Sunteți pe pagina 1din 88

Coordonatorul colecţiei: dr.

LEONARD GAVRILIU
MICA BIBLIOTECĂ DE
PSIHOLOGIE
Redactor de carte: MĂRIA STANCIU

Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENIAMIN &


VENIAMIN
THEODULE RIBOT

MEMORI
A
SI PATOLOGIA EI
Traducere, eseu introductiv şi
note de dr. LEONARD
GAVRILIU

ISBN 973-97627-8-6 EDITURA IRI


Bucureşti, 1998
jperta reproduce: R. Magritte - CUPRINS
Memoria

Traducerea s-a făcut după volumul Memoria, condiţia princeps a psihicului,


Les maladies de la memoire par Th. Ribot, eseu
introductiv de dr. LEONARD GAVRILIU
Virigt-sixieme edition, Felix Alean, Paris,
.............................................................. .................
1920 9

© Toate drepturile pentru traducerea Cuvânt înainte


în limba română sunt .............................................................. .................
17
rezervate Editurii IRI
Capitolul I: MEMORIA CA FAPT BIOLOGIC
(• Memoria este esenţialmente un
fapt biologic, iar în mod accidental
un fapt psihic • Despre memoria
organică • Sediul memoriei. •
Modificări ale elementelor
nervoase; asociaţii dinamice între
aceste elemente • Despre memoria
conştientă: intensitate, durată •
Cerebraţia inconştientă • Acţiunea
nervoasă este condiţia
fundamentală a evenimentului;
conştiinţa nu este decât ceva
accesoriu. • Despre localizarea în
trecut sau „recunoaştere"
•Mecanismul acestei operaţii •
Recunoaşterea nu este
un act simplu şi instantaneu, ci constă
din aditiunea de
stări de conştiinţă secundare la starea
de conştiinţă prin
cipală • Memoria este o viziune în
timp • Localizare
teoretică şi practică • Puncte de
reper • Prin ce se
aseamănă şi prin ce se deosebeşte
localizarea în viitor de
localizarea în trecut • Orice memorie este o
iluzie
•Uitarea, condiţie a memoriei:
memoria conştientă
redevine încetul cu încetul automatism)
19
Capitolul II: AMNEZIILE GENERALE (. Clasificarea CONCLUZIE ( • Raporturile dintre conservarea amin-
maladiilor memoriei • Amnezii temporare • Epilepticii tirilor şi nutriţie • Raporturile dintre
•Uitarea anumitor perioade de viaţă • reproducerea amintirilor şi circulaţia
Exemple de sanguină generală şi locală
reeducare • Reamintiri lente şi reamintiri •Influenţa cantităţii şi calităţii sângelui •
bruşte Exemple
•Cazuri de memorie provizorie • Amnezii periodice •Legea regresiei decurge dintr-un principiu fiziologic
sau intermitente • Formarea a două memorii şi dintr-un principiu psihologic • Rezumat)
total sau ............................................................................. ... 153
parţial distincte • Cazuri studiate de Maenish,
de Azam, INDICE DE NUME 163
de Dufay (memoria celor hipnotizaţi) •
Amnezii
progresive; importanţa lor: ele ne dezvăluie
legea care
guvernează distrugerea memoriei • Legea
regresiei:
enunţul acestei legi • în ce ordine are loc
disoluţia
memoriei • Contraprobă: ordinea inversă
în care
memoria se reface • Exemple • Amnezii congenitale
•Memoria fenomenală a unor idioţi) .............63

Capitolul III: AMNEZIILE PARŢIALE (• Reducerea


memoriei la unele sectoare ale ei • Cauzele anatomice
şi fiziologice ale memoriilor parţiale •
Amnezia numerelor, a numelor, a figurilor etc. •
Amnezia semnelor
•Natura sa: este o pierdere a memoriei motorii • Exa
minarea acestei probleme • Amnezia
progresivă a sem
nelor verifică total legea regresiei • Ordinea în
care are
loc disoluţia: nume proprii, nume comune,
verbe şi
adjective, interjecţii şi limbajul sentimentelor,
gesturi
•Raportul dintre această disoluţie şi evoluţia
limbilor
indo-europene • Contraprobă: reamintirea
semnelor în
ordine inversă)........................................ .............109

Capitolul IV: EXALTĂRILE MEMORIEI SAU


HIPERMNEZIILE (Suscitări generale •
Suscitări parţiale
•Revenirea amintirilor pierdute • Reamintirea limbilor
uitate • Reducerea acestui fapt la legea regresiei
•Cazuri de falsă memorie • Exemple şi
încercare de
explicaţie) ................................................ ...........139
MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A
PSIHICULUI

Definită azi ca proces psihic de înregistrare,


păstrare şi regăsire a informaţiei receptate
(faimoşii „thc three R's of rcmembering" ai
psihologilor de limba engleză: Record, Retain, and
Retrieve information), memoria este faptul primordial al
istoriei dezvoltării psihicului pe scara animală cât
şi mecanismul fundamental care asigură
funcţionarea orientată a individului în timp şi
spaţiu, prin prisma actualizării selective a
experienţei acumulate. Rezultatul global este
constituirea unei „lumi interioare", personale,
care adesea rulează ca un scop în sine. încă I.M.
Secenov, autorul celebrei cărţi Reflexele creierului
(1863), a subliniat că memoria este „piatra
unghiulară a dezvoltării psihicului" sau „condiţia
fundamentală a vieţii psihice", psihologii din
zilele noastre nefăcând uneori decât să repete
aproape mot-â-mot aceste spuse1. Nici un fenomen
psihic nu-şi poate găsi explicaţia altfel decât pe
baza existenţei memoriei. După Henri Pieron, în
percepţie „nous trouvons [...] la clefdes phenomdnes de
memoire"2, dar adevărată este în primul rând
reciproca acestei propoziţii. Temperamentul,
emotivitatea, deprinderile, obişnuinţele,
limbajul, aptitudinile, caracterul, limbajul,
învăţarea în genere etc, presupun memoria ca
premisă a proprietăţilor, trăsăturilor şi
capacităţilor stocate filogenetic sau a însuşirilor
LEONARD GAVRILIU _____MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A PSIHICULUI_________
şi capacităţilor dobândite în cursul Legată direct de procesul de importanţă vitală
ontogenezei. Memoria mediază în permanenţă al învăţării (apprentissage, learning, Lernvermogen),
raportarea excitanţilor momentani la stocul de memoria constituie de fapt garanţia fiinţării şi baza
experienţă anterioară al individului, aşa încât identităţii, a permanenţei individualităţii (a
orice reacţie sau acţiune actuală poartă sigiliul personalităţii, pe un plan superior), cu alte
trecutului. cuvinte, premisa unui comportament adecvat, adaptat
Rene Zazzo susţine că autonomia individului condiţiilor de mediu în care se dezvoltă acest
este dată de memorie, pe filiera deprinderii: „La comportament6. în lipsa memoriei, viaţa psihică
memoire libere l'individu du prcsent par l'arbitrage du passe. (admiţând că prin absurd ar putea să existe aşa
L'habitudc le libere d'activitcs d'un niveau inferieur"3. Cu ceva) s-ar pulveriza într-o seric de momente
cât experienţa acumulată este mai bogată şi izolate, trăite strict în prezent (deci de fapt
mai diversificată, cu atât comportamentul virtual netrăite!), fără raport cu trecutul şi nici cu clipa
(de dinaintea trecerii la act) faţă de un stimul dat imediat următoare. Memoria este aceea care ne
dispune de mai multe variante posibile şi, deci, dă sentimentul continuităţii, fiind un instrument
de un mai mare grad de imprevizibil, în strategic al dezvoltării şi adaptării. Cu cât în
beneficiul purtătorului memoriei. In legătură cu memoria noastră se depozitează un trecut mai
acest aspect, reputatul neuroscientist român Mircca bogat şi mai variat, cu atât perceperea şi
Steriade scrie: „Pe treapta structurilor biologice înzestrate cu priceperea prezentului sunt mai ample şi mai
memorie, gradul reacţiilor şi uneori chiar natura profunde, iar previziunea evenimentelor viitoare,
lor nu mai depind integral de stimul, de planificarea şi dirijarea în cunoştinţă de cauză a
intensitatea şi de calitatea acestuia, ci de conduitei, în vederea atingerii scopurilor fixate, devin tot
congruenţa excitantului cu toată istoria mai exacte şi adecvate.
individului. Determinismului reflexelor Psihologii scot în evidenţă rolul inteligenţei
necondiţionate, în general perfect previzibile, i în performanţele memoriei7, mai ales în prezent,
se adaugă un grad de imprevizibil pe care unii se când se pune accentul pe aşa-zisa memorie
mulţumesc să-1 eticheteze cu termenul de semantică (semantic memory). Reciproca pare
«spontaneitate», dar care rezultă din integrarea însă a fi şi aici mult mai adevărată, în pofida
tuturor stărilor anterioare şi a stimulului din acelora care susţin că inteligenţa n-ar depinde de
momentul declanşării reacţiei. Imprevizibilul este memorie, văzând un semn de mediocritate
deci perfect determinat, deşi factorii care psihică în excedentul acestui proces, în raport cu
concurează sunt greu şi uneori imposibil de pus judecata logică. Ba chiar unii se încumetă să
în evidenţă tocmai prin complexitatea lor, prin afirme că inteligenţa s-ar afla într-un raport
capacitatea sistemului nervos de a fixa urmele invers proporţional cu memoria. Alfred Binet se
excitanţilor. Memoria faptelor trecute profilează numără printre psihologii care, fără a pierde din
individualitatea gândurilor fiecăruia dintre noi, vedere importanţa esenţială a inteligenţei, au
asociaţiile de idei depind de modul cum s-au combătut în mod argumentat această concepţie
înlănţuit şi s-au stocat în creier diversele unilaterală: „au contrate - precizează el - a petite
momente ale reflectării realităţii. Un soldat şi un intelligcncc correspond petite memoire, voila la regie"*.
ţăran văd urmele unui cal. Primul se va gândi la Pierre Janet merge şi mai departe, impunând
război, al doilea la munca câmpului 4 . Astfel - ideea că memoria este un act intelectual. Pentru el
adaugă M. Steriade, citându-1 pe Spinoza - fiecare va trece memoria umană este o operaţie intelectuală
de la o idee la alta, după cum fiecăruia i s-au care a „inventat" trecutul şi chiar timpul9. P.
înlănţuit într-un alt mod imaginile lucrurilor5. Janet se legitimează
10
LEONARD GAVRILIU _____MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A PSIHICULUI_______
astfel ca un incontestabil precursor al teoreticienilor memoriei soient recues, ii faut qu'elles soient fixees, enregistrees
semantice. organiquement, incrustees; ii faut qu 'elles deviennent une
Fireşte că nu există învăţare care să nu modification permanente de l'encephale; ii faut que les
implice efectiv memoria. Nulla scientia* sine modifications imprimees aux cellules et aux filets nerveux et
memoria este o axiomă. De obicei, însă, que les associations dynamiques que ces elements forment
fenomenul învăţării este identificat de profani cu entre eux restent stables"11. A sa teorie a „reziduurilor"
fenomenul memorării, deşi nu se reduce deloc coincide cu ceea ce este azi teoria engramei. Engramarca
informaţiei este astăzi unanim admisă,
la simpla memorare. Problema a fost şi rămâne
engramele fiind elementele structurale
complexă. „Faptul dacă această aptitudine a
moleculare de procesare a informaţiei după
învăţării e o aptitudine aparte, ca inteligenţa,
criterii de tip, de loc şi de semnificaţie. S-a
memoria, atenţia etc. sau nu, precum şi faptul
stabilit că suportul codificării informaţiei la
dacă ea e o singură aptitudine sau o
nivelul memoriei de lungă durată (long-term
colectivitate de aptitudini, constituie încă o
memory) este de natură biochimică. După H.
chestiune nelămurită în psihologie. Unii
Hyden, care distinge patru etape în formarea engramei,
psihologi înclină să o socotească o aptitudine
păstrătoare ale informaţiei ar fi moleculele de
generală, alţii, ca Watson, par să o identifice cu ADN din creier, pe când moleculele de ARN ar
memoria, reflexologii, în frunte cu PavJov şi Behterev, deţine rolul de transportori de informaţie12.
vor să o socotească una cu asociaţia, în vreme ce Conform acestei ipoteze - notează A. Kreindler -, urma
configuraţioniştii, în cap cu Koehler, o leagă de de memorie este fixată simultan într-un număr
inteligenţă. Soluţia cea mai apropiată de adevăr - mare de neuroni, ceea ce ar explica faptul că, în
ŞJ însuşită de cei mai mulţi psihologi - e că
cazul unor leziuni localizate ale sistemului nervos,
învăţarea pare să fie mai mult un fruct al colaborai memoria poate fi compensată. Teoria moleculară,
ii acestor funcţiuni, deci şi al inteligenţei şi al biochimică, a memoriei aduce o contribuţie nouă
memoriei şi asociaţiei, precum şi al atenţiei şi şi însemnată care deschide perspective noi în
imaginaţiei, fiind controlată îndeaproape şi de cercetarea proceselor psihice"13. Ulterior s-a putut
afectivitate10." preciza că localizarea unei engrame depinde de
Departe de noi intenţia ca, în acest scurt natura informaţiei receptate şi de sistemul
eseu introductiv la versiunea în limba română a neuronal specific care o procesează14. S-a stabilit, de
cărţii de pionierat Les maladies de la memoirc (1881) asemenea, că engramele sunt distribuite,
a lui Theodule Ribot, să abordăm întreaga întrucât mai multe sisteme cerebrale de procesare sunt
problematică a memoriei (formele, tipurile şi angrenate simultan în orice situaţie de învăţare
operaţiile memoriei, calităţile acesteia, uitarea ca un (learning situation), ceea ce duce la o diseminare a
complement al memoriei, mnemotehnica etc). engramelor în diferite zone ale creierului15, cu avantajele deja
Dat fiind însă faptul că psihologul francez subliniate de A. Kreindler în citatul de mai sus. Fapt este
acordă o atenţie aparte memoriei ca fapt biologic, însă că Ribot a profesat de mult ideea că
este necesar să spunem măcar câteva cuvinte memoria este multiplă, în corelaţie cu diferitele
despre ceea ce se înţelege astăzi prin bazele aparate senzoriale, şi că „reziduurile" sunt diseminate:
biologice ale memoriei, compensând întrucâtva „ii n 'y a, en derniere analyse, que des memoires speciales,
fatalul handicap al lui Ribot în comparaţie cu ou, comme disent certains auteurs, locales. Nous
rezultatele cercetărilor neurofiziologice şi acceptons volontiers cette derniere denomination, ă
neuro-psihologice din ultimul secol. în prezent condition qu 'on n 'oublie pas qu 'ii s 'agit ici
este pe deplin confirmată ideea sa că „ii ne suffit
pas que les impressions 13

Tu sensul de învăţare.

12
LEONARD GAVRILIU _____MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A PSIHICULUI_________
d'une localisation disseminee, suivant cette hypothese des şi sub denumirea de legea Ribot), rareori se
associations dynamiques dont nous avons si souventparle"16. întâlnesc lucrări cu o cazuistică mai abundentă şi
Dacă într-o vreme se căuta cu toată seriozitatea mai completă. Este însă de la sine înţeles că el nu
„sediul" sau „centrul memoriei" (!) sau măcar putea descrie în termenii de azi sindromul lui
anumite structuri cerebrale implicate direct în Korsakov (descris ca atare de către psihiatrul
sedimentarea structurală şi în vehicularea faptelor rus Serghei Korsakov în 1887, deci după şase
de memorie (în 1937, neuroanatomistul american James W. ani de la apariţia cărţii lui Ribot) şi nici boala lui
Papez a descris un circuit neuronal hipocampo-mamilo- Pick (descrisă în 1903) sau boala lui Alzheimer
talamie despre care susţinea că reprezintă baza (descrisă abia în 1906); cu toate acestea,
neurof'iziologică a memoriei cât şi regulatorul simptomatologia acestora nu lipseşte din
vieţii emoţionale), astăzi, deşi se mai admite că monografia de o neştirbită ţinută ştiinţifică a lui
hipocampul şi amigdala au rolul lor în special în ceea ce Ribot. Faptele de observaţie relatate de psihologul
unii neuwscientists numesc new memohes şi conversiunea francez pot fi lesne încadrate în rubricile clasificării
informaţiei senzoriale recente într-o formă care agreate în prezent: amnezii anterograde şi
sa permită stocarea în alte zone ale creierului17, amnezii retrograde, amnezii totale şi amnezii
câştig de cauză are ideca implicării tuturor sectoa- lacunare. în factologia sa poate fi identificat
relor cerebrale în înregistrarea, conservarea şi chiar şi ictusul amnezic. Cititorii care doresc să
destocarea informaţiei, fără a se exclude însă cunoască evoluţia etiologiei din acest domeniu
specializarea funcţională a unor formaţiuni pot consulta cu mult folos lucrări mai noi, ba chiar
neuronale mai mult sau mai puţin vaste şi şi recente, cum sunt Les dissolutions de la memoire
(1942) şi Les maladies de la memoire (1943) de Jean
complicate. Arătând că diversele leziuni cerebrale,
Delay, Patholosie de la memoire de J. Barbizet (P.U.F.,
cauzatoare de tulburări de memorie, infirmă teza
Paris, 1970), Absentmindcd? The psychology of mental
potrivit căreia memoria ar fi în strictă
lapses and everyday errors de J.Reason şi K.Mycielska
dependenţă de modelul lui Papez, psihoneuro-
(Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey,
logii români Constantin Arseni, Mihai Golu şi
1982), precum şi senzaţionala The mind of a
Leon Dănăilă ajung la o concluzie care trebuie mnemonist de Aleksandr Romanovici Luria (Harvard
reţinută: „Sepoate admite că, cu cât se stabilesc University Press, Cambridge,Massachusetts, 1987).
mai multe conexiuni între cortex şi aceste
formaţiuni vechi subcorticalc, cu atât mai Dr. LEONARD GAVRILIU
eficientă va fi fixarea şi cu atât mai uşoară
evocarea. Prin urmare, reproducerea unei acţiuni
nu este o simplă conexiune între elementul NOTE
senzorial şi cel motor prin zonele de asociaţie, ci
ca constituie rezultanta unui complex de axe 1
A se vedea Richard Meili, Manuel du diagnostic psychologique,
spaţiale şi temporare ale funcţionării creierului, P.U F.,2Paris, 1964, p. 95.
fapt care constituie substratul constant al 3
HenriPieron,Lecerveauef/apen.see,Felix Alean, Paris, 1923,p. 18.
Rene Zazzo, „Pour une psychologie integrale", în Conduites
activităţii. Se poate deci afirma că întregul creier et
participă la procesul memoriei, dar diferitele sale conscience, I!, Theorie et pratique en psychologie, Delachaux et Niestle,
zone şi formaţiuni nu joacă acelaşi rol"1H. Este de Neuchâtel,
4
1968, p. 15.
crezut că Theodule Ribot ar fi subscris fără nici o Mircea Steriade, Creier şi reflectare. Editura Politică,
Bucureşti,
rezervă la această concluzie. 1966, p. 75.
în ceea ce priveşte partea consacrată de
Ribot, în cartea sa, patologiei memoriei şi legii 15
disoluţiei memoriei (cunoscută
14
LEONARD GAVRILIU
5

1947,p.91.
B.Spinoza, âthique (trad. R. Lantzenberg), Flammarion, Paris,
CUVÂNT ÎNAINTE
6
A. Krcindler, Dinamica proceselor cerebrale, Editura Academiei,
Bucureşti.
7
1967,p. 117.
Richard Meili. op.cit., p. 89.
8
Alfred Binet, Les idees modernes sur Ies enfants, Flammarion,
Paris, 1929, p. 166.
9
Pierre Janet, L 'intelligencc avânt le langage, Flammarion, Paris.
1936. p.I 139.
° Nicolae Mărgineanu, Psihologia persoanei, Sibiu, 1944,
p..202.
II
Theodule Ribot, Les maladies de la memoire, Librairie Felix
Alean.12Paris, 1920, p. 156.
H. Hyden, „A macromolecular basis of neuron-glia interaction",
în Macromolecular specificity and biological memory, MIT Press,
Cambridge, Massachusetts. 1962. (Cercetări ulterioare nu
au premis,însă, Mi-am propus să realizez în această lucrare o
o demonstraţie
13
clară a unui codaj mnezic în macromolecuie.) monografie psihologică a maladiilor memoriei
A.kreindier,op.c;t.„p. 115.
14
L. R. Squire,„Mechanisms of memory", în Science, iir. 232. iunie şi, atât cât ne-o permite starea actuală a
1986,pp.1612-1619. cunoştinţelor, să trag în această privinţă unele
15
M.F.Bear, L.N. Cooper, F.F.Ebner, ..A psychological basis for a concluzii. S-a studiat adesea memoria, dar fără
Theorylhof synapse modification",în Science, nr. 237, 1987, pp. 42-48. nici o preocupare pentru patologia sa. Mi s-a
Theodule Ribot, op.cit., p. 112.
17
A. J. Hostetler, „Exploring the «gatekeeper» of memory", în APA părut întrucâtva profitabil să reiau subiectul din
Monitor, 19,1988; a se vedea şi E. Tulving, Elcments of Episodic acest punct de vedere. Am căutat să mă limitez
Memory, la acesta, aşa încât nu am spus despre memoria
Oxford University, Oxford, 1983; J. R. Anderson, Architecture of normală decât ceea ce era necesar spre a se
Cognition, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1983;
L. R. Squire, Memory and Braw, Oxford University Press, New York,
înţelege despre ce este vorba.
1987. 18 Am citat multe fapte: acest procedeu nu este literar,
C.Arseni, M.Golu, L Dănăilă, Psihoneurologie, dar îl socot singurul instructiv. A descrie în termeni
Editura generali tulburările memoriei, fără a da exemple
Academiei, Bucureşti, 1983, p. 252. pentru fiecare dintre ele, mi se pare un lucru zadarnic,
deoarece trebuie ca interpretările autorului să poată
fi controlate în orice moment.
îl rog pe cititor să ia aminte că în această
carte i se oferă un eseu de psihologie
descriptivă, adică un capitol de istorie naturală,
nimic mai mult, şi că, în lipsa oricărui alt merit,
acest volumaş îl va face să cunoască un mare
număr de observaţii şi de cazuri curioase,
împrăştiate în culegeri de tot felul şi care până
aci încă nu au fost reunite.

16 Ianuarie, 1881
17
CAPITOLUL I

MEMORIA CA FAPT BIOLOGIC

Studiul descriptiv al amintirii a fost foarte


bine făcut de diferiţi autori, îndeosebi de către
scoţieni1, iar scopul acestei cărţi nu este de a
reveni la acesta. îmi propun să cercetez ceea ce
noua metodă în psihologie ne poate învăţa cu
privire la natura memoriei, să arăt că datele
fiziologiei şi acelea ale conştiinţei ne determină
să punem această problemă într-o formă mai
cuprinzătoare, că memoria, aşa cum o înţelege
simţul comun şi cum a descris-o de obicei
psihologia, departe de a fi memoria în întregul ei,
nu este decât un caz particular al acesteia, cazul
cel mai nobil şi mai complex şi care, luat în el
însuşi şi studiat aparte, poate fi rău înţeles.
Memoria este termenul ultim al unei lungi
evoluţii, este ca o eflorescentă ale cărei
rădăcini se înfig adânc în viaţa organică. Pe
scurt, memoria este esenţialmente un fapt
biologic, iar în mod accidental un fapt
psihologic.
Astfel conceput, studiul nostru cuprinde o
fiziologie şi o psihologie generală a memoriei şi,
în acelaşi timp, o patologie a acesteia.
Tulburările şi maladiile acestei facultăţi,
clasificate şi supuse unei interpretări, încetează
de a fi o culegere de fapte bizare şi de anecdote
amuzante pe care le menţionăm doar în treacăt.
Ele ne apar a fi guvernate de anumite legi care
19
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

constituie fondul însuşi al datele sale cele mai simple şi să


memoriei şi care îi dezvăluie vedem cum, în afara oricărei
mecanismul. conştiinţe, o stare nouă se
implantează în organism, se
conservă şi se reproduce: cu alte
cuvinte, să vedem cum, în afara
oricărei conştiinţe, se formează
în accepţiunea curentă a o memorie.
termenului, adoptată de toată înainte de a ajunge la
memoria organică veritabilă, se
lumea, memoria cuprinde trei elemente:
impune să menţionăm câteva
conservarea anumitor stări,
fapte între care uneori s-a făcut
reproducerea acestora,
apropiere. S-au căutat fapte
localizarea lor în trecut. Cu toate
analoage memoriei în planul unor
acestea, nu avem aici decât un anumit
fenomene anorganice, în special
fel de memorie, aceea pe care o
în proprietatea pe care o au
putem numi perfectă. Valoarea
vibraţiile luminoase de a putea
acestor trei elemente este
fi înmagazinate pe o foaie de
inegală: primele două sunt hârtie şi de a persista, în starea
necesare, indispensabile, pe de vibraţii silenţioase, un timp
când cel de al treilea, acela care mai mult sau mai puţin lung,
în limbajul şcolii este numit gata de a reapărea la apelul unei
„recunoaştere", desăvârşeşte substanţe revelatoare. Gravuri
memoria, însă nu o constituie. expuse la razele solare şi
Suprimaţi-le pe cele dintâi şi păstrate în întuneric pot, la mai
memoria este nimicită; multe luni după aceea, cu
suprimaţi-1 pe cel de al treilea ajutorul unor reactivi speciali,
şi veţi constata că memoria să reveleze urmele suprafeţei
încetează de a exista pentru ea lor"3. Aşezaţi o cheie pe o foaie
însăşi, dar fără a înceta să existe de hârtie albă, expuneţi-o la
în ea însăşi. Acest al treilea soare, păstraţi apoi acea hârtie
element, care este exclusiv la întuneric, într-un sertar, şi,
psihologic, se dovedeşte deci a chiar şi după câţiva ani,
fi ca supraadăugat celorlalte imaginea spectrală a cheii va fi
două; el este instabil, apare şi încă vizibilă4. După părerea
dispare; ceea ce reprezintă el noastră, aceste fapte şi altele
este aportul conştiinţei în faptul similare au o analogie prea
memoriei; nimic mai mult. îndepărtată cu memoria, aşa încât
Dacă studiem memoria, aşa nu trebuie să insistăm asupra lor.
cum s-a făcut până azi, ca pe „o Găsim aici prima condiţie a
facultate a sufletului", cu oricărei reproduceri: conservarea; dar
ajutorul exclusiv al simţului este singura, deoarece aici
2
intim , este inevitabil să vedem reproducerea este atât de
în această formă perfectă şi pasivă, atât de dependentă de
conştientă memoria în întregul intervenţia unui agent străin
ei, dar aceasta înseamnă, ca încât nu se aseamănă cu
efect al unei metode eronate, a lua partea reproducerea naturală din cazul
drept întreg sau mai degrabă specia memoriei. Pe de altă parte, în
drept gen. Unii autori ceea ce priveşte tema noastră,
contemporani (Huxley, Clifford, nu trebuie niciodată să pierdem
Maudsley etc.), susţinând că din vedere că avem de-a face cu
conştiinţa nu este decât legi vitale, nu cu legi fizice, şi că
însoţitorul unor procese bazele memoriei trebuie căutate
nervoase şi că ea este „la fel de în proprietăţile materiei orga-
incapabilă să acţioneze asupra nizate, nu în altă parte. Vom
lor pe cât de incapabilă este vedea mai departe că cei care
umbra de a acţiona asupra uită lucrul acesta rătăcesc
paşilor călătorului pe care îl drumul.
însoţeşte", au deschis calea Nu voi insista nici asupra
pentru noua teorie pe care o obişnuinţelor din lumea
încercăm aici. Să îndepărtăm vegetală, care au fost
pentru moment elementul psihic, comparate cu memoria; mă
cu condiţia de a-1 studia mai grăbesc să ajung la fapte mai
departe; să reducem problema la decisive.
în regnul animal, ţesutul
20 muscular ne oferă o primă eboşă
de achiziţie a unor proprietăţi
noi, de conservare a lor şi de
reproducere automată.
„Experienţa de zi cu zi - spune
Hering -
21
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

ne arată că un muşchi devine noastre zilnice. Astfel,


cu atât mai puternic cu cât locomoţia, care la multe specii
lucrează mai mult. Fibra inferioare este o putere
musculară care, la început, înnăscută, la om trebuie
răspunde slab la excitaţia dobândită, în special acea putere
transmisă de nervul motor o de coordonare care menţine
face cu atât mai energic cu cât echilibrul corpului la fiecare pas,
este mai frecvent excitat, prin combinarea de impresii
admiţând, fireşte, pauze şi tactile şi vizuale. Putem spune,
odihna respectivă. După fiecare în general, că membrele
acţiune muşchiul este mai apt de adultului şi organele sale
acţiune, mai dispus să repete un senzoriale nu funcţionează cu
acelaşi travaliu, mai capabil de atâta uşurinţă decât datorită
reproducerea procesului acelui ansamblu de mişcări
organic. El câştigă mai mult din
dobândite şi coordonate care
activitate decât dintr-o lungă
constituie pentru fiecare parte a
odihnă. Avem aici, în forma cea
corpului memoria sa specială,
mai simplă, cea mai apropiată
dintre condiţiile fizice, acea acumularea de capital pe seama
facultate de reproducere care căreia el trăieşte şi acţionează cu
se întâlneşte într-o formă atât de ajutorul experienţelor sale
complexă în substanţa nervoasă. trecute. Aceleiaşi categorii îi
Iar ceea ce este bine cunoscut aparţin acele grupe de mişcări cu
despre substanţa musculară, un caracter mai artificial care
vedem mai mult sau mai puţin constituie învăţarea unei meserii
în substanţa celorlalte organe. manuale, a jocurilor de
Pretutindeni se pune în îndemânare, a diverse exerciţii
evidenţă, o dată cu creşterea corporale etc. etc.
activităţii, întreruptă de Dacă examinăm cum sunt
perioade de odihnă suficiente, o dobândite, fixate şi reproduse
creştere a puterii în funcţiile aceste mişcări automate,
organelor"5. vedem că travaliul iniţial constă
Ţesutul cel mai nobil al în formarea de asociaţii. Materia
organismului, ţesutul nervos, primă este furnizată de reflexele
prezintă în cel mai înalt grad primitive: este vorba de gruparea lor
această dublă proprietate de într-un anumit mod, de combinarea
conservare şi de reproducere. unora, cu excluderea altora.
Cu toate acestea, nu vom căuta Această perioadă de formare nu
în forma cea mai simplă a este uneori decât o lungă
activităţii sale, reflexul, tipul de tatonare. Actele care ni se par azi
memorie organică. Reflexul, de cele mai naturale au fost la început
fapt, care constă dintr-o ex- dobândite cu trudă. Când ochii
citaţie urmată de o contracţie noului-născut sunt pentru prima
sau de mai multe contracţii, este dată izbiţi de lumină, observăm
rezultatul unei structuri anatomice. Ce-i o fluctuaţie incoerentă a
drept, s-ar putea susţine, nu fără mişcărilor oculare; câteva
temei, că această structură
săptămâni mai târziu,
anatomică, întotdeauna
coordonarea mişcărilor este
înnăscută la animal, este
realizată, ochii se pot adapta, pot
produsul eredităţii, adică al unei
memorii a speciei; că ea a fost fixa un punct luminos şi pot
dobândită odinioară, apoi fixată urmări toate mişcările din jur.
şi făcută organică prin repetiţii Când un copil învaţă să scrie,
nenumărate. Renunţăm să observă Lewes, îi este imposibil
punem în valoare acest să mişte doar mâna; el îşi
argument, în favoarea tezei mişcă şi limba, muşchii feţei şi
noastre, care se sprijină pe chiar picioarele7. Cu timpul
argumente mai puţin reuşeşte să suprime mişcările
discutabile. inutile. Noi toţi, atunci când
Adevăratul tip de memorie încercăm pentru prima dată un
organică - iar aici intrăm în act muscular, cheltuim o mare
miezul temei noastre - trebuie cantitate de energie de prisos,
căutat în acel grup de fapte pe pe care încetul cu încetul învă-
care Hartley6 le-a numit atât de ţăm să o restrângem la strictul
nimerit acţiuni automate necesar. Prin exerciţiu, se fixează
secundare (secondarily automatic), spre mişcările adecvate, cu
deosebire de actele automate excluderea celorlalte. în
primare sau înnăscute. Aceste elementele nervoase
acţiuni automate secundare, sau corespunzătoare organelor
mişcări dobândite, constituie motorii se formează asociaţii
însuşi fondul vieţii dinamice, secundare, mai mult
sau mai puţin stabile
22
23
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

(adică o memorie), care se afirmăm că aceste serii bine


adaugă asociaţiilor anatomice, definite sunt, în ceea ce priveşte
primitive şi permanente8. memoria organică, riguros
Dacă cititorul vrea să-şi dea analoage cu o frază, o pereche
osteneala să observe aceste de versuri sau o arie muzicală
acţiuni automate secundare, în ceea ce priveşte memoria
atât de numeroase, atât de psihologică?
cunoscute de toată lumea, el Aşadar, în ceea ce priveşte
va vedea că această memorie modul de achiziţie, conservarea
organică seamănă întru totul cu şi reproducerea, găsim că
memoria psihologică, cu ex- memoria organică este identică
cepţia unui aspect: absenţa cu aceea a spiritului. Doar că
conştiinţei. Să trecem în revistă lipseşte conştiinţa. La început
caracteristicile lor, iar ea însoţeşte activitatea motorie,
asemănarea perfectă a celor iar după aceea dispare treptat.
două memorii va apărea de la
Uneori - iar aceste cazuri sunt cele mai
sine:
instructive -dispariţia sa este
Achiziţie când imediată,
bruscă. Un bărbat, obiect al unor
când lentă. Repetare a actului,
suspendări temporare a
necesară în unele cazuri, inutilă
în altele. Inegalitatea memoriilor conştiinţei, în timpul crizei îşi
organice, în raport cu un individ sau continua mişcarea începută:
altul; ea este rapidă la unii, lentă într-o zi, mergând drept înainte,
sau cu totul refractară la alţii a căzut în apă. Adesea (era
(lipsa de dexteritate este rezultatul unei cizmar) îşi înţepa degetele cu
proaste memorii organice). La unii, sula, continuând mişcările de
permanenţă a asociaţiilor o dată găurire a pielii10. în vertijul
formate; la alţii, uşurinţa în a le epileptic numit „criză minoră"11,
pierde, în a le uita. Dispunerea acestor fapte analoage se observă în
acte în serii simultane sau mod obişnuit. Un muzicant,
succesive, ca pentru amintirile violonist într-o orchestră, avea
conştiente. Chiar şi în cazul frecvent crize de vertij epileptic
acestora, fapt demn de subliniat, (pierderea pe moment a
fiecare membru al seriei îl conştiinţei) în timp ce executa o
sugerează pe următorul: este partitură. „Cu toate acestea, el
ceea ce ni se întâmplă când continua să cânte şi, deşi era
mergem fără a lua seama la absolut străin de cele din jur, cu
mers. Chiar dacă dorm, soldaţii toate că nu-i vedea şi nu-i auzea
care mărşăluiesc şi chiar pe cei care îl acompaniau,
cavaleriştii în şaua cailor îşi pot păstra măsura"12.
continua drumul, deşi aceştia din Se pare că, aici, conştiinţa
urmă au a-şi ţine mereu se însărcinează ea însăşi sa ne
echilibrul. Această sugestie demonstreze rolul ei, să-1 reducă
organică este încă şi mai la valoarea sa şi, prin bruştele
frapantă în cazul citat de Carpenter9, sale absenţe, să ne facă să
al unui pianist desăvârşit care a vedem că ea este în
executat o piesă muzicală mecanismul memoriei un
dormind, fapt care trebuie element supraadăugat.
atribuit mai puţin simţului
auzului cât simţului muscular
Logica ne determină acum
care sugerează succesiunea
să mergem mai departe şi să ne
mişcărilor. Fără a căuta cazuri
întrebăm ce modificări ale
extraordinare, găsim în actele
noastre cotidiene serii organice organismului sunt necesare pentru
complexe şi bine determinate, stabilirea memoriei, care sunt
adică ale căror început şi final schimbările suferite de sistemul
sunt fixe şi ale căror termeni, nervos atunci când s-a organizat
diferiţi unii de alţii, se succed într- în mod definitiv un grup de
o ordine constantă: de exemplu, mişcări. Ajungem aici la ultima
urcarea sau coborârea unei scări în întrebare care, fără a ieşi de pe
mod obişnuit. Memoria terenul faptelor, s-ar putea pune în
noastră psihologică ignoră legătură cu bazele organice ale
numărul treptelor, pe când memoriei, iar dacă memoria
memoria noastră organică le organică este o proprietate a
cunoaşte în felul ei, ca şi vieţii animale, din care
diviziunea în etaje, memoria psihologică nu este
distribuirea palierelor şi alte decât un caz particular, atunci
detalii: ea nu se înşeală. Nu tot ce vom putea descoperi
se impune să
25
24
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

sau presupune în ceea ce există un sediu al memoriei, ci


priveşte condiţiile sale ultime sedii particulare pentru fiecare
va fi aplicabil la memoria în memorie particulară. Amintirea
întregul ei. nu se află, după expresia vagă a
Ne este imposibil, în cadrul limbii curente, „în suflet": ea este
acestei cercetări, să nu fixată în locul ei de naştere, într-o
formulăm ipoteze. Dar, evitând parte a sistemului nervos.
orice concepţie a priori, urmând Lucrul acesta o dată stabilit,
din aproape faptele, bazându-ne începem să vedem mai clar
pe ceea ce ştim despre acţiunea problema condiţiilor fiziologice
nervoasă, evităm orice ale memoriei. Pentru noi,
probabilitate de eroare aceste condiţii sunt
grosolană. Ipoteza noastră este, următoarele:
de altfel, susceptibilă de per- 1)O modificare specială
manente modificări. în imprimată elementelor
concluzie, în locul unei fraze nervoase;
vagi asupra conservării şi 2)O asociaţie, o conexiune
reproducerii celor memorate, specială stabilită între un
ea va substitui în spiritul nostru anu
o anumită reprezentare a mit număr dintre aceste
procesului extrem de complex elemente.
care produce şi susţine Aşa după cum vom încerca
memoria. să arătăm, acestei a doua
Prima chestiune pe care o avem de condiţii nu i s-a dat importanţa
stabilit este aceea referitoare la sediul pe care o merită.
memoriei. Această problemă nu Ca să rămânem,
poate da loc actualmente nici deocamdată, la memoria
unei controverse serioase: organică, să examinăm una
„Trebuie să privim ca aproape dintre acele mişcări automate
demonstrat - spre Bain - faptul secundare care ne-a servit
că impresia reînnoită ocupă drept tip şi să vedem ce se
exact aceleaşi părţi ca impresia întâmplă în perioada de
iniţială şi în acelaşi mod". Iată organizare: fie, de exemplu,
un exemplu frapant în această mişcările membrelor inferioare
privinţă: experienţa arată că în timpul locomoţiei.
ideea persistentă a unei culori Fiecare mişcare cere
vii oboseşte nervul optic. Este punerea în acţiune a unui
cunoscut faptul că perceperea anumit număr de muşchi
unui obiect colorat este adesea superficiali sau profunzi, a unor
urmată de o senzaţie13 tendoane, articulaţii, ligamente
consecutivă care ne arată etc. Aceste modificări - sau cea
obiectul cu aceleaşi contururi, mai mare parte a lor- sunt
dar având culoarea transmise la simţuri. Orice opinie
complementară faţă de s-ar profesa cu privire la
culoarea reală. Lucrurile pot fi condiţiile anatomice ale
la fel pentru imagine (amintire). sensibilităţii musculare, este
Ea lasă, deşi cu o intensitate cert că ea există, că ne face să
mai mică, o imagine cunoaştem partea corpului
consecutivă. Dacă, cu ochii nostru inclusă într-o mişcare şi
închişi, ne închipuim că avem în că ne permite s-o reglăm.
faţa noastră o imagine viu Ce presupune faptul acesta?
colorată, pe care o fixăm timp El implică modificări receptate şi
îndelungat, iar după aceea, conservate de un grup
deschizând ochii, îi îndreptăm determinat de elemente
pe o suprafaţă albă, vom vedea nervoase. „Este evident - spune
timp de o fracţiune de secundă Maudsley (care a studiat atât de bine
imaginea contemplată în rolul mişcărilor la om) - că există
imaginaţie, dar cu culoarea în centrii nervoşi reziduuri care
complementară. Acest fapt, provin de la reacţiile motorii.
subliniază Wundt, de îa care l- Mişcările determinate sau
am luat, dovedeşte că operaţia efectuate de un centru nervos
nervoasă este aceeaşi în ambele particular lasă, ca şi ideile, re-
cazuri, în percepţie şi în ziduurile lor, care, repetându-se de mai
amintire14. multe ori, se organizează sau se
Numărul de fapte şi de încarnează atât de bine în
inducţii în favoarea acestei teze structura sa încât mişcările
este atât de mare încât ea corespunzătoare pot avea loc în
aproape că echivalează cu o mod automat... Când afirmăm: o
certitudine şi ar fi nevoie de urmă, un vestigiu sau un
argumente foarte puternice pentru reziduu, tot ceea ce vrem să
a o zdruncina. De fapt nu există spunem este că în elementul
o memorie, ci memorii; nu organismului rămâne un
26 27
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
anumit efect, ceva ce el reţine deranjament. Fără îndoială, dacă
şi care îl predispune să func- aceeaşi activitate exterioară nu
ţioneze din nou în acelaşi fel"15. ar mai acţiona din nou asupra
Tocmai această organizare a aceloraşi molecule, ele ar tinde
„reziduurilor" este aceea care, să-şi reia mişcarea lor naturală;
după perioada de tatonare des- dar lucrurile se vor petrece cu
pre care am vorbit, ne face apţi
totul altfel dacă ele suferă de
să ne facem mişcările cu o
mai multe ori aceeaşi acţiune. în
uşurinţă şi cu o precizie
acest caz ele îşi vor pierde
crescânde, până ce, în sfârşit, ele
puţin câte puţin capacitatea de a
devin automate.
reveni la mişcarea lor naturală şi
Supunând analizei acest caz
se vor identifica tot mai mult cu
extrem de comun al memoriei
organice, vedem că implică cele aceea care le este imprimată,
două condiţii menţionate mai în aşa fel încât aceasta le va
sus. deveni naturală la rându-i, iar
Prima este o modificare mai târziu vor asculta de cea
particulară imprimată elemen- mai neînsemnată cauză care le
telor nervoase. Dat fiind faptul va pune în mişcare"18.
că ea a fost adesea semnalată, Este imposibil19 de spus în ce
nu ne vom opri prea mult asupra ei. constă această modificare. Nici
Filetul nervos, virgin în mod microscopul, nici reactivii, nici
ipotetic, păstrează el o histologia sau histochimia nu ne
modificare permanentă atunci pot da vreo informaţie în acest
când receptează o impresie cu sens, dar faptele şi
totul nouă? Acest aspect este raţionamentul logic ne
discutabil. Unii văd în nervi un demonstrează că ca are loc.
simplu conductor a cărui Cea de a doua condiţie,
materie constitutivă, tulburată care constă în stabilirea de
pentru o clipă, revine la starea asociaţii durabile între diversele
iniţială de echilibru. Fie ca grupe de elemente nervoase, nu
explicăm transmiterea prin a atras până în prezent atenţia.
vibraţii propagate de-a lungul axonului Nu am cunoştinţă de faptul că
sau printr-o descompunere chimică a autorii, fie ei şi contemporani,
protoplasmei sale16, este greu să fi semnalat importanţa
să se admită că nu rămâne acesteia. Ea este totuşi o
nimic din acestea. Fără a consecinţă necesară a tezei lor
insista, cel puţin găsim în celula cu privire la sediul memoriei.
nervoasă elementul care Unii autori par să admită, în
receptează, înmagazinează şi mod implicit cel puţin, că o
reacţionează. Or, impresia, o amintire, organică sau
dată receptată, o marchează cu conştientă, este imprimată într-o
o amprentă. Prin aceasta „se celulă unică, celulă care,
produce o aptitudine şi, cu ea,
împreună cu filamentele sale
o diferenţiere a elementului, cu
nervoase, ar avea într-un fel
toate că nu avem nici un motiv
monopolul conservării şi
să credem că la origine acest
element se deosebea de celulele reproducerii amintirii respective.
nervoase omoloage"17. „Orice Cred că ceea ce a contribuit la
impresie lasă o anumită urmă de această iluzie este artificiul de
neşters, ceea ce înseamnă că limbaj20 care ne face să
moleculele, o dată ce sunt considerăm o mişcare, o idee, o
aranjate altfel şi sunt forţate să imagine, un sentiment ca pe un
vibreze într-un alt mod, nu vor lucru, ca pe o unitate. Reflecţia ne
mai reveni exact la starea arată totuşi de îndată că
iniţială. Dacă ating suprafaţa fiecare dintre aceste pretinse
unei ape liniştite cu o pană, unităţi este compusă din
lichidul nu va mai căpăta forma elemente numeroase şi
pe care a avut-o înainte; el va eterogene, că este o asociaţie,
putea să prezinte din nou o un grup, o fuziune, un complex,
suprafaţă liniştită, dar o multiplicitate. Să revenim la
moleculele îşi vor fi schimbat exemplul nostru: o mişcare de
locul, iar un ochi destul de locomoţie. Ea poate fi considerată
pătrunzător ar descoperi în mod un reflex de un ordin extrem de
cert aici evenimentul trecerii penei. complicat, pentru care contactul
Moleculele animale deranjate au piciorului cu solul este, în fiecare
dobândit deci prin aceasta, într-un grad moment, impresia iniţială.
oarecare, capacitatea de a suferi acest
29
28
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Să examinăm mai întăi Credem că este de cea mai


forma completă a acestei mare importanţă să atragem
mişcări. Punctul de plecare este, oare, atenţia asupra următorului
un act voluntar? în acest caz impulsia aspect: că memoria organică
generată - după Ferrier21 - într-o nu presupune doar o modificare a unor
regiune particulară a scoarţei elemente nervoase, ci şi formarea
cerebrale traversează substanţa între ele de asociaţii determinate
albă, atinge corpii striaţi, pentru fiecare eveniment particular,
parcurge pedunculii cerebrali, stabilirea unor anumite asociaţii dina-
protuberanta, structura complicată a mice, care, prin repetiţie, devin
bulbului rahidian, unde trece de la fel de stabile ca şi conexiunile
cealaltă parte a corpului,
anatomice primitive23. După părerea
coboară mai departe de-a lungul
noastră, ceea ce are
cordoanelor antero-laterale ale
importanţă, ca bază a memoriei,
măduvei spinării, până în
regiunea lombară, iar de aici, nu este numai modificarea
prin nervii motori, până la imprimată fiecărui element, ci
muşchi. Această transmisie este modul în care mai multe
însoţită sau urmată de un retur elemente se grupează spre a
spre centri pe traseul forma un complex.
cordoanelor posterioare ale Acest aspect având, pentru
măduvei şi al substanţei concepţia noastră, o importanţă
cenuşii, bulb, istmul encefalului, capitală, nu ezităm să insistăm
pătura optică şi substanţa albă, asupra lui. Putem sublinia, în
până la scoarţa cerebrală. Să primul rând, că ipoteza noastră -
cercetăm această mişcare în forma consecinţă necesară a ceea ce s-
sa abreviată - cea mai obişnuită a admis cu privire la sediul
-, aceea care are un caracter memoriei - simplifică anumite
automat. în acest caz, după dificultăţi, chiar dacă se pare că le
ipoteza în general admisă, complică. S-a pus întrebarea dacă
traiectul merge doar de la periferie la fiecare celulă nervoasă poate
ganglionii cerebrali—, pentru a reveni conserva mai multe modificări
la periferie, partea superioară a diferite sau dacă, o data
creierului rămânând modificată, ea este polarizată
neinteresată. pentru totdeauna. Fireşte, ne
Acest traiect, căruia i-am limităm la conjecturi. Putem
indicat în linii mari principalele totuşi gândi, fără teamă, că dacă
etape şi căruia chiar şi cei mai celula este capabilă de multiple
savanţi anatomişti sunt departe modificări, numărul lor trebuie să
de a-i cunoaşte toate detaliile, fie limitat. Ba chiar putem admite
presupune intrarea în activitate a că ea nu păstrează decât una.
unor elemente nervoase extrem de Numărul celulelor cerebrale fiind
numeroase în ceea ce priveşte de 600 000 000, după calculele
cantitatea şi foarte diferite în
lui Meynert (iar sir Lionel Beale
ceea ce priveşte calitatea. Astfel,
dă o cifră mult mai ridicată)24,
nervii motori şi senzitivi diferă
ipoteza unei impresii unice nu are
prin constituţia lor histologică
de nervii măduvei şi ai creierului. nimic inacceptabil. Dar această
Celulele diferă între ele prin problemă este pentru noi de un
volum, formă (fusiforme, interes secundar, întrucât, chiar
gigantice, piramidale etc), prin dacă admitem ipoteza ultimă -
orientare, prin numărul cea mai defavorabilă pentru
prelungirilor, prin poziţia lor în explicarea numărului şi
diversele părţi ale axului complexităţii amintirilor
cerebro-spinal, întrucât ele sunt organizate -, vom observa că
răspândite de la extremitatea această modificare unică, care
inferioară a măduvei şi până la are posibilitatea să intre în
straturile corticale. Toate aceste elemente combinaţii diferite, poate produce
cântă partitura lor în acest rezultate diferite. Nu trebuie să ţinem
concert. Dacă cititorul va voi să-şi seama doar de fiecare factor
arunce ochii pe câteva planşe luat în parte, ci de raporturile
anatomice şi pe câteva lor reciproce şi de combinaţiile
preparate histologice, el îşi va care rezultă de aici. Celula
face o oarecare idee despre modificată o putem compara cu
suma considerabilă de o literă a alfabetului25; această
elemente nervoase necesare literă, rămânând aceeaşi, a
producerii unei mişcări şi, drept contribuit la formarea a milioane
urmare, pentru a o conserva şi de cuvinte în limbile vii sau
reproduce. moarte. Prin
30 31
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

grupări, dintr-un mic număr de produce, aşadar, efecte diferite.


