Tromboflebita este o afecţiune a sistemului cardio-vascular, manifestată prin
inflamarea perţtilor venoşi si formarea unor cheaguri de sânge (trombi) care obturează parţial sau total venele provocând embolii (blocarea bruscă a unui vas sangvin sau limfatic). Inflamarea vaselor de sânge poate fi anterioară formării trombilor sau cauzată de apariţia trombilor prin coagulare intravenoasă. Inflamarea pereţilor venoşi sau trombi pot aparea în orice zonă a sistemului circulator, în cele mai multe cazuri însa tromboflebita este localizată la nivelul membrelor inferioare. La debut afectează venele gambei şi apoi venele femurului şi cele din zona iliaca. Principalele forme de manifestare Sistemul circulator venos prezintă ramificaţii superficiale, localizate subcutanat şi profunde, localizate la nivelul muşchilor. Venele afectate determină tipul de tromboflebită, superficială sau profundă. În prima situaţie, trombii sunt situaţi pe pereţii venelor subcutanate şi provoacaă inflamarea venelor afectate. La atingere, acestea se prezintă ca un cordon tare şi dureros. Bolnavul acuză disconfort şi durere în timpul mersului şi/sau în repaus şi junghiuri localizate. Tromboflebita superficială nu reprezintă un pericol imediat pentru pacient, însă in situaţii particulare venele blocate pot genera infecţii sau deteriorări ale ţesutului îinvecinat din cauza circulaţiei periferice defectuoase. Obturarea venelor musculare, denumită tromboflebită profundă, reprezintă un risc major pentru sănătatea bolnavului, întrucat trombii se pot desprinde de peretele venos şi pot provoca embolia pulmonară, infarctul miocardic sau atacul cerebral vascular. Ca manifestări, se remarcă dureri spontane la nivelul gambei sau a musculaturii plantare, creşterea temperaturii locale şi stare febrilă, mers dificil şi şchiopatat, stări de anxietate şi tahicardie. O manifestare particulară a acestei afecţiuni o reprezintă tromboflebita varicoasă, provocată de complicaţii ale varicelor. Cauze
Formarea trombilor sau inflamarea venelor au la origine o multitudine de cauze. Cea mai frecventă este inactivitatea prelungită, cum se întampla în cazul călătoriilor lungi cu maşina sau avionul şi în situaţia afecţiunilor care imobilizează la pat pacientul (recuperarea postoperatorie, atacul miocardic, fracturi, paralizie provocată de un accident vascular cerebral, etc). Printre factorii de risc se numară: - Anumite tipuri de cancer (cancerul pancreatic produce o creştere a nivelului de procoagulanţi din sânge); - Sarcina si lăuzia (creşte tensiunea arterială în membrele inferioare şi în zona pelviană); - Administrarea unei medicaţii pe bază de hormoni sau administrarea anticoncepţionalelor (cresc - nivelul substanţelor coagulante din sânge); - Varice (trombi se pot forma în venele superficiale dilatate, producând tromboflebita superficială); - Traume fizice la nivelul venelor; - Infecţii ale venelor; - Obezitatea; - Fumatul; - Prezenţa unor cazuri de tromboflebită la alţi membrii ai familiei; - Disfuncţii hepatice şi la nivelul splinei; - Dereglări ale sistemului endocrin (suprarenale, ovare, tiroida).
Deşi favorizează apariţia trombilor, varicele reprezintă şi o complicţtie a tromboflebitei.
Edemul (acumulare de lichid în membrele inferioare), ulceraţiile cutanate şi obstrucţia totală a venei afectate sunt, de asemenea, manifestări grave ale tromboflebitei. Atacul de cord, embolismul pulmonar şi accidentul vascular cerebral sunt incluse în categoria complicaţiilor severe. În cazul călătoriilor de lungă durată se recomandă exerciţii de întindere a picioarelor sau, dacă este posibil, plimbări de caâteva minute. Hidratarea este foarte importanta pentru prevenirea formării trombilor, consumul de lichide fiind recomandat nu doar în timpul călătoriilor, ci şi în timpul activităţilor zilnice. De evitat îmbracamintea strâmtă în jurul taliei sau şosetele foarte strânse pe gambă.
