Sunteți pe pagina 1din 9

TROMBOFLEBITA

Tromboflebita este o afecţiune a sistemului cardio-vascular, manifestată prin


inflamarea perţtilor venoşi si formarea unor
cheaguri de sânge (trombi) care obturează
parţial sau total venele provocând embolii
(blocarea bruscă a unui vas sangvin sau
limfatic). Inflamarea vaselor de sânge poate fi
anterioară formării trombilor sau cauzată de
apariţia trombilor prin coagulare intravenoasă.
Inflamarea pereţilor venoşi sau trombi pot
aparea în orice zonă a sistemului circulator, în cele
mai multe cazuri însa tromboflebita este localizată
la nivelul membrelor inferioare. La debut afectează venele gambei şi apoi venele femurului şi
cele din zona iliaca.
Principalele forme de manifestare
Sistemul circulator venos prezintă ramificaţii superficiale, localizate subcutanat şi
profunde, localizate la nivelul muşchilor. Venele afectate determină tipul de tromboflebită,
superficială sau profundă. În prima situaţie, trombii sunt situaţi pe pereţii venelor subcutanate
şi provoacaă inflamarea venelor afectate. La atingere, acestea se prezintă ca un cordon tare şi
dureros. Bolnavul acuză disconfort şi durere în timpul mersului şi/sau în repaus şi junghiuri
localizate. Tromboflebita superficială nu reprezintă un pericol imediat pentru pacient, însă in
situaţii particulare venele blocate pot genera infecţii sau deteriorări ale ţesutului îinvecinat din
cauza circulaţiei periferice defectuoase.
Obturarea venelor musculare, denumită tromboflebită profundă, reprezintă un risc major
pentru sănătatea bolnavului, întrucat trombii se pot desprinde de peretele venos şi pot provoca
embolia pulmonară, infarctul miocardic sau atacul cerebral vascular. Ca manifestări, se remarcă
dureri spontane la nivelul gambei sau a musculaturii plantare, creşterea temperaturii locale şi
stare febrilă, mers dificil şi şchiopatat, stări de anxietate şi tahicardie. O manifestare particulară a
acestei afecţiuni o reprezintă tromboflebita varicoasă, provocată de complicaţii ale varicelor.
Cauze

Formarea trombilor sau inflamarea venelor au la origine o multitudine de cauze. Cea mai
frecventă este inactivitatea prelungită, cum se întampla în cazul călătoriilor lungi cu maşina sau
avionul şi în situaţia afecţiunilor care imobilizează la pat pacientul (recuperarea postoperatorie,
atacul miocardic, fracturi, paralizie provocată de un accident vascular cerebral, etc). Printre
factorii de risc se numară:
- Anumite tipuri de cancer (cancerul pancreatic produce o creştere a nivelului de procoagulanţi din
sânge);
- Sarcina si lăuzia (creşte tensiunea arterială în membrele inferioare şi în zona pelviană);
- Administrarea unei medicaţii pe bază de hormoni sau administrarea anticoncepţionalelor (cresc -
nivelul substanţelor coagulante din sânge);
- Varice (trombi se pot forma în venele superficiale dilatate, producând tromboflebita superficială);
- Traume fizice la nivelul venelor;
- Infecţii ale venelor;
- Obezitatea;
- Fumatul;
- Prezenţa unor cazuri de tromboflebită la alţi membrii ai familiei;
- Disfuncţii hepatice şi la nivelul splinei;
- Dereglări ale sistemului endocrin (suprarenale, ovare, tiroida).

Deşi favorizează apariţia trombilor, varicele reprezintă şi o complicţtie a tromboflebitei.


Edemul (acumulare de lichid în membrele inferioare), ulceraţiile cutanate şi obstrucţia totală a
venei afectate sunt, de asemenea, manifestări grave ale tromboflebitei. Atacul de cord,
embolismul pulmonar şi accidentul vascular cerebral sunt incluse în categoria complicaţiilor
severe.
În cazul călătoriilor de lungă durată se
recomandă exerciţii de întindere a picioarelor
sau, dacă este posibil, plimbări de caâteva
minute. Hidratarea este foarte importanta pentru
prevenirea formării trombilor, consumul de
lichide fiind recomandat nu doar în timpul
călătoriilor, ci şi în timpul activităţilor zilnice.
De evitat îmbracamintea strâmtă în jurul taliei
sau şosetele foarte strânse pe gambă.

