Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului

Proiect la Controlul Calităţii Produselor Alimentare

Tema: Rolul standardelor şi standardizării în industria

alimentară

Îndrumător: Dr. Ing. Daniela Șuteu Student: Iacob Maria

Specializarea: C.A.T.B
Grupa: 2403

1
 Rolul standardelor şi standardizării în industria alimentară

Pentru a fi siguri că avem parte de produse şi servicii la o calitate cât mai înaltă, avem
nevoie de asigurări, iar în prezent aceste asigirări sunt reprezentate de standarde.
Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) defineşte standardul ca fiind un
document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut care furnizează pentru
folosinţă comună şi repetată reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultate
(SR 10000-1:1994).
Particularizând definiţia, putem spune că standardele de calitate reprezintă înscrisuri cu
rol de instrumente care au ca scop asigurarea îmbunătăţirii permanente a calităţii produselor, în
vederea satisfacerii cerinţelor consumatorului.
Aceeaşi Organizaţie Internaţională de Standardizare (ISO) defineşte standardizarea ca
procesul de stabilire şi aplicare a unor norme în vederea introducerii ordinei într-un domeniu de
activitate dat în interesul şi cu colaborarea tuturor părţilor interesate, avându-se în vedere
promovarea în interesul general al unei economii optime, ţinând seama în măsura cuvenită de
condiţiile funcţionale ale produselor şi exigenţelor securităţii utilizatorilor.
Altfel spus, standardizarea are ca obiect elaborarea de standarde ca documente sau
specificaţii ce cuprind soluţii tehnice şi comerciale menite să asigure îmbunătăţirea calităţii
produselor.
Standardele au înţeles şi obiective diferite în funcţie de cei care le utilizează:
mediul de afaceri
– contribuie la dezvoltarea unui limbaj comun pentru comercianţi;
- asigură compatibilitatea componentelor unui produs, indiferent de locul de fabricaţie.
consumatori
– reduce costurile prin scurtarea timpului şi dimensiunilor eforturilor pentru căutarea de produse
conform dorinţelor sau necesităţilor;
- verificarea calităţii produselor cu scopul protejării vieţii şi a sănătăţii.
guverne
- oportunitatea pentru reglementări;
- îmbunătăţirea guvernării;

2
- reducerea riscului de blocare a evoluţiei tehnicii.
Standardul nu este obligatoriu, deoarece are la bază un acord liber consimţit al părţilor
interesate (producători, distribuitori, consumatori şi administraţia publică). Standardul este creat
de toţi cei care îl doresc şi este aplicat de toţi cei care vor. Aplicarea standardelor devine obligatorie
prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinţă exclusivă dintr-o reglementare.
Standardul este elaborat de un organism recunoscut care poate fi naţional, regional sau
internaţional.
Tipuri de standarde

În practică se întâlnesc numeroase tipuri de standarde, în funcţie de nivelul standardizării,

sau de conţinut.
După conţinut sunt următoarele tipuri de standarde:
Standarde de bază, cu aplicabilitate generală sau care conţin prevederi generale pentru un anumit
domeniu;
Standarde de terminologie, care specifică termenii, în general cu definiţiile lor şi uneori cu note
explicative, figuri, exemple;
Standarde de încercare, care detaliază metodele de încărcare aplicate pentru caracterizarea
produselor sau serviciilor;
Standarde de produse, care specifică cerinţele ce trebuie îndeplinite de un produs sau grupă de
produse;
Standarde de procese, care specifică cerinţele ce urmează a fi îndeplinite de procese, asigurânduse
astfel aptitudinea de utilizare a lor;
Standarde de servicii, care descriu cerinţele referitoare la servicii, pentru asigurarea aptitudinii lor
de utilizare;
Standarde de interfaţă, caracterizând interfaţa existentă între produse, procese, sisteme în
punctele lor de conexiune;
Standarde de date, conţinând datele necesare pentru caracterizarea completă a unui produs,
proces, serviciu.
După nivelul de standardizare, sunt următoarele tipuri de standarde:
Standarde internaţionale, care sunt adoptate de către un organism internaţional cu activitate de
standardizare, identificate prin ISO;