Tratament
Tromboflebitele profunde pot fi urgențe medicale și este indicat să se trateze în spital.
Tromboflebitele superficiale se pot trata cu antiinflamatoare, anticoagulante sau diferite venotonice. Profilaxie Profilaxia tromboflebitelor urmaresteîimpiedicarea trombozei venoase prin evitarea unui repaus prelungit la pat în insuficienţa cardiacă, în infarctul miocardic, a bandajelor compresive în perioada postoperatorie. Pacienții suferinzi de tromboflebită venoasă acută sau superficială prezintă anumite particularități specifice afecțiunii purtate. Kinetoterapeutul este nevoit să se confrunte cu tumefierea membrului sau zonei afectate, dureri puternice, temperatură ridicată la nivelul zonei vizate, schimbarea culorii tegumentului și varice. De asemenea în cazul unei tromboflebite postoperatorii, kinetoterapeutul va ține cont și de stadiul de vindecare al rănii, nivelul de cicatrizare, existența posibilității agravării plăgii și medicația pacientului, care poate restricționa anumite acțiuni care aparțin complexului de exerciții necesar recuperării. În cazul recuperării tromboflebitei venoase la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapia ocupă un rol primar în menținerea staticii, tonifierea musculaturii și realizarea mișcărilor membrelor inferioare corecte necesare recuperării incluzând programe bine realizate folosite în majoritatea afecțiunilor membrelor inferioare Beneficiile aduse pacientului de către terapia efectuată pot fi următoarele: - reducerea durerilor; - relaxarea musculaturii încordate; - îmbunătățirea forței și rezistenței musculare; - reducerea efectelor dobândite în urma întreruperii activităților fizice; - stimularea funcționării aparatului circulator și respirator; - reducerea tumefierii; - creșterea rezistenței musculare; - creșterea mobilității articulare; - deblocarea canalului venos; - irigarea sectoarelor venoase blocate; - recâștigarea siguranței în mers; - recuperarea capacității pacientului de a realiza acțiuni normale pentru ceilalți indivizi.
Programul de reuperare terapeutic pentru tromboflebita venoasă profundă sau superficială
se va axa pe stimularea circulatorie în rețelele venoase ale pacientului. Tehnici și metode: - masaj; - tratament postural; - balneoterapie; - -tratamente naturiste
Factori naturali de cură:
Ape minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene,
hipotone; ăamol de turbă transportat de la Poiana Stampei şi folosit la tratament atât sub formă de băi de nămol, cât şi la împachetari; bioclimat montan cu caracter tonic stimulent.
Tipuri de proceduri si instalatii de tratament:
Instalaţii pentru băi calde cu apă minerală carbogazoasă la vane; instalaţii pentru băi calde de nămol şi pentru împachetări cu nămol; buvete pentru cura internă cu ape minerale; instalţii pentru mofete artificiale; instalaţii pentru electro- si hidroterapie; mecanoterapie; instalaţii pentru aerosoli; sala de gimnastică medicală, masaj medical; cură de teren. Recuperarea în tromboflebite
Kinetoterapia În funcţie de evoluţia anatomoclinică a procesului, se indică o anumită modalitate de aplicare a kinetoterapiei: Stadiul acut: - membrul afectat se ridică la 15-20 grade deasupra patului. - mobilizarea precoce se face după 3-4 zile. Stadiul de convalescenţă: - se practică masaj uşor, cu scop hiperemiant, la nivelul circulaţiei superficiale a extremităţilor bolnave. Atenţie! să nu se maseze Dacă sechela este de tip posttrombotic, se aplică tratament kinetoterapic şi se recomandă medicamente care urmăresc tonifierea peretelui venos, devenit insuficient datorită inflamaţiei, degenerării peretelui şi a valvelor incontinente. Fizioterapia se aplică numai dacă nu există