Ikebana reprezintă una dintre artele tradiționale japoneze, având o vechime de peste 600 de ani, fiind utilizată

de către călugării budiști, în ritualurile de a oferi flori morților. Pe la jumătatea secolului al XV-lea apar primele
stiluri în aranjamente, devenind, astfel, artă și desprinzându-se de originile sale religioase. În secolul al XVI-lea
începe să apară, în locuințele japonezilor, un loc în care se găsesc un vas cu tămâie, un tablou și o Ikebana.

Denumirea Ikebanei este compusă din două cuvinte – Ikeru = a face pe cineva să trăiască și Bana = floare.

de realizare a unei Ikebana

Simbolismul – este primul principiu în realizarea unei Ikebana și are trei elemente esențiale: Shin = Cerul, Soe
= Omul și Hikae = Pământul.

Shin, reprezintă ramura principală, care dă structura Ikebanei, fiind linia primară și reprezintă cerul, având
simbolul unui cerc. Ramura se înclină la maxim 100 – 150, față de verticală.

Soe, este ramura secundară și înfățișează omul, având simbolul unui pătrat. Ramura secundară se înclină la
maxim 450, față de verticală.

Hikae, întruchipează pământul și are simbolul unui triunghi. Această ramură se înclină, față de verticală, la 750.
Simbolismul mai este reprezentat și prin speciile de plante uzitate în amenajarea unei Ikebana: ramură de Cireș
înflorit = primăvara, ramură de Piersic înflorit = sărbătoarea fetelor, Bambus = înțelepciune, Iris = apă
curgătoare, Lotus = putere sau bărbăție, Bujor = forță sau bogăție, etc.

Asimetria – pentru japonezi, dar și asiatici în general, simetria este echivalentul falsului, deoarece aceasta nu
există în natură, prin urmare asimetria există în tot.

Simplitatea și modestia – japonezii consideră că dacă Ikebana este mai simplă, cu atât aceasta este mai
frumoasă.

Efemeritatea – cel ce realizează o Ikebana, sau procură elementele necesare realizării acesteia, începe prin a-și
cere iertare de la floarea pe care o culege. Japonezii consideră că întâlnirea cu floarea respectivă se petrece doar
o singură dată în viață.

Perfectiunea liniei – pentru respectarea acestui criteriu se întrebuințează ramuri strâmbe, contorsionate, sau
chiar rădăcini. Ramurile drepte nu sunt utilizate în amenajarea unui Ikebana.

Vasele care se folosesc pentru Ikebana sunt din: bronz, metal, ceramică, sticlă, porțelan, sau lemn și au diferite
mărimi. Dimensiunile vasului, pentru aranjamente, au o înălțime (h) și un diametru (d), care sunt importante
pentru stabilirea lungimilor lui Shin, Soe și Hikae. Exemplu de calcul pentru un vas mare: pentru lungimea lui
Shin = 2xh + d, Soe = ¾ din Shin, iar Hikae = ¾ din Soe.
Există trei stiluri importante în arta Ikebanei, acestea fiind Rikka, Nageire și Moribana. Ulterior sunt înființate
Școli (Ikenobo, Ohara și Sogetsu), care inițiază în tainele celor trei Stiluri de Ikebana.

Stilul Rikka, fiind și cel mai vechi dintre cele trei stiluri. Aranjamentele sunt voluminoase, mari și se pot admira
numai din față. Vasele utilizate sunt din bronz, cu înălțimi cuprinse între 20cm – 30cm. Se folosesc în
aranjamente de 7 – 9 tije, care nu ating marginile vasului, iar în centru este simbolizat, în general, muntele sacru
– Fiji.

Școala Ikenobo de Ikebana, aceasta promovează Stilul Rikka și a fost înfințată acum aproximativ 500 de ani. La
baza fondării acestei Școli a stat un călugăr budist.
Stilul Naigere, a apărut prin secolul al-XVI-lea, odată cu Ceremonia Ceaiului. Aranjamentele sunt așezate în
vase înalte și înguste, de aproximativ 40cm – 50cm, care sunt realizate din bambus, ceramică, etc. Sunt folosite
flori de sezon, care se pot atinge de marginea vasului, nu ca la Stilul Rikka sau Moribana, unde nu este permis.
Acest tip de aranjament se poate admira din toate părțile.

Școala Ohara de Ikebana, a fost înfințată acum aproximativ 150 de ani și inițiază în aranjamente Stil Naigere și
Moribana. Începe să se simptă influența occidentală, odată cu importarea a numeroase soiuri de plante noi
pentru Japonia.
Stilul Moribana, acest mod de aranjament se realizează în vase mici, aproape plate, tip castron. Pentru ca
plantele întrebuințate să fie așezate în poziția dorită, se uzitează, în mod obligatoriu, Kenzan (perie cu țepi din
sârmă, în care se înfig plantele). Indiferent de forma vasului, kenzan-ul este așezat într-o parte a acestuia,
evitându-se astfel simetria, iar plantele nu au voie să atingă marginea acestuia. Respectându-se scara din natură,
se realizează mini peisaje, iar florile sunt așezate cu fața spre privitor, chiar dacă acest tip de aranjament poate fi
privit din orice parte.

Școala Sogetsu de Ikebana, înființată în anul 1927, dă o abordare contemporană și revoluționează Stilul
Moribana. În această Școală este permisă folosirea a tot felul de materiale, de exemplu: ramuri uscate, rădăcini,
piatră, sticlă, sau pânză.
 Ikebana este cel mai iubit și uzitat tip de aranjament floral, folosit în întreaga lume, depășind de multă vreme
granițele Japoniei. Acest stil de aranjament floral a reușit să influenteze, benefic, într-o oarecare măsură,
momente în artă și cultură, ridicându-se la rang de măiestrie. Acest mod de dispunere permite îmbinarea, în mod
fericit, a tuturor elementelor naturii (vegetație, piatră, lemn, apă) împreună cu elemente moderne (sticlă, metal),
permițând artistului să realizeze aranjamente deosebite, aducând în fața privitorului o parte de peisaj, sau de
natură.

Bibliografie:

“Arhitectura Peisageră”, de Ana – Felicia Iliescu, apărută la Editura “Ceres”, București, în 2006.

http://www.gardenvisit.com/book/gardens_of_japan_1928

Sursa imaginilor:

http://www.ikebana-today.com/en_ikebana_history.html

https://leejaywalker.wordpress.com/2012/01/page/2/

http://musingsandmurmurs.wordpress.com/2011/01/22/week-12-ikebana/

http://www.kadosha.co.jp/en/products/detail.php?product_id=1137

http://ikeba-na.com/ikebana_vase.html

http://www.samadhicushions.com/Ikebana_Suiban_vertical_cylinder_11_inches_tall_p/s-2800.htm

http://ikebanabyjunko.co.uk/Rikka.htm

http://www.holymtn.com/garden/Ikebana2.htm

http://ikebanabyjunko.co.uk/Nageire.htm

http://keithstanley.com/?tag=moribana