elemente pot lua naştere Cel puţin aşa ne explicăm faptul
combinaţii din cele mai următor, raportat de Lewes27:
numeroase şi mai complexe. „Povesteam într-o zi o vizită la
Ca să revenim la exemplul Spitalul de epileptici şi, dorind
nostru privind locomoţia, să dau numele prietenului care
memoria organică, aceea care îi mă însoţea şi care era dr.
serveşte drept bază, constă Bastian, am spus dr. Brinton;
dintr-o modificare particulară a am vrut imediat să repar
unui mare număr de elemente greşeala şi am spus dr. Bridges,
nervoase. Dar multe dintre aceste dar a trebuit să mă corectez din
elemente, astfel modificate, pot servi nou, spunând în sfârşit dr.
unui alt scop, intrând în alte Bastian. Nu făceam nici o
combinaţii, făcând parte dintr-o confuzie în ceea ce priveşte
altă memorie26. Mişcările persoanele, însă, deoarece
secundare automate care ajustasem imperfect grupurile
constituie înotul sau dansul de muşchi necesare articulării
presupun anumite modificări în unui nume, singurul element
musculatura, în articulaţiile deja comun acestui grup şi celorlalte ,
utilizate în locomoţie, modificări anume sunetul B, servise la reamintirea a
deja înregistrate în anumite tustrei"28. Această explicaţie ni se
elemente nervoase: ele găsesc, pare absolut exactă şi, recurgând
pe scurt, o memorie deja la acelaşi autor, putem nota un
organizată, din care fapt bine cunoscut, care vine în
deturnează multe elemente în sprijinul tezei noastre: „Cine nu
folosul lor, pentru a le face să ştie că, atunci când încercăm să
intre într-o nouă combinaţie şi a ne amintim un nume şi avem
contribui la formarea unei alte sentimentul că începe cu un
memorii. anumit sunet, o facem păstrând
Să mai subliniem şi faptul în permanenţă în cuget acel
că necesitatea unui mare sunet şi că, în sfârşit, grupul
număr de celule şi de filamente întreg apare, fără ca de altfel să
nervoase pentru conservarea şi fi fost necesar ca acel sunet să
reproducerea unei mişcări, fie fie mereu prezent în conştiinţă".
şi relativ simplă, implică o O remarcă analoagă poate fi
posibilitate mai mare de permanenţă făcută în ceea ce priveşte
şi de reviviscenţă; ca urmare a mişcările dobândite care
numărului de elemente şi a constituie scrisul. Este o
solidarităţii care se stabileşte greşeală pe care adesea am
între ele, şansele de reînviere observat-o la mine însumi, mai
cresc, fiecare putând contribui ales atunci când scriu repede şi
la reconfortarea tuturor am capul plin de idei încurcate;
celorlalte. ea este atât de scurtă, atât de
în concluzie, ipoteza noastră repede reperată şi atât de
concordă cu două fapte de repede uitată, încât a trebuit să
observaţie curentă: notez imediat mai multe dintre
1)O mişcare dobândită, bine ele. Iată exemple în această
fixată în organism, bine privinţă: voind să scriu „doit de
reţinută, este foarte greu de bonnes", scriu „donne"; voind să scriu
înlocuit cu o alta care are aproape „ne pas faire une part," scriu „nepart
acelaşi sediu, dar care /kzre"etc. etc. Evident, în primul caz litera
presupune un mecanism D şi în al doilea caz litera P
diferit. Este (înţeleg prin literă starea
vorba, de fapt, de a desface psihologică care serveşte drept
o asociaţie pentru a face alta; bază conceperii şi reproducerii
de a sale grafice) au suscitat un grup
rupe raporturile stabilite pentru a în loc de alt grup; iar această
înnoda altele noi. confuzie este cu atât mai
2)Se întâmplă uneori că, în lesnicioasă cu cât restul grupelor
loc de a face o mişcare obiş onne, artera deja evocat în
nuită, facem involuntar o conştiinţă. Nu mă îndoiesc că
altă mişcare, care ne este toţi cei care îşi vor da osteneala
obişnuită: să se observe în această
ceea ce se explică prin privinţă vor constata că este un
faptul că, acelaşi elemente fapt frecvent29.
intrând în Să nu uităm că toate cele de
combinaţii diferite, care mai sus constituie o ipoteză, dar
pot provoca descărcări în care pare conformă cu datele
diferite ştiinţifice, dând seama de
sensuri, sunt suficiente
33
circumstanţe cu totul
neînsemnate
pentru a pune în activitate
un grup în loc de un altul
şi a
32
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

fapte. Ipoteza aceasta ne psihologia ca ştiinţă a faptelor


permite să ne reprezentăm într- nu trebuie să se neliniştească pe
o formă destul de clară bazele această temă. Ea ia stările de
memoriei organice, a acelor mişcări conştiinţă în calitate de date,
dobândite care constituie fără a se ocupa de geneza lor.
memoria diferitelor noastre Tot ceea ce poate ea face este
organe, a ochilor, a mâinilor, a să determine unele din
membrelor superioare şi infe- condiţiile lor de existenţă.
rioare. Aceste baze nu constituie Prima dintre aceste condiţii
pentru noi o înregistrare pur este modul de activitate al
mecanică şi nici, conform unei sistemului nervos, pe care fiziologii îl
comparaţii obişnuite, o desemnează cu numele de
amprentă care s-ar conserva nu descărcare nervoasă. Dar
ştiu unde, asemănătoare cu majoritatea stărilor nervoase nu
imaginea cheii despre care am generează conştiinţa şi nu
vorbit mai sus. Acestea sunt contribuie la aceasta decât
metafore de ordin fizic, care nu- foarte rar şi într-un mod indirect:
şi au locul aici. Memoria este un de exemplu, excitaţiile şi
fapt biologic. O memorie bogată descărcările al căror sediu este
şi bine înzestrată nu este o marele simpatic; acţiunea
colecţie de amprente, ci un normală a nervilor vasomotori;
ansamblu de asociaţii dinamice un mare număr de reflexe etc.
foarte stabile şi foarte prompte Altele sunt însoţite de conştiinţă
în mod intermitent; sau, după
în a se trezi.
ce au fost conştiente pe
parcursul primei perioade a vieţii,
încetează de a mai fi astfel în
II starea adultă (de exemplu,
acţiunile automate despre care am
Vom studia acum o formă vorbit). Activitatea nervoasă
mai complicată de memorie, este mult mai întinsă decât
accr.a care se însoţeşte de activitatea psihică: orice
fapte de conştiinţă, pe care acţiune psihică presupune o
limba uzuală şi chiar aceea a acţiune nervoasă, dar reciproca
psihologilor o consideră ca fiind nu este adevărată. între
întreaga memorie. Să vedem în activitatea nervoasă care nu
ce măsură cele spuse despre este niciodată (sau aproape
memoria organică îi sunt niciodată) însoţită de conştiinţă şi
aplicabile şi ce adaugă aici activitatea nervoasă care este
conştiinţa. întotdeauna (sau aproape
Trecând de la simplu la complex, întotdeauna) însoţită de
de la inferior la superior, de la o conştiinţă se situează acea
formă stabilă la o formă instabilă activitate nervoasă care este
a memoriei, nu putem scăpa de uneori însoţită de aceasta. în
o problemă prealabilă: aceea a acest grup de fapte avem de
raporturilor inconştientului cu studiat inconştientul.
conştiinţa. Această problemă înainte de a formula
este atât de înconjurată de concluzii mai clare şi mai valide
obscuritate naturală şi de pe această temă, să mai notăm
misticism artificial încât pare două condiţii de existenţă a
dificil să spunem despre ea conştiinţei: intensitatea şi
ceva clar şi pozitiv30. Vom durata.
încerca să o facem. 1) Intensitatea este o
Este în primul rând cu totul condiţie cu un caracter extrem
evident că nu avem a ne ocupa de variabil. Stările noastre de
de metafizica inconştientului, conştiinţă luptă fără încetare
aşa cum a înţeles-o Hartmann31 pentru a-şi lua locul una alteia,
sau oricare altul. Ba chiar vom începe însă victoria poate fi în egală
prin a declara că nu vedem nici măsură rezultatul forţei
un mod de a explica trecerea învingătorului sau al slăbiciunii
de la inconştient la conştiinţă. celorlalţi luptători. Ştim - iar
Putem formula în această lucrul acesta a fost foarte bine
privinţă ipoteze ingenioase, elucidat de şcoala lui Herbart -
plauzibile; nimic mai mult. De altfel, că starea cea mai puternică
poate descreşte continuu, până
34 în momentul în care cade „sub
pragul conştiinţei", adică acolo
unde una din condiţiile sale de
existenţă lipseşte. Avem tot
temeiul să afirmăm că
conştiinţa are toate gradele
posibile, oricât de mici, spre a
admite în ea modalităţi
35
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

infime, - acele stări pe care socotim conştiinţa ca pe o


Maudsley le numeşte subcon- esenţă, ca pe o proprietate
ştiente; dar nimic nu ne fundamentală a sufletului, totul
autorizează să spunem că devine obscur; dacă o
această descreştere nu are considerăm un fenomen care
limită, cu toate că ea ne scapă. are propriile sale condiţii de
2) Nimeni nu s-a ocupat de exigenţă, totul devine clar, iar
durată ca de o condiţie inconştientul nu mai prezintă
necesară a conştiinţei. Ea este, nimic misterios. Nu trebuie
totuşi, de o importanţă capitală, niciodată să uităm că starea de
permiţându-ne să raţionăm pe conştiinţă este un eveniment
marginea unor date precise. complex care presupune o stare
Cercetările efectuate în ultimii particulară a sistemului nervos;
treizeci de ani au determinat timpul că această acţiune nervoasă nu
necesar pentru diferite percepţii este un accesoriu, ci o parte
(sunet = de la 0",16 la 0",14; integrantă a evenimentului; că
senzaţie tactilă = de la 0",21 la ea este baza, condiţia
0"18; lumină = de la 0",20 la fundamentală; că, de îndată ce
0",22), pentru actul de s-a produs, evenimentul există în
discernământ cel mai simplu, cel sine însuşi; că de îndată ce
mai apropiat de reflex (= de la 0",21 conştiinţa i s-a adăugat,
până la 0",04). Cu toate că evenimentul există pentru el
rezultatele variază de la un însuşi; că starea de conştiinţă îl
experimentator la altul, de la o completează, îl desăvârşeşte,
persoană la alta, conform dar nu-1 constituie. Dacă una
circumstanţelor şi naturii actelor din condiţiile fenomenului-
psihice studiate, s-a stabilit conştiinţă lipseşte - fie
totuşi că fiecare act psihic cere intensitatea, fie durata, fie
o durată apreciabilă şi că altele pe care nu le cunoaştem
pretinsa viteză infinită a -, atunci o parte a acestui
gândului nu este decât o complex, conştiinţa, dispare; o
metaforă. O dată ce am stabilit altă parte, procesul nervos,
lucrul acesta, este clar că orice subzistă. Nu rămâne din
acţiune nervoasă a cărei durată eveniment decât faza sa pur
este inferioară aceleia pe care o organică. Nimic uimitor, aşadar,
cere acţiunea psihică nu poate fi dacă mai târziu rezultatele acestui
conştientă32. Este instructiv, în această travaliu cerebral se regăsesc: el a
privinţă, să apropiem actul avut de fapt loc, deşi nimic nu 1-
nervos însoţit de conştiinţă de a făcut constatat.
purul reflex. După Exner33, O dată ce am înţeles lucrul
timpul fiziologic necesar pentru acesta, tot ceea ce ţine de
un reflex ar fi de 0",0662 până activitatea inconştientă îşi
la 0",0578, număr foarte mic pierde caracterul misterios şi se
faţă de cele pe care le-am dat explică cu cea mai mare
mai sus pentru diferite categorii de uşurinţă; de exemplu: irupţiile
percepţii. Dacă, aşa cum spune neaşteptate de amintiri care nu
Herbert Spencer, aripa unei par provocate de nici o asociaţie
musculiţe bate de 10 până la 15 şi care ne vin în orice clipă a
mii de ori pe secundă34, iar zilei; lecţiile şcolare citite azi şi
fiecare bătaie implică o acţiune învăţate a doua zi; problemele
nervoasă separată, avem aici timp îndelungat rumegate, a
exemplul unei stări nervoase a căror soluţie ţâşneşte brusc în
cărei rapiditate este uluitoare şi conştiinţă; invenţiile poetice,
în comparaţie cu care starea ştiinţifice, mecanice; simpatiile
nervoasă însoţită de conştiinţă şi antipatiile secrete etc. etc.
ocupă un timp enorm. Din cele Cerebraţia inconştientă îşi face
de mai sus rezultă că, orice stare fără zgomot lucrarea, pune
de conştiinţă ocupând în mod ordine în ideile obscure. într-un caz
necesar o anumită durată, o bizar citat de Carpenter, un bărbat
condiţie esenţială a conştiinţei avea vaga conştiinţă a travaliului
lipseşte de îndată ce durata care avea loc în creierul său, fără a
procesului nervos cade sub acest atinge gradul unei conştiinţe
minimum35. distincte: „Un om de afaceri din
Să ne limităm la aceste Boston mi-a spus că, fiind
remarci şi să tragem o concluzie. ocupat cu o afacere foarte
Problema inconştientului nu este importantă, o abandonase
atât de vagă, atât de îmbâcsită vreme de o săptămână,
de opinii contradictorii decât considerând-o peste puterile
pentru că este rău pusă. Dacă sale. Dar el avea conştiinţa unei
acţiuni care se petrecea în
36 creierul său şi care era atât de
37
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

chinuitoare, atât de ieşită din aceşti termeni într-un sens


comun încât se temea că îl ame- echivoc. Ba este vorba de
ninţă o paralizie sau vreun amprente materiale în creier,
accident similar; după câteva ba de modificări latente
ore petrecute în acea stare conservate în „suflet". Cei care
incomodă, starea sa de au adoptat această din urmă
perplexitate a dispărut, iar opinie rămân în planul logicii.
soluţia pe care o căutase s-a Dar această teză, cu toate că
prezentat de la sine, în mod numără mulţi partizani printre
firesc: ea se elaborase pe parcursul cei care se abţin de la
acelui interval tulbure şi obscur"36. fiziologie, este de nesusţinut. O
Ca să rezumăm, să spunem stare de conştiinţă care nu mai
că ne putem reprezenta sistemul este conştiinţă, o reprezentare
nervos ca fiind traversat de care nu mai este reprezentată
descărcări permanente. Dintre este o pură flatus vocis39. A suprima
aceste acţiuni nervoase, unele dintr-un lucru ceea ce constituie realitatea
răspund ritmului neîncetat al sa este a-1 reduce la un posibil;
acţiunilor vitale; altele, în număr este a spune că, atunci când
mai mic, răspund succesiunii condiţiile de existenţă vor
stărilor de conştiinţă, iar altele, reapărea, va reapărea şi lucrul:
într-un număr cu mult mai ceea ce ne duce la teza despre
mare, constituie cerebraţia inconştient expusă mai sus.
inconştientă. Cele 600 de Pentru noi problema
milioane (sau 1 200 de „reziduurilor psihologice" este
milioane) de celule şi cele 4 sau dinainte rezolvată: dacă orice
5 miliarde de fibre37, chiar dacă stare de conştiinţă implică, în
ţinem seama de cele aflate în calitate de parte integrantă, o
stare de repaus sau de cele acţiune nervoasă, şi dacă
rămase neocupate întreaga această acţiune modifică centrii
viaţă, oferă un contingent nervoşi într-un mod permanent,
considerabil de clemente active. starea de conştiinţă se află
Encefalul este ca un laborator plin înscrisă aici prin însuşi acest
de mişcare, în care mii de fapt. Ce-i drept, se poate obiecta
lucrări au loc în mod simultan. că starea de conştiinţă implică o
Cerebraţia inconştientă, nefiind acţiune nervoasă şi ceva în plus.
supusă condiţiei timpului38, Ne interesează prea puţin. Dacă
neavând loc, ca să zicem aşa, starea nervoasă iniţială - aceea
decât în spaţiu, poate acţiona în care corespunde percepţiei - a
mai multe locuri deodată. fost de ajuns ca să provoace
Conştiinţa este îngustul ghişeu ceva în plus, atunci starea
prin care ne apare o parte foarte nervoasă secundară- aceea care
mică din acest travaliu. corespunde unei amintiri - este
şi ea de ajuns. Condiţiile sunt
Am văzut în ce constă aceleaşi în ambele cazuri, iar
raportul conştiinţei cu incon- soluţia acestei dificultăţi, dacă
ştientul; chiar prin acest raport este posibilă, îi incumbă unei
ne-am edificat şi asupra rapor- teorii a percepţiei, nu unei teorii a
tului memoriei psihice cu memoriei.
memoria organică: acesta nu Acest reziduu
este decât un caz particular. în psihofiziologic îl putem numi,
general, ceea ce am spus despre împreună cu Wundt, o
memoria fiziologică se aplică la dispoziţie şi, tot împreună cu el,
memoria conştientă; cu ex- putem observa prin ce diferă de
cepţia unui factor în plus. Este o amprentă: „Analogiile extrase
totuşi util să reluăm de la capăt din domeniul fiziologic fac să se
problema, fără a ocoli detaliile. vadă această deosebire. în ochiul
Avem aici de examinat care a fost expus la o lumină
două lucruri: reziduurile şi intensă, impresia primită persistă
grupările lor. sub forma unei imagini
I) Vechile teorii despre memorie, consecutive. Ochiul care zilnic
care au examinat-o doar sub compară şi măsoară distanţe şi
aspectul ei psihologic, i-au dat relaţii în spaţiu câştigă tot mai
ca unică bază „vestigii", „urme", mult în precizie. Imaginea
„reziduuri" şi, pe nedrept, consecutivă este o amprentă;
adesea au folosit acomodarea ochiului,
capacitatea sa de a măsura
38
este o dispoziţie funcţională. Se
poate ca, în ochiul neexersat,
retina şi muşchii să fie constituiţi
ca în ochiul exersat; dar există în
acesta din urmă o
39
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

dispoziţie mai marcată decât în ne imaginăm mărul ca pe un


primul. Fără îndoială că se obiect solid cu o formă sferică.
poate spune că obişnuinţa Aceste judecăţi rezultă din
fiziologică a organelor se sensibilitatea musculară fină a
bazează mai puţin pe aparatului nostru vizual şi din
schimbările lor propriu-zise cât mişcările sale. Or, mişcările
pe amprentele care rămân în ochiului sunt reglate de
centrii lor nervoşi. Dar toate numeroşi nervi: pateticul,
studiile fiziologice referitoare la nervul oculomotor comun,
fenomenele de obişnuinţă, de nervul oculomotor extern.
adaptare la condiţii date etc. Fiecare dintre aceşti nervi duce
arată că amprentele însele la un punct particular al bulbului42,
constau esenţialmente în care el însuşi este ataşat printr-
dispoziţii funcţionale"40.
un lung traiect la scoarţa
II) Aceste consideraţii ne
creierului, unde se formează
conduc la un aspect asupra
ceea ce Maudsley numeşte
căruia dorim să insistăm.
intuiţiile motorii. Descrierea
Asociaţiile dinamice ale
noastră este făcută în linii mari.
elementelor nervoase joacă un
rol mult mai important în Pentru detalii se pot consulta
memoria conştiinţei decât în tratatele de anatomie şi de
aceea a organelor. Am putea fiziologie. Cititorul îşi va face
repeta cele spuse mai sus, dar astfel o idee despre numărul
acest aspect al problemei a fost fantastic de filamente nervoase
atât de puţin studiat încât este de şi de celule diseminate, în
preferat să-1 reluăm într-o altă insuliţe şi arhipelaguri, în
formă. diferitele părţi ale axului
Fiecare dintre noi găseşte cerebrospinal, care servesc drept
în conştiinţa sa un anumit bază acestei stări psihice -
număr de amintiri: imagini de imaginea din memorie a unui
oameni, de animale, de oraşe, măr -, pe care dubla iluzie a
de câmpii, de cunoştinţe conştiinţei şi a limbajului ne
ştiinţifice, istorice, lingvistice face să o considerăm simplă.
etc. Aceste amintiri ne revin sub Se va spune că o percepţie
forma de serii mai mult sau mai vizuală este prea complexă şi că
puţin lungi. Formarea acestor dovedeşte prea mult în
serii a fost foarte bine explicată favoarea tezei noastre? Să luăm
prin legile asociaţiei dintre stările exemplul unui cuvânt. Dacă este
de conştiinţă; nu avem nimic de vorba de cuvântul scris, avem de-a
adăugat în această privinţă. face cu memoria vizuală, care
Ceea ce ne interesează nu sunt se apropie de cazul precedent.
seriile, ci termenii lor. Cercetăm Dacă este vorba de cuvântul
starea de conştiinţă simplă spre vorbit, complexitatea este la fel
a demonstra ce complexitate presupune. de mare. Limbajul articulat
Să luăm, aşadar, unul presupune intervenţia laringelui,
dintre aceşti termeni: a gurii, a foselor nazale şi, prin
memorarea unui măr. Dacă ar fi urmare, a numeroşi nervi care îşi
să credem verdictul conştiinţei,
au centrii în diversele părţi ale
este un fapt simplu. Fiziologia
bulbului: spinalul, facialul,
ne arată că acest verdict este o iluzie.
hipoglosul43. Dacă în memorarea
Amintirea unui măr este în mod
necesar forma palidă a cuvintelor atribuim un rol
perceperii unui măr. Ce impresiilor auditive,
presupune acea percepţie? O complexitatea este şi mai mare.
modificare a retinei, terminaţie în sfârşit, centrul bulbar trebuie
nervoasă cu o structură extrem el însuşi legat de circumvaluţia
de complicată, o transmisie lui Broca şi de lobul insula,
prin nervul optic, prin corpii considerate de toată lumea
geni-culaţi, până la tuberculii drept centrul psihic al vorbirii44.
cvadrigemeni, de aici la Vedem că acest caz nu diferă
ganglionii cerebrali (stratul de precedentul nici în natura şi
optic?), apoi, prin substanţa nici în complexitatea sa şi că
albă, la straturile corticale (în memoria fiecărui cuvânt
regiunea pliului curb, după trebuie să aibă ca bază o
Ferrier)41. Aceasta presupune asociere determinată de
punerea în funcţiune a o elemente nervoase45.
mulţime de elemente diferite, Este inutil să insistăm: din
risipite de-a lungul traiectului. Dar nu cele de mai sus reiese înde-
este totul, nefiind vorba de o ajuns importanţa acelor
simplă senzaţie de culoare. Noi asociaţii pe care le voi numi
vedem sau bazele
40 41
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

dinamice ale memoriei,


modificările imprimate
elementelor fiind bazele statice. Vom studia acum caracterul
Poate că se va face observaţia că propriu memoriei psihice, caracter
exemplele noastre presupun care îi aparţine în exclusivitate şi
cazuri mai simple. Este care, fără a schimba nimic în
natura şi condiţiile sale organice,
adevărat, dar nu avem a ne ocupa
face din ea forma de memorie
de ele. Ceea ce memoria conservă cea mai complexă, cea mai
şi reproduce sunt stări de înaltă şi cea mai instabilă47.
conştiinţă concrete, reale; Acest caracter se numeşte în
trebuie deci să le considerăm ca limbaj şcolăresc „recunoaştere".
atare şi să ne alegem Voi numi-o localizare în timp, întrucât
exemplele în această ordine a acest termen nu implică nici o
faptelor. Că analiza fiziologică şi ipoteză şi nu este decât simpla
analiza ideologică, fiecare în expresie a faptelor.
parte, coboară până la Puţine sunt problemele pe
elemente ultime, este o operaţie care metoda „facultăţilor" le-a
încurcat cu mai multe dificultăţi
utilă pentru a explica geneza
şi explicaţii factice. Va fi deci
stărilor de conştiinţă: aici noi le nimerit să spunem în primul
considerăm gata formate. La rând, pe scurt, cum se pune
vârsta la care începem să pentru noi problema şi cum se
vorbim, folosim câteva cuvinte rezolvă.
simple, iar mai târziu fragmente Localizarea în timp (de
de fraze. Timp îndelungat nu exemplu, a ne aminti că un
avem ştire de faptul că aceste anumit accident ni s-a întâmplat
cuvinte presupun elemente mai în cutare perioadă şi în cutare
simple; mulţi nu ajung să ştie loc) nu este un act primar, ci
niciodată lucrul acesta. presupune, în afară de starea de
conştiinţă principală, stări
Conştiinţa, care este o vorbire
secundare, variabile ca număr
interioară, procedează la fel. şi grad şi care, grupate în juru-i,
Ceea ce este pentru ea simplu, o determină. Pentru noi, ceea ce
pentru analiză este compus. explică cel mai bine mecanismul
Dar este neîndoielnic că aceste „recunoaşterii" este mecanismul
stări simple, care sunt alfabetul văzului.
conştiinţei, presupun ele însele, Distincţia dintre percepţiile
pentru conservarea şi primare şi percepţiile dobândite
reproducerea lor, anumite ale văzului a devenit curentă de
complexe nervoase. Faptele pe care la Berkeley48 încoace. Se ştie că datul
le-am citat mai sus, cu privire la primar este suprafaţa colorată; că
datele secundare sunt direcţia,
sunete, litere şi silabe, ne-o
distanţa, forma etc; că primul
dovedesc. Iată un alt fapt, încă şi
depinde mai ales de
mai curios. „Un bărbat foarte sensibilitatea retinei; că cele
instruit - spune Forbes Winslow - secundare depind mai ales de
, după un acces de febră acută, a sensibilitatea musculară a
pierdut cu totul cunoaşterea literei ochiului; că, din cauza
F"46. obişnuinţei, datele primare şi
Dacă, aşadar, încercăm să cele dobândite s-au contopit
ne reprezentăm o memorie atât de bine încât, pentru simţul
bună şi să traducem această comun, nu există aici decât un
expresie în termeni fiziologici, act simplu, imediat, cu toate că
analiza, experienţa, cazurile
trebuie să ne imaginăm un mare
patologice dovedesc contrarul. La fel
număr de elemente nervoase, în ceea ce priveşte memoria. Starea
fiecare fiind modificat într-un de conştiinţă primară este în
mod particular, fiecare făcând primul rând dată ca existând
parte dintr-o asociere şi fiind pur şi simplu; stările de
probabil capabil de a intra în mai conştiinţă secundare care se
multe, fiecare dintre aceste adaugă şi care constau în
asociaţii incluzând condiţiile de raporturi şi în judecăţi, o
existenţă ale stărilor de localizează la o anumită
conştiinţă. Memoria are deci distanţă în durată, în aşa fel
baze statice şi baze dinamice. încât putem defini memoria: o
viziune în timp*9.
Puterea sa este în funcţie de
numărul şi de stabilitatea lor. 43

42
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Această operaţie pe care, îi este de ajuns52. Admiţând acest


din motive de claritate, am punct de vedere, cum
descris-o în linii mari, trebuie localizăm în timp?
acum studiată mai îndeaproape, în Pe plan teoretic, nu avem decât un
detaliu. mod de a proceda. Determinăm
Explicaţia teoretică a poziţiile în timp ca pe nişte
localizării în timp are ca punct poziţii în spaţiu, în raport cu un
de plecare legea enunţată de punct fix, care, în ceea ce
Dugald Stewart şi atât de bine priveşte timpul, este starea
pusă în lumină de Taine: „Actele noastră prezentă. Este de
de imaginaţie sunt întotdeauna remarcat că acest prezent este o
însoţite de o credinţă (cel puţin stare reală, care are cantitatea
momentană) în existenţa reală a sa de durată. Oricât de scurtă ar
obiectului de care ele se fi, ea nu este, aşa cum ne fac să
ocupă"50. Această credinţă, care credem metaforele limbajului, o
există în gradul cel mai înalt în străfulgerare, un nimic, o
halucinaţie, în vertij, în vis (în abstracţie analoagă punctului
absenţa unor percepţii reale care matematic: ea are un început şi
s-o corecteze), există, într-un un sfârşit. Pe deasupra, înce-
grad mai scăzut, pentru toate putul ei nu ne apare ca un
stările de conştiinţă. Nu voi vorbi început absolut: ea are o
de mecanismul prin care starea tangenţă cu ceva, cu care
de conştiinţă este despuiată de formează o continuitate. Când
realitatea sa obiectivă şi redusă citim (sau ascultăm) o frază, la al
la o concepţie pură a spiritului. cincilea cuvânt, de exemplu,
Trimit, în această privinţă, la rămâne ceva din al patrulea. O
explicaţiile date de domnul stare de conştiinţă nu dispare
Taine51. decât progresiv: ea lasă o
Cu toate acestea, nu avem aici de-a prelungire analoagă cu ceea ce
face cu o amintire. Atâta timp cât o optica fiziologică numeşte o
imagine, oricare i-ar fi conţinutul imagine consecutivă (în alte
(fie că reprezintă o casă, o limbi expresiile sunt mai fericite: after-
invenţie mecanică sau un sensation, Nachempfindung). Aşa se
sentiment), rămâne izolată şi ca face că al patrulea şi al cincilea
suspendată în conştiinţă, fără cuvânt sunt în continuitate,
legătură cu alte stări care pentru sfârşitul unuia atingând
noi au un loc fix, fără însă a le începutul celuilalt. Este aici un
putea localiza undeva anume, aspect de o importanţă capitală.
noi nu vedem în ea decât o stare Există o contiguitate, nu
actuală. Dar unele dintre aceste nedeterminată, care constă în
imagini au proprietatea ca, de aceea că două extremităţi uneori
îndată ce intră în conştiinţă, să se ating; dar în sensul că
emită ramificaţii în diverse extremitatea iniţială a stării
sensuri, să provoace stări care le actuale atinge extremitatea
leagă de prezent şi datorită finală a stării anterioare. Dacă
cărora ne apar ca făcând parte acest fapt simplu este bine
dintr-o serie mai lungă sau mai înţeles, atunci este înţeles şi
scurtă, care duce la prezent; cu alte mecanismul teoretic al localizării
cuvinte, ele sunt localizate în timp. în timp, întrucât este clar că
Nu voi cerceta dacă trecerea regresivă se poate face
memoria este aceea care face şi de la al patrulea cuvânt la al
ideea de timp posibilă sau treilea, şi aşa mai departe, şi că
dacă, dimpotrivă, ideea de timp fiecare stare de conştiinţă
face posibilă memoria; nici având cantitatea sa de durată,
dacă timpul este o formă a priori numărul stărilor de conştiinţă
a spiritului; nici dacă ea este parcurse în felul acesta în mod
explicabilă printr-o geneză em- regresiv şi cantitatea lor de
pirică. Aceste probleme provin durată ne dau poziţia unei stări
de la o critică a cunoaşterii, nu oarecare în raport cu prezentul,
dintr-o psihologie empirică. Ea distanţarea sa în timp. Acesta
constată, cu titlu de fapt, că este mecanismul teoretic al
timpul implică memoria şi că localizării: un mers regresiv care,
memoria implică timpul: ceea ce pornind de la prezent, parcurge o serie
44 de termeni mai mult sau mai
puţin lungă.
45
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Pe plan practic, am recurs la evenimente din care este


procedee mai simple şi mai compusă viaţa noastră:
expeditive. Foarte rar facem ocupaţii zilnice, evenimente de
această cursă regresivă prin toţi familie, ocupaţii profesionale,
intermediarii şi destul de rar cercetări ştiinţifice etc, aceste
prin majoritatea acestora. serii fiind cu atât mai
Simplificarea noastră constă în numeroase cu cât viaţa
primul rând în folosirea unor individului este mai variată. Ele
puncte de reper. Iau un exemplu sunt ca bornele kilometrice sau ca
dintre cele mai obişnuite. stâlpii indicatori plasaţi pe căile
Pentru ziua de 30 noiembrie rutiere, care, plecând din
aştept o carte de care am mare acelaşi punct, diverg în diferite
trebuinţă. Ea vine de departe, iar direcţii. Au totuşi particularitatea
expedierea ei cere cel puţin că seriile se pot întrucâtva
douăzeci de zile. Am cerut-o, suprapune, pentru a se compara
oare, în timp util? După câteva între ele.
ezitări, îmi amintesc că am făcut Rămâne de arătat cum aceste
comanda în ajunul unei mici puncte de reper permit simplificarea
călătorii căreia îi pot fixa cu mecanismului localizării.
precizie data, în ziua de Evenimentul pe care îl numim
duminică 9 noiembrie. Din acest punct de reper, revenind,
moment amintirea este conform ipotezei, foarte des în
completă. Dacă analizăm acest conştiinţă, este foarte adesea
caz, vedem că starea de comparat cu prezentul în ceea
conştiinţă principală -comanda ce priveşte poziţia sa în timp,
cărţii - este mai întâi situată în ceea ce înseamnă că stările
trecut într-un mod intermediare care le separă
nedeterminat. Ea trezeşte stări sunt mai mult sau mai puţin clar
secundare: comparată cu active. Rezultă că poziţia
acestea, ea se plasează când punctului de reper este sau cel
înainte, când după. „Imaginea puţin pare să fie (căci vom
călătoreşte, glisând înainte şi vedea mai departe că orice
înapoi pe linia trecutului; fiecare amintire implică o iluzie) din ce
dintre frazele pronunţate mental în ce mai cunoscută. Prin
a fost o basculare"53. în urma unor repetiţie, această localizare
asociaţii mai mult sau mai puţin devine imediată, instantanee,
lungi, ea îşi găseşte în sfârşit automată. Cazul este analog cu
locul; este fixată, recunoscută. în formarea unei obişnuinţe.
acest exemplu, amintirea Intermediarii dispar, fiind inutili.
călătoriei este ceea ce eu Seria se reduce la doi termeni,
numesc un punct de reper. iar cei doi termeni sunt de
înţeleg prin punct de reper ajuns, deoarece distanţarea lor
un eveniment, o stare de în timp este suficient de
conştiinţă căreia îi cunoaştem cunoscută. Fără acest procedeu
bine poziţia în timp, adică abreviativ, fără dispariţia unui
distanţa faţă de momentul număr considerabil de termeni,
actual şi care ne serveşte ca să localizarea în timp ar fi foarte
măsurăm celelalte distanţe. îndelungată, foarte anevoioasă,
Aceste puncte de reper sunt restrânsă la limite înguste.
stări de conştiinţă care, prin Datorită ei, dimpotrivă, de îndată
intensitatea lor, luptă mai bine ce imaginea răsare, ea comportă
decât celelalte împotriva uitării, o primă localizare cu totul
sau care, prin complexitatea instantanee, se situează între
lor, sunt de natură să suscite două jaloane: prezentul şi un
numeroase raporturi, să punct de reper oarecare.
sporească şansele de Operaţia se desăvârşeşte după
reviviscenţă. Ele nu sunt alese în câteva tatonări, adesea fiind
mod arbitrar, ci ni se impun. laborioasă, infructuoasă şi,
Valoarea lor este cu totul relativă. poate, niciodată precisă.
Unele au valoare pentru o oră, Dacă cititorul consimte să-şi
altele pentru o zi, o săptămână, o studieze propriile-i amintiri, nu
lună, pentru ca apoi, scoase din cred ca el să ridice obiecţiuni
uz, să cadă în uitare. Punctele de serioase împotriva celor spuse
reper au, în general, un caracter pur mai sus. El va observa, pe
individual, dar, cu toate acestea, unele deasupra, cât de mult seamănă
sunt comune unei familii, unei acest mecanism cu acela prin
mici societăţi, unei naţiuni. care facem localizări în spaţiu.
Dacă nu mă înşel, aceste Şi în acest caz avem puncte de
puncte de reper formează, reper, procedee abreviative,
pentru fiecare dintre noi, diverse distanţe perfect cunoscute pe
serii care corespund diverselor care le folosim ca unităţi de
măsură.
46
47
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Nu este inutil să arătăm, pe amintirile care dau loc la ezitări,


scurt, că localizările în viitor se cerând un timp apreciabil
fac printr-un mecanism pentru localizarea lor; încă şi
asemănător. Cunoaşterea mai jos avem recunoaşterile
noastră privind viitorul nu poate fi laborioase, care nu reuşesc
decât o copie a trecutului. Nu identific decât prin încercări şi
aici decât două categorii de stratageme; în unele cazuri
fapte: unele care sunt pur şi travaliul memoriei nu izbuteşte,
simplu o reproducere a ceea ce iar indecizia noastră se exprimă
s-a petrecut în aceleaşi prin fraze de felul: „Mi se pare că
perioade, în aceleaşi locuri, în am mai văzut chipul acesta!" -
aceleaşi împrejurări; altele care „Oare nu am visat?". încă un
constau în inducţii, deducţii, pas şi localizarea este nulă;
concluzii trase din trecut, dar imaginea, lipsită de cadrul ei, se
produse prin travaliul logic al rostogoleşte, vagabondează în
spiritului. în afară de aceste două haos, fără nici un căpătâi.
categorii, totul este posibil, dar totul Există numeroase exemple de
este necunoscut. acest fel şi ele se întâlnesc acolo
Evident, prima clasă de fapte unde ne-am aştepta mai puţin.
este aceea care seamănă cel mai Ca o consecinţă a bolii sau a bă-
mult cu memoria, deoarece ea trâneţii, oameni celebri nu-şi
este o simplă reproducere a ceea recunosc cele mai personale
ce a fost. Un bărbat are obiceiul opere. La sfârşitul vieţii, Linne54
de a merge în fiecare an să-şi încerca plăcerea de a-şi citi
petreacă luna septembrie într-o propriile-i opere şi pe când era
casă la ţară. în plină iarnă el o antrenat în lectura aceasta,
revede cu împrejurimile ei, cu uitând că el era autorul,
locatarii, cu viaţa ei. Această exclama: „Ce frumos! Cum aş
imagine pluteşte mai întâi în mai fi dorit să scriu astfel!" Un
nedeterminare; ea este în egală fapt analog se povesteşte pe
măsură materie pentru amintire seama lui Newton şi a
şi pentru viitor. Mai întâi ea se descoperirii calculului
îndepărtează de prezent, apoi diferenţial. Walter Scott,
alunecă dincolo de iarnă, în îmbătrânit, era şi el victima
primăvară, în vară; în sfârşit, se unor astfel de uitări. într-o zi a
localizează. Cursul anului, cu auzit recitându-se un poem care
succesiunea de anotimpuri, de i-a plăcut; el a cerut să i se
sărbători, cu schimbările de spună numele autorului: era un
ocupaţii, furnizează punctele de cântec din al său The Pirate55.
reper. Acest mecanism nu Ballantyne, care i-a fost secretar şi
diferă de acela al memoriei a scris biografia sa, arată în
decât într-un punct: faptul că detaliu cum romanul Ivanhoe i-a fost în
trecem de la capătul finul al mare parte dictat în timpul unei
prezentului la capătul iniţial al maladii acute. Cartea era
stării următoare. Nu mergem, terminată şi tipărită înainte ca
ca în cazul amintirii, de la un autorul să fi putut părăsi patul în
început la un sfârşit, ci de la care bolise. El nu păstrase
un sfârşit la un început. despre carte nici o amintire, în
Parcurgem, în această ordine afară de ideea de bază a
invariabilă, în mod teoretic toate romanului, care era anterioară
stările intermediare, în mod practic maladiei.
doar câteva puncte de reper. într-un caz citat de Forbes Winslow,
Mecanismul este deci acelaşi ca imaginea pare cât pe ce să fie
pentru memorie, numai că recunoscută, localizată, ea este
funcţionează în alt sens. la limită, un ajutor cât de mic ar
în fond, dacă lăsăm de-o fi făcut să fie recunoscută, dar
parte explicaţiile verbale, aceasta nu s-a întâmplat:
constatăm că „recunoaşterea" „Poetul Rogers, în vârstă de
nu este o „facultate", ci un fapt nouăzeci de ani, se plimba în
şi că acest fapt rezultă dintr-o trăsură cu o doamnă. Aceasta îl
serie de condiţii. în consecinţă, întreba de o altă doamnă, de
„recunoaşterea", localizarea în care el nu-şi putea aminti. El a
timp variază în funcţie de cerut să fie oprită trăsura şi 1-a
condiţii, înregistrând toate chemat pe valet, pe care 1-a
gradele posibile. La gradul cel întrebat: - O cunosc eu pe doamna
mai înalt se situează punctele M...? Răspunsul a fost afirmativ.
de reper; dedesubt, amintirile Momentul a fost penibil atât
vii, precise, detectate aproape la fel pentru el cât şi pentru mine.
de repede; sub acestea, Atunci mi-a luat mâna şi mi-a
spus: N-avea nici o grijă, draga
48
mea, încă nu am
49
TF.EODULE RIBOT MEMORIA SI PATOLOGIA EI

