mâini
care au contribuit la ansamblu, întregul decor este subordonat unei concepții unitare.
Meșterul principal a fost Constantinos.
 Tabloul votiv al familiei Cantacuzino executat de Pârvu Mutu la Filipeștii de Pădure
(1692).

Sculptura este precum în perioada medievală subordonată arhitecturii, de care se

leagă organic. Sculptura decorativ-monumentală acoperă dens ancadramentele ușilor și
ferestrelor, precum și coloanele. Ea este supusă unei puternice influențe baroce, care duce
la dominanța motivelor vegetale compuse în vrejuri. Elementele barocului apusean sunt
însă integrate organic în arta autohtonă, dinamismul excentric care caracterizează arta
contrareformei lipsește bunăoară. În epoca brâncovenească apar primele motive
16
antropomorfe, de exemplu în ornamentica în basorelief a bisericilor bucureștene Fundenii
Doamnei (1699), Colțea (1700) și Stavropoleos (1724-1730), sau în cea a bisericii fostei
mănăstiri Berca și a bisericii fostei mănăstiri Văcărești. În decursul secolului al XVIII-lea
sculptura monumentală de tradiție brâncovenească a parcurs un proces continuu de
bastardizare, evident de pildă în decorul bisericilor din Brădești, Dolj, și Baia de Fier, sau
în cel al bisericii Schitului Balamuci.

Influența barocă se manifestă și în decorul care se dezvoltă tot mai abundent pe

bordurile pietrelor funerare. Acestea sunt adesea evidențiate prin stemele de familie,
inscripția fiind de obicei așezată într-un registru central, ca de pildă în cazul pietrelor
funerare ale lui Iordache și Matei Cantacuzino, la Cotroceni, ale Bălașei Cantacuzino și
patriarhului Dionisie (ambele la Târgoviște).

În sculptura în lemn predomină ornamentul floral, de remarcat la ușile bisericii

mănăstirii Horezu și la cele ale Bisericii Stavropoleos din București. În cazul
iconostaselor sunt frecvente motivele fitomorfe, uneori cu figuri de animale, dar se
întâlnește și reprezentarea lui Ieseu.

Artele decorative înfloresc în epoca brâncovenească. Deosebite sunt realizările din

domeniul argintăriei, din cel al lemnului sculptat și al broderiei.

Figura 10 – Constantin Brancoveanu

17
 Bibliografie:

 https://ro.wikipedia.org/
 Ion, Narcis Dorin (2002), Mogoșoaia: trei secole
de istorie (1702-2002), București: Editura
Tritonic
 http://www.agerpres.ro/
 http://www.casamea.ro/
 http://www.buildersmagazine.ro/
 http://ran.cimec.ro/
 http://lataifas.ro/
 http://www.xplorio.ro/
 http://www.calificativ.ro/

18