Universitatea ˶ȘtefancelMareˮ din Suceava

Facultatea de InginerieAlimentară

Protecțiaconsumatoruluiși a mediului

Curentul electric continuu .

Verificarea legii lui Ohm în
curent continuu.
Legile electrolizei.

Îndrumător : Student :

Lector univ.dr.Mihaela Jarcău LaurențiuMihăilă

 Verificarea legii lui Ohm în curent continuu
Scopul lucrării:
Se dorește verificarea legii lui Ohm pentru un circuit simplu,în curent continuu. Se va
pune astfel în evidență rezistența unui element de circuit. Prin trasarea dependenței curent-
tensiune se calculează efectiv această valoare din panta graficului obținut.
Teoria lucrării:
Dacă între extremitățile A și B ale unui conductor metalic se aplică diferențe de potențial
(U) diferite ,curenții electrici rezultați prin acel conductor (I) sunt direct proporțional cu valorile
aplicate, constanta de proporționalitate reprezentând conductanța conductorului(G).
I=G*U
O altă formă de scriere,mai folosită,este următoarea:
U=R*I
acum constanta de proporționalitate este R=1/G,fiind numită rezistența electrică a conductorului.
[R]S.I.=1 Ω (ohm)
[G]S.I. =1 Ω-1 (Symens)

Expresia(2) reprezintă legea lui Ohm, sub cea mai cunoscută formă .Ținând cont de
mișcarea purtărilor de sarcină într-un conductor de lungime I și secțiune S,ea se poate exprima
sub forma :
̅
2∗𝑚∗𝜐 1 1
R=𝑛∗𝑒 2 ∗𝜆̅ ∗ 𝑆 = 𝜌 𝑆

unde:

𝜐̅ -reprezintă viteza medie pătratică a electronilor de conducție din metal

𝜆̅- drumul liber mediu al acestora

m-masa unui electron
e-sarcina electronului
ρ - rezistivitatea materialului
n-densitatea electronilor de conducție
Dacă R are o valoare constantă, indiferent de tensiunea aplicată la extremitățile
lui,conductorul respectiv se numește liniar. Altfel ,avem de-a face cu un conductor neliniar.
Materiale necesare:
Se va realiza un montaj electric ca în fig.2.Alimentarea circuitului se va face de la sursa
de tensiune continuă E care oferă posibilitatea varierii tensiunii de ieșire. În circuit sunt cuplate
un Voltmetru(V) și un ampermetru(A) care vor indica tensiunea aplicată pe rezistența Ri și
respectiv curentul care o străbate.

Dispozitivul este prevăzut cu un set de cinci rezistențe (Ri=1…..5) colorate diferit și

care vor fi introduse pe rând pe circuit ,cu scopul de a se calcula valoarea acestora.
Mod de lucru :
Se vor monta pe rând în circuit cele cinci rezistențe Ri și pentru fiecare în parte se
înregistrează dependența tensiunii aplicate la borne ,în funcție de curentul care îl străbate
rezistorul Ri(U=f(1)).
 Pentru aceasta se va mări tensiunea sursei din potențiometrul acesteia ,înregistrându-se
de fiecare dată curentul corespunzător (acesta nu trebuie să depășească valoarea limită
înscripționată pe sursa de alimentare).Rezultatele se consemnează în tabel.
Pentru unul din rezistoare,ales arbitrar ,se va trasa pe hârtie milimetrică graficul acestei
dependențe. Din panta dreptei se va determina valoarea medie a rezistenței,formula(4) servind
ca primă estimare:

Încazuluneidependențeliniare U=f(1),rezistențaestepantadreptei:
U=R*I
R=panta
Pentru o dependență liniară putem aproxima astfel:
𝑑𝑈 ∆𝑈 𝑈𝑓 −𝑈𝑖
R= ≈ =
𝑑𝐼 ∆𝐼 𝐼𝑓−𝐼𝑖

Calculul riguros al rezistenței se va face prin metoda celor mai mici pătrate.Totodată
pentru întregul set de rezistoarte se calculează valoarea rezistenței prin medierea șirului de valori
obținut:
𝑛(=5)𝑈𝑖
∑𝑖=1
𝑈 𝐼𝑖
𝑅=( )=
𝐼 𝑛

Unde bara superioară simbolizează valoarea medie.

