Masurarea rezistentei de izolatiei a motoarelor electrice

In procesul de intreţinere a motoarelor electrice, masurarea rezistenţei de izolaţie oferă

informaţii legate de starea izolatiei bobinajelor cu efecte directe asupra bunei functionari a
motorului electric.
Masurarea rezistentei de izolatie este recomandat sa se faca:
La punerea in functiune - PIF
In timpul reviziilor curente - RC sau a reparatiilor capitale - RK
Dupa pauze mari in functionare
Ori de cate ori exista suspiciuni legate de buna sa functionare
Masuratorile includ bobinajul statoric, dar si bobinajul rotoric pentru motoarele cu rotorul
bobinat. Temperatura joaca un rol foarte important in stabilirea corecta a rezistentei de
izolatie. De aceea masuratorile de testarea a rezistentei de izolatie trebuiesc facute cand
motorul este oprit si in stare rece.
Starea rece a unui motor se considera a fi indeplinita, atunci cand temperatura infasurarilor
este egala cu cea a mediului inconjurator.
Masuri de precautie inainte de masurarea rezistentei de izolatie
Inainte de a realiza testele specifice masurarii rezistentei de izolatie este obligatoriu sa avem
in vedere cateva masuri de precautie obligatorii:
Verificarea starii de umiditate a bobinajelor
Curatarea bobinajului, pentru motoarele care au avut un regim de functionare greu, intr-un
mediu cu mult praf, ulei, apa, etc.
Masurarea temperaturii bobinajului
O temperatura a bobinajului mare are ca efect scaderea rezistentei de izolatie. O crestere cu
10˚C a temperaturii, fata de temperatura standard de 20˚C, are ca efect scaderea la jumatate a
rezistentei de izolatie. Exemplul urmator este edificator:
Daca pentru un motor testat la o temperatura a mediului ambiant de 20˚C inregistram o
rezistenta de izolatie de 50 MΩ, la o temperatura de testare de 80˚C, am inregistra o rezistenta
de izolatie de 0,75 MΩ, ceea ce ar fi un rezultat nereal.
Starea rece a unui motor este considerata a fi indeplinita, atunci cand temperatura infasurarilor
este egala cu cea a mediului ambiant.
Valoarea minima admisa a rezistentei de izolatie
Stabilirea valorii minime a rezistentei de izolatie, trebuie sa aibe in vedere: tipul motorului,
recomandarile producatorului, gradul de uscare a bobinajului, conditiile de la locul de montaj.
Pentru motoarele electrice cu tensiune de alimentare de pana in 1000 V, valoarea rezistentei
de izolatie a bobinajelor trebuie sa fie in general peste 10 MΩ.
In lipsa specificatiilor tehnice, valoarea minimă admisă a rezistenţei de izolaţie poate fi
calculata utilizand urmatoarea formula:

R - rezistenta de izolatie a bobinajului motorului (MΩ), U - tensiunea nominala a bobinajului

