Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Facultatea de Medicină
Disciplina Chirurgie Generală, Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”
Rezumatul lucrării de licență „Managementul chirurgical al
traumatismelor abdominale”
Absolvent: Munteanu Diana-Ionela
Deși metodele de diagnostic au evoluat și tehnicile chirurgicale au fost perfecționate,
traumatismele abdominale rămân o provocare în chirurgia de urgență. Abdomenul este a treia cea mai afectată zonă a corpului în cadrul traumatismelor, iar leziunile asociate înrăutățesc prognosticul. Scopul lucrării este alegerea tratamentului chirurgical optim în funcție de tipul leziunii abdominale și de gravitatea acesteia. Lucrarea de licență intitulată „Managementul chirurgical al traumatismelor abdominale” este formată din o parte generală și o parte specială. Partea generală este formată din 5 capitole în care se prezintă concis noțiuni de anatomie ale cavității abdominale, date de epidemiologie, tipuri de clasificări ale traumatismelor abdominale, modalități de diagnostic și tipuri de tratament chirurgical în funcție de tipul leziunilor abdominale. Partea specială este reprezentată de expunerea datelor rezultate în urma unui studiu retrospectiv pe durata a 6 ani, ce a inclus 174 pacienți internați în secția de Chirurgie Generală a Spitalului Clinic de Urgență ”Bagdasar-Arseni”, ce au beneficiat tratament chirurgical în urma unui traumatism abdominal din care a rezultat lezarea splinei, ficatului, pancreasului, stomacului, duodenului, intestinului subțire, colonului sau a rectului, în perioada 01.01.2011- 31.12.2016. Această parte este formată din 4 capitole: „Motivația studiului”, „Materiale și metode”, „Rezultate”, „Discuții”, în care sunt identificate grupele de risc, cauzele cele mai frecvente, leziunile cel mai frecvent asociate traumatismelor abdominale și corelația examenelor paraclinice cu tipul leziunilor. De asemenea s-a identificat tratamentul chirurgical potrivit în funcție de tipul leziunilor abdominale și de gravitatea acestora, iar în cazul pacienților decedați, leziunile extraabdominale asociate ce au înrăutățit prognosticul. Cei mai predispuși la traumatisme abdominale sunt bărbații tineri în intervalul de vârstă 20-39 ani. Cele mai frevente cauze ale traumatismelor abdominale sunt accidentele rutiere, urmate de precipitările de la înălțime. Traumatismele abdominale închise sunt de 4 ori mai frecvente decât traumatismele abdominale deschise. Leziunile extraabdominale asociate cel mai frecvent traumatismele abdominale sunt leziunile retroperitoneale, fracturile costale, TCC, hemopneumotoraxul, fracturile bazinului și leziunile diafragmului. Cel mai afectat organ abdominal în traumatismele abdominale este splina, urmat traumatismele hepatice, traumatisme ce se asociază frecvent cu fracturi costale. Traumatismele splenice se asociază frecvent cu leziuni ale cozii pancreasului, contuzii ale marii curburi gastrice și contuzii ale colonului. Majoritatea pacienților cu traumatisme abdominale prezintă leucocitoză între 10 000 și 18 000/ mm³, cu neutrofilie. Valori peste 18 000/mm³ se întâlnesc cel mai frecvent la pacienții cu lacerații ale duodenului și ale intestinului subțire. Transaminazele hepatice sunt crescute în peste 90% din traumatismele hepatice, înregistrându-se valori de câteva zeci de ori mai mari. În cazul traumatismelor splenice, tratamentul de elecție este reprezentat de splenectomie, ce se poate însoți de pancreatectomie distală dacă se asociază leziuni ale cozii pancreasului ce nu permit salvarea țesutului pancreatic. Tratamentul chirurgical optim pentru lacerațiile hepatice este reprezentat de hepato-rafia, agenții hemostatici, electrocoagularea, meșajul hepatic, iar în cazul leziunilor de grad V, hepatectomia atipică. De cele mai mult ori nu se folosește un singur tip de tratament, ci asocieri ale acestora. Tratamentul chirurgical preferat pentru lacerațiile pancreatice a fost pancreato-rafia combinată cu hemostază electrică. În cazurile asociate cu traumatism splenic în care nu se poate restabili anatomia cozii pancreasului, odată cu splenectomia, se poate efectua pancreatectomie distală. Lacerațiile gastrice pot fi suturate per primam dacă nu există o lipsă mare de substanță la nivelul peretelui. Dacă în cazul lacerațiilor nu există lipsă mare de substanță la nivelul peretelui duodenal, integritatea sa poate fi refăcută prin duodeno-rafie per primam în monostrat. Tratamentul de elecție al lacerațiilor intestinului subțire dacă nu există lipsă mare de substanță la nivelul peretelui intestinal este rafia per primam. Dacă există lipsă mare de substanță la nivelul peretelui, compromiterea vascularizației sau leziuni multiple, se preferă efectuarea enterectomiei cu anastomoză latero-laterală sau termino-terminală. Tratamentul de elecție în cazul lacerațiilor colonului fără contaminare importantă a cavității peritoneale cu materii fecale este reprezentat de rafia per primam în dublu strat. Dacă există contaminare fecală importantă, se preferă efectuarea colostomei. În cazul traumatismelor severe ale colonului, se efectuează colectomie segmentară și colostomă. Mortalitatea e mai mare în cazul pacienților care asociază leziuni extraabdominale.