Observații:
Rezistența Nr.det. U(V) I(mA) Ui/Ii(Ω) U/Imed(Ω) Rpantă(Ω)
1.David 1,2 0,01 120
R1:
 Macovei
100Ω 2.Laurențiu 2,3 0,02 115
Mihăilă
3.Emanuel 3,8 0,03 126 114,6 114,6
Obadă
4.Laurențiu 4,7 0,04 117
Lupu
5 Cristian 5,2 0,05 104
Văcăreanu
1.David 4,8 0,01 480
R2: Macovei
470Ω 2.Laurențiu 9,3 0,02 465
Mihăilă
3.Emanuel 14,4 0,03 480
Obadă 469,3 469,3
4.Laurențiu 18,8 0,04 470
Lupu
5 Cristian 23,1 0,05 462
Văcăreanu
1.David 4 0,01 400
R3: Macovei
R2 2.Laurențiu 7,5 0,02 375
Mihăilă
3.Emanuel 10,8 0,03 360
Obadă 360,6 360,6
4.Laurențiu 14,2 0,04 355
Lupu
5 Cristian 17,6 0,05 352
Văcăreanu
1.David 1,3 0,01 130
R4: Macovei
R3 2.Laurențiu 2 0,02 100
Mihăilă
3.Emanuel 2,7 0,03 90
Obadă 89,3 89,3
4.Laurențiu 3,4 0,04 85
Lupu
5 Cristian 4,0 0,05 80
Văcăreanu

U1 +𝑈2 +𝑈3+ 𝑈4 +𝑈5 1,2+2,3+3,8+4,7+5,2 17.2

R1= = 0,01+0,02+0,03+0,04+0,05 = 0,15=114,6
I1 +𝐼2 +𝐼3+ 𝐼4 +𝐼5
 U1 +𝑈2 +𝑈3+ 𝑈4 +𝑈5 4,8+9,3+14,4+18,8+23,1 70,4
R2= = 0,01+0,02+0,03+0,04+0,05 = 0,15=469,3
I1 +𝐼2 +𝐼3+ 𝐼4 +𝐼5
U1 +𝑈2 +𝑈3+ 𝑈4 +𝑈5 4+7,5+10,8+14,2+17,6 54,1
R3= = 0,01+0,02+0,03+0,04+0,05 = 0,15=360,6
I1 +𝐼2 +𝐼3+ 𝐼4 +𝐼5
U1 +𝑈2 +𝑈3+ 𝑈4 +𝑈5 1,3+2+2,7+3,4+4,0 13.4
R4= = 0,01+0,02+0,03+0,04+0,05 = 0,15 = 89,3
I1 +𝐼2 +𝐼3+ 𝐼4 +𝐼5
Concluzii:
Se dorește verificarea legii lui Ohm pentru un circuit simplu,în curent continuu.Se va
puneînevidențărezistențaunui element de circuit.Prin trasarea dependenței current-tensiune se
calculeazăefectivaceastăvaloare din pantagraficuluiobținut.
Se vormontaperândîn circuit celepatrurezistențeRi la 100Ω,la470Ω,laR2și laR3 pentru care se
vamăritensiuneasursei din potențiometrulacesteia .
Se va realize un montaj electric .Alimentareacircuitului se va face de la sursa de
tensiunecontinuăE .
Se vacititensiuneaobținutădupărotireabutonului la diferiteintensitățiișidupăce am
schimbatrezistența.
 I(mA)
0.06

