ACTIUNEA IN FORTA SI DECISIVA

Spectrul ameninţărilor teroriste cuprinde atât aspecte militare cât şi non-

militare,iar pentru punerea în practică a măsurilor de prevenire şi contracarare se
face simţită necesitatea sporirii cooperării internaţionale, deoarece fiecare
dispune de surse şi mijloace diferite.

În acest context s-au adoptat o serie de iniţiative prin care au fost atraşi la
colaborarea în combaterea terorismului nu numai aliaţi tradiţionali, ci şi statele
care erau adversare prezumtive si astfel s-a creat coaliţia multinationala
antiterorista .

Eficientizarea luptei împotriva terorismului vizeaza următoarele

aspecte:
-intarirea cadrului legislativ şi a acordurilor de confidenţialitate;
-implementarea reală a conceptului „securitate prin cooperare”;
-efectuarea unui schimb eficient de informaţii atât în plan teoretic cât şi în
plan informaţional;
-acordarea de asistenţă militară în vederea instruirii şi antrenării forţelor
de luptă antiteroriste;
-furnizarea de armament şi tehnică militară şi operativă în vederea
anihilării reţelelor de crimă organizată şi a grupelor teroriste;
-eliminarea aspectului concurenţial între serviciile de informaţii.

Conceptia strategica a implicarii militare pentru combaterea terorismului

international vizează:
-aplicarea rezoluţiilor ONU care recunosc dreptul la autoapărare
individuală şi colectivă a tuturor statelor lumii;
-realizarea unei coaliţii internaţionale militare foarte largi;
-implantarea de baze militare în jurul potenţialelor zone de conflict;
-angajamentul militar în zonă în cooperare cu forţele locale;
-utilizarea pe scară largă a unei game variate de tehnologii militare,
moderne, inclusiv a avioanelor fără pilot;
-diversificarea utilizării armelor inteligente;
-folosirea unor tipuri de muniţii inteligente în lupta împotriva unor ţinte
mici cum ar fi cele legate de activitatea grupărilor teroriste, tabere de instrucţie,
depozite de armament, puncte de comandă, grupuri izolate de terorişti;
-reconsiderarea componentei terestre;
-constituirea de forţe speciale antiteroriste;
-alocarea de sume suplimentare bugetelor militare.
Strategii de coerciţie militară:
-pedepsirea-producerea de distrugeri cât mai extinse pe teritoriul statului
agresor, în scopul determinării populaţiei acestui stat să-şi preseze liderii să
renunţe la actele de terorism;
- manipularea riscului se bazează pe producerea de pagube limitate
statului agresor/terorist, urmate de oferte de negocieri diplomatice;in cazul
continuării ostilităţilor, statul agresat/terorizat continuă crearea de pagube pe o
scară mai largă, semnalizând disponibilitatea creşterii volumului şi diversităţii
distrugerii pe teritoriul statului agresor/terorist;
-decapitarea presupune neutralizarea factorilor de decizie politică a
sistemului de comandă şi control al operaţiilor militare si este orientată în
special pentru decapitarea grupării actionale,decapitarea politică şi decapitarea
militară,prin neutralizarea liderilor civili si respectiv militari;
-interzicerea vizează neutralizarea componentei militare a statului
agresor/terorist, astfel încât acesta să fie incapabil să desfăşoare acţiuni teroriste.
Analiza celor patru strategii relevă fie limitele acestora în relaţie cu
terorismul, fie costurile extrem de mari asociate implementării lor.
În operaţiile antiteroriste duse în afara teritoriului naţional, fortele
participante pot îndeplini următoarelor misiuni:
-culegerea de date şi informaţii cu privire la acţiunile teroriste;
-descoperirea, încercuirea, capturarea sau neutralizarea elementelor
teroriste;
-blocarea căilor de comunicaţii sau raionul de acţiune al elementelor
teroriste;
-paza şi apărarea unor obiective importante din zona de acţiune a
teroriştilor, executarea de atacuri surpriză sau atacuri în forţă asupra grupărilor
teroriste;
-participarea la atacuri masive de represiune împreună cu forţele altor ţări;
- participarea la evacuarea populaţiei şi bunurilor din zona de acţiune a
teroriştilor;
-participarea la lichidarea urmărilor acţiunilor teroriste;
-escorta unor convoaie umanitare;
- patrulări pentru culegerea de informaţii despre terorişti;
-contracararea acţiunilor teroriste „acţiuni cu maşini capcană”;
-securizarea comunicaţiilor şi asigurării de mişcare a forţelor.
-apărarea bazelor si obiectivelor proprii;
Pentru intervenţie, structurile de forţe multinationale pot folosi: asaltul
direct, raidurile, ambuscada, amplasarea de muniţii şi alte dispozitive de
detonare cu foc din aer, de la sol sau cu muniţie teleghidată de precizie.
Acţiunile directe presupun în general: atac asupra ţintelor critice, tehnică
militară sau personal; blocarea liniilor critice de comunicaţii sau alte obiective
importante; localizarea, capturarea ori recupe-rarea teroriştilor sau a materialelor;
capturarea, distrugerea sau neutralizarea mijloacelor aflate în sprijinul terorist-
diversioniştilor.
Dar toate aceste acţiuni militare împotriva terorismului nu se vor solda cu
rezultatele scontate, decât dacă acţiunile de asigurare, protecţie şi logistică vor fi
bine organizate.