ajuns până acolo încât să din Boemia. Astăzi o refac cu


opresc trăsura ca să întreb uşurinţă în imaginaţie: intru prin
dacă te cunosc"56. imensa poartă, traversez rând
Un fapt mult mai instructiv pentru pe rând curţi, galerii, săli, capele
noi este raportat de Macauley57 în unul suprapuse; revăd frescele,
din ale sale Essays consacrate lui decoraţiile interioare originale;
Wycherley58. La asfinţitul vieţii mă orientez destul de bine în
sale - spune Macauley -memoria labirintul acelui vechi castel,
sa era pe cât de viguroasă tot pe până la ieşire, dar îmi este
atât de slabă. Dacă i se citea imposibil să-mi reprezint durata
ceva seara, a doua zi dimineaţa acelei vizite ca egală cu cele
se trezea cu spiritul plin de ideile două ore care s-au scurs. Ea îmi
şi expresiile auzite în ajun şi le apare mult mai scurtă, iar
aşternea pe hârtie cu deplină diferenţa va fi mult mai mare
încredinţare că îi aparţin. Aici dacă cele două ore au fost
mecanismul memoriei este în cheltuite în vreo vizită
mod clar scindat în două: asemănătoare sau în vreo
patologia ne face analiza societate agreabilă.
acestei scindări. Interpretând Orice amintire, oricât de
acest caz în lumina celor spuse clară ar fi, suferă o enormă
mai sus, vom spune: modificarea condensare. Acest fapt este
imprimată celulelor cerebrale a indiscutabil şi se produce
persistat; asociaţiile dinamice ale întotdeauna. Experienţe
elementelor nervoase au rămas ştiinţifice aplicate unor cazuri
stabile; starea de conştiinţă foarte simple, unde şansele de
legată de fiecare din ele şi-a eroare sunt foarte mici, confirmă
făcut apariţia; aceste stări de această lege. Vierordt a
conştiinţă s-au reasociat şi demonstrat că dacă încercăm
reconstituit în serii (fraze sau să ne reprezentăm fracţiuni de
versuri). Apoi operaţia mentală secundă, reprezentarea acestei
se opreşte brusc. Aceste serii nu fracţiuni de durată este
trezesc nici o stare secundară, întotdeauna prea mare; atunci
ele rămân izolate, fără raporturi când este vorba să ne repre-
care să le lege de prezent, fără zentăm mai multe minute sau
nimic care să le situeze în timp. mai multe ore, se produce
Ele rămân în starea de imagini şi contrariul. Pentru a studia durata
par noi, deoarece nici o stare acestor mici intervale, el punea să fie
concomitentă nu le imprimă observate câtva timp bătăile
marca trecutului. unui metronom; apoi
Localizarea în timp este atât observatorul trebuia să
de puţin un act simplu, primar, reproducă singur bătăile pe
instantaneu, încât adesea cere un interval care le auzise. Or, intervalul
apreciabil chiar şi pentru bătăilor imitate devenea prea
conştiinţă. în cazurile în care ea lung când intervalul real era
pare instantanee, rapiditatea sa scurt, după cum devenea prea scurt
este un rezultat al obişnuinţei. când intervalul real era lung60.
Ochiul judecă la fel distanţa Eroarea creşte şi mai mult,
obiectelor şi probabil că pentru o dată cu complexitatea stărilor
o memorie născândă, ca şi de conştiinţă. Ceea ce este mai
pentru un văz născând, nici o supărător este faptul că această
localizare nu este instantanee59. scurtare nu are loc după nici o
în definitiv, în cea mai lege apreciabilă. Nu putem
înaltă formă de memorie nu am spune că ea este proporţională
identificat decât o operaţie nouă: cu distanţa. Ba chiar trebuie să
localizarea în timp. Pentru a spunem că nu este. Dacă îmi
încheia, nu ne rămâne decât să reprezint ultimii zece ani din
arătăm caracterul relativ iluzoriu al viaţa mea pe o linie lungă de
acestei operaţii. un metru, ultimul an se întinde pe
trei sau patru decimetri; al cincilea,
îmi amintesc în acest bogat în evenimente, se întinde pe doi
moment, într-o formă extrem decimetri; ceilalţi opt ani se
de vie, o vizită pe care am făcut- înghesuie pe ceea ce rămâne.
o anul trecut într-un vechi castel în istorie are loc aceeaşi
iluzie. Anumite secole par mai
50 lungi şi, dacă nu mă înşel,
perioada care merge din zilele
noastre şi până la căderea
Constantinopolului pare mai
lungă
51
THEODULE RIBOT MEMORIA Ş( PATOLOGIA EI

decât aceea care merge de la acest IV


eveniment la prima cruciadă, deşi
ambele sunt aproape egale din Am urcat treaptă cu treaptă
punct de vedere cronologic. Lucrul până la gradul cel mai înalt al
acesta se întâmplă, probabil, din memoriei; trebuie acum să
cauză că prima perioadă ne urmăm ordinea inversă şi să
este mai bine cunoscută şi revenim treptat la punctul de
pentru că în ea amestecăm şi plecare. Acest retur este
amintirile noastre personale. necesar spre a arăta încă o dată
Pe măsură ce prezentul intră că memoria constă dintr-un
în trecut, stările de conştiinţă proces de organizare la stadii
dispar, se şterg. Revăzute peste variabile, cuprins între două
câteva zile, nu mai rămâne din limite extreme: starea nouă,
ele nimic sau puţin: cele mai înregistrarea organică.
multe s-au scufundat într-un Nu există altă formă de
neant de unde nu vor mai ieşi, activitate mentală care să
ducând cu ele cantitatea de depună mai categoric mărturie în
durată care le era inerentă; drept favoarea teoriei evoluţiei. Numai
urmare, un deşeu de conştiinţă din acest punct de vedere
este un deşeu de timp. Or, înţelegem natura memoriei;
procedeele abreviative despre înţelegem că studiul ei nu
care am vorbit presupun acest trebuie să fie doar o fiziologie,
deşeu. Dacă, pentru a ajunge la ci şi o morfologie, adică o
o amintire îndepărtată, ar trebui istorie a transformărilor sale.
să urmărim întreaga serie de Să reluăm problema din
termeni care ne separă de ea, punctul în care am lăsat-o. O
memoria ar fi imposibilă, din achiziţie nouă a spiritului, mai
cauza lungimii acestei operaţii61. mult sau mai puţin complexă,
Ajungem deci la concluzia este reactivată pentru prima sau
paradoxală că o condiţie a a doua oară. Aceste amintiri sunt
memoriei este uitarea. Fără elementele cele mai instabile ale
uitarea totală a unui număr memoriei, atât de instabile încât
considerabil de stări de multe dispar pentru totdeauna:
conştiinţă şi fără uitarea aşa sunt majoritatea faptelor ce
momentană a unui mare număr ni se prezintă zilnic, ceas de
de asemenea stări ne-ar fi ceas. Oricât de clare şi oricât de
imposibil să ne amintim. intense ar fi aceste amintiri,
Uitarea, cu excepţia anumitor ele au un minimum de
cazuri, nu este deci o maladie a organizare. La fiecare revenire,
memoriei, ci o condiţie a voluntară sau involuntară, ele
sănătăţii şi a vieţii sale. Găsim câştigă însă în stabilitate;
aici o analogic frapantă cu cele tendinţa la organizare se
două procese vitale esenţiale. A accentuează.
trăi înseamnă a dobândi şi a Dedesubtul acestui grup de
pierde; viaţa este constituită amintiri pe deplin conştiente şi
prin travaliul care neorganizate se găseşte grupul
dezasimilează cât şi prin acela amintirilor conştiente şi
care fixează. Uitarea este semiorganizate, de exemplu o
dezasimilare. limbă pe care tocmai o învăţăm,
O a doua concluzie (iar o teorie ştiinţifică sau o meserie
aceasta ne duce la funcţiile manuală pe care nu ni le-am
vizuale) este că cunoaşterea însuşit decât pe jumătate. Aici
trecutului seamănă cu un caracterul foarte individual al
tablou în perspective primului grup dispare; amintirea devine
îndepărtate, în acelaşi timp din ce în ce mai impersonală, se
înşelător şi exact şi care îşi trage obiectivează. Localizarea în timp
exactitatea chiar din iluzie. Dacă, dispare, deoarece este inutilă.
printr-o ipoteză irealizabilă, am Ici-colo,câţiva termeni izolaţi
putea compara trecutul nostru aduc cu ei impresii personale care
real, aşa cum a fost el, fixat pentru îi localizează. îmi amintesc că am
noi în mod obiectiv, cu reprezentarea învăţat cutare cuvânt german
subiectivă pe care ne-o dă sau englez în cutare oraş, în
memoria, am vedea că această cutare împrejurare. Este ca un
copie constă dintr-un sistem vestigiu, ca o marcă a unei stări
particular de proiecţie: fiecare anterioare, ca o
dintre noi se orientează lesne în
acest sistem, deoarece îl 53
creează.
52
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

amprentă originală. Puţin câte Putem admite că aceste


puţin vestigiul dispare, iar acel reflexe, care suni rezultatul
termen capătă caracterul banal şi unei dispoziţii anatomice
impersonal al tuturor celorlalţi. înnăscute, au fost ele însele
Cunoaşterea unei ştiinţe, a dobândite şi fixate prin
unei limbi, a unei meserii se experienţe nenumărate în
consolidează tot mai mult. Ea se evoluţia speciilor. Am trece astfel
retrage progresiv din sfera psihică, de la memoria individuală la
pentru a se apropia tot mai mult ereditate, care este o memorie a
de memoria organică. Aşa este speciei. Este suficient să indicăm
pentru adult memoria limbii această ipoteză.
sale materne. Vedem, în fond, că este
Pe un plan inferior, dăm imposibil să spunem unde sfâr-
peste memoria complet orga- şeşte memoria, fie ea psihică
nizată şi aproape inconştientă:
sau organică. în ceea ce desem-
aceea a unui muzician priceput, a
năm prin termenul colectiv de
unui muncitor stăpân pe
memorie există serii care au toate
meseria sa, a unei dansatoare
desăvârşite. Cu toate acestea, gradele de organizare, de la
toate cele de mai sus au fost starea născândă şi până la
memorie în sensul riguros şi starea perfectă. Există o trecere
obişnuit al cuvântului, memorie neîncetată de la instabil la
pe deplin conştientă. stabil, de la starea de
Putem coborî şi mai jos. conştiinţă, achiziţie nesigură, la
Exerciţiul fiecăruia dintre sim- starea organică, achiziţie
ţurile noastre (văz, pipăit, simţ statornică. Datorită acestui mers
muscular etc), presupune o neîntrerupt spre organizare, în materiale
memorie complet organizată. are loc o simplificare, o ordonare care
Ea ne este atât de bine încor- face posibilă o formă de gândire
porată, încât majoritatea mai înaltă. Redusă la sine şi fără
oamenilor nu bănuiesc niciodată contrapondere, ea ar tinde la
în ce măsură sunt dobândite nimicirea progresivă a
toate acestea. La fel stau lucrurile conştiinţei şi ar face din om un
cu o mulţime de judecăţi ale vieţii automat.
comune. „Nimeni nu spune că îşi Să presupunem, printr-o
aminteşte că obiectul pe care îl ipoteză irealizabilă, că o fiinţă
priveşte are o parte ascunsă sau umană adultă ar fi plasată în
că o anumită modificare a asemenea condiţii încât orice
impresiei vizuale implică o stare de conştiinţă nouă -
anumită distanţă, nici că o percepţii, idei, imagini,
mişcare a picioarelor îl va face să sentimente, dorinţe - i-ar lipsi: în
înainteze, nici că obiectul pe care acest caz seriile de stări de
îl vede mişcându-se este un conştiinţă care constituie fiecare
animal viu. S-ar considera un formă de activitate psihică ar
abuz de limbaj să fie întrebat sfârşi în cele din urmă prin a se
cineva dacă îşi aminteşte că organiza atât de bine încât nu
soarele străluceşte, că focul
am mai găsi în el decât un
arde, că fierul este tare, că
automat abia conştient.
gheaţa este rece"62. Şi totuşi,
Spiritele mărginite şi rutiniere
repetăm, într-o inteligenţă
născândă toate acestea au fost realizează într-o anumită
memorie în sensul strict al măsură această ipoteză. Izolate
cuvântului. într-un cerc strâmt, din care au
Nu este necesar să fost îndepărtate pe cât posibil
adăugăm că toate cele de mai noul şi imprevizibilul, ele tind
sus sunt o schiţă absolut ideală, spre starea de stabilitate
o schemă. Ar fi cu totul iluzoriu perfectă; devin „absolut
să dorim să decupăm în maşinale"; pentru cea mai mare
segmente bine conturate o parte a vieţii lor conştiinţa este
evoluţie care are loc prin superfluă.
tranziţii imperceptibile şi care,
pe deasupra, variază de la După ce am întors
individ la individ. subiectul pe toate feţele,
S-ar putea merge mai revenim, aşadar, la propoziţia
departe? Răspunsul este noastră iniţială: memoria
afirmativ. Dedesubtul reflexelor conştientă nu este decât un caz
compuse, care reprezintă particular al memoriei biologice. Putem,
memoria organică la nivelul său prin consideraţii de un alt ordin,
cel mai de jos, există reflexele să evidenţiem faptul că memoria
simple. este legată de condiţiile
fundamentale ale vieţii.
54
55
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
Toate formele de memorie, 2
Referire la metoda introspecţiei,
de la cea mai înaltă la cea mai de prin care un subiect îşi observă pro
jos, au drept suport asociaţii priile stări de conştiinţă. (Nota trad.)
3
dinamice între elementele 4
Luys, Le cerveau etses fonctions,p. 106.
nervoase şi modificări particulare G.H. Lewes, Problems oflifc and mind,
ale acestor elemente, cel puţin ale Third series, p. 57.
5
celulelor. Aceste modificări, care Hering, Ueber das Gedăchtnis
rezultă din impresia primară, nu als allgemeine Function der
organisirten Materie. Vortragetc, Zwcite Auflage,
s-au conservat într-o materie Wien, Gerold's Sohn,
inertă; ele nu seamănă cu 1876,p. 13.
pecetea imprimată pe ceară, ci 6
DavidHartley( 1705-1757),
s-au depus într-o materie vie. psiholog, medic şi filosof englez, unul
Or, toate ţesuturile vii sunt în stare de dintre promotorii psihologiei
renovare moleculară continuă, asociaţioniste, care a încercat să
ţesutul nervos mai mult ca explice
oricare altul şi, în ţesutul originea fenomenelor psihice prin teoria
nervos, substanţa cenuşie mai vibraţiei particulelor de substanţă
mult decât substanţa albă, cum nervoasă. (Nota trad.)
7
o dovedeşte excesiva abundenţă Op.cit., p. 51.
H
a vaselor sanguine care Ic irigă63. Schiţare a principiului reflexelor
condiţionate, care va fi pe larg formulat
Deoarece modificările persistă, este de I.P. Pavlov. (Nota trad.)
necesar ca aportul de noi 9
Mental Physiology, p. 75.
materiale, ca aranjamentul de 10
Carpenter, Mental Physiology, p. 75.
noi molecule să reproducă " „petit mal", în textul original. (Nota trad.)
exact tipul celor înlocuite. 12
Trousseau, Legons cliniques,\o\.
Memoria depinde direct de nutriţie. .H,XLI,paragr. 2. Vor fi găsite aici multe
Dar celulele nu au numai alte fapte de acest gen. Vom reveni la ele atunci
proprietatea de a se nutri, ele sunt când vom vorbi despre patologia memoriei.
13
dotate, cel puţin într-o parte a Nu este însă vorba de senzaţie,
vieţii lor, cu capacitatea de a se ci de imagine. (Nota trad.)
14
reproduce, iar mai târziu vom Pentru mai multe detalii asupra acestui
aspect, a se vedea Bain, Les
vedea cum acest fapt explică
sens et I'intelligence, trad. Gazelles, p. 304
anumite restabiliri ale şi apendicele D.
memoriei. Potrivit părerii 15
Maudsley, Physiologiedel'esprit, trad.
tuturor fiziologilor, această Herzen,pp. 233 şi 252.
reproducere nu este, de altfel, 16
în momentul în care scria Ribot
decât o formă a nutriţiei. Baza încă nu se descoperise sinapsa şi
memoriei este deci nutriţia, transmiterea sinaptică a influxului
adică procesul vital prin nervos prin intermediul neurotrans-
excelenţă. miţătorilor. (Nota trad.)
17
Deocamdată nu insist Maudsley, op.rif.,p. 252.
18
asupra acestei probleme. După Delboeuf, Theorie generale de la
ce vom fi vorbit de tulburările sensibilite, p. 60.
19
Imposibilitate cu totul relativă,
memoriei, de stimulările şi legată de rudimentara tehnică de
depresiile sale, de suspendările cercetare din acea vreme. (Nota trad.)
sale de moment, de dispariţiile şi 20
în mod cu totul paradoxal, limbajul,
reapariţiile sale bruşte, vom deşi este prin excelenţă instru
putea reveni cu folos la ment al gândirii, nu de puţine ori
respectiva problemă, iar atunci constituie un serios obstacol în calea unor
rolul capital al nutriţiei se va raţionamente corecte, axate pe adevăr.
arăta de la sine. Până aici ne- (Nota trad.)
21
am limitat la preliminariile David Ferrier (1843-1928), medic
subiectului nostru: memoria şi fiziolog scoţian, fondator al
sănătoasă. Patologia memoriei revistei The Brain, autor al cunoscutei
completează fiziologia sa; vom lucrări Funcţiile creierului {\%16).
(Nota trad.)
vedea dacă o şi confirmă. 22
Denumire sub care unii autori descriu un
grup de nuclei cerebrali
de la baza creierului, numiţi de aceea şi
NOTE nuclei bazali: corpii striaţi (nucleul
1
Va fi citat, între alţii, Alexander 57
Bain (1818-1903), psiholog pozitivist
din şcoala experimentală, asociaţionist,
fondator al prestigioasei reviste Mind.
(Nota trad.)

56
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
caudat şi putamen), globus pallidus,
claustram şi nucleul amigdalian. (Nota mai mulţi ani după aceea soluţia i s-a
trad.) prezentat atât de brusc „încât l-au
23
Apare aici in nuce ideea stereotipului trecut fiorii, ca şi cum propriul său
dinamic descris mai târziu de secret i-ar fi fost comunicat de către un
I.P.Pavlov. (Nota trad.) străin" (p. 536). Dacă cititorul vrea să
24
Astăzi numărul celulelor aibă spectacolul unui spirit viguros şi
nervoase este estimat de unii la 100 pătrunzător pus în încurcătură de o
sau
chiar 200 de miliarde. (Nota trad.) metodă proastă, poate citi extrem de
25
Această comparaţie va juca un remarcabilul studiu Latency de Sir Wiiliam
rol deosebit în descrierea mecanis Hamilton (Lectures on metaphysics. voi. I.
mului codului genetic de către Francis Iect. XVIII). Cu a sa teorie a facultăţilor
Crick 26şi James Watson. (Nota trad.) sufletului şi ignorând în mod voit orice
Pos ibilităţ i exploat ate azi de fiziologie, el nu reuşeşte să o scoată la
programatorii de calculatoare capăt cu nici o dificultate.
37
electronice. (Nota trad.) Cifre ridicole astăzi, când
27
Op.cit.,p. 128. tehnica de numărare a unor asemenea
28
Ne putem întreba ce ar fi avut de spus în elemente este cu totul alta. (Nota
acest caz S.Freud, prin trad.).
prisma „actului ratat". (Nota trad.) 3a
Condiţie prezentată de S.Freud
29
Cea mai frecventă greşeală pe ca o caracteristică definitorie a
care o comit când copiez în grabă inconştientului. (Nota trad.).
vreun text francez este 39
în limba latină. în textul original
transformarea conjuncţiei/adverbului
= suflare a vocii. Expresia s-a impus în aşa-
si în
numita ..ceartă a universaliilor" din
românescul si, ceea ce ţine, desigur,
exclusiv de mecanica deprinderii, evul mediu. întâlnindu-se pentru prima
neavând semnificaţie psihanalitică. oară. pare-se. în tratatul De trinitate al
(Nota30 trad.) lui Anselm de Canterbury (1033-1109).
Se poate afirma despre abate benedictin şi apoi episcop de
Theodule Ribot că a reprezentat cu toata Canterbury. adept al ..realismului", unul dintre
seriozitatea pozitivismul în psihologie. (Nota fondatorii scolasticii. (Nota trad.)
4(1
trad.) Wundt. Grundziige derphysiologischen
31
Eduard von Hartmann (1842-1906), Psychologie, p. 791.
41
filosof german, cunoscut mai Traseul influxurilor nervoase
ales ca autor al lucrării Filosofia de sorginte vizuală este de fapt
inconştientului (1869). (Nota trad.) următorul: retina, nervul optic,
32
„nepeut eveillerla conscience", în chiasma optică, bandeleta optică,
textul original. (Nota trad.). corpul
33
Pfluger's Archiv, VIII, 1874, p. 526. geniculat extern, radiaţiile optice,
Durata reflexelor variază în centrul cortical (zona scizurii calcarine
funcţie de intensitatea excitaţiei, din lobul occipital). (Nota trad.)
urmând sensul longitudinal sau 42
Astăzi este cunoscut că nervii
transversal cranieni menţionaţi mai sus de către
al transmisiei în măduvă. Problema Ribot au următoarele origini reale:
este de altfel departe de a fi elucidată. pateticul (nervii trohleari sau perechea
34
Principe* de psychologie, I, p. 220. a IV-a de nervi cranieni) porneşte dintr-
Potrivit cercetărilor lui Marey, un nucleu situat în calota pedun-
aripa unei muşte bate de numai 330 de
culară, ieşind lateral de valvula lui
ori pe secundă. Aceste divergenţe nu
Vieussens; nervul oculomotor comun
schimbă nimic în validitatea
(perechea a IlI-a), atât fibrele somatomotorii
raţionamentului nostru.
35 cât şi cele vegetative parasim-
Cercetările asupra duratei
patice, provine dintr-un nucleu situat de
actelor psihice pot pune într-o nouă lu
asemenea în calota pedunculilor
mină unele fapte din viaţa noastră
psihică. Ele contribuie, cred, la cerebrali; nervul oculomotor extern (nervii
explicarea abducens sau perechea a IV-a)
trecerii din conştient în inconştient, în îşi are originea în porţiunea
obişnuinţă. Un act este executat mai protuberanţială a planşeului ventricului
întâi lent şi conştient; prin repetiţie el al
devine mai lesnicios şi mai rapid; IV-lea. Toţi aceşti nervi sunt dubli şi,
aceasta înseamnă că procesele nervoase bineînţeles, reprezintă axonii, care
care îi stau la bază, găsind căile gata pornesc din nuclei situaţi în stânga sau
trasate, devin rapide şi puţin câte puţin în dreapta trunchiului cerebral. (Nota
cad sub minimum de durată necesar trad.)
43
conştiinţei. Nervul spinal (perechea a Xl-a)
36
Carpenter, Mental Physiology, p. 533. şi nervul hipoglos (perechea a
întreg capitolul XIII conţine XII-a) au, într-adevăr, origine bulbară,
fapte interesante cu privire la cerebraţia pe când în cazul nervului facial
inconştientă. Un matematician, (perechile a Vil-a şi a Vil-a bis) lucrurile
prieten al autorului, se ocupa de o sunt mai complicate, acesta având
problemă de geometrie căreia îi şi rădăcini extrabulbare. (Nota trad.)
44
întrezărise soluţia. A încercat de mai Complexitatea bazei anatomofiziologice
multe ori să o rezolve, fără a reuşi. La a limbajului este mult mai
mare. Zona limbajului zisă „clasică"
58 cuprinde o arie anatomică
anterioară
59
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
47
egală cu centrul lui Broca, una inferioară Este aici evidentă adoptarea
egală cu centrul Iui Wernicke şi lobul concepţiei lui J . H . Jackson
parietal inferior compus din gyrus angularis şi (1834-1911) a ierarhizării funcţionale a
gyrus supramarginalis. J. J.Dejerine( 1914) diferitelor structuri nervoase,
preciza că în componenţa zonei limbajului conform principiului evoluţiei de la
intră: l)aria lui Broca din partea simplu la complex. Potrivit acestei
posterioară a piciorului celei de a treia concepţii, boala nervoasă este o disoluţie
circumvoluţii frontale, operculul frontal, care, în condiţii determinate, atacă
zona corticală imediat învecinată (capul rând pe rând etajele ierarhici centrilor
celei de a treia circumvoluţii frontale şi nervoşi, începând cu cel mai de sus
piciorul celei de a doua circumvoluţii şi definindu-se deci ca o regresiune în
frontale, cu excluderea operculului raport cu punctul culminant atins de
rolandic; 2) aria lui Wernicke, evoluţie. (Nota trad.)
48
corespunzând părţilor posterioare ale George Berkeley (1685-1753).
primei şi celei de a doua circumvoluţii episcop, filosof idealist care afirmă
temporale (centrul imaginilor auditive ale că în experienţă nu sunt date în mod
cuvintelor); 3) pliul curb din lobul parietal stâng nemijlocit exclusiv senzaţiile şi că a Fi
(centrul imaginilor vizuale ale cuvintelor). Profilul înseamnă a fi perceputiesse estpercipi). Dacă
mai exact al zonei limbajului cuprinde distrugem senzaţiile, dispare
lucrul. Existenţa lucrurilor- susţine
câmpurile Brodmann44,45,46şi 47 din
Berkeley în Tratat asupra principiilor
lobul frontal, câmpurile 21,22,38,41,42 şi
cunoaşterii omeneşti (1710)- constă în
52 din lobul temporal,câmpul 40 din lobul
aceea ca ele să fie perceptibile sau
parietal şi câmpurile 37 şi 39 de la
cognoscibile şi că atâta timp cât ele nu
confluenţa lobilor temporal şi parietal cu
sunt percepute sau nu există în
lobul occipital. Toate aceste câmpuri sunt
spiritul cuiva, fie că nu au nici un fel de
interconectate şi, de asemenea, în principal existenţă, fie că există în intelectul
prin corpul calos, sunt conectate cu câmpurile unui spirit etern. (Nota trad.)
analoage din emisfera cerebrală opusă. 49
.Mne vision dans Ic temps", în textul
După J.M. Nielsen (1965), dintre cele 11 original. Bergson va aprofunda
arii de asociaţie definite de el, 8 sunt în felul său, metafizic, aceste precizări
legate de funcţii ale limbajului: I) pars pozitiviste. (Nota trad.).
triangularis din F3 (câmpul 45). în raport cu 50
Dugald Stewart,Psihosophie
toate funcţiile muzicii vocale şi del'esprithunmin, trad. Peisse. voi. I,
instrumentale; 2) extremitatea p. 177, Tai ne, Dcrintelligencc, partea 1, cartea a Ii-a,
anterioară a TI (câmpul 38), fn raport cu cap. I, paragr. 3. Vom
recunoaşterea şi interpretarea auditivă găsi în această ultimă carte o culegere de
muzicală (leziunile bilaterale ale acestei fapte care nu lasă nici o îndoială
zone determină o pierdere a auzului în această privinţă.
muzical); 3) zona Wernicke (câmpurile 41 şi 51
H.Taine, Del'intelligcnce,în special
42), în raport cu interpretarea limbajului vorbit; partea a 2-a, cartea I,cap. II.
52
4) câmpul 37, în raport cu „formularea Delimitare judicioasă de
verbală" a ideilor (leziunea sa determină problematica proprie criticismului lui
afazia amnezică); 5) circumvoluţia lui Kant. (Nota trad.)
53
Broca (câmpul 44), conţinând engramele Taine, De l'intelligence, partea a 2-a,
care constituie baza fiziologică a utilizării cartea I, cap. II, paragr. 7.
organelor fonatoare în articularea cuvintelor; 6) Vom găsi aici, în legătură cu un exemplu
circumvoluţia lui Gratiolet(situată în asemănător, o excelentă analiză
câmpurile 19 şi 35), constituind zona care ne scuteşte să insistăm asupra
schemei corporale şi a denumirii părţilor acestui aspect.
54
corpului; 7) centrul frontal al scrisului (piciorul Car i von Linne (1707-1778) naturalist
circumvoluţiei F2), în raport cu mecanismul suedez, autor al u nei
mnezic al scrisului; 8) gyrus angularis, arie de clasificări a florei şi faunei, adept al
revizualizare a cuvintelor scrise. (Nota trad.) teoriei creaţioniste a speciilor. (Nota
45
Forbes Wins low (On the obscure trad.)
55
Diseases of the Brain and Roman publicat în 1822, an în
Disorders of the Mind, ed. a 4-a, p. 257), care au apărut şi romanele The
citează cazul unui soldat care, su Fortunes ofNigel şi Peveril of the Peak. (Nota
ferind o operaţie cu trepanul, şi-a trad.)
56
pierdut câteva porţiuni din creier. S-a Lay cock, A chapter on some organic la ws
constatat că din această cauză el a uitat of personal and ancestral
numerele cinci şi şapte şi numai pe memory, p. 19; Carpeuter, Mental Physiology, p.
acestea. La câtva timp după aceea el 444; Ballantyne, Life of
şi-a regăsit memoria celor două WalterScott,cap. XLIV;
numere. Spring,Symptomatologie, voi. 11,p. 530; Forbes
46 Winslow, op.cit., p. 247.
Op. cit. , p. 258. Autor u l nu
57 Thomas Babington Macauley
pr ec iz ează dacă este vor ba de
(1800-1859), istoric şi om politic
articularea sunetului sau de scrierea literei
britanic, autor a trei volume de Criticai and
respective, ori şi de una şi de alta;
Historical Essays (1843) şi al
şi nici nu ne spune dacă bolnavul s-a
unei The History ofEngland from the accession of
însănătoşit.
James II, în cinci volume
60 61
THfiODULE RIBOT
(1849-1861). Ale sale Speeches (a fost parlamentar) au fost editate în 1854. CAPITOLUL II
(Notatrad.).
58
William Wycherley (1640-1715), dramaturg englez, plezirist, a AMNEZIILE GENERALE
cărui primă piesă, de succes, Love in a Wood( 1671), 1-a impus în
cercurile
sus-puse. (Nota trad.)
59
Este de subliniat şi ceea ce se întâmplă în cazul
evenimentelor
frecvent repetate. Am făcut de o sută de ori drumul de la
Paris la Brest.
Toate aceste imagini se suprapun, formează o masă
indistinctă, la drept
vorbind, alcătuiesc una şi aceeaşi stare vagă. în tot acest
număr, doar călă
toriile legate de vreun eveniment important, plăcut sau
Materialele pentru studiul maladiilor
neplăcut, îmi apar
ca amintiri distincte: numai acelea care îmi evocă stări de memoriei sunt abundente. Ele se află
conştiinţă secun răspândite în cărţile de medicină, în tratate de
dare sunt localizate în timp şi recunoscute ca atare. Trebuie boli mintale, în scrierile diverşilor psihologi. Le
subliniat că putem aduna fără prea mare osteneală, având
explicaţia pe care am dat-o mecanismului recunoaşterii astfel la îndemână o colecţie suficientă de
concordă cu aceea fapte de observaţie. Greu este să le clasificăm,
dată în tratatul despre Inteligenţă al lui Taine, partea a 2-a, cartea
l,cap. II,
să le interpretăm, să extragem din ele câteva
paragr. 6. concluzii cu privire la mecanismul memoriei. Din acest punct
60
Vierordt, DerZeitsinn nachVersuchcn, pp. 36-111. de vedere, faptele adunate au o valoare cât se
Experienţe poate de inegală: cele mai extraordinare dintre
analoage ale lui H.Weber, asupra percepţ iilor vi/.uale. ele nu sunt şi cele mai instructive; cele mai
Tastsinn und bizare nu sunt şi cele mai transparente. Medicii
Gemcingefuhl, p. 87. A se vedea şi Handbuch der cărora li le datorăm nu le-au descris şi studiat, în
Physiologic,
marea lor majoritate, decât în vederea meseriei lor. O tulburare
herausgegeben v. Hermann, 1879, voi. II, partea a 2-a,p. 282.
61
Abcrcrombie (Essay on intcllcctual Pouers, p. 101) ne dă o a memoriei nu este pentru ei decât un simptom,
dovadă îl notează în această calitate şi se servesc de el
în acest sens: „Dr. Leyden avea o capacitate extraordinară pentru a formula un diagnostic şi un
de învăţare a prognostic. La fel în ceea ce priveşte
limbilor şi putea repeta cu mare exactitate un lung Act(= lege, clasificarea; ei se mulţumesc să asocieze
decret) al fiecare caz de amnezie la starea morbidă al
Parlamentului sau orice document similar, după o singură
lectură. Un
cărei efect ea este: ramolisment, hemoragie,
prieten felicitându-1 pentru acel dar remarcabilei i-a răspuns comoţie cerebrală, intoxicaţie etc. etc.
că,departe de Pentru noi, dimpotrivă, maladiile memoriei
a fi un avantaj, era pentru el adesea un mare inconvenient. Explicând faptul, trebuie studiate în ele însele, în calitate de stări
el a arătat că atunci când voia să-şi amintească ceva anume psihice morbide, care ne pot face să înţelegem
dintr-un text citit mai bine starea normală. în ceea ce priveşte
nu o putea face decât repetând în întregime textul, de Iu început, până când clasificarea lor, suntem nevoiţi să o facem
ajungea la ceea ce dorea să-şi amintească."
62
Herbert Spencer, Principes de psychologie, voi. I. partea a 4-a. cap.
după
VI. Acest capitol este foarte important prin cele spuse despre memorie din 63
punct de vedere evoluţionist.
63
Este limpede că Ribot nu are nici o idee despre
perenitatea
neuronilor, celulele nervoase fiind singurele din organism care nu se repro
duc, însuşi acest fapt, al perenităţii neuronilor, explică baza
materială a
memoriei. Perenitatea este însă relativă, pentru că acei
neuroni care nu sunt
incluşi în circuitele funcţionale degenerează şi pier, fiind
înlocuiţi de
ţesuturi de umplutură (gliale). (Nota trad.)

62
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

asemănări şi deosebiri. Nu minoră2 şi vertijul; că ei le


cunoaştem destule pentru a consideră mai puţin ca pe nişte
încerca o clasificare naturală, varietăţi distincte cât ca pe
adică prin prisma cauzelor. nişte grade ale aceleiaşi stări
Trebuie deci să declar, pentru a morbide; că, în sfârşit, cu cât
preveni orice obiecţie, că acea atacul este mai moderat în
clasificare de mai jos nu are alt manifestările sale exterioare, cu
scop decât de a pune puţină atât mai funest este pentru
ordine în masa confuză şi inteligenţă. Accesul este urmat
eterogenă a faptelor, clasificare de o tulburare mentală care se
despre care nu ascund că, în poate manifesta atât prin simple
multe privinţe, este arbitrară. bizarerii şi acte ridicole cât şi prin
Tulburările memoriei pot fi crime3. Toate aceste acte au un caracter
limitate la o singură categorie de comun, pe care Hughlings Jackson le
amintiri, lăsându-le intacte pe desemnează sub numele de
toate celelalte, în aparenţă cel automatism mental. Ele nu lasă nici o
puţin: acestea sunt tulburările amintire, cu excepţia câtorva
parţiale. Altele, dimpotrivă, cazuri în care rămân unele urme
afectează memoria în întregul mnezice extrem de slabe.
ei, sub toate formele, trăind în Un bolnav, aflat în
două sau în mai multe tronsoane consultaţie la medicul său, este
viaţa noastră mentală, făcând
cuprins de un vertij epileptic. El
aici spărturi care nu mai pot fi
îşi revine numaidecât, dar a uitat
astupate sau distrugând-o în
că i-a plătit medicului onorariul
totalitate încetul cu încetul:
cu o clipă mai înainte de acces4.
acestea sunt tulburările
Un funcţionar de birou stă la
generale.
masa sa de lucru, cu ideile cam
Distingem, aşadar, în
primul rând două mari clase: confuze, fără altă indispoziţie.
maladiile generale şi maladiile îşi aminteşte că şi-a comandat cina
parţiale ale memoriei. Numai cele la restaurant; din acel moment nu mai are
dintâi vor constitui obiectul acestui nici o altă amintire. Se întoarce
capitol. Le vom studia sub titlurile la restaurant, dar află că a şi
următoare: 1) amnezii temporare; 2) mâncat, că a plătit şi că, fără să
amnezii periodice; 3) amnezii fi părut indispus, a plecat spre
progresive, cele mai puţin bizare şi biroul său. Acea stare de
cele mai instructive; 4) vom absenţă durase aproximativ trei
încheia cu câteva cuvinte sferturi de oră. Un alt epileptic,
referitoare la amnezia congenitală. cuprins de un atac, cade într-o
prăvălie, se ridică şi o ia la fugă,
lăsându-şi pe podea pălăria şi
carnetul. Am fost găsit - spune el
- la o distanţă de jumătate de
kilometru de acolo, întrebam de
Amneziile temporare se
instalează cel mai adesea prin pălărie în toate prăvăliile, dar nu
invazie bruscă şi sfârşesc, la ştiam ce fac şi mi-am revenit
fel, într-un mod inopinat. Ele după zece minute, ajungând la
cuprind o perioadă de timp care calea ferată. Trousseau
poate varia de la câteva minute raportează cazul unui magistrat
la câţiva ani. Cazurile cele mai care, ocupând un loc pe scaun
puţin întinse în timp, cele mai în localul primăriei Parisului, ca
clare şi mai comune se întâlnesc membru al unei societăţi
în epilepsie. savante, a ieşit fărâ pălărie, a
Medicii nu sunt de acord nici mers până la cheiul Senei şi a
asupra naturii, nici asupra sediului şi revenit la locul său ca să ia
nici asupra cauzelor acestei parte la discuţii, neavând nici o
maladii. Problema aceasta nu amintire despre ceea ce făcuse.
se înscrie nici în tema acestei Adesea bolnavul continuă pe
cărţi şi nici nu este de parcursul perioadei de auto-
competenţa noastră. Ne este matism actele pe care le
de ajuns să ştim că toţi autorii săvârşea în momentul
recunosc în unanimitate trei accesului sau vorbeşte despre
forme: criza majoră1, criza cele citite. Am dat asemenea
exemple în capitolul precedent. Nu
64 sunt deloc rare tentativele infructuoase
de sinucidere despre care, după
vertijul epileptic, nu rămâne
65
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

nici o urmă în memorie. La fel stau pleacă de-aici!", dar când îşi
lucrurile cu tentativele criminale. Un venea în fire habar n-avea de
cizmar, apucat de manie cele întâmplate... Uneori
epileptică în ziua căsătoriei epilepticii reuşesc, cu mari
sale, şi-a ucis socrul cu lovituri eforturi, să regăsească în
de cuţit. Reve-nindu-şi în fire memoria lor unele fapte
după câteva zile, nu avea nici petrecute în timpul crizelor,
cea mai mică cunoştinţă despre mai ales cele petrecute cu
ceea ce făcuse5. puţin înainte de a-şi reveni... Ei
Iată destule exemple pentru sunt în acest caz într-o stare
ca cititorul să poată înţelege comparabilă cu aceea a trezirii
natura amneziei epileptice mai bine dintr-un coşmar. Principalele
decât prin descrieri generale. O circumstanţe ale accesului le-
anumită perioadă de activitate au scăpat la început şi încep
mentală este ca şi cum ea nu prin a nega faptele care li se
ar fi fost: epilepticul nu o
impută, însă încetul cu încetul
cunoaşte decât prin mărturia
îşi amintesc unele detalii pe
altcuiva sau prin vagi conjuncturi.
care se părea că le-au uitat"6.
Acestea sunt faptele. Cât priveşte
interpretarea lor psihologică, Dacă circumstanţele ne
două ipoteze sunt posibile. permit să afirmăm că în aceste
Putem admite: fie că perioada cazuri a existat conştiinţă, putem
automatismului mental nu a fost crede fără teamă că la fel stau
însoţită de nici o stare de lucrurile în multe alte cazuri. Nu
conştiinţă, caz în care amnezia nu vreau, de altfel, să susţin că aşa
are nevoie de explicaţie; se întâmplă întotdeauna. Magistratul
neproducându-se nimic, nimic despre care a fost vorba mai sus se
nu poate fi conservat şi nici orienta destul de bine spre a evita
reprodus. Sau putem admite că obstacolele, trăsurile şi trecătorii,
a existat stare de conştiinţă, dar ceea ce denotă o anumită
la un grad atât de slab încât a conştiinţă; dar într-un caz analog,
urmat amnezia. Cred că raportat de Hughlings Jackson,
această a doua ipoteză este bolnavul este răsturnat de un
cea adevărată, într-un mare omnibuz, iar altădată era cât p-
număr de cazuri. aci să cadă înTamisa.
Dacă este să ne bazăm doar Cum să ne explicăm deci
pe raţionament, este greu să amnezia în cazurile în care au
admitem că actele foarte existat stări de conştiinţă? Prin
complicate, adaptate la diferite extrema slăbiciune a acestor
scopuri, se săvârşesc fără stări. Starea de conştiinţă nu se
prezenţa, cel puţin fixează, în definitiv, decât prin
intermitentă, a conştiinţei. două mijloace: intensitatea şi
Oricât de mare ar fi locul repetiţia; acest din urmă mijloc
acordat obişnuinţei, trebuie să se reduce la celălalt, deoarece
recunoaştem că dacă acolo unde repetiţia este o sumă de inten-
este uniformitate de acţiune sităţi mici. Aici nu avem nici
conştiinţa tinde să dispară, în intensitate şi nici repetiţie.
schimb acolo unde este Tulburarea mentală care
diversitate ea tinde să se
urmează accesului mi se pare
producă.
foarte bine definită de Jackson
Dar raţionamentul nu poate
atunci când el o numeşte „un
da decât posibilităţi; numai
vis epileptic". Unul dintre
experienţa decide. Or, sunt fapte
care dovedesc existenţa unei bolnavii săi, în vârstă de
anumite conştiinţe chiar şi în nouăsprezece ani şi care nu
acele cazuri extrem de putea fi suspectat că dogmatiza
numeroase în care bolnavul nu problema, a găsit în mod
păstrează nici o amintire despre spontan aceeaşi expresie. „în
accesul său. „Unii epileptici, urma accesului său, el se culca.
interpelaţi în timpul crizei în mod O dată culcat, spunea (vorbind
brusc şi cu un ton de comandă, cu un prieten imaginar):
răspund la întrebări cu o voce «Aşteaptă o clipă, William, că
stridenţii şi ţipând. După aceea vin». Cobora din pat, deschidea
ei nu-şi amintesc nici de uşa, ieşea afară în cămaşă.
întrebările puse, nici de Frigul îl făcea să-şi revină;
răspunsurile date. Un copil, atunci tatăl lui îl lua de mână.
căruia i se dădea să miroase eter «A, foarte bine, am visat», zicea
sau amoniac în timpul acceselor, el şi se culca din nou".
ceea ce nu putea suporta, striga 67
furios „pleacă de-aici, pleacă
de-aici,
66
TH£ODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Să comparăm cu visul acte motorii? După Hughlings


starea mentală a epilepticilor, Jackson, „automatismul mental
ca să mergem de la cunoscut la provine dintr-un exces de
necunoscut. Nimic mai frecvent acţiune al centrilor nervoşi
decât visele a căror amintire inferiori, care se substituie
dispare imediat. Ne trezim în toiul
centrilor superiori sau centrilor
nopţii; amintirea visului
conducători". Nu am avea aici
întrerupt este foarte clară; a
decp.t un caz particular al unei
doua zi, însă, nici urmă de vis.
legi fiziologice bine cunoscute:
Lucrul acesta este încă şi mai
frapant în momentul trezirii. puterea excitomotoare a centrilor
Visele ne apar atunci cu multă reflecşi sporeşte atunci când
vivacitate; la o oră după aceea este ruptă conexiunea lor cu
dispar pentru totdeauna. Cui nu i s- centrii superiori8.
a întâmplat să facă zadarnice Să ne limităm la problema
eforturi spre a-şi aminti un vis din psihologică, la care este posibil
noaptea precedentă, despre un răspuns. Dacă perseverăm să
care nu mai ştie nimic, decât facem din conştiinţă o „forţă"
doar că 1-a avut? care există şi acţionează prin
Explicaţia este simplă: stările ea însăşi, atunci totul devine
de conştiinţă care constituie visul obscur. Dar dacă admitem, aşa
sunt extrem de slabe. Ele par cum am spus în capitolul
puternice nu pentru că sunt aşa precedent, că conştiinţa este
în realitate, ci pentru că nu există însoţitoarea unei stări
nici o stare viguroasă care să le nervoase, stare care rămâne
arunce pe un plan secundar. De elementul fundamental, atunci
îndată ce starea de veghe se totul devine clar. Nu există nici o
reinstalează, toate revin la locul contradicţie în a admite că o
lor. Imaginile dispar în faţa stare nervoasă, suficientă pentru
percepţiilor, percepţiile dispar a determina anumite acte, este
în faţa unei stări de atenţie suficientă şi pentru a trezi
susţinute, iar o stare de atenţie conştiinţa. Producerea unei
susţinută dispare în faţa unei mişcări şi producerea unei stări
idei fixe. La urma urmei, de conştiinţă sunt două fapte
conştiinţa în timpul celor mai distincte şi independente;
multe vise are o intensitate condiţiile de existenţă ale uneia
minimă. nu sunt acelea ale alteia.
Dificultatea, aşadar, constă Să subliniem, în încheiere,
în a explica de ce, în perioada care
că o consecinţă fatală a
urmează accesului epileptic,
acceselor epileptice repetate,
conştiinţa se reduce la
mai ales sub formă de vertij,
minimum. Nici fiziologia şi nici
psihologia nu o pot face, este slăbirea progresivă a
deoarece ele ignoră condiţia memoriei în totalitatea sa.
genezei conştiinţei. Cazul este cu Această formă de amnezie va fi
atât mai incomod cu cât amnezia studiată mai departe.
este legată de delirul epileptic şi
numai de el. Iată ce li se Trecem acum la studierea unor
întâmpla de fapt subiecţilor cazuri de amnezie temporară cu un
care sunt în acelaşi timp caracter distructiv. în
alcoolici şi epileptici. Un bolnav exemplele citate în prealabil,
este cuprins în timpul zilei de o capitalul acumulat până în
criză de epilepsie; el sparge tot momentul declanşării maladiei
ce îi iese în cale şi se dedă la nu este ştirbit: se întâmplă
acte de violenţă. După o scurtă numai ca un lucru care a fost în
perioadă de remisiune, în timpul conştiinţă să nu rămână în
nopţii este cuprins de delirul memorie. în cazurile pe care le vom
alcoolic caracterizat, după cum prezenta, o parte a capitalului
se ştie, de vedenii terifiante. A este pierdută. Aceste cazuri
doua zi, revenit la normal, îşi sunt cele mai frapante pentru
aminteşte de delirul nocturn, dar imaginaţie. Este posibil ca într-o
nu are nici o amintire despre delirul zi, o dată cu progresele
diurn7. înregistrate în fiziologie şi
Există şi o altă dificultate. psihologie, aceste ştiinţe să ne
Dacă amnezia se datorează înveţe multe în privinţa naturii
slăbiciunii stărilor de conştiinţă memoriei. Deocamdată ele nu
primare, atunci cum se explică sunt prea instructive, pentru
faptul că aceste stări, atât de
69
slabe, conform ipotezei,
determină
68
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

mine cel puţin, fără a vrea să a zăcut câtva timp inconştient.