inflamaţie periflebitică: • băi alternative, la 280-380 C, cu contraste termice mici; • masaj subacval – 2-3 atmosfere, evitându-se traiectele venoase. • curenţi de joasă şi medie frecvenţă. Balneoterapia Apele termale sunt indicate la peste şase luni de la episodul acut. • apele carbogazoase sunt permise dacă nu există suferinţă miocardică; • ape sărate externe sunt foarte indicate – înotul în bazine sau lacuri sărate este extrem de favorabil pentru circulaţia venolimfatică; • circulaţia venolimfatică se desfăşoară în condiţii hemodinamice mai favorabile în aceste ape sărate externe datorită: - poziţiei corpului în timpul înotului; - efectului presiunii hidrostatice asupra părţilor depresibile şi asupra venelor; - efectului astringent al sării. Obiectivele kinetoterapiei in tromboflebite:
1. aplicarea măsurilor profilactice în scopul activării circulaţiei periferice
Mijloace: Mobilizărilor passive analitice a membrelor inferioare, mobilizări pasivo-active analitice, a mambrelor inferioare, poziţionarea membrului inferior în plan procliv, mobilizări active ale membrelor inferioare, exerciţii respiratorii, masaj cu scop hiperemiant la nivelul circulaţiei superficiale a extremităţii bolnave, mers. În convalescenţă: Masaj uşor, progresiv, iniţial superficial apoi profund sub formă de glisări cu presiune şi periaj de activare a stazei şi edemului veno-limfatic; - contracţii statice şi mobilizări pasive ca în stadiul anterior, mobilizări active cu rezistenţă în decubit dorsal şi ventral sau în poziţia aşezat, pentru extensia gambei pe coapsă, prin aplicarea de greutăţi; Plan de exerciţii :
1. Ridicarea alternativă a genunchilor la piept;
2. Din aşezat pe scaun se execută rotiri spre dreapta şi spre stânga alternativ a labei piciorului;
3. Din culcat dorsal se execută forfecări de picioare;
4. Din culcat dorsal se împinge cu un picior apoi cu celălalt într-un perete realizându-se o contracţie izometrică; contracţia izometrică stimulează direct întoarcerea venoasă şi împiedică stagnarea sângelui;
5. Din culcat dorsal flexia gambei pe coapsă iar la extensia acesteia se opune rezistenţă externă;
6. Din decubit dorsal cu piciorul ridicat deasupra planului corpului se execută flexie plantară contra unei rezistenţe externe;
7. Se execută tipuri de mers;se pleacă în mers pe vârfuri pe o lungime apoi se continua cu
mers pe călcâie şi apoi mers lent cu respiraţie;
8. O metodă specifiăa aplicată pentru această afectiune este ‚’’Gimnastica Bürger’’ ce constă în:
Principiu: creșterea debitului sanguin în membre prin „golire” şi apoi „umplere”.
- pacientul stă în decubit dorsal cu membrele în poziţie la 50 grade un minut;
- se produce apoi „umplerea”, în poziţie aşezată şi gambele atârnate un minut;
- se efectuează alternativ golire-umplere, apoi decubit dorsal în timp dublu;
- se repetă de cinci-şase ori/zi, consecutiv; - se pot asocia mişcări circulare ale picioarelor
- exerciţii respiratorii;
- aplicarea bandajului elastic, instituindu-se mersul ca mijloc terapeutic de stimulare a
circulaţiei de întoarcere, prin punerea în funcţiune a pompelor musculare. UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT KINETOTERAPIE ÎN AFECŢIUNILE LOCOMOTORII
REFERAT LA DISCIPLINA TERAPII KINETICE SPECIFICE ÎN PATOLOGIA CARDIO PROGRAM DE RECUPERARE ÎN TROMBOFLEBITE SEM II/ 2016-2017
Coordonator ştiinţific: Lector.Univ.Dr. Elena Buhociu
Masterand: Boboc D. Elena
Bibliografie:
1. Zdrenghea D., Branea I. – „Recuperarea bolnavilor cardio-vasculari, Ed. Clusium, 1995
2. Marcu V. – „Bazele teoretice ale exerciţiilor fizice în kinetoterapie”, Ed. Universităţii Oradea, 1995 3. Busneag Carmen, - Kinetoterapia in afectiunile cardio-vasculare –Cursuri