3
Standarde regionale, care sunt adoptate de către o organizaţie regională de standardizare, cele mai
cunoscute fiind standardele europene, care se identifică prin iniţialele EN;
Standarde naţionale,care sunt elaborate, aprobate sau adoptate după caz, de un organism naţional
de standardizare şi care este pus la dispoziţia publicului. Pot fi:
- de origine românească marcate cu idicativul SR (standard român) sau STAS;
- un standard românesc care a adoptat un standard european: SR EN;
- un standard românesc care a adoptat un standard internaţional: SR ISO;
- un standard românesc care a adoptat un amendament: (de exemplu SR EN ISO
660:1999/A1:2005).
Standarde profesionale (SP), care se aplică în anumite domenii de activitate, în cadrul
organizaţiilor
profesionale, legal constituite, care le-au elaborat incluse în IUPAC, Codex Alimentarius sau
Farmacopee);
Standarde de firmă (SF) sunt destinate pentru a rezolva problemele repetitive ale unei firme sau
întreprinderi. Aceste standarde sunt elaborate de o firmă, dar se pot baza pe standarde europene
sau internaţionale, ele însă nu sunt publice;
Specificaţiile la dispoziţia publicului sunt documente de referinţă voluntare care furnizează reguli,
linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele acestora. Ele sunt elaborate de
ateliere, consorţii industriale sau alte grupuri, care de obicei nu cuprind toate părţile interesate
relevante;
Reglementările (legi, decrete) sunt documente care furnizează reguli cu caracter obligatoriu. Ele
sunt adoptate de o autoritate legislativă.
Categoriile de standarde elaborate în România sunt: standarde naţionale, profesionale şi de
firmă.
În România, activitatea de standardizare naţională se desfăşoară sub conducerea Asociaţiei
de Standardizare din România (ASRO), înfiinţată ca urmare a reorganizării Institutului Român
de Standardizare (IRS). Este o asociaţie non-profit, neguvernamentală şi apolitică, de interes public
care a fost recunoscută ca fiind unicul organism naţional de standardizare.
ASRO are conform legii, următoarele atribuţii principale:

4
a) acordarea dreptului de utilizare a mărcilor de conformitate cu standardele naţionale, la cerere,
pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale, pe baza procedurilor proprii
organismului naţional de standardizare;
b) adoptarea standardelor internaţionale, regionale şi a standardelor europene, ca standarde
naţionale;
c) asigurarea informării publice prin editarea, publicarea şi difuzarea:
- stnadardelor naţionale;
- programul de standardizare naţională;
- listei cuprinzând standardele naţionale în vigoare;
- listei cuprinzând standardele naţionale anulate sau modificate;
- altor informaţii şi publicaţii relevante privind standardizarea naţională;
d) colaborarea în domeniul standardizării naţionale cu organisme similare din alte ţări;
e) prestarea de servicii de consultanţă, expertiză, instruire, transfer de cunoştinţe, asistenţă tehnică
şi altele asemenea în domeniul standardizării;
f) publicarea şi urmărirea modului de implementare a regulilor privind aplicarea mărcilor de
conformitate cu standardele naţionale;
g) reprezentarea României şi participarea în organismele neguvernamentale internaţionale,
regionale şi europene de standardizare;
h) stabilirea principiilor şi a metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu regulile
standardizării europene şi internaţionale, precum şi asigurarea reprezentării părţilor interesate în
activitatea de standardizare naţională;
i) gestionarea fondului documentar naţional de standardizare.

Obiectivele standardizării sunt:

Îmbunătăţirea, asigurarea şi controlul calităţii produselor, proceselor şi serviciilor cu scopul
protecţiei consumatorului şi a mediului înconjurător, deoarece în standarde se regăsesc, atât
factorii determină şi influenţează calitatea, cât şi condiţiile tehnice de calitate ale produsului
respectiv;
Tipizarea (stabilirea principalelor caracteristici de calitate ale unei game de produse) şi
unificarea sorto-tipo-dimensiunilor produselor. Standardizarea prin tipizare contribuie la creşterea