prejudiciez ceea ce ele le vor După ce şi-a revenit, a ajuns destul
releva celorlalţi. de repede la o perfectă
Cazurile de amnezie sănătate fizică, păstrându-şi
temporară cu caracter amintirea tuturor anilor scurşi
distructiv diferă mult între ele. până în momentul accidentului;
Uneori suspendarea memoriei de la acest moment încoace,
are loc de la începutul maladiei însă, nu mai are memorie, fie şi
şi se întinde înainte, alteori se pentru faptele strict personale. „Ajungând
întinde întrucâtva retrospectiv, la spital, el nu poate spune dacă a
asupra ultimelor evenimente venit pe jos, cu trăsura sau cu
trăite; cel mai adesea se întinde trenul. Ieşind să dejuneze, uită
în ambele sensuri, înainte şi că a făcut-o: nu are nici o idee
îndărăt. Câteodată memoria de ora, ziua sau de săptămâna
revine de la sine, brusc, alteori în care se găseşte. încearcă cu
cu încetineală şi cu puţin efort; ajutorul raţionamentului să
sunt şi cazuri în care pierderea răspundă la întrebările care i se
este absolută şi în care trebuie pun, dar fără a reuşi. Vorbeşte
procedat la o reeducare tărăgănat, însă clar. Spune
completă. Vom da exemple pentru ceea ce vrea să spună şi citeşte
toate aceste cazuri. fără greşeală". Această
„O tânără femeie, căsătorită infirmitate a dispărut datorită
10
cu un bărbat pe care îl iubea cu unei medicaţii adecvate .
pasiune, în timp ce dădea în cazurile de amnezie
naştere unui copil a fost victima temporară datorate unei comoţii
unei lungi sincope, în urma cerebrale are loc, în general, un efect
căreia şi-a pierdut memoria pe o retroactiv. Bolnavul, recăpătându-şi
perioadă de timp care includea conştiinţa, nu a pierdut doar
şi căsătoria ei. Ea îşi amintea cu amintirea accidentului şi a
foarte mare exactitate tot restul perioadei care i-a urmat, ci şi a
vieţii, până la... în primele unei perioade, mai lungi sau mai
momente ea şi-a respins cu scurte, care a precedat accidentul. Am
groază soţul şi copilul care îi putea da numeroase exemple,
fuseseră prezentaţi. De atunci dar să ne mulţumim cu unul singur,
încoace nu a putut niciodată să- raportat de Carpenter11: „un bărbat
şi amintească de acea călătorea, împreună cu soţia şi
perioadă a vieţii şi nici de copilul, într-o cabrioletă.
evenimentele care au însoţit-o. Speriindu-se, calul a luat-o
Părinţii ei şi prietenii au reuşit, razna. încercând zadarnic să-1
prin înţelepciune şi prin stăpânească, bărbatul a fost
autoritatea mărturiei lor, să o aruncat la pământ, primind o
convingă că este căsătorită şi că lovitură puternică la creier. Şi-a
are un fiu. Ea îi crede numai recăpătat cunoştinţa, dar a
pentru că preferă mai degrabă uitat antecedentele imediate ale
să admită că a pierdut amintirea accidentului. Ultimul lucru de
unui an din viaţă decât să admită care îşi amintea era că pe drum
că toţi sunt nişte impostori. Dar se întâlnise cu un prieten, la vreo
în cugetul ei nu le dă nici o două mile depărtare de locul
crezare. Se uită la soţul ei şi la unde fusese doborât. Dar nici
copil, neputându-şi imagina prin până azi nu-şi aminteşte nimic de
ce magie s-a măritat şi cum de a eforturile lui de a stăpâni calul
dat viaţă unui copil"9. şi nici de groaza trăită de soţia
Avem aici un exemplu de sa şi de copil"12.
amnezie ireparabilă care se
întinde doar îndărăt. Cât despre Iată acum cazuri de
cauza sa psihologică, o putem amnezie mult mai grave, dintre
identifica într-o distrugere a care unele au necesitat o
reziduurilor şi într-o reeducare completă. Le iau din
imposibilitate a reproducerii. în revista engleză Brain.
cazul următor, raportat de Prima observaţie, raportată
Laycock, amnezia nu se întinde de dr. Mortimer Granville, se
decât înainte şi nu poate fi referă la o femeie în vârstă de
atribuită, prin urmare, decât douăzeci şi şase de ani, isterică;
imposibilităţii stărilor de în urma unei munci excesive,
conştiinţă de a fi înregistrate şi ea a fost cuprinsă de o criză
conservate. Un mecanic de 71
vapor a căzut pe spate, lovindu-
se cu ceafa de un obiect dur; el
70
THfiODULE RIBOT MEMORIA Şl PATOLOGIA EI

violentă, cu pierderea completă a gusturile, deoarece refuza categoric


cunoştinţei. „Când conştiinţa a unele feluri de mâncare. Rareori avea
început să-i revină, ultimele idei momente de trezire, timp în care
sănătoase de dinainte de boală nu răspundea la nici o întrebare,
se amestecau în mod bizar cu nu recunoştea pe nimeni, cu o
noile impresii, ca în cazul ieşirii excepţie, în cazul „unei vechi
cu încetul dintr-un vis. Aşezată cunoştinţe pe care nu o văzuse
pe pat, lângă fereastră, de de un an. Ea a examinat-o
unde se uita la trecători, toate îndelung, căutându-i probabil
obiectele care se mişcau le numele. Găsindu-1, 1-a repetat
numea „copaci care merg", iar de mai multe ori, strângând
dacă era întrebată unde a mai mâna persoanei respective,
văzut ceea ce vedea, ea pentru ca apoi să recadă în
răspundea invariabil: «în somnul ei". Către sfârşitul lunii
cealaltă Evanghelie». Pe scurt, în august, puţin câte puţin, a
mintea ei nu se făcea nici o revenit la normal. Moment în
deosebire între ideal şi real. care începe activitatea de
Amintirile ei erau ceţoase, iar în reeducare. „Revenindu-şi din
ceea ce priveşte un mare număr somnolenţă, părea să fi uitat tot
de lucruri banale, care înainte de ce învăţase. Totul i se părea
atac constituiau fondul principal al nou; nu recunoştea pe nimeni,
gândurilor ei, memoria sa era nulă. nici măcar rudele cele mai
Ideile imediat anterioare apropiate. Veselă, zburdalnică,
maladiei se pare că i-au saturat fascinată de tot ce vedea sau
atât de bine spiritul, încât primele impresii auzea, ea semăna cu un copil. /în
primite erau cu totul impregnate de ele, scurt timp a devenit capabilă de
pe când înregistrarea travaliului cerebral atenţie. Memoria sa, în întregime
penultim era, ca să spunem aşa, pierdută în ceea ce priveşte
obliterată. De exemplu, deşi cunoştinţele anterioare, era
această femeie îşi câştiga foarte vie şi foarte trainică cu
existenţa dând lecţii, ea nu avea privire la tot ce a văzut sau auzit
nici o amintire privind un lucru atât de după însănătoşire. A recuperat o
simplu ca tocul de scris. Dacă i se parte din cele învăţate altădată,
punea în mână un condei sau un cu o foarte mare uşurinţă în
creion, ca unui copil, acestea nu unele cazuri, mai puţin lesne în
erau sesizate nici măcar prin altele. Este de subliniat că, deşi
acţiune reflexă. Nici vederea şi procedeul folosit pentru
nici contactul cu asemenea instrumente recuperare părea să constea mai
nu-i trezeau asociaţii de idei. Cea puţin în a studia din nou cât în
mai perfectă distrugere a a-şi reaminti cu ajutorul celor
ţesutului cerebral nu ar fi şters apropiaţi14, cu toate acestea, chiar
mai complet efectele educaţiei şi şi în prezent, ea pare să nu-şi dea
obişnuinţei. Această stare a deloc seama că a posedat
durat câteva săptămâni". odinioară acele cunoştinţe/. La
Memoria s-a refăcut lent, cu trudă, început era imposibil să ai cu ea
fără a necesita totuşi o o conversaţie. în loc de a
reeducare atât de radicală ca în răspunde la o întrebare, ea o
3
cazurile de mai jos' . repeta aidoma cu voce tare şi
A doua observaţie, datorată multă vreme, înainte de a
profesorului Sharpey, este unul răspunde, repeta întrebarea în
din exemplele cele mai întregime. Nu avea la început decât
curioase de reeducare descrise un mic număr de cuvinte de care
vreodată. Nu extrag din lungul să se servească, dar a dobândit
său articol decât detaliile repede o mulţime de cuvinte, nu
psihologice. Este vorba tot de o fără a comite erori stranii în
femeie, în vârstă de douăzeci şi folosirea lor. Cu toate acestea, în
patru de ani, cu o constituţie general, nu confunda decât cuvintele
fizică şubredă, care, timp de care aveau unele raporturi. Astfel, în loc
vreo şase săptămâni, a căzut de «ceai» spunea «zeamă»
pradă unei irezistibile tendinţe la (multă vreme a folosit acest
somnolenţă. Starea i s-a cuvânt pentru lichide); în loc de
agravat de la o zi la alta. în jur «piciorul meu» spunea «braţul
de 10 iunie i-a fost imposibil să meu», în loc de «ochiul meu»
se mai trezească. A rămas în spunea «dintele meu» etc. în
această stare timp de două luni. prezent utilizează în mod adecvat
Era hrănită cu lingura; când se cuvintele, deşi le schimbă
sătura ţinea dinţii încleştaţi şi uneori terminaţiile sau compune
întorcea capul. Părea să distingă terminaţii inedite. /încă nu a
72
recunoscut pe nimeni, nici măcar
73
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

dintre rudele cele mai urma unei comoţii cauzate de o


apropiate, ceea ce înseamnă că cădere, rămâne mai multe zile
nu-şi aminteşte deloc să le fi total inconştient. Revenindu-şi.
văzut înainte de boala sa. Le el se găseşte în starea unui
numeşte cu numele lor sau cu acelea copil inteligent. Deşi vârstnic, a
pe care li 1-a dat ea, dar le consideră început cu dascăli studii de
ca pe nişte noi cunoştinţe şi nu engleză şi clasice. Memoria i-a
are nici o idee despre gradul lor revenit treptat, în câteva luni, iar în
de rudenie cu dânsa. De când câteva săptămâni spiritul său şi-
s-a însănătoşit nu a văzut decât a redobândit vigoarea şi cultura
vreo zece oameni şi aceştia din trecut"18.
sunt toată lumea cunoscută de Un alt bărbat, în vârstă de
ea vreodată/. A reînvăţat să treizeci de ani, foarte instruit, în
citească, dar a fost necesar să urma unei grave maladii a uitat
înceapă cu alfabetul, întrucât totul, până şi numele obiectelor
nu mai cunoştea nici o literă. A celor mai comune. Restabilindu-
învăţat apoi să formeze silabe, şi sănătatea, a reînceput să
cuvinte, iar în prezent citeşte înveţe totul ca un copil, mai întâi
acceptabil. Ceea ce a ajutat-o în numele lucrurilor, apoi să
aceasta a fost cântarea cuvintelor citească; mai târziu a început să
unor cântece care îi erau înveţe limba latină. Progresele
familiare şi care i se prezentau sale au fost rapide. într-o zi, pe când
imprimate în timp ce ea cânta la studia cu fratele său, care îi
pian. /Ca să înveţe să scrie, a slujea de dascăl, s-a oprit
început prin lecţiile cele mai deodată şi şi-a dus mâna la
elementare, dar a făcut progrese frunte. „Am - zicea el - în cap o
cu mult mai rapide decât o senzaţie cu totul aparte şi mi se
persoană care nu a scris pare acum că toate acestea le-
niciodată/. La scurtă vreme am ştiut odinioară". începând din
după ieşirea din somnolenţă, a acel moment el şi-a recăpătat
putut cânta multe din vechile cu repeziciune facultăţile.
cântece, folosind pianul, cu sau Pentru moment mă
fără ajutor. Când cântă, în mulţumesc să pun sub ochii
general are nevoie să fie ajutată cititorului faptele. Consideraţiile
în ceea ce priveşte primele pe care ele le sugerează îşi vor
cuvinte, restul venind de la sine, din găsi locul în altă parte. Voi
memorie după cât se pare15. încheia cu un caz nu prea
Este capabilă să cânte, după cunoscut, care face în mod firesc
partitură, mai multe arii pe care trecerea la grupul amneziilor
nu le-a cunoscut niciodată intermitente, într-adevăr, vom
înainte. /A învăţat fără dificultate vedea cum se formează încetul
să joace cărţi; ştie să tricoteze şi cu încetul o memorie provizorie,
să facă diverse lucruri analoage. care va dispărea brusc în faţa
Dar, repet, este de subliniat că pare să memoriei primitive.
nu-şi dea deloc seama că a O tânără femeie, robustă,
făcut vreodată toate acestea; cu o sănătate bună, a căzut
deşi este evident că a fost accidental într-un râu, unde era
enorm ajutată în munca ei de cât pe ce să se înece. A rămas
reachiziţie de acele cunoştinţe şase ore fără simţire, după care
anterioare despre care ea nu are şi-a revenit. Zece zile mai târziu
nici o amintire conştientă. Dacă a intrat într-o stare de stupoare
este întrebată unde a învăţat să completă, care a durat patru ore.
cânte o arie privind notele pe o Când a redeschis ochii, nu a mai
carte, spune că nu poate şti şi recunoscut pe nimeni; era lipsită de
se miră că interlocutorul ei nu auz, de vorbire, de simţul
poate face la fel. /La drept gustului şi de miros. Nu-i mai
vorbind, ţinând seama de rămăsese decât văzul şi pipăitul,
diversele remarci făcute care era de o sensibilitate
întâmplător de ea însăşi, se pare extremă. Nerecunoscând nici un
că posedă multe idei generale de o lucru, incapabilă să se mişte
natură mai mult sau mai puţin singură, semăna cu un animal
complexă, pe care nu a avut decerebrat. Nu-i lipsea pofta de
ocazia să le dobândească după mâncare, însă trebuia hrănită şi
însănătoşire"16. mânca cu indiferenţă, înghiţind
Pe cât putem judeca după în mod cu totul automat.
raportul lui Sharpey, această Automatismul era singura formă
reeducare nu a putut dura mai de activitate de care era
mult de trei luni. De altfel nu capabilă, aşa încât,
trebuie să credem că acest fapt
75
este unic. „Un clergyman11', în
74
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

zile la rând, singura ei ocupaţie tânărul se afla lângă ea,


era de a destrăma, de a jumuli şi ameliorarea stării fizice,
de a fărâmiţa tot ceea ce îi revenirea facultăţilor
cădea în mână: flori, hârtie, intelectuale şi a memoriei erau
veşminte, o pălărie de pai etc, vizibile.
apoi de a aduna rămăşiţele în Această revenire avea loc,
grămezi. Mai târziu, i s-a dat tot într-adevăr, puţin câte puţin, într-
ce era necesar pentru a cârpi o zi, în care mama sa avea un
haine: după câteva lecţii mare necaz, ea a strigat deo-
pregătitoare, a pus mâna pe ac şi dată, după o oarecare ezitare:
cosea fără încetare, de „Ce s-a întâmplat?" începând din
dimineaţa până seara, acel moment, a prins să
nefăcând nici o distincţie între articuleze câteva cuvinte, dar
duminică şi celelalte zile şi fără a numi niciodată
neputând măcar sesiza persoanele şi nici lucrurile cu
deosebirea dintre o zi de lucru şi adevăratul lor nume. Termenul ei
una de sărbătoare. Nu păstra nici favorit era pronumele „asta", pe care îl
o amintire de la o zi la alta şi în fiecare aplica otova oricărui obiect, fie el
dimineaţă lua treaba de la capăt. animat sau neanimat. Primele
Cu toate acestea, ca un copil, obiecte pe care le-a numit cu
începea să înregistreze unele numele lor adevărat au fost
idei şi să acumuleze ceva florile de câmp, pe care le iubea
experienţă. La un moment dat mult încă din copilărie, fără ca în
a fost pusă să facă o muncă de acel moment să fi avut vreo
o categorie superioară: amintire cât de firavă despre
tapiserie. Părea să simtă o meleagurile sau persoanele care
mare plăcere privind modelele, îi fuseseră familiare în copilărie.
cu florile şi cu armoniile lor de „Modul în care ea şi-a
culori; dar în fiecare zi începea un recăpătat memoria este cu totul
nou lucru, uitând de cel din ajun, demn de subliniat. Se părea că
în afară de cazul în care îi era sănătatea şi vigoarea îi reveni-
prezentat. seră complet, vocabularul ei
Ideile derivate din vechea sa sporea, capacitatea mentală
experienţă, care par să se fi trezit creştea, când a aflat că iubitul
primele, erau legate de două ei făcea curte altei femei.
chestiuni care probabil o Vestea aceasta i-a stârnit
impresionaseră puternic: gelozia şi, într-o anumită
căderea în râu şi o poveste de împrejurare, a şocat-o atât de
dragoste. Când i se arăta un puternic încât a căzut într-o
peisaj unde apărea un râu sau o stare de insensibilitate care, prin
mare agitată era cuprinsă de o durată şi intensitate, semăna cu
mare tulburare, urmată de un primul ei acces. Cu toate
atac de rigiditate spasmodică, acestea, însă, şocul respectiv a
asociată cu insensibilitate. fost întoarcerea ei la sănătate.
Sentimentul de groază pe care i- De îndată ce şi-a revenit din
1 cauza apa, îndeosebi apa în starea de insensibilitate, vălul
mişcare, era atât de intens încât uitării s-a rupt şi, ca şi cum s-ar
o apuca tremuratul chiar şi numai fi trezit dintr-un somn lung, de un
la vederea turnării apei dintr-un an, s-a regăsit înconjurată de
vas în altul. S-a putut observa că bunici, de vechii lor prieteni din
atunci când se spăla pe mâini, bătrâna casă de la Soreham. S-a
ea le băga pur şi simplu în apă, trezit în posesia facultăţilor ei
unde le ţinea nemişcate. naturale şi a cunoştinţelor
încă din prima perioadă a anterioare, dar fără nici cea mai
maladiei, vizita unui tânăr de mică amintire despre cele
care era ataşată îi cauza o petrecute pe parcursul unui an,
plăcere evidentă, chiar şi atunci de la primul ei atac şi până în
când era insensibilă faţă de orice momentul revenirii. Vorbea, dar
altceva. El venea cu regularitate nu auzea: încă mai era surdă;
în fiecare seară şi ea îl aştepta cum însă putea să citească şi să
mereu. într-o vreme în care ea scrie ca altădată, nu mai era
nu-şi amintea ce făcea de la o privată de comunicarea cu semenii.
oră la alta, aştepta neliniştită ca începând din acel moment, progresele
uşa să se deschidă la ora ei au fost rapide, cu toate că o
obişnuită, iar dacă nu venea era vreme a mai rămas surdă.
toată seara în proastă înţelegea din mişcarea buzelor
dispoziţie. Dacă era luată la ceea ce spunea mama sa (dar
ţară, devenea tristă, iritabilă şi numai mama), aşa încât ele
adesea cădea pradă unor conversau cu uşurinţă. în timpul
accese. Dacă, dimpotrivă, celei de a «doua conştiinţe» nu
avea nici o idee de cele
76
77
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

petrecute cu iubitul ei. O organizare. Nu insist asupra


explicaţie penibilă a fost acestui aspect, care va fi pe larg
necesară, dar ea a suportat-o examinat în altă parte.
bine. De atunci încoace şi-a Cauza fiziologică a amneziilor
recuperat cu totul sănătatea din acest grup nu poate da loc
fizică şi intelectuală"19. decât unor ipoteze şi este
Vom vedea mai târziu, după probabil că ea variază de la caz
ce vom fi parcurs întregul la caz. în primul rând (observaţia
ansamblu de fapte, ce concluzii generale lui Laycock, în special) capa-
se pot desprinde din patologia sa cu citatea de a înregistra experienţe
privire la mecanismul memoriei. Pentru noi este suspendată temporar: pe
moment ne vom limita la câteva remarci măsură ce ele apar, stările de
sugerate de cazurile precedente. conştiinţă dispar fără urmă. Dar
în primul rând este de cu amintirile înregistrate mai
observat că, deşi ele sunt puse înainte, pe parcursul unor
laolaltă de către medici sub titlul săptămâni, luni, ani, ce se
comun de amnezii totale, în întâmplă? Ele au durat, s-au
realitate, din punct de vedere conservat şi au fost evocate; par
psihologic, aparţin la două tipuri o achiziţie stabilă şi, totuşi, în
morbide diferite. locul lor nu rămâne decât vidul.
Primul tip (reprezentat de cazurile Bolnavul nu le utilizează decât
raportate de Villiers, Laycock, Mortimer prin artificiu şi indirect, cu
Granville etc. etc.) este de departe cel mai ajutorul mărturiei semenului şi al
frecvent. Dacă nu am dat decât unor reflecţii personale care, de
un număr mic de exemple, este bine-de rău, leagă prezentul de
pentru a nu-1 obosi pe cititor ceea ce i-a rămas din trecut.
printr-o repetiţie monotonă şi fără Observaţiile nu atestă că
folos. Ceea ce îl caracterizează bolnavul astupă acest vid printr-
pe plan psihologic este că o reminiscenţă directă. în
amnezia nu atacă decât formele cele consecinţă, putem face
mai puţin automate şi mai puţin deopotrivă două supoziţii: sau că
organizate ale memoriei. în înregistrarea unor stări
cazurile care aparţin acestui grup anterioare s-a şters; sau că,
morbid nu vedem dispărând nici stările anterioare con-servându-
obişnuinţele, nici aptitudinea se, este nimicită capacitatea lor
pentru o meserie manuală de a fi reanimate prin asociaţii cu
(cusutul, brodatul), nici prezentul. Nu suntem în stare să
capacitatea de a citi şi a scrie, de decidem în mod pertinent care dintre
a vorbi limba maternă sau alte aceste ipoteze este cea corectă.
limbi: într-un cuvânt, memoria Al doilea tip morbid, mai
sub forma sa organizată sau puţin frecvent, este reprezentat
semiorganizată rămâne intactă. de cazurile raportate de
Distrucţia patologică este Sharpey şi de Winslow
limitată la formele cele mai (observaţia relatată de Dunn
elevate şi mai instabile ale formează o tranziţie către grupul
memoriei, la acelea care au un caracter amneziilor intermitente). Aici
personal şi care, însoţite de travaliul de distrucţie este
conştiinţă şi de localizarea în complet; memoria sub toate
timp, constituie ceea ce am formele sale - organizată,
numit, în precedentul capitol, semiorganizată, conştientă - este
memoria psihică propriu-zisă. în abolită; este amnezia completă.
afară de aceasta, se mai impune Am văzut că autorii care au
să subliniem că amnezia atacă descris-o îl compară pe bolnav
faptele cele mai recente; că, cu un copil, iar spiritul său cu o
pornind de la prezent, ea se tabula rasa. Cu toate acestea, expresiile
întinde îndărăt pe o perioadă de nu trebuie luate într-un sens riguros.
o durată variabilă20. La o primă Cazurile de reeducare pe care le-am
abordare, acest fapt poate să relatat arată că, dacă întreaga
surprindă, deoarece nimic nu pare experienţă anterioară este
mai viu şi mai puternic decât nimicită, rămân totuşi în creier
amintirile noastre recente. în realitate, câteva capacităţi latente. Fără
acest rezultat este logic, stabilitatea acestea nu s-ar explica marea rapiditate
unei amintiri fiind în raport direct cu cu care are loc reeducarea, mai ales în
gradul ei de ultima vreme. Faptele ne fac să
credem în mod categoric că
78
această revenire, care pare
opera priceperii, este mai ales opera
naturii. Memoria revine pentru
79
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

că elementelor nervoase I. Cazul cel mai clar, cel mai


atrofiate le succed cu timpul autentic şi mai complet de
alte elemente, care au aceleaşi amnezie periodică este acela
proprietăţi primitive şi care a fost relatat de Macnish în
experienţă ca şi acelea pe care a sa Philosophy ofsleep şi care de
le înlocuiesc. Lucrul acesta ar atunci încoace a fost citat
demonstra şi relaţia care există adesea. „O tânără lady
între memorie şi nutriţie. americană, după un somn prelungit,
în sfârşit, dat fiind faptul că a pierdut amintirea a tot ce
nu toate observaţiile privind învăţase. Memoria sa a devenit
amnezia se reduc la o singură o tabula rasa. A trebuit să reînveţe
formulă, în cazurile în care totul. A fost obligată să o ia de la
pierderea şi revenirea memoriei început cu cunoaşterea
sunt bruşte, este greu să nu se obiectelor şi persoanelor care o
vadă analogia cu acele înconjurau, cu cititul şi scrisul, cu
fenomene de stopare a funcţiei socotitul. După câteva luni a
sau de „inhibiţie" pe care recăzut în acel somn profund, iar
fiziologia le studiază când s-a trezit s-a regăsit în starea
actualmente cu ardoare şi în care se aflase înainte de primul ei
despre care ştim atât de puţin. somn, având toate cunoştinţele şi
Nu indicăm aceste concluzii toate amintirile din copilărie şi
decât în treacăt. Ar fi prematur din tinereţe, dar uitând cu totul, ceea
să ne oprim la ele. Să ce se petrecuse între cele două
continuăm trecerea în revistă a accese. Timp de mai bine de patru ani
faptelor, studiind amneziile ea a trecut periodic de la o stare la alta,
periodice. întotdeauna în urma unui somn
lung şi profund... Tânăra lady
este prea puţin conştientă de
dublul ei personaj, tot atât pe
II
cât două persoane distincte sunt
conştiente, fiecare în parte, de
Cercetarea amneziilor periodice natura celeilalte. în starea sa
este mai indicată pentru primară, de exemplu, ea posedă
punerea în lumină a naturii Eului toate cunoştinţele de până la
şi a condiţiilor de existenţă ale primul acces şi de după cel de al
persoanei conştiente decât doilea acces etc. în noua stare nu
pentru a ne dezvălui mecanis- dispune decât de cele dobândite
mul memoriei sub un aspect nou. Ea în aceste condiţii. în vechea
constituie un capitol interesant al stare are o scriere frumoasă. în cea
unei lucrări care niciodată nu a nouă scrierea îi este stângace,
fost realizată în forma sa dispunând de prea puţin timp
completă şi căreia i s-ar putea pentru exersarea caligrafiei.
da titlul: Maladii şi aberaţii ale Dacă unele persoane îi sunt
personalităţii. Ne va fi foarte prezentate pe parcursul uneia
greu să nu alunecăm mereu în din cele două stări, cunoştinţa
acest subiect. Voi încerca să nu făcută este lacunară; pentru a
spun decât ceea ce este indispensabil se înlătura lacunele, este
pentru claritatea expunerii. necesar ca o persoană să-i fie
Voi fi moderat în ceea ce prezentată în ambele stări trăite
priveşte faptele: ele sunt destul de tânăra lady. La fel trebuie să se
de cunoscute. Studiul de cazuri procedeze cu toate lucrurile"21.
numite „dublă conştiinţă" este Lăsând deocamdată de-o
foarte la modă. Observaţia atât parte aspectele privind alter-
de detaliată şi de instructivă nanţa celor două personalităţi,
datorată îndeosebi doctorului este necesar să remarcăm că s-
Azam a făcut ca publicul să au format aici două memorii
înţeleagă mai bine decât prin complete şi absolut indepen-
orice definiţie în ce constă dente una de alta. S-a tăiat în
amnezia periodică. Mă voi două părţi, care nu se amestecă
mărgini deci să trec în revistă niciodată şi care se ignoră
principalele cazuri, începând cu reciproc, nu numai memoria
forma cea mai perfectă de faptelor personale, memoria pe
amnezie periodică şi terminând deplin conştientă, ci chiar şi
cu formele care doar o acea memorie semiorganică,
schiţează. semiconştientă, care face
posibile vorbirea, cititul şi
scrisul. Observaţia nu ne arată
dacă această
81
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
sciziune a memoriei s-a extins atât de lesne de consultat, încât
la formele pur organice, la va fi suficient să le rezumăm în
obişnuinţe; dacă bolnavul a câteva cuvinte.
fost obligat, de exemplu, să O femeie, isterică, suferă din
reînveţe să se servească de 1856 de o maladie ieşită din
mâinile sale pentru acte din comun, care o face să trăiască o
cele mai banale (mâncatul, viaţă dublă, trecând alternativ
îmbrăcatul etc). Chiar prin două stări, pe care dr. Azam
presupunând că această grupă le desemnează cu numele de
de achiziţii a rămas intactă, „condiţia primă" şi „condiţia
separarea în două grupe secundă". Dacă o avem în vedere
distincte şi independente încă pe această femeie în starea sa
nu este atât de completă încât normală („condiţia primă"), ea
un observator exigent să o este serioasă, aşezată, reţinută,
noteze. harnică. Pe neaşteptate, însă, ea
Dr. Azam a relatat un fapt pare prinsă de somn, îşi pierde
care, deşi este mult mai puţin cunoştinţa, iar când îşi revine o
clar, se apropie de precedentul. găsim în „condiţia secundă". în
Memoria normală dispare şi această stare nouă caracterul
reapare în mod periodic. în ei este altul: este veselă,
interval nu se formează o turbulentă, imaginativă,
memorie nouă, ci bolnavul cochetă. „îşi aminteşte perfect
conservă câteva slabe de toate cele petrecute în
rămăşiţe din cea veche. Cel timpul celorlalte stări
puţin aceasta este concluzia pe asemănătoare din trecut şi în
care o putem trage dintr-o timpul vieţii sale normale". Apoi,
observaţie ale cărei detalii după o perioadă mai mult sau
psihologice nu sunt întotdeauna mai puţin lungă, este iarăşi
precise22. Este vorba de un cuprinsă de torpoare şi, după ce
adolescent care, în urma unor iese din aceasta, se regăseşte în
accidente isterice şi coreice, şi- „condiţia primă". în această
a pierdut complet memoria, stare, însă, ea uită toate cele
uitând tot ceea ce a învăţat, petrecute în „condiţia secundă"
nemaiştiind să citească, să şi nu-şi aminteşte decât de
scrie, să numere şi perioadele normale anterioare.
nemairecunoscând persoanele Să adăugăm că, pe măsură ce
din anturaj, cu excepţia bolnava avansează în vârstă,
părinţilor şi a călugăriţei care îl perioadele de stare normală
îngrijea. Constatăm totuşi că pe („condiţia primă") devin din ce
parcursul amneziei (iar ea în ce mai scurte şi că tranziţia
durează de obicei o lună) tânărul de la o stare la alta, care
poate urca pe cal, poate conduce altădată dura zece minute, se
trăsura, îşi trăieşte viaţa face cu o mare rapiditate.
obişnuită şi îşi spune cu Acestea sunt datele
regularitate rugăciunile, la esenţiale ale observaţiei. în
momentul potrivit. Memoria îi revine, vederea studiului nostru special, ele
în general, brusc. După câte se pot rezuma în câteva cuvinte.
putem înţelege, ceea ce se Bolnava trece alternativ prin
produce aici este o suspendare două stări: în una din ele dispune de
periodică a memoriei în formele întreaga sa memorie; în
sale instabile şi semistabile sau, cealaltă nu dispune decât de o
dacă preferăm, conştiente şi memorie parţială, formată din
semiconştiente (conştiinţa fiind, toate stările de aceeaşi natură,
în general, în raport invers cu sudate între ele.
stabilitatea). Tot ce este însă Cazul bolnavei din Blois, relatat
memorie organizată, rutină, nu de dr. Dufay, este analog. în
suferă ştirbire: fundamentele perioada care corespunde
memoriei rezistă. De altfel nu „condiţiei secunde" a Felidei,
vreau să insist asupra unei bolnava „îşi aminteşte cele mai
observaţii prea trunchiate ca să mărunte fapte petrecute în
poată da satisfacţie interpretării starea normală sau în starea de
psihologice. somnambulism". Este de notat
II. O a doua formă, mai puţin aceeaşi schimbare de caracter,
completă şi mai frecventă, de iar în perioada memoriei complete23
amnezie periodică este aceea bolnava califică starea ei
despre care dr. Azam ne-a dat o normală drept „stare de
descriere atât de interesantă în tâmpită" .24

cazul Felidei X şi căreia dr.


83
Dufay i-a găsit analogia la una
dintre bolnavele sale. Aceste
cazuri sunt atât de cunoscute, iar
documentele originale sunt
82
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

Este necesar să subliniem în cazurile de amnezie


că, în această formă de periodică completă (Macnish),
amnezie periodică, există o cele două memorii se exclud
parte a memoriei care nu este una pe alta: când una apare,
niciodată afectată de boală, cealaltă dispare. Fiecare dintre
memorie ce persistă şi într-o ele îşi este suficientă, recla-
stare şi în cealaltă. „în ambele mându-şi, ca să spunem aşa,
stări - spune dr. Azam -, bolnava materialul complet. Această me-
ştie perfect să citească, să scrie, morie organizată, care permite
să numere, să croiască, să să se vorbească, să se citească,
coasă". Aici nu avem, ca în cazul să se scrie, nu este un fond
relatat de Macnish, o sciziune comun celor două stări. Pentru
completă. Formele fiecare stare se formează o
semiconştiente ale memoriei memorie distinctă a cuvintelor,
cooperează în egală măsură cu a semnelor grafice, a mişcărilor
cele două forme ale vieţii necesare trasării acestora.
mentale. în cazurile de amnezie
III. Pentru a încheia periodică incompletă (Azam,
expunerea noastră privind Dufay, somnambulism),
diversele moduri de amnezie memoria normală alternează
periodică, să menţionăm unele cu o memorie parţială. Prima
cazuri mai schematice, pe care le cuprinde totalitatea stărilor de
conştiinţă; a doua cuprinde un
întâlnim în somnambulismul natural sau în
grup restrâns de stări care,
cel provocat. Somnambulii, în
printr-un triaj natural, se separă
general, de îndată ce accesul
de celelalte şi formează în viaţa
trece, nu au nici o amintitre individului o suită de tronsoane
despre ceea ce au spus sau au care se reunesc. Dar ele
făcut, însă fiecare criză nouă păstrează un fond comun
aduce amintirea crizelor constituit din formele cele mai
precedente. Există excepţii la puţin stabile, cele mai puţin
această lege, însă ele sunt rare. S-a conştiente ale memoriei, care
citat adesea, după Macario, intră fără distincţie în cele două
povestea acelei fete care a fost grupuri.
violată în timpul unui acces şi Rezultatul acestei sciziuni a
care nu avea nici o idee despre memoriei este că individul îşi
acest fapt la trezire, dar care în apare lui însuşi - sau cel puţin
accesul următor a dezvăluit celorlalţi, ca având o viaţă
mamei sale cele întâmplate. Dr. dublă. Iluzie naturală, Eul
Mesnet a fost martor la o tentativă constând (sau părând a consta)
de sinucidere continuată cu din posibilitatea de a asocia
multă luciditate în timpul a stărilor prezente stări care sunt
două accese consecutive25.0 tânără recunoscute, adică localizate în
servitoare, timp de trei luni, s-a trecut, potrivit unui mecanism pe
crezut seară de seară episcop, care am încercat să-1 descriem
vorbind şi acţionând ca atare anterior. Există aici doi centri
(Combe), iar Hamilton ne distincţi de asociaţie şi de
vorbeşte despre un sărman ucenic atracţie. Fiecare atrage un grup
care, de îndată ce intra în starea de stări şi nu le influenţează pe
de somnambul, se credea tată celelalte.
de familie, bogat, senator, Este evident că formarea
reluându-şi noapte de noapte celor două memorii, fiecare
povestea, cu voce tare, foarte dintre ele excluzând-o pe
distinct, renegându-şi starea de cealaltă în totalitate sau în
parte, nu poate fi un fapt primitiv, ci
ucenic ori de câte ori era
este simptomul unui proces morbid,
interpelat în această privinţă.
expresia psihică a unei
Este inutil să multiplicăm
tulburări ce rămâne de
exemplele, care se găsesc
determinat. Aceasta ne face,
pretutindeni şi a căror concluzie spre marele nostru regret, să
evidentă este că, alături de tratăm doar în treacăt o mare
memoria normală, se formează problemă: aceea a condiţiilor
în timpul acceselor o memorie personalităţii26.
parţială, temporară şi parazită. Să lăsăm de-o parte ideea
Rezumând caracterele generale ale unui Eu conceput ca o entitate
amneziilor periodice, aşa cum ni se distinctă de stări de conştiinţă,
arată ele în realitate, vom ipoteză inutilă şi contradictorie,
constata în primul rând explicaţie demnă de o
constituirea a două memorii. psihologie în faza copilăriei,
care ia drept simplu ceea ce
84
pare simplu, care inventează în
loc să
85
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

explice. Mă raliez la opinia unor variaţii lente care constituie


psihologi contemporani, care văd starea normală, are variaţii
în persoana conştientă un bruşte sau pur şi simplu rapide,
compus, o rezultantă de stări care modifică personalitatea.
foarte complexe. Toţi alieniştii profesează ideea
Eul, aşa cum îşi apare lui că perioada de incubaţie a
însuşi, constă într-o sumă de maladiilor mentale se exprimă nu
stări de conştiinţă. Există o stare prin tulburări intelectuale, ci prin
principală, în jurul căreia se schimbări de caracter, care nu
grupează stări secundare care reprezintă decât aspectul psihic
tind să i se substiutuie şi care ele al cenesteziei. La fel, vedem
însele sunt înlăturate de alte cum o leziune organică adesea
stări, abia conştiente. Starea ignorată transformă cenestezia,
care deţine primul rol, după o substituie sentimentului obişnuit
luptă mai mult sau mai puţin al existenţei o stare de tristeţe,
lungă, cedează, este înlocuită de angoasă, de anxietate (fără
de alta, în jurul căreia se cauză, declară bolnavul); uneori
constituie o grupare analoagă. o stare de bucurie, de
Mecanismul conştiinţei este plenitudine, de exuberanţă, de
comparabil, fără a metaforiza, fericire deplină, expresie
cu acela al văzului. în cazul înşelătoare a unei grave
văzului există un punct vizual, dezorganizări, al cărei exemplu
singurul care asigură o dintre cele mai frapante se
percepţie clară şi precisă; în întâlneşte în ceea ce numim
jurul acestuia există un câmp euforia muribunzilor27. Toate aceste
vizual, care descreşte în claritate şi în schimbări au o cauză
precizie pe măsură ce se fiziologică, ele reprezentând
îndepărtează de centru şi se răsunetul acestora în conştiinţă;
apropie de circumferinţă. Eul cât despre a susţine că dacă
nostru de fiece clipă, acel prezent aceste variaţii sunt simţite
perpetuu reînnoit, este în mare parte starea normală nu este simţită,
alimentat de memorie, ceea ce ar însemna să susţinem că viaţa
înseamnă că la starea prezentă obişnuită nu este un mod de a
se asociază alte stări care, trăi, deoarece este monotonă.
aruncate şi localizate în trecut, Acel sentiment al vieţii care,
constituie persoana noastră aşa întrucât se repetă perpetuu,
cum îşi apare ea în fiecare rămâne sub pragul conştiinţei,
moment. într-un cuvânt, Eul este baza veritabilă a
poate fi examinat în două personalităţii28. îi este bază
moduri: sau sub forma sa deoarece, întotdeauna prezent,
actuală, caz în care este suma întotdeauna activ, fără o clipă
stărilor de conştiinţă actuale, sau de repaus, el nu cunoaşte nici
în continuitate cu trecutul său, somn şi nici sincopă şi durează
caz în care este format de cât durează viaţa, căreia nu-i
memorie, potrivit unui mecanism descris este decât o formă. El îi
mai sus. serveşte drept suport acelui Eu
S-ar părea, în această conştient pe care îl constituie
viziune, că identitatea Eului se memoria; el este acela care face posibile
bazează în întregime pe asociaţiile şi le menţine.
memorie. Aceasta ar însemna, Unitatea Eului nu este deci aceea a
însă, printr-o reacţie prost unui punct matematic, ci aceea a unei
înţeleasă contra entităţilor, să maşini foarte complicate. Este
nu vedem decât o parte a un consens de acţiuni vitale,
realităţii. Sub acest compus, coordonate în primul rând de
care se face, se desface şi se sistemul nervos, coordonatorul
reface clipă de clipă, există prin excelenţă, apoi de către
ceva care persistă: acea conştiinţă, a cărei formă naturală
conştiinţă obscură care este este unitatea. De fapt, în mod
rezultatul tuturor acţiunilor normal29 stările psihice nu pot
vitale, care constituie percepţia coexista decât într-un foarte mic
propriului nostru corp şi pe care număr, grupate în jurul uneia
o desemnăm printr-un singur principale, care singură
cuvânt: cenestezie. Sentimentul reprezintă conştiinţa în
pe care îl avem despre aceasta este atât de plenitudinea sa.
vag încât este greu să vorbim despre Se presupunem acum că
ea cu precizie. Este un mod de a am putea dintr-odată să ne
fi care, repetându-se perpetuu, nu mai schimbăm corpul, punând în
este simţită decât ca o obiş- locul său un alt corp: schelet,
nuinţă. Dacă însă nu este simţit
87
nici în el însăşi şi nici în acele
86
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