0.05

0.04

0.03
I(mA)

0.02

0.01

0
1.2 2.3 3.8 4.7 5.2
 Legile electrolizei
Scopullucrării:
Lucrarea își propune verificarea legilor lui Faraday. Estimând masa cationului ,se poate
determina echivalentul electrochimic K și mai apoi, luând în considerare caracteristicile
electrolitului se poate calcula numărul lui Faraday,F. Astfel putem face un calcul estimativ
pentru sarcina electrică elementară e.
Teoria lucrării:
La trecerea unui curent electric printr-o soluție a unei sări metalice are loc separarea
ionilor de semn contrar ai acesteia și depunerea lor la electrozi-fenomen datorat electrolizei.
Considerăm un vas cu un electrolit,iar în interior, de o parte și de alta,două
plăci(fig1).Între aceste plăci vom aplica un câmp electric cu ajutorul unui generator de tensiune
continuă. Apariția acestuia vasul cu soluție conduce, în primă etapă,la separarea substanțelor
ionice în ionii pozitivi și negativi ce-i compun. Imediat apoi ,totdatorită câmpului electric,apare
ordonarea ionilor respectivi. Astfel, cei negativi se orientează către electrodul pozitiv numit
anod,iar cei pozitivi se orientează către electrodul negativ numit catod.
 În felul acesta,în vas,pe direcția câmpului electric se realizează mișcarea dirijată a
purtătorilor de sarcină care determină apariția unui curent electric ce se manifestă prin depunerea
de substanță la electrozii instalației. Sensul curentul electric este considerat pe direcția de
deplasare a purtătorilor pozitivi.
Electronii intră în celula de conducție prin catod. Ei se combină și neutralizează ionii
pozitivi din soluție ,cationii fiind astfel reduși .Ionii negativi poartă electronii prin soluție și se
descarcă la anod, electronii continuându-și traseul în circuitul exterior. Anionii sunt astfel
oxidați.
Reducerea este adiția de electroni la specia chimică, proces care în cazul nostru are loc la
catod,iar oxidarea este îndepărtarea de electroni,fenomen care în electroliză are loc la anod.
Procesul de dirijare a ionilor către electrozi și transformarea lor în atomi sau radicali prin
neutralizare se numește electroliză.
Masa de substanță depusă pe unul dintre electroni(m) este proporțională cu echivalentul
ei electrochimic K și cu cantitatea de electricitate Q ce trece prin soluție .
m=K*Q
unde K se numește echivalent electrochimic și este numeric egală cu masa substanței depusă la
unul dintre electrozi când prin electrolit trece o cantitate de electricitate egală cu un coulomb.
Expresia (1) este și prima lege a electrolizei,enunțată de Faraday în anul 1833.
Cunoaștem relația de definire a curentului electric.
𝑄
I=
𝑡
adică sarcina ce trece prin circuit în unitatea de timp .Putem scrie relația(1) :
m=K*I*t
o nouă formă a primei a electrolizei.
 Echivalentul electrochimic K depinde de natura substanței depuse la electrod prin
intermediul masei atomice a elementului (A), de valența substanței(n) și de un factor de
proporționalitate constat(F) ,numit numărul lui Faraday .Rezumând această dependență putem
scrie cea de-a doua lege a electrolizei:
1 𝐴
K=𝐹 ∗ 𝑛
Valoarea constantei lui Faraday este F=94600 C.
Enunțurile celor două legi sunt următoarele:
1. Masa de substanță (m) separată dintr-un electrolit este proporțională cu sarcina electrică
Q transportată.
2. Echivalentul electrochimic depinde de natura substanței astfel:
- direct proporțional cu masa atomică a substanței;
- invers proporțional cu valența .
Reunind cele două afirmații obținem:
1 𝐴
m=𝐹*𝑛*Q
1 𝐴
=𝐹*𝑛 ∗ 𝐼 ∗ 𝑡
Unitatea de măsură pentru echivalentul electrochimic este:
[K]S.I.=1g/C
Explicația legilor electrolizei se poate da dacă se admite existența unei sarcini
elementare pe care o poartă ionul monovalent. S-a confirmat experimental că orice
sarcină electrică este un număr întreg de sarcini elementare ,ceea ce înseamnă că sarcinile
au o structură discontinuă.
Să considerăm că în electroliza unei substanțe ,cationul are masa atomică A și
valența
n. El este încărcat cu o sarcină electrică ,notată cu q. Fie NA numărul lui Avogadro (
=6,023*1023).
La catod se va depune cantitatea de substanță:
𝐴
m=𝑁 ∗ 𝑁
𝐴
unde N reprezintă numărul total de ioni transportați spre catod iar N/NA reprezintă masa
acestuia.
Sarcina totală transportată în acest proces va fi :
Q=N*q
astfel că masa de substanță depusă la catod se poate scrie:
𝐴 𝑄
m=𝑁 ∗ 𝑞
𝐴
Pe de altă parte,identificând cu relația obținem că raportul dintre sarcina
cationului și valența sa este constantă:
𝑞 𝐹
=
𝑛 𝑁𝐴
 Întrucăt n nu poate fi decăt un număr întreg ,înseamnă că sarcina transportată nu
poate fi decât multiplu întreg de F/NA=1,6*10-19 C. Particula elementară care poartă
această sarcină a fost numită electron.
Materiale necesare:
Montajul cuprinde o sursă de tensiune continuă care va alimenta cei doi electrozi
din soluția electrolitică(fig.2).Este important ca circuitul să conțină un ampermetru
pentru a putea pune în evidență intensitatea curentului electric ce-l străbate.