5
eficienţei economice a activităţii productive, deoarece scade costul unor operaţiuni ca proiectare,
manipulare, creşte productivitatea muncii şi fireşte se îmbunătăţeşte calitatea;
Facilitarea schimburilor de mărfuri şi informaţii tehnico-ştiinţifice pe piaţa internă şi
internaţională;
Protecţia lucrătorilor;
Competitivitatea industriei şi a produselor;
Prevenirea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a mediului, deoarece prin organizarea
la nivel central a activităţii de elaborare şi aprobare a standardelor, părţile interesate (producător,
comerciant) sunt obligate să respecte şi să asigure realizarea conţinutului lor;
Creşterea competitivităţii organizaţiilor şi produselor româneşti în raport cu exigenţele pieţei
europene şi internaţionale.
Pentru a-şi îndeplini aceste obiective, standardizarea trebuie să respecte o serie de
principii, cum ar fi:
- simplitate;
- cooperare: trebuie promovată prin cooperarea părţilor interesate: producător şi client pentru că
rolul său nu este doar economic ci şi social;
- implementare: elaborarea de standarde aplicabile în activitatea practică;
- selecţie: elementele componente ale standardelor trebuie selectate cu atenţie pentru a nu afecta
aplicarea ulterioară a acestora;
- revizuire: este dictată de dinamica activităţilor economice, sociale şi tehnologice.
Pentru înscrierea în standarde a condiţiilor de calitate ale unui produs este necesară:
a) stabilirea acelor proprietăţi şi nivelul acestora, care corespund în cea mai mare măsură
exigenţelor consumatorului;
b) standardizarea metodelor de analiză, încercări sau verificări care pot măsura proprietatea
caracteristică produsului;
c) înscrierea în standrad a condiţiilor de asigurarea calităţilor produselor pe tot parcursul ciclului
de viaţă: de la producător la comerciant şi apoi la consumator.
Se disting două probleme importante:
a) cea a identificării proprietăţilor caracteristice pentru un produs;
b) cea a stabilirii metodelor de analiză adecvate pentru măsurarea acestora.

6
a). Am amimtit anterior că produsele se caracterizează prin proprietăţi esenţiale care determină
calitatea şi prin proprietăţi neesenţiale care se constituie în criterii de diferenţiere a produselor de
către consumatori.
Pentru a standardiza un produs/categorie de produse este imposibilă considerarea tuturor
caracteristicilor de calitate. De aceea dintre acestea se alege un număr redus care să fie
reprezentativ, măsurabil şi să oglindească cât mai exact calitatea, folosind criterii de selecţii.
Acestea se stabilesc în funcţie de grupele de produse, de relaţiile de legătură dintre proprietăţi (de
exemplu compoziţia chimică a materialelor metalice determină anumite proprietăţi mecanice sau
fizice ale acestora) şi au la bază o serie de factori economici şi sociali. Standardele includ
caracteristici de calitate care permit evoluţia ulterioară a produselor datorită perfecţionării
tehnologiei de fabricaţiei, a cercetării ştiinţifice sau a schimbării preferinţelor consumatorilor,
precum şi caracteristicilor de calitate măsurabile (mai puţin a celor subiective).
Valorile caracteristicilor de calitate selectate, care se standardizează, sunt cele rezultate în
urma prelucrărilor statistice (se urmăreşte stabilirea valorii medii şi a dispersiilor).
b). Stabilirea proprietăţilor standardizate ale produselor şi valorii acesteia s-a făcut luând în
considerare şi existenţa unor metode de analiză şi încercări standardizabile, care să poată fi aplicate
curent şi cu usurinţă în controlul calităţii produselor.
Aceasta, deoarece se ştie că valoarea unei caracteristici este dependentă de modalitatea de
determinare şi de o serie de factori de influenţă. De aceea, în standard alături de caracteristica de
calitate şi de valoarea acesteia este indicată metoda de analiză şi factorii care pot influenţa, atât
proprietatea analizată, cât şi metoda de determinare. Este astfel posibilă compararea rezultatelor
obţinute în laboratoare diferite.
Atunci când se procedează la standardizarea metodelor de analiză se au în vedere
următoarele aspecte:
- metoda trebuie probată practic cu reactivii, aparatura şi intrumentarul existente într-un laborator
obişnuit;
- metoda trebuie să fie caracterizată de precizie, reproductibilitate, exactitate, sensibilitate şi timp
de răspuns cât mai scurt;
- la precizia cerută se caută metodele cele mai simple şi rapide.
În cazul apariţiei unor litigii între părţi sunt acceptate ca probe în instanţă numai metodele
standardizate, realizate de laboratoare recunoscute şi acreditate de organismele abilitate.