motorului (V), P - puterea nominala a motorului (kW)
Valoarea rezistentei obtinute prin relatia de mai sus, este in general valabila pentru motoarele
cu tensiune de alimentare de peste 1000 V si este valoarea de control a motorului in stare
calda.
Controlul valoarii rezistentei de izolatie in conditii normale de mediu
La motoarele noi, deoarece bobinajul motorului este foarte uscat, rezistenta sa de izolatie este
foarte mare. Este caracteristic ca la motoarele de joasa tensiune rezistenta de izolatie sa fie
peste 500 MΩ, iar la cele de inalta tensiune peste 1000 MΩ.
Cu toate acestea, într-un mediu în care temperatura este foarte mare si umiditatea relativ mare,
valoarea rezistentei de izolatie va scadea in mod evident. Daca rezistenta de izolatie a unui
motor de joasa tensiune este peste 10 MΩ, iar a unui motor de inalta tensiune este peste 100
MΩ, motorul poate fi utilizat inca în conditii normale.
In cazul unui motor folosit, acesta poate fi utilizat in conditii normale, daca rezistenta sa de
izolatie, referindu-ne la un motor de joasa tensiune este de peste 10 MΩ, şi respectiv peste
100 MΩ la motoarele de inalta tensiune (peste 1000 V).
Procedura de masurare a rezistentei de izolaţie a statorului unui motor
Aparatul folosit pentru masurarea rezistentei de izolatie se numeste megohmetru si este un
aparat dedicat masuratorilor rezistentelor foarte mari de ordinul MΩ sau GΩ. Valoarea
tensiunii de test, depinde de tensiunea de alimentare a motorului testat.:
Pentru motoare cu tensiune de alimentare < 1000 V se va folosi un megohmetru de 500V
c.c. sau 1000V c.c.
Pentru motoare cu tensiune de alimentare > 1000 V, se va folosi un megohmetru de 2500V
c.c.
Aplicarea tensiunii de test trebuie sa se faca pentru cel putin 1 minut,
Inainte de masurarea rezistentei de izolatie, verificati întotdeauna faptul ca sursa de alimentare
este oprita, iar motorul este deconectat.
Atentie la urmatoarele operaţiuni inainte de masurare:
Confirmati ca este intrerupta legatura de la toate sursele de alimentare
Asigurati-va ca bobinaje si carcasa motorului care nu vor fi masurate sunt impamantate
Rezistenta de izolaţie trebuie sa fie masurata in cutia de borne a motorului, iar
megohmentrul trebuie să fie legat intre bobinajul motorului si carcasa
Pentru a masura rezistenta de izolaţie a unui anumit bobinaj, bobinajele celorlalte doua faze
trebuie sa fie legate împreună şi puse la pamant
In cazul masurarii rezistentei de izolatie a unui rotor bobinat, arborele, bobinajul statoric si
carcasa motorului trebuie legata la pamant
Masurarati temperatura bobinajului. Dacă motorul a fost depozitat pentru o perioadă de
timp, in loc de temperatura bobinajului poate fi masurata temperatura carcasei motorului
Daca aparatul de test nu realizeaza automat descarcarea capacitiva după terminarea
masurarii rezistenţei de izolaţie, legati la pamant bobinajul pentru descarcarea imediata
La motoarele cu rotorul bobinat, testele se fac separat pentru stator si rotor.
Aprecierea starii de umiditate a izolatiei infasurarilor, numit si coeficient de absortie, se poate
realiza prin calcularea raportului K, intre valoarea rezistentei de izolatie indicata de aparat
dupa aplicarea unei de tensiuni de test timp de 15 secunde, respectiv 60 secunde: K = R60s/R15s
Cu cat raportul K este mai mare, cu atat gradul de umiditate al izolatiei infasurarilor este mai
mic. Valoarea minima este 1,3 pentru o temperatura de test cuprinsa intre 15 - 300C. Daca
valoarea raportului K este aproape de 1, concluzia rezultata este ca inafasurarile prezinta un
grad de umiditate ridicat si este necesara o uscare a acestora.

Rezistenta de izolatie

Rezistenta de izolatie este raportul dintre tensiunea continua aplicata intre doi electrozi in
contact cu dielectricul si curentul global care strabate acest dielectric.
Se masoara in ohmi, kiloohmi sau megohmi.
Rezistenta de izolatie are doua componente: rezistenta de volum RV si rezistenta de suprafata
RS. Rezistenta de izolatie totala este rezistenta echivalenta a celor doua rezistente considerate
in paralel.
R = (RV x RS)/ (RV + RS)
Masurarea rezistentei de izolatie se face dupa un anumit timp de la aplicarea tensiunii si
anume la 15s si 60s si uneori la 10 minute rezistentele obtinute se noteaza cu R15 si R60. Pe
baza acestor masuratori se poate calcula coeficientul de absortie kabs si indicele de polarizare
kp, acesti coeficienti permit aprecierea starii de umiditate a izolatiei.
Coeficentul de absortie kabs, kABS = R60 / R15 Daca: kabs < 1,3 izolatie umeda Kabs >
1,3 izolatie uscata
Indicele de polarizare kp, kp= R10 / R60 Daca: kp < 1,5 izolatie umeda Kp >1,5 izolatie
uscata

Factorul de pierderi dielectrice (tgd).