Mod de lucru:
Se măsoară inițial un recipient cu apă .Se face electroliza sulfatului de cupru dizolvat în
apă .Pentru a observa mai bine fenomenul se montează în circuit două becuri.
După un timp fixat ,se întrerupe ,se recântărește și se calculează masa de cupru depusă.
Se vor face 7 determinări , din 5 în 5 minute (urmărindu-se cu atenție curentul pe
ampermetru).Se va trasa dependența m(masa de cupru depusă) în funcție de timp .Din panta
dreptei se vor determina constanta K și apoi constanta lui Faraday, cunoscând masa
atomică a cuprului și valența acestuia.
Cu relația (7) se va estima sarcina elementară e. Rezultatele se consemnează în tabel.
 Observații:

Nr. t(s) δt A n I(A) δi(A) m(g) δm(g) K(g/C) F(C) e(C)

Det (s) (u.a)
1 180 0,26 0,0971 0,00207
2 360 0,28 0,1076 0,00106
3 540 0,30 0,0854 0,0001 0,00052 42,105 13
1 64 2 0,01
4 720 0,31 0,1001 0,00044 *1023
5 900 0,33 0,1518 0,00051
6 1080 0,34 0,1554 0,00042
7 1260 0,35 0,1588 0,00036
mi=12,9832g (masa inițială)
m1=13,0803g
m2=13,0908g
m3=13,0686g
m4=13,0833g
m5=13,1350g
m6=13,1386g
m7=13,1420g

Astfel vom avea:

mf1=13,0803-12,9832=0,0971
mf2=13,0908-12,9832=0,1076
mf3=13,0686-12,9832=0,0854
mf4=13,0833-12,9832=0,1001
mf5=13,1350-12,9832=0,1518
mf6=13,1386-12,9832=0,1554
mf7=13,1420-12,9832=0,1588
0,0971 0,0971
K1= = = 0,00207
180∗0,26 46,8
 0,1076 0,1076
K2= = = 0,00106
0,28∗360 100,8
0,0854 0,0854
K3= = = 0,00052
0,30∗540 162
0,1001 0,1001
K4= = = 0,00044
720∗0,31 223.2
0,1518 0,1518
K5= = = 0,00051
0,33∗900 297
0,1554 0,1554
K6= = = 0,00042
1080∗0,34 367,2

0,1558 0,1558
K7= = = 0,00036
1260∗0,35 441
𝐾1 +𝐾2 +𝐾3 +𝐾4+𝐾5 +𝐾6+𝐾7
δK= =
7

0,00207 + 0,00106 + 0,00052 + 0,00044 + 0,00051 + 0,00042 + 0,00036

=
7
0,00538
= = 0,00076𝑔/𝐾
7
𝐴 64 64
F=δK∗n = 0,00076∗2 = 0,00152 = 42,105C

𝑛∗𝐹 2∗42105263 84210526

e= = = =13*1023C
𝑁𝐴 6,023∗1023 6,023∗1023

Concluzii:
Lucrarea își propune verificarea legilor lui Faraday. Estimând masa cationului,se poate
determina echivalentul electrochimic K și mai apoi, luând în considerare caracteristicile
electrolitului se poate calcula numărul lui Faraday,F. Astfel putem face un calcul estimativ
pentru sarcina electrică elementară e.
La trecerea unui curent electric printr-o soluție a unei sări metalice are loc separarea
ionilor de semn contrar ai acesteia și depunerea lor la electrozi-fenomen datorat electrolizei.
Considerăm un vas cu un electrolit,iar în interior, de o parte și de alta,două plăci(fig1).Între
aceste plăci vom aplica un câmp electric cu ajutorul unui generator de tensiune continuă.
Apariția acestuia vasul cu soluție conduce, în primă etapă,la separarea substanțelor ionice în
ionii pozitivi și negativi ce-i compun. Imediat apoi ,tot datorită câmpului electric,apare
ordonarea ionilor respectivi.