Tratament

Tromboflebitele profunde pot fi urgențe medicale și este indicat să se trateze în spital.


Tromboflebitele superficiale se pot trata cu antiinflamatoare, anticoagulante sau diferite
venotonice.
Profilaxie
Profilaxia tromboflebitelor urmaresteîimpiedicarea trombozei venoase prin evitarea unui
repaus prelungit la pat în insuficienţa cardiacă, în infarctul miocardic, a bandajelor compresive în
perioada postoperatorie.
Pacienții suferinzi de tromboflebită venoasă acută sau superficială prezintă anumite
particularități specifice afecțiunii purtate. Kinetoterapeutul este nevoit să se confrunte cu
tumefierea membrului sau zonei afectate, dureri puternice, temperatură ridicată la nivelul zonei
vizate, schimbarea culorii tegumentului și varice. De asemenea în cazul unei tromboflebite
postoperatorii, kinetoterapeutul va ține cont și de stadiul de vindecare al rănii, nivelul de
cicatrizare, existența posibilității agravării plăgii și medicația pacientului, care poate restricționa
anumite acțiuni care aparțin complexului de exerciții necesar recuperării.
În cazul recuperării tromboflebitei venoase la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapia ocupă
un rol primar în menținerea staticii, tonifierea musculaturii și realizarea mișcărilor membrelor
inferioare corecte necesare recuperării incluzând programe bine realizate folosite în majoritatea
afecțiunilor membrelor inferioare
Beneficiile aduse pacientului de către terapia efectuată pot fi următoarele:
- reducerea durerilor;
- relaxarea musculaturii încordate;
- îmbunătățirea forței și rezistenței musculare;
- reducerea efectelor dobândite în urma întreruperii activităților fizice;
- stimularea funcționării aparatului circulator și respirator;
- reducerea tumefierii;
- creșterea rezistenței musculare;
- creșterea mobilității articulare;
- deblocarea canalului venos;
- irigarea sectoarelor venoase blocate;
- recâștigarea siguranței în mers;
- recuperarea capacității pacientului de a realiza acțiuni normale pentru ceilalți indivizi.

Programul de reuperare terapeutic pentru tromboflebita venoasă profundă sau superficială


se va axa pe stimularea circulatorie în rețelele venoase ale pacientului. Tehnici și metode:
- masaj;
- tratament postural;
- balneoterapie;
- -tratamente naturiste

Factori naturali de cură:

Ape minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene,


hipotone; ăamol de turbă transportat de la Poiana Stampei şi folosit la tratament atât sub formă
de băi de nămol, cât şi la împachetari; bioclimat montan cu caracter tonic stimulent.

Tipuri de proceduri si instalatii de tratament:

Instalaţii pentru băi calde cu apă minerală carbogazoasă la vane; instalaţii pentru băi
calde de nămol şi pentru împachetări cu nămol; buvete pentru cura internă cu ape minerale;
instalţii pentru mofete artificiale; instalaţii pentru electro- si hidroterapie; mecanoterapie;
instalaţii pentru aerosoli; sala de gimnastică medicală, masaj medical; cură de teren.
Recuperarea în tromboflebite

Kinetoterapia
În funcţie de evoluţia anatomoclinică a procesului, se indică o anumită modalitate de
aplicare a kinetoterapiei:
Stadiul acut:
- membrul afectat se ridică la 15-20 grade deasupra patului.
- mobilizarea precoce se face după 3-4 zile.
Stadiul de convalescenţă:
- se practică masaj uşor, cu scop hiperemiant, la nivelul circulaţiei superficiale a extremităţilor
bolnave. Atenţie! să nu se maseze
Dacă sechela este de tip posttrombotic, se aplică tratament kinetoterapic şi se recomandă
medicamente care urmăresc tonifierea peretelui venos, devenit insuficient datorită inflamaţiei,
degenerării peretelui şi a valvelor incontinente.
Fizioterapia se aplică numai dacă nu există inflamaţie periflebitică:
• băi alternative, la 280-380 C, cu contraste termice mici;
• masaj subacval – 2-3 atmosfere, evitându-se traiectele venoase.
• curenţi de joasă şi medie frecvenţă.
Balneoterapia
Apele termale sunt indicate la peste şase luni de la episodul acut.
• apele carbogazoase sunt permise dacă nu există suferinţă miocardică;
• ape sărate externe sunt foarte indicate – înotul în bazine sau
lacuri sărate este extrem de favorabil pentru circulaţia venolimfatică;
• circulaţia venolimfatică se desfăşoară în condiţii hemodinamice mai favorabile în aceste ape
sărate externe datorită:
- poziţiei corpului în timpul înotului;
- efectului presiunii hidrostatice asupra părţilor depresibile şi asupra venelor;
- efectului astringent al sării.
Obiectivele kinetoterapiei in tromboflebite:

1. aplicarea măsurilor profilactice în scopul activării circulaţiei periferice


2. prevenirea edemului
3. activarea circulaţiei venoase
4. tonifierea musculaturii extremităţilor inferioare

Mijloace:
Mobilizărilor passive analitice a membrelor inferioare, mobilizări pasivo-active analitice,
a mambrelor inferioare, poziţionarea membrului inferior în plan procliv, mobilizări active ale
membrelor inferioare, exerciţii respiratorii, masaj cu scop hiperemiant la nivelul circulaţiei
superficiale a extremităţii bolnave, mers.
În convalescenţă:
Masaj uşor, progresiv, iniţial superficial apoi profund sub formă de glisări cu presiune şi
periaj de activare a stazei şi edemului veno-limfatic;
- contracţii statice şi mobilizări pasive ca în stadiul anterior, mobilizări active cu rezistenţă în
decubit dorsal şi ventral sau în poziţia aşezat, pentru extensia gambei pe coapsă, prin aplicarea de
greutăţi;
Plan de exerciţii :

1. Ridicarea alternativă a genunchilor la piept;

2. Din aşezat pe scaun se execută rotiri spre dreapta şi spre stânga alternativ a labei
piciorului;

3. Din culcat dorsal se execută forfecări de picioare;

4. Din culcat dorsal se împinge cu un picior apoi cu celălalt într-un perete realizându-se o
contracţie izometrică; contracţia izometrică stimulează direct întoarcerea venoasă şi
împiedică stagnarea sângelui;

5. Din culcat dorsal flexia gambei pe coapsă iar la extensia acesteia se opune rezistenţă
externă;

6. Din decubit dorsal cu piciorul ridicat deasupra planului corpului se execută flexie plantară
contra unei rezistenţe externe;

7. Se execută tipuri de mers;se pleacă în mers pe vârfuri pe o lungime apoi se continua cu


mers pe călcâie şi apoi mers lent cu respiraţie;

8. O metodă specifiăa aplicată pentru această afectiune este ‚’’Gimnastica Bürger’’ ce constă
în:

Principiu: creșterea debitului sanguin în membre prin „golire” şi apoi „umplere”.

- pacientul stă în decubit dorsal cu membrele în poziţie la 50 grade un minut;

- se produce apoi „umplerea”, în poziţie aşezată şi gambele atârnate un minut;

- se efectuează alternativ golire-umplere, apoi decubit dorsal în timp dublu;

- se repetă de cinci-şase ori/zi, consecutiv; - se pot asocia mişcări circulare ale picioarelor

- exerciţii respiratorii;

- aplicarea bandajului elastic, instituindu-se mersul ca mijloc terapeutic de stimulare a


circulaţiei de întoarcere, prin punerea în funcţiune a pompelor musculare.
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
KINETOTERAPIE ÎN AFECŢIUNILE LOCOMOTORII

REFERAT LA DISCIPLINA
TERAPII KINETICE SPECIFICE ÎN PATOLOGIA CARDIO
PROGRAM DE RECUPERARE ÎN TROMBOFLEBITE
SEM II/ 2016-2017

Coordonator ştiinţific: Lector.Univ.Dr. Elena Buhociu

Masterand: Boboc D. Elena


Bibliografie:

1. Zdrenghea D., Branea I. – „Recuperarea bolnavilor cardio-vasculari, Ed. Clusium, 1995


2. Marcu V. – „Bazele teoretice ale exerciţiilor fizice în kinetoterapie”, Ed. Universităţii
Oradea, 1995
3. Busneag Carmen, - Kinetoterapia in afectiunile cardio-vasculare –Cursuri