tot ceea ce ne defineşte

Bejliu Anne-Marie

câteva cuvinte rostogolite

pe tomberonul aşteptărilor
mototolite metafore
în sfera bucuriei

trupul ars de doruri

şi neîmpliniri
gesturile
tot ceea înfăptuieşti rotund
împlinirea de o clipă
ascunsă în zâmbetul celui ce aşteaptă
şi crucea aşternută cuminte
la căpătâiul a tot ceea ce
te defineşte

glasul profund al credinţei

ruga celor rămaşi
iubirea lor

lumina pe care o laşi

să poposească în clipele grele lor
asta este viaţa
şi urma din urnele timpului trăit

un brad împodobit
la vremea Naşterii Domnului
luminile care clipesc
din ochiul bucuriei de a fi

şi...

câteva cuvinte motolite

căzute din aşteptările tale
sub preşul umanităţii
aduc prinosul multului posibil
în cât mai puţin zgomot inutil
lăsat să cadă ca un trăsnet
pe umerii copacului vieţii

rodul?
nimicul şi iubirea împletite în
banalul unei vieţi pe care
într-un anume arc al vârstelor
îl doreşti a fi finisat
de mâna plină de aburul
a ceea ce ţi-a dat formă
a celei care te-a conceput născut
iubit
crescut
iubit
împlinit suflet
în jungla fără de sfârşit
care se termină iremediabil
într-un labirint fără ieşire

amplitudinea libertăţii tale

duce către un infinit
niciodată definit
de mecanismele minţii umane

definirea vine târziu

într-un pumn de oase uscate cu grijă
şi piatra uriaşă
care acoperă visele tale
cu versuri nescrise