Un condensator cu dielectric ideal, fara pierderi, defazeaza curentul cu 90 grade inaintea
tensiunii aplicate la bornele sale. Un condensator cu dielectric real (dintr-un material
electroizolant oarecare) face ca decalarea curentului sa fie mai mica de 90grade. unghiul d cu
care este redus defazajul in raport cu defazajul ideal se numeste unghi de pierderi dielectrice.
Factorul de pierderi dielectrice, tgd, caracterizeaza global starea izolatiei astfel incat
verificarea acestui factor poate sa ne furnizeze date despre starea globala a izolatiei.
Rigiditatea dielectrica, reprezinta valoarea maxima a intensitatii campului electric in care se
poate afla o izolatie fara sa se strapunga.
Estr = Ustr / d, unde Ustr – tensiunea de strapungere , d – distanta dintre elecrozii intre care
se aplica tensiunea
Motoare electrice de curent alternativ
Masurarea rezistentei de izolatie, se face cu megohmetrul de 500V pentru motoare cu tensiuni
nominale mai mici de 500V, si cu megohmetrul de 1000V pentru motoare cu tensiuni
nominale cuprinse intre 500 si 3000V.
Masuratorile se fac pentru fiecare faza in parte fata de masa celelalte doua faze fiind legate la
masa. Valoarea de control a rezistentei de izolatie daca nu exista alte prevederi se poate
determina cu relatia (daca masurarea se face la 20oC):
Riz = 8,5U / (100+P/100), Mohmi
Masurarea rezistentei de izolatie a celorlalte elemente constructive (lagare, bandaje, rotorice,
etc.) fata de masa se face cu megohmetrul de 500V si trebuie sa aiba valori de peste 05 – 1
Mohmi
Verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune marita.
Incercarea se face pentru fiecare faza in parte, celelate fiind legate la masa. Durata incercarii
este de 1 minut
Valoarea tensiunii de incercare in fabrica este:
Uinc = 2UN + 1000 V, dar nu mai mica de 1500 V
In exploatare valoarea tensiunii de incercare se inmulteste cu un coeficient k, care are
urmatoarele valori:
 k = 1 la punerea in functie
 k = 0,85 in cazul rebobinarii partiale sau totale
 k = 0,75 in cazul reviziilor curente.
Inainte si dupa proba de incercare cu tensiune marita se masoara rezistenta de izolatie.
Transformatoare electrice
Ordinea efectuarii incercarilor si masuratorilor este:
 verificarea rigiditatii dielectrice a uleiului
 masurarea tgd a uleiului
  masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor
 masurarea tgd a infasurarilor
 verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor
Uleiul se considera corespunzator daca valorile masurate pentru rigiditatea dielectrica si
pentru tgd sunt inferioare valorilor din tabelul 12.2
Data masurarii Rigiditatea dielectrica (kv/cm) tgd
La 72 ore dupa umplere 180 0,02
La punerea in functiune 160 0,03
In exploatare 120 0,20
Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor fata de masa se face cu megohmetrul de 1000
V la tensiuni nominale ale infasurarilor de pana la 10KV si cu megohmetrul de 2500 V pentru
infasurari cu tensiunea nominala mai mare de 10Kv.
Masurarea se face intre fiecare infasurare si masa celelalte fiind legate la masa. Se masoara
R15 si R60 pentru determinarea coeficientului de absortie. Valoarea admisa pentru rezistenta
de izolatie este: R60 £ 450 MW, iar coeficientul de absortie kabs = 1,2.
Factorul de pierderi dielectrice tgd, se face pentru fiecare infasurare celelalte doua fiind legate
la masa. Valoarea admisa pentru factorul de pierderi dielectrice este: tgd = 0,04.
Verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei infasurarilor se face prin proba cu tensiune marita
alternativa, Uinc = (1,1 – 1,3)Un.