7
 Activitatea de standardizare
Tabelul 1. Activitatea de standardizare
Nivelul Organisme de standardizare Denumirea documentului
Naţional ASRO – Asociaţia de Standardizare din Standard Român SR, SR-S
România
European CEN-Comitetul European de Standardizare EN - Norma europeană
CENELEC-Comitetul European pentru HD - Document armonizat
Standardizare în Electronica ENV - Prestandard european
ETSI - Institutul European de Standardizare în
Telecomunicaţii
Internaţional ISO-Organizaţia Internaţională de Standard ISO
Standardizare Standard ICT
LEI - Comisia Electronică Internaţională Norme Codex
UIT - Uniunea Internaţională a
Telecomunicaţiilor
CCA - Comisia Codex Alimentarius
IFAN - Federaţia Internaţională pentru
Aplicarea Standardelor

Standarde pentru asigurarea calităţii în industria alimentară

Obiectivele majore care trebuie urmărite în obţinerea oricărui produs alimentar sunt
siguranţa şi calitatea. Ele pot fi realizate prin implementarea sistemului HACCP alături de un
sistem general de management a calităţii (ISO 9000 sau TQM). În acest caz, este necesară
clarificarea relaţiei dintre sisteme.
SR EN ISO 9001:2006 (standard care a înlocuit standardele SR EN ISO 9001:1995, SR
EN ISO 9002:1995 şi SR EN ISO 9003:1995) propune un sistem de management al calităţii, ce
constă în prevenirea şi detectarea oricărei neconformităţi cu specificaţiile. Acest sistem ar putea

8
permite fabricarea de produse periculoase pentru consum, dacă specificaţiile produsului nu
respectă criteriul inocuităţii.
Organizaţiile din industria alimentară pot fi stimulate în sensul certificării activităţii
conform ISO 22 000:2005 de motivaţii interne şi/sau presiuni externe.
Principalele standarde care operează în domeniul calităţii sunt prezentate în tabelul
următor.
Tabelul 2. Principalele standarde
Standardul Caracteristici
ISO 22000:2005 Evaluarea aptitudinii unei organizaţii în îndeplinirea
cerinţelor de siguranţă în consum a alimentului.
ISO 22 004:2005 Furnizează linii directoare pentru implementarea
standardului de siguranţă a alimentului.
ISO 9000:2006 Înţelegerea standardelor şi definirea termenilor
fundamentali utilizaţi în familia ISO 9000.
ISO 9001:2006 Evaluarea aptitudinii unei organizaţii în îndeplinirea
cerinţelor clientului şi a altor cerinţe reglementate, în
scopul satisfacerii cerinţelor.
ISO 9004:2000 Furnizează linii directoare pentru îmbunătăţirea continuă
a sistemului de management al calităţii, în beneficiul
tuturor.
ISO 10005:1995 Furnizează linii directoare în pregătirea, analiza şi
revizuirea planurilor calităţii.

ISO 10006-1997 Linii directoare pentru asigurarea calităţii, atât în

proiectare cât şi în proces.

9
 Concluzii

Tendinţele actuale ale societăţii se bazează pe evoluţie, rapiditate dar şi pe calitate. Iar
calitatea este reprezentată simplu pe înţelesul tuturor printr-un singur cuvânt şi anume „standard”.
În prezent cei mai mulţi dintre consumatori asociază cuvântul „standard” cu „calitate”, ceea
ce le oferă o siguranţă atunci când achiziţionează un anumit produs sau serviciu.
Istoria standardizării în România începe încă din anul 1927, şi chiar dacă a trecut peste
perioade mai dificile, în prezent se dezvoltă din ce în ce mai mult prin intermediul Asociaţiei de
Standardizare a României – ASRO ce se ocupă de actualiarea standardelor naţionale şi
armonizarea acestora cu standarde europene şi internaţionale.

Bibliografie
(Daniela Şuteu – Calitatea Produselor şi Protecţia Consumatorului, Editura Performantica,
Iaşi, 2010);
(https://www.scribd.com/document/67584722/Standardizare);
(https://www.scribd.com/doc/96393038/Standardizarea-Produselor-Organisme-
Nationale-Si-Internationale-de-Standardizare-Continutul-Unui-Standard).

10