vase, viscere, muşchi, piele, ce 1-a îmbogăţit pe cel nou cu


totul este nou, cu excepţia vestigiile sale, adică cu o parte
sistemului nervos, care rămâne din asociaţiile care îl constituiau,
acelaşi, cu întregul său trecut fie ambele Euri alternează, fără
înregistrat în el30. Fără îndoială că a reuşi să se înlocuiască, fie că
în acest caz afluxul de senzaţii Eul vechi nu mai există decât în
vitale insolite va produce cea memorie, dar nefiind legat de nici o
mai mare dezordine, între cenestezie, îi apare Eului nou ca un
vechea cenestezie gravată în străin34.
sistemul nervos şi cea nouă care Digresiunea de mai sus are
acţionează cu intensitatea a tot drept scop să argumenteze
ceea ce este actual şi nou31, am ceea ce pur şi simplu a fost
avea o contradicţie afirmat. Amnezia periodică nu
inconciliabilă. Această ipoteză este decât un fenomen
se realizează într-o anumită secundar, ea îşi are cauza într-
măsură în cazurile morbide. o tulburare vitală, sentimentul
Tulburări organice obscure, o existenţei, care nu este de fapt
anestezie totală modifică decât sentimentul unităţii
uneori cenestezia în aşa măsură corpului nostru, trecând prin
încât subiectul crede că este două faze care alternează.
făcut din piatră, din unt, din Acesta este faptul primar care
ceară, din lemn, crede a-şi fi determină formarea a doi centri
schimbat sexul sau că este de asociaţie şi, ca urmare, a
mort32. Dincolo de aceste cazuri două memorii.
morbide, să notăm ceea ce se Se mai pun şi alte întrebări,
produce la pubertate: „O dată cărora însă, din păcate, nu le
cu intrarea în funcţiune a unor părţi putem găsi răspunsul:
ale corpului până acum rămase 1)Care este cauza fiziologică
într-un calm complet şi o dată a acestor variaţii rapide şi
cu revoluţia totală produsă în regulate ale cenesteziei? în
organism în această perioadă a această privinţă nu s-au
vieţii, mari mase de senzaţii emis decât
noi, de înclinaţii noi, de idei vagi ipoteze (starea sistemului
sau distincte şi de impulsii noi vascular, acţiuni inhibitorii
trec, într-un interval de timp relativ etc).
scurt, în starea de conştiinţă. Ele 2)Din ce cauză fiecare
penetrează puţin câte puţin formă a cenesteziei se
cercul ideilor vechi şi ajung să leagă de
facă parte integrantă din Eu. anumite forme de asociaţie,
Tocmai prin aceasta Eul devine cu excluderea altora? Nu
cu totul altul, se reînnoieşte, iar cunoaş
sentimentul de sine suferă o tem nimic în această
metamorfoză radicală. Până când privinţă. Putem doar afirma
asimilarea ajunge să fie că, în am
completă, această penetrare şi neziile periodice,
această disociere a Eului primitiv conservarea rămâne intactă,
nu se pot nicidecum realiza fără ceea ce înseam
ca mari mişcări să aibă loc în nă că modificările celulare
conştiinţa noastră şi fără ca ea şi asociaţiile dinamice
să sufere o zguduire subzistă:
tumultuoasă"33. Putem spune că atinsă este doar
ori de câte ori schimbările capacitatea de
cenesteziei, în loc de a fi reviviscenţă. Asociaţiile au
insesizabile sau temporare, sunt două puncte de plecare: o
rapide si permanente, se stare A activează câteva
declanşează un dezacord între grupuri, dar
cele două elemente care este incapabilă să le
constituie personalitatea noastră activeze pe celelalte; o
în stare normală: sentimentul stare B face
corpului nostru şi memoria contrariul; unele grupuri
conştientă. Dacă noua stare intră în ambele complexe
rezistă, ea devine centrul la (cazul
care se ataşează noile sciziunii incomplete).
asociaţii; se formează astfel un Pe scurt, avem două stări
nou complexus, un nou Eu. fiziologice care, prin alternanţa
Antagonismul dintre cei doi centri lor, determină două cenestezii
de atracţie - cel vechi, pe cale de care, la rândul lor, determină
disoluţie, şi cel nou, pe care de două forme de asociaţie şi, în
propăşire - produce, în raport consecinţă, două memorii.
cu circumstanţele, rezultate Pentru a completa
diferite. Fie că vechiul Eu dispare, remarcile noastre, este bine să
după adăugăm câteva cuvinte
despre acea legătură naturală
care se stabileşte, în pofida unor
întreruperi uneori lungi, între perioadele
de aceeaşi natură, în special
între diversele accese de
somnambulism. Acest fapt,
interesant în mai multe
privinţe,
89
THEODULE RIBOT MEMORIA SI PATOLOGIA EI

nu trebuie examinat aici decât din punctul un pachet pe când era beat, s-a
de vedere al întoarcerii periodice şi îmbătat din nou şi şi-a amintit
regulate a aceloraşi amintiri. unde 1-a lăsat.
Oricât de bizar ar părea la Aşa după cum am arătat,
început, el este logic şi amneziile periodice, oricât de bizare
concordă perfect cu concepţia ar fi ele, ne învaţă o mulţime
noastră despre Eu. Căci dacă Eul de lucruri cu privire la natura
nu este în fiecare moment decât Eului, precum şi cu privire la
suma stărilor de conştiinţă natura memoriei. Cu toate
actuale şi a acţiunilor vitale în acestea, o parte dintre aspecte
care conştiinţa îşi are rădăcinile, rămân ascunse; vom reveni la
este limpede că, ori de câte ori ele în paragraful care urmează.
acest complexus fiziologic şi psihic
se va reconstitui, Eul va fi
acelaşi şi aceleaşi asociaţii vor
fi trezite. în fiecare acces se III
produce o stare fiziologică
particulară; simţurile sunt în Amneziile progresive sunt acelea
mare parte închise excitaţiilor care, printr-un travaliu de disoluţie
exterioare; drept urmare, multe lent şi continuu, duc la abolirea
asociaţii nu mai pot fi suscitate. completă a memoriei. Această
Are loc o simplificare a vieţii definiţie este aplicabilă la
mentale, o reducere la o condiţie majoritatea cazurilor. Numai în
aproape mecanică. Este de altfel mod excepţional evoluţia
clar că aceste stări se aseamănă morbidă nu sfârşeşte printr-o
mult între ele din cauza înseşi a extincţie totală. Mersul maladiei
simplităţii lor şi că diferă total este foarte simplu; prea puţin
de starea de veghe. De aceea frapantă, ca orice se produce
este firesc ca aceleaşi condiţii prin acţiuni lente; foarte
să determine aceleaşi efecte, instructivă, arătându-ne modul
ca aceleaşi elemente să în care memoria se
producă aceleaşi combinaţii, ca dezorganizează, şi arătându-ne
aceleaşi asociaţii să aibă loc, cu în acelaşi timp şi cum este
excluderea altora. Ele îşi găsesc organizată.
în starea patologică condiţiile lor Nu avem aici a relata cazuri
de existenţă, care în starea speciale, rare, excepţionale.
normală nu se întâlnesc sau sunt Există un tip morbid aproape
în luptă cu multe altele. constant şi este suficient să-1
în starea de sănătate sau de descriem pe acesta.
veghe, într-adevăr, fenomenele Prima cauză a maladiei
de conştiinţă sunt prea variate, este o leziune a creierului cu
prea numeroase pentru ca evoluţie invadantă (hemoragie
aceeaşi combinaţie să aibă cerebrală, apoplexie, ramo-
şanse de a se produce de mai lisment, paralizie generală, atrofie
multe ori. Lucrul acesta se senilă etc. etc). în perioada
întâmplă, totuşi, în unele cazuri iniţială nu există decât tulburări
bizare, ca urmare a unor cauze parţiale. Bolnavul este victima a
necunoscute. „Un clergyman - spune frecvente uitări care privesc
dr. Reynolds -, în aparenţă întotdeauna fapte recente. Dacă
sănătos, celebra serviciul întrerupe vreo treabă, ea
religios într-o duminică; el a rămâne uitată. Evenimentele de
cântat imnuri, a ţinut predici, a ieri, de alaltăieri, un ordin
pronunţat o rugăciune primit, o hotărâre luată, toate
nepremeditată. în duminica acestea dispar imediat.
următoare a procedat exact în Amnezia parţială este un
acelaşi mod, a cântat aceleaşi simptom banal al paraliziei
imnuri, a rostit aceleaşi predici, generale în faza de debut.
a recitat aceeaşi rugăciune. Azilurile de alienaţi sunt pline de
Coborând din amvon, el nu-şi bolnavi din această categorie
amintea deloc că duminica care, a doua zi după ce au intrat
trecută făcuse exact la fel. aici, afirmă că se găsesc acolo
Lucrul acesta 1-a zguduit şi multă de un an, de cinci sau
vreme s-a temut să nu sufere de
o maladie cerebrală, ceea ce nu 91
s-a întâmplat"35. S-au văzut stări
de beţie producând revenirea
aceleiaşi amintiri, ca în cazul
foarte cunoscut al comisionarului irlandez
care, pierzând
90
THfiODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

de zece ani; ei nu au nici cea mai subliniem cât de şocant este


vagă amintire că şi-au părăsit lucrul acesta pentru simţul
casa şi familia, nu pot arăta în comun. Mai firesc ar fi să credem
ce zi a săptămânii se găsesc şi a priori că faptele cele mai
nici în ce lună. Dar amintirea a recente, cele mai apropiate de
ceea ce au făcut şi învăţat prezent sunt şi cele mai stabile,
înainte de boală rămâne încă cele mai clare; ceea ce se şi
riguroasă şi tenace. Toată lumea întâmplă în starea normală. Dar,
ştie că la bătrâni slăbirea foarte
la începutul demenţei se produce
marcată a memoriei se referă la
fapte recente. o leziune anatomică gravă: un
început de degenerescentă a
La acestea se limitează sau
celulelor nervoase. Aceste elemente pe
aproape că se limitează datele
cale de atrofiere nu mai pot conserva
psihologiei curente. Această
psihologie pare să admită, cel impresiile noi. în termeni mai exacţi,
puţin în mod implicit, că nici o modificare nouă în celule
disoluţia memoriei nu urmează şi nici formarea de asociaţii noi,
nici o lege. Vom dovedi dinamice, nu sunt posibile sau
contrariul. nu sunt cel puţin durabile. Lipsesc
Pentru a descoperi această condiţiile anatomice ale
lege, trebuie să studiem din stabilităţii şi ale reviviscenţei.
punct de vedere psihologic Dacă faptul este total nou, el
evoluţia demenţei36. De îndată ce nu se înscrie în centrii nervoşi
perioada prodromală , despre 37 sau dispare curând de aici41.
care am vorbit, este depăşită, se Dacă nu este decât o repetiţie de
produce o slăbire generală şi experienţe anterioare şi încă vii,
graduală a tuturor facultăţilor, bolnavul aruncă faptul în trecut;
care sfârşeşte prin a reduce circumstanţele concomitente
individul la o viaţă în întregime ale faptului actual se şterg
vegetativă. Medicii au distins, prin repede şi nu mai permit
prisma cauzelor, diverse specii de localizarea. Dar,modificările
demenţă (senilă, paralitică, fixate în elementele nervoase de
epileptică etc). Aceste distincţii ani şi ani şi devenite organice,
sunt pentru noi lipsite de asociaţiile dinamice şi grupurile
interes. Travaliul de disoluţie de asociaţii repetate de sute şi
mentală rămâne în fond acelaşi de mii de ori persistă, având o
oricare ar fi cauzele, iar lucrul mai mare putere de rezistenţă
acesta este singurul care ne contra distrugerii. Astfel se
interesează. în consecinţă, explică acest paradox al memoriei:
problema care se pune este noul moare înaintea vechiului.
următoarea: în această 2) Curând acest fond vechi,
disoluţie, pierderea memoriei din care bolnavul încă mai
urmează ea o ordine? poate trăi, se deteriorează la
Numeroşii alienişti care au rându-i. Achiziţiile intelectuale
lăsat descrieri ale demenţei nu (cunoştinţe ştiinţifice,
s-au oprit la această problemă, artistice,profesionale, limbi
fără importanţă pentru dânşii.
străine etc.) se pierd puţin câte
Mărturia lor va avea o valoare
puţin. Amintirile personale se
cu atât mai mare dacă vom
şterg, coborând spre trecut. Cele din
putea descoperi la ei un răspuns;
iar răspunsul se găseşte la ei. copilărie dispar ultimele. Chiar şi
Dacă cercetăm lucrările celor la o vârstă înaintată, aventurile,
mai mari autorităţi în domeniu cântecele din copilărie revin.
(Griesinger38, Baillarger39, Falret40, Foville Adesea demenţii uită o bună
etc. etc), descoperim că amnezia, parte din limba maternă, doar
după ce s-a limitat mai întâi la unele expresii revin accidental,
fapte recente, se extinde la dar de obicei ei repetă în mod
idei, apoi la sentimente şi la automat cuvintele care le-au
afecte, iar finalmente la acte. rămas (Griesinger, Baillarger).
Avem aici toate datele unei legi. Această disoluţie intelectuală
Pentru a o degaja, este suficient are drept cauză anatomică o
să examinăm rând pe rând atrofie care cotropeşte puţin câte
aceste diverse grupe de fapte. puţin scoarţa creierului, apoi
1) Ţine de observaţia de substanţa albă, producând o
toate zilele faptul că slăbirea degenerescentă grăsoasă şi
memoriei se referă în primul ateromatoasă a celulelor, a
rând la faptele recente, ca să nu tuburilor şi capilarelor
92 substanţei nervoase.
93
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

3)Cei mai buni observatori gradul cel mai de jos. Ea


au remarcat „că facultăţile sfârşeşte prin acea memorie
afective se sting mult mai senzorială, instinctivă, care,
lent decât facultăţile fixată în organism, devenită o
intelectuale". parte a acestuia sau mai
Poate să pară surprinzător că degrabă el însuşi, reprezintă
stări atât de vagi ca organizarea la
sentimentele
sunt mai stabile decât ideile şi 94
stările intelectuale în
general.
Reflecţia arată că
sentimentele sunt ceea ce
avem în noi mai
profund, mai intim şi mai
tenace. Pe când inteligenţa
este
dobândită şi oarecum
exterioară nouă,
sentimentele sunt înnăs
cute42. Examinate în ceea ce
priveşte sursa lor,
independent de
formele rafinate şi
complexe pe care le pot
căpăta, ele sunt
expresia imediată şi
permanentă a organizării
noastre.
Viscerele, muşchii, oasele,
totul, până la elementele
cele mai
infime ale corpului nostru,
îşi au partea lor de
contribuţie la
formarea sentimentelor.
Sentimentele noastre suntem noi
înşine (nos sentiments, c'est
nous-memcs); amnezia sen
timentelor este uitarea de
noi înşine. Este deci logic ca
ea să se
producă într-o perioadă în
care dezorganizarea este
atât de
mare încât personalitatea să
înceapă a se destrăma.
4)Achiziţiile care rezistă până
la capăt sunt acelea care
sunt aproape în întregime
organice: rutina cotidiană,
obiş
nuinţele contractate de
multă vreme. Mulţi se pot
încă scula
din pat, se pot îmbrăca, îşi
iau mesele cu regularitate,
se culcă,
au îndeletniciri manuale,
joacă cărţi şi alte jocuri,
uneori chiar
cu o remarcabilă aptitudine,
în timp ce nu mai au nici
judecată,
nici voinţă, nici atitudini
afectuoase. Această
activitate
automată, care nu
presupune decât un
minimum de memorie
conştientă, aparţine acelei
forme inferioare de memorie
pentru
care sunt suficienţi
ganglionii cerebrali, bulbul
şi măduva.
Distrugerea progresivă a
memoriei urmează deci un mers
logic, o lege. Ea coboară în mod
progresiv de la instabil la stabil.
Distrugerea începe prin amintirile
recente care, slab fixate în
elementele nervoase, rareori
repetate şi, prin urmare,
insuficient asociate cu celelalte,
reprezintă organizarea la
gradul ei cel mai înalt. De la să revină de la sine. Cazurile de
punctul iniţial la punctul final, reeducare dovedesc prea puţin.
mersul amneziei, reglat de în afară de aceasta, rareori
natura lucrurilor, urmează linia amneziile progresive sunt
minimei rezistenţe, adică a urmate de vindecare. în sfârşit,
minimei organizări. Patologia atenţia nefiind niciodată
confirmă astfel pe deplin ceea îndreptată asupra acestui
ce am spus mai sus despre me- aspect, documentele lipsesc.
morie: „Acesta este un proces Medicii, preocupaţi de alte
de organizare în grade variabile simptome, se mulţumesc să
cuprins între două limite noteze că memoria „revine încetul cu
extreme: starea nouă, încetul".
înregistrarea organică". în al său Essai, citat mai sus,
Această lege, pe care o voi Louyer Villermay observă că
numi legea regresiunii sau legea „atunci când memoria se
reversiunii, mi se pare a reieşi din restabileşte ea urmează în
fapte, a se impune ca un adevăr reabilitarea sa o ordine inversă
obiectiv. Cu toate acestea, ca să aceleia care se observă în abo-
risipim toate îndoielile şi ca să lirea sa: faptele, adjectivele,
prevenim orice obiecţie, cred substantivele, numele proprii".
că ar fi bine să verificăm Sunt puţine lucruri de extras din
această lege printr-o această remarcă destul de
contraprobă. confuză. Iată una mai clară: „Nu
Dacă memoria, atunci când de mult, s-a văzut în Rusia un
se desface, urmează mersul astronom celebru care uitase, în ordine,
invariabil pe care l-am arătat, mai întâi evenimentele din ajun, apoi pe
ea trebuie să urmeze un mers acelea ale anului, după care au
invers atunci când se reface: formele urmat evenimentele din ultimii
care dispar ultimele trebuie să ani, şi aşa mai departe, lacuna
apară primele, deoarece sunt sporind mereu, aşa încât la un
cele mai stabile, iar restaurarea moment dat nu-şi mai amintea
trebuie să se facă ascendent. decât de întâmplările din
Este destul de greu să copilărie. S-a crezut că era un om
găsim cazuri probatoare. în pierdut, dar,
primul rând trebuie ca memoria 95
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
pe neaşteptate memoria i-a fiecare cu numele său, ştia că
revenit, iar lacuna s-a astupat este ofiţer, că era în săptămâna
în sens invers, redevenind accesibile mai sa de serviciu etc. L-am ţinut
întâi evenimentele din tinereţe, apoi sub observaţie oră de oră. De
acelea din anii maturităţii, după fiecare dată când reveneam la
care au urmat cele mai recente el credea că mă vede pentru
şi în sfârşit, cele din ajun. Anul prima dată. Nu-şi amintea de
morţii 1-a găsit cu memoria nici una dintre prescripţiile
restaurată în întregime"43. medicale care îi fuseseră
Observaţia care urmează administrare (baie la picioare,
este încă şi mai precisă. Ea a frecţii etc). într un cuvânt, pentru el
fost notată oră cu oră. O nu exista nimic decât acţiunea
transcriu în cea mai mare de moment. /La şase ore după
parte44: accident, pulsul i s-a.accelerat,
„Trebuie să menţionez mai iar bolnavul a început să reţină
întâi câteva detalii insignifiante în răspunsul care ii fusese dat de
sine, dar necesar de cunoscut, atâtea ori: «Aţi căzut de pe
întrucât se leagă de un fenomen cal»./ La opt ore după accident,
deosebit. în ultimele zile ale lui pulsul încă este accelerat,
noiembrie, un ofiţer din regimentul bolnavul amintindu-şi că m-a
meu a suferit la piciorul stâng o văzut o dată. /După două ore şi
rosătură de cizmă. în ziua de 30 jumătate, pulsul este normal.
noiembrie s-a dus laVersailles ca Bolnavul nu mai uită nimic din
să se întâlnească cu fratele său. cele ce i se spun. îşi aminteşte
A cinat în acel oraş şi în seara perfect de rosătură de la picior.
aceleiaşi zile s-a întors la Paris, începe de asemenea să-şi
unde, intrând în apartamentul amintească de drumul făcut la
său, a găsit pe şemineu o Versailles, dar atât de incert încât
scrisoare de la tatăl său. /Acum mărturiseşte că, dacă i s-ar
iată faptul care ne interesează. afirma contrariul, ar fi dispus să-1
în ziua de 1 decembrie ofiţerul creadă. Cu toate acestea,
respectiv era la manej, iar calul revenirea memoriei are loc din
său căzând, 1-a doborât pe ce în ce mai mult, aşa încât
partea dreaptă a corpului, ceea seara este pe deplin convins că
ce i-a cauzat o lovitură la a fost la Versailles. Aici se opreşte
craniu, îndeosebi în zona osului însă progresul reamintirii. Se
parietal drept. Această comoţie culcă fără a-şi putea aminti de ce
a fost urmată de o uşoară a făcut drumul la Versailles, cum
sincopă. Revenindu-şi, a urcat de s-a întors la Paris şi nici că a
iarăşi pe cal «pentru a risipi un primit o scrisoare de la tatăl
rest de ameţeală» şi şi-a său. /în ziua de 2 decembrie,
continuat lecţia de echitaţie după o noapte de somn liniştit,
timp de trei sferturi de oră, cu o îşi aminteşte imediat, rând pe
mare exactitate. Cu toate rând, ceea ce a făcut la
acestea, din când în când îi Versailles, cum s-a întors la
spunea profesorului de Paris şi că a găsit pe şemineu
echitaţie: «Parcă m-am trezit scrisoarea de la tatăl său. Dar
dintr-un vis. Ce mi s-o fi despre ce a făcut, văzut sau auzit
întâmplat?» A fost condus acasă. în ziua de 1 decembrie, înainte
/Locuind în aceeaşi casă cu de căderea de pe cal, nu-şi
bolnavul, am fost imediat aminteşte nici azi, cunoştinţă
chemat. El stătea în picioare, m-a despre cele petrecute neavând decât
recunoscut, m-a salutat ca de din spusele martorilor./ Această
obicei şi mi-a spus: «Parcă m-am pierdere a memoriei a avut loc,
trezit dintr-un vis. Ce mi s-o fi cum spun matematicienii, în raport invers
întâmplat?» Vorbea curgător. cu timpul scurs între acţiuni şi
Răspundea corect la toate căderea de pe cal, iar
întrebările. Nu se plângea decât întoarcerea memoriei a avut loc
de o stare de confuzie în cap./ în într-o ordine determinată, de la
pofida întrebărilor mele, ale mai îndepărtat la mai apropiat."
maestrului de călărie şi ale Această observaţie, făcută
servitorului său, nu-şi amintea fără spirit de sistem, de către un
nici de rosătură de cizmă, nici de om care pare extrem de surprins
drumul făcut la Versailles în ajun, de ceea ce constată, nu este ea
nici de ieşirea la manej din cât se poate de probantă? Ce-i
cursul dimineţii, nici de ordinele drept, nu avem aici de-a face
date înainte de plecarea de decât cu o amnezie temporară
acasă, nici de cădere şi de şi limitată, dar vedem că, fie şi
urmările ei. Recunoştea perfect
pe toată lumea, îl numea pe 97

96
THfiODULE RIBOT MEMORIA Şl PATOLOGIA EI

în aceste limite înguste, legea se suspendarea tuturor formelor de


verifică. Regret că, în pofida memorie, cu excepţia acelora
unui mare număr de cercetări semiorganizate şi organice; în
şi anchete, nu mi-a fost cu putinţă să amneziile totale şi temporare,
pun sub ochii cititorului mai abolire completă, cu excepţia
multe fapte de felul acesta. O formelor organice; într-un caz
atenţie orientată în această (Macnish). abolire completă,
direcţie va descoperi, sper, multe inclusiv formele organice. Vom
altele. vedea. în proximul capital. ca
în definitiv, legea noastră, tulburările p;irţinlca\c memoriei
extrasă din fapte, verificată prin sunt guvernate de aceeaşi lege
contraprobă, poate fi a regresiunii şi că mai ales
considerată drept adevărată grupul cel mai important - amneziile
până la proba contrarie. O limbajului - este guvernat de
putem chiar corobora cu alte această lege.
consideraţii. O dată ce am admis legea
Această lege, oricât de regresiunii, ne-ar rămâne să
generală ar fi ea în raport cu determinăm cum acţionează. Voi
memoria, nu este decât un caz fi succint în această privinţă,
particular al unei legi încă şi mai neavând de propus decât ipoteze.
generale, a unei legi biologice. Este un Ar fi pueril să presupunem
fapt bine cunoscut, în domeniul vieţii, că amintirile se depun în creier
că structurile formate ultimele sub formă de straturi, în
sunt cele dintâi care ordinea vechimii, în felul
degenerează. Este, spune un stratificărilor geologice, şi că
fiziolog, analog cu ceea ce se maladia, coborând de la supra-
petrece în marile crize faţă la straturile profunde,
comerciale. Vechile case de acţionează ca un
comerţ rezistă la furtună, pe experimentator care rezecă
când casele noi, mai puţin bucată cu bucată creierul unui
solide, se prăbuşesc din toate animal. Pentru a explica mersul
părţile. într-un cuvânt, în lumea procesului morbid, se impune
biologică disoluţia se face în să recurgem la ipoteza
ordinea inversă evoluţiei: ca formulată mai sus asupra
merge de la complex la simplu. bazelor fizice ale memoriei. O
Hughlings Jackson a fost cel dintâi care a voi reaminti în câteva cuvinte.
arătat în detaliu ca funcţiile Este cu totul verosimil că
superioare, complexe, speciale, amintirile ocupă acelaşi sediu
voluntare ale sistemului nervos anatomic ca şi impresiile primare
dispar primele, şi că funcţiile si că ele presupun activitatea
inferioare, simple, generale, automate aceloraşi elemente nervoase
dispar ultimele. Am constatat (celule şi fibre). Acestea pot
lucrul acesta în disoluţia ocupa poziţii extrem de diverse,
memoriei: noul piere înaintea de la scoarţa creierului şi până la
vechiului, complexul piere înaintea măduvă. Conservarea şi
simplului. Legea pe care am formulat-o reproducerea depind: 1) de o
nu este deci altceva decât expresia anumită modificare a celulelor;
psihologică a unei legi a vieţii, 2) de formarea de grupări mai
iar patologia ne reliefează, la mult sau mai puţin complexe,
rându-i,în memorie un fapt pe care le-am numit asociaţii
biologic. dinamice. Acestea sunt pentru noi bazele
Cercetarea amneziilor fizice ale memoriei.
periodice a adus lumină în Achiziţiile primitive, acelea
acest domeniu. Arătându-ne care datează din copilărie, sunt
modul în care memoria se cele mai simple: formarea de
desface şi se reface, ea ne mişcări secundare automate,
permite să înţelegem ce este. educaţia simţurilor noastre. Ele
Cercetarea faptelor nc-a depind în principal de bulb şi de
dezvăluit o lege care ne îngăduie centrii inferiori ai creierului: şi
în prezent să ne orientăm în este ştiut că, în această
mijlocul a numeroase varietăţi perioadă a vieţii, scoarţa
morbide şi ea ne va permite mai cerebrală este imperfect
târziu să le cuprindem într-o viziune dezvoltată. Independent de
de ansamblu. simplitatea lor, ele au toate
Fără a încerca să facem un raţiunile posibile de a fi cele mai
rezumat prematur, să stabile. Mai întâi, impresiile sunt
recapitulăm cele constatate mai receptate de elemente virgine.
sus: în primul rând, şi în toate Nutriţia este foarte activă, dar
cazurile, abolirea amintirilor recente; în această
amneziile periodice,
99
98
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

reînnoire moleculară neîncetată Aceste lămuriri sunt


nu serveşte decât fixării de suficiente. Să subliniem, de
impresii; moleculele noi altfel, că această ipoteză asupra
înlocuindu-le exact pe cele cauzei amneziei progresive este
vechi, dispoziţia dobândită a de o importanţă secundară. Fie
elementelor nervoase sfârşeşte că o acceptăm sau nu, aceasta
prin a echivala cu o dispoziţie nu schimbă nimic din valoarea
ereditară. Mai mult, asociaţiile legii noastre.
dinamice, formate între aceste
elemente, ajung în stare de
fuziune completă, datorită unor
IV
repetiţii fără număr. Este deci
inevitabil ca aceste achiziţii
primare să fie mai bine conservate şi Sunt puţine lucruri de spus
mai uşor de reprodus decât despre amneziile congenitale. Voi
oricare alta, ele constituind forma vorbi de ele din grija de a nu omite nimic.
cea mai trainică a memoriei. Aceste amnezii se întâlnesc la
Atâta vreme cât individul idioţi, la imbecili şi, într-un grad
adult rămâne în starea de mai mic, la cretini46. Majoritatea
sănătate, impresiile şi asociaţiile dintre ei suferă de o debilitate
noi, deşi de un ordin mult mai generală a memoriei. Variabilă de
complex decât cele din copilărie, la individ la individ, ea poate
au încă mari şanse de cădea atât de jos la unii încât
stabilitate. Cauzele enumerate să facă imposibilă dobândirea
acţionează mereu, deşi cu mai şi conservarea acelor
puţină forţă. obişnuinţe foarte simple care
Dar dacă, din cauza constituie rutina cotidiană a vieţii.
înaintării în vârsta sau a bolii, Dar dacă deteriorarea
condiţiile se schimbă, dacă generală a memoriei este
acţiunile vitale, mai ales regula, întâlnim în realitate47
nutriţia, diminuează, dacă frecvente excepţii. Printre aceşti
pierderile sunt excesive. în acest caz infirmi, există unii care, într-un
impresiile devin instabile, iar domeniu limitat, au o memorie
asociaţiile sunt fragile. Să luăm extrem de remarcabilă.
un exemplu. Un bărbat se S-a observat, la mulţi idioţi şi
găseşte în acea perioadă de imbecili, că simţurile sunt lezate
amnezie progresivă în care în mod inegal: astfel, auzul
uitarea de fapte recente este poate avea o fineţe şi o precizie
extrem de rapidă. Aude o superioare, pe când celelalte
relatare; vede un peisaj sau un simţuri sunt tocite. Oprirea
spectacol. Evenimentul psihic se dezvoltării nu este uniformă în
reduce, în ultimă analiză, la o toate privinţele. Nu este deci de
sumă de impresii auditive sau mirare ca slăbirea generală a
optice care formează anumite memoriei să coincidă la acelaşi
grupuri foarte complexe. în acea om cu evoluţia şi chiar
relatare inedită sau în acel hipertrofia unei memorii
spectacol nou nu este, de obicei, speciale. Astfel, unii idioţi,
decât un singur lucru nou: gruparea, refractari la orice altă impresie,
asociaţia. Sunetele, formele, au un gust foarte viu pentru
culorile care îi constituie materia muzică şi pot să reţină o
au fost deja trăite şi memorate de melodie auzită o singură dată.
multe ori în cursul vieţii. Dar, ca Alţii (cazul este mai rar) au
urmare a stării morbide a memoria formelor, a culorilor şi
encefalului, acest nou complexus dovedesc o anumită aptitudine
nu izbuteşte să se fixeze: pentru desen. Mai frecvent se
elementele care îl compun fac parte întâlneşte memoria cifrelor, a
din alte asociaţii sau grupuri datelor, a numelor proprii, a
mult mai stabile, formate pe cuvintelor în general. „Un
parcursul perioadei de sănătate imbecil îşi amintea de ziua fiecărei
şi repetate adesea. între noul înmormântări dintr-o parohie,
complexus, care abia tinde a se pe o perioadă de treizeci şi
stabili, şi vechile complexuri45, care cinci de ani. El putea repeta
s-au stabilit temeinic, iupta este foarte cu o
inegală. Există deci toate şansele
posibile pentru ca vechile 101
combinaţii să fie suscitate mai
târziu, chiar în locul celei noi.
100
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞJ PATOLOGIA EI

nedezminţită exactitate numele NOIE


şi vârsta decedaţilor, ca şi ale
1
oamenilor din conducerea ,,/e grand mal". în textul original =
cortegiului funerar. în afară de formă clinică de epilepsie generalizată
convulsivă, manifestată printr-o
acest registru mortuar, el nu
pierdere bruscă a cunoştinţei, urmată
avea nici o idee. nu putea de cădere şi de fenomene motorii
răspunde nici la cea mai simplă tonico-elonice; în faza tonică poate avea
întrebare şi nici măcar nu era loc muşcarea limbii sau a buzelor şi un
capabil să se hrănească". Unii stop respirator care face ca faţa
epilepticului să devină cianoticâ si
idioţi, care nu pot să facă cele crispată: hipersecreţie salivară,
mai elementare calcule48, repetă midriază, absenţa reflexelor oculare: în
fără a se poticni tabla înmulţirii. faza tonică musculatura se relaxează,
Alţii recită pe de rost pagini apar convulsiile generalizate si se
întregi învăţate din auzite şi nu reiau mişcările respiratorii: ultima
fază, comatoasă. poate continua cu
izbutesc să cunoască literele somn profund sau cu o stare
alfabetului. Drobisch49 relatează stuporoasă, la trezire bolnavul
următorul fapt, la care a fost arătându-se dezorienlat şi amnezic.
martor: un băiat în vârstă de (Nota trad.)
paisprezece ani, aproape idiot, se - ..Ic petit mul". în textul original =
formă clinică de epilepsie
chinuia mult să înveţe să generalizată, neconvulsivantă,
citească. Avea totuşi o uşurinţă caracterizată prin suspendarea de
uimitoare în reţinerea ordinii în scurtă durată a cunoştinţei şi
care se succedau cuvintele şi întreruperea activităţii, fără fenomene
postparoxistice relevante, dar cu amnezie
literele. Dacă i se acordau două
privind intervalul de timp al crizei. (Nota trad.)
sau trei minute pentru a ' Modul în care asemenea stări
parcurge o pagină imprimată patologice pot duce la crimă este
într-o limbă pe care nu o pregnant descris de geniul lui FM.
cunoştea sau care trata Dostoevski, stăpân ca nimeni altul pe
acea ..bâtă cu două capete" care este
chestiuni care îi erau cu totul psihologia; „Acuzarea vrea să ştie în
străine, el era capabil să care moment anume a săvârşit
silabisească din memorie Smerdeakov crima. Dar este foarte
cuvintele acestora, absolut ca în uşor să precizăm acest moment.
cazul în care cartea ar fi rămas Bolnavul putea să se dezmeticească, să
se trezească din somnul lui adânc
deschisă sub ochii lui5(). Existenţa (fiindcă nu era decât adormit; accesele de
acestor memorii parţiale este un epilepsie sunt urmate totdeauna de un
fapt atât de comun. încât s-a somn greu) chiar în clipa când bătrânul
ţinut seama de ea în educarea Grigori îl apucase de picior pe inculpat,
idioţilor şi imbecililor51. urlând cât îl ţinea gura: «L-ai omorât
pe taică-tu!». Nu e de mirare că
Mai este de notat faptul că strigătul acela neobişnuit, ce izbucnise
unii idioţi atinşi de manie sau de fără veste în toiul beznei şi al liniştii
vreo altă maladie acută nocturne, să fi tulburat somnul Iui
dovedesc o memorie Smerdeakov. care poate în momentul
acela nu mai dormea atât de adânc, ba
temporară. Astfel, „un idiot
poate chiar era pe cale să se trezească.
contaminat de turbare a povestit un fapt Sculându-sc din pat, feciorul porneşte
destul de complicat la care fusese aproape în neştire, fără să-şi dea
martor cu mult timp înainte şi seama ce face. în direcţia de unde
care părea sa nu fi făcut atunci venise ţipătul, să vadă despre ce e
vorba. E încă năuc. amorţit de boală,
nici o impresie asupra lui"52. raţiunea lui e somnolentă, dar, de bine,
în amneziile congenitale, de rău. iese în grădină, se apropie de
instructive sunt excepţiile. ferestrele luminate şi află nenorocirea
Legea pomenită nu face decât să întâmplată din gura boierului, care,
confirme acest adevăr banal: bineînţeles, se bucură văzându-l. într-o
clipă se dezmeticeşte. înspăimântat,
memoria depinde de constituţia boierul începe să-i povestească totul
creierului, care, la idioţi şi im- de-a fir-a-păr. Şi în mintea lui
becili, este anormală. Dar detracată, bolnavă, încolţeşte şi se
formarea acestor memorii înfiripă treptat un gând cumplit, dar
limitate, parţiale, ajută la ispititor, de o logică implacabilă: să-şi
ucidă stăpânul, să pună mâna pe cele
înţelegerea anumitor tulburări trei mii de ruble şi pe urmă să arunce
despre care încă nu am vorbit. vina pe tânărul conaş. Cine ar putea fi
înclin să cred că cercetarea suspectat dacă nu el. pe cine altul ar
metodică a ceea ce se produce putea să cadă păcatul dacă nu pe
băiatul cel mare al boierului, din moment
la idioţi ar permite să se
de există atâtea dovezi c-a pătruns în
determine condiţiile anatomice grădină? Lăcomia năprasnică de bani,
şi fiziologice ale memoriei. Vom rapacitatea brusc aţâţată şi în acelaşi
reveni asupra acestor aspecte timp
în capitolul următor. 103
102
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
conştiinţa că va scăpa nepedepsit îi de aceea fundamentală, cu efecte de
tăie răsuflarea. O, e un fenomen destul mare anvergură în plan psihosomatic.
de frecvent, sunt foarte dese cazurile (Nota trad.)
16
când asemenea imbolduri irezistibile Brain, aprilie 1879, pp. 1 şi urm.
17
se nasc spontan, din senin, punând în limba engleză, în textul original
deplină stăpânire pe sufletul unor = preot, faţă bisericească. (Nota
ucigaşi care cu un moment înainte nici nu se trad.).
18
gândeau măcar să ucidă!" (Fraţii Forbes Winslow, op.cit.,pp. 317-318.
19
Karamozov, trad. de Ovid Constantinescu Dunn, în The Lancet, 1845, nov. 16-19,
şi Izabela Dumbravă, aparatul critic de apud Carpenter, op. cit,
Ion Ianoşi, Editura Univers, Bucureşti, pp.460şi urm.
20
1982, voi. II,pp. 574-575). (Nota trad.) Trebuie totuşi să menţionez un
4
Faptele citate sunt luate în cea mai fapt relatat de Brown Slquard,
mare parte din memoriul lui conform căruia un bolnav, în urma unui
Hughlings Jackson, publicat în West Riding atac de apoplexie, şi-ar fi pierdut
Asylum Reports, tradus în memoria a cinci ani de viaţă. Aceşti cinci
Revue scientifique din 19 februarie 1876, şi ani, care cuprindeau perioada
din lucrarea lui Falrets asupra căsătoriei sale, sfârşeau exact cu şase
stării mentale a epilepticilor, din luni înainte de data atacului de
Archives de medecine, decembrie 1860, apoplexie.
21
aprilie şi octombrie 1861. Macnish, în Taine, De l'intelligence, voi.
5
A se vedea şi Morel, Trăite I, p. 165, şi în Combe,
des maladies mentales, p. 695. System of Phrenology,p. 173.
6 22
Trousseau, Lecons cliniques, voi. II, Revue scientifique, 22 decembrie
p. 114. Falret, op. cit. 1877. Se spune, de exemplu, că
7
Magnan, Clinique de Sainte-Anne, 3 bolnavul,în unul din accesele sale, „poate
martie 1879. vorbi cu inteligenţă şi vioiciune,
8
„O caracteristică foarte fără a-şi fi recăpătat totuşi memoria" (??).
23
importantă a maniei epileptice - spune Memoria din „starea secundă"
Falret, op.cit. - este asemănarea poate fi deci considerată ..com
absolută a tuturor acceselor la pletă", de vreme ce ea include şi faptele
acelaşi memorate în starea de somnabulism
bolnav, nu numai în ansamblu, ci şi (sau de hipnoză). S-ar spune, astfel, că în
în fiecare detaliu... Acelaşi bolnav „starea secundă" nu mai există nici
exprimă aceleaşi idei, proferă aceleaşi un fel de memorie inconştientă. (Nota trad.)
24
cuvinte, se dedă la aceleaşi acte. Pentru detalii a se vedea Azam, Revue
Există o surprinzătoare uniformitate în scientifique, 1876,20 mai,
toate accesele". 16septembrie; 1877, lOnoiembrie;
9
Lettre de Charles Villiers a G.Cu vier 1879,8martie;şiDufay,ibid., 15iulie
(Paris, Lenormant, 1802), 1876.
25
ciitată în Louyer Villermay, Essais sur Archives medicales de medecine, 1860,
Ies maladies de la m6moire, voi. XV,p. 147.
26
pp. 76-77. Această mică lucrare a lui L. Problema va fi tratată de Theodule
Villermay, din care, de altfel, nu Ribot în cartea sa Les maladies
prea avem ce extrage, a apărut în de la per-ionnalite, 1885 (versiunea românească
Memoires de la Societe de medecine de este intitulată Patologia
Paris, 1817, voi. I. personalităţii, traducere, avanprefaţă şi
10
Laycock, On certains disorders and note de dr. Leonard Gavriliu,
defects ofmemory, p. 12. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1886). (Nota
11
Op.ci'r.,p.450. trad.)
12 27
Vom găsi alte cazuri de felul ,X)n dira - scrie Andre Comte-Sponviile -
acesta în Dictionnaire encyclopedique que si tout est matiere,
des scienccs medicalcs. art. AMNESIE, par le bonheur est un e'tat du corps, qui ne prouve rien.
J.Falret, p. 728. Această Certes, mais ii n 'a pas
paralizie a memoriei datorată unei non plus besoin de preuves, et rien n'interdit
comoţn nu este o raritate. Un caz de penser qu'un corps
recent philosophant y parvienne plus facilement
a fost comunicat de dr. Motet la qu'un autre. L'experience
Societatea de medicină din Paris şi a dat enseigne assez qu 'ii y a un bonheur de la pensee, et
loc ce bonheur. quand bien
unei interesante dezbateri asupra amneziei meme ii serait illusoire. vaudrait encore, comme
temporare. A se vedea/'Lfaion bonheur, la peine d'etre
medicale, iSmme 1879 ve'cu. Cest Iu sagesse de Montaigne, contre quoi le
13
Bram, a Journal ofNeumlogy, scepticisme ne peut rien:
octombrie 1879,pp. 317 şi urm. «Chacun est bien ou mal selon qu'il s'en trouve.
14
Aplicare realmente adecvată a Non de quoi on le croit
maieutica lui Socrate, în cazul în mais qu 'ii le croit de soi este content. Et en cela
speţă „reminiscenţele"' fiind reale şi nu seul la creance se donne
imaginar-dogmatice. (Nota trad.)
15
Se poate spune că există un 105
„creier muzical", pe care toate carac
teristicile definitorii îl indică drept un
paleocortex, o structură arhaică,
hiperrezistentă. muzica afirmându-se
ca o artă de un primitivism absolut şi
104
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA El
essence et verite» \Essais, I. 14, p. 67 de 37
Prin prodrom se înţelege un
l'edition Villey]. Sijeme croia heureuxje le simptom care se manifestă ca un fel de
suiş, ct c 'est ce qui s appelle itre semnal de alarmă al unei iminente
heureux. /Le scepticisme nepeut rien, ici, stări patologice: greaţa, febra,
contre la vie. ni la philosophie contre la sagesse. mâncărimile. de exemplu, sunt semne
Qu 'ii n 'y ait que des apparences - et quand bien prodromale ale hepatitei virale. (Nota trad.)
meme elles ne scraient apparences de rien -, qu 3S
Wilhelm Griesinger (1818-
'est que cela retire aux apparences ? Qu' aucune 1868). psihiatru elveţian, cel dintâi
pensee ne soit certaine, qu 'est-ce que cela retire a titular al clinicii psihiatrice Burgholzli din
la pensee? Que tout bonheur soit du corps, qu Ziirich, iniţiator al expertizei mcdico-
'est-ce que cela retire au bonheur. /II se peut, legalc a
certes, que rien n 'existe et que tout ne soit qu criminalilor. ret (1824-1902). psihiatru francez, autor al unui Etude
'illusion; mais, meme dans ce casje n 'aurais pas (Nota trad.). naladies mentalcs et nerveures, care în 1877 a descris
paye mon bonheur trop cher./ Courage, mon 3
are 1-a numit ..nebunie în doi". (Nota trad.) 11 arger
cerveau, courage et confiance: ton bonheur est M (1809-1891), psihiatru francez, fondator al revistei
plus certain que toi!" (în L 'Âme et le corps. u
Philosophie et psychiatrie, sous la direction de l
Michel-Pierre Haroche, Pion, Paris, 1990, pp. e
138-139). (Nota trad.) s
28
„Unitatea Eului - va arăta F
Theodule Ribot în Les maladies de la ;
personnalite - nu este deci aceea a
entităţii unice a spiritualiştilor care se c
împrăştie în fenomene multiple, ci l
coordonarea unui anumit număr de i
stări fără încetare renăscânde şi care au n
ca singur punct de sprijin sentimentul i
vag al corpului nostru. Această unitate q
nu se realizează de sus în jos^ ci de jos u
în sus; ea nu este un punct iniţial, ci un c
punct terminal" (Patologia personalităţii, cd.
cit., p. 136). (Nota trad.). s
2y
„dans la naturc", în textul original. (Nota u
trad.) r
311
în realitate, sistemul nervos nu poate fi
nicidecum separat de corp, fiind prin excelenţă l
parte integrantă a corpului. (Nota trad.) a
31
Chiar dacă, printr-un experiment
pui imaginar, utopic, îi dăm unui sistem d
nervos alt corp, nu poate rezulta de aici o e
a/făcenestezie. (Nota trad.) l
12
Faptul (..psihic") că un individ fşi i
imaginează că are un corp de r
lemn etc. nu înseamnă că îl şi are în u
realitate, „cenestezia" sa patologică l
având cauze do ordin psihobiofizic de cea mai mare
complexitate, imposibil i
de transpus în „paradigme "... exhaust ive. (Nota n
trad.) d
13
Griesinger, Trăite des maladies u
mentalcs, p. 55 şi urm. întreg acest s
pasaj este excelent ca analiză. ,
34
în felul acesta explic eu un caz relatat de
Leuret (Fragmentspsych. p
sur la folie, p. 277), adesea citat. O alienată e
4u
care nu se desemna decât prin JulesBa
expresia „persoana mea" îşi amintea cu Annales mcdico-psychologiqucs. A descris,
foarte mare exactitate viaţa sa de sub denumirea de „nebunie
până la începutul nebuniei, dar raporta circulară", psihoza maniaco-
acea perioadă la o altă persoană. Din depresivă. Importante investigaţii
vechiul Eu nu persistase decât memoria. privind responsabilitatea celor suferinzi de
Ar fi multe de spus asupra acestor maladii psihice. (Nota trad.)
41
tulburări ale personalităţii, dar ar fi sa într-un caz de demenţă senilă,
ieşim din subiectul nostru. un bolnav nu şi-a recunoscut
35
R eynolds , ap ud Ca rp ent er, op .cit ., p. 444 . medicul timp de paisprezece luni, deşi
3(1
Luăm aici termenul demenţăîn acesta îl vizita zilnic (Feldmann,
sens medical şi nu ca sinonim al Archiv fur Psychiatrie, 1864).
nebuniei în general. 42
înnăscute sunt afectele (frica,
106 furia etc), dar şi ele au multiple
componente dobândite (frica de injecţii, frica
de lup etc). Inteligenţa are si
ea atât componente native cât şi
dobândite,constituind o trăsătură
complexă
a personalităţii (a se vedea Leonard
Gavriliu, „Inteligenţa-trăsătură a
personalităţii", în Convorbiri literare, Anul II,
serie nouă, nr. 2, februarie
1971,pp. 71-78). (Nota trad.)
43
Taine, Del'intelligence, voi. I, cartea II,
cap. II.
44
„Observation sur un cas de perte de
memo ire", de M. Koempfen,
în Memoires de 1'Academie de medecine, 1835,
vo i. IV, p. 489. Datorez
indicarea acestei curioase observaţii
domnului dr. Riti, medic la azilul din
Charenton.
45
C o m p l e x u ri ş i n u c o m p l e x e ,
p e n t r u a l e d i f e re n ţ i a d e b i n e
cunoscutele structuri psihice inconştiente
(complexul lui Oedip, complexul
castrării, complexul de inferioritate etc). (Nota
trad.)
46
Termenii de mai sus desemnează
grade bine definite de deficienţă
mentală. Categoriile de deficienţi
mentali descrise azi sunt, în general, se mişca şi fără a manipula vreun
următoarele: 1) idioţii, a căror vârstă obiect: o astfel de existenţă ..umană"
mentală rămâne pentru totdeauna infe vegetativă descrie Nicolae Breban în romanul
rioară aceleia a unui copil normal de 3 ani: Animale bolnave: la vârsta
unii idioţi sunt cu totul incapabili biologică de 30 de ani acest idiot avea
de reflexe condiţionate, ducând o viaţă înfăţişarea şi comportamentul unui
asemănătoare cu a plantelor, fără a
107
THfiODULE RIBOT
bebeluş aflat la vârsta gânguritului; 2) imbecilii, deficienţi C API TO LU L I II
mintali care nu depăşesc niciodată nivelul mental al unui
copil de 7 ani; 3) debilii mintali, deficienţi care, oricare ar fi
vârsta lor cronologică, nu depăşesc nivelul mental al unor
AMNEZIILE PARŢIALE
copii normali în vârstă de 10 ani; 4) proştii, indivizi al căror
grad de deficit al inteligenţei nu atinge propriu-zis
anormalitatea, dar nici nu se menţine în cadrul
comportamentului inteligent (a se vedea Leonard Gavriliu,
Introducere în psihologia educaţiei, vo l.I, curs litografiat,
Institutul Pedagogic de 3 ani Suceava, 1969, pp. 117-119). în ceea ce
priveşte cretinismul, acesta este o boală de natură endocrină
care se caracterizează prin arieraţie mentală, apatie,
comportament abulic etc, ca urmare a insuficienţei tiroidiene
(mixedem). (Nota trad.)
47
„dans la pratique", în textul original. (Nota trad.)
48
Calculatoarele electronice, în pofida performanţelor lor Studiul amneziilor parţiale presupune,
uluitoare înainte de toate, câteva remarci asupra varietăţilor
(strict specializate!), rezultat al unor uriaşe investiţii de memoriei. Fără aceste remarci preliminare,
inteligenţă naturală, faptele pe care le vom prezenta vor părea
vie, nu ies, în fond, din sfera idiotismului. (Nota trad.)
49 inexplicabile şi chiar întrucâtva miraculoase. Ca
M.W. Drobisch, psiholog şi logician german, din a
cărui Neue un om să-şi piardă doar memoria cuvintelor, ca
Darstellung der Logik (3. Auflage, Leipzig, 1863) se va „inspira" copios el să uite o singură limbă şi să le păstreze pe
Ti tu Maiorescu. (Nota trad.). celelalte, sau ca o limbă de mult uitată să-i revină
50
Drobisch, Empirische Psychologie, p.95. Winslow, op.cit., p. 561. brusc, să fie privat de memoria muzicală şi numai
Falret, art. AMNESIE, în Dictionn encyclop des scieences m6d. Dr. Herzen de ea, iată fenomene atât de bizare la o primă
mi-a comunicat cazul unui rus din Arhanghelsk, actualmente examinare, fenomene care, dacă nu ar fi fost
în vârstă de constatate de cei mai scrupuloşi observatori, am
27 ani, atins de imbecilitate ca urmare a unor excese. El n-a
păstrat din fi tentaţi să le considerăm de domeniul
strălucitele sale capacităţi din adolescenţă decât o memorie fabulaţiei. Dar dacă, dimpotrivă, neam făcut o
excepţională, idee exactă despre ceea ce trebuie să
putând să facă instantaneu operaţiile cele mai dificile de înţelegem prin memorie, atunci întregul miracol
aritmetică şi se risipeşte, iar faptele, departe de a ne
algebră şi să repete cuvânt cu cuvânt lungi poeme, după ce surprinde, apar drept consecinţa naturală,
le-a citit o
logică, a unei influenţe morbide.
singură dată. [Comportament de computer şi de bandă
magnetică.] Folosirea termenului memorie ca termen
(Paranteza trad.) general este de o exactitate ireproşabilă. El
51
A se vedea, pe această temă, lucrarea lui Ireland, On desemnează o proprietate comună a tuturor
Idiocy and fiinţelor care simt şi gândesc: posibilitatea de a
Imbecility, Londra, 1877. conserva impresiile şi de a le reproduce. Dar istoria
52
Griesinger, op.cit., p. 431.
psihologiei ne arată că suntem prea mult înclinaţi
să uităm că acest termen general, ca oricare altul, nu
are realitate decât în cazurile particulare, că memoria
se descompune în mai multe memorii, întocmai cum
viaţa unui organism se descompune în viaţa
109

108
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
ET

organelor, a ţesuturilor, a aceste inegalităţi ale memoriei


elementelor anatomice care îl sunt fapte bine stabilite. Să
compun. „Vechea eroare, încă vedem cum se explică ele,
admisă, care constă în a trata pentru a vedea apoi ce explică.
memoria ca pe o facultate sau Ce presupun aceste
ca pe o funcţie independentă, memorii parţiale? Presupun
care ar avea un organ sau un sediu dezvoltarea particulară a unui
distinct, provine, spune un psiholog anumit simţ, cu structurile
contemporan, de la incurabila anatomice dependente.
tendinţă de a personifica o Pentru a fi mai clar, să luăm
abstracţie. în loc de a recunoaşte un ca/ particular: o memorie
că este o expresie abreviativă vizuală bună. Ea arc drept
pentru a desemna ceea ce este condiţie o bună structură a
comun tuturor faptelor concrete ochiului, a nervului optic şi a
privind amintirea sau sumei părţilor cncefalului, care concură
acestor fapte, mulţi autori îi la actul văzului, adică (după
presupun o existenţă noţiunile anatomice în general
independentă"1. admise) ale anumitor porţiuni
în timp ce experienţa de ale protuberantei, ale pedunculilor
toate zilele a notat de multă cerebrali, ale stratului optic, ale
vreme inegalitatea naturală a emisferelor cerebrale. Aceste
diverselor forme de memorie la acelaşi structuri, superioare ipotetic
om, psihologii nu s-au mediei, sunt perfect adaptate să
preocupat de faptul acesta sau recapteze impresii şi să Ic
l-au negat în mod subiectiv-. transmită. Drept urmare,
Dugald Stewart afirmă cu modificările pe care le suferă
seriozitate că „acele deosebiri elementele nervoase, ca şi
care ne frapează trebuie asociaţiile dinamice care se
imputate în mare parte formează între ele (acestea
deosebirilor de obişnuinţă în sunt, cum am repetat-o de mai
folosirea atenţiei sau alegerii pe multe ori, bazele memoriei),
care o face spiritul între trebuie să fie mai stabile, mai
evenimentele sau obiectele ce clare, mai uşor de activat decât
se oferă curiozităţii"3. Gali4, cel într-un alt creier, într-un cuvânt,
dintâi, ridi-cându-se împotriva a spune că un organ de văz are
acestei tendinţe, a atribuit o bună constituţie anatomică şi
fiecărei facultăţi propria sa fiziologică, este a spune că el
memorie şi a negat existenţa prezintă condiţiile unei bune
memoriei ca facultate independenta5. memorii vizuale8.
Psihologia contemporană, Putem merge mai departe
mai preocupată decât cea şi să subliniem că expresia „o
veche de a nu omite nimic, mai bună memorie vizuală" este şi
preocupată de excepţiile care ea prea largă. Oare observaţia
instruiesc. a relevat un număr cotidiană nu ne arată că un
considerabil de fapte care nu lasă individ îşi aminteşte mai bine
nici o îndoială asupra formele, iar un altul culorile?
inegalităţii naturale a memoriilor la Este verosimil să spunem că
acelaşi individ. Taine a dat în prima memorie depinde mai ales
această privinţă numeroase şi de sensibilitatea musculară a
excelente exemple. Avem în vedere ochiului, iar cea de a doua de
pictori ca Horace Vernet şi Gustave retină şi de aparatele nervoase
Dore, care pot să facă un adiacente.
portret din memorie; jucători de Aceste remarci sunt aplicabile la
şah care joacă mental una sau auz. miros, gust şi la acele
mai multe partide; mici forme diverse de sensibilitate
calculatori prodigioşi, ca Zerah pe care le cuprindem în
Collburn, care „îşi văd calculele termenul general de pipăit, într-
în faţa ochilor"6; bărbatul citat de un cuvânt, la toate percepţiile
Lewes, care, „după ce a parcurs simţurilor.
o stradă lungă de o jumătate de Dacă reflectăm la relaţiile
milă, putea enumera toate intime care există între
prăvăliile şi po/iţia lor relativă"; sentimente, emoţii,între
Mozart, care a notat Miserere după sensibilitate în general şi
două audiţii în Capela sixtină. constituţia fizică a fiecărui om,
Pentru mai multe detalii trimit la dacă ţinem seama în ce măsură
tratate speciale7, neavând a trata aici aceste stări fizice depind de
această problemă. îmi este de organele vieţii animale, vom
ajuns ca cititorul să reţină că înţelege că aceste
110 111
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA El

organe joacă în unele privinţe în psihologie, ca şi în toate


acelaşi rol pentru sentimente ca ştiinţele bazate pe fapte, expe-
organele de simţ pentru rienţa este aceea care decide în
percepţii. Drept urmare a ultimă instanţă. Să subliniem,
deosebirilor de constituţie, totuşi, că independenţa relativă a
impresiile transmise pot fi slabe, diverselor forme de memorie s-ar
intense, stabile, fugitive: tot atâtea fi putut stabili doar prin
condiţii care modifică memoria raţionament. Este, de fapt, un
sentimentelor. Preponderenţa corolar al următoarelor două
unui sistem de organe (acelea propoziţii generale: 1) Orice
ale reproducerii, de exemplu) amintire îşi are sediul în unele
creează o superioritate pentru un părţi determinate ale ence-
grup de amintiri. falului; 2) Encefalul şi emisferele
Rămân stările psihice de un creierului ca atare „constau
ordin superior: ideile abstracte, dintr-un anumit număr de organe
sentimentele complexe Ele nu pot fi total diferenţiate, dintre care
fiecare posedă o funcţie
ataşate nemijlocit nici unui
proprie, cu toate că rămâne în
organ; sediul producerii şi
conexiunea cea mai strânsă cu
reproducerii lor nu a putut fi
celelalte". Ultima propoziţie
localizat până în prezent în mod este în prezent admisă de
precis. Dar dat fiind faptul că ele majoritatea autorilor care
rezultă fără nici o îndoială dintr- studiază sistemul nervos.
o asociaţie sau dintr-o disociaţie Nu ezit să insist asupra
de stări primitive, nu avem nici acestui aspect. în fiziologie, ce-i
un motiv să presupunem că, în drept, distingerea de memorii
ceea ce le priveşte, lucrurile se parţiale este un adevăr curent10;
petrec în mod diferit. în psihologie, însă, metoda
Toate cele de mai sus le „facultăţilor" a reuşit în aşa
putem rezuma după cum ur- măsură să facă să se admită
mează: la acelaşi om, o memoria ca o unitate încât
dezvoltare inegală a diverselor existenţa unor memorii parţiale a
simţuri şi a diverselor organe fost complet uitată sau
produce modificări inegale în considerată drept o anomalie.
părţile corespunzătoare ale Cititorul trebuie readus la realitate,
sistemului nervos, ca urmare a amintindu-i-se că nu există, în
unor condiţii inegale ale ultimă analiză, decât memorii
amintirii, ca urmare a unor speciale sau, cum spun unii autori,
memorii variate. Este chiar locale. Acceptăm cu dragă inimă
verosimil ca inegalitatea această ultimă denumire, cu
memoriilor, la acelaşi om, să fie condiţia de a nu uita că avem
regula, nu excepţia. întrucât nu aici de-a face cu o localizare
dispunem de procedee exacte de a le diseminată, potrivit ipotezei
doza separat şi de a le compara asociaţiilor dinamice, la care ne-am
între ele, nu considerăm cele de referit atât de adesea. Memoria a fost
mai sus decât ca pe o adesea comparată cu un
conjunctură, fără a putea totuşi magazin în care toate
renunţa la a crede că nu s-au cunoştinţele noastre ar fi
păstrate în rafturi. Dacă vrem să
constatat toate cazurile de
păstrăm această metaforă, ar
inegalitate, ci pur şi simplu
trebui să o prezentăm sub o
acelea care denotă o mare
formă mai activă: să comparăm,
disproporţie. Antagonismul care de exemplu, fiecare memorie
există între diversele forme de particulară cu o echipă de
memorie ne-ar oferi încă o slujbaşi11 însărcinaţi cu un serviciu
probă indirectă: este un aspect special, exclusiv. Una dintre
asupra căruia ar rămâne de aceste echipe poate fi
făcut cercetări interesante, dar suprimată fără ca restul
el iese din raza temei noastre9. în serviciului să sufere într-un mod
sfârşit, nu putem contesta şocant. Este ceea ce se întâmplă
influenţa educaţiei. Este clar că în tulburările parţiale ale
multe lucruri trebuie puse pe memoriei.
seama ei; dar educaţia nu se
aplică decât la darurile deja După aceste remarci
reliefate de natură şi, de altfel, în preliminare, să intrăm în
unele cazuri, este cert că ea nu a patologie. Dacă, în starea
putut juca nici un rol. normală, diversele forme de
memorie au o independenţă
112 relativă, este firesc ca în starea
morbidă o formă
113
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

să dispară, pe când celelalte vorbesc cu inspectorul german


rămân intacte. Este un fapt care care mă însoţea. Toate cu-
acum trebuie să ne pară simplu, vintele, toate frazele în limba
necerând nici o explicaţie, germană îmi ieşiseră din
deoarece rezultă din însăşi memorie şi nu le-am regăsit
natura memoriei. Este adevărat decât după ce am îmbucat ceva,
că multe tulburări parţiale nu se am băut ceva vin şi m-am
restrâng la un singur grup de odihnit cât de cât".
amintiri. Nu ne va mira deloc Acest caz, cel mai cunoscut, este
lucrul acesta,dacă ne gândim la departe de a fi unicul. Dr.Beattie
solidaritatea profundă a tuturor relatează că unul dintre
părţilor creierului, a funcţiilor prietenii săi, fiind lovit la cap, a
acestora şi a stărilor psihice care uitat toată greaca pe care o
sunt legate de ele. Vom identifica, cunoştea, în rest memoria sa
totuşi, un anumit număr de părând să nu sufere deloc.
cazuri în care amnezia este cu Pierderea limbilor dobândite
totul limitată. prin studiu a fost adesea notată
Un studiu complet al ca rezultat al diverselor febre.
amneziilor parţiale ar consta în a „La fel în cazul muzicii. Un
lua una după alta diversele copil, după ce s-a lovit puternic
manifestări ale activităţii la cap, a rămas inconştient
psihice şi a arăta, cu exemple, vreme de trei zile. Re-venindu-
că fiecare grup de amintiri poate şi, el nu-şi mai amintea nimic în
să dispară, în mod temporar sau legătură cu muzica. Nimic altceva
pentru totdeauna. Suntem departe de a nu uitase"13. Există şi cazuri mai
aduce la îndeplinire acest plan. complicate. Un bolnav, care
Nu putem nici măcar să uitase complet valoarea notelor
spunem dacă unele forme nu muzicale, putea în schimb să
sunt pentru totdeauna lezate cânte o arie după ce o asculta.
parţial şi că nu dispar decât în Un altul putea să scrie notele pe
cazurile de disoluţie totală a portativ, putea chiar să compună
memoriei. Trebuie să ne şi să recunoască o melodie
resemnăm să aşteptăm apariţia auzită, dar era incapabil să cânte
de documente p-atologice mai după note14. Aceste fapte, care
ample şi mai probante. ne arată complexitatea
La drept vorbind, nu există operaţiilor noastre mentale, în
decât o formă de amnezie aparenţă cele mai simple, vor fi
parţială pe care s-o putem studiate mai departe15.
studia în profunzime: aceea a în anumite cazuri, vedem
semnelor (semne vorbite şi scrise, dispărând pentru moment amintirile cel
interjecţii, gesturi). Această mai bine organizate, cele mai stabile, în
amnezie este bogată în fapte timp ce altele, care prezintă
de tot felul, explicându-se prin acelaşi caracter, rămân intacte.
legea pe care am formulat-o mai sus. Astfel, Abercrombie relatează că
Rezervând-o pentru un studiu aparte, un chirurg trântit la pământ de
vom rezuma acum ceea ce se calul său şi rănit la cap a dat, de
cunoaşte despre amneziile îndată ce i-a revenit cunoştinţa,
parţiale. instrucţiunile cele mai minuţioase
„Câteva persoane - spune asupra modului de a fi tratat. Pe
Calmeil12 - şi-au pierdut de altă parte, însă, el nu-şi mai
facultatea de a reproduce amintea că are soţie şi copii, iar
anumite tonuri sau anumite această uitare a persistat timp
culori şi au fost obligate să de trei zile16. Trebuie, oare, să ne
renunţe la muzică sau la explicăm acest fapt prin
pictură". Alte persoane îşi pierd automatismul mental? Chirurgul,
doar memoria numerelor, a chiar pe jumătate inconştient17,
figurilor, a unei limbi străine, a îşi regăseşte cunoştinţele
numelor proprii, a existenţei profesionale.
rudelor lor cele mai apropiate. Unii bolnavi îşi pierd complet
Să dăm câteva exemple în memoria numelor proprii,
această privinţă: uitându-şi până şi propriul
A fost adesea citat cazul lui nume. Vom vedea mai departe,
Holland, relatat de el însuşi în a studiind amnezia semnelor în
sa Mental Pathology (p. 160): „Am evoluţia sa completă - ceea ce
coborât în aceeaşi zi în două putem observa la bătrâni -, că
mine adânci din Harz. în cea de a numele proprii sunt acelea care
doua mină eram atât de epuizat
115
de oboseală şi de foame încât mi-
a fost imposibil să
114
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

se uită mai repede. în cazurile L-am întâlnit într-o zi la unul


care urmează, această uitare dintre prietenii noştri cei mai
este simptomul unui ramolisment vechi, care locuieşte de obicei la
cerebral. Londra, dar care se afla atunci la
Un bărbat, neputându-şi Brighton. Nu m-a recunoscut nici
aminti numele unui prieten, se
în casă, şi cu atât mai puţin în
vede obligat să-şi conducă
afara casei... Memoria sa s-a
interlocutorul în faţa uşii unde
deteriorat continuu şi a murit de
acest nume este înscris pe o
placă de aramă. Un altul, după un atac de apoplexie"20.
un atac de apoplexie, nu-şi în observaţia de mai sus
poate aminti numele nici unuia avem atât amnezia numelor
dintre prietenii săi, dar îi proprii cât şi amnezia figurilor;
desemnează în mod corect prin dar lucrul cel mai bizar este aici
vârsta lor. Domnul von B., rolul jucat de legea
ambasador la Madrid, apoi la contiguităţii. Recunoaşterea
Sankt-Peters-burg, obligat să-şi persoanelor nu are loc de la sine,
decline numele în faţa prin simplul fapt al prezenţei lor.
personalului casnic şi căutându- Pentru ca ea să aibă loc, trebuie
1 în zadar, se adresează să-i fie sugerată sau mai
însoţitorului său: „Pentru numele degrabă să fie ajutată de
lui Dumnezeu, spuneţi-mi cum impresia actuală a locurilor în
mă cheamă!" Această rugăminte care acele persoane se găsesc
stârneşte râsul. El insistă, iar de obicei. Amintirea acelor
vizita se termină aici18. locuri, fixată de experienţele de
La alţii atacul de apoplexie o viaţă, devenită aproape
este urmat de o amnezie a organică, rămâne stabilă. Ea
numerelor. Un voiajor, expus timp rămâne punctul de reper pentru
îndelungat la frig, a suferit o evocarea altor amintiri. Numele acelor
importantă slăbire a memoriei. „locuri publice" nu este activat:
Nu mai putea socoti şi nici asociaţia dintre obiect şi semn
reţine timp de un minut cel mai este prea slabă. Dar
neînsemnat calcul. recunoaşterea figurilor se
Uitarea figurilor este operează, întrucât ea depinde
frecventă. Nu este de mirare, de o formă de asociaţie foarte
deoarece în starea normală stabilă: contiguitatea în spaţiu.
mulţi oameni au această formă Singura categorie de amintiri
de memorie foarte puţin
care a supravieţuit ajută o altă
dezvoltată, foarte instabilă, ea
categorie să renască, o
rezultând de altfel dintr-o
categorie care, lăsată pe
sinteză mentală destul de
seama propriilor forţe, nu ar
complexă. Louyer Villermay dă
un exemplu destul de picant: izbuti să o facă.
„Un bătrân, fiind cu soaţa lui, îşi O mai lungă enumerare de
imagina că este la o damă cazuri de amnezie parţială ar fi
căreia odinioară îi consacra toate lesne de făcut, dar fără folos
serile sale, şi îi repeta pentru cititor. Este de ajuns că l-
neîncetat soaţei: «Doamnă, nu am făcut să înţeleagă prin
mai pot să rămân, trebuie să mă câteva fapte în ce constau
întorc la nevastă şi la copii»"19. acestea.
„Am cunoscut îndeaproape, Este firesc să ne punem
încă din copilărie - spune întrebarea dacă formele de
Carpenter -, pe un savant de memorie pe care maladia le
renume. în vârstă de mai bine dezorganizează pentru
de şaptezeci de ani, el era încă totdeauna sau le suspendă
viguros, dar memoria începuse a- temporar sunt cele mai bine
1 lăsa. Uita mai ales faptele structurate sau, dimpotrivă, sunt
recente şi cuvintele prea puţin cele mai slab structurate. La
uzitate. Cu toate că continua să această întrebare nu putem
frecventeze Muzeul Britanic, răspunde într-un mod pozitiv.
Societatea Regală şi Societatea Consultând doar logica, se pare
Geologică, nu era în stare să le că influenţele morbide trebuie să
numească cu numele lor şi le urmeze linia minimei rezistenţe.
desemna prin expresia «acel loc Faptele par să confirme această
public». Continua să-şi viziteze ipoteză. în majoritatea
prietenii, pe care îi recunoştea amneziilor parţiale sunt lezate
acasă la ei şi în alte locuri unde formele cele mai puţin stabile
îi întâlnea de obicei (ca, de ale memoriei. Nu cunosc nici
exemplu, pomenitele societăţi măcar un caz în care vreo formă
publice), dar nu în alte părţi. organică să fie suspendată sau
116 abolită, iar formele
117
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

superioare să rămână intacte. Avem aici un subiect bine


Ar fi totuşi temerar să afirm că delimitat, bogat în fapte în
lucrul acesta nu s-a produs acelaşi timp similare şi diferite,
niciodată. deoarece au un caracter psihologic
La întrebarea pusă nu comun, adică sunt semne, care
putem deci să răspundem decât totuşi diferă în ceea ce priveşte
printr-o ipoteză. Ar fi de altfel natura lor: semne vocale, scriere,
contrar metodei ştiinţifice să gesturi, desen, muzică. Sunt cu
reducem cu uşurinţă la o lege uşurinţă şi frecvent
unică nişte cazuri eterogene, observabile, bine localizate, iar
depinzând fiecare de condiţii prin varietatea lor se pretează
speciale. Ar fi necesară studierea la comparaţie şi la analiză. Vom
aprofundată a fiecărui caz şi a vedea, în plus, că această clasă
cauzelor sale, înainte de a afirma de amnezii parţiale verifică într-
că toate sunt reductibile la o un mod cu totul deosebit legea
formulă unică. Problema este disoluţiei memoriei, lege pe care
actualmente prea obscură am expus-o în capitolul precedent sub
pentru ca acest lucru să poată fi forma ei cea mai generală.
făcut. Mai înainte de toate trebuie să
Aceleaşi remarci sunt evităm o neînţelegere. Cititorul
aplicabile mecanismului după ar putea crede că ne vom apuca
care se produc aceste amnezii. Mai de studiat afazia21. Nici
întâi, nu ştim nimic despre pomeneală. în majoritatea
mecanismul fiziologic propriu cazurilor, afazia presupune
fiecărei forme. Nu dispunem de desigur o tulburare de memorie, dar cu
nici un mijloc de explicaţie în ceva în plus; or, pe noi nu ne
această privinţă. Cât priveşte interesează decât tulburările
mecanismul psihologic, iată ce memoriei. Lucrările care apar de
putem presupune. Există patruzeci de ani asupra maladiilor
printre amneziile parţiale de limbajului au arătat că prin acest
care ne ocupăm două cazuri termen unic de afazie se
principale: distrucţia, desemnează cazuri extrem de
suspendarea. Primul caz este diferite. Lucrul acesta se
rezultatul imediat al întâmplă pentru că afazia nefiind
dezorganizării elementelor o maladie, ci un simptom,
nervoase. în al doilea caz, un variază după condiţiile morbide
anumit grup de elemente care o produc. Astfel, unii afazici
rămâne temporar izolat şi sunt privaţi de orice mod de
neputincios; în termeni expresie; alţii pot vorbi, dar nu
psihologici, acesta rămâne în pot să scrie, sau invers, pot să
afara mecanismului asociaţiei. scrie, dar nu pot vorbi; pierderea
Faptul citat de Carpenter gesticulaţiei este mult mai rară.
sugerează această explicaţie. Uneori bolnavul păstrează un
Solidaritatea strânsă care vocabular destul de cuprinzător de
există între diversele părţi ale semne vocale şi grafice, dar
encefalului şi, drept urmare, vorbeşte şi scrie în contrasens
între diversele stări psihice, (cazurile de parafazie şi de
persistă în general. Doar aceste paragrafie). Alteori bolnavul nu
grupe, împreună cu suma mai înţelege sensul cuvintelor,
amintirilor pe care le reprezintă, scrise sau vorbite, deşi auzul şi
sunt într-un fel imobilizate, văzul sunt intacte (cazuri de
inaccesibile la acţiunea surditate şi de cecitate verbale).
celorlalte grupe, incapabile Afazia este când permanentă,
pentru un timp de a pătrunde în când tranzitorie. Adesea ea este
conştiinţă. Această stare nu însoţită de hemiplegie. Această
poate rezulta decât din condiţii hemiplegie, care atacă aproape
fiziologice care ne scapă. întotdeauna partea dreaptă a
corpului, este, prin ea însăşi şi
independent de orice amnezie,
II un obstacol pentru scris22. Aceste
cazuri principale prezintă
Am rezervat pentru un studiu varietăţi care, la rândul lor,
aparte o formă de amnezie diferă de la individ la individ,
parţială: aceea a semnelor, care întrevedem complexitatea problemei23.
cuprinde toate mijloacele de Din fericire, nu avem a o trata aici.
care dispune omul pentru a-şi Sarcina noastră, care este deja
exprima sentimentele şi ideile. foarte complicată,

118 119
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

constă în a căuta printre aceste puţin studiată de psihologi


tulburări de limbaj şi de capa- încât este dificil să vorbim clar
citate expresivă, în general, despre ea în treacăt, după cum
ceea ce pare imputabil exclusiv este imposibil să o tratăm aici
memoriei. pe larg.
Este limpede că nu avem a ne Am încercat în altă parte28,
ocupa de cazurile în care afazia deşi sumar şi insuficient, să
rezultă din idioţie, din demenţă, reliefez importanţa psihologică a
din pierderea memoriei în mişcărilor şi să arăt că orice
general; nici de cazurile în care stare de conştiinţă implică într-
este împiedicată doar un anumit grad elemente
transmiterea24: astfel, leziuni ale motorii29. Ca să rămânem la ceea
substanţei albe, în vecinătatea celei ce ne interesează acum.voi
de a treia circumvoluţii frontale sublinia că nimeni nu se opune să
stângi25, substanţa cenuşie fiind se admită că percepţiile, ideile,
intactă, pot să împiedice actele intelectuale în general nu sunt fixate
facultatea de expresie26. Dar în noi, nu fac parte din memorie
această dublă eliminare nu decât cu condiţia de a exista în
reduce câtuşi de puţin encefal anumite reziduuri care,
dificultatea, afazia producându-se cel după părerea noastră, ar consta
mai adesea în cu totul alte condiţii. în modificări ale elementelor
Să o examinăm prin prisma tipului nervoase şi în asociaţii
ei cel mai obişnuit. dinamice între aceste elemente.
Cred că este inutil să dau Numai cu această condiţie ele
aici exemple pe care cititorul le sunt conservate şi reactivate.
poate găsi peste tot27. De obicei Dar este necesar ca lucrurile să
afazia debutează brusc. stea în acest fel şi cu mişcările.
Bolnavul nu poate vorbi; dacă Acelea care ne interesează pe noi
încearcă să scrie, se loveşte de aici, acelea care se produc în
aceeaşi neputinţă: cel mult dacă vorbirea articulată, scris, desen,
trasează, cu mare chin, câteva muzică, gesturi, nu pot fi
cuvinte de neînţel&s. Fizionomia conservate şi reproduse decât cu
sa rămâne aceea a unui om condiţia de a exista aici reziduuri
inteligent. El încearcă să se facă motorii, adică potrivit ipotezei, în
înţeles prin gesturi. Nu există, de mod repetat expuse, a unor
altfel, nici o paralizie a muşchilor modificări în elementele
care slujesc la articularea nervoase şi în asociaţiile
cuvintelor: limba se mişcă liber. dinamice dintre aceste
Acestea sunt trăsăturile cele mai elemente. în rest, orice opinie
generale, acelea care ne am profesa, este clar că, dacă
interesează aici. nu ar rămâne nimic dintr-un
Ce s-a întâmplat cu starea cuvânt pronunţat sau scris
psihică a bolnavului şi, în ceea ce pentru prima oară, ar fi imposibil
priveşte memoria sa, ce s-a să învăţăm să vorbim sau să
pierdut? Este de ajuns puţină scriem.
reflecţie ca să înţelegem că O dată ce am admis
amnezia semnelor este de o existenţa unor reziduuri motorii,
natură cu totul deosebită. Ea nu putem înţelege natura amneziei
este comparabilă cu uitarea semnelor.
culorilor, a sunetelor, a unei limbi Activitatea noastră
străine, a unei perioade din viaţă, intelectuală constă, după cum
ci se extinde la întreaga este cunoscut, dintr-o sene de
activitate a spiritului; în acest stări de conştiinţă asociate
sens, ea este generală; şi, totuşi, conform anumitor raporturi. Fiecare
este parţială, deoarece bolnavul dintre termenii acestei serii îi apare
şi-a conservat ideile, amintirile conştiinţei ca fiind simplu; ceea ce nu
şi judecă el însuşi situaţia. este cazul în realitate. Atunci când
După părerea noastră, vorbim sau gândim cu oarecare
amnezia semnelor este mai ales claritate, toţi termenii seriei
o maladie a memoriei motorii; tocmai formează cupluri, compuse din
aceasta îi dă caracterul specific idee şi din expresia sa. în
şi face ca ea să ni se prezinte starea normală, fuziunea dintre
sub un aspect nou. Dar ce aceste două elemente este atât de
trebuie să înţelegem prin completă încât nu fac decât un
„memorie motorie'', expresie element, dar boala dovedeşte că
care, la prima vedere, ne poate ele pot fi disociate. Mai mult,
surprinde? Problema este atât de expresia „cuplu" nu este
suficientă. Ea nu este exactă
120
decât pentru acea
121
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

parte a geniului uman care nu perifrază sau printr-o descriere.


ştie să scrie. Dacă mă gândesc la Pentru scalpel ei spun „ceea ce
o casă, în afara reprezentării serveşte la tăiat", pentru
mentale care este starea de fereastră - „cea prin care se
conştiinţă propriu-zisă, în afara vede clar". Ei desemnează un
semnului vocal care exprimă om prin locul în care domiciliază,
această idee şi care pare a se prin titlurile şi funcţiile sale, prin
contopi cu ea, există un element invenţiile realizate, prin cărţile
grafic aproape la fel de intim pe carele-a scris31.
contopit cu ideea şi care chiar în cazuri mai grave, vedem
devine predominant atunci când
bolnavi care joacă cărţi cu
scriu. Şi nu este totul: în jurul
multă chibzuinţă şi calcul; alţii îşi
semnului vocal „casă" se
gestionează afacerile. Cutare
grupează, printr-o asociaţie mai
puţin intimă, semnele vocale ale mare proprietar, despre care
celorlalte limbi pe care le cunosc vorbeşte Trousseau, „cerea să i
(domus, house, Haus, casa etc). în jurul se prezinte contractele de
semnului grafic „casă" se închiriere, convenţiile etc. prin
grupează semnele grafice ale gesturi inteligibile pentru
respectivelor limbi străine. anturajul său, arătând
Vedem deci că, într-un spirit modificările ce trebuiau făcute
adult, fiecare stare de conştiinţă şi care, de obicei, erau
clară nu este o unitate simplă, ci rezonabile şi utile". Un bărbat,
o unitate complexă, un grup. complet lipsit de vorbire, i-a
Reprezentarea mentală, ideea înmânat medicului său un istoric
nu este, la drept vorbind, decât detaliat al bolii sale, scris de el
nucleul; în jurul ei se grupează însuşi în termenii cei mai
semne, mai mult sau mai puţin adecvaţi şi cu o mână absolut
numeroase, care o determină. sigură.
Dacă lucrul acesta este bine Dispunem,de altfel, de
înţeles, mecanismul amneziei mărturii autentice ale bolnavilor,
semnelor devine clar. Aceasta după însănătoşire. „Am uitat
este o stare patologică în care, toate cuvintele - spune unul
ideea rămânând intactă sau dintre ei -, dar aveam toate
aproape intactă, o parte sau cunoştinţele, întreaga voinţă.
totalitatea semnelor care o Ştiam prea bine ce voiam să
exprimă este uitată temporar spun şi nu puteam spune. Când
sau pentru totdeauna. Această mă interogaţi [se referă la
propoziţie generală are nevoie medic], vă înţelegeam perfect;
de o completare printr-un studiu mai făceam toate eforturile ca să vă
detaliat. răspund; era însă imposibil să-
1. Este adevărat că, la mi amintesc cuvintele"32. Rostan33, lovit
afazici, ideea subzistă, pe când
în mod subit de afazie şi
expresia verbală şi grafică a
incapabil să pronunţe sau să
dispărut?
scrie un singur cuvânt, „analiza
Voi atrage atenţia asupra
faptului că nu am aici a examina simptomele maladiei sale şi
dacă putem gândi fără semne. căuta să le raporteze la vreo
Problema pusă este cu totul leziune specială a creierului,
diferită. Afazicul a folosit timp aşa cum ar fi făcut-o într-o
îndelungat semnele: dispare la el ideea, conferinţă clinică". Cazul lui
o dată cu posibilitatea de a o Lordat este foarte cunoscut: „El era
exprima? Faptele răspund capabil să coordoneze o lecţie,
negativ. Cu toate că suntem de să-i schimbe în spiritul său
acord că afazia, mai ales atunci distribuţia, dar când ideea
când este de durată şi gravă, se trebuia să se manifeste prin
asociază întotdeauna cu o vorbire sau prin scris, îi era cu
anumită slăbire a spiritului30, este neputinţă, cu toate că nu era
neîndoielnic că activitatea paralizat"34.
mentală persistă chiar şi atunci Aşadar, putem considera ca
când nu mai dispune decât de stabilit faptul că, mijloacele de
gesturi pentru a o exprima. expresie dispărând, inteligenţa
Exemplele abundă; nu voi cita rămâne aproape intactă şi că, în
decât câteva. consecinţă, amnezia se
Unii bolnavi, privaţi doar de limitează la semne.
o parte a vocabularului lor, dar 2. Această amnezie
incapabili se a găsi cuvântul depinde, aşa cum am spus, mai
potrivit, îl înlocuiesc printr-o ales de elementele motorii? Stabilind
122 mai sus existenţa necesară a
123
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

reziduurilor motorii, nu am organele lor vocale sunt intacte,


examinat problema în toată trebuie ca amnezia să se refere la
complexitatea ei. Trebuie să elementele motorii.
revenim. Aceeaşi experienţă poate fi
Când învăţăm limba noastră făcută în ceea ce priveşte
maternă sau o limbă străină, în scrisul; la afazicii care nu sunt
creierul nostru se înregistrează paralizaţi ea conduce la aceleaşi
sunete, semne acustice. rezultate şi la aceeaşi concluzie.
Aceasta, însă, nu este decât Bolnavul a conservat memoria
jumătate din sarcina noastră. semnelor optice, pierzând
Trebuie să le repetăm, să memoria mişcărilor necesare
trecem de la starea receptivă la pentru a le reproduce. Unii pot
starea activă, să transpunem copia, însă, de îndată ce le este
luat modelul, rămân
aceste semne acustice în mişcări
neputincioşi.
vocale. Această operaţie este
De altfel, susţinând teza
foarte anevoioasă la început,
unei amnezii motorii pentru
deoarece constă în coordonarea majoritatea cazurilor, nu pretind
de mişcări foarte complicate. că lucrurile stau întotdeauna în
Nu ştim să vorbim decât atunci felul acesta. într-o problemă atât
când aceste mişcări sunt cu de complexă este necesar să ne
uşurinţă reproduse, adică ferim de afirmaţii absolute.
atunci când reziduurile motorii Când afazia rămâne incurabilă,
sunt organizate. vedem uneori bolnavi care uită
Când învăţăm să scriem, ne semnele vocale şi scrise sau nu le
fixăm ochii pe un model: recunosc decât cu mare
semnele optice se înregistrează osteneală şi multă ezitare. în
în creierul nostru; apoi, cu mari aceste cazuri, amnezia nu se
eforturi, încercăm să le limitează numai la elementele
reproducem prin mişcările motorii. Pe de altă parte, am
mâinii. Şi aici avem de-a face cu văzut că unii afazici pot repeta
o coordonare de mişcări foarte sau copia un cuvânt. Alţii pot citi,
fine. Nu ştim să scriem decât cu voce tare, fără a putea vorbi din
atunci când semnele optice sunt impuls voluntar: este o
transpuse imediat în mişcări, excepţie35. Destui sunt cei care,
adică atunci când reziduurile dimpotrivă, pot citi în gând, fără
motorii sunt organizate. a putea citi cu voce tare. S-au
Aceleaşi remarci sunt văzut cazuri - rare de altminteri
aplicabile la muzică, la desen, - în care bolnavii au pronunţat în
la gesturile învăţate (acelea ale mod spontan o parte din frază,
surdo-muţilor, de exemplu). dar fără a o putea relua în mod
Capacitatea expresivă este mai voluntar. Brown Sequard chiar
complexă decât pare. Ideile sau citează cazul unui medic care vorbea în
sentimentele, pentru a se somn, cu toate ca în starea de veghe
exprima, au nevoie de o memorie era afazic. Aceste fapte, oricât
de puţin frecvente,
acustică (sau optică) şi de o
demonstrează că amnezia
memorie motorie. Ce motive
motorie nu este întotdeauna
avem ca sa susţinem că
totală. Cu această formă de
îndeosebi această memorie memorie se întâmpla ce se
motorie suferă în cazul amneziei întâmplă cu oricare alta: ea
semnelor? revine în anumite circumstanţe
Iată ce se petrece la excepţionale.
majoritatea afazicilor. Prezentaţi- Să notăm, în treacăt, o
le un obiect cunoscut, un cuţit. analogie. Afazicul care izbuteşte
Daţi acelui obiect nume inexacte să repete un cuvânt seamănă
(furculiţă, carte etc). Negare din întocmai cu acela care nu-şi
partea lor. Enunţaţi cuvântul poate reaminti un fapt decât cu
potrivit. Gest de afirmaţie. Dacă ajutorul cuiva, iar mecanismul
îi rugaţi să îl repete imediat, puţini psihologic al uitării semnelor
sunt capabili să o facă. Ei au este acela al oricărei uitări. El
conservat deci nu numai ideea, constă dintr-o disociere. Un fapt
ci şi semnul acustic, deoarece îl este uitat atunci când nu poate fi
recunosc dintre mai multe şi se suscitat de nici o asociaţie,
opresc asupra lui, dacă li se atunci când nu poate intra în nici
prezintă ocazia. Deoarece sunt o serie. La afazic ideea nu mai
incapabili să-1 exprime verbal suscită semnul său, cel puţin nu
şi deoarece mai suscită expresia sa motorie.
Numai că aici disocierea are
124
125
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

o natură mai profundă. Ea are astfel dublă: 1) una pentru cuvinte


loc nu între termeni pe care i-a reunit în calitatea lor de grup de fenomene
experienţa anterioară, ci între acustice; 2) alta pentru cuvinte ca
elemente atât de contopite între ele imagini motorii (Bewegungsbilder).
încât constituie o unitate Trousseau a subliniat pe bună
pentru conştiinţă, iar a susţine dreptate că afazia este
independenţa lor relativă ar întotdeauna reductibilă la o
părea o subtilitate de analiză, pierdere de memorie, fie a
dacă boala nu şi-ar asuma memoriei semnelor vocale, fie a
demonstraţia de rigoare36. mijloacelor prin care cuvintele sunt
Tocmai această fuziune articulate. W. Ogle distinge, de
intimă între idee, semn (vocal asemenea, două memorii
sau scris) şi elementul motor verbale: una recunoscută de
face atât de greu să se toată lumea, datorită căreia
stabilească clar şi indiscutabil avem conştiinţa cuvântului, şi a
că amnezia semnelor este mai doua, datorită căreia îl
ales o amnezie motorie. întrucât exprimăm"39.
orice stare de conştiinţă tinde să Trebuie oare să admitem că
se transpună în mişcare, întrucât, reziduurile care corespund unei
după fericita expresie a lui Bain, idei, acelea care corespund
„a gândi este a te reţine de la semnului ei vocal, semnului ei
vorbire şi acţiune", este imposibil grafic, mişcărilor care le
ca analiza şi numai ea să exprimă, sunt învecinate în
stabilească separaţii tranşante stratul cortical? Ce concluzii putem
între cele trei elemente. Mi se trage, din punct de vedere anatomic, din
pare, totuşi, că acea memorie a faptul că se pierde memoria
semnelor vocale şi scrise care mişcărilor fără aceea a
supravieţuieşte la afazicul semnelor interioare, din faptul
inteligent reprezintă tocmai ceea că se pierde vorbirea fără a se
ce nimim limbaj interior37, acel pierde scrisul şi scrisul fără a se
minimum de determinare fără pierde vorbirea? Reziduurile
de care spiritul ar lua drumul motorii sunt ele localizate în
demenţei şi că, prin urmare, în circumvoluţia lui Broca40, aşa cum
uitare nu sunt lezate decât par să admită unii autori? Nu
elementele motorii. putem decât să formulăm
Cercetând lucrările medicilor, aceste întrebări care, de altfel,
nu prea numeroşi, care au nu sunt de competenţa
studiat psihologia afaziei, ajung noastră. Raportul dintre semn
la concluzia că teza lor nu şi idee, foarte simplu pentru
diferă vizibil de a noastră, decât psihologii introspecţionişti41,
în terminologie. „M-am întrebat devine foarte complex pentru un
- spune Trousseau - dacă [afazia] psiholog pozitivist, în a cărui
nu este pur şi simplu uitarea putere nu stă nimic atâta timp
mişcărilor instinctive şi armonice cât anatomia şi fiziologia nu vor
pe care le-am învăţat din prima fi mai avansate în cercetările
copilărie şi care constituie lor.
limbajul articulat şi dacă, datorită
acestei uitări, afazicul nu se Este necesar să examinăm
găseşte în condiţiile unui copil acum amnezia semnelor sub alt
pe care îl învăţăm să bâiguie aspect. Am studiat-o în natura
primele cuvinte, sau în condiţiile sa; vom studia-o acum în
unui surdo-mut care, vindecat evoluţia sa. Am încercat să arăt
deodată de surditatea sa, că este legată mai ales de
încearcă să imite limbajul unor elementele motorii şi că aceasta
persoane, pe care îl aude şi dă caracterul ei aparte; dar, fie
pentru prima dată. între afazic că admitem, fie că nu admitem
şi surdo-mut ar exista atunci această ipoteză, puţin
deosebirea că unul a uitat ceea interesează pentru cele de mai
ce a învăţat, pe când celălalt jos.
încă nu a învăţat"38. Uneori afazia este de scurtă
La fel Kussmaul: „Dacă durată, alteori devine cronică şi,
socotim că memoria este o dacă îi revedem pe bolnavi
funcţie generală a sistemului după mai mulţi ani, nu
nervos, este necesar, pentru ca constatăm la ei o schimbare
sunetele să se combine în vizibilă. Dar există cazuri în care
cuvinte, să admitem atât o noi atacuri apoplectice
memorie acustică cât şi o agravează maladia: ea are
memorie motorie. Memoria atunci un
cuvintelor este
127
126
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

