Sunteți pe pagina 1din 2

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Facultatea de Medicină

Disciplina Chirurgie Generală, Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”

Rezumatul lucrării de licență „Managementul chirurgical al


traumatismelor abdominale”

Absolvent: Munteanu Diana-Ionela

Deși metodele de diagnostic au evoluat și tehnicile chirurgicale au fost perfecționate,


traumatismele abdominale rămân o provocare în chirurgia de urgență. Abdomenul este a treia
cea mai afectată zonă a corpului în cadrul traumatismelor, iar leziunile asociate înrăutățesc
prognosticul. Scopul lucrării este alegerea tratamentului chirurgical optim în funcție de tipul
leziunii abdominale și de gravitatea acesteia.
Lucrarea de licență intitulată „Managementul chirurgical al traumatismelor abdominale”
este formată din o parte generală și o parte specială.
Partea generală este formată din 5 capitole în care se prezintă concis noțiuni de anatomie
ale cavității abdominale, date de epidemiologie, tipuri de clasificări ale traumatismelor
abdominale, modalități de diagnostic și tipuri de tratament chirurgical în funcție de tipul
leziunilor abdominale.
Partea specială este reprezentată de expunerea datelor rezultate în urma unui studiu
retrospectiv pe durata a 6 ani, ce a inclus 174 pacienți internați în secția de Chirurgie Generală
a Spitalului Clinic de Urgență ”Bagdasar-Arseni”, ce au beneficiat tratament chirurgical în
urma unui traumatism abdominal din care a rezultat lezarea splinei, ficatului, pancreasului,
stomacului, duodenului, intestinului subțire, colonului sau a rectului, în perioada 01.01.2011-
31.12.2016. Această parte este formată din 4 capitole: „Motivația studiului”, „Materiale și
metode”, „Rezultate”, „Discuții”, în care sunt identificate grupele de risc, cauzele cele mai
frecvente, leziunile cel mai frecvent asociate traumatismelor abdominale și corelația
examenelor paraclinice cu tipul leziunilor. De asemenea s-a identificat tratamentul chirurgical
potrivit în funcție de tipul leziunilor abdominale și de gravitatea acestora, iar în cazul
pacienților decedați, leziunile extraabdominale asociate ce au înrăutățit prognosticul. Cei mai
predispuși la traumatisme abdominale sunt bărbații tineri în intervalul de vârstă 20-39 ani.
Cele mai frevente cauze ale traumatismelor abdominale sunt accidentele rutiere, urmate de
precipitările de la înălțime. Traumatismele abdominale închise sunt de 4 ori mai frecvente
decât traumatismele abdominale deschise. Leziunile extraabdominale asociate cel mai
frecvent traumatismele abdominale sunt leziunile retroperitoneale, fracturile costale, TCC,
hemopneumotoraxul, fracturile bazinului și leziunile diafragmului. Cel mai afectat organ
abdominal în traumatismele abdominale este splina, urmat traumatismele hepatice,
traumatisme ce se asociază frecvent cu fracturi costale. Traumatismele splenice se asociază
frecvent cu leziuni ale cozii pancreasului, contuzii ale marii curburi gastrice și contuzii ale
colonului. Majoritatea pacienților cu traumatisme abdominale prezintă leucocitoză între 10
000 și 18 000/ mm³, cu neutrofilie. Valori peste 18 000/mm³ se întâlnesc cel mai frecvent la
pacienții cu lacerații ale duodenului și ale intestinului subțire. Transaminazele hepatice sunt
crescute în peste 90% din traumatismele hepatice, înregistrându-se valori de câteva zeci de ori
mai mari. În cazul traumatismelor splenice, tratamentul de elecție este reprezentat de
splenectomie, ce se poate însoți de pancreatectomie distală dacă se asociază leziuni ale cozii
pancreasului ce nu permit salvarea țesutului pancreatic. Tratamentul chirurgical optim pentru
lacerațiile hepatice este reprezentat de hepato-rafia, agenții hemostatici, electrocoagularea,
meșajul hepatic, iar în cazul leziunilor de grad V, hepatectomia atipică. De cele mai mult ori
nu se folosește un singur tip de tratament, ci asocieri ale acestora. Tratamentul chirurgical
preferat pentru lacerațiile pancreatice a fost pancreato-rafia combinată cu hemostază electrică.
În cazurile asociate cu traumatism splenic în care nu se poate restabili anatomia cozii
pancreasului, odată cu splenectomia, se poate efectua pancreatectomie distală. Lacerațiile
gastrice pot fi suturate per primam dacă nu există o lipsă mare de substanță la nivelul
peretelui. Dacă în cazul lacerațiilor nu există lipsă mare de substanță la nivelul peretelui
duodenal, integritatea sa poate fi refăcută prin duodeno-rafie per primam în monostrat.
Tratamentul de elecție al lacerațiilor intestinului subțire dacă nu există lipsă mare de substanță
la nivelul peretelui intestinal este rafia per primam. Dacă există lipsă mare de substanță la
nivelul peretelui, compromiterea vascularizației sau leziuni multiple, se preferă efectuarea
enterectomiei cu anastomoză latero-laterală sau termino-terminală. Tratamentul de elecție în
cazul lacerațiilor colonului fără contaminare importantă a cavității peritoneale cu materii
fecale este reprezentat de rafia per primam în dublu strat. Dacă există contaminare fecală
importantă, se preferă efectuarea colostomei. În cazul traumatismelor severe ale colonului, se
efectuează colectomie segmentară și colostomă. Mortalitatea e mai mare în cazul pacienților
care asociază leziuni extraabdominale.

S-ar putea să vă placă și