mers progresiv, de cel mai mare interes adjectivelor (Itard). Noţiunea de


pentru noi. Se produce un fel de nimicire realitate este cea mai stabilă,
pe etaje, în care memoria semnelor scade deoarece este cea dintâi dobândită,
din ce în ce mai mult, într-o fiind fondul concepţiilor noastre
anumită ordine. Iată, rezumativ, cele mai complexe.
care este această ordine: 1) Deoarece particularul este în mod
cuvintele, adică limbajul necesar ceea ce are cea mai mică
raţional; 2) frazele exclamative, extensie, iar generalul este ceea
interjecţiile, ceea ce Max Mu'ller ce are cea mai mare extensie,
numeşte „limbaj emoţional"; 3) putem spune că rapiditatea cu
în cazuri foarte rare, gesturile. care dispare memoria semnelor
Să examinăm în detaliu este în raport invers cu extensia lor; iar
aceste trei perioade de disoluţie; cum, în condiţii de altfel egale, un
vom fi cuprins astfel amnezia semnelor termen are cu atât mai mari
în totalitatea sa. şanse de a fi repetat şi fixat în
1. Prima perioadă este de memorie cu cât desemnează un
departe cea mai importantă, mai mare număr de obiecte, şi
deoarece cuprinde formele cu atât mai puţine şanse de a fi
superioare ale limbajului, acela repetat şi fixat în memorie cu cât
care exprimă gândirea desemnează un mai mic număr
raţională, proprie omului. Şi aici de obiecte, vedem că această
disoluţia are loc într-o ordine lege a disoluţiei se bazează, în
determinată. Unii medici, chiar şi definitiv, pe condiţii
înainte de cercetările experimentale.
contemporane asupra afaziei, Voi completa aceste
au remarcat că într-un astfel de remarci cu următorul pasaj din
caz memoria numelor proprii se Kussmaul: „Când memoria
pierde înaintea aceleia a diminuează, cu cât un concept
substantivelor, care ea msăşi o este mai concret, cu atât termenul
precedă pe aceea a care îl exprimă lipseşte primul.
adjectivelor. Această observaţie Cauza este că reprezentarea
a fost confirmată apoi de noastră despre persoane şi
numeroase cercetări. lucruri este mai slab legată de
„Substantivele -spune numele lor decât abstracţiile,
Kussmaul în recenta sa lucrare - cum ar fi starea lor, raporturile,
şi în special numele proprii şi calităţile. Ne reprezentăm cu
numele de lucruri (Sachnamen) sunt uşurinţă persoanele şi lucrurile fără
mai cu uşurinţă uitate decât numele lor, deoarece aici
verbele, adjectivele, conjuncţiile imaginea senzorială este mai
şi celelalte părţi ale vorbirii"42. Acest importantă decât acea imagine
fapt nu a fost notat de medici decât care este semnul, adică numele
incidental. încă şi mai puţin au lor. Dimpotrivă, nu dobândim
fost cercetate cauzele, Faptul nu conceptele abstracte decât cu ajutorul
prezintă, ce-i drept, interes cuvintelor, singurele care le dau o
clinic pentru dânşii, pe când formă stabilă. Iată de ce
pentru psihologie are o mare verbele, adjectivele, pronumele
însemnătate. şi mai ales adverbele,
într-adevăr, vedem imediat prepoziţiile şi conjuncţiile sunt mai
că mersul amneziei arc ioc de la strâns legate de gândire decât substantivele.
particular la general. Ea atinge în primul Ne putem imagina că, în reţeaua
rând numele proprii care sunt pur celulelor din straturile corticale,
individuale, apoi numele de lucruri care trebuie să aibă loc fenomene de
sunt cele mai concrete, iar mai pe excitaţie şi de combinare mult
urmă toate substantivele care nu mai numeroase pentru un concept
sunt decât adjective luate într-un sens abstract decât pentru unul concret şi
particular43; în sfârşit, vin că, prin urmare, conexiunile
adjectivele şi verbele, care organice care leagă o idee
exprimă calităţi, moduri de a fi, abstractă de semnul ei sunt mult
acte. Semnele care traduc mai numeroase decât în cazul unei
calităţi în mod imediat pier, idei concrete"45. Tradusă în limbaj
aşadar, ultimele. Savantul despre psihologic, această ultimă frază
care vorbeşte Gratiolet44, acela care, echivalează cu ceea ce am
uitând toate numele proprii, spunea afirmat mai sus: că stabilitatea
„confratele meu care a făcut cutare semnului este în raport cu
invenţie", cobora astfel la organizarea sa, adică cu
desemnarea prin calităţi. S-a numărul de experienţe repetate
observat, de asemenea, că mulţi şi înregistrate.
idioţi nu au decât memoria
129
128
THfiODULE RIBOT MEMORIA SI PATOLOGIA EI

Ştiinţa limbajului ne semnelor - limbajul emoţiilor


furnizează, de asemenea, trebuie să dispară după limbajul
indicaţii valoroase pentru tema raţional. Faptele confirmă din
noastră. Cu riscul de a-1 obosi pe plin această deducţie.
cititor printr-un exces de probe, Cei mai buni observatori
mă feresc de a le neglija. (Broca,Trousseau, H. Jackson,
Evoluţia limbajului s-a făcut, Broadbent etc.) au notat un
cum era de aşteptat, într-o mare număr de cazuri în care
ordine inversă aceleia a afazici complet privaţi de
disoluţiei la afazici. vorbire, incapabili să articuleze
înainte de a invoca în un singur cuvânt în mod
favoarea noastră legea voluntar, pot profera nu numai
dezvoltării istorice a limbilor, ar interjecţii, ci şi fraze gata făcute,
părea firesc să examinăm scurte locuţiuni uzuale, potrivite
dezvoltarea individuală. Dar spre a exprima furia, ciuda sau
lucrul acesta este imposibil. sentimente legate de infirmitatea lor. Una
Atunci când învăţăm să vorbim, din formele cele mai persistente ale
limba ne este impusă. Cu toate limbajului o constituie înjurăturile.
că copilul, cum a spus foarte Am arătat că, în general,
bine domnul Taine, „învaţă ceea ce este de formaţie recentă
limba gata făcută, aşa cum un piere în primul rând şi că
adevărat muzician învaţă formaţiunile vechi dispar
contrapunctul, iar un adevărat ultimele. Găsim o confirmare în
poet prozodia, aşadar ca un cele de mai sus: limbajul
geniu original", în realitate el emoţiilor se formează înaintea
nu o creează. Trebuie deci să limbajului ideilor; el dispare după
avem în vedere evoluţia acesta din urmă. La fel, ceea ce
istorică. este complex dispare înaintea a
Este bine stabilit faptul că ceea ce este simplu; or, limbajul
limbile indo-europene au ieşit raţional, comparat cu limbajul
dintr-un anumit număr de afectiv, este de o extremă
rădăcini şi că aceste rădăcini complexitate.
erau de două feluri: verbale sau 3. Toate cele de mai sus se
predicative, pronominale sau aplică şi gesturilor. Această
demonstrative. Primele, care formă de limbaj, cea mai
conţineau verbele, adjectivele naturală dintre toate, nu este
şi substantivele, „sunt - spune Whitney (ca şi interjecţia, de altfel) decât
- semne indicative de acte sau de un mod de expresie reflex.
calităţi". Celelalte, de unde au Gesturile apar la copil cu mult timp
ieşit pronumele şi adverbul înaintea limbajului articulat. La unele
(prepoziţia şi conjuncţia sunt triburi sălbatice, staţionare în
de provenienţă secundară), sunt ceea ce priveşte dezvoltarea,
puţin numeroase şi indică gesturile joacă un rol tot atât
raporturi de poziţie. Forma de important ca cuvintele; în
primitivă a semnului este deci consecinţă, acei primitivi nu se
afirmarea calităţilor. Apoi verbul pot înţelege în întuneric.
şi adjectivul se separă. „Numele Acest limbaj înnăscut se
sunt extrase din verbe prin pierde rar. „Afaziile în care se
intermediul participiilor, care nu întâlnesc tulburări de mimică sunt
sunt decât adjective a căror întotdeauna - spune Kassmaul -
derivaţie verbală încă nu s-a de o natură extrem de
şters"46. Cât despre transformarea complexă. în aceste cazuri,
numelor comune în nume proprii, ea bolnavii fie că recunosc că se
este neîndoielnică. înşeală în folosirea gesturilor, fie
Oare evoluţia naturală a nu au cunoştinţă de lucrul
limbajului nu explică ea stadiile acesta"47.
disoluţiei sale la afazic, în Hughlings Jackson, care a studiat
măsura în care o creaţie îndeaproape acest aspect, notează
spontană şi disoluţia unei limbi că unii afazici nu pot nici să
artificial învăţate sunt râdă, nici să surâdă, nici să
comparabile? plângă, decât în cazuri de
2. Expunând, în forma sa profundă emoţie. Tot el a notat
generală, legea regresiunii că unii bolnavi afirmă sau neagă
memoriei, am văzut că memoria prin gesturi cu totul nepotrivite.
sentimentelor se pierde mai Unul dintre ei, care se mai
târziu decât aceea a ideilor. slujea încă de câteva
Logica ne-a condus la concluzia
131
că în cazul particular care ne
preocupă - amnezia progresivă
a
130
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

interjecţii şi de unele gesturi, o NOTE


făcea în contrasens sau într-un
mod neinteligibil. 1
Lewes, Pwbkms;ofLife andMind, voi.
Un fapt citat de Trousseau V,p. 119.
1
ne oferă exemplul cu totul ..ou l'ont niee de parti pris",m textul
deosebit al unei amnezii motorii pure original. (Notatrad.)
3
privind gesturile: „Mi-am aşezat în Philosophie de l'esprithumain, voi. I,p.
310.
aşa fel mâinile şi îmi agitam 4
Franz Joseph Gali (1758-1828),
degetele, aşa cum face cineva medic, anatomist şi fiziolog
care cântă la clarinet, spunându- german, autor al unui tratat care a făcut
i bolnavului să mă imite. El a mare vâlvă la timpul său: Anatomie
executat imediat nişte mişcări şi fiziologie a sistemului nervos (1810).
cu totul anapoda. «Doar vezi - i-am Creator, împreună cu Johann
Cristoph Spurzheim (1776-1822), al
spus - fac gesturile unui om care frenologiei, disciplină care ar fi făcut
cântă la clarinet». El mi-a posibilă cunoaşterea facultăţilor
răspuns cu o afirmaţie. După sufleteşti după configuraţia craniului.
câteva minute, l-am rugat să Până
facă la fel. El stătea şi reflecta şi şi W7fz-u!ui (cuvântul de duh) i se acorda
de cele mai multe ori îi era un „organ" cerebral special. (Nota
trad.)
imposibil să reproducă acea 5
Gali, Fonctions du cerveau, voi. I.
gesticulaţie atât de simplă". 6
Am avut ocazia să constat că mulţi
în rezumat, vedem că calculatori nu-şi văd cifrele şi
amnezia semnelor pogoară de calculele, ci le „aud". Interesează prea
la numele proprii la numele puţin pentru teza noastră faptul că
comune, de la adjective la imaginile sunt vizuale sau auditive.
7
Taine, De l'intelligence, voi. I, cartea II.
verbe, şi de aici la limbajul cap. I; Luys, Le cerveau et
sentimentelor şi gesturilor. ses fonctions, p. 120; Lewes, op.cit.
Acest mers destructiv nu are loc * Condiţie realmente
în mod întâmplător, ci urmează fundamentală, pe care destui psihologi,
o ordine riguroasă, de la mai plutind în „transcendent", o pierd din vedere.
puţin organizat la mai bine (Nota trad.)
9
A se vedea, cu privire la antagonismul
organizat, de la mai complex la memoriilor, Herbert Spencer.
mai simplu; de la mai puţin Principes de Psychologie, voi. I, pp. 232-242.
automat la mai automat48. Ceea ce a 10
A se vedea îndeosebi Ferrier, Fonctions
fost spus mai sus, cu privire la stabilirea du cerveau; Gratiolet
legii generale a reversiunii (Anat. comparee) etc, voi. II, p. 460, a
memoriei, am putea repeta aici, remarcat mai de mult că „fiecărui
simţ îi corespunde o memorie care îi
şi nu este una din cele mai mici este corelativă şi că inteligenţa are, ca
probe ale exactităţii sale să o şi corpul, temperamentele sale, care
vedem confirmată în cazul de rezultă din predominanţa cutărui sau
amnezie parţială cel mai cutărui fel de senzaţii în obişnuinţele
important, mai sistematic şi naturale ale spiritului".
1
mai bine cunoscut. ' „escouade d'employes", în textul original.
(Nota trad.)
Ar fi cazul să procedăm aici 12
Dictionnaire en trentc volumes, art.
şi la o contraprobă. Când AMNESIE.
amnezia semnelor a fost totală, 13
Carpenter, MentalPhysiology,p. 443.
14
iar revenirea acestora s-a făcut Kussmaul, Die Storungen der
progresiv, a avut loc această Sprache.p. 181; Proust, Archives
revenire în ordinea inversă a generales de medecine, 1872.
15
A se vedea mai departe, II.
dispariţiei lor? Cazul e rar. Cu 16
Abercrombie. Essay on intellectual
toate acestea, găsesc o Powers, p. 156.
observaţie relatată de dr. 17
„meme a demiinsensible",în textul
Grasset, în care unui bărbat îi original. (Nota trad.)
18
este „absolut imposibil să-şi Winslow, pp. 266-269. Tot aici
exprime gândurile prin vorbire, se găsesc multe alte cazuri de
acelaşi fel.
prin scris sau prin gesturi. în 19
Louyer Villermay, Diction. scienc. med.,
zilele următoare, s-a putut art. MEMOIRE.
constata reapariţia succesivă, 20
Carpenter, op.cit., p. 445.
puţin câte puţin, a capacităţii
133
de a face înţelese gesturile, apoi
a reapărut vorbirea şi scrisul"49.
Este foarte probabil să se
găsească şi alte exemple de felul
acesta, dacă atenţia
observatorilor se va fixa pe
acest aspect.
132
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
21
Afazie, termen introdus în 1865 de lezare a instrumentelor periferice de
Armând Trousseau (1801-1867), prin care execuţie sau de recepţie, cu o par-
s-a ajuns să se definească orice ticipare noetică, primară sau secundară,
tulburare de limbaj ca efect al unor leziuni ale după un autor sau altul, dar indiscutabilă
creierului (embolii, tromboze, hemoragii, tumori, în majoritatea cazurilor. Ea corespunde
traumatisme, intoxicaţii, maladii unei leziuni în focar. Limbajul fiind un
metabolice, encefalite etc), îndeosebi mijloc de cunoaştere şi de contact între
în emisfera dominantă (cea stângă la indivizi, tulburarea sa reprezintă o
dreptaci, cea dreaptă la stângaci). ruptură cu ambianţa, ruptură care va fi cu
Dacă pentru Pierre Mărie (1853-1940) atât mai accentuată cu cât voi fi prezente
nu există decât o singură zonă şi alte tulburări ale activităţilor simbolice
cerebrală, din emisfera stângă, a cărei legate de limbaj, dar putând fi
deteriorare poate provoca afazia, dezorganizate în mod izolat". în
anume centrul auditivo-verbal descris de consecinţă, se preconizează o
Wernicke, iar afazia lui Broca nu este altceva examinare a afaziei care să ia în
decât afazia lui Wernicke + anartrie (incapacitatea considerare întreaga individualitate a
de a pronunţa cuvintele), cu timpul s-a bolnavului şi inserţiile sale sociale. Se
dovedit că şi lezarea unor centri descriu (uneori sub denumirea de
subcorticali se poate înscrie în etiologia disfazie) numeroase forme de afazie:
afaziei, iar formele de afazie s-au motorie, senzorială, de conducere
multiplicat, aşa încât s-a pus problema
(Leitungsaphazie), amnestică, asimbolică
clasificării lor. Azi se cunosc zeci de
(S.Freud), acus-tico-amnestică,
asemenea clasificări, de la acelea ale
dinamică, agnozică, alexică, apraxică,
lui Baillargcr (1865). Jackson (1868) şi
comisurală, kines-tezică, pură,
S.Freud (1891) şi până la acelea ale lui
nominală,pragmatică, subcorticală,
Aleksandr Luria (1964), H.Hecaen (1972) sau
transcorticală, încrucişată, semantică,
H.Goodglass (1973), fiecare autor
propunând teorii şi criterii diferite. Şi sintactică, centrală, paroxistică, totală
astăzi, însă, mulţi preferă clasificarea etc. Foarte adesea sub aceste denumiri se
mai clară a lui Cari Wernicke (aceea din ascunde unul şi acelaşi tablou clinic, ca
1874), conform căreia există o afazie bunăoară în cazul afaziei lui Broca,
motorie (cauzată de lezarea centrului etichetată ba afazie motorie, ba afazie
verbo-motor situat în partea motorie corticală, afazie motorie aferentă
posterioară a celei de a treia cinetică, afazie de exprimare, afazie
circumvoluţii frontale, cu manifestări verbală, afazie fonematică etc, toată
clinice care corespund afemiei această proliferare terminologică
descrise de P.Broca în 1861, denumită nefăcând decât să înceţoşeze un
mai târziu afazia Broca), o afazie domeniu al patologiei devenit atractiv şi
senzorială (efect al unei leziuni a pentru unii filosofi amatori de speculaţie
centrului auditivo-verbal din lobul metafizică. (Nota trad.)
22
temporal, unde sunt stocate imaginile Stângacii afazici au întotdeauna
mnezice ale senzaţiilor sonore ce hemiplegie dreaptă.
23
corespund audiţiei limbajului articulat) Theodule Ribot era, încă de
şi o afazie de conducere (efect al lezării acum 116 ani, „în căutarea unei
fasciculilor de fibre care leagă centrul paradigme a complexităţii", căutare pusă
auditivo-verbal de centrul verbo-motor). Afaziile azi pe tapet la noi, după exemplul
au devenit repede un vast domeniu de francezului Edgar Morin, de Vasile Tonoiu,
cercetare, cu multiple implicaţii care, „morinizând" mai degrabă
lingvistice şi biosociale care denotă a la Lucian Blaga, scrie: „Complexitatea proprie
complexitatea deosebită a deopotrivă gândirii, vieţii,
fenomenului, aşa încât pentru universului comportă o anumită coerenţă
studierea sa s-a constituit o ştiinţă logică, dar şi elemente ce ţin «e
aparte, multidisciplinară, afaziologia, cu infralogic, alogic, metalogic. Comunicarea gândirii
o problematică din ce în ce mai cu universul presupune
ramificată, care caută să aprofundeze şi pune în comun nu doar o organizare
anatomo-patologia şi etiologia logică, ci şi o incompletitudine
acestor tulburări, mecanismele lor logică. Pretutindeni unde avem de-a face
fiziologice şi psihologice, promovând cu realităţi organizate - organi
o nosologie specifică, tehnici zatoare complexe - de la physic la noos -
adecvate de diagnoză şi un tratament irump incertitudini, hazarduri,
complex, corespunzător. Bineînţeles că ambiguităţi, antagonisme, breşe,
nu se înţelege mare lucru din afazie, deschideri: toate acestea considerate nu
dacă nu se ţine seama de orizontul ei într-un sens negativ, ori strict subiectiv, nu ca
antropologic, implicit social. „Vorbirea - simple şi provizorii proiecţii
scriu Ajuriaguerra şi Hecaen, 1960 - antropomorfe, ci în sensul pozitiv şi activ,
este elementul esenţial al ontomorf, înrădăcinat în zona de
comprehensiunii mutuale. Tocmai prin schim buri ne înt rerupte care f ac din
ea se exprimă gândirea şi prin ea se şi
lume locuinţ a noast ră ş i din noi
dezvoltă. La copil, limbajul este legat de
locuitorii lumii" (VasileTonoiu, în căutarea unei
toate reacţiile sale orientate spre un
paradigme a complexităţii.
scop, fiind mai degrabă reacţionai decât
Editura IRI, Bucureşti, 1997, p. 56). (Nota
concepţional, mai degrabă pragmatic
trad.)
decât speculativ. La omul matur, prin 24
Este vorba de transmiterea influxului
cuvânt limbajul este expresia simbolică
a gândirii... Afazia este tulburarea nervos. (Nota trad.)
25
exprimării verbale sau a înţelegerii Mai precis, a treia circumvoluţie
simbolurilor verbale, în afară de orice frontală (F3), din emisfera
cerebrală stângă, numiţi şi
134 circumvoluţia Broca. (Nota trad.)
135
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

t
26
A se vedea cazuri de felul acesta în toate că această neglijare cadrează
Kussmaul, Die Storungen der cu
Sprache, p. 99. ideile dominante, îmi este imposibil să
27
Literatura consacrată afaziei accept faptul că, în definiţiile date
este atât de abundentă încât fie şi afaziei, majoritatea clinicienilor
numai enumerarea titlurilor lucrărilor declară că «inteligenţa este intactă».
sau memoriilor ar umple mai multe Dacă
pagini din această carte. Din punctul ar fi să dau o definiţie afaziei, faptul pe
de vedere psihologic va trebui să se care m-aş strădui să-1 scot în primul
consu lte mai a les: Trousseau, Clinique râ n d î n e v i d e n ţă a r f i d i m i n u a re a
medicale, vo i. II; Fa lret, art. i n t e l i g e n ţe i " . A rm â n d Tro u s se a u
APHASIE, în Diction. encycl. des (1801-1867), făuritorul termenului
sciences medic; Proust, Arhives afazie, deşi nu considera că
generales de medicine, 1872; Kussmaul, inteligenţa
Die Storungen der Sprache este cel mai grav compromisă,
(lucrare extrem de importantă); H. lansase o formulă lapidară, ca un
Jackson, On the affections ofthe Speech, proverb:
în Brain, anii 1878,1880 etc. etc. „L 'aphasique boîtera toujours de I
2S
A se vedea Revue philosophique, 'intelligence". Mult mai târziu, la jumă
octombrie, 1879; a se vedea şi un tatea secolului XX, Andre Ombredane
excelent capitol în Maudsley, Physiologie (1898-1959), va sublinia că modifi
de l'esprit. cările caracteristice psihicului
29
Problema va fi reluată de Ribot, afazicilor adulţi „trebuie considerate
dintr-o altă optică, în cartea sa La sub
vie inconsciente etIesmouvements (1914). unghiul unei regresiuni a comportamentului
(Nota trad.) intelectual la un nivel evolutiv
30
Pe când, chiar şi în prezent, mai primitiv, infantil". (Nota trad.)
mulţi neurologi şi psihologi susţin că
afazia şi agnozia sunt afecţiuni
136
neuropsihice care lasă intactă
inteligenţa sau
care se manifestă în condiţiile unei
inteligenţe normale, Pierre Mărie
(1853-1940), în dezacord cu mai toţi
clinicienii din vremea sa, considera
afazia o maladie a inteligenţei:
„Există la afazici - scrie el în 1906 -
ceva
mult mai important şi mai grav decât
pierderea sensului cuvintelor, există
o diminuare foarte marcată a
capacităţii intelectuale în general.
Noţiunea de
deficit intelectual la afazici trebuie,
după părerea mea, să domine
doctrina
afaziei; tocmai pentru că au
neglijat-o, autorii au subestimat
caracterul
propriu tulburărilor afazice şi, cu
31
Legroux, De l'aphasie, p. 96. acustice: ele nu-i mai sugerează
33
Leon Louis Rostan (11791-1866), ideea,
Foarte psihiatru francez care s-a afir încetând de a fi semne. Este o altă
frecvent mat încă din tinereţe prin susţinerea formă, mai rară, a disocierii. Pentru
afazicul unei teze cu titlul Sur le charlatanisme, detalii, a se vedea Kussmaul, op.cit., cap. 27.
37
confund în care acuză „epidemia" de „ce qu 'on a appele la parole
ă simulaţii. (Nota trad.) interieure", în textul original. (Nota
34
notele, Pentru fapte, a se vedea Trousseau, trad.)
38
spune op.cit. Lordat, spiritualist Op.cit.,p.718.
39
foc pentru înfocat, a tras de aici concluzii Op.cit..,ţ. 156.
40
pâine privind independenţa spiritului, A se vedea nota 25.
41
etc, sau iluzio- „Ies psychologues d'observation
rosteşte nându-se. După judecata celor care l- interieure", în textul original.
cuvinte au cunoscut, după vindecare el a (Nota trad.)
42
neinteli rămas Die Storungen der Sprache, p. 164.
43
gibile; cu totul inferior celui care fusese „Transformarea adjectivului în
dar înainte de boală. A se vedea Proust, substantiv, care a fost unul dintre
aceste op.cit.. procedeele de formare a limbilor, se
35
tulburăr Falret, op.c;f.„p.618. mai constată şi în zilele noastre: de
36
i îmi par S-au descris cu acurateţe, în exemplu, un bon emis de bancă, un
mai ultima vreme, sub numele de cecitate briliant, un volan" (F. Baudry, De la
degrabă verbală şi de surditate verbală science du langage et de son etat actuel, p.9).
44
o (Wortblindheit, Worttaubheit), cazuri timp Louis-Pierre Gratiolet (1815-
maladie îndelungat confundate sub numele general de 1865), fiziolog francez, autor al unor
a afazie. Bolnavul poate vorbi valoroase cercetări comparate asupra
limbajul şi scrie; văzul şi auzul sunt foarte bine sistemului nervos şi în special asupra
ui decât conservate şi, totuşi, cuvintele pe care creierului. Principala sa lucrare este:
a el le citeşte sau le aude pronunţate Memoria şi pliurile cerebrale ale
memori nu îi oferă nici un sens, ci rămân omului şi animalelor (1854).
45
ei. pentru Kussmaul, opcit.,p. 164.
32
dânsul simple fenomene optice sau
137
THfiODULE RIBOT
46
Baudry, op.cit., p.16. Potrivit etimologiei, calul este „rapidul", CAPITOLUL IV
ursul este „briliantul" etc. etc. Pentru mai multe detalii, a se vedea
lucrările EXALTĂRILE MEMORIEI
lui Max Miiller şi Whitney.
47
Kussmaul, op.cit, p. 160. SAU HIPERMNEZIILE
48
Este de notat că mulţi afazici care nu mai pot scrie sunt
totuşi
capabili să-şi pună semnătura.
49
Revue des sciences medicales etc, 1873, voi. II, p. 684.

Până aici, studiul nostru de patologie s-a


limitat la formele distructive ale memoriei, pe
care am văzut-o împuţinân-du-se sau
spulberându-se. Dar există cazuri, cu totul
contrarii, în care ceea ce părea nimicit reînvie şi
în care palide amintiri îşi recapătă intensitatea.
Acea exaltare a memoriei, pe care medicii o numesc
hipermnezie, este ea un fenomen morbid? Oricum, este o
anomalie. Dacă, pe deasupra, notăm că ea este
întotdeauna legată de o tulburare organică sau
de o situaţie bizară şi insolită, nu va încăpea
îndoială că ea se înscrie în tema acestei cărţi.
Studierea ei este mai puţin instructivă decât
aceea a amneziilor; o monografie, însă, nu
trebuie să neglijeze nimic. Vom vedea, de altfel,
ce ne învaţă ea în ceea ce priveşte persistenţa
amintirilor.
Activările memoriei1 sunt generale şi
parţiale.

Activarea generală a memoriei este greu de


determinat, deoarece gradul de activare este
un lucru cu totul relativ. Ar
139
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

trebui ca, la acelaşi individ, să întindă între cele două şine. în


putem compara memoria cu ea însăşi. timp ce trenul trecea pe dea-
Puterea acestei facultăţi variază supra lui, sentimentul
mult de la un individ la altul, aşa pericolului i-a adus în memorie toate
încât nu există măsură comună: întâmplările vieţii, ca şi cum o
amnezia unuia poate fi carte de judecată i s-ar fi deschis
hipermnezia celuilalt. Este, în în faţa ochilor"2.
fond, o schimbare de ton, care se Chiar dacă lăsăm de-o parte
produce în starea memoriei, aşa cum exagerările, aceste fapte ne
se întâmplă în orice altă formă revelează o superactivitate a
a activităţii psihice: gândirea, memoriei despre care nu ne
imaginaţia, sensibilitatea, în putem face nici o idee în starea
afară de aceasta, atunci când
normală.
spunem că activarea este
Voi cita un ultim exemplu,
generală, nu este vorba decât
datorat intoxicării cu opiu şi îl voi
de o concluzie inductivă
ruga pe cititor să ia aminte în ce
verosimilă. Dat fiind faptul că
memoria este supusă condiţiei măsură acest exemplu confirmă
conştiinţei şi deoarece explicaţia dată mai sus
conştiinţa nu se produce decât mecanismului „recunoaşterii" .
sub forma unei succesiuni, tot în ale sale Confessions of an English
ceea ce putem constata este că, Opium Eatei3, Thomas De Quincey
pe parcursul unei perioade mai spune: „Mi se pare că am trăit
mult sau mai puţin lungi, o mare şaptezeci de ani sau un secol
masa de amintiri ţâşneşte în într-o singură noapte... Cele mai
toate direcţiile. mărunte evenimente din
Activarea generală a tinereţe, scene uitate din primii
memoriei pare să depindă mei ani de viaţă erau adesea
exclusiv de cauze fiziologice şi reînviate. Nu se poate spune că
în special de rapiditatea mi le reaminteam, deoarece,
circulaţiei cerebrale. în dacă mi-ar fi fost povestite pe
consecinţă, ea se produce când eram în stare de veghe, nu
frecvent în cazurile de febră aş fi fost capabil să le recunosc
acută. Se produce şi în excitaţia ca făcând parte din experienţa
maniacală, în starea de extaz, în mea trecută. Dar, puse în faţa
hipnotism, uneori în isterie şi în mea ca într-un vis, ca intuiţii,
perioada de incubaţie a unor drapate în circumstanţele cele
maladii ale creierului. mai vagi şi în sentimentele care
în afară de cazurile net le însoţeau, le recunoşteam în
patologice, există unele de o mod instantaneu"4.
natură mai ieşită din comun,
Toate aceste activări
care probabil depind de aceeaşi
generale ale memoriei sunt
cauză. Există numeroase
tranzitorii: ele nu supravieţuiesc
relatări ale unor înecaţi salvaţi
cauzelor care le-au produs.
de la o moarte iminentă, care se
pun de acord asupra faptului că Există, oare, hipermnezii
„în momentul în care începe permanente? Dacă termenul
asfixia li se pare a vedea, într-o poate fi luat în acest sens cam
clipă, întreaga lor viaţă, în cele forţat, trebuie să-1 aplicăm
mai mărunte incidente ale ei". acelor dezvoltări excepţionale
Unul dintre ei pretinde că „i s-a ale memoriei care sunt
părut a vedea întreaga sa viaţă consecutive unui accident. Găsim
anterioară desfăşurându-se în în această privinţă, la autorii
succesiune retrogradă, nu ca pe vechi, istorii reluate de
o simplă schiţă, ci cu detalii nenumărate ori (Clement al Vl-
5
foarte precise, formând o pano- lea, Mabillon etc). Nu avem motive
ramă a întregii sale existenţe, din să le punem la îndoială,
care fiecare act era însoţit de un deoarece unii observatori
sentiment pozitiv sau negativ". moderni, Romberg6 între alţii, au
într-o împrejurare notat o dezvoltare remarcabilă
analoagă, „un bărbat cu un şi permanentă a memoriei în
spirit remarcabil de lucid urma unor comoţii, a variolei etc.
traversa o cale ferată în Mecanismul acestei metamorfoze fiind
momentul în care un tren venea impenetrabil, nu este cazul să
cu toată viteza. Nu a mai avut insistăm.
timp decât să se
141
140
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

II „Un bărbat, înzestrat cu un


foarte marcat temperament
Activările parţiale ale artistic (ceea ce este de notat), s-a dus cu
memoriei sunt, prin însăşi natura prietenii la o petrecere în apropiere de
lor, net delimitate. Tonusul castelul contelui de Sussex, pe
obişnuit al memoriei men- care nu-şi amintea să-1 fi vizitat
ţinându-se în generalitatea sa, vreodată. Apropiindu-se de
tot ceea ce îl depăşeşte iese în poarta cea mare, a avut
relief şi se constată cu uşurinţă. impresia extrem de vie că a
Aceste hipermnezii sunt mai văzut-o, el revăzând în
minte nu numai poarta, ci şi
corelativul necesar al amneziilor
oamenii care şedeau în susul ei,
parţiale; ele dovedesc o dată în
iar jos, sub pridvor, nişte
plus şi sub o altă formă că măgari. Această convingere
memoria constă din mai multe ieşită din comun i s-a impus şi s-
memorii. a adresat mamei lui, pentru
în producerea hipermneziilor lămuriri. A aflat de la ea că, pe
parţiale nu descoperim nimic când el era în vârstă de doar un
care să aducă a lege. Ele se an şi patru luni, fusese luat în
prezintă în starea de fapte acel loc la o petrecere şi că a fost
izolate, ca rezultat al unui transportat într-un paner, pe
concurs de condiţii care ne spatele unui măgar, şi că fusese
scapă. De ce cutare grup de lăsat la poartă cu măgarii şi
celule, care formează o servitorii, pe când cei în vârstă
asociaţie dinamică, este pus în din bandă se instalaseră, ca să
mişcare mai degrabă decât mănânce, deasupra porţii
cutare altul? Nu putem invoca castelului"8.
nici o cauză, nici fiziologică, nici Mecanismul reamintirii în
psihologică. Singurele cazuri în aceste două cazuri nu poate
care s-ar putea semnala o face loc nici unui echivoc: este o
reviviscenţă prin contiguitate în
aparenţă de lege sunt acelea despre
spaţiu. Aceste cazuri prezintă,
care vom vorbi mai jos, în care mai
desigur, doar într-o formă mai
multe limbi revin succesiv în memorie. frapantă şi mai rară, ceea ce se
Activările parţiale rezultă întâlneşte în fiecare clipă în
cel mai adesea din cauze viaţă9. Cui nu i s-a întâmplat,
morbide - acelea care au fost spre a regăsi o amintire pierdută
indicate mai sus; dar există pe moment, să se întoarcă la
cazuri în care ele se produc în locul în care i-a apărut ideea,
starea de sănătate. Iată două punându-se, pe cât posibil, în
exemple de felul acesta: aceeaşi situaţie materială şi
„O doamnă, aflată în ultima văzând-o cum renaşte deodată?
perioadă a unei maladii cronice, Cât priveşte hipermnezia
a fost dusă de la Londra la ţară. cu cauză morbidă, nu voi da
Fetiţa ei, care încă nu vorbea decât un exemplu care să
(infant), i-a fost adusă acolo, şi, ilustreze acest tip:
după o scurtă şedere, a fost „La vârsta de patru ani, un copil, în
readusă la oraş. După câteva urma unei fracturi la craniu, a suferit
zile, doamna a decedat. Fiica sa o operaţie cu trepanul.
a crescut fără a-şi aminti de însănătoşindu-se, nu a păstrat
nici o amintire, nici despre
mama ei până la vârsta adultă.
accident, nici despre operaţie.
Ultima oară o văzuse în camera
La vârsta de cincisprezece ani,
în care ea avea să moară. Cu însă, cuprins de un delir cauzat de
toate că nu ştia de lucrul febră, i-a descris mamei sale
acesta, intrând în acea cameră operaţia, oamenii care
a tresărit. Fiind întrebată de asistaseră, vestimentaţia lor şi
cauza emoţiei, a spus: «Am alte detalii, cu o mare
impresia clară că am mai intrat, exactitate. Până atunci el nu
odinioară, în această cameră. în vorbise niciodată de toate
colţul acela era o doamnă acestea şi nici nu auzise
culcată, care părea foarte vreodată pe nimeni înşirând
bolnavă şi care s-a aplecat toate acele amănunte"10.
asupra mea, plângând»"7. Reviviscenţă limbilor
complet uitate merită să ne
142 oprim la ea ceva mai mult. Cazul
relatat de Coleridge11 este atât de
143
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

cunoscut, încât mă voi feri să Dar nici un fapt nu este mai


vorbesc despre el. Există multe instructiv decât acela relatat de acelaşi
altele de acelaşi gen, care pot fi dr. Rush: „Ştiu de la un pastor
găsite în lucrările lui Aber- luteran de origine germană,
crombie, Hamilton, Carpenter. Somnul care trăieşte în America şi care
anestezic provocat de cloroform sau are în congregaţia sa un număr
de eter poate produce aceleaşi considerabil de germani şi de
efecte ca excitaţia febrilă. „Un suedezi, care, aproape toţi,
bătrân pădurar trăise în tinereţe
înainte de a muri se rugau în
la frontierele poloneze şi nu
limba lor maternă. «Am -spune
auzise vorbindu-se decât
el - exemple nenumărate, cu
poloneza. După aceea nu locuise
decât în districte germane. Copiii toate că mulţi dintre ei, sunt sigur,
săi ne asigură că de treizeci sau nu au vorbit germana sau suedeza de
patruzeci de ani el nu a auzit şi cincizeci sau şaizeci de ani»".
nu a pronunţat nici un cuvânt Winslow notează şi el că acei
polonez. în timpul unei anestezii, care a catolici convertiţi la protestantism,
durat circa două ore, omul acela în timpul delirului de dinaintea
nu a vorbit, nu s-a rugat şi n-a morţii, s-au rugat exclusiv după
cântat decât în poloneză"12. formularul Bisericii romane13.
Ceea ce este mai curios decât Bine interpretată, această
revenirea unei limbi, este revenirea reîntoarcere a limbilor şi
regresivă a mai multor limbi. Din formulelor pierdute nu mi se
păcate, autorii care vorbesc pare decât un caz particular al
despre lucrul acesta o fac cu legii regresiunii. Ca urmare a unui proces
titlu de simplă bizarerie, fără a morbid14, care cel mai adesea
da toate informaţiile necesare sfârşeşte cu moartea, straturile
interpretării faptelor. cele mai recente ale memoriei s-au
Cazul cel mai clar a fost relatat de distrus, iar acest proces de distrugere,
dr. Rush, din Philadelphia, în ale sale care coboară, din aproape în
Medical Inquiries and Observations aproape, până la achiziţiile cele
upon Diseases ofthe Mind. „Un italian, mai vechi, adică cele mai trainice,
dr. Scandella, om de o erudiţie le reactivează în mod temporar,
remarcabilă, locuia în America. le reduce pentru un timp în
Era profesor de italiană, engleză conştiinţă, înainte de a le face
şi franceză. S-a îmbolnăvit de să dispară pentru totdeauna.
febra galbenă, de care a şi Hipermnezia nu ar fi deci decât
murit, la New York; la începutul rezultatul unor condiţii total
bolii el vorbea engleza, la mijlocul negative; regresiunea ar rezulta
ei vorbea franceza, iar în ziua morţii nu dintr-o reîntoarcere normală în
a vorbit italiana, limba sa natală".
conştiinţă, ci din suprimarea unor
Acelaşi autor vorbeşte, în
stări mai vii şi mai intense: ar fi ca
termeni destul de confuzi, de o
o voce slabă care nu se poate
femeie care avea accese de
face auzită decât atunci când
nebunie trecătoare. La început
ea vorbeşte o italiana stricată, în oamenii cu voce puternică au
momentul culminant al bolii dispărut. Aceste achiziţii, aceste
vorbeşte franceza, în perioada de deprinderi din copilărie sau din
defervescenţă vorbeşte germana, tinereţe revin în prim-plan nu
iar de îndată ce intră în pentru că o cauză oarecare le
convalescenţă trece la limba sa împinge în faţă, ci pentru că
maternă (engleza). nimic nu le mai stă în cale.
Dacă lăsăm de-o parte Reviviscenţele de acest fel nu
această regresiune prin mai sunt, în sens strict, decât o
multe limbi, spre a ne mulţumi întoarcere înapoi, la condiţii de
cu cazuri mai simple, găsim existenţă care păreau dispărute
documente precise şi abundând pentru totdeauna, dar pe care
în amănunte. Un francez, care procesul regresiv al disoluţiei le-
trăia în Anglia şi care vorbea a reactivat. Mă voi abţine, de
engleza la perfecţie, a suferit o altfel, de la reflecţii pe care
lovitură la cap. Pe durata bolii nu aceste fapte le sugerează în
a putut răspunde decât în mod firesc: le las în grija
franceză la întrebătrile care i se moraliştilor. Ei vor putea mai
puneau. ales demonstra cum anumite
144 reveniri de ultim ceas la
credinţa religioasă, de care se
face
145
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

atâta vâlvă, nu sunt pentru o cenţelor posibile împuţinându-


psihologie clarvăzătoare decât se mult, şansele cresc în mod
necesarul efect al unei disoluţii proporţional pentru
iremediabile15. reîntoarcerea celor mai stabile,
Independent de această adică a celor mai vechi. Nu
confirmare neaşteptată a legii vreau să mai insist asupra unei
regresiunii formulate de noi, ipoteze neverificabile: scopul
ceea ce reiese din studierea meu este să rămân la ceea ce
hipermneziilor este putem cunoaşte, fără a mă
surprinzătoarea persistenţă a abate de aici.
acelor condiţii latente ale
amintirii pe care le-a numit
reziduuri. Fără aceste tulburări Este cu neputinţă să
ale memoriei nici nu le-am raportăm la vreunul dintre
putea bănui existenţa, deoarece tipurile morbide descrise anterior o
conştiinţa redusă la ea însăşi nu iluzie de o natură bizară, puţin
poate afirma decât conservarea frecventă sau cel puţin arareori
de stări care constituie viaţa observată, deoarece nu se
curentă şi a câtorva pe care citează decât trei sau patru
voinţa le ţine sub dependenţa cazuri, care până în prezent nu
sa, întrucât au fost fixate de au primit nici o denumire
obişnuinţă. specială. Wigan a numit-o,
Se impune oare să tragem destul de impropriu, o dublă
concluzia, pe marginea acestor conştiinţă, iar Sander o iluzie a
reviviscenţe, că absolut nimic nu memoriei (Erinnerungstauschung).
se pierde din memorie? Că ceea Alţii i-au dat numele de falsă
ce a intrat o dată aici rămâne memorie, care mi se pare de
indestructibil? Că până şi preferat. Ea constă în a crede că
impresia cea mai fugitivă poate fi o stare în realitate nouă a fost
reactivată la un moment dat? trăită anterior, în aşa fel încât
Mulţi autori, îndeosebi Maury, au adus atunci când se produce pentru prima oară
exemple frapante în sprijinul acestei pare a fi o repetiţie.
teze. Cu toate acestea, nu am avea Wigan, în cartea sa bine
motive peremptorii de a ne opune cunoscută asupra „dualităţii
celor care ar susţine că, chiar şi spiritului", relatează că, în timp
fără cauze morbide, unele ce asista la serviciul funebru al
reziduuri dispar16. Este posibil ca prinţesei Charlotte, în capela de
unele modificări celulare şi unele la Windsor, a avut deodată
asociaţii dinamice să fie prea sentimentul că a fost odinioară
instabile ca să poată dura. în martor la acelaşi spectacol.
definitiv, se poate spune că Iluzia a fost fugitivă, dar vom
persistenţa este, dacă nu regula vedea unele mai durabile. Lewes
absolută, cel puţin este regula, apropie pe bună dreptate acest
iar ea caracterizează imensa fenomen de unele mai
majoritate a cazurilor. frecvente. Se întâmplă adesea,
Cât priveşte modul în care într-o ţară străină, ca o cotitură
aceste amintiri îndepărtate sunt bruscă a unei poteci sau a unui
conservate şi reproduse, nu ştim râu să ne pună în faţa unui
nimic. Voi remarca doar că lucrul peisaj pe care ni se pare că l-am
acesta se poate concepe în contemplat altădată. Introduşi
lumina ipotezei adoptate pe tot pentru prima oară la o
parcursul acestei lucrări. persoană, simţim că am mai
Dacă admitem ca substrat văzut-o, întâlnind într-o carte
material al amintirilor noastre idei noi, avem sentimentul că
modificările celulelor şi ale ne-au mai fost prezente în
asociaţiilor dinamice interdepen- spirit17.
dente, atunci nu există După părerea mea, această
memorie, oricât de încărcată de iluzie se explică cu destulă
fapte, care să nu izbutească să uşurinţă. Impresia receptată
păstreze totul: căci, în timp ce evocă în trecutul nostru impresii
modificările celulare posibile analoage, vagi, confuze, abia
sunt limitate, asociaţiile dina- întrevăzute, dar care sunt de
mice posibile sunt fără număr. ajuns ca să ne facă să credem
Putem presupune că vechile că starea cea nouă este una
asociaţii reapar atunci când cele repetată. Există un fond de
noi, dezorganizate temporar sau asemănare rapid trăit între
pentru totdeauna, le lasă câmp două stări de conştiinţă, care
liber. Numărul revivis- duce la identificare. Este o
146 eroare, dar
147
THfiODULE RIBOT MEMORIA Şl PATOLOGIA EI

ea nu este decât parţială, întreaga dificultate este de a şti


deoarece există de fapt în de ce această imagine, care ia
trecutul nostru ceva care aduce naştere la un minut, la o oră, la
cu o primă experienţă. o zi după starea reală, îi dă
Dacă această explicaţie acesteia caracterul de repetiţie.
poate fi suficientă pentru cazuri Putem admite că mecanismul
foarte simple, iată altele în „recunoaşterii", al localizării în
care ea nu este câtuşi de puţin timp, funcţionează de-a-ndoa-
admisibilă. selea. în ce mă priveşte,
Un bolnav, spune Sander, propun explicaţia de mai jos.
aflând de moartea unei per- Imaginea astfel formată
soane pe care o cunoştea, a este foarte intensă, de natură
fost apucat de o groază indefi- halucinatorie; ea se impune ca o realitate,
nisabilă, deoarece i se părea că deoarece nimic nu rectifică această
deja resimţise acea impresie. iluzie. în consecinţă, impresia
„Simţeam că deja mai înainte, reală este împinsă pe al doilea
fiind culcat aici, în acelaşi pat, a plan, având caracterul şters al
venit X şi mi-a spus: «A murit amintirilor: ea este localizată în
Miiller». Am răspuns: «Muller e trecut; pe nedrept dacă
mort mai demult, n-a putut să examinăm faptele în mod
moară a doua oară»"18. obiectiv, în mod motivat dacă le
Dr. Arnold Pick19 a raportat examinăm în mod subiectiv.
cazul de falsă memorie cel mai Această stare halucinatorie de
complet pe care îl cunosc: fapt, deşi foarte vie, nu şterge
această tulburare se prezintă sub impresia reală; dar întrucât se
o formă aproape cronică. Un detaşează de ea, întrucât a fost
bărbat instruit, judecându-şi produsă de ea ca un efect
destul de bine boala şi întârziat21, trebuie să apară ca o
descriind-o în scris, către vârsta a doua experienţă. Ea ia locul
de treizeci şi doi de ani a căzut impresiei reale, pare cea mai
victimă unei stări mentale stranii. recentă şi de fapt şi este.
Dacă lua parte la o sărbătoare, Pentru noi, care o judecăm din
dacă vizita vreun loc, dacă se afară şi după ceea ce s-a
întâlnea cu cineva, acel petrecut în exterior, este fals ca
eveniment, cu toate impresia să fi fost receptată de
circumstanţele sale, i se părea două ori. Pentru bolnav, care o
atât de familiar încât era sigur judecă după datele conştiinţei
că deja trăise aceleaşi impresii, sale, este adevărat că impresia a
fiind înconjurat de exact fost receptată de două ori şi, în
aceleaşi persoane sau de aceste limite, afirmaţia sa este
aceleaşi obiecte, cu acelaşi cer, incontestabilă.
aceeaşi vreme etc. Dacă se în sprijinul acestei
apuca de vreo treabă, i se părea explicaţii, voi sublinia că
că o mai făcuse, în aceleaşi aproape întotdeauna falsa
condiţii. Acel sentiment era trăit memorie este legată de o
uneori în aceeaşi zi, după câteva tulburare mentală. Bolnava lui
minute sau câteva ore, uneori doar a Pick suferea de o formă de
doua zi, dar cu o perfectă nebunie: delirul de persecuţie.
claritate"20. Formarea de imagini
Există în acest fenomen de halucinatorii era deci cât se
falsă memorie o anomalie a poate de explicabilă. Nu pretind,
mecanismului mental care ne de altfel, că explicaţia mea ar fi
scapă, care este greu de înţeles singura posibilă. Pentru o stare
în cazul stării de sănătate. atât de insolită ar fi necesare
Bolnavul, chiar dacă este bun observaţii mai numeroase şi mai
observator, nu ar putea să-1 riguroase22.
analizeze decât încetând de a
mai fi înşelat. Cu toate acestea,
mi se pare că din aceste NOTE
exemple reiese în primul rând
faptul că impresia receptată se 1
„excitations de ia memoird', în textul
reproduce sub formă de imagine original. (Nota trad.)
2
(în terminologie fiziologică, Pentru aceste fapte şi pentru
există o repetiţie a procesului altele de aceeaşi natură, a se vedea
cerebral primitiv). Acest fenomen Winslow, op.cit., pp. 302 şi urm.
nu are nimic neobişnuit; este 149
ceea ce se întâmplă în cazul
oricărei amintiri care nu este
cauzată de prezenţa reală a
obiectului.
148
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI
3
Titlul original al confesiunilor acela în care viitorul scriitor alege el
scriitorului britanic Thomas De însuşi ceea ce este general şi va putea fi
Quincey.(Notatrad.) folosit în opera de artă. Căci el nu i-a
4
Th. De Quincey, ascultat pe ceilalţi decât atunci când,
Confessionsd'unmangeurd'opium,p. 142. oricât de proşti sau de nebuni ar fi fost,
5 Jean Mabillon (1632-1707), erudit francez, repetând ca nişte papagali ceea ce spun
benedictin, considerat oamenii de teapa lor, ei se prefăcuseră,
fondator al ştiinţei diplomatice, autor prin aceasta chiar, în păsări profetice,
în acest sens al unei adevărate purtători de cuvânt ai unei legi
capodopere a genului: De re diplomatica (1681).
psihologice. El nu-şi aminteşte decât ceea ce
O altă amplă scriere a sa,
este general. Prin anumite intonaţii, prin
Vetera Anakcta (1675-1685), trece drept
anumite expresii ale fizionomiei, chiar
model de istorie obiectivă,
dacă ele fuseseră văzute în copilăria cea
redactată sine ira et studio. (Nota trad.)
6 mai îndepărtată, viaţa altor oameni era
Moritz Heinrich Romberg (1795-
reprezentată într-însul şi când, mai târziu,
1873), medic german căruia îi
datorăm descrierea semnului tabesului el va scrie, va compune un gest din umeri
(pierderea echilibrului atunci când obişnuit la mulţi oameni, autentic ca şi
se stă în poziţie verticală, cu călcâiele când ar fi fost notat într-un caiet de
lipite şi cu ochii închişi) şi a semnului anatomist, dar gravat aici pentru a
herniei obturante jugulatoare (durere pe traiectul exprima un adevăr psihologic" (Marcel
nervului obturator). (Nota Proust, Timpul regăsit, voi.II \în căutarea
trad.) timpului pierdut, XIII], traducere de Eugenia
7
Abercrombie, Essay on intellcctual Cioculescu, Editura Minerva, Bucureşti.
Powers, p. 120. 1977,pp. 35-36). (Nota trad.)
10
8
Carpenter, Mental Physiology, p. 431. Abercrombie, op.cit., p. 149.
11
9
Să ne amintim modul banal în care Samuel Taylor Coleridge (1772-
savoarea unei madlene muiate în 1834), unul dintre marii poeţi
ceai a declanşat în creierul lui Marcel englezi. (Nota trad.).
12
Proust o hipermnezie creatoare, M.Duval, Nouveau dict. de medecine
materializată în romanul-fluviu de etc, art. HYPNOTISME,
analiză psihologică Â la recherche du p. 144.
13
tempsperdu. Memoria scriitorului era un Winslow, op.cit, pp. 253,265,266.305.
14
laborator de esenţe psihologice „Paria suite d'un travail morbide",în
vitalizate tocmai de neesenţial: „Omul textul original. (Nota trad.)
15
de litere îl invidiază pe pictor, i-ar Avem aici, fără îndoială,
plăcea să facă crochiuri, să ia note, şi explicaţia cea mai plauzibilă a unui
este pierdut dacă o face. însă atunci fenomen psihologic pus îndeobşte pe
când scrie, nu există nici un gest al seama căinţei mântuitoare din ceasul
personajelor sale, un tic, un accent care al 12-lea, considerat ca un triumfal
să nu-i fi fost inspirat de memorie; nu credinţei. (Nota trad.)
există un nume de personaj inventat, 16
A se vedea art ico lu l lu i De lbo eu f, în
sub care să nu poată pune şaizeci de Revue phisolophique,
nume de personaje văzute, dintre care 1 februarie 1880.
unul a pozat pentru strâmbătura, altul 17
Lcwes, Pwblcms of Life and Mind, seria a
pentru monoclul său, cutare pentru 3-a, p. 129.
mânia, celălalt pentru mişcarea 18
Sander, Archiv fiir Psychiatrie, 1873, IV.
potrivită a braţului ş.a. Şi atunci 19
Arnold Pick (1851-1924), neuropsihiatru
scriitorul ceh care a descris în 1903
îşi dă seama că, dacă visul său de a fi o formă de demenţă presenilă marcată
pictor nu era realizabil într-un mod de o degradare progresivă a
conştient şi voit, el a fost totuşi realizat, intelectului, în urma unor atrofii de ţesut
şi că scriitorul a făcut la rândul său
nervos în lobii frontal şi parietal.
un carnet de crochiuri fără să o ştie. Căci
în 1926 acestei afecţiuni i s-a dat numele
îmboldit de instinetul care sălăşluia
de „boala Pick". (Nota trad.)
în el, cu mult înainte de a fi crezut că va 20
Arhiv fiir Psychiatrie, 1876, VI, 2.
deveni într-o zi scriitor, el omitea 21
„comme ii a ete produit par elle apres
în mod regulat să privească atâtea
lucruri pe care alţii le observă, ceea ce coup", în textul original.
dădea prilej de acuzaţii din partea (Nota trad.)
22
celorlalţi că este distrat, iar din partea lui Dacă nu am spus nimic despre
însuşi că nu ştie nici să asculte, nici să starea memoriei în nebunie este
vadă. în timpul acesta el impunea însă pentru că acest termen colectiv
ochilor şi urechilor sale să reţină desemnează stări foarte diverse, iar cele
pentru totdeauna lucruri care altora le mai
păreau nimicuri puerile, intonaţia cu importante au fost menţionate la locul
care fusese spusă o frază, expresia lor (manie, paralizie generală,
figurii şi gestul din umeri făcut la un demenţă etc). Totuşi nu va fi inutil să
moment dat de cutare persoană despre punem sub ochii cititorului pasajul
care el nu ştia, poate, nimic altceva cu următor, care tratează subiectul în
mulţi ani în urmă, şi aceasta din cauză generalitatea sa: „în ceea ce priveşte
că aceeaşi intonaţie o mai auzise, sau
simţea că putea s-o audă din nou, şi că 151
lucrul acesta este reconstituibil, durabil;
simţul a ceea ce este general este

150
THfiODULE RIBOT
memoria, ea prezintă foarte mari deosebiri la alienaţi.
Uneori ea este perfect fidelă, atât pentru faptele vieţii CONCLUZIE
anterioare cât şi pentru acelea din perioada bolii. Dar de
cele mai multe ori se observă o slăbire sub diferite forme:
de exemplu, în demenţă... Alteori, faptele vieţii anterioare
bolii sunt sau şterse complet din memorie (ceea ce este
rar), sau sunt raportate la o mare distanţă (ceea ce se
întâmplă mai frecvent), devin atât de vagi şi de străine
individului,încât abia dacă le poate recunoaşte ca fiind ale
sale... Individul vindecat de nebunie îşi aminteşte de
obicei evenimentele petrecute pe parcursul bolii şi
adesea poate relata cu o precizie şi o fidelitate
surprinzătoare cele mai mărunte întâmplări din lumea
exterioară, expunându-le detaliat, cu motivaţia de rigoare
şi cu dispoziţia de spirit care le era caracteristică. El ştie,
de asemenea, să descrie fiecare gest, fiecare cuvânt, orice Descrierea maladiilor memoriei şi căutarea
schimbare de fizionomie a persoanelor care îl vizitează... legii care le guvernează, iată ce ne-a preocupat
Acest fenomen se observă în special la indivizii vindecaţi în cartea de faţă, până aici. înainte de a încheia,
de melancolie şi de mania moderată; mai puţin în urma trebuie să spunem câteva cuvinte despre cauze.
monomaniei, despre care bolnavul păstrează de obicei o Fireşte, nu este vorba de cauze imediate,
amintire mai confuză. Când un bolnav vindecat declară că
organice. Chiar redusă la aceşti termeni,
nu-şi mai aminteşte de toate cele petrecute în cursul
nebuniei, spusele lui nu trebuie acceptate decât cu rezervă, etiologia tulburărilor memoriei este foarte
deoarece ruşinea îl face să ţină sub tăcere anumite obscură, iar ceea ce putem considera cunoscut
amintiri" (Griesinger, Trăite des maladies mentales, în această privinţă este puţin.
trad.franc, p. 78. A se vedea şi Maudsley, în Reynold's Memoria constă în a conserva şi în a
System of Medecine, voi. II,p. 26). reproduce: conservarea pare să depindă de
Slăbirea memoriei la alcoolici este bine cunoscută. nutriţie, iar facultatea de reproducere de
Există numeroase exemple de acte de violenţă comise în circulaţia generală sau locală.
această stare, acte despre care nu se păstrează nici o
amintire. Alcoolismul cronic diminuează memoria, fără a o
stinge, dar în perioada terminală duce la demenţă, 1. Conservarea, care joacă rolul cel mai
asociată cu amnezia. important, deoarece fără ea nu este posibilă nici
o reproducere, presupune o condiţie primară, pe
care nu o putem desemna decât prin această
expresie vagă: o constituţie normală a creierului.
Am văzut că idioţii sunt atinşi de amnezie
congenitală, de incapacitate nativă de a fixa
amintirile. Această condiţie primară este un
postulat, este mai puţin o condiţie cât condiţia
de existenţă necesară a memoriei. în fapt, ea
se întâlneşte la aproape toţi oamenii.
Această condiţie normală fiind dată, nu este
suficient ca impresiile să fie receptate, ci
trebuie ca ele să fie fixate,
153
152
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

înregistrate organic, încrustate; nutriţia suferă şi lâncezeşte.


trebuie ca ele să devină o Memoria revine o dată cu
modificare permanentă a reîntoarcerea la condiţii
encefalului; trebuie ca normale. Relaţia lui Holland,
modificările imprimate celulelor citată mai sus, este destul de
şi fibrelor nervoase, cât şi explicită în această privinţă.
asociaţiile dinamice pe care Am văzut de asemenea că,
aceste elemente le formează în cazurile de amnezie tem-
între ele, să rămână stabile. porară datorate unei comoţii
Acest rezultat nu poate depinde cerebrale, uitarea are întotdeauna un
decât de nutriţie. Creierul caracter retroactiv; ea se întinde
primeşte o masă enormă de pe o perioadă mai mult sau mai
sânge, îndeosebi substanţa puţin lungă, anterioară
cenuşie. Nu există parte a accidentului; este o regulă care
corpului în care travaliul nutritiv nu cunoaşte excepţii. Majoritatea
să fie mai activ şi nici mai rapid. fiziologilor care s-au ocupat de
Nu cunoaştem mecanismul intim acest fapt îl explică printr-un
al acestui travaliu. Nici măcar deficit de nutriţie. înregistrarea
histologia cea mai rafinată nu organică, înregistrare care
poate urmări moleculele în constă dintr-o modificare
rearanjamentele lor. Nu putem nutritivă a substanţei cerebrale,
constata decât efectele acestora: nu a avut timp să se producă.
tot restul este inducţie. Dar în sfârşit, să ne aducem
există fapte de tot felul care aminte că forma cea mai gravă a
demonstrează conexiunea maladiilor memoriei, amnezia
strânsă dintre nutriţie şi progresivă a demenţilor, a
memorie. bătrânilor, a bolnavilor de
Ţine de observaţia comună paralizie generală, are drept
faptul că copiii învaţă cu o cauză o atrofie crescândă a
miraculoasă uşurinţă, că tot ceea elementelor nervoase. Tuburile şi
ce nu cere decât memorie, ca celulele suferă o
învăţarea limbilor, este rapid degenerescentă; îndeosebi
dobândit de ei. Se cunoaşte de celulele sfârşesc prin a dispărea,
asemenea că deprinderile, adică nelăsând în locul lor decât o
o formă a memoriei, sunt mult grămadă de nerecunoscut.
mai lesne contractate în Totalitatea acestor fapte,
copilărie şi tinereţe decât la fiziologice şi patologice, de-
vârsta adultă. Aceasta se explică monstrează că între nutriţie şi
prin faptul că în copilărie conservare există un raport de la
activitatea procesului nutritiv cauză la efect. Există o
este atât de mare încât coincidenţă exactă între
conexiunile noi sunt stabilite perioadele lor de apogeu şi de
rapid. La bătrâni, dimpotrivă, declin. Variaţiile de scurtă sau de
ştergerea atât de promptă a lungă durată ale uneia se
impresiilor noi coincide cu o regăsesc la cealaltă. Dacă una
slăbire considerabilă a acestei este sau activă, sau moderată,
activităţi. sau trenantă, lucrurile stau la
Tot ceea ce este învăţat prea fel cu cealaltă. Conservarea
repede nu durează. Expresia „a amintirii trebuie deci să fie
asimila un lucru" nu este o înţeleasă nu în sens metafizic
metaforă. Nu voi insista asupra de „stări de suflet" care ar
unui adevăr pe care toată lumea subzista nu se ştie unde, ci ca o
îl repetă, dar fără a se îndoi că stare dobândită a organului
acest fapt psihic are o raţiune cerebral, care implică posi-
organică. Pentru a fixa amintirile bilitatea de stări de conştiinţă,
este nevoie de timp, deoarece atunci când se întâlnesc
nutriţia nu-şi realizează opera condiţiile lor de existenţă.
cât ai bate din palme, acea Rapiditatea extremă a
mişcare moleculară neîncetată schimburilor nutritive în creier,
care o constituie trebuind să care la o primă abordare pare a
urmeze o direcţie constantă, pe fi o cauză de instabilitate,
care aceeaşi impresie periodic explică, dimpotrivă, fixarea
reînnoită este capabilă să o amintirilor. „Reparaţia, efec-
menţină1. Oboseala, sub toate tuându-se pe traiectul
formele, este fatală pentru modificat, serveşte la
memorie: impresiile receptate nu sunt înregistrarea experienţei. Nu
fixate, reproducerea este foarte are loc o simplă integrare, ci o
chinuitoare, adesea imposibilă. reintegrare; substanţa este
Or, oboseala este considerată o restaurată într-un mod special
stare în care, ca o consecinţă a după o modificare specială, ceea
supraactivităţii unui organ, ce face ca modificarea produsă2
să fie, ca să
154
155
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

spunem aşa, încorporată sau reproducerea prezintă variaţii


incarnată în structura ence- corelative. Iată principalele fapte
falului"3. care ne pot veni în sprijin:
Ajungem astfel la raţiunea Febra, la diversele sale
ultimă a memoriei în ordinea grade, se asociază cu o supra-
biologică: ea este o impregnare. activitate cerebrală. Memoria
în consecinţă, nu este de mirare participă aici în bună parte. Ba
că un eminent chirurg englez, chiar am văzut ce punct
tratând despre acea modificare surprinzător de activare poate
indelebilă pe care maladiile atinge. Se ştie că în febră
infecţioase le imprimă ţesuturilor rapiditatea circulaţiei este
vii, a scris următorul pasaj, care excesivă, că sângele este
pare redactat de noi: „Cum se alterat, încărcat de elemente
poate presupune că creierul care provin dintr-o denutriţie prea
este organul memoriei, dacă el rapidă, dintr-un travaliu de
se schimbă mereu? Cum se face combustie exagerat. Găsim deci
că această schimbare nutritivă a aici o variaţie în calitate şi
tuturor moleculelor creierului nu cantitate, care se exprimă printr-
distruge orice memorie? Lucrul acesta o hipermnezie.
nu se întâmplă deoarece, în Chiar şi în afara stării de
procesul nutritiv, asimilarea se face într-un febră, „impresii obişnuite, care
mod perfect exact. Efectul produs de nu au prezentat nici un interes,
o impresie asupra creierului (fie survin adesea în memorie, pe când
că este vorba de o percepţie, fie impresii mult mai importante sau
de un act intelectual) este fixat impozante au dispărut.
aici şi reţinut, deoarece partea, Examinându-se circumstanţele,
oricare ar fi ea, care a fost vom găsi adesea că aceste
schimbată de acea impresie impresii au fost receptate atunci
este exact reprezentată de când energia era maximă, când
partea care îi succedă în cursul exerciţiul, plăcerea, sau ambele,
nutriţiei"4. Oricât de paradoxală sporiseră considerabil
ar putea să pară o apropiere activitatea inimii. Romancierii
între o maladie infecţioasă şi au notat ca pe o trăsătură a
memorie, ea este, aşadar, în naturii umane faptul că, în
mod riguros exactă din punct momentele în care o emoţie
de vedere biologic. puternică a excitat circulaţia la
un grad excepţional, grupurile
2. în general, reproducerea de senzaţii cauzate de obiectele
amintirilor pare să depindă de înconjurătoare pot fi reanimate
starea circulaţiei. Problema este cu o mare claritate, adesea
mai obscură decât predecenta şi traversând chiar întreaga viaţă"5.
asupra ei nu dispunem decât de Să mai subliniem în ce
date incomplete. O primă măsură reproducerea este les-
dificultate o constituie nicioasă şi rapidă în acea
rapiditatea fenomenelor şi per- perioadă a vieţii în care sângele
manentele lor schimbări. O a este propulsat în curenţi repezi şi
doua o constituie complexitatea abundenţi şi în ce măsură devine
lor: reproducerea, într-adevăr, nu ea lentă şi dificilă atunci când
depinde numai de circulaţia vârsta încetineşte circulaţia Mai
generală, ci depinde şi de putem nota şi faptul că la bătrâni
circulaţia particulară a creierului compoziţia sângelui este alta, că
şi este verosimil să existe, chiar acesta este mai puţin bogat în
şi la nivelul acesteia, variaţii globule şi în albumină.
locale care au o mare influenţă. La persoanele epuizate de o
Iar aceasta nu este totul: trebuie boală îndelungată, memoria
ţinut seama de calitatea sângelui slăbeşte o dată cu circulaţia.
în aceeaşi măsură ca şi de „Subiecţii foarte nervoşi, la care
cantitatea lui. activitatea inimii a scăzut
Este imposibil să se considerabil, se plâng de obicei
determine, fie şi numai în linii de pierderea memoriei...
mari, rolul fiecăruia dintre aceşti simptom care diminuează pe
factori în mecanismul reproducerii. măsură ce circulaţia revine la
Trebuie să ne limităm la a normal"6.
reliefa faptul că circulaţia şi Există o exaltare a memoriei
atunci când circulaţia a fost
156
modificată de stimulenţi ca
haşişul, opiul etc, care excită
sistemul nervos înainte de a duce
la o stare finală de depresie.
157
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI

Alţi agenţi terapeutici produc un efect Dacă reamintirea rezultă


contrar, de exemplu bro-mura de dintr-o reeducare (caz obişnuit),
potasiu, a cărei acţiune este rolul capital pare a reveni
sedativă, hipnotică, şi care, nutriţiei. Rapiditatea cu care se
luată în doză mare, produce o reînvaţă arată că nu este
încetinire a circulaţiei. Un pierdut totul. Celulele au putut
predicator a fost obligat să fi atrofiate; dar dacă nucleii lor
întrerupă folosirea acesteia, (consideraţi, în general, ca
deoarece aproape că ajunsese să- organele lor reproductive) dau
şi piardă memoria; aceasta i-a naştere altor celule8, bazele
revenit de îndată ce a încetat memoriei sunt chiar prin aceasta
tratamentul. restabilite: celulele-fiice seamănă cu
Din toate aceste fapte reiese celulele-mamă, în virtutea
o concluzie generală: exerciţiul acelei tendinţe a oricărui
normal al memoriei presupune organism de a-şi menţine tipul şi
o circulaţie activă şi un sânge a tendinţei oricărei modificări
bogat în materiale necesare dobândite de a deveni o
integrării şi dezintegrării. De modificare transmisă; memoria
îndată ce această activitate se nu este în cazul acesta decât o
exagerează, există tendinţa spre formă de ereditate9.
excitaţia morbidă; de îndată ce
ea scade, există tendinţa spre
amnezie. Este imposibil să
precizăm mai mult fără a intra
în pură ipoteză. De ce, în mod în rezumat, memoria este o
preferenţial, cutare categorie de funcţie generală a sistemului
amintiri este activată sau nervos. Ea are drept bază
abolită? Nu ştim. Există atâta proprietatea pe care o au
neprevăzut în fiecare caz elementele de a conserva o
particular de amnezie şi de modificare receptată şi de a forma
hipermnezie încât ar fi himeric asociaţii. Aceste asociaţii,
să încercăm o explicaţie. rezultat al experienţei, le-am
Probabil că modificări organice numit dinamice, pentru a le
foarte fugitive, cauze distinge de asociaţiile naturale
infintezimale fac ca, singura dintre sau anatomice. Conservarea
toate, cutare serie să fie evocată este asigurată de nutriţie, care
sau să rămână surdă la apel. fixează fără încetare deoarece
Este de ajuns ca un singur reînnoieşte fără încetare.
element nervos să fie pus în Capacitatea repro-ductivă ni s-a
mişcare sau sa rămână părut că depinde mai ales de
paralizat: mecanismul bine circulaţie.
cunoscut al asociaţiei explică A conserva şi a reproduce:
restul. Câţiva fiziologi au emis întreaga esenţă a memoriei
opinia că lapsusurile1 limitate şi este astfel ataşată la condiţiile
temporare ale memoriei se fundamentale ale vieţii. Restul -
datorează unor modificări locale conştiinţă, localizare exactă a
şi tranzitorii în calibrul arterelor, amintirilor în trecut - nu este
sub influenţe vasomotorii. Ei au decât o perfecţionare. Memoria
invocat drept argument faptul că psihică nu este decât forma cea
reamintirea este bruscă şi că mai înaltă şi mai complexă a
este de obicei cauzată de o memoriei. A te mărgini la aceasta,
emoţie şi că emoţiile exercită o ca majoritatea psihologilor, este a te
influenţă deosebită asupra condamna dinainte de a nu vehicula
sistemului nervos vasomotor. decât abstracţii.
în acele cazuri de pierdere O dată ce am stabilit
completă a memoriei, despre aceste aspecte preliminare, am
care am dat numeroase exemple, clasificat şi am descris maladiile
reamintirea depinde de circulaţie şi memoriei; şi cum o observaţie
de nutriţie. Dacă reamintirea bine făcută valorează
întotdeauna mai mult decât o
este bruscă (ceea ce se
descriere generală, fiind mai
întâmplă rareori), ipoteza cea
instructivă şi mai sugestivă, am
mai probabilă este aceea a unei
ilustrat fiecare tip morbid cu
sincope funcţionale, a unei stări
câteva exemple clare şi autentice.
„de inhibiţie" care încetează
dintr-odată: această problemă 159
este una dintre cele mai
obscure ale fiziologiei
sistemului nervos.
158
THEODULE RIBOT MEMORIA ŞI PATOLOGIA EI

După ce am traversat o în fine, studiul nostru de


masă de fapte care va părea patologie a memoriei ne-a
multor cititori plicticoasă, ne-am condus la o concluzie generală:
oprit asupra rezultatelor generale memoria constă dintr-un
care reies din ele: proces de organizare în grade
în primul rând necesitatea de a variabile, cuprins între două
descompune memoria în mai multe limite extreme: starea nouă,
memorii, a căror independenţă înregistrarea organică.
este clar stabilită de cazurile
patologice.
Am arătat apoi că NOTE
distrugerea memoriei are loc
1
conform cu o lege. Neglijând „Am cunoscut - spune Abercrombie - un
tulburările secundare, de scurtă actor distins care, chemat
durată, puţin instructive pentru să-1 înlocuiască pe unul dintre
confraţii săi bolnav, a trebuit să înveţe
cei care au o evoluţie normală, în
am constatat: câteva ore un rol lung şi dificil. El 1-a
în cazul disoluţiei generale a învăţat foarte repede şi 1-a jucat cu o
memoriei, pierderea amintirilor are un perfectă exactitate. Dar, imediat după
mers invariabil: faptele recente, ideile în spectacol, 1-a uitat în aşa măsură încât,
general, sentimentele, actele. având de jucat acelaşi rol mai multe
zile în şir, era obligat de fiecare dată
în cazul de disoluţie parţială să-1 pregătească din nou, neavând
cel mai bine cunoscut (uitarea timp, spunea el, să-l „studieze". întrebat
semnelor), pierderea amintirilor asupra procedeului mental folosit atunci când a
are şi ea un mers invariabil: jucat rolul pentru prima
numele proprii, numele comune, oară, el mi-a răspuns că pierduse cu
adjectivele şi verbele, totul din vedere publicul, părându-i-se
că nu are în faţa ochilor decât paginile
interjecţiile, gesturile. cărţii şi că, dacă ceva i-ar fi întrerupt
în ambele cazuri mersul este această iluzie, s-ar fi oprit în mod
identic. Avem de-a face cu o regresiune instantaneu" (op.cit.p. 103).
2
de la cel mai nou la cel mai ,,/a modalite [sic!] quis'estproduite", în
vechi, de la complex la simplu, textul original. (Nota trad.)
3
de la voluntar la automat, de la Maudsley,P/jysi'o/og/ede/'e.sp/7(,trad.
Herzen.p. 140.
mai puţin organizat la mai bine 4
J.Paget, Lectures on surgicalpathology, voi.
organizat. I, p. 52. A se vedea şi
Exactitatea acestei legi a Maudsley, op. cit.,, pp. 477-478.
5
regresiunii este verificată de Herbert Spencer, Principes
cazurile destul de rare în care depsychologie, voi. I, p. 239.
6
disoluţia progresivă a memoriei /b/d., p. 241.
7
După cum este cunoscut,
este urmată de o vindecare: termenul lapsus are următoarele sensuri:
amintirile revin în ordinea 1) incapacitate de moment a cuiva de
inversă a pierderii lor. a-şi aminti de ceva de care este sigur
Legea regresiunii ne-a că are cunoştinţă (de exemplu, un
permis să explicăm reviviscenţa nume propriu sau comun); 2) eroare
extraordinară a anumitor amintiri comisă de o persoană, nu din neatenţie,
cum se crede îndeobşte, ci din cauze
ca pe o întoarcere a spiritului mai profunde, cercetate de Sigmund
îndărăt, la condiţii de existenţă Freud în Psihopatologia vieţii cotidiene (a
care păreau dispărute pentru se vedea S .Freud, Opere IV, traducere,
totdeauna. avanprefaţă şi note de dr. Leonard
Am ataşat legea noastră la Gavriliu, cu o prefaţă de acad. Vasile
un principiu fiziologic: Pavelcu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1996). Lapsusurile observate la omul
„Degenerescenta loveşte în normal, arată Freud, apar ca un fel de
primul rând ceea ce s-a format fază preliminară a aşa-ziselor
mai recent", - şi la un principiu „parafazii" care se produc în condiţii
psihologic: „Ceea ce este patologice. „Dacă - scrie Freud - se
complex dispare înaintea a ceea ce este admite că un mecanism analog aceluia
simplu, deoarece acesta a fost de al uitării de nume poate să guverneze şi
fenomenele de lapsus, explicarea aces-
mai puţine ori repetat în tora din urmă devine facilă" (op.cit., p.
experienţă". 206). Aşa după cum a demonstrat
părintele psihanalizei, starea fiziologică
160 (oboseală etc.) poate să favorizeze
apariţia unui lapsus prin slăbirea
controlului conştient, dar nu-l
generează.

161
THfiODULE RIBOT
Ca la toate „actele ratate", cauzele şi mecanismul lapsusului ţin de incon-
ştientul individului, analiza dezvăluind motive adânci, caracteristice, INDICE DE NUME
incomplet refulate şi gata să se dea de gol. (Nota trad.)
8
A se vedea nota 63 de la capitolul I. (Nota trad.)
9
Pentru mai multe detalii asupra acestui aspect, a se vedea în Brain
articolul citat anterior.

ABERCROMBIE: 62, 115, BROADBENT: 131 BROCA,P.:60,127,131,134,135 BRODMANN: 60


144,150,151,161 AJURIAGUERRA: 134 ASELM de Canterbury, 59
ARSENI, Constantin: 14,16 AZAM: 80,82,83,84,85 C
CALMEIL: 114
CARPENTER: 24, 37, 57, 58,61,
BAILLARGER,Jules;92,93,107, 71, 105, 106, 116, 118, 133,
134 144,150
BAIN, Alexander: 26,56,57,126 BALLANTYNE;49,61 BARBIZET,J.; 15 CIOCULESCU, Eugenia: 151 CLEMENT al Vl-lea: 141 CLIFFORD: 20
BASTIAN: 33 BAUDRY,F.: 137,138 BEALE,Lionel:31 BEAR,M.F.: 16 COLERIDGE,S.T.:143,151 COLLBURN,Zerah:110 COMBE, 105
BEATTIE:115 BEHTEREV: 12 BERGSON: 61 BERKELEY,George:43,6l CONSTANTINESCU.Ovid: 104 COOPER,L.N.:16 CRICK, Francis: 58
BINET,Alfred: 11,16 BREBAN,Nicolae:107 BRIDGES: 33 BRINTON: 33

DĂN1LĂ, Leon: 14,16 DELAY.Jean: 15 DELBOEUFL:57,151


DEJERINE,J.J.:60 DORE,Gustave: 110 DOSTOEVSKI,F.M.:103

162 163
INDICE DE NUME INDICE DE NUME
DROBISCH, HERING: 21,57 M
M.W.: 102,108 HERZEN: 108 MABILLON,Jean: QUlNCEY.Thomasde:
DUFAY:82,83,8 HOLLAND: 155 141,140 141,150
5,105 HOROCHE,Michel MACAULEY.Th.B
DUMBRAVĂ, -Pierre: 106 .: 50,61
Izabela: 104 HOSTETLER,A.J. MACNISH: REASON.J.;
DU NN: 79,105 :16 81,84,85,99,105 15
DUVAL,M.:151 HUXLEY:20 MAGNAN; 104 REYNOLDS
HYDEN,H.: 13,16 MAIORESCU,Titu: : 90,106
108 MARAJ: 58 RITI: 107
EBNER MĂRIE, Pierre: ROGERS: 49
,F.F.:16 I 134 ROMBERG,M.H
EXNER ANO MAUDSLEY: 20, .:141,150
: 36 ŞI.Io 27, 36, 41, 57, ROSTAN.Leon:
n: 136,152,161 123,137 RUSH:
104 MARGINE 144,145
FALRET, Jules: IREL ANU,Nicolae:
92,104,107,108, AND 16
136,137 : 108 MEILI,Richar SANDER:147, 148,
FAVILLE: 92 ITAR d:15,16 151
FELDMANN: 107 D: MESMET: 84 SCANDELLA: 144
FERR1ER, David: 129 MEYNERT:31 SCOTT,Walter:49
30,40,57 FREUD.S.: MOREL: 104 SECENOV,I.M.:9
58,59,134,135,161 MOR1N, SEQUARD, Brown:
JACKSON,J.H.: Edgard: 105,125
61,65,67,69,98, 135,136 SHARPEY:72,74,79
GALL.F.J.: 110,133 104,1 MOTET: 104 SMERDEAKOV: 103
GAVRILIU, 31,136 MOZART: 110 SOCRATE: 104
Leonard: 106, 107, JANET, MULER,Max: SPENCER, Herbert:
108,161 Pierre: 128,138 36, 62, 133,
GAZELLES: 57 11,16 MYCIELSKA. 161
GOLU,Mihai: 14,16 K.: 15 SPINOZA,B.:10,16
GOODGLASS.H.: K SPR1NG:61
134 GRANV1LLE, KANT,1.:61 N SPURZHEIMJ.C:
Mortimer: 71,78 KOEHLER, 12 N 133 SQUIRE,L.R.:16
GRASSET: 132 KOEMPFEN,M.:1 EWT STERIADE.Mircea:
GRATIOLET, Louis- 07 ON: 10,15 STEWART,
Pierre: 60, KORSAKOV.Serg 49 Dugald: 44,61,110
128,133,137 hei: 15 NIE
GRIESINGER, KREINDLER,A.: LSE
Wilhelm: 92, 93, 13,16 N,J. TAINE, H.: 44, 61,
106,107,108,152 KUSSMAUL:126 M.:6 62, 105,107,
,128,129,131, 0 110,130,133
136.137,138 TONOlU,Vasile:135
HAMILTON.William O TROUSSEAU,
: 84,59,144 OGLE,W.:12 Armând: 57, 65,
HARTLEY,David:22 LAYCOCK: 7 104, 123, 126,
,57 HARTMANN, 61,70,78,104 OMBREDAN 127, 131, 132,
Eduard: 34,58 LEGROUX: 137 E,Andre:136 1
HECAEN.H.: 134 LEURET: 106 34,136,
HERBART.35 LEWES, G. H.: 137
23,33.57, 110, PAGET.J.: 161 TULVI
164 133,1 PAPEZ, James W.: NG.E.:
47,151 14 16
LEYDEN PAVELCU,Vasile:
: 62 161 PAVLOV.I.P.: 165
LINNE, 12,57,58
Cari: PICK.Amold:
49,61 148,149,151
LORDAT PIERON,Henri:9,
: 123,137 15 PROUST,
LURIA. Marcel: 133, 137,
A.Q.: 150, 151
15,134
LUYS:
57,133
INDICE DE NUME

VERNET,Horace:110 WERNICHE,Carl:60,134 LAEDHURILE IRI ŞI UţJIVERS ENCICLOPEDIC


VIERORDT: 51,62 VIEUSSENS: WHITNEY:13O,138 AU APĂRUT:
59 VILLERMAY, Louyer 95, WIGAN: 147
104, Bujor T. Rîpeanu, Cristina Corciovescu - Dicţionar de cinema
WINSLOW.Forbes: 42,49,60,61, 47.500 lei
116,133
79,105,108,133,145,149,151 Larousse - Dicţionar de psihologie 37.900 lei
VILLIERS: 78 Larousse - Dicţionar de psihiatrie 46.900 lei
WUNDT: 26,39,59
Larousse - Dicţionar de psihanaliză 24.900 lei
WYCHERLEY,William: 50,62 Larousse - Dicţionar de filosofie 32.900 lei
WATSON, James: 12,58 Larousse - Dicţionar de sociologie 10.500 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie musulmană 24.900 lei
WEBER, H: 62 Larousse - Dicţionar de civilizaţie egipteană 22.500 lei
ZAZZO,Rene: 10, 15, Larousse - Dicţionarul spaţiului 32.000 lei
Jacques Derrida - Diseminarea 26.900 lei
Brice Parain - Logosul platonician 19.900 lei
Marcel Gauchet - Inconştientul cerebral 14.900 lei
Matila Ghyka - Filosofia şi mistica numărului 27.900 lei
Jeanne Ancelet-Hustache - Meister Eckhart şi mistica renană
17.900 lei
Mircea Eliade - Mituri, vise şi mistere 24.900 lei
Patricia Hidiroglu - Apa divină 16.900 lei
Franţois Brune - Hristos şi Karma 17.000 lei
Georges Dumezil - Uitarea omului şi onoarea zeilor 26.900 lei
Georges Dumezil - Zeii suverani ai indo-europenilor 24.900 lei
Rudolf Steiner - Mistica. Gând uman, gând cosmic 14.900 lei
Rudolf Steiner - Evanghelia după Luca 16.900 lei
Rudolf Steiner - Omul suprasensibil în concepţia antroposofică
18.900 lei
Rudolf Steiner - Creştinismul esoteric 19.900 lei
Jeanne Guesne - Corpul spiritual 18.900 lei
Marc de Smedt - Tehnici de meditaţie 22.900 lei
A T Mann - Principiile reincarnării 17.500 lei
Christmas Humpreys - Concentrare şi meditaţie 24.900 lei
Platon - Dialoguri (tiraj nou) 32.900 lei
Aristotel - Organon (voi. 1) 26.900 lei
Aristotel - Organon (voi. I I ) 43.000 lei
Aristotel - Poetica 32.000 lei
Gaston Berger - Tratat practic de cunoaştere a omului 14.900 lei
Alfred Adler - Cunoaşterea omului ' 28.900 lei
Alfred Binet - Sufletul şi corpul 7.000 lei
Alfred Binet - Dedublarea personalităţii şi inconştientul 24.900 lei
Th. Ribot - Voinţa şi patologia ei 11.900 lei
Karen Horney - Personalitatea nevrotică a epocii noastre22.900 lei
Frieda Fordham - Introducere în psihologia lui C.G. Jung 19.900 lei
Leonard Gavriliu - Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga
14.900 lei
166 Vasile Tonoiu - în căutarea unei paradigme a complexităţii11.900
lei
William Shakespeare - Regele Lear ' 16.900 lei
William Shakespeare - Macbeth 16.830 lei
Jdrarul

William Golding - Oameni de hârtie 15.900 lei Ctaj-Napoca, str. Cotita, nr.6,
Iris Murdoch - Dilema lui Jackson 24.900 lei Tel./Fax: 064/192408
Kazuo Ishiguro - Amintirea palidă a munţilor 22.900 lei CP 559, OP. 9
Eugen Simion - Dimineaţa poeţilor 30.000 lei
Tudor Opriş - Zoologia ' ' 14.900 lei
Copacul fermecat - Poveşti 3.500 lei
Mihai Retegan, Cornel Lungu - 1956 - Explozia 13.900 lei
Andrei Avram - Contribuţii etimologice 10.000 lei
* * * - Lichidarea lui Marcel Pauker 6.000 lei
Album - Berthelot şi România 10.000 lei
Luminiţa Bădeliţă - Analiză matematică pentru clasa a XII-a 3.900
lei

LA EDITURILE IRI ŞI UNIVERS


ENCICLOPEDIC VOR APĂREA:
Theodule Ribot - Memoria şi patologia ei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie greacă
Larousse - Dicţionar de medicină Ion
Calafeteanu - Români la Hitler William
Shakespeare - Visul unei nopţi de vară I.
Kant - Critica raţiunii pure Th. Ribot-
Memoria şi Vladimir Jankelev
ria şi patologia ei
ich - Ireversibilul şi nostalgia

Comandând prin poştă o carte apărută la una din editurile


IRI sau UNIVERS ENCICLOPEDIC
obţineţi o reducere de:

15%
Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obţineţi o reducere de:

20%
Costul expedierii prin poştă e suportat de edituri.

Adresa: CP 33-2, Bucureşti, România \ - •'


TelJfax: (401) 222 62 86,222 53 52,222 54 20
THEODULE RIBOT

MEMORI
SI PATOLOGIA E

„în lipsa memoriei, viaţa psihică (admiţând că prin absurd ar putea să existe aşa ceva) s-ar pulveriza într-o serie de
momente izolate, trăite strict în prezent (deci de fapt netrăite!), fără raport cu trecutul şi nici cu clipa imediat următoare.
Memoria este aceea care ne dă sentimentul continuităţii, fiind un instrument strategic al dezvoltării şi adaptării. Cu cât în
memoria noastră se depozitează un trecut mai bogat şi mai variat, cu atât perceperea şi priceperea prezentului sunt mai
ample şi mai profunde, iar previziunea evenimentelor viitoare, planificarea şi dirijarea în cunoştinţă de cauză a conduitei, în
vederea atingerii scopurilor fixate, devin tot mai exacte şi adecvate."

Dr. LